de Emile Zola

Germinal (1885) este a treisprezecea carte din ciclul de douăzeci de

romane a lui Émile Zola, Les Rougon-Macquart. Personajul central
este Etienne Lantier care face parte din familia Rougon - Macquart.
Considerată de mulți capodopera lui Zola, cartea este una din cele mai
importante opere din literatura franceză.
Între 1871 - 1893 a publicat ciclul Neamul Rougon - Macquart conținând
20 de romane (Pântecele Parisului, Banii, Germinal, Bestia umană,
Prăbușirea etc.), urmărind ”istoria naturală și socială a unei familii din
timpul celui de-al doilea imperiu francez”.
Titlul romanului este împrumutat de la numele celei de-a șaptea luni a
calendarului republican instituit în 1793 și cuprinde perioada dintre 21
martie și 19 aprilie, luna în care încolțesc semințele. Sensul titlului este
simbolic, semnificând începuturile luptei muncitorilor, conștientizarea lor
ca o nouă pătură socială.
Tema -revoluția socialista în romanele Germinal de Emil Zola și
Răscoala de Liviu Rebreanu.
• Începând cu 1868, Émile Zola lansează un proiect care se afla deja
în stare de gestație de ceva timp: L'Histoire naturelle et sociale d'une
famille sous le Second Empire (Istoria naturală și socială a unei
familii în timpul celui de-al Doilea Imperiu).. Ideea îi este insuflată de
pasiunea pentru Honoré de Balzac și imensa sa operă, extrem de
variată, căreia Taine i-a consacrat un articol remarcabil[142]. Acest
articol va influența opera lui Zola într-un mod decisiv. Biblioteca
Națională a Franței păstrează încă un text zolian intitulat «Diferențe
între Balzac și mine », din perioada de început a seriei Rougon-
Macquart, în care tânărul scriitor își exprimă dorința de a se deosebi
net de predecesorul său[143]: « Balzac zice că ideea pentru Comedie
i-a venit în urma unei comparații între umanitate și animalitate [...]
așa cum există lei, câini, lupi, tot așa există artiști, administratori,
avocați etc. [...] Opera mea va fi mai mult științifică decât socială [...]
Cadrul va fi mai restrâns. Nu vreau să pictez societatea
contemporană, ci o singură familie, arătând cum o stirpe este
modelată de mediu [144].»
Les Rougon-Macquart reprezintă astfel un punct de întâlnire al
balzacianismului cu știința de la mijlocul secolului al XIX-lea[149], în
special cu fiziologia[150]
Scriitorul naturalist copiază fotografic realitatea, fără a selecta ceea ce e
caracteristic şi semnificativ, în caractere netipice pe care le plasează în
împrejurări întîmplătoare, oferind deci o falsă imagine a realităţii. Înlocuieşte
„caracterele” prin „temperamente” fără a ţine seamă de factorii primordiali ai
personalităţii umane — raţiune, voinţă, sentiment, capacitatea de a reacţiona
în sens moral etc. reducînd fiinţa umană aproape exclusiv la datele sale
biologice. Aceste „temperamente” sînt rezultatele fatale a doi factori:
ereditatea şi presiunea mediului social, împotriva cărora individul nu poate
acţiona, efectiv şi eficient, în nici un fel. Pentru scriitorul naturalist nu există
„stări sufleteşti”, ci numai stări fizice, manifestări ale unor instincte, forme de
devitalizare a organismului sau urmări ale unor dezordini organice de natură
nervoasă. Naturalismul şi-a cristalizat principiile sub influenţa celebrului
medic Claude Bernard, fondatorul fiziologiei experimentale. Ambiţia
romanului naturalist este de a deveni roman „ştiinţific”, „roman
experimental” (cum îşi intitulează Zola studiile sale teoretice), care
“înlocuieşte studiul omului abstract prin studiul omului natural, supus legilor
fizico-chimice şi determinat de influenţele mediului”.
Caricatură pentru omagiul lui Zola
adus lui Balzac, 1880.
 Rezumat
Fiul lui Gervaise Macquart si a iubitului ei, Lanthier, tanarul Etienne Lantier isi pierde
locul de munca dupa ce i-a dat o palma patronului. Somer, pleaca in nordul Frantei in
cautarea unei noi slujbe. Se angajeaza la minele din Montsou si descopera conditiile
cumplite de munca de acolo (E. Zola s-a documentat la fata locului inainte de a scrie
romanul !). Gaseste gazda la familia Maheu, unde se indragosteste de tanara
Chaterine., insa aceasta este iubita unui miner violent, Chaval, si, desi nu ii era
indiferent Etienne, tanara refuza sa-l paraseasca. Cand Compania Minelor, invocand
criza economica, reduce drastic salariile minerilor, raspunsul acestora este
declansarea unei greve la indemnul lui Etienne care reuseste sa ii faca sa-si invinga
temerile vorbindu-le convingator despre o societate mai dreapta si mai egalitara. Cand
izbucneste greva, Compania Minelor adopta o pozitie foarte dura si refuza orice
negociere. Infometati de saptamani de lupta, revolta se accentueaza. Soldatii
restabilesc ordinea, dar greva continua. Atunci cand are loc o rebeliune impotriva
soldatilor, acestia trag in manifestanti, Maheu, muncitorul in casa caruia locuia
Etienne, este ucis. Minerii sunt obligati sa reia lucrul. Souvarine, un muncitor anarhist,
saboteaza mina. Cativa muncitori mor, Etienne, Catherine si Chaval, iubitul ei, sunt
blocati in mina. Chaval, enervat, il loveste pe Etienne care il omoara. Astfel ajunge in
sfarsit iubitul lui Catherine care moare in bratele sale inainte de sosirea
salvatorilor. Etienne scapa teafar din acest iad si pleaca la Paris in cautarea unei vieti
mai linistite. Spera, era convins ca intr-o buna zi muncitorilor li se va face dreptate…
Coperte de carte
Etienne, rătăcind în căutarea unui loc de muncă, îl întâlneşte pe Bonnemort, miner din
regiunea Montsou. Tânărul se hotărăşte să-şi încerce norocul în această zonă. Prima zi
de muncă îi oferă prilejul
de a secunoaşte cu familia Maheu, ai cărei membri erau toţi mineri. Maheu, fiu al lui
Bonnemort, avea o familie alcătuită din şapte copii şi soţia. Etienne se simte atras de
Catherine, fiica de cincisprezece ani a lui Maheu. Şi ea lucra în mină. După o zi de
muncă istovitoare, Etienne începe să descopere trăsăturile aspre ale lumii în mijlocul
căreia îşi va duce existenţa.
Trăind într-o sărăcie cumplită, Maheu era deznădăjduit. Banii nu-i, ajung pentru a-şi
întreţine familia; de fapt, şi celelalte familii de mineri se confruntau cu aceeaşi sărăcie.
Zilele curg obişnuit în această colonie, urmând parcă un ritual: scularea la cinci
dimineaţa, pregătirea unei cafele, pachetul cu mâncare şi plecarea la muncă. Pentru
soţiile minerilor rămase acasă, ziua devine un adevărat chin. Ele se gândesc ce să pună
pe masă la întoarcerea de la muncă a oamenilor. Dacă nu există bani, unele dintre ele
se văd nevoite să cumpere pe datorie, de la Maigrat, alimentele de care duceau lipsă.
Om vulgar, Maigrat pretindea ca femeile care nu-şi puteau achita datoriile să se culce
cu el. Între Etienne şi Catherine se înfiripă o iubire platonică, ceea ce provoacă
antipatia lui Chaval, pretendent al fetei.

În colonia minerilor nici zilele de odihnă nu se deosebesc de rutina zilnică. Fetele,

în cazul că nu sunt măritate, sunt plecate cu ibovnicii lor, la plimbare. Lanul de
porumb din vecinătatea Montsou-ului e locul ideal unde se consumă orice aventură
amoroasă. Bărbaţii îşi petrec după-amiezele la o bere sau în compania unor figuri
femininedeocheate. Chaval şi Catherine îşi consumă menajul încă înainte de căsătorie.
Acest fapt îl determină pe Etienne să se-ndepărteze de Catherine, cu toate că
dragostea încă-l macină.
Camera în care Etienne locuieşte cu chirie se dovedeşte a fi mediul cel mai potrivit
pentru discuţiile aprinse privind noua metodă de acordare a salariilor. Suvarin,
chiriaşul de alături, venit din Rusia, îl pune pe Etienne în legătură cu prietenii lui
socialişti. Accentul este apoi deplasat pe familia Gregoire, rentieri ce seconsideră
„oameni cumsecade” doar fiindcă trăiesc liniştiţi din venitul asigurat de acţiunile
miniere. Ei au o fiică ce va fi omorâtă într-un ceas de nebunie a lui Bonnemort.
Nemulţumirile minerilor legate de salarii şi de condiţiile de lucru cresc şi este
declanşată greva generală,este stabilita data inceperii grevei la 1 decembrie, in
plina iarna si ger . Minerii nu mai merg la lucru. Este sabotată orice încercare a
celor care nu voiau să intre în grevă. Chaval se împotrivise de la bun început
acestei acţiuni. Etienne devine liderul greviştilor. Minerii îl desemnează
pe Maheu drept purtătorul lor de cuvânt. Condiţiile lor de salarizare nu sunt
acceptate de către Hannebeau şi, drept urmare, greva continuă. Oamenii încep să-
şi piardă răbdarea. Maigrat nu mai dă nimic pe datorie. Chaval este o brută, o bate
pe Catherine obligând-o să coboare în mină, la muncă, în ciuda întreruperii lucrului
de către grevişti. Etienne găseşte prilejul pentru a-l provoca.
Greva continuă încă şase săptămâni. Fata infirmă a lui Maheu moare de foame.
Hannebeau şi Deneulin renunţă la serviciile prestate de mineri şi se hotărăsc să
redeschidă minele angajând muncitori belgieni. Revoltaţi, oamenii încep mişcările
de masă. Pentru a preveni o eventuală contestare a ordinii publice, jandarmii
intervin pentru stingerea conflictului. Însă această intervenţie aţâţă mai rău spiritele
minerilor. Au loc ciocniri violente. Zeci de mineri mor, printre ei şi Maheu. Maigrat
este şi el omorât de femeile
furioase. Greviştii sunt înfrânţi şi oamenii se întorc la muncă, mai supuşi ca oricând.
Etienne se hotărăşte să se-ntoarcă şi el la muncă, alături de Catherine. Chaval, în
postură de nou şef de echipă, în locul lui Maheu. Îşi păstrează aceeaşi ură faţă de
Etienne. Ziua de muncă începe ca oricare alta. Dar pereţii de protecţie ai minei
cedează din cauza infiltrărilorapei şi orice cale de acces la suprafaţă este blocată.
Etienne şi Catherine, rămaşi în adâncurile pământului, petrec o noapte de iubire
pătimaşă. Catherine moare, Chaval este omorât de Etienne. Lăsând în urmă
regiunea Montsou, Etienne se îndreaptă spre o nouă viaţă.
 Personaje
Etienne se integreaza in colonia de mineri si curand incepe sa fie vazut ca unul
de-al lor. El incepe se iasa in evidenta prin faptul ca este un pic mai invatat
decat restul minerilor care, multi dintre ei, nici macar nu stiau sa citeasca.
Incepe sa le vorbeasca minerilor despre crearea unui fond de rezerva din care
sa supravietuiasca in cazul unei greve care s-ar prelungi si de Internationala, o
miscare ce se vrea a lupta pentru "eradicarea" burgheziei. Ideea grevei incepe
sa incolteasca in inimile minerilor, desi cu greu se lasa convinsi sa contribuie la
fond si mult mai greu sa adere la Internationala.
In paralel cu toate aceste lupte, Etienne mai da una personala impotriva
sentimentelor sale pentru Catherine, fiica lui Maheu, care insa il are ca iubit
pe Chaval, un tanar violent si gelos care o bate ori de cate ori apare
ocazia. Etienne insa nu are ce face in aceasta privinta si-si tine ascunse
sentimentele mult timp.
Reprezentativ este și minerul Maheu, care devine purtătorul de cuvânt al
tovarășilor săi și este împușcat în timpul represiunii. Soția sa, care la început îl
îndemna la prudență, devine sprijinul său cel mai important în luptă și dă
dovadă de un curaj exemplar, coborând ea însăși în mină după moartea soțului
ei.
În roman sunt schițate portretele conducătorilor grevei (Rasseneur, Pluchart,
Souvarine) și ale celor din clasa socială a bogaților (Hennebeau, directorul
Companiei de Mine din Montsou, inginerul Negrel, Deneulin) într-o
complexitate de planuri narative.