Abordare textul liric la E.N.

Interpretare figură de stil:

Întregul limbaj al poeziei frapează prin originalitate, dar de o

expresivitate aparte este (menționarea figurii de stil): ,,exemplu-secvență ’’, ce
sugerează , (frumusețea, puritatea, gingă șia, admirația față de un colț din
natură , admirația față de mamă , o caracteristică inedită a colțului din natură ,
umanizarea elementului din natură , care capă tă însușiri excepționale etc.)

Emoția transmisă

Poezia ,,X’’, de Y este o veritabilă pledoarie pentru frumusețea naturii,

aceea pe care Goethe o definea drept ,,singura carte în care fila pă strează câ te
un adevă r’’.
Vocea ficțională își face simțită prezența, la nivelul textului liric, prin
intermediul mă rcilor lexico-gramaticale: (verbe/pronume la persoana I-dai
exemple) și apare în ipostaza de: creator/contemplator/ visă tor,/romantic/
însingurat etc., transmițâ nd sentimente de ...(fascinație, admirație, extaz,
împlinire, bucurie, tristețe etc.)

Asociază fragmentul cu un alt text literar

Ideea acestui text mă trimite cu gâ ndul la poezia …. de …...

Valorile culturale transmise de poezii: interesul pentru un anumit tip de

peisaj, interesul pentru estetic, respectul pentru un colț din natură , interesul
față de trecutul istoric, patriotism.

Texte pe diferite teme pe care le puteți aborda:

Iubirea/Cunoașterea:
,,Izvorul nopții’’, de Lucian Blaga
Temele: iubirea, natura, cunoașterea
Valori culturale: eul liric, aflat în ipostaza de îndră gostit își exprimă
sentimentele de admirație față de ochii iubitei, interesul pentru sentimentul
iubirii;
Valori morale: sinceritatea, aspirațiile înă lță toare ale îndră gostitului,
amabilitatea, capacitatea de autodepă șire.
Textul liric prezintă admirația poetului față de ființa dragă . El nu îi conturează
un portret, ci îi schițează doar o tră să tură : frumusețea ochilor ei negri, prin
intermediul unor epitete și a unor metafore. Negrul intens al ochilor iubitei
semnifică unul dintre marile mistere ale Universului, întrucâ t se identifică cu
cadrul nocturn care acoperă elementele naturii.

CREAȚIA
,,Controverse’’, de Nina Cassian
Ideea acestui text mă trimite cu gâ ndul la opera ,,Controverse’’, de Nina
Cassian, care pune în lumină condiția artistului în lume.
Asemă narea o constituie dorința vocii ficționale de a-și atinge țelul prin arta
poetică / condiția artisului și menirea lui în lume.

COPILĂ RIA
,,Copilă ria mea’’, de Magda Isanos
Ideea acestui text mă trimite cu gâ ndul la opera ,,Copilă ria mea’’, de Magda
Isanos, care pune în lumină dorul de perioada inocenței.
O valoare culturală comună celor două texte o constituie interesul pentru
frumusețea copilă riei.
Primul text evidențiază admirația poetului pentru joc/copilă rie și regretă că a
pierdut vâ rsta inocenței/și că o dată cu trecerea vremii, se observă anumite
schimbă ri.
Textul Magdei Isanos prezintă un dor aparte de trecut, de casa pă rintească și
de cei dragi, determinâ nd-o pe poetă să scrie despre toate acestea pentru a
ră mâ ne vii amintirile.

Trecerea ireversibilă a timpului

,,Salcâ mi’’, de A. E.Baconsky
Ideea acestui text mă trimite cu gâ ndul la opera ,,Salcâ mi’’, de A.E. Baconsky,
care pune în lumină regretul pentru trecerea ireversibilă a timpului.
O valoare culturală comună celor două texte o constituie interesul și dragostea
față de un element din natură , dar și prețuirea pentru trecut.
Primul text evidențiază admirația poetului pentru salcâ mii cu care se simțea
înfră țit și curiozitatea de a afla, dacă acesția mai ,,tră iesc’’, amintindu-i vocii
ficționale de copilă ria lui, avâ nd în vedere scurgerea anilor.
Textul X, de Y surprinde dorul/ regretul și nostalgia pentru trecerea
ireversibilă a timpului, reieșită din versurile...

Temele unui text liric: natura, iubirea, copilă ria, timpul, creația, condiția
umană , condiția artistului, istoria etc.

Motivele literare sunt particularizări ale temei: luna, soarele, stelele,

codrul, teiul, lacul, izvorul, marea, toamna, amintirea, dorul, singură tatea,
comuniunea om-natură , că lă toria, labirintul, visul, stră inul.

Titlul unui text liric reprezintă:

-un element paratextual, plasat înaintea textului literar;
-un prag stilistic de pă trundere în lumea operei;
-o cheie de descifrare a conținutului poeziei;
-introduce tema sau motivul central;
-anticipează mesajul și semnificațiile poeziei.

Mesajul unei poezii reprezintă împletirea ideilor a sentimentelor și a

semnificațiilor care se regă sesc într-un text literar, transmise prin intermediul
limbajului artistic și expresiv.

Clasificarea figurilor de stil: definiții și exemple

I. Figuri de stil fonetice

1. Aliterația - figura de stil care constă în repetiția unei consoane sau a unui
grup de consoane, cu scopul obținerii unui efect imitativ, armonic.
Ex: „Vâ jâ ind ca vijelia și ca plesnetul de ploaie”

2. Asonanța - figura de stil care constă în repetiția aceleiași/acelorași vocale

accentuate în interiorul unui vers sau în mai multe versuri, pentru a se obține
un efect muzical, eufonic.
Ex: „Iată craiul, socru mare”
II. Figuri de stil semantice
1. Epitetul este figura de stil care constă în evidențierea însușirilor deosebite
ale obiectelor, ale ființelor sau ale fenomenelor în stare de a emoționa pe
cititor.
a) epitet cromatic (evidențiază culori)
Ex: „flori albastre tremur ude”
b) epitete ornante (au grad mic de expresivitate)
Ex: „soarele rotund”
c) epitet cu rol personificator (atribuie o tră să tură specifică ființelor vii
obiectelor sau fenomenelor)
Ex: „codrii se zvâ rcoleau neputincioși”
d) epitet cu rol hiperbolizator (sugerează o exagerare)
Ex: „gigantică poart-o cupola pe frunte”
e) epitet cu rol metaforic
Ex: „feți frumoși cu pă r de aur”
Obs: Epitetele pot fi exprimate prin adjective, substantive însoțite de
prepoziții, adverbe de mod și, rareori, verbe la moduri nepersonale.
2. Comparația este figura de stil care constă în evidențierea tră să turilor a doi
termeni, în scop expresiv.
Ex: „ca un glob de aur luna stră lucea”
Obs: Comparația are întotdeauna doi termeni (comparat și comparant), uniți
cu ajutorul prepozițiilor „ca”, „precum”, „câ t”, „asemenea”, sau cu ajutorul
verbelor „a pă rea”, „a semă na” sau „a se asemă na”.
3. Personificarea este figura de stil care constă în atribuirea de tră să turi
specifice ființelor vii obiectelor, fenomenelor, sau în atribuirea de tră să turi
specific umane animalelor, pă să rilor, insectelor etc.
Ex: „Doar izvoarele suspină
Pe câ nd codrul negru tace”
Obs: Personificarea, spre deosebire de epitetul personificator, are obligatoriu
în componență un verb, de regulă , la mod personal.
4. Metafora este figura de stil care constă în înlocuirea unui termen cu sens
propriu cu unul cu sens figurat, mai expresiv, cei doi termeni avâ nd însușiri
comune.
Obs: Metafora mai este numită o comparație subînțeleasă , o comparație
prescurtată sau o comparație din care lipsește primul termen.
a) metafora explicită (sunt prezenți ambii termeni, atâ t cel cu sens propriu, câ t
și cel cu sens figurat)
Ez: „Lună , tu, stă pâ na mă rii, pe a lumii boltă luneci.”
b) metafora implicită (este prezent doar termenul cu sens figurat)
Ex: „Pă rea că printre nouri s-a fost deschis o poartă
Prin care trece alba regina nopții moartă ”
5. Hiperbola este figura de stil care constă în exagerarea dimensiunilor unui
obiect, ale unei ființe sau ale unui fenomen, cu scopul obținerii unui efect
expresiv.
Ex: „În turbarea ei caniculară , arșița miezului înflă că rat al zilelor de Iuliu
mușcă cu dinți de foc de pretutindeni”

III. Figuri de stil sintactice

1. Enumerația este figura de stil care constă în înșiruirea mai multor termeni,
cel puțin doi.
Ex: „Aici stejarii, brazii si fagii trufași înalță capul lor spre cer.”
2. Repetiția este figura de stil care constă în repetarea unor cuvinte sau
construcții pentru a se obține un efect expresiv.
Ex: „Ziua ninge, noaptea ninge; dimineața ninge iar”
3. Inversiunea este figura de stil care constă în topica inversată a cuvintelor;
de obicei, inversiunea are în componență un adjectiv așezat în fața
substantivului pentru a se accentua tră să tura evidențiată de adjectiv.
Ex: „Vesela verde câ mpie acu-i tristă , vestejită ”
4. Antiteza este figura de stil care constă în folosirea ală turată a doi termeni cu
înțeles opus, pentru a se sublinia o anumită idee.
Ex: „Viață ori moarte, strigă toți”
5. Interogația retorică este figura de stil care constă în adresarea unei
întrebă ri unei persoane de la care nu se așteaptă ră spuns.
Ex: „Cine-o să vie, trupul tă u de-afară ,
Să -l caute și în jur să sufle cald?”
6. Exclamația retorică este figura de stil care constă în exprimarea unor
sentimente de admirație, prețuire etc. în cadrul unor structuri exclamative.
Ex: „Câ t te iubesc, frumoasa mea albină ,
Că sarcina chemă rii te-a ucis!”
7. Invocația retorică este figura de stil care constă în adresarea unei chemă ri
unor persoane de la care nu se așteaptă ră spuns.
Ex: „Priviți, mă rețe umbre, Mihai, Ș tefan, Corvine”

Sursa: didactic.ro