Clasicismul în literatură

Braghiș Nadelia
cl. a X-a ,,C”
 Pentru a deduce semnificația și particularitățile
clasicismului
vom analiza sensul cuvântului ,,clasic”:

• CLÁSIC, -Ă, clasici, -ce, adj. 1. (Despre opere literare, științifice,

artistice) Care servește ca model de perfecțiune, care poate fi luat drept
model; p. ext. care este scris după canoanele obișnuite, tradiționale. ♦
(Despre scriitori, artiști, oameni de știință etc.; adesea substantivat) De
mare valoare, a cărui operă își păstrează importanța de-a lungul
veacurilor, rămâne în patrimoniul cultural-științific al unui popor sau al
lumii. 2. Care concentrează caracteristicile (bune sau rele ale) unui
lucru, ale unei acțiuni, ale unei situații etc.; tipic, caracteristic; care este
folosit în mod curent. Procedeu tehnic clasic. 3. Care aparține
clasicismului, privitor la clasicism. – Din fr. classique, lat. classicus.
sursa: DEX '09 (2009)
!!!De aici rezultă că o operă se numeşte clasică pentru că este
exemplară, pentru că este de valoare, dar şi pentru că aparţine
clasicismului.
 Ce este clasicismul?

• Din punct de vedere etimologic,

termenul „clasicism” provine din
limba latină („classicus”), însemnând
„de primă clasă”, „de prim rang”,
„demn de urmat”.
• Într-una din accepţiunile sale,
clasicismul reprezintă un curent
literar şi artistic afirmat în secolul al
XVII-lea, în Franţa.
 ,,Arta Poetică” a lui Nicolas
Boileau
• Principiile şi normele estetice specifice
acestui curent literar au fost exprimate
în „Arta poetică” din 1674, a lui Nicolas
Boileau care valorifică poeticile antice
ale lui Aristotel şi Horaţiu.
• Este compusă din patru cânturi și
subliniază: primatul rațiunii în opera
artistică, exprimarea adevărului din
realitate, ordinea, rigoarea, efortul spre
generalitate și esențialitate, sensul
moral al artei, spiritul critic, concretizat
în regulile artistice.
 Principiile fundamentale ale
doctrinei clasiciste:
I. imitarea naturii şi imitarea anticilor;
II. primatul raţiunii;
III. neamestecul genurilor sau ierarhia genurilor;
IV.respectarea regulilor clasice (regula
verosimilităţii, regula „bunei-cuviinţe“, regula
celor trei unităţi-locul (același
loc,timpul (perioadă de timp bine precizată),
iar părțile subiectului să fie convergente. ş.a.).
 Principiile estetice ale
clasicismului:
 Pentru arta clasică, adevărul devine un scop
(Boileau afirma: „Nimic nu e frumos ca
adevărul”), observându-se preferinţa pentru
raţional (cenzurarea fanteziei, victoria raţiunii
asupra pasiunii);
 O altă regulă precizată de Boileau este cea a
bunului simţ, a bunei credinţe clasice,
presupunând ca opera de artă să corespundă
gustului epocii şi al publicului. “Arta poetică” a lui
Boileau
 Particularități:
• Spre deosebire de romantism, care pune accent pe simțiri, în operele literare
clasice regăsim rațiunea, ca element definitoriu al omului, care primează asupra
sentimentului.
• Personajele sunt raționale, atrenate de înalte rațiuni eroice si cetățenesti și au
principii morale de neclintit.
• Operele literare clasice au un puternic caracter moralizator, educativ.
• În dramaturgie regăsim regula celor trei unități (de loc, timp, acțiune)
• Clasicismul cultivă trăsături precum curajul, vitejia, generozitatea sau lașitatea,
avariția, naivitatea, iar personajele sunt adevărate caractere (avarul, demagogul,
parvenitul etc) și reprezinta tipologii ale societatii.
• Eroii clasici sunt oameni tari, propriii lor stăpâni, care își fac întodeauna
datoria, învingându-și sentimentele potrivnice
 Genuri si specii literare,
dezvoltate în baza valorilor
artistice clasiciste:
• Clasicismul manifestă preferință pentru
anumite specii: dramatice– tragedia și
comedia, lirice– oda, idila, epigrama,
poeziile cu forma fixă și epice– fabula,
satira, epopeea, scrisoarea.
 Reprezentați:

• Nicolas Boileau sau Despréaux-,,
Arta poetică”
• Pierre Corneille - ,,Cidul”
• Jean Racine-,, Andromaca”,
,,Fedru”
• Jean-Baptiste Poquelin-Molière-
L'Avare ("Avarul")
• Jean de La Fontaine -„Greierele și
furnica”
 Avarul Actul V, scena III p 118
• Cadrul de desfășurare a ceea ce
gândesc și înfaptuiesc personajele
este unul decorativ, rece și
indiferent, fără vreo influență
asupra acestora
• Personajele reprezintă tipologii
umane
(Harpagon-tipul avarului)
• Opera are un puternic caracter
moralizator, educativ