ILUMINISMUL .

ȚIGANIADA de Ion Budai Deleanu

Iluminismul este un curent literarar secolului al XVIII-lea supranumit 'secolul luminilor'

Aparitia acestui curent literar a fost favorizata de cateva conditii social-istorice:
revolutia burgheza din Anglia;
semnarea 'Declaratiei Drepturilor Omului'
Trasaturile iluminismului:
 promovarea ratiunii;
 sustinerea tolerantei interetnice;
 combaterea docmelor si a bisericii (anticlericalismul);
 asezarea in centrul preoparilor a valorilor umane.
Iluminismul romanesc poarta numele de 'Scoala Ardeleana'
Reprezentanti ai iluminismului romanesc:
 Samuil Micu Klein;
 Gheorghe Sincai;
 Petru Maior;
 Ion Budai-Deleanu.

Tema — lupta pentru apărarea fiinţei naţionale şi pentru afirmarea conştiinţei naţionale.
Ideea — critica instituţiilor şi moravurilor feudale.

Compoziţia este complexă şi se desfăşoară pe patru planuri:

– pe planul istoric avem lupta lui Vlad Ţepeş şi a armatei române împotriva turcilor.
– pe planul comic avem falsa luptă a ţiganilor cu turcii.
– pe planul mitic avem lupta dintre îngeri şi demoni – îngerii îl ajută pe Vlad Ţepeş şi pe români,
demonii îi ispitesc pe ţigani, ca să nu-i ajute pe români.
– planul comentariului, în care autorul se preface că o serie de savanţi au studiat textul şi-l explică,
dar explicaţiile lor sunt complet false şi comice.

Subiectul. Se urmăreşte evoluţia ţiganilor în timpul luptei lui Vlad Ţepeş cu turcii.

Pentru a nu fi folosiţi ca iscoade de către turci, Vlad Ţepeş îi adună pe ţigani într-o tabără. Defilarea
lor în cete, prin faţa lui Vlad Ţepeş, este comică, realizând o satiră la adresa moravurilor feudale.
Astfel, argintarii au 110 ca steag o cioară de argint cu pene de aur, sunt conduşi de Parpangel — un
fel de Ahile ţigan, Bălăban îi conduce pe căldărari, care au ca steag o tipsie de aramă şi bat într-o
căldare, în loc de „dobă“. Fierarii sunt conduşi de Drăghici şi au ca steag o tigaie de plăcinte.
Tandaler îi conduce pe aurari, care au ca steag o suliţă de aur, iar lăieţii, conduşi de Corcodel, au ca
steag o cârpă şi sună din cornuri. Ei îi jură credinţă lui Vlad Ţepeş, dar acesta, îmbrăcându-se în
haine turceşti, cu un grup de oşteni, vine să-i încerce; ţiganii se predau imediat. Văzând că-i Vodă,
promit că se vor bate cu turcii.

Pe alt plan, Satana o fură pe Romica, logodnica lui Parpangel, şi acesta, ca orice cavaler rătăcitor,
pleacă s-o caute. O găseşte în pădurea fermecată, într-un castel, dar se pomeneşte într-o baltă.
Ajunge la două izvoare: unul cu apă vie şi unul cu apă moartă. Eroul român, Argineanul, vine şi bea
din izvorul cu apă moartă, îşi leapădă armura, fiindcă înnebuneşte. Parpangel bea din izvorul cu apă
vie, ia armura lui Argineanul, vine în tabără, când turcii îi atacau pe ţigani, face minuni de vitejie, îi
alungă pe turci, dar cade de pe cal şi-şi rupe oasele. Este îngrijit de mama sa, Brânduşa, şi de
Romica.

Ţiganii hotărăsc să se bată legaţi la ochi, ca să nu se înspăimânte de vederea turcilor. Dau peste o
turmă de boi şi se bat cu ea. Apoi îşi dau seama că se află în tabăra abandonată de turci şi găsesc o
mulţime de provizii. De aceea hotărăsc să-şi facă o ţară şi discută despre cele două forme de
guvernământ: republică sau monarhie luminată. Nu se înţeleg, se iau la bătaie şi pierd şansa să-şi
dobândească conştiinţa naţională. Între timp, Vlad Ţepeş, deşi îi bate pe turci şi-i alungă, este silit
de boieri să părăsească ţara, fiindcă aceştia se tem de răzbunarea turcilor. Armata română continuă
lupta condusă de Romândor.

Mesajul iluminist constă în discutarea următoarelor idei: – susţine lupta pentru drepturile omului
(în discursul lui Janalău). – combate intoleranţa religioasă de pe poziţii materialiste. – critică
instituţiile şi moravurile feudale (ca în defilarea ţiganilor). – susţine egalitatea în drepturi, în virtutea
dreptului natural (în discursul lui Janalău). – neagă dreptul divin feudal (prin discursul lui
Goleman). – propune discutarea formelor de guvernământ iluministe: republica sau monarhia
luminată (în discursul lui Slobozan). – ne prezintă prototipul domnului, luminat în figura lui Vlad
Ţepeş. – enunţă o concepţie materialistă, exprimată în descrierea raiului ţigănesc. – susţine lupta
pentru libertate naţională ca afirmare a conceptului iluminist – „poporul suveran“.
Într-adevăr, Țiganida lui Budai-Deleanu este o aspră satiră la adresa feudalismului și a instituțiilor
lui, făcută cu o mână de maestru care a știut să întoarcă evocarea unui episod istoric și de tradiție
spre bufoneria eroi-comică. Pentru aceasta a avut și talentul, dar și erudiția necesară.
Schimbând ceea ce este de schimbat, comicul de limbaj la I.Budai-Deleanu se realizează cu un
rafinament pe care îl vom întâlni numai la Caragiale. Impresia de țigănie e sugerată de o serie de
fonetisme, precum: ha dă pă urmă, ori de fonetisme arhaice și regionale ca: ucig, zisă, găsască,
Bogăția vocabularului este impresionantă în Țiganiada. Budai Deleanu își culege cuvintele de peste
tot, din vorbirea populară în primul rând (mai ales din limba auzită de el la Cigmău, în anii
copilăriei), din jargonul țigănesc, din cronici, din limbile străine și antice etc. Uneori inventează
însuși cuvinte. S-ar putea zice ca Țiganiada este, indirect, un elogiu dantesc al limbii vulgare pe
care umoristul și satiricul o introduce cu dezinvoltură în epopee.
Incheiere
Intitulata 'poemation eroi-comico-satiric', 'Tiganiada' se dovededeste a fi o alegorie ce intrupeaza
nazuintele de veacuri ale romanilor ardeleni. Esenta acesteia o reprezinta democratia fara fond. In
incercarea lor de a-si gasi o forma dre organizare statala, tiganii dovedesc lipsa adecvarii la fondul
lor originar acela de populatie omada fara posibilitatea de a se aseza intr-un loc.
Prezenta vocilor naratoriale aflate in subsolul paginii nu are rolul de a explica un eveniment ci de a
imbogati textul. Numele din subsol sunt caracterizante, ceea ce spun personajele se regaseste in
semnificatia numelor acestora creand astfel o opera in opera.
Ion Budai-Deleanu se dovedeste a fi un creator modern care trece de limitele timpului sau.