Universitatea Creștină “Dimitrie Cantemir”

Facultatea de Științe ale Educației

Grierele și furnica

Jean de La Fontaine

Eseu

Disciplina: Literatura pentru copii

Prof.coord.

Conf.univ.Dr.Cîrstea Daniela Mihaela

Studen
t :

Radu Ionut

Anul I licenta, gr. 4

Nr. Matricol:1033

Email: ionutradu64@yahoo.com
 Greierele si furnica

– fabula –

Jean de La Fontaine

Fabula este o specie a genului epic, în versuri sau în proză, în care personajele sunt
animale, plante sau obiecte puse în situaţii omeneşti prin intermediul cărora autorul satirează
vicii şi defecte cu scopul de a le îndrepta.

Poet, dramaturg, romancier și membru al Academiei Franceze, La Fontaine s-a născut în

Franța, într-o familie de burghezi și este considerat cel mai cunoscut fabulist al lumii.

Jean de La Fontaine s-a impus în literatura universală prin Fabulele sale, publicate în 12 cărți, în
perioada 1668-1694. Fiind inspirat de anticii Esop și Fedru, precum și de tradițiile populare, și
înzestrat cu un talent deosebit, el a depășit caracterul unilateral didactic al vechilor fabule,
transformându-le în adevărate opere de artă.

Prin intermediul fabulelor, La Fontaine a criticat moravurile sociale din Franța în timpul
absolutismului și a demascat cu mult umor și vervă viciile claselor dominante necruțându-l nici
pe rege și nici pe curtenii săi, ca în „Greierele și furnica”, „Corbul și vulpea”, „Lupul și mielul”.
Eroii din fabulele sale, care aparțin lumii animaliere și regnului vegetal, personificând tipuri și
caractere, reprezintă diferite aspecte ale vieții sociale din Franța acelui timp.

Un alt merit al lui La Fontaine constă în lirismul care străbate fabulele sale, prin aceasta
deosebindu-se de aproape toți scriitorii clasici francezi. Fabulele au fost scrise în limba vie a
poporului. La Fontaine este inițiatorul versului liber în literatura franceză.

Unul dintre secretele farmecului degajat de fabule este ritmul extrem de rapid și variat al
naraţiunii, obţinut prin folosirea versului liber, prin alternarea alexandrinului cu versuri mai
scurte, pare sau impare, ca în cunoscutul “Même il m'est arrivé quelquefois de manger/Le
Berger.” (“Iar uneori năpasta m-a-mpins chiar să mănânc/ ciobanul…” din Les Animaux
maladies de la peste…

Vestitoare ale secolului Luminilor prin caracterul lor protestatar şi umanist, fabulele lui La
Fontaine îşi păstrează şi azi o prospeţime, o tinereţe care fac din el poate cel mai modern şi mai
apropiat de noi dintre toţi scriitorii veacului clasic.

Textul ales de mine se numeste “Greierele si furnica” și este un text epic scris în versuri,
în care sunt scoase în evidență anumite forme de comportament sau trăsături morale negative.

Titlul textului ne introduce, după cum însăși definiția o spune, într-o lume a animalelor în care,
vom vedea pe parcurs, sunt satirizate anumite defecte umane cu scopul de a le îndrepta. La fel ca
orice fabulă, textul propus este alcătuit din doua parti: intamplarea propriu-zisa si morala.
Inamplarea propriu-zisa cuprinde actiunea textului.Personajele principale sunt: greierele – simbol
al artei, poet și cântăreț, simbol al unei vieți senine, lipsite de griji și furnica – simbol al
economiei și prudenței, dar și iubitoare de cântec și poezie.

Actiunea acestei poezii epice este relativ simpla. In incipitul textului, il vedem pe greiere
care, realizand ca vine iarna si el nu are nicio provizie stransa, apeleaza la furnica in speranta ca
aceasta il va ajuta cu provizii. Textul ne-o prezinta pe furnica, o adevarata gospodina harnica si
strangatoare, al carei musuroi „sta cladit cu tot ce-ai fi ravnit”. Greiere implora mila furnicii
care, dupa parerea lui, nu cere mult de la aceasta, doar „niscai boabe de-mprumut, pana pe la
martisor. Vreau sa rabd dar nu sa mor”. Este ilustrat astfel, portretul omului atat de des intalnit in
zilele noastre, care ajunge pe ultima suta de metri fiind, uneori, prea tarziu pentru a mai face
ceva si a-si schimba conditia sociala, multumindu-se cu mila celor din jur si complacandu-se
intr-un trai mai putin decat umil.

In disperarea sa, greierele o caracterizeaza pe furnica fiind „zgarcita, bat-o vina”, aceasta
mustrandu-l pe greiere pentru lenea de care da dovada si pentru nepasarea pe care a manifestat-o
pana acum. Cu multa sinceritate, greierele recunoaste ca „asta vara am cantat/nopti cu nopti si zi
cu zi” , moment in care furnica, satula probabil de aceasta situatie, ii spune „Ai cantat?Imi pare
bine!/Acum joaca daca-ti vine” si ii inchide usa in nas.
 Finalul textului, constituie ultima parte a fabulei – morala. Asadar, putem spune ca
morala este aceea ca oamenii care nu isi planifica viata si dau dovada de nepasare, o vad doar ca
pe o distractie, fara a se pregati pentru vremurile vitrege ce ii pot astepta.

Unii muncesc din greu pentru a-si asigura existenta ( furnica), pe cand altii huzuresc( greierele)
si traiesc de azi pe maine fara a pune ceva la adapost. Putem afirma ca prin aceasta fabula, Jean
de la Fontaine, doreste sa atraga atentia asupra acestui gen de comportament, fabula fiind foarte
potrivita pentru a fi studiata impreuna cu prescolarii, deoarece un comportament adecvat trebuie
format, cizelat si insusit inca de la o varsta cat mai frageda.

O altă caracteristică a fabulei, după cum s-a observant prin prezentarea acțiunii, o
reprezintă personajele care provin din lumea viețuitoarelor și care prezintă caracteristici preluate
din viața oamenilor: ignoranța, lene, nepasare, indiferența etc.

Sunt lesne de remarcat trăsăturile personajelor. Astfel, observam ca greierele

întruchipează tipul de caracter leneș și indiferent față de viitorul care se arată a fi sumbru datorita
actiunilor sale, dar care se complace in aceasta situatie, si furnica, ce intruneste toate
caracteristicile unei persoane muncitoare, harnice, dedicate construrii unui trai mai bun, dar care
refuza să îi mai ajute pe cei din jur care nu prezinta altceva decat indiferenta fa ță de propria lor
viață.

Prin argumentele aduse, putem afirma cu tarie că textul în versuri “Greierele si furnica”,
apartine speciei epice, fabula.
Bibliografie

La Fontaine, Jean de. Fabule / Jean de La Fontaine; trad.: Dimitrie Anghel, Şt. O. Iosif. – Ediţie
bilingvă. – Iaşi : Institutul European,  2005. – 72 p.

La Fontaine, Jean de. Fabule / Jean de La Fontaine; în rom.: Tudor Măinescu. – Bucureşti;
Chişinău : Litera, 2002. – 312 p.

La Fontaine, Jean de. Fabule / Jean de La Fontaine; în rom.: Tudor Măinescu. – Bucureşti;
Chişinău : Litera, 1998. – 312 p.

La Fontaine, Jean de. Fabule / Jean de La Fontaine; în rom.: Tudor Măinescu. – Bucureşti :
Regis, s. a. – 125 p.

Sursa: Jean de La Fontaine. În: Calendar Naţional 2001. Chişinău, S.n., 2000, pp.159-160.