Amintiri din facultate Figuri de stil fundamentale : Imaginea, Metafora, Simbolul, Mitul

Principalele figuri de stil ntlnite n poezie, n general, sunt cele enumerate mai sus. Mai nti s ne amintim ce este stilul. Acesta se observ cu ochiul liber, fiind diferit de la poet la poet sau prozator, eseist, etc. Dup Tudor Vianu, stilul unui scriitor reprezint expresia unei individualiti, adic modul n care este uzat limba de acel scriitor, felul n care reuete s scoat la iveal nestematele limbii. Fr ndoial, un scriitor se nate cu talent, iar pentru a-l cultiva, trebuie s descopere urmele naintailor si, citindu-i i asimilndu-i. Cunotinele trebuie s fie temeinice i din ct mai multe domenii ( istorie, filosofie, geografie, altele ). Aa se formeaz noul stil literar, influenat de textele i de autorii parcuri. Fiecare scriitor caut noul, ineditul, originalul. Aadar, se ncearc s se ntoarc limba pe toate feele ei frumoase. Blaga nu se aseamn cu Arghezi, nici cu Ion Barbu, nici cu Bacovia, aa cum Eminescu nu se aseamn cu nimeni, sfrind prin a i-se pune tane ca luceafr printre luceferii poeziei romneti, neegalatul sau poetul nostru naional. Aceste lucruri i fac pe undeva un deserviciu unui mare scriitor, dar aceasta este o alt poveste La baza lexicului poetic trebuie s se afle asociaii lexicale noi. Limbajul poeziei trebuie s apar ca o deviere de la limbajul comun, din p.d.v. fonetic, lexical i gramatical. Aceste devieri au fost denumite generic, figuri de stil. nnoirea limbajului se realizeaz prin cuvinte provenite dintr-o alt limb, din graiurile aceleiai limbi sau prin cuvinte nou formate. Am numit aici barbarismele, dialectismele, arhaismele i neologismele. Prozaismele, cuvinte folosite n limbajul tiinific, au fost considerate neadecvate pentru poezie, datorit lipsei de valene artistice. Poeii moderni, se pare c le-au introdus masiv n poezie ( futuritii i suprarealitii ). Formarea stilului s-a fcut astfel prin introducerea n limbajul poetic, a cuvintelor ce in de medii diferite lingvistic i izolate. Un alt mod de realizare a stilului se face prin modificarea sensului unor cuvinte n contextul frazei, numite tropi. Aa s-a nscut comparaia, adic alturarea a doi termini pe baza unei asemnri, cu scopul de-a evidenia pe unul dintre ei, cu ajutorul celuilalt. Exemlu : O, fat cu inima rece,/ Ca gheaa i de stnc/Lacrimile-mi or s sece/ Din iubirea mea adnc( autor necunoscut ). Metafora ( dup Quintilian ) este o comparaie prescurtat, din care lipsete un termen care se subnelege. Exemplu : Spuma asta-nveninat,ast plebe, st gunoi,/ S ajung-a fi stpn i pe ar i pe noi.M. Eminescu, Scrisoarea a III-a. Pentru oamenii politici fr caliti i fr caracter sunt folosite metaforele : spuma, plebea, gunoi. Un alt procedeu folosit n poezie este personificarea, prin cuvinte ce definesc fiine, oameni, pentru obiecte, din cosmos, ale naturii moarte, etc. Exemplu : Luna rde, e zglobie i prin jocurile ei,/ Face s rsar-n valuri, stele roii i scntei. ( autor necunoscut ). Luna,obiect cosmic, este personificat cu o fecioar sau zn dintr-un basm. Foarte des se ntlnete n poezie epitetul, cuvnt care poate fi un adjectiv sau adverb, care se afl pe lng un substantiv sau verb, conferindu-i o caracteristic aparte. n felul acesta,

substantivul sau verbul devin mai expresive, mai energice, mai sensibile( Pierre Fontanier ). Dar, nu orice adjectiv sau adverb este epitet. De multe ori, ele exprim doar o nsuire a obiectului. Cnd termenii sunt ndeprtai ca sens se obine un oximoron : un nebun nelept, neguri albe, dulci otrvuri, luminoasa umbr, etc. Metonimia apare atunci cnd ntre cei doi termeni exist relaii evidente. Metonimie avem i atunci cnd se folosete cauza n locul efectului. Prin sinecdoc se folosete partea n locul ntregului sau totul n locul prii. Se ntlnesc i cazuri cnd se folosete singularul n loc de plural. Antonomaza este o alt figur de stil, care se folosete atunci cnd, n locul unui nume propriu avem un nume comun sau n locul unui nume propriu avem un alt nume propriu. Hiperbola este frecvent chiar i n limbajul cotidian : mai alb ca zpada, mai negru dect pana corbului, etc. Este figura de stil care mrete excesiv lucrurile, pentru a fixa prin ceea ce pare incredibil, ceea ce trebuie s credem. Litota este opus hiperbolei, micornd obiectul pentru a-l scoate n eviden. Tot n poezie ntlnim antiteza, adic opoziia dintre doi termeni sau dou afirmaii. Urmeaz alegoria, care este de fapt o propoziie sau fraz cu sens dublu ( literar i figurat ), prin care se exprim o idee abstract printr-o imagine plastic. Inversiunea n poezie stric ordinea obinuit a cuvintelor, punnd atributul naintea substantivului, complementul naintea predicatului sau plaseaz propoziia subordonat naintea principalei. Dac inversiunea este i antitez, atunci rezult un chiasm. Prin enumeraie, aglomerm n vers termeni cu sens apropiat, pentru a face ideea mai accentuat. Anafora este repetarea unui cuvnt la nceputul a dou sau mai multe versuri. Repetiia folosete de mai multe ori acelai cuvnt,pentru a ntri ideea. Cnd poetul se adreseaz printr-o ntrebare auditorului, fr a atepta un rspuns, apare interogaia poetic. Anacolutul este vechi printre figurile de stil i arat c acordul dintre cuvinte este de ordin semantic,nu gramatical. Propoziia nceput este ntrerupt i se continu cu alta, cu care nu este n acord gramatical. Ar fi fost nedrept s nu amintim aici aceste figuri de stil, fie chiar i n treact i fr s dm exemple concludente. Dar aceast simpl enumerare a figurilor de stil ntlnite ntr-o poezie, nu nseamn c demonstreaz i valoarea artistic a poeziei i nici nu arat specificul ei artistic. Sunt poeme n care figurile de stil sunt slab reprezentate, dar cu toate acestea sunt valoroase. De exemplu, Luceafrul lui Eminescu din prima strof : A fost odat ca-n poveti, A fost ca niciodat, Din rude mari, mprteti, O prea frumoas fat. n ultimele dou secole, cercetrile literare au stabilit cu certitudine o ierarhie n domeniul figurilor de stil, dup importana lor n poezie,n formarea structurii poetice. Imaginea, metafora, simbolul i mitul, dei sunt aproape sinonime, dau totui diferene.

Imaginea o ntlnim de exemplu, n Amintirile din copilrie ale lui Ion Creang. O imagine extraordinar de vie, att de plastic i expresiv, nct imaginaia ne d impresia de participare efectiv la evenimente. Aceast reprezentare mental a unei experiene din trecut, reuete s fie att de pregnant n mintea celui care povestete, dar i a cititorului aflat pe firul naraiunii. Dar exist i ntmplri care n-au fost trite, care au fost realizate foarte sugestiv. Dimitrie Bolintineanu-Mama lui tefan cel Mare, unde este imaginat o tnr domni, dulce i suav ca o garofi, care plnge i suspin dup soul ei aflat n rzboi. Imaginea devine clar n versurile : Un orologiu sun noaptea jumtate, n castel, n poart, oare cine bate? - Eu sunt, bun maic, fiul tu dorit, - Eu i de la oaste m ntorc rnit. Imagine auditiv ntlnim i n versurile lui George Bacovia. De exemplu : Stam singur n cavou i era vnt/ i scriau coroanele de plumb Stam singur lng mort i era frig/ Pe flori de plumb i-am nceput s-l strig. Imaginea astfel devine limbajul poeziei. Dup ali cercettori, metafora ar fi cea mai important figur de stil, pentru c este transferul asupra unui lucru, a unui cuvnt ce arat alt lucru ( Aristotel ), pe baza unei analogii sau a unei comparaii subnelese, n scopul de-a sensibiliza o noiune abstract prin nlocuirea ei cu una concret. Metafora dup Aristotel pune sub ochi i are un caracter iconic-vizibil, nu abstract. Aristotel mai credea c metafora are un rol de cunoatere, c arat o relaie necunoscut mai nainte ntre dou lucruri foarte ndeprtate, cum ar fi specia leilor i cea a oamenilor viteji, din care s-a pstrat expresia : hei, puii mei de lei. Gndire asemntoare aveau i Tudor Vianu i Lucian Blaga, care afirma c metaforele revelatorii ne dezvluie misterele universului. ntre cei doi termeni se creeaz o tensiune, care poate fi o posibil asemnare, dar i deosebire. Poezia este fcut egal din gndire i trire, poate fi jumtate real, jumtate ireal. Formele de introducere i de ncheiere din basmul popular, las s se neleag acest lucru. Metafora este doar parial gndire. Poezia, chiar dac este ficiune, ndeamn la revizuirea adevrurilor perimate ( nvechite ). Simbolul apare ca un obiect paravan, n urma cruia se afl o alt idee sau un alt obiect. Simbolul care exprim o idee se folosete n tiin : x+y = z. Simbolul ca obiect care ascunde alt obiect, se folosete n religie : crucea exprim patimile lui Hristos, iar mielul domnului este chiar Iisus nsui. Doar metafora care se repet n poezie, se poate transforma n simbol. Simbolul este folosit cu insisten de poeii moderni, care chiar au creat un curent literar cu acelai nume. Printre poeii romni influenai de simbolismul francez se numr Bacovia, Minulescu i Macedonski. Mitul provine din cuvntul grecesc mythos. n poetica lui Aristotel, mitul era subiectul tragediei. n mit, lucrurile concrete, picturale, sunt opuse celor abstracte, raionale, ajungndu-se astfel la asemnri cu simbolul, imaginea, metafora. n sens general, mitul este o povestire anonim, care vorbete despre originea i destinul lucrurilor. Mitul religios se nrudete cu mitul poetic. Mitul explic n imagini nceputurile obscure, impenetrabile raional ale lucrurilor, ale omului, ale popoarelor. Miturile au fost de la nceput subiecte serioase de tratat n literatur. Mitul lui Prometeu, cel care a furat focul, se ntlnete la Eschil ( Prometeu nctuat ); mitul lui Cain din

biblie, la poetul romantic Byron; mitul zburtorului n poemul lui Ion Heliade Rdulescu. Personajele descrise n literatur au devenit i mituri ale popoarelor. Mitul lui Achile, al lui Ulise, al lui Oedip. Marile opere scrise i recunoscute de-a lungul vremii au creat mituri, nemuritoare valori pentru cultura universal. Literatura de calitate, poezia, ne dezvluie o lume extraordinar, minunat, fantastic, n care imaginaia fiecruia este lsat s cltoreasc liber, pentru hrana spiritual a minii omeneti. Prin figuri de stil intelegem mijloace artistice folosite de catre autor pentru a crea imagini artistice vizuale, auditive, de miscare, statice, cromatice, olfactive cu scopul de a exprima intr-o maniera cat mai expresiva emotii si trairi. Aceste procedee modifica sensul propriu, denotativ al cuvantului sau al cuvintelor; prin aceste mijloace se urmareste obtinerea de sensuri noi, figurate sau conotative ale cuvintelor si expresiilor. Cuvintele limbii romane pot capata semnificatii multiple, pot forma exprimari de o expresivitate si sensibilitate deosebita, reustita acestor combinatii lingvistice depinzand de creativitatea autorului. Aceste figuri de stil sunt cele care dau substanta si incarcatura emotionala textului literar. Programa scolara a limbii romane include studiul acestor mijloace artistice, incepand cu ciclul primar, notiunile fiind ulterior aprofundate pana la liceu; informatiile primite de elevi devin din ce in ce mai complexe pe masura ce gradul de intelegere a acestora creste si astfel isi imbogatesc vocabularul. Cea mai usoara modalitate de intelegere a mijloacelor artistice este exemplificarea fiecarei notiuni in parte cu texte literare, proza sau poezie. Abilitatea elevilor de a indentifica aceste figuri de stil este evaluata in cadrul examenelor de tip capacitate si bacalaureat, atunci cand pe baza informatiilor asimilate in anii de studii ei trebuie sa identifice particularitatile textului literar, in urma lecturii la prima vedere a textului. Intelegerea acestor procedee artistice reprezinta cheia analizei literare a textelor, dezvolta abilitatea elevilor de a se exprima si de a improviza. Pentru fixarea temeinica a notiunilor se recomanda, in timpul orelor de limba romana, studierea unor texte literare apartinand tuturor genurilor si curentelor literare pentru ca elevii sa aiba posibilitatea sa se familiarizeze cu diverse tipuri de figuri de stil, cu modalitatea de identificare a acestora si cu analiza lor din punct de vedere semantic, structural si gramatical. Prin identificare mijloacelor artistice prezente in text, elevii reusesc sa interpreteze intr-un mod corect textul, inteleg intr-o maniera logica mesajul autorului si isi imbogatesc vocabularul cu sensuri noi ale cuvintelor, invata sa identifice relatii intre termeni, sa faca asocieri inedite de cuvinte si analogii. Poezia este, prin excelenta, modalitatea de exprimare artistica care valorifica sentimentele si trairile autorului intr-o maniera deosebita, de aceea ponderea mijloacelor artistice este mai mare decat in cazul prozei. Ideea si tema poetica se materializeaza prin figuri de stil care transforma cuvintele, la nivel mental, in imagini aristice vizuale, cromatice, auditive. Printre cele mai intalnite figuri de stil se numara: epitetul, metafora, comparatia, hiperbola, antiteza, alegoria, personificarea, inversiunea, repetitia, invocatia retorica, aliteratia si asonanta. Epitetul, la nivel morfologic, este un adjectiv sau un adverb care determina un substantiv sau un verb, reliefand caracteristici ale lucrurilor, fiintelor, actiunilor care au avut mare efect asupra autorului: Stelele par ngheate, cerul pare oelit.( Miezul iernii, Vasile Alecsandri. Metafora este acel procedeu artistic prin care se realizeaza imagini artistice complexe, cuvintele capata sensuri noi, renuntandu-se la sensul de baza al acestora.

Metafora urmareste asocierea de termeni pe baza unei analogii:

Neguri albe, strlucite Nate luna argintie, Ea le scoate peste ape, Le ntinde pe cmpie. (Craiasa din povesti, Mihai Eminescu) Una dintre cele mai utilizate figuri de stil este comparatia, mijloc artistic prin care se exprima o relatie de asemanare intre doi termeni, unul dintre termeni reliefandu-l pe celalalt: Aburii uori ai nopii ca fantasme se ridic(Malul Siretului, Vasile Alecsandri). Prin personificare se atribuie insusiri, trairi si comportamente omenesti unor fiinte, lucruri, fenomene ale naturii. Acest procedeu artistic confera o sensibilitate aparte, in special operelor literare care se adreseaza copiilor. Aceasta figura de stil usureaza transmiterea mesajului de catre autor in opere literare de tipul basmelor sau al fabulelor: Ce bine au s mearg trebile n pdure Pe mpratul tigru cnd l vom rsturna i noi vom guverna, Zicea unei vulpi ursul, c-oricine o s jure C nu s-a pomenit Un timp mai fericit. ( Ursul si vulpea, Grigore Alexandrescu) Hiperbola face parte din categoria acelor figuri de stil care ofera o incarcatura emotionala aparte textului literar.

Prin hiperbola se exagereaza in mod voit calitatile sau defectele unei persoane, trasaturile unei fiinte sau ale unui lucru, importanta unor fenomene, intamplari cu scopul de a impresiona cititorul: Slbaticul vod e-n zale i-n fier i zalele-i zuruie crunte, Gigantic poart-o cupol pe frunte, i vorba-i e tunet, rsufletul ger, Iar barba din stnga-i ajunge la cer, i vod-i un munte. ( Pasa Hassan, George Cosbuc) Sentimente, personaje, intamplari contrare sunt asociate pe baza antitezei cu scopul de a reliefa reciproc; este un procedeu artistic foarte utilizat in caracterizarea personajelor. Aliteratia si asonanta sunt figuri de stil care se caracterizeaza prin repetarea consoanelor sau a unui grup de sunete din acelasi registru; sunt folosite cu precadere in lirica deoarece confera versului o muzicalitate aparte: Prin vulturi vntul viu vuia ( Nunta Zamfirei, George Cosbuc). Repetitia si inversiunea sunt procedee artistice mai putin spectaculoase, dar prin folosirea acestora autorul reuseste sa reliefeze idei, trairi, insusiri. Prin intermediul alegoriei se realizeaza cu ajutorul unor imagini artistice deosebite deformare realitatii; cea mai reprezentativa opera pentru aceasta figura de stil este balada Miorita. Moartea ciobanului moldovean ne este prezentata sub forma alegoriei moarte nunta: Tu, mioara mea, S te-nduri de ea i-i spune curat C m-am nsurat Cu-o fat de crai, Pe-o gur de rai. Iar la cea micu S nu spui, drgu, C la nunta mea A czut o stea, C-am avut nuntai Brazi i paltinai, Preoi, munii mari, Paseri, lutari, Pserele mii, i stele fclii! Calitatile generale ale stilului: -claritatea este exprimarea limpede a gandurilor si a sentimentelor; -proprietatea consta in utilizarea mijloacelor lingvistice adecvate pentru exprimarea ideilor si a sentimentelor; -corectitudinea inseamna respectarea normelor limbii in organizarea comunicarii; -precizia consta in utilizarea cu rigoare a mijloacelor lingvistice necesare pentru exprimarea sentimentelor si a ideilor; -puritatea implica utilizarea acelor mijloace lingvistice consacrate prin uz, admise de limba literara.

STILUL JURIDIC-ADMINISTRATIV realizeaza functia de comunicare in sfera relatiilor oficiale: administratie, diplomatie, justitie etc. Caracteristici: -respecta normele limbii literare la fiecare nivel (fonetic, lexical, gramatical, stilistic); -este obiectiv si impersonal; -este lipsit de incarcatura afectiva (neutru din punct de vedere expresiv); -este accesibil, clar si precis; -modul de exprimare este formal. Particularitati lingvistice: a)la nivel lexical are terminologie specifica: adeverinta, adresa, cerere, certificat, domiciliu, dosar, indemnizatie, proces-verbal, referat; b)la nivel morfologic sunt frecvente: -substantivele provenite din infinitive lungi; -infinitivul cu valoare de imperativ: -viitorul cu valoare de imperativ; -reflexiv-pasivul; -verbele impersonale si verbele personale folosite personal; -expresiile verbale impersonale; -adverbele si locutiunile adverbiale de tipul: in mod necesar, in mod obligatoriu; -prepozitiile si locutiunile prepozitionale de tipul: in calitate de, in scopul, pe baza, in vederea, in consens cu, referitor la; c)la nivel sintactic sunt frecvente: -grupurile predicative cu verbele a trebui si a putea; -constructiile infinitivale; d)la nivel stilistic se caracterizeaza prin: -prezenta unor clisee; (formule de adresare: introductive, de incheiere); -coordonarea in fraza ca mijloc principal de organizare a continutului; -lipsa predicatului/verbului copulativ (fumatul interzis, intrarea oprita); -respectarea unor reguli de prezentare grafica. STILUL STIINTIFIC realizeaza comunicarea in domeniile stiintei si tehnicii. Caracteristici; -corectitudinea; -obiectivitatea; -accesibilitatea; -proprietatea termenilor. Particularitati lingvistice: a)la nivel lexical: -fiecare domeniu al stiintei si tehnicii are o terminologie proprie; -termenii lexicali sunt de obicei monosemantici; -sunt frecvente neologismele; -se folosesc cuvinte formate cu pseudoprefixe (antebrat, contraofensiva, cvasicomplet, extrafin, izotermic) si elemente de compunere savante (aerodrom, biografie, cardiologie, cronologie, futurologie); -termenii lexicali se folosesc in forme apropiate pe plan? international (computer, microbiologie, televiziune); b)la nivel morfologic sunt frecvente: -substantivele abstracte provenite din infinitive lungi sau din adjective; -infinitivul cu valoare de imperativ in observatii si note; -inlocuirea persoanei I sg. cu persoana I pl. (pluralul autorului, pluralul academic); c)la nivel sintactic predomina subordonarea fata de coordonare; d)la nivel stilistic sunt folosite procedee care au ca scop organizarea discursului stiintific:

-coordonarea sub diferite forme: enumeratie si repetitie, paralelism si antiteza; -citatul ca punct de plecare, argument sau material demonstrativ; -figuri de stil si constructii retorice in cazul unei atitudini polemice; -digresiunile incluse in textul comunicarii sau prezente ca note, adnotari in subsolul paginii; -succesiunea intrebare-raspuns ca modalitate de constructie a discursului stiintific. STILUL PUBLICISTIC (jurnalistic) indeplineste o functie de mediatizare, de larga informare asupra evenimentelor politice, sociale, economice, culturale, sportive, stiintifice etc. si de influentare a opiniei publice. Caracteristici: -contopeste doua tipuri de comunicare: informativa si afectiva; -exprima o tendinta, o atitudine; -are o varietate exceptionala de forme: apel, articol, comentariu, comunicat, convorbire, corespondenta, cronica, declaratie, editorial, foileton, interviu, manifest, masa rotunda, reportaj, scrisoare, stire; -unele forme se apropie de stilul stiintific, altele de stilul colocvial sau artistic; -continutul reflecta realitatea imediata si este completat de mijloace extralingvistice: caricatura, fotografie, schema, tabel. Particularitati lingvistice: -este stilul cel mai sensibil la inovatie; -respecta, in general, normele limbii literare; -recurge la figuri de stil si procedee artistice, constructii retorice, intreruperi si digresiuni etc; -foloseste frecvent citatul din surse directe si verificate; -utilizeaza titluri socante, formulari eliptice ca sa atraga atentia cititorului sau ca sa-i starneasca interesul; -tonalitatea polemica este prezenta in proportii diferite. STILUL BELETRISTIC (artistic) Comunicarea se realizeaza prin imaginea artistica = este produsul fanteziei, al imaginatiei creatoare a artistului, este o cale importanta de transmitere a mesajului artistic. -mesajul este constituit din ideile, sentimentele, semnificatiile, atitudinile pe care le comunica opera de arta. Este conditie si cerinta fundamentala a operei de arta. -se defineste prin functia estetica; aceasta se manifesta in si prin limbaj. -limbajul operei literare este conotativ (metaforic, figurat). -in opera literara sunt prezente toate functiile limbajului, dar functia dominanta este cea poetica, centrata asupra mesajului. -autorul operei de arta porneste de la realitate, dar nu o copiaza, ci o transfigureaza in fictiune trecand-o prin conceptiile si sensibilitatea sa. -fictiunea are calitatea de a sugera iluzia unor intamplari adevarate, utilizand elemente ale realitatii in care descifreaza un sens. -vocabularul bogat (contine arhaisme, neologisme, elemente de argou si jargon) -ambiguitate si echivoc, unicitate si originalitate a stilului -structura gramaticala variata -se adreseaza sensibilitatii, intuitiei, intelectului si genereaza emotii estetice -expresivitate foarte mare, inovatie, originalitate -caracter subiectiv si individual -uneori apar abateri de la normele limbii literare STILUL COLOCVIAL (familiar) indeplineste functia de comunicare in sfera relatiilor particulare, in planul vietii cotidiene. Este stilul functional folosit de toti vorbitorii unei limbi, care si-l insusesc inca din primii ani de viata. Caracteristici:

-penduleaza intre abundenta si economie in exprimare; -recurge la mijloace nonverbale: gesturi, mimica; -are o mare incarcatura afectiva; -regulile si normele sunt frecvent incalcate; -se manifesta particularitati regionale sau socio-profesionale; -presupune relaxarea si naturaletea comunicarii. Particularitati lingvistice: a)la nivel lexical se intrebuinteaza termeni argotici, clemente de jargon, neologisme la moda sau cuvinte proprii diferitelor graiuri; b)la nivel morfo-sintactic se folosesc: pronume, adjective si adverbe nehotarate; aproximari prin numerale si substantive; forme pronominale si verbale regionale; enunturi fragmentate; izolari, inversiuni, elipse; digresiuni, paranteze; c)la nivel stilistic se intrebuinteaza diminutive; augmentative; cuvinte peiorative; superlative expresive; constructii cu interjectii, vocative, imperative; clisee lingvistice, abrevieri; zicale si proverbe.

STILUL BELETRISTIC (ARTISTIC)

CUPRINDE: operele literare n proz, versuri i operele dramatice; tot aici pot fi incluse eseurile, jurnalele, memoriile, amintirile. CARACTERISTICI: Libertatea pe care autorul i-o poate lua de la normele limbii literare; Contrastul ntre sensul denotativ i sensul conotativ al cuvintelor (n special n poezie prin modul neobinuit n care poetul folosete cuvintele); Caracterul individualizat al stilului; Unicitatea i inovarea expresiei; Bogie lexical din punct de vedere stilistic; Sensuri multiple ale aceluiai cuvnt; Comunicarea literar este unidirecional, dinspre creator nspre receptor. De aici caracterul ei puternic subiectiv; Enunul lingvistic este n permanen subminat de ctre ficiune, prin imaginea artistic; nglobeaz elemente din toate stilurile funcionale dar i din afara limbii literare (arhaisme, regionalisme, elemente de argou, elemente de jargon); Utilizeaz imagini artistice care prin for sugestiv contureaz imagini plastice n contiina cititorului; Utilizeaz cuvinte expresive, figuri de stil, topica i punctaia pentru a releva anumite stri afective; Se adreseaz sensibilitii i imaginaiei cititorului; Mesajul are funcie poetic i expresiv. CALITI GENERALE ALE STILULUI: Claritate: exprimarea clar a gndurilor i sentimentelor Proprietatea: utilizarea mijloacelor lingvistice adecvate pentru exprimarea gndurilor i sentimentelor; Corectitudine: respectarea normelor limbii n organizarea comunicrii; Precizia: utilizarea riguroas a termenilor n organizarea enunurilor; Puritatea: utilizarea mijloacelor lingvistice admise de limba literar. Aplicaie: ACTUL I, Scena 3 Chiria, Guli, arl, Safta, Ion. (Ion vine alergnd dintre culisele din dreapta. Ceilali ies din cas i se cobor n cerdac.)

GULI: Cine m cheam?... Nineaca! SAFTA: Ce este?... Ce este? ARL: Qui diable?... Ah, madame!...* ION: Aud, cucoan Iaca ia CHIRIA: Da venii azi de ma cobori de pe cal Ce, Doamne iart-m!... ai adormit cu toii? (Ion se pune dinaintea calului i-l apuc de zbale ca s-l ie. Ceilali se adun mprejurul Chiriei.) GULI: Ba nu, nineac dar nvam Telemac* cu monsiu dascalu.[] CHIRIA: Quel bonheur! Gugulea nineaci!... Auzi ce spune monsiu arla?... Zce c ai s vorbeti franuzte ca apa Nest-ce pas, monsieur Charles, quil parlera comme leau? ARL: Comme?... Ah, oui, oui vous dites comme a en moldave Oui oui. CHIRIA: Da ian s-i fac eu un examen Guli, spune nineaci, cum s cheam franuzte furculi? GULI: Furculision. CHIRIA: Frumos Dar friptur? GULI: Fripturision. CHIRIA: Prea frumos Dar nvrtita? GULI: Invartision. CHIRIA: Bravo Guli!... Bravo, Guguli!... (l srut.) ARL (n parte, furios): Gogomanition, va!... (Vasile Alecsandri, Chiria n provinie) * Qui diable?... Ah madame! (fr.) Cine dracu?... Ah, doamn! * ntmplrile lui Telemac, fiul lui Ulise poem epic n proz al scriitorului francez Fnelon STILUL TIINIFIC = se utilizeaz n lucrrile care conin informaii asupra unor obiecte, fenomene, fapte, investigaii, cercetri, caractere tehnice etc. Comunicarea este lipsit de ncrctur afectiv; accentul cade pe comunicarea de noiuni, cunotinte, idei etc., astfel c funcia limbajului este cognitiv. Cuprinde: articole tiinifice, lucrri, cercetri de specialitate scrise de cercettori, savani, persoane creditabile n domeniul tiinific. Caracteristici: transmite informaii tiinifice, tehnice utilitare pe baza unor raionamente logice, deductive, argumentate, aadar are funcie referenial (cu accent pe coninutul comunicat) i metalingvistic (din cauza explicaiilor terminologice); respect proprietatea termenilor; folosete cuvinte monosemantice; cuvinte cu sens denotativ; folosete terminologia consacrat specialitii; se folosesc multe neologisme; compoziia este bine articulat, compact, riguroas, auster; prin refuzul subiectivismului, nu permite dezvoltarea n interiorul lui a unor stiluri individuale; discurs de tip non-ficional; obiectiv, neutru, inexpresiv, raional, univoc, concis, clar i precis; conform relaiei E R (beneficiar) Emitorul poate fi specializat (chimist, sociolog, psiholog, medic, critic literar) Receptorul este de obicei specializat, dar poate fi i nespecializat. conform efectului mesajului Acordul, fiindc autorii sunt persoane creditabile n domeniul tiinific. conform funciei mesajului (scop): Informare, educare, divertisment, publicitar. conform ncrcturii emoionale a mesajului: critic, polemic, neutru. Particulariti lingvistice: 1. Lexicale: terminologie de specialitate; monosemantism; neologisme; prefixoide; 2. Morfologice: substantive abstracte, preferina pentru pers. a III-a; pluralul autorului;

3. Sintactice: coordonarea i subordonarea; 4. Stilistice: fr figuri de stil i digresiuni. Aplicaie: Sub raportul limbii, cercetrile ntreprinse [...] au putut stabili un numr de 160 (o sut aizeci) de termeni romneti care sunt de origine geto-dac. Aceti termeni privesc o arie foarte larg, ncepnd cu corpul omenesc (buz, ceaf, grumaz, gu), cu familia (biat, copil, prunc, zestre), cu locuina (vatr, ctun), cu ndeletnicirile agricole, pstoreti, viticole i piscicole (mazre, arin; baci, mnz, strung, arc,urd, zar; butuc, curpen, strugure; balt, gard), cu mediul fizic (mgur, mal), cu flora (brad, bunget, butuc, codru, copac, curpen, mugure, strugure), cu fauna (balaur, barz, mistre, rnz, oprl, viezure), cu diferite aciuni (a rbda, asperia, a zburda) etc. Desigur, numrul acestor termeni va spori prin cercetri ulterioare; ele ne vor arta de asemenea i alte aspecte ale motenirii lingvistice; de pe acum se consider ns c aparin acestei moteniri sufixele att de frecvente i de caracteristic romneti: - esc, - ete (omenesc, criesc, brbtete, trupete). Ni s-au pstrat de la daco-gei i cteva nume de ape: n primul rnd Dunrea, care deriv dintr-un Dunaris dacic; apoi Argeul din Argessos (la Herodot diformat: Ordessos); Brzava, al crei nume se regsete n oraul dacic Berzobis; Someul: o inscripie latin din inuturile udate de acest ru vorbete de Samus; este sigur c romanii au pstrat vechiul nume, autohton. Acelai lucru cu Oltul, Aluta n izvoarele latine, i cu Tisa. (Constantin C. Giurescu, Dinu C. Giurescu, Scurt istorie a romnilor pentru tineret ndeosebi) STILUL PUBLICISTIC= este propriu mass-mediei; este stilul prin care publicul este informat, influenat i mobilizat ntr-o anumit direcie n legtur cu evenimentele sociale i politice, economice, artistice etc. Modalitile de comunicare sunt: monologul scris (n pres i publicaii), monologul oral (la radio i televiziune), dialogul oral (dezbaterile publice), dialogul scris (interviuri consemnate scris) etc. CARACTERISTICI: are funcie de mediatizare a evenimentelor; conine informaii economice, politice, sociale; folosete un lexic accesibil unor categorii de cititori de nivel intelectual mediu; influeneaz opinia public (discurs persuasiv); n conformitate cu strategiile persuasive discursul se poate adresa raiunii sau afectivitii; strategia persuasiv se bazeaz pe argumente: Persuasiunea adresat raiunii aduce argumente de specialitate, de tip cauz / efect; Persuasiunea adresat afectivitii aduce argumente de popularitate, superioritatea unor produse argumente de popularitate, superioritatea unor produse n raport cu altele similare, mrturia unor beneficiari ai produsului, tradiie, grija fa de destinatar; dimensiunea persuasiv ine de publicitar; exprim o atitudine; orientat spre maxim accesibilitate, transparen, actualitate; Limbajul denotativ cu nuan conotativ; Mesajul are dou dimensiuni, afectiv i informativ; Pentru a-i ndeplini funcia mediatizant, stilul publicistic ntrebuineaz toate mijloacele de contactare emoional a publicului: expresii poetice, revelatoare, formule familiare, lexic bogat sau chiar figuri de stil (comparaii sugestive, epitete inedite, expresii i locuiuni colocviale, perifraza, intonaia exclamativ i interogaii, digresiuni, inversiuni, enumeraia i repetiia, paralelismul i antiteza); Este foarte deschis celorlalte stiluri: aproape de stilul tiinific (prin articole de popularizare a tiinei), se apropie de asemenea, de stilul beletristic (prin foileton, reportaj, editorial, evocri)

sau de stilul administrativ (comunicat de pres, mica publicitate, tiri). Se mai apropie i de exprimarea colocvial (prin interviuri, comentarii, unele articole de scandal). Este foarte sensibil la schimbrile de expresie ale diferitelor categorii sociale, la inovaia lingvistic, deoarece textele publicistice au rolul de a reflecta realitatea imediat. conform relaiei E R (beneficiar) Emitorul - este nominalizat (redactorul articolului, prezentatorul Tv sau radio, lansatorul de produse etc.) Receptorul este segmentul de public-int cruia i se adreseaz E. conform efectului mesajului Acord, identificare, persuasiune conform funciei mesajului (scop): Informare, educare, funcie publicitar. conform ncrcturii emoionale a mesajului: neutru sau emoional. PARTICULARITI LINGVISTICE: Stilul cel mai sensibil la inovaie; Respect normele limbii literare; Recurge la multe figuri de stil; Folosete citatul din surse directe i verificabile; Utilizeaz titluri ocante; Formulri eliptice ca s impresioneze i s atenioneze; Este prezent n varii proporii tonalitatea politic. FORME ALE DISCURSULUI PUBLICISTIC: ARTICOLUL, CRONICA, REPORTAJUL, FOILETONUL, INTERVIUL, MASA ROTUND, TIREA, ANUNUL PUBLICITAR, RECLAMA etc. NOT: 1. unele forme se apropie de stilul colocvial, artistic, sau tiinific. 2. coninutul reflect realitatea imediat i este completat cu mijloace extralingvistice de tipul: caricatur, fotografie, hart, schem, statistic, tabel. Aplicaie: Reporter: Indicai-ne cteva aspecte legate de nceputurile dumneavoastr literare. Ce amintiri deosebite pstrai din acei ani? Marin Preda: Eram corector la ziarul Timpul. Scrisesem o schi intitulat Salcmul. ntr-o diminea de iunie, tatl meu s-a apucat s taie cel mai falnic salcm din grdina noastr. Acoperea cerul. Acest salcm era chiar copilria mea. Tata era crunt i ntunecat. Nu numai eu, dar nici restul familiei i nici vecinii n-au neles ce l-a mpins s fac acest lucru. i nici n-a rspuns la ntrebrile noastre nedumerite. Aceast enigm a copilriei am exprimat-o, fr s-o dezvlui, n schia mea, care a aprut n pagina a doua a ziarului. Astfel am devenit scriitor. Era n anul 1942, era rzboi, dar eu aveam douzeci de ani i triam bucuria de lumin i speran a debutului. (Interviu cu Marin Preda, de Petru Crdu, inclus n vol. Marin Preda Creaie i moral) STILUL OFICIAL (ADMINISTRATIV) A. STILUL JURIDIC CUPRINDE: domeniul legislativ (articole de lege, Constituia, Codul penal, Codul muncii), texte elaborate de organul judiciar. Caracteristici: are funcie exclusiv cognitiv; enunuri cu form impersonal; coninut normativ; enunuri clare lipsite de ambiguitate;

folosirea unui inventar lexical cu termeni clar definii; folosirea clieelor formale; respect proprietatea termenilor; folosete terminologia consacrat specialitii; se folosesc multe neologisme; n raport cu realitatea mesajul este preponderent denotativ; conform relaiei E R (beneficiar) Emitorul - specializat ( organul legislativ) Receptorul este de obicei specializat cel care trebuie s aplice legea.

conform efectului mesajului Acordul, fiindc autorii sunt persoane creditabile n domeniul juridic. conform funciei mesajului (scop): Informare, educare. conform ncrcturii emoionale a mesajului: neutru, prohibitiv. Particulariti lingvistice: Lexicale: terminologie de specialitate; monosemantism; neologisme; Morfologice: substantive abstracte, reflexivul impersonal; Sintactice: coordonarea i subordonarea; Stilistice: fr figuri de stil i digresiuni.

Aplicaie: Art. 1. Accesul liber i nengrdit al persoanei la orice informaie de interes public, definit astfel prin prezenta lege, constituie unul dintre principiile fundamentale ale relaiilor dintre personae i autoritile publice, n conformitate cu Constituia Romniei i cu documentele internaionale ratificate de Parlamentul Romniei. Art. 2.(b) Prin informaie de interes public se nelege orice informaie care privete activitile sau rezult din activitile unei autoriti publice, indiferent de suportul ori de forma sau de modul de exprimare a informaiei. Art. 7. (1) Autoritile i instituiile publice au obligaia s raspund n scris la solicitarea informaiilor de interes public n termen de 10 zile sau, dup caz, n cel mult 30 de zile de la inregistrarea solicitrii, n funcie de dificultatea, complexitatea, volumul lucrrilor documentare i de urgena solicitrii. ( Legea 544, privind accesul la informaiile de interes public) B. STILUL ADMINISTRATIV CUPRINDE: domeniul legislativ, administrativ, elaborate de organul judiciar Caracteristici: are funcie exclusiv cognitiv; enunuri cu form impersonal; coninut normativ; enunuri clare lipsite de ambiguitate; folosirea unui inventar lexical cu termeni clar definii; folosirea clieelor formale; respect proprietatea termenilor; folosete terminologia consacrat specialitii; are un numr mai mare de formule fixe dect stilul juridic; obiectiv i impersonal; accesibil, clar i precis; modul de exprimare este formal. conform relaiei E R (beneficiar) Emitorul - specializat ( organul legislativ) Receptorul este de obicei specializat cel care trebuie s aplice legea.

conform efectului mesajului Acordul, fiindc autorii sunt persoane creditabile n domeniul administrativ. conform funciei mesajului (scop): Informare, educare. conform ncrcturii emoionale a mesajului: neutru, prohibitiv. Particulariti lingvistice: Lexicale: terminologie de specialitate; monosemantism; Morfologice: substantive provenite din infinitive lungi; folosirea infinitivului cu valoare de imperativ; verbe la diateza reflexiv-pasiv: preferina pentru anumite verbe locuiuni i expresii; forme impersonale; expresii verbale impersonale Sintactice: verbul a trebui, verbul a putea; construcii infinitivale; fraze coordonatecoordonarea i subordonarea; Stilistice: Cliee (de ex. Formule introductive i de nchidere, formule de adresare); elipsa (verbelor copulative). STILUL COLOCVIAL = se utilizeaz n sfera relaiilor de familie, n viaa de zi cu zi. CARACTERISTICI: Conform specificului discursului: discurs ficional / artistic, discurs nonficional / stil tiinific; comunicarea verbal este nsoit i completat de elemente ale comunicrii nonverbale (gesturi, semne, mimic, pantomim, imitaii sonore); ea este relaxat, degajat, natural, improvizat, presrat de umor i satir; Are o mare ncrctur afectiv; Regulile gramaticale pot fi nclcate; Pot fi folosite elemente de argou sau jargon; Sunt folosite particulariti regionale sau socio-profesionale; Conform relaiei E R (beneficiar) Emitorul poate fi specializat sau nespecializat. Receptorul poate fi i el specializat sau nespecializat. n cadrul acestui stil relaia emitor / receptor poate fi i de rudenie. Conform efectului mesajului Acord Identificare Internalizare Conform funciei mesajului (scop): informare, educare, divertisment, publicitar. Conform ncrcturii emoionale a mesajului: Emoional, persuasiv, manipulant, prohibitiv, critic, polemic. CALITI GENERALE ALE STILULUI: 1. CLARITATE 2. PROPRIETATE 3. CORECTITUDINE 4. PRECIZIA 5. PURITATEA

PARTICULARITI LINGVISTICE: Lexicale: Argou; Jargon; Neologisme la moda; Cuvinte tipice unor graiuri; se prefer diminutivele, hipocoristicele, augmentativele, familiarismele, termenii de argou, peiorativi, regionali, expresiile idiomatice; sunt frecvente ticurile verbale, calambururile, imprecaiile, onomatopeele, elipsele etc.