In prim-planul epopeii se afla o calatorie fabuloasa, tema fructificata deja in

literaturauniversala. 2. Subiectul capata nuante insolite prin structuri folclorice autohtone:

mituri, credinte,ritualuri. 3. Imaginea raiului sintetizeaza mentalitatile romanesti. 4. Opera
schizoepica, iganiadaaduna numeroase specii si motive. Tema Tiganiada dezvolta de-a lungul a
douasprezece canturio parabola a celor fara tara. Subiectul Epopeea eroi-comica si satirica,
scrisa de Ion Budai-Deleanu pe la 1800, dezvolta o parabola a destinului national, de-a lungul a
douasprezececanturi. Tiganii, colectivitate oropsita de destin, pleaca din Flamanda spre
Inimoasa, hotarati sa-si (Istoria literaturii romane..., ed. cit., p. 76.) faca o noua viata; ei
alcatuiesc o armata si se punin slujba lui Vlad Tepes, care le promite ca-i va lasa sa se aseze in
Muntenia (cantul I). Frumoasa Romica este rapita de diavoli, iar Parpangel, logodnicul ei, se
rataceste prin padurea de langaCetatea Neagra, bantuita de zane rele (vantoase si iele), iar in
cele din urma, purtat de naluci,ajunge la curtea amagitoare, un han satanic, in care cei intrati
devin amnezici (cantul II). Aici,Parpangel canta pentru petrecareti o romanta de dragoste, un
cantec de pahar si balada despreArghin si Elena (cantul III). Sfintii intervin si spulbera hanul. Cei
amagiti se trezesc intr-o balta puturoasa. Parpangel rataceste prin padurea blestemata,
bantuita de aparitii fantomatice (cantulIV).Invesmantat in haine turcesti, Vlad Tepes pune la
incercare vitejia tiganilor, dar acestia, speriati,fug si se fac de ras (cantul V).In iad, Satana, cazut
in melancolie, tine sfat cu supusii, hotarand sa-i ajute pe turci impotriva luiVlad Tepes (cantul
VI). In batalia decisiva, Vlad-voda ii ataca prin surprindere pe turci, iarviteazul Argineanul, un
roman, om de credinta si fara teama, se lupta singur cu armata pagana siil infrunta pe sultan.
Cand Satana ii ajuta pe turci, arhanghelii coboara din ceruri, iar SfantulMihail il invinge si il
umileste pe diavol (cantul VII). Tiganii, speriati, incearca sa fuga si, indrumul lor, crezand ca sunt
atacati, inched ochii si se lupta cu o cireada de vite, convinsi ca seconfrunta cu turcii. Diavolul,
ascuns intr-o manastire, ii ispiteste pe calugari, iar turcii se retrag peste Dunare (cantul VIII).Are
loc nunta lui Parpangel cu Romica, iar la ospat, Parpangel povesteste despre fabuloasa
luicalatorie in lumea de dincolo. Iadul este un spatiu de jar, cu rauri de foc, in care sunt
pedepsitinemilostivii, lacomii, judecatorii corupti, defaimatorii si tiranii, in timp ce raiul este
gradinadesfatata, in care curg rauri de lapte si de rachiu, in copaci cresc turte, colaci si covrigi,
iardealurile sunt de cas, branza si slanina. In pulberea drumurilor zac pietre pretiose si
margele(cantul IX).Dupa aceea, tiganii fac sobor pentru a-si hotari forma de guvernare
(canturile X, XI). Discutiiledegenereaza, intentiile bune esueaza, deoarece nimeni nu accepta
opinia celuilalt. Vlad Tepes iadrumul exilului. Epopeea se incheie cu discursul inflacarat al lui
Romandor, care indeamna lalupta pentru slobozie. Comentariul In consens cu literatura
iluminista, subiectul epopeii sedezvolta in special pe alegorii satirice. De la tema principala, a
libertatii, pana la temelesecundare, in special cele de circulatie universala, precum coborarea in
lumea de dincolo oriratacirea prin padurea vrajita, Tiganiada sugereaza un mesaj critic la adresa
societatii. Povesteatiganilor plecati in lume ca sa-si caute o tara mai buna exprima un ideal
iluminist, anumeaspiratia spre fericire, asimilata unei lumi scapate de sub rigorile sociale. De
aceea, locul sprecare se indreapta tiganii se numeste simbolic Inimoasa, cuprinzand sugestii
legate de libertate traire fericita si fara reguli. Incursiunea spre locul visat este alcatuita metodic
din aventuri caresintetizeaza principalele tehnici epice ale literaturii iluministe. Astfel, tema
principala secontureaza prin ornarea actiunii principale cu numeroase istorii simbolice
(povestea lui Arghin,de pilda), cu evenimente fabuloase (Curtea amagitoare, ratacirea prin
padurea blestemata) ori custructuri simbolice precum utopia (viziunea asupra raiului), umorul
burlesc-grotesc (bataliatiganilor cu cireada de vite), dar si cu idei care exprima gandirea
iluminista (despre libertate,despre formele de guvernamant, despre patriotism).Tot de factura
iluminista este si satira (iadul), introdusa pentru a sublinia carentele sociale, in primul rand.
Calatoria, tema investita cu numeroase sensuri legate de initierea eroului, are aici unsubliniat
caracter didactic, conferit in principal de notele infrapaginale, care iau forma unorcolocvii fie
explicative, fie de simplu comentariu. Personajele cu nume alegorice (Simplitian,Filologos,
Musofilos etc.) alcatuiesc prin discutiile lor un adevarat tratat de estetica generala, ocarte in
carte, impunand totodata atitudini teatrale de spectatori implicati. Nevoia deautoexplicare a
operei s-a manifestat constant in literatura noastra de inceput: Dimitrie Cantemirasaza un
glosar explicativ la finele Istoriei ieroglifice, iar mai tarziu, Heliade Radulescu isi aduna poeziile
intr-un Curs intreg de poezie, in care introduce alaturi de text explicatii teoretice
privindcompozitia. In cazul Tiganiadei, caracterul indrumator al notelor din subsol se
estompeaza dincauza tentei colocviale pe care o au aceste note si a dimensiunilor simbolice
date de numele personajelor-spectator. In contextul unei calatorii de aventuri, spectatorii sunt
pe masuraspectacolului si intaresc impresia de desfasurare burlesca a actiunii.Dupa modelul
epopeii antice, calatoria capata sens initiatic prin coborarea in lumea infernala.Intre imaginile
create pe simboluri care aglutineaza sugestii satirice, infernul are un caracter pronuntat
justitiar.Este vorba despre un spatiu de jar, cu rauri de foc, in care sunt pedepsiti nemilostivii,
lacomii, judecatorii corupti, defaimatorii si tiranii; autorul insista asupra pedepselor (ca si textul
apocrifintitulat Calatoria Maicii Domnului in iad), dar isi indreapta critica spre structurile
societatii, inconsens cu ideea iluminista ca legile si preceptele sociale distrug natura
omeneasca: Rauri da focincolo s incoace / Merg bobotind ca neste parjoale,/ Focul nestins
toate-arde si coace,/ Iar pezios, in loc de iarba moale,/ Jar si spuza fierbinte rasare,/ Nespusa
din sine dand putoare. Prinrolul sau de a dizolva raul si pacatele lumii, focul etern si necrutator
mistuie, fara sa distrugadefinitiv sufletele pacatosilor. Este interesant de remarcat aici ca,
pentru Deleanu, tradarea nuocupa un loc important, ca in Divina Commedia lui Dante, ci este
trecuta printre alte greseli, pecata vreme tirania este zugravita in imagini de satira groteasca:
Tiranii crunti si far de omenie /Sed legati pe tronuri infocate,/ Band sange fierbinte din potire,/
Iar din matele lor spintecate facdracii carnati si sangereti / Si-alte mancaruri pentru draculeti. In
consens cu visul iluminist ca undespot luminat poate salva societatea, scriitorul pledeaza discret
pentru renovarea sistemuluisocial.La antipod, raiul este gradina desfatata, in care curg rauri de
lapte si de rachiu, in copaci crescturte, colaci si covrigi, iar dealurile sunt de cas, branza si
slanina. In pulberea drumurilor zac pietre pretioase si margele: Dealurile si coastele toate / Sunt
da cas, da branza, da slanina,/ Iarmuntii si stance gurguiate / Tot da zahar stafide, smochine!.../
De pe ramurile da copaci,/Spanzura covrigi, turte, colaci. Insistenta poetul in ceea ce priveste
abundenta alimentara a fost pusa, in multe studii critice, pe seama mizeriei generale a celor
fara tara; este insa vorba maidegraba despre traditia deja creata ca raiul sa fie asociat cu un loc
al fericirilor simple, cu o petrecere vesnica. In credintele romanesti, ca si in multe legende de
circulatie crestina, raiul este asociat unui ospat etern, exprimand fara ocolisuri dorinta simpla a
omului de a se salva dezbaterea permanenta pentru supravietuire. Latura fabuloasa a
subiectului se construieste tot inspirit iluminist, prin specularea elementelor de magie si prin
complicarea subiectului prindesfasurari schizoepice, ceea ce face posibila o comparatie intre
Tiganiada si alta operailuminista de interes Manuscrisul gasit la Saragosa de Jan Potocki (1761-
1815).Fantana vrajita din rai, in care se vede o scena alegorica despre libertatea viitoare,
padureademonizata sau cetatea lui Satan sunt astfel de imagini simbolice ale ispitei si ale
ratacirii.Parpangel se pierde prin padurea cu naluci si zane, in care copacii glasuiesc, din
ramurile frante picura sange, iar el trebuie sa se lupte cu nebunele shime. In acest labirint al
alegerilor infinite,eroul trece fara sa stie prin numeroase probe, se pregateste pentru
experienta triumfatoare nuntacare va pune capat aventurii. Multe dintre incercarile prin care
trece Parpangel sunt preluate dinfolclorul universal; astfel, in padurea blestemata sunt doua
izvoare gemene, dar care curg indirectii opuse: cel din dreapta este binecuvantat si cine bea din
el se spiritualizeaza devine unviteaz neinvins si leu inimos. Celalalt izvor, cel din stanga, face
mintea tampa si natanga.Dar multe episoade abordeaza teme si structuri specifice imaginarului
romanesc. Asa, de pilda, personajul este ispitit in curtea nalucita / Ce Satana de curand zidisa.
Din cetatea diabolica nu se poate iesi decat cu interventia sfintilor. Fascinatia acestei cetati este
conferita de petrecerealumeasca; intr-un han, cavalerii atrasi de diavol, canta si se veselesc fara
grija, pana cand vraja serupe si se trezesc intr-o balta puturoasa.Dincolo de povestea lui
Parpangel, subiectul se complica prin numerose episoade care privescaspiratiile colectivitatii
intregi. Organizati dupa meserii, tiganii inainteaza la inceput ca unconvoi de temerari
aventurieri si se transforma de-a lungul drumului in razboinici infricosati silasi, in sfatosi
petrecareti (la nunta lui Parpangel si a Romicai), in parlamentari ori eroi cuaspiratii nationale.
Aceasta metamorfoza a personajului colectiv capata amploare si prin structuralabirintica a
operei. In povestea tiganilor intervin cohortele de ingeri, arhanghelii razbunatori sidiavolii care
incetinesc mersul lumii. La spectacolul general se adauga si comentariile dinsubsolul paginii
care confera subiectului teatralitate. Aceasta evolutie sinuoasa a subiectului tinede tiparele
compozitionale specifice iluminismului, curent literar si ideologic ilustrat in literaturaromana de
opera lui Budai Deleanu. Referinte critice Fericirea, asa cum au conceput-orationalistii din
secolul al XVIII-lea, a avut trasaturi care i-au apartinut in exclusivitate. Fericireimediata: astzi,
imediat erau cuvinte care aveau importanta; ziua de maine parea tardiva pentruaceasta
neliniste; ziua de maine putea la rigoare sa aduca un complement, ziua de maine arcontinua
treaba inceputa; insa ziua de maine n-ar da semnalul unei transmutatii. Fericire care eramai
putin un dar decat o cucerire; fericire voluntara. Fericire in componentele careia nu trebuiasa
intre nici un element tragic; Beruhigung der Menschen: omenirea sa se linisteasca! sa
incetezenelinistile, incertitudinile si angoasele! Linistiti-va. Sunteti intr-o placuta pajiste
inconjurata de boschete, traversata de paraiase de argint si care seamana cu gradinile din Eden:
voi refuzati s-ovedeti. (Paul Hazard Gandirea european in secolul al XVIII-lea, Bucuresti, Ed.
Univers, 1981, p. 24 ) Prin metoda transcriptiei monologului sau macar a unei comunicari in
limba eroilor, isiface autorul observatia. Alegerea tiganilor ca instrument de parodiere a
eroicului implica ovaloare literara superioara simplei umflari tassoniene, caci tiganii sunt de la
sine o caricatura asocietatii umane. iganiada este de fapt un poem etnologic, in care efectele
sunt obtinute prinexces de documentatie. Fanfaronada, poltroneria, milogeala, spiritul de
harmalaie si orbeasca infuriere sunt aspecte tribale tipice pe care poetul le-a condensat intr-un
limbaj de o tiganiemaxima, sintetic, totusi si cu mirosuri ardelenesti. (G. Calinescu Istoria
literaturii romane de laorigini pan in prezent, Ed. Minerva, 1984, p. 77) Ironizat in prezentarea
cetelor de ingeri si desfinti, degradat pana la caricature in viziunea datatorului de lege,
Parpangel, miraculosul crestintratat in registru comic, e departe de a sustine partitura eroica
spatiului sacru. Nu o sustine nicimiraculosul magic; element de pura poezie, vrajile Brandusei nu
influenteaza actiunea poemei,iar castelul nalucit, padurea fermecata, cele doua izvoare
(elemente mostenite din poemelerenascentiste si interpretate in note ca alegorii ale pasiunilor)
sunt popasuri sau rataciri, capcanesatanice, care conduc spre un drum al nebuniei, al nefiintei.
(Ioana Em. Petrescu Ion BudaiDeleanu i eposul comic, Cluj-Napoca Ed. Dacia, 1974, p. 195).