Jean de La Fontaine s-a impus n literatura universal prin fabulele sale, publicate n 12 cri, n perioada 1668-1694.

Fiind inspirat de anticii Esop i Fedru, precum i de tradiiile populare, i nzestrat cu un talent deosebit, el a depit caracterul unilateral didactic al vechilor fabule, transformndu-le n adevrate opere de art. Prin intermediul fabulelor, La Fontaine a criticat moravurile sociale din Frana n timpul absolutismului i a demascat cu mult umor i verv viciile claselor dominante necrundu-l nici pe rege i nici pe curtenii si, ca n Greierele i furnica, Corbul i vulpea, Lupul i mielul etc. Eroii din fabulele sale, care aparin lumii animaliere i regnului vegetal, personificnd tipuri i caractere, reprezint diferite aspecte ale vieii sociale din Frana acelui timp. Un alt merit al lui La Fontaine const n lirismul care strbate fabulele sale, prin aceasta deosebindu-se de aproape toi scriitorii clasici francezi. Fabulele au fost scrise n limba vie a poporului. La Fontaine este iniiatorul versului liber n literatura francez. Fabulele lui La Fontaine au fost traduse n foarte multe limbi; acest fapt a influenat dezvoltarea ulterioar a acestei specii literare, inclusiv a fabulei romneti prin Ion Heliade-Rdulescu, Alexandru Donici, dar mai ales prin Grigore Alexandrescu.

Fabule celebre

La Cigale et la Fourmi (Greierele i furnica) Le Corbeau et le Renard (Corbul i vulpea) Le Loup et l'Agneau (Lupul i mielul) Le Renard et la Cigogne (Vulpea i barza)

Jean de La Fontaine (1621 - 1695) a fost un poet, dramaturg i prozator francez, membru al Academiei Franceze. La Fontaine s-a impus n literatura universal prin fabulele sale, publicate n 12 cri, n perioada 1668-1694. Fiind inspirat de anticii Esop i Fedru, precum i de tradiiile populare, i nzestrat cu un talent deosebit, el a depit caracterul unilateral didactic al vechilor fabule, transformndu-le n adevrate opere de art. Prin intermediul fabulelor, La Fontaine a criticat moravurile sociale din Frana n timpul absolutismului i a demascat cu mult umor i verv viciile claselor dominante necrundu-l nici pe rege i nici pe curtenii si. Eroii din fabulele sale, care aparin lumii animaliere sau regnului vegetal, personificnd tipuri i caractere, reprezint diferite aspecte ale vieii sociale din Frana acelui timp. Fabulele lui La Fontaine au fost traduse n foarte multe limbi, iar acest fapt a influenat dezvoltarea ulterioar a acestei specii literare, inclusiv a fabulei romneti. Corbul i vulpea de Jean de la Fontaine Jupn corbul ctigase Din negoul ce-apucase "Jupne corb, plecciune! Un bun chilipir de ca, O, Doamne, ce frumusee! i cu dnsu-n cioc se duse Ce pasre, ce minune, P-un copac, unde se puse Ce drag de pene mree! Ca un om l-al su sla. Dar n-are glas; ce pcat!" Vulpea, ca o jupneas, O cam terge de p-acas, i ieise la primblare; Iar bunul miros ce are D-ici, de colo o-ndrept Sub copac, i-n sus ct: Corbul, ngmfat n sine, Nicidecum nu-i veni bine Ca vulpea s-l socoteasc De mut sau s mi-l vorbeasc C e prost l-al su cntat. Lungi gtul, csc ciocul

i-ncepu a cronci. Caul cznd, vulpea-aci, Cntreul pi jocul. "Jupn corb, precum se vede, Minte numai i lipsete;

i f bine de m crede i-nva, te folosete: C de mult, foarte de mult, Din punga celor ce-ascult Linguitorii triesc."

Fabule de George Toprceanu George Toprceanu a fost un mare poet, prozator, memorialist, publicist i fabulist romn, membru corespondent al Academiei Romne. Activitatea litarar a nceput-o nc din fraged copilrie, ns adevratul su debut literar are loc mai trziu, n timpul liceului, prin publicarea creaiilor sale n diverse reviste literare unde este corespondent... Volumele lui George Toprceanu s-au bucurat de un succes imens, de public i de pres, n special poezia, pentru care obine n 1926 Premiul Naional de Poezie... Bivolul i coofana de George Toprceanu Pe spinarea unui bivol mare, negru, fioros, Se plimba o coofan Cnd n sus i cnd n jos. Un cel trecnd pe-acolo s-a oprit mirat n loc: - Ah, ce mare dobitoc! Nu-l credeam aa de prost S ia-n spate pe oricine... Ia stai, frate, c e rost S m plimbe i pe mine! Cugetnd aa, se trage ndrt s-i fac vnt, Se pitete la pmnt i de-odat - zdup! - i sare Bivolului n spinare... Ce s-a ntmplat pe urm nu e greu de-nchipuit. Apucat cam fr veste, bivolul a tresrit, Dar i-a fost destul o clip s se scuture, i-apoi S-l rstoarne, S-l ia-n coarne i ct colo s-l arunce, ca pe-o zdrean n trifoi. - Ce-ai gndit tu oare, javr? Au, crezut-ai c sunt mort? Coofana, treac-mearg, pe spinare o suport C m apr de mute, de nari i de tuni i de alte spurcciuni... Pe cnd tu, potaie proast, cam ce slujb poi s-mi faci? Nu mi-ar fi ruine mie de viei i de malaci, Bivol mare i puternic, gospodar cu greutate, S te port degeaba-n spate?... Bivolul si cotofana (Rezumat)

Titlul rezuma sitatia initiala, raportata la cele doua personaje bivolul si cotofana, situatie care declanseaza o succesiune de evenimente. Vazand cotofana plimbandu-se pe spinarea unui bivol, catelul crede ca este rost sa fie plimbat si el. Aruncandu-se pe spatele bivolului, este luat in coarne si aruncat cat colo. Bivolul isi expima cu un ton aspru ce crede despre profitatori si care este opinia sa in legatura cu interesul. Bivolul si cotofana (Povestire) George Toparceanu a scris si fabule printre care se numara si Bivolul si Cotofana unde, ca in intreaga sa poezie, poate fi observata nota de omor. Fabula Prezinta in prima parte o intamplare avand ca personaje trei animale: bivolul, cotofana si cainele. Trecand din intamplare pe langa un bivol bivol negru, mare, fioros, un catel a constatat cu uimire ca pe spinarea bivoluli se afla o cotofana. Desconsiderandu-l pe bivol pentru ca purta pe spinare pe orcine,catelul s-a gandit sa profite si el Ia stai, frate ca e rost /Sa ma plimbe si pe mine! Catelul, indraznet, si-a luat elan si i-a sarit bivolului in spinare. Luat prin surprindere, bivolul a tresarit, dar s-a sculat repede, l-a lut in coarne si l-a aruncat cat colo ca pe o zdreanta Urmeaza apoi cuvintele aspre ale bivolului care il apostrofeaza pe profitor: Ce-ai gandit tu oare, javra?/Au crezut-ai ca sunt mort?.El ii explica de ce o suporta pe cotofana pe spinarea sa, fiindca pasarea il apara de insecte: Cotofana treaca-mearga pe spinare o suport/Ca ma aparade muste, de tantari si de tauni/Si de alte spurcaciuni. Toleranta lui fata de cotofana este legata de profitul pre care el il are. Bivolul il intreaba pe catel, cu acelasi ton usturator, despre avantajul pe care l-ar avea de pe urma lui: Pe cand tu, potaie proasta,cam ce slujba poti sa-mi faci?. El ii arata ca i-ar fi rusine de cei apropati ca in calitate de gospodar cu greutatesa-lpoarte degeaba in spinare ca pe un parazit: Nu mi-ar fi rusine mie de vitei si de malaci,/Bivol mare si putrnic,gospodar cu greutae,/Sa te port degeba-n spate? Morala acestei opere nu este exprimata directa ci separat.Ea decurge din intrebarea din finalul fabulei: cei puternici ii tolereaza pe cei mai slabi cata vreme au un avantaj de pe urma lor, dar nu accepta sa profite si acestia la randul lor. Autorul isi exprima astfel atitudinea critica fata de profitori,care doresc sa se bucure de avantaje fara sa munceasca. Bivolul si cotofana de George Topirceanu demonstratie de fabula by adara on November 10, 2012 Bivolul si cotofana face parte din volumul Fabule pentru oameni mari de George Topirceanu si are ca tema critica indreptata spre acei oameni care isi aleg prietenii urmarind anumite scopuri, mai ales otinerea de avantaje de pe urma acestora. Fabula este o specie in versuri sau proza (in cazul acesta in versuri) a genului epic, in care personajele sunt animale, plante sau lucruri, puse in situatii omenesti. Prin personificari si alegorii poetul prezinta in aceasta fabula niste fiinte necuvantatoare (bivolul, cotofana, catelul) care reprezinta tipuri umane. Bivolul mare, negru, fioros de exemplu, face parte din categoria celor mai puternici. El insusi se caracterizeazaca ca fiind gospodar cu greutate. Nu accepta amestecul celor mai mici si nevoiasi in treburile proprii. Pentru el, relatiile cu ceilalti se bazeaza pe gradul de profit obtinut din acestea. Este ingaduitor cu cotofana datorita folosului adus, dar neingaduitor cu potaia proasta, care nu-i aduce niciun profit. Indignarea sa se manifesta prin gesturi brutale (il ia-n coarne) si printr-un limbaj agresiv. Catelul il reprezinta pe omul simplu si nevoias care se amageste ca va fi accepat de cel puternic. El face parte din alta lume decat bivolul, si este lipsit de simtul realitatii. Il considera pe bivol un mare dobitoc, un prost,care ia-n spate pe oricine, asa ca incearca sa profite si el, neapreciind corect pozitia bivolului puternic.

Cotofana este un personaj care nu ia parte la actiune. Despre ea aflam din relatarea naratorului sau din cuvintele bivolului ca ii reprezinta pe oamenii obisnuiti care muncesc toata viata. Bivolul si cotofana este fabula deoarece critica aspru unele caracteristici umane prin intermediul animalelor personificate. Fabula are o morala puternica, ce apare dupa corpul propriu-zis al operei (desfasurarea actiunii). Morala este indirecta: nu-ti folosi prietenii in scopul obinerii de favoruri personale, si apare mai evident in ultima strofa: Pe cand tu, potaie proasta cam ce slujba poti sa-mi faci? Nu mi-ar fi rusine mie, de vitei si de malaci, Bivol mare si puternic, gospodar cu greutate, Sa te port degeaba-n spate? Bivolul si cotofana de George Toparceanu fabula Fabula este o specie literara epica, in versuri sau in proza, in general scurta, in care se critica defecte omenesti puse pe seama animalelor, plantelor sau altor elemente ale naturii, cu scopul indreptarii acestora. Ca orice fabula, aceasta este alcatuita din doua parti: povestirea propriu-zisa, (in care apar personajele animale) si morala. Povestirea este realizata prin doua moduri de expunere: naratiunea si dialogul. Locul nu este precizat, semn ca astfel de intamplari pot avea loc oriunde. El poate fi dedus: daca personajul principal este un bivol, atunci scena respectiva este un camp de trifoi. Timpul nu este nici el precizat, semn ca asemenea intamplari sunt permanente. Putem deduce ca este vara, asa cum sugereaza versul: Ca ma apara de muste, de tantari si de tauni Si de alte spurcaciuni Intr-o zi, pe cand un bivol pastea, cu o cotofana plimbandu-se pe spatele lui, a fost vazut de un catel. Aceasta s-a gandit ca, urcandu-se si el pe spatele bivolului, ar scapa de efortul de a se deplasa. Indata ce cainele a ajuns la locul mult dorit, bivolul a tresarit, dar i-a luat doar cateva secunde sa-si revina dupa impactul cu inamicul si sa-l rastoarne, sa-l ia in coarne si apoi sa-l lase fara suflare in trifoi. Ca sa-i fie de invatatura, bivolul i-a tinut catelului o lectie verbala in care i-a explicat ca el permite cotofenei sa-i stea in spate, deoarece il apara de insecte. Morala este urmatoarea: nimeni nu face nimic pentru cineva pe gratis, ci asteapta un serviciu in schimb. Observam ca actiunea este simpla, ca in toate fabulele surprinzand faptele esentiale ale personajelor, in functie de care sa putem deduce caracterul acestora. Astfel, bivolul, desi este mare mananca, deci face ceea ce este specific rasei lui, sugerand ca a ajuns puternic prin efort propriu. Cotofana, mica si iute, alearga dupa insecte, realizand doua scopuri: se hraneste, dar il apara si pe bivol, incat acesta ii permite sa se plimbe pe spinarea lui. Catelul, asa cum arata si diminutivul, este mic, dar smecher, gandind numai cum sa profite de altii, fara sa faca ceva util. Din comportarea animalelor, observam ca autorul le-a ales astfel incat sa semene bine cu anumite tipuri de oameni. Altfel spus, sub infatisarea si comportarea acestor animale, noi putem descoperi cu usurinta pe oamenii din jur, care au anumite defecte grave, de care nu incearca sa scape. Deci, fabula are, prin excelenta, o realizare

alegorica. Deoarece actiunea este simpla, petrecuta intr-un singur loc (un camp cu trifoi) si intr-un timp scurt, personajele sunt putine (trei) dintre care numai doua sunt implicate, concret, in actiune: bivolul si catelul. Titlul ales de autor poate sugera un aspect frumos al relatiilor dintre oameni si exprima o lunga prietenie. Din nefericire, asa cum rezulta din spusele bivolului, nu este o prietenie sincera, ci bazata pe interes, asa cum reiese si din morala fabulei. In concluzie, putem spune despre aceasta lectura ca este o fabula in versuri, deoarece intruneste toate caracteristicile acestei specii literare. Alaturi de George Toparceanu au mai scris fabule: Anton Pann, Alecu Donici, Tudor Arghezi, insa cel mai mare fabulist ramane Grigore Alexandrescu, care a excelat in acest gen literar. Din creatia lui amintim: Lupul moralist, Vulpea liberala, Boul si vitelul, Cainele si catelul, Atelajul eterogen si altele. Caracteristicile unei fabule : apartine genului epic, este populara sau culta, in versuri sau in proza; de mici dimensiuni, intrucat naratiunea este adesea inlocuita cu dialogul: personajele se prezinta singure; povestirea scurta se aseamana cu o sceneta, cu putine personaje, dar reprezentative; locul si timpul sunt vagi, intarind ideea ca asemenea fapte se pot petrece oriunde si oricand; animalele (plantele, obiectele) sunt alese cu maiestrie, incat sa redea cat mai fidel, trasaturile personajului pe care-l intruchipeaza: furnica omul harnic; greierele omul lenes; vulpea omul siret; lupul omul lacom; boul omul prost; catelul omul fricos; magarul omul incapatanat etc. sub valul alegoriei se descopera lumea oamenilor cu defectele eterne; fiecare personaj este simbolic, deoarece reda un anumit tip uman, avand mai multe defecte, dar dintre toate unul este definitoriu; structura are doua parti: a) povestirea redusa (sceneta) care aduce in fata cititorului personajele cu defectele lor; b) morala (invatatura), de regula scurta, si care se gaseste cel mai des in final, dar si la inceput sau in interiorul povestirii; limbajul folosit este unul comun, prozaic, fara prelucrari literare, deoarece accentul este pus pe satirizarea defectelor; fabulele au rol instructiv, dar, mai ales, educativ (moralizator).

Argumentare- Corbul i vulpea-de Jean de La FontaineFabula este o specie a genului epic (att n proz ct i n versuri ) care satirizeaz defectele

omeneti cu scopul de a le ndrepta, fiind puse pe seama necuvnttoarelor. "Corbul i vulpea" este o fabul deoarece ntrunete caracteristicile specifice acestei specii. Partea narativ, unde ni se prezint un corb ano, mndru, stnd pe un ram, ce purta n plisc o bucat de ca nmiresmat. Cumtra vulpe, atras de mirosul caului, ncepe a-l lingui pe corb cu scopul de a-i nsui bucata de ca. Morala, reiese din versurile: "-Lingui-nu tiai se pare/ -Triesc pe seama cui le d crezare." Personajele acestei fabule sunt animale slbatice, care reprezint tipologii diferite de oameni: vulpea -omul iret, linguitor iar corbul-omul credul, naiv, infatuat, ngmfat. ntruct personajele sunt necuvnttoare i sunt nzestrate cu calitti ( defecte omeneti), figura de baz este personificarea. Prin argumentele prezentate, textul " Corbul i vulpea" este o fabul.

Bivolul i coofana de George Toprceanu Pe spinarea unui bivol mare, negru, fioros, Se plimba o coofan Cnd n sus i cnd n jos. Un cel trecnd pe-acolo s-a oprit mirat n loc: - Ah, ce mare dobitoc! Nu-l credeam aa de prost S ia-n spate pe oricine... Ia stai, frate, c e rost S m plimbe i pe mine! Cugetnd aa, se trage ndrt s-i fac vnt, Se pitete la pmnt i de-odat - zdup! - i sare Bivolului n spinare... Ce s-a ntmplat pe urm nu e greu de-nchipuit. Apucat cam fr veste, bivolul a tresrit, Dar i-a fost destul o clip s se scuture, i-apoi S-l rstoarne, S-l ia-n coarne i ct colo s-l arunce, ca pe-o zdrean n trifoi. - Ce-ai gndit tu oare, javr? Au, crezut-ai c sunt mort? Coofana, treac-mearg, pe spinare o suport C m apr de mute, de nari i de tuni i de alte spurcciuni... Pe cnd tu, potaie proast, cam ce slujb poi s-mi faci? Nu mi-ar fi ruine mie de viei i de malaci, Bivol mare i puternic, gospodar cu greutate, S te port degeaba-n spate?... de Jean de la Fontaine Corbul si vilpea Jupn corbul ctigase Din negoul ce-apucase Un bun chilipir de ca, i cu dnsu-n cioc se duse P-un copac, unde se puse Ca un om l-al su sla. Vulpea, ca o jupneas, O cam terge de p-acas, i ieise la primblare; Iar bunul miros ce are D-ici, de colo o-ndrept Sub copac, i-n sus ct: "Jupne corb, plecciune! O, Doamne, ce frumusee! Ce pasre, ce minune, Ce drag de pene mree! Dar n-are glas; ce pcat!" Corbul, ngmfat n sine, Nicidecum nu-i veni bine Ca vulpea s-l socoteasc De mut sau s mi-l vorbeasc C e prost l-al su cntat. Lungi gtul, csc ciocul i-ncepu a cronci. Caul cznd, vulpea-aci, Cntreul pi jocul.

"Jupn corb, precum se vede, Minte numai i lipsete; i f bine de m crede i-nva, te folosete:

C de mult, foarte de mult, Din punga celor ce-ascult Linguitorii triesc."