ȚIGANIADA

(Tabăra țiganilor)
de Ion-Budai Deleanu

Epopeea este o narațiune amplă, în care apare interferența planului divin cu

cel uman și în care predomină faptele eroice și întâmplările miraculoase. Specie a
genului epic, epopeea este o narațiune în versuri.
Țiganiada este unica noastră operă de factură barocă (barocul literar),
favorizând emoția și sensibilitatea, pe care le opune intelectului sau rațiunii.
Poemul a fost scris în două variante, în 1800 și 1812 și descoperit după 83 de
ani, în 1875 și fiind publicat la 125 ani de la scrierea acestuia, după Primul Război
Mondial, în 1925. Dacă ar fi fost publicată în timpul vieții autorului, ar fi ajutat la
maturizarea literaturii române. Opera s-a născut din ambiția scriitorului de a lua un fapt
istoric (menținând vie amintirea faptelor eroice), pe care să-l transpună în literatură prin
evenimente fantastice.
Epopeea Țiganiada este scrisă în 12 cânturi (cânt=parte a unei epopei), care
respectă structura epopeilor antice, fiecare strofă având 6 versuri (sextină) și rimă
încrucișată și împerecheată (pentru ultimele două versuri).
Naratorul este omniscient și omniprezent, care povestește întâmplările reale
și imaginare la persoana a treia.
Un narator necreditabil și actor al întâmplărilor povestite este Parpangel (se
laudă cu propriile fapte, deși nu avea martori). Vocea naratorului, acum la persoana
întâi, se identifică cu cea a personajului.
În ceea ce privește numele fiecărui personaj, el denotă și caracterul, ocupația
sau firea acestora.
Narațiunea epopeii cuprinde 3 planuri:
1. Locul de pornire spre un loc sacru.
2. Cucerirea locului sacru.
3. Întemeierea (înființarea taberei țigănești).
Pornirea spre Locul sacru are loc (în dislocarea inițială) între Albă și Flămânda,
iar locul unde ajung țiganii este Inimoasa.
Acțiunea este localizată în Transilvania, în timpul domniei lui Vlad-Țepeș, aflat
în război cu turci, această formă de război fiind de fapt o luptă între păgâni și creștini.
Vlad-Țepeș are o alură iluministă, umanistă, pentru că în epopee, dezrobește țiganii
și-i roagă să-l urmeze la război (țiganii se adună între Albă și Flămânda, loc de unde vor
pleca să lupte pentru apărarea ideii creștinătății). Astfel, Vodă împarte țiganii pe
caterogii: lingurari, căldărari, argintari (care au în loc de stemă, o cioară de argint) etc.
Încercările țiganilor de a se organiza într-un stat propriu și cele de afirmare
războinică, bătaia generală prin care ia sfârșit drumul lor spre fericire, se constituie într-
un prim-plan narativ al Țiganiadei.
Pe un alt plan, apare un personaj dintre acești țigani, care se numește
Parpangel, unul din personajele principale ale operei, foarte pitoresc (care
impresionează prin ineditul elementelor componente, aspect, formă, colorit etc.).
Împreună cu ceilalți țigani, Parpangel percepe și planifică călătoria spre Centrul sacru,
teritoriul care ar urma să fie mai târziu țara țiganilor proaspăt dezrobiți (Raiul e
grădina desfătată).
Satana nu este interesat de câștigarea creștinilor, ci este de partea păgânilor și o
fură pe iubita lui Parpangel, Romica și o ascunde într-un palat foarte iluzoriu. Parpangel
pornește pe urma iubitei, să o aducă acasă, să o elibereze, ajutat de Sfântul Spiridon
(element creștin, protectorul fecioarelor). Sfântul o scoate din sistemul acestei ecuații
narative pe Romica, cu palat cu tot.
Parpangel, disperat să-și elibereze iubita, este ajutat de armura unui erou al
armatei lui Vlad-Țepeș (pe nume Argineanu), de apa din izvorul cu apă-vie și reușește
să dea dovadă de fapte eroice, învingând împreună cu armata. Astfel, țiganii ajung în
locul sacru spre care porniseră (spre Spăteni), iar Panpangel se însoară cu Romica,
povestind la nuntă despre călătoria pe care a făcut-o până în Iad și până în Rai.
Lupta țiganilor în numele ideii de Întemeiere, de a-și crea țara lor, pe care ar
numi-o Romândor, subliniază eroismul țiganilor care sunt gata să moară în luptă pentru
dobândirea unui spațiu în care să locuiască. Vlad-Țepeș, înlăturat de la domnie de către
boierii trădători (deși câștigase războiul), este nevoit să ia calea exilului și în locul său
vine un alt viteaz, Romândor, care iese în fața oștirii și spune: Ori la slobozie sau la
moarte! .Acest tărâm însă, nu rămâne mult timp în posesia lor, pentru că țiganii se
încaieră și se împrăștie.
Prin scrierea epopeii Țiganiada, Ion-Budai Deleanu se dovedește a fi un caracter
modern, care trece de limitele timpului.

TEMĂ: Rescrieți în limba contemporană 2-3 strofe din Țiganiada, respectând

vocabularul și normele ortografice în vigoare.