10.11.

2010 saptamana VI

Atunci cand Budai Deleanu si-a scris epopeea,sfarsitul sec XVIII

inceputul sec XIX,lumea era sfasiata intre prestigiul modelelor clasice si
rationalismul inoitor al luminilor.In Tiganiada se realizeaza acest
amestec de specii in felul in care este contemplat universul atat din
perspectiva sublima dar si din perspectiva comica.Pornind de la o
sugestie clasica ,epopee, poema lui Budai-Deleanu ilustreaza in final o
formula literara anticlasica si anume este o specie
hibrida,mixta,asemenea dramei sau tragi-comediei.Autorul isi numeste
creatia jucareo, este o opera”mai gioasa shuguitoare”. Se refera la
autoritatea suprema ca punct de plecare si anume Homer cu cele 2
epopei:Iliada si Odisea,dar mai ales se refara la vatra homiomahia care
este batalia soarecilor cu broastele.In aceasta epopee,il gasim pe acel
homerus ridens(homer care rade),pentru aceasta jucareao,apeleaza si
la castii cu creatia sa li animali parlanti.De asemenea alte modele pe
care le foloseste sunt Vergiliu ,
Ariosto,Cassto,Tassomi,Milton,Boileau,Pope, si altii ii pomeneste,pe
ceilalti ii deduce.

Porneste de la epopeile clasice dar descopera prin Homer valoarea

de poezie eroica a baladelor vitejesti ca si alegoria din creatiile
folclorice populate cu miere,zane,duhuri,sau demoni.Prin urmare
Budai-Deleanu descopera matricea stilistica a culturii
romanesti.Tiganiada se revendica de la traditia literara europeana si de
la traditia folclorica locala dar pe amandoua le parodiaza in planul eroi-
comic si in conformitate cu legile eposului comic.
 Ion Istrate:el vede Tiganiada un poem epic burlesc(comic
exagerat,grotesc) obscur si grandiv care propune o lume pe dos- insusi
Ion Budai-Deleanu vorbeste despre lumea din Tiganida ca de o lume
“intoarca”.Istrate atrage atentia asupra notelor de la subsol prin care se
demonstreaza ca Tiganiada este de la un capat la altul un clocotitor
hohot de ras expresie a maximei gratuitati.Mersul tiganilor n-ar fi unul
spre fericire ei fiind de la inceput fericiti,intra fericiti pe poarta cantului
I si tot asa parasesc scena pentru ca universul lor este unul paradisiac.

Eugen Negrici: aceasta carte vorbeste despre tristetea conditiei

omenesti si este o meditatie asupra conditiei umane in general,este o
odisee umana structurata in jurul metaforei drumului.

Paul Cornea: marsul tiganilor evoca stradania oamenilor de a

ajunge la un ideal.

G.Calinescu:a intuit exact afirmanad ca Tiganiada este o sinteza

personala de inrauriri dar in totalitate Tiganiada este o creatie
originala.A mai afirmat a fi un epopeu etnologic dar Budai – Deleanu a
afirmat de la inceput ca sub numele si infatisarea tiganilor se ascund si
altii.

Tiganiada este o creatie originala si este singura noastra opera baroca

in adevaratul inteles al cuvantului iar originalitatea ei se vede chiar din
prolog si din epistolia(scrisoare)inchinatoare.Este o creatie ludica.In
prolog si epistolia inchinatoare isi creaza o biografie fantezista>El insusi
a fi tigan supus austriac dupa ce a luptat in razboiul cu Turcii,a cazut
prizonier la Mantua in razboiul cu frnacezii.A ajuns in Franta,invata
limba,a devenit capital lui Napoelon si la insotit.Isi redacteaza scrisoare
catre P.Maior la 18 martz 1812 la piramida in Eghiped.Invalid fiind nu
paraseste Egiptul si s-a apucat de istoria neamului sau scriind Tiganiada
pe baza relatarilor unui tigan Manza.

Budai-Deleanu si-a imitat biografia dupa Cervantes

Anagramarea numelor era o moda in epoca.

Creatia lui pare menita sa amuze.

Asemenea epopeilor renascentiste atribuie faptele narate unor

pretense izvoare,reale si istorice.

Budai-Deleanu face la fel spunand ca se intemeieaza pe izvodul de la

Manastirea Cioarei din Ardeal sip e pergamenta de la Manastirea
Zanoaghei.

Subiectul si personajele sunt defapt pretext pentru o jucareao literara ,

pentru o comedie a literaturii care defapt este o comedie a procedeelor
literare.Atat textul prorpiu-zis cat si notele de la subsol ofera repertoriu
integral al intertextualitatii:
pastisa,sharja,parodie,citat,aluzie,comentariu,glosa.Una dintre ideile
esentiale care se desprind este intuitia gratuitatii si absurditatii
indeletnicirii poeticesti.El nu si-a publicat in timpul vietii opera convins
ca nu s-a nascut cititorul capabil sa o inteleaga.

Subiectul:

La porunca lui Vlad Tepes tiganii isi alcatuiesc oastea si pornesc spre
Spateni unde nu ajung niciodata.Localitatea are de altfel o rezonanta
toponimica suspecta,ea sugereaza mersul cu spatele ca racii.Satrele se
strang intre Flamanda si Inimoasa care la randul lor Flamanda
sugereaza dorinta permanenta de umplere a burtii iar Inimoasa curajul
care le lipsesteAutorul conchide:toate sunt desarte sinebunie.
Motivele esentiale ale Tiganiadei:

Motivul deumului,luptei,nebunie pentru ca Tiganiada se construieste in

jurul acestor motive alegorice traditionale.

Motivul drumului:

Drumul spre un ideal devine o actiune intemeiata nu pe elan spontan ci

reprezinta infaptuirea unei directive.Pentru a se porni la drum se pun in
avangarda carele cu bucate incat drumul inseamna goana in urma
carului cu merinde.

In cadrul motivului luptei,lupta devine o paruiala,o incaierare

irationala,o lupta cu ochii inchisi.

Totul este descris intr-un registru absurd pentru ca Vlad Tepes pentru a
face fata atacului turcilor apeleaza la tigani,ii inarmeaza promitandu-le
drept rasplata pamant,ori totul este absurd stiindu-se pe deoparte
frica,lasitatea tiganilor pe de o parte iar pe de alta parte este absurd
idea de a oferi pamant unei etnii care nu poate fi legata de pamant,unei
etnii nomade.Drumul spre pamantul fagaduit este drumul spre
nicaieri.Nu este o optiune a tiganilor ci este un drum impus;singura lui
etapa care ii intereseaza este popasul.La fel este si lupta ce devine o
paruiala totul se incheie printr-un esec,esec datorat si nebuniei pe care
o defineste ca produs al libertatii in oameni,nebunia se manifesta prin
alegerea unei cai gresite care te indeparteaza de propriul tau destin.La
Budsai-Deleanu nebunia devine un concept cheie , ea inseamna
stricarea armoniei si prevalenta interesului personal fata de interesul
general.

Simbolurile pasiunilor care provoaca ratacirea si il impiedica pe om sa

cunoasca adevarul sunt codrul nalucit si castelul fermecat.
 Nu exista o traditie in ceea ce priveste epopeea,prin urmare nu am
avut o asemenea traditie,prin urmare aceasta epopee a produs o mare
surprise mai ales ca el a incercat sa introduca un nou gust in poezia
romaneasca.

In ceea ce priveste personajele Tiganiadei si aici exista u subiect

:personaje si destine de exceptie in curs,

Desi poemul este opulata de un numar foarte mare de personaje,o

insiruire de personaje,doar 3 personaje se individualizeaza si anume de
Parpanghel,Argineanul,Vlad Tepes.

Parpanghel: nu este scutit nici de eroare nici de lasitate nici de

nebunie.Curajos si las,intelept si nebun Parpanghel traieste toate
experientele inclusive pe cea a calatoriei in Iad si in Rai.Parodie a
calatoriei initiatice.Acest personaj generous dar impur este
poetul.Argineau este cavalerul,eroul,dar adevaratul erou pt Budai-
Deleanu este un intelept si acesta este Vlad Tepes.Tepes ca mentalitate
si atitudine nu apartine sec XV,ci mai degraba sec XVIII pt ca el da tarii
legi si incearca sa impuna idea superioara de lege spiritului anarhic al
tiganilor.El are dimensiunile unui principe luminat,el doreste sa
rationalizeze o societate anarhica si haotica.El este astfel un civilizator
de factura iluminista,ceea ce il caracterizeaza este zambetul si
seninatatea.

Tiganiada creatie intertextuala in care sa ne referim mai ales la notele

de la subsol unde se dau explicatii filologice,politice,istorice,filozofice,in
majoritate atribuite lui Mitru Perea,commentator universal un fel de
alter ego a lui Budai-Deleanu insusi.De altfel foarte multi din
comentatorii de la subsol sunt posibilele ipostazieri ale autorului
insusi,iar ocmentariile filologice devin adesea comedii
filologice:Eruditian,Simplitianul,Onochefalos(cap de magar).Prin urmare
comentariile lui Onochefalos reprezinta lectura literala,Idiotiseanul stie
ca nu toate care sunt scrise sunt si adevarate,iar Eruditian reprezinta
lectura savanta.(pg. 156)

Literatura Pasoptista

Serban Cioculescu face afirmatia ca pana inainte de Eminescu nu am

avut un adevarat exemplar de poet romantic in adevaratul sens al
cuvantului.Conceptia cea mai complet elaborata este a lui Virgil
Nemoianu critic literar roman stabilit un SUA in lucrarea sa Imblanzirea
romantismului “The Taming of Romanticism” in care vorbeste despre 2
etape romantice si anume despre High Romanticism si Biedermeier
Romanticism.AM apelat la acestea opinie tocmai pentru a lamuri lipsa
de legatura intre romantismul unor tari v-europene cum este
Franta,Anglia,Germania,si legatura romantismului romanesc cu
romantismul din literatura spaniola,portugheza si rusa.

HR inainte de 1815 este in epoca revolutiei franceze in cateva tari

occidentale Anglia Germania Franta.Se caracterizeaza prin radicalism
idiologic,coerenta,vizionarism,simt cosmic,mysticism,intensitate
pasionala integrarea contrariilor.

Biedermeier este inclinatia spre moralitate ,valori

domestice,intimism,idilism,confort spiritual,miritantism,istorie si
resemnare.BR pare un romantism imblanzit comparativ cu HR.
Epoca romantic la noi se suprapune peste acest al doilea romantism
European.Acelasi tip de romantism se regaseste
Spania,Italia,Portugalia,Rusia.

Eseismul savant si elegant la Odobescu si Ion Ghica:

“Fiziologii”studiul moravurilor,documentarul etnografic

Despre gereratie romantic se poate vb la noi numai dupa

1830,generatia pasoptista,a scriitorilor care debuteaza dupa 1830 si
pana la revolutie cu cateva exceptii.La 1848 se poate vb de un
romantism politic moderat,traditionalist,si critic.

Asemenea intregii Europe si la noi se redesteapta interesul pentru

trecutul istoric.Kogalniceanu,Russo,Alecsandri,vor scotoci arhive si vor
umbla prin tara pentru a-si face o idée clara depsre starile sociale
obiceiuri,datini.In introductia la Dacia Literara pe care Kogalniceanu o
intemeieaza in 1840 care revista are o ferma politica culturala,
formuleaza programul si manifestul romantismului romanesc.Sincron
cu tarile mai sus mentioante.Autorul pledeaza pentru
natura,folclor,obiceiuri,istorie,si limba nationala intelegand ca este
vorba de romanii din toate provinciile Daciei.

Titlul manifesta o pozitie nationala , telul marturisit fiind realizarea

dorintei ca romanii sa aiba o limba si literatura comuna pentru
toti.Revista isi propune sa reproduca cele mai bune scriei din presa
romaneasca pentru a devine repertoriu general al literaturii romanesti.

Combate “dorul imitatiei” – manie primejdioasa spune el pentru ca

omoara in noi duhul national.
Kogalniceanu propune drept subiecte de litaratura originala faptele
eroice ind istoria trecutului,frumusetile tarii,obiceiuri si datini,etc.

Evident unitatea de limba si literatura spre care tindea Kogalniceanu

constituie un pas inainte catre unitatea politica.Doctrina lui
Kogalniceanu este o sinteza de traditionalism si progresism si prima
generatie romantic nu se abate de la acest program
ideologic.Kogalniceanu,Alecu Russo,Negruzzi,Alecsandri scotocesc prin
arhive,culeg creatii folclorice,popularizeaza studiul literaturii.

In BR istoria arheologia,etnografia si moravurile familiile dar si

indivizii incep sa fie cultivati pentru adevarul lor intrinsec.

In ceea ce priveste interioritatea fiintei nu mai sunt eroii total si

armoniosi din romantismul de inceput,din HR, ci fiinte carcaterizate
prin maniheism(se intelege a se vedea numai partea buna sau parte
area a indivizilor fara nuante),