Rolul literaturii in perioada pasoptista

Epoca lui Alexandrescu cunoaste inflorire deosebita a

fabulei,nu numai pentru ca imprejurarile ofereau un material
prea bun de fapte,cum spune el insusi e prea bun pentru ca
fabuli veacul in care traim,ci pentru ca si contrariul este
adevarat adica intr0o epoca plina de coruptie si abuzuri
nerusinate.Critica societatii contemporane are acum cu alte
cuvinte un cerc larg de auditori,de interesati care nu mai sunt
ca pana acum,nu numai cei din partea adversa pentru care
critica este doar un mijloc de a ajunge la putere ci o larga
categorie de oameni luminati in conceptia carora trebuia
schimbat sistemul,practicileabuzive ale unei administratii
Despotice si retrogradate.
Reprezentand una din putinele forme de critica
sociala,fabula serveste drept model aproape universal de
expresie.
Insusi Alexandrescu intr-un moment de dezamagire
contesta puterea artei de a influenta mentalitatea si
comportamentul oamenilor (Cinte lupii si ursii in pilde cat le
place,/Omu-si cauta treaba si tot ce-a-nvatat face)
Fabulele lui Alexandrescu sunt produsele cele mai
caracteristice ale vremii exprimand aceste conditii speciale de
care am amintit plecand de la imprejurari concrete si chiar de
la persoane concrete,cum stim exact in anumite cazuri,ele au o
adresa directa,vizeaza anumite realitati.
Acest lucru a fost observat de pilda,de catre Pompiliu
Eliade care arata ca fabula lui Alexandrescu este insa politica
si sociala,ea nu va fi nici universala,nici filozofica ci ea va fi din
ce in ce mai mult nationala si politica (1)

(1)-Pompiliu Eliade,Gr. Alexandrescu et ses maitres francais,in

Revue des Deux-Mondes,nr.24,1904,p. 888 si 889
In Priveghetoarea si magarul,Alexandrescu il ataca de pilda,pe
Heliade,la care se refera probabil si in Dervisul si fata.In textul
fabulei unei sugestii de natura politica ;Lepadatura si puii
corbului,Mierla si bufnita sau Privighetoare in colivie sunt
inspirate astfel de agitatiile politice din jurul anului 1838.
Oprindu-se la sursele directe ale fabulei lui
Alexandrecu,depistate in La Fontaine sau Florian,critica a
neglijat apoi un alt stat mai vechi de lecturi,care i-a favorizat
fara indoiala poetului accesul la literatura,fabulistilor moderni
si care i-a orientat de la inceput,interesul pentru acest
gen.Multe din fabulele lui La Fontaine sunt localizate dupa
modele antice ,pe care clasicul francez le-a si indicat in notele
care au insotit editia fabulelor sale din 1678.Intre acestea un
loc important il ocupa fabulele lui Esop,ca si cele ale orientului
antic,ajunge in occident prin traducerea ‘pildelor’ lui
Bidpay,dupa treceri succesive prin versiuni persane arabe
etc,care au imbogatit fondul initial de origine italiana.Este
sigur ca Alexandrescu literatura populara de intelepciune de
diferite tipuri care a circula intens in mediile carturaresti de
toate categoriile pana tarziu in sec XIX-lea ;el insusi citeaza
direct,in Satira. Duhului meu,doua dintre acestea :Alinxadria si
Istoria lui Arghir a lui Barac,iar o aluzie din Memorialul de
calarie ne face sa credem ca a cunoscut si povestile celor Omie
si una de nopti,traduse sub titlul de Halima in sec al XVIII-lea
si tiparite in doua versiuni la inceputul celui de al XIX-lea.
Avem deci motive sa credem cca el a cunoscut si alte lucrari
din aceeasi categorie,cel putin pe unele din cele mai
raspandite,cum a fost Esopia (se cunosc peste 20 de manuscrise
care au circulat in sec XVIII-lea si XIX-lea si multe versiuni
tiparite incepand din 1795)
O dovada in sensul argumentarii noastre ar fi ca unele din
fabulele lui Alexandrescu nu corespund in opera lui La
Fontaine,la care a fost raportat constant,si nici in cea a altui
fabulist modern ;in textele romanesti care au circulat in
manuscrise se regasesc ca si in fabula lui Alexandrescu in
Sarlatanul si bolnavul,de pilda(1).
Plecand de la aceste date,vom intelege mai bine de ce
discutarea surselor capata adesea un interes secundar ;fabula
Toporul si padurea careia Bogdan-Duica i-a presupus originea
intr-o istorioara talmudica(2),iar recenta editie a lui I. Fisher i-
o indica intr-o labula de La Fontaine(3),se gaseste cu aceleasi
elemente si su aceeasi morala si in fabulele lui Esop,si in
vederea Istorie a lui Ahikar,patrunsa la noi in prelucrarea din
romanul popular Archirie si Anadan.
Perspectiva ironica de care beneficeazamulte din fabulele
lui Gr. Alexandrescu are uneori un caracter aparte,care le
apropie de tipul folcloric al satirei  ‘taranesti’ (de pilda ca la
Creanga),si anume disimularea.Autorul nu opereaza o simpla
substitutie a personajelor reale cu cele traditionale ale fabulei
cu animale sau,uneori,cu obiecte,ci le si plaseaza intr-un
context anume,guvernat de legi propri (si logice,daca acceptam
punctul de plecare al conventiei),domeniul care nu este cel
obijnuit fabulei,al ne-realitatii,adica al simlei rasturnari a
realului,ci al interpretarii sale potrivit aceluias principiu al
inversarii,cauzele decurgand acum din efecte,asa cum ceea ce
este rau e aprobat,ceea ce este nociv e laudat,pentru a sublinea
absurditatea situatie si a nu lasa dubiu asupra sensului
adevarat pe care-l contine mesajul.

(1)Compara textul fabulei grecesti in Esop ‘Fabule’ traducere

de Traian Diaconescu,Bucuresti,1972,p. 50,cu cel al textului
cartii populare,publicat de I. C. Chitimia in ‘Cartile Populare
in literatura romaneasca’,vol.I,Bucuresti,1963,p. 171,si cu
textul lui Alexandrescu.
(2)Gh. Bogdan-Duica,’Istoria literaturii moderne’.Intaiii poeti
munteni,Cluj,1923,p.268-269.
(3)In notele la Gr. Alexandrescu,’Opere’,vol.
I,Bucuresti,1957,p. 486
 De aceea,aceste fabule ale lui Alexandrescu se apropie mai
mult de modalitatea romantica a ironiei,departandu-se de
clasicismul modelelor sale,ele aplicandu-se de preferinta
situatiilor,si nu caracterelor,oferind mai degraba fiziologii
decat tipuri,si se subordoneaza une conceptii mai
largi,evidenta nu numai in fabule,ci si in satirele si epistolele
sale si chiar in unele pasaje din Memorial.
Fabulele lui Alexandrescu sunt adaptate subiectului si
imprejurarilor pentru a putea exprima,cu o cat mai deplina
libertate de opinie,cuvantul sau in viata si moravurile societatii
contemporane

MIORITA

Balada ‘Miorita’ a fost culeasa de Alecu Russo de la niste

pastori din muntii Vrancei,pe cand se afla in exil la Soveja si
publicata in prima culegere de ‘Poezii populare
.Balade. (Cantece batranesti)adunate si indreptate de Vasile
Alecsandri ‘,antologie aparuta in 1852.
‘Miorita’ este o balada populara si apartine genului epic,in
care,insa,se imbina armonios elemente lirice,epice si dramatice.
In stuctura baladei se disting doua mari planuri, unul epic
i cadrul caruia autorul anonim nareaza faptele si construieste
personajele reale sau fabuloase si celalalt lirico-dramatic,ce se
defineste prin exprimarea gandurilor,sentimentelor si prin
atitudinea ciobanasului in fata mortii,intr-un dramatism
impresionant.Balada ilustreaza mitul popular mioritic,poetul
anonim exprimand aici ideea ca omul accepta moartea ca pe
un final firesc al vietii,o conceptie filozofica straveche ceea ce
face ca balada populara ‘Miorita’ sa fie totdeauana un poem
filozofic.
Autorul anonim isi exprima indirect sentimentele si
gandurile prin intermediul actiunii si al personajelor.Ca in
orice opera epica,se precizeaza aici timpul si spatiul in care se
desfasoara actiunea :toamna,in timpul transhumantiei,intr-un
peisaj mirific-‘Pe-un picior de plai/Pe-o gura de rai’.
Ca orice creatie populara si aceasta balada are toate
trasaturile specifice :caracter anonim,oral,colectiv si
traditional.
MOMENTELE SUBIECTULUI
Expozitiunea are caracter epic si este ilustrata mai intai
de imaginea cadrului natural feeric,un taram al fericirii in care
urmeaza sa se petreaca faptele :’Pe-un picior de plai,/Pe-o gura
de rai’.Spatiul ondulatoriu atesta motivul
transhumantei,simbolizat de relieful deal-vale-‘Iata vin in
cale,/Se cobor la vale’-,iar prezentarea personajelor se face
prin intregrarea fiintelor in mijlocul naturii :’Trei turme de
miei/Cu trei ciobanei’.Tema folclorica a comuniunii om-natura
este,asadar,sugestiv ilustrata inca de la sfarsitul baladei.
Intriga o constituie complotul pus la cale de ciobanul
ungurean si de cea vrancean impotriva ciobanasului
moldovean care ‘Are oi mai multe./Mandre si carunte,/Si caii
invatati/Si caini mai barbati !...’.Cei doi ciobani ‘se vorbira,/Ei
se sfatuira/Pe l-apus de soare/Vreau sa mi te-omoare/Baciul
Ungurean/Si cu cea Vrancean !’.Demascarea complotului este
precedata de atitudinea umanizata a oitei,a careia ingrijoare
este observata de stapanul ei :’De trei zile-ncoace/Gura nu-ti
mai tace !/Ori iarba nu-ti place./Ori esti bolnavioara,/Draguta
mioara !’.In aceasta segventa a baladei se manifesta motivul
oitei nazdravane.
Punctul culminant ocupa spatiul cel mai larg din
balada,deoarece ciobanul priveste despartirea de turma sa si
de locurile feerice cu intelepciunea mitica a asumarii mortii ca
pe un final firesc a vietiii.Este prezenta aici ideea filozofica
straveche si credinta populara ca insistenta omului are doua
manifestari concrete :viata si moartea.Puternic ancorat in
natura,ciobanul isi exprima dorinta testamentara de a ramane
si dupa moarte pe meleagurile si alaturi de fiintele pe care le-a
iubit atat de mult in timpul vietii :’Ca sa ma ingroape/Aicea
pe-aproape/In strunga de oi/Sa fiu tot cu voi,/In dosul
stanii/Sa-mi aud cainii./Astea sa le spui’.
Aceata atitudine este exprimata prin testamentul pe
care ciobanasul si-l face in eventualitatea mortii,prilej cu care
poetul alegoriei moartei-nunta,deoarece,ca orice element ce
apartine universului si omul se va reintregra cosmosului
printr-o nuntire spirituala cu elementele simbol ale
acestuia :’Soarele si luna/Mi-au tinut cununa/Brazii si
paltinasii/I-am avut nuntasii ;/Preotii muntii
mari,/Paseri,lautari,/Pasarele mii/Si stele faclii !’.
Tragismul baladei se amplifica prin faptul ca tanarul
cioban isi imagineaza ca va fi cautat de maicuta lui cu
disperare :’Din ochi lacrimand/Pe campi alergand,/Petoti
intreband’.Prin motivul maicutei batrane poetul anonim
realizeaza si un portret emotionant ciobanasului,moment cu
atat mai dramatic cu cat acesta este surprins in monologul
maicutei :’Mandru ciobanel/Tras printr-un inel ?/Fetisoara
lui,/Spuma laprelui ;/Mustetioara lui,/Spicul
graului ;/Perisorul lui,/Pana corbului ;/Ochisorii lui,/Mura
campului !...’.Rugamintea baciului exprimata in finalul baladei
simbolizeaza sensibilitatea lui sufleteasca deoarece el
presupune durerea sfasietoare a mamei si nu ar vrea ca ea sa
stie ‘Ca la nunta mea/A cazut o stea’ aceasta fiind o superstitie
populara,care sugereaza moartea unui om.
Deznodamantul lipseste,finalul baladei dand nastere la
interpretarii diferite si contradictorii privind atitudinea
ciobanului moldovan in fata mortii.Unii criotici considera ca
ciobanul este pasiv si resemnat in fata mortii,fara sa se revolte
sau sa aiba o reactie de salvare.Altii interpreteaza aceasta
atitudine ca pe o jertfa pentru demnitatea umana.Posibila
moarte-‘Si de a fi sa mor’-este imaginata de tanarul cioban ca
o nunta fabuloasa ce ar putea semnifica o forma de integrare a
vietii in circuitul existential(viata-moartea-viata)al
cosmosului.O alta interpretare este aceea ca moartea ar putea
fi un alt mod de continuare a vietii prin contopirea cu natura
vesnica,deoarece doreste sa fie ingropat in mijlocul
‘stanii’,unde ‘oile s-or strange/Pe mine m-or plange’si se
insoteste in aceasta calatorie(nunta) a lui cu ‘Brazii si
paltinasii,/Preoti munti mari,/Paseri lautari,/Pasarele mii/Si
stele faclii’.
Motivele populare care compun mitul
transhumantei(mioritic)in balada ‘Miorita’ sunt,in vizoiunea
generala a exegetilor(critici literari),in numar de sase :
Motivul transhumantei este ilustrat de spatiul
ondulatoriu-‘vin in cale/Se cobor la vale’-al transmutarii oilor
de la munte la ses si invers in functie de anotimp de cifra
mitica ‘trei’ si de ciobanii care isi insotesc turmele evidetiind
ancestrala(straveche-n.n.)Indeletnicirea romanilor simbolizati
prin cele trei mari provincii :Moldova,Ardealul si Muntenia.
Motivul conplotului este ilustrat prin antiteza dintre
cadrul natural feeric, senin – ‘picior de plai’, ‘gura de rai’ –si
invidia,meschinaria ciobanilor care pun la cale crima –‘ca sa
mi-l omoare ‘.
Motivul mioarei nazdravane este dat de un element
fabulos personificarea oitei care, nelinistita si infricosata de
armonie dintre om natura, dintre cioban si animale pe care le
ingrijeste cu dragoste –‘Ori esti bolnava ,/ Draguta mioara ‘.
Motivul testamentului diminueaza epicul baladei si
creaza un dramatism liric ce se ampifica prin seninatatea
ciobanului atunci cand primeste vestea complotului.
Intelepciunea lui este intelepciunea mitica a poporului
roman,aceea de a intelege profundele resorturi ale alcatuirii
universului,in carte omul se reintregreaza prin
moarte.Tragismul este impresionant prin reactia celor
dragi,care,dupa moarte ciobanului l-or ‘plange/Cu lacrimi de
sange[…] Cine-au cunoscut/Cine mi-au vazut/Mandru
ciobanel’.
Motivul alegoriei moarte-nunta are o puternica
incarcatura lirica,princateva semnificatii profound mitologice
ci filozofice.Intre obiceiurile populare se inscrie si acela ca
mortilor tineri necasatoriti li se organizeaza inmormantarea ca
un ritual de nunta – ‘Sa le spui curat/Ca m-am insurat’,iar
ideea filozofica a contopirii nefiintei cu fiinta naturii vesnice
–‘Cu-o mandra craiasa/Alumei mireasa’-este exprimata prin
enumerarea elementelor esentiale ale teluticului si
cosmicului,metaforizate sau
personificate :soarele,luna,brazii,paltinii,muntii,paserile :’Soar
ele si luna/Mi-au tinut cununa ;/Brazii si paltinasii/I-am avut
nuntasi ;/Preoti,muntii mari,/Paseri,lautari,/Pasarele mii/Si
stele faclii !’.
Motivul maicutei batrane este construit prin protestul
mamei pentru moartea prematura si nedreapta a fiului ei.Cele
doua portrete,al maicutei batrane si al ciobanasului-potret
realizat ca un bocet-amplifica dramatismul prin
individualizarea suferintei,redate prin diminutivele
mangaietoare prin dativul etic si prin gerunziu care sugereaza
o durere chinuitoare pentru pierderea celui drag :’Din ochi
lacrimand,/Pe camp alergand,/Pe toti intreband/Si la toti
zicand/Cine-au cunoscut,/Cine mi-au vazut/Mandru
ciobanel/Tras printr-un inel ?/Fetisoara lui,/Spuma
laptelui ;/Mustecioara lui,/Spicul graului ;/Perisorul lui,//Pana
corbului ;/Ochisorii lui,/Mura campului !....’
Considerata de Mihail Sadoveanu ‘drept cea mai nobila
manifestare poetica a neamului nostru’,’Miorita’ concentreaza
profunda spirutualitate romaneasca si constituie sursa de
inspiratie pentru mari scriitori ai literaturii noastre :Mihai
Eminescu,Mihail Sadoveanu,Lucian Blaga,Nichita
Stanescu,Mircea Eliade.