Țiganiada- scurtă prezentare

Ion Budai-Deleanu (1760-l820) a fost istoric, filolog, poet și

unul dintre corifeii Scolii Ardelene, socotit de unii exegeți drept
primul mare scriitor român. El deține un loc însemnat în literatura
română și prin faptul că este autorul singurei epopei finalizate
până la apariția operei "Levantul" (1990), scrisă de Mircea
Cărtărescu.
\"Pus-am temeiul culturii\" - afirma Budai-Deleanu în \"Prefația\"
la \"Lexiconul romanesc-nemțesc\", cărturarul având convingerea
că este un întemeietor de cultură atât ca autor al poemului
neterminat \"Trei viteji\", cât mai ales al \"Țiganiadei\", pe care o
numește \"product nou si original\". De altfel, epopeea constituie
nu numai un punct de pornire în literatura română modernă, ci și
prima ei capodopera, comparabilă cu marile creații de valoare
universală.
Subintitulată \"Poemation eroi-comico-satiric\",
epopeea \"Țiganiada\" a avut două variante, la distanță de 12
ani: prima, scrisă în 1800 si publicată în 1875-l877, iar a doua
versiune creată în 1812 a fost tiparită abia in 1925. Episodul
narativ în care Becicherec Iștoc (aidoma lui Don Quijote al lui
Cervantes), însoțit de un scutier, a plecat în cautarea iubitei sale,
Anghelina, a fost scos de scriitor din varianta a doua. Opera astfel
revizuită a constituit un poem eroi-comic de sine stătător,
întitulat \"Trei viteji\", din care s-au pastrat doar patru cânturi.

În spirit iluminist, tema o constituie lupta pentru apărarea

libertății și ființei naționale, printr-o critică necruțătoare a
rânduielilor feudale, a tarelor aristocrației și ale clerului, a
despotismului și nedreptăților sociale.
Compozițional, opera (semnată cu anagrama autorului,
Leonachi Dianeu) este alcatuită dintr-un Prolog, o Epistola către
Mitru Perea si douăsprezece cânturi, acțiunea fiind organizată pe
patru cânturi \"polifonice\":
- primul, cel istoric al luptei lui Vlad Tepes cu turcii;
- al doilea, comico-social privind peregrinarile tiganilor pe care
domnitorul îi organizează în oaste;
- al treilea, mitic al infruntarii dintre fortele angelice cu cele
demonice (ingerii il ajuta pe Vlad Tepes si pe romani, iar diavolii îi
ispitesc pe țigani);
- al patrulea este cel al comentariilor din subsolul operei,
atribuite unor personaje fictive, de diverse profesii si competente,
care ar fi studiat textul si-l interpreteaza voit eronat si comic.

Ideile iluministe sunt asezate in constiinta lirica evoluata a

autorului, care se simte \"rapit\" de nelinistea creatiei poetice,
asa cum, de \"altfel, marturiseste in \"Prolog\": \"Cu toate
aceste, rapit fiind cu nespusa pofta de a canta ceva, am izvodit
aceasta poeticeasca alcatuire, sau mai bine zicand jucareaua,
vrând a forma și a introduce un gust nou de poesie romaneasca
[]\". Eposul comic este o parodie a epopeii eroice, o raportare
voit ironica a unui univers antieroic, o \"comedie filologica\" in
care sunt parodiate si citate din creatiile lui Boileau sau Homer.In
epistola de dedicatie, \"Epistolie inchinatoare catra Mitru Perea,
vestit cantaret!\", scriitorul explica semnatura Leon Dianeu,
care \"cuprinde in sine intreg numele mieu prin stramutarea
slovelor sau anagrama. [] Leon Dianeu sau Leonachi Dianeu
(precum stii tu bine ca la noi in Tara Munteneasca, ba si la
Moldova, toti s-adauga numele cu achi sau cachi, dupa grecie,
fiind că suna mai cilibiu\". Autorul mărturisește, de asemenea, că
a amestecat \"intru adins lucruri de șagă, că mai lesne să se
înteleagă și să placă\", dar avertizeaza cititorul: \"însă tu bagă
samă bine! căci toata povestea mi se pare că-i numai o alegorie,
în multe locuri unde prin țigani să înțăleg și alții carii tocma așa
au facut și fac, ca și țiganii de-atunce. Cel întălept va
înțălege^..\".
Relațiile temporale și spatiale sunt reale, derularea actiunii
fiind plasata in Tara Romaneasca, secolul al XV-lea, in timpul
domniei lui Vlad Tepes. Voievodul porneste mișcarea de
rezistență împotriva Imperiului Otoman în cadrul căreia se înscrie
și prevenirea trădării. Ca să nu poata fi folositi ca iscoade de către
turci, țiganii sunt adunati de Voda într-o țară, cu intentia de a-i
organiza într-o oaste care sa lupte de partea românilor, impotriva
inamicilor otomani. Cetele de țigani care defileaza prin fața
domnitorului sunt prezentate în nota comica, satira autorului
țintind și moravurile feudale. Fiecare gloata țiganeasca are cate
un steag propriu si se manifesta gălăgios: argintarii (zlatarii),
condusi de Parpangel, au ca steag o cioara de argint cu aripile
intinse si canta la drambe si clopotei; caldararii, carmuiti de
Balaban, arboreaza o tipsie de arama și-și fac simțită trecerea
bătând strident în caldari; în fruntea fierarilor este Draghici si
poartă cu mândrie o tigaie de placinte, fac larma mare cu clopote
si chimvale (talgere -n.n); aurarii sunt conduși de Tandaler si
ridica spre cer o sulita de aur sunand din alăute și dible, iar
laiefii,în frunte cu Corcodel, au ca steag o cârpă si fanfara
proprie: \"Marșul sună în cornuri mugatoare,/ Toti lolăindu-se în
gura mare\".
Tiganii fac popas între Alba si Flamanda si, dupa ce defileaza
zgomotos prin fata domnitorului, isi continua drumul pana la locul
in care-si asază tabăra la Spăteni, intre Bărbătești si Inimoasa.
Metafora \"drumului\", in jurul careia se organizeaza epopeea,
sugereaza aspiratia spre ideal a tiganilor, care incearca sa-si
depaseasca propria conditie, dar esueaza \"din cauza propensiunii
(dispozitie naturala spre ceva, tendință - n.n.) instinctuale, a
neputinței de a se lăsa călăuziți de rațiune\" (Paul Cornea).
Călătoria țiganilor este anevoioasă, plină de dificultăți și
neintelegeri, dar la sfarsitul ei toti ii jura credinta lui Vlad Tepes.
Li se dau tiganilor provizii de hrana din belsug si arme cu care sa
lupte si tocmai cand domnitorul este convins ca nu se vor da
batuti, unul dintre bulibasi ii cere si \"vreo paza de osteni, ce
n-au frica de moarte\" ca sa-i pazeasca de dusmani. In alt
narațiune Satana o fura pe Romica, logodnica lui Parpangel, care
pleaca in cautarea ei. O gaseste, in cele din urma, in padurea
fermecata, inchisa într-un palat. La un semn al Sfântului
Spiridon, protectorul fecioarelor, Romica dispare o data cu palatul
vrajit. Înnebunit de durere, Parpangel rătăcește prin pădure și
ajunge la doua izvoare: unul cu apa vie si altul cu apa moarta.
Voinicul român Argineanu bea din apa moartă și își pierde mințile,
iar Parpangel bea din izvorul cu apa vie, capătă puteri neobișnuite
și imbraca armura romanului.
Ca sa incerce loialitatea tiganilor, Vlad Tepes, impreuna cu o
ceata de osteni imbracati turceste, ataca tabăra.Tiganii se predau
imediat turcului si sunt gata sa-i vanda pe romani, se roaga sa fie
iertati, implora mila otomanilor sustinand ca ei nu sunt vinovati
cu nimic. Cand isi dau seama ca este Tepes deghizat, tiganii isi
cer din nou iertare si făgăduiesc să se bată cu turcii.
Parpangel se întoarce în tara tocmai cand turcii ii atacau pe
tigani, dar acestia, crezand ca sunt tot romanii imbracati in haine
turcesti, se lupta cu darzenie, iar Parpangel, facand minuni de
vitejie, baga groaza in oastea turceasca, insa cade de pe cal si-si
frange oasele. Este ingrijit de mama lui, Brândușa si de Romica.
La batalie iau parte sfintii, care sunt de partea romanilor si dracii,
care-i sprijina pe turci. În cele din urma, oastea lui Vlad Tepes ii
alunga pe turci.

Actiunea continua cu tot felul de peripetii si evenimente in jurul

personajelor Parpangel, Tandaler, Corcodel. Tiganii hotarasc sa
lupte si ei contra turcilor, dar pentru ca le este frica, Tandaler ii
sfatuieste sa se bata \"cu ochii inchisi\", ca sa nu se inspaimante
la vederea turcilor si s-o ia la fuga. În calea lor iese o turma de
boi si tiganii, vaicarindu-se si urland, incep sa loveasca orbeste in
stanga si-n dreapta \"cireada de boi indracita\", pana
cand \"vitele inspaimantate fugira, iar faraonii incepura a clipi \".
Parpangel se insoara cu iubita lui, Romica, si le povesteste
nuntasilor despre calatoria pe care o facuse in iad si in rai.
Zvonindu-se ca Vlad Tepes ar fi fost biruit de turci si Țara
Românească rămasese fără domnitor, tiganii se hotarasc să-și
facă o țară a lor si discuta despre formele de guvernamant.
Dezbaterile au loc in chip organizat, opiniile tiganilor sunt
exprimate prin delegati ai cetelor si se formeaza chiar o comisie
alcatuita din invatati care \"cetisa și pe Platon cel mare\".
Părerile divergente iscă certuri-înverșunate, nu reusesc să cadă
de acord dacă statul lor sa fie republica sau monarhie. Nici asupra
conducatorului nu se înteleg, asa ca, dupa ce se încaieră
ingrozitor si mor mai multi tigani si capetenii, se imprastie care
încotro si pornesc din nou in pribegie. Astfel, ei rateaza sansa de
a-si dobandi constiinta fiintei nationale.
Vlad Tepes, desi iese invingator in lupta cu turcii, este alungat de
la tron de catre boierii tradatori si este nevoit sa ia calea exilului.
Oastea romanilor, condusa de Romandor, continuă lupta
anti-otomană, deși boierii se opun bătăliilor deoarece se tem de
razbunarea ulterioara a turcilor.
Strabatuta de spiritul luminilor, \"Tiganiada\" transmite mesajul
ideatic printr-o multitudine de situatii/episoade complicate si prin
personajele numeroase si complexe. Ideile privind lupta pentru
drepturile omului siegalitatea oamenilor data de legea firii sunt
transmise prin discursul lui Janalau: \"Deacă vom lua la
socoteala/ Cum că toți oamenii de la fire/ Sanasc intr-un chip,
prin o tocmeala,/ Nice s-afla-intre dansii osabire/ Vomafla ca-
asemene dreptate/ Trebuie s-aiba toti in cetate\". Necesitatea
respectarii legilor si pretuirea valorilor morale constituie un alt
principiu Iluminist sustinut si in notele din subsolul
operei: \"Drept aceasta nime sanu stapaneasca, fara numai
legea; sa hotaram dar legi bune, dupa care safim carmuiti prin
alese dintre noi persoane cinstite\". Îndemnul la unire este
exprimat de Draghici, iar respingerea dreptuluidivin feudal este
argumentata în alocutiunea lui Goleman. Institutiile simoravurile
feudale sunt caricaturizate in episodul defilarii tiganilor prinfata
domnitorului Vlad Tepes, imaginea constituind \"o expozitie
pitoreasca de louri realiste in tonuri grotesti\" (Al.Piru).
Dezbaterea formei de guvernamant cea mai potrivita pentru un
stat tanar, osciland in spirit iluminist intre \"republica si
monarhie, este ilustrata mai ales irt discursul lui Slobozat si prin
dialogul tiganilor. Personalitatea lui Vlad Tepes se inscrie in
rigorile iluminismului privind conducatorul rational, inzestrat cu
forta interioara si dragoste de neam si tara, ale carui virtuti sunt
elogiate de poet. Maretia legendara demnitatea si intransigenta
domnitorului reies din raspunsul pe care il da solilor trimisi de
Poarta cu mesajul de a se mchina turcilor: \"Spune ca-atunci
cand iepurii-in goana ii/ Vor lua pe ogari, lupilor moarte/ Mieii vor
da, poate ca atunci doara/ M-oi inchina; iar nu de-asta oara!\".
intelepciunea voievodului se manifesta si in atitudinea detasata
pe care o afiseaza in relatia cu \"dalba țigănie\", care pentru el
constituie, pur si simplu, un spectacol. Comentariile din subsolul
operei, puse in seama unor personaje fictive, presupusi exegeti
care ar fi citit textul epopeii, conferă, prin firea sau preocuparile
fiecaruia, o dimensiune comico-satirica înterpretării critice,
construita si prin numele personajelor: Criticos, Idiotiseanul,
Mandrila, Eruditioanu, Filologos etc. Consideratiile lor sunt docte
sau tampe, dezvaluind trasaturi dintre cele mai interesante,
definindu-i in relatie cu lectura epopeii. De pilda, Mitru Perea face
consideratii lingvistice, explicand sensurile si etimologia unor
cuvinte: \"Musa: acest cuvant este elinesc, obisnuit acum mai la
toate limbile, mai vârtos la poesie sau cand scriu cu stihuri.
Precum s-arată la Mitologhia Elinilor, musa( Muză) va să zică
stiinta sau mai vartos zâna aflătoare de știinta. Elinii cinstea noao
muse []\"; \"Trosc este onoma-poeticon, prefacut cuvant din
sunetul care face fulgerul căzând; sau, dupa asămănarea
sunetului de tunet, care sa zice pe unele locuri și «treznet»,
precum «a fulgera» sau «a tuna» zic alti «a trezni»\".
Onochefalos este de-a dreptul dobitoc, asa cum sugereaza si
numele \"cap de măgar\", căci in limba greaca \"onos\" inseamna
magar si \"kephale\" înseamna cap. Personajele epopeii sunt
pline de vivacitate si dinamism, inzestrate cu elocinta si pricepere
in dezbaterea unor principii fundamentale promovate de
iluminismul epocii. Ironia și viziunea caricaturală sunt evidente si
prin onomastica personajelor. Pe de o parte, numele eroilor au
rezonanta tiganeasca si efect comic: Parpangel, Ciuciu, Cacacea,
Corcodel, Slobozan; pe de alta parte, numele lui Romandor
sugereaza patriotismul si dorinta pentru libertate sociala si
nationala a romanilor. Adevarata izbândă a primului poet roman
de talie europeana, Ion Budai-Deleanu, reiese din limbajul artistic
înfaptuit prin imbinarea stilului colocvial-popular cu termeni
savant-neologici. Astfel\', neologismele de origine
franceza \"antisambra\", \"melancolie\", \"intrigant\" stau alaturi
de regionalismele \"nătăraie\", \"bală\", \"cioarsă\" ori de zicale
populare: \"Toate aceste nu platesc o ceapa!\".
Rima surprinzatoare prevesteste prozodia modernista a lui Tudor
Arghezi prin asezarea in finalul versurilor categorii gramaticale
diferite. Astfel, rimeaza omonimele: substantivul \"poarta\" cu
verbul \"poarta\", sau adjectiv si, respectiv pronume cu nume
proprii: \"mișel/Corcodel\", \"el/Aristotel\".
«Țiganiada» este întâia mare opera de creatie romaneasca in
care toate relele regimului de exploatare feudala sunt demascate
cu persistenta si satirizate cu necrutatoare ironie, egalata in
literatura de mai tarziu numai de un Creanga in proza si de
Caragiale in teatru.\" (Al.Piru)
\"Opera de temelie pentru cultura noastra este «Țiganiada», nu
numai datorita noii atitudini fata de arta pe care o incorporeaza,
ci și pentru că ea reprezintă prima mare sinteza «cu finalitate
estetică a spiritualității românești și a spiritualității europene.\"