Tiganiada rezumat

Prolog

Dacă la români ar fi existat poeți ca Homer și Vergiliu, atunci domnitori mari ca Ștefan şi Mihai și-ar fi
avut epopeile lor. Naratorul, care isi spune Leonachi Dianeu, arată că nu a binemeritat inspirația
muzelor. Prin urmare, s-a lăsat inspirat de cântecul broastelor şi a scris versurile unui poem. Acesta nu
aspira atât de sus ca Iliada și Eneida și se intitula Tiganiada.

Epistolie închinătoare

Naratorul îi scrie lui Mitru Perea, nume anagramat şi el, că s-a înrolat voluntar în armată. A ajuns în
Egipt, de unde se trage neamul lor de tigani. Devenit invalid, s-a ocupat mai mult cu cântatul. A scris însă
și această epopee, Tiganiada, o istorie comică a tiganilor din vremea lui Vlad Voievod (zis Vlad Tepes).
Pentru aceasta a folosit amintirile prietenului lor, Marza, precum și scrieri de la mănăstirea Cioarei, din
Ardeal, şi de la mănăstirea Zănoaga.

Cantecul (Capitolul 1)

Naratorul invocă muza care l-a inspirat pe Homer in scrierea Batrahomiomahiei. O roagă să îl ajute să
povestească întâmplările petrecute cu tiganii la vremea când Vlad Basarab Voievod le-a dat libertate şi
pământ. Cum au voit ei să-și aleagă o guvernare și un conducător, să meargă cu armele împotriva
turcilor ce návȧleau în țară. Cum şi-a vârât apoi necuratul coada între ei şi au lăsat pământ şi tot.
Imprăştiindu-se în cele patru zări.

Pe tărâmul beznei trăia o zână rea, numită Urgia, fiica diavolului Lucifer Ea väzu că tiganii s-ar putea să o
ducă mai bine, să trăiască mai drept, ba chiar să lupte împotriva sultanului Mahomed. li ceru atunci
tatălui său să se împotrivească acestei schimbări. Uciga- toaca se preschimbă într-o cioară şi zbură
tocmai între Alba şi Flămânda, unde se afla satra tigănească. În aşteptarea poruncilor de la voda, tiganii
vorbeau despre viitoarea orânduire a vieții lor. Vodă tocmai li fâcuse din pribegi, oameni liberi, cu
pământuri. Fericit, bătrânul Drăghici, fierarul, i sfătuiește pe cei tineri să întemeieze aşezări, să-şi lucreze
pământul şi să fie uniti. Şi Goleman, ciurarul, este de aceeaşi părere şi vine cu ideea să dea un nume tării
lor. Mircea, căldărarul, spune că mai bine ar fi să cheme oameni cu carte ca să hotarască cum va fi Burla,
laietul, zise dimpotrivă, că mai întâi și mai întâi ar trebui să se asigure de mâncare şi băutură. Cucavel,
ciurarul. le spuse și el să nu se mai bucure aşa, că nu degeaba i-a înarmat Vodă şi cine stie ce îi așteaptă.
La aceasta Boros, lingurarul, răspunse cu vitejie dar mai ales cu teamă că o să lupte și se vor tine tari
Cioara făcu ce facu şi se scăpă în barba lui Goleman, bägând spaima in tigani. Ei socoteau spurcăciunea
asta ca pe un semn rău. Numai Neagu, lingurarul, zise că e semn bun, că doar cioara este pasăre
tigănească.

A doua zi, la șatră sosi Vlad Voievod, iar tiganii ieşiră în fața lui, îngrămădiți în cete. Intii trecură ciurarii
lui Goleman, având drept steag o piele de mânză albă şi o margine de ciur. Urmară argintarii conduşi de
falosul Parpangel, din spita craiului Jundadel, ce domnise cândva in India. Steagul lor era o cioară de
argint. După el, căldărarii starostelui Bálában, sub steagul intruchipat de o tavă de aramā. Venirǎ apoi
fierarii lui Drăghici, cu steag o tigaie de placinte, lingurarii lui Neagu, cu steag o lopată, aurarii viteazului
Tandaler, cu steag o suliță de aur. Veniră apoi läieții fără meserie, femeile şi puradeii, sub o zdreanță de
steag. Ei erau conduşi de Corcodel, ghicitor în bobi, vraci şi hot. Vlad Voievod le spuse tuturor că le-a dat
mâncare, arme şi moşie. A hotărât ca ei să-şi aşeze tabăra tigânească între Inimoasa şi Bărbăteşti, la
Spăteni.

Cântecul II (Capitolul 2)

Tiganii, dacă se văzură cu tabara, nici gând să pornească la drum cu burta goală. Tabărară întâi pe
mâncare şi pe băutură. Pe urmă trebuiră să se odihnească, fiindcă nu puteau să meargă cu burta plină.
Văzând așa, Drăghici, fierarul i chemă pe toți și porunci să plece înainte mesagerii, Gârbea şi Gavan. Ca
să-i ademenească la drum şi pe ceilalti, bătrânii hotărâră să pună carele cu mâncare în față, când vor
porni. D

Se mai sfătuiră ei de una, de alta, iar Bäläban zise să pună nişte flăcăi de pază în jurul taberei. Dacă vor
da de veste că vin turcii, ei vor avea timp să fugă şi să scape Rázvan, fierarul, era de părere să lupte cât
vor putea Vlaicu, lingurarul, zise că o să-i scape de necaz naravul tigănesc de a se închina celui mai tare.
Gogu, fierarul, era de părere să fugă în pădure, Bratu, meşter aurar, le aminti că acum ei sunt caste
inarmată de voda, trebuie să se poarte cum se cuvine. Boroșmândru, lingurarul, propuse să se învelească
de sus până jos în armuri de fier. Alt lingurar. Dondu, zise şi el să facă de jur imprejurul taberei nişte
gropi-capcane.

Când se incinse vorbăria mai tare, sosi Zägan, ursarul, cu vestea că Romica, frumoasa fată a lui Goleman,
fusese furată. Tandaler zise in glumă că o fi fugit cu vreun flăcău, dar Parpangel, iubitul fetei, sări la
bătaie. Noroc ca l-a oprit Viorel, lautarul. Parpangel plecă în lume, să o caute pe Romica. Ajunse într-o
pădure, dincolo de Cetatea Neagră. Într- un castel închipuit de necuratul, acesta ademenea voinicii
creştini cu vinuri bune și fete frumoase. Voia ca ei să-şi uite credința și știința de a lupta în războaie şi
aşa să slăbească puterea lui Vlad Vodă. La castel fusese adusă şi Romica, dar Parpangel nu ştia asta.
Când flăcăul ajunse aici, obosit şi mort de foame şi de sete, batu la poartă şi fu primit, căci avea şi vioara
cu el.

Cântecul III (Capitolul 3)

Parpangel începu să le cânte cântece de dragoste şi cântece de joc. La cererea unei fete cu fata ascunsă
în mâtâsuri, le povesti istoria lui Arghir şi a llenei. Arghir işi pierduse și el iubita şi o căutase multă vreme.
Deznädäjduit, era pe cale să-şi la viața, când aparu zâna lui protectoare şi il opri. Plecă mai departe şi Ti
tăie calea un uriaș cu un ochi in frunte. Încercă să-l doboare cu sabia, dar nu putea fi răpus...

Tocmai când Parpangel povestea mai cu foc despre ispravile lui Arghir, fata işi dezveli obrazul. El rămase
înlemnit şi vioara li căzu din mână. Fata dispăru, iar el porni înnebunit să o caute peste tot Boierii, rămaşi
fără povestitor şi fără lăutar, porniră să vorbească despre tigani. Boier Florescu din Vercicani li lămuri pe
ceilalți despre motivele pentru care Vlad Voievod Ti eliberase pe țigani şi le făcuse moşie de jur
Imprejurul Cetății Negre. Voise să le dea un rost tiganilor şi, în acelaşi timp, să-şi mai crească numeric
oştile, nu prea numeroase. Când boier Florescu rămase singur, se apropie de el un cavaler. Acesta
întrebă cine este stăpânul castelului, fiindcă voia să-i mulțumească pentru ospeție. Află că nimeni nu il
cunoaște. Se părea că este un comerciant foarte bogat, care a transformat castelul într-un fel de han.

Cavalerul spuse că el trecuse pe aici în drum spre oastea domnitorului. Nu întelegea ce putere l-a oprit şi
il face să petreacă în loc să meargă la război. Ceru apoi lămuriri despre cauzele razboiului pentru care se
pregătea Vlad Voievod Boier Florescu fi spuse că turcii se întăriseră şi cuceriseră Constantinopolul. În
timpul acesta în vestul Europei unii plecau în cruciade să cucerească lerusalimul. Alții rezolvau aşa-zise
probleme filosofice de genul cine a apărut întâi: oul sau găina. In țările române legile lipseau, domnea
anarhia, se purtau războaie intre frati. Vlad Basarab Voievod încercă să îndrepte relele. Îi pedepsi cu
moartea pe hoți și pe nesupuși. li răsplăti cu moşii şi ranguri pe cel ascultători. Întări armata şi introduse
disciplina. Boierii nemulțumiți 11 poreclirà Tepeș și îl pârâră la sultanul Mahomet. Oamenii acestuia,
Marele Cancelar Catavolinos și Hamza Paşa, i pregătiseră o cursă lui Vlad Vodă. Acesta îşi dăduse seama
şi îşi pregătise şi el patru mii de călăreți bine înarmati.

Cantecul IV (Capitolul 4)

Se spune că, pe vremea lui Vlad Vodă, sfinții încă mai veneau din ceruri să-i ajute pe creştini. Sfântul
Nicolae, văzând ce se petrece în Tara Româneasca, trimise pe Sfantul Spiridon, împreună cu Sfântul
Gheorghe şi Sfântul Dumitru, să le ajute românilor. În timpul acesta tiganii se sfâdeau, căci unii voiau să
plece mai departe, iar ceilalți ar mai fi stat pe loc. În castelul fermecat, Florescu povestea mai departe
despre cauzele războiului. Hamza Paşa návälise cu ienicerii, iar Catavolinos ii spusese lui Vlad să se
predea sultanului. Vlad, însă, scosese la luptă oştenii pe care li pregătise ascunsi prin păduri. Îi învinsese
pe ieniceri și li prinsese pe Hamza şi pe Catavolinos. Le dăduse pedeapsa obişnuită, au fost traşi în ţeapă
Mânios, sultanul pornise cu ostile spre Țara Românească. Florescu îşi curmă povestirea şi se duse la
culcare. Adormi şi Parpangel, obosit de cât o căutase pe Romica Mare li fu mirarea când o väzu,
dimineață, în pat, alături de el. O sărută şi o strânse în brațe cu foc, dar li zari Sfântul Spiridon. Cu o
rugăciune, el destrâmă farmecele care facuseră palatul şi, în loc de palat apăru o baltoacă mocirloasă,
plină de broaște. Parpangel o pierdu din ochi pe Romica şi porni supărat prin pădure. Deodată, apăru
inaintea lui Parpangel un cavaler îmbrăcat în armură, călare pe un cal focos. Era Argineanu, un voinic
care îşi lăsase mireasa acasă şi pornise să dea creştinilor ajutor la război. Cei doi întâinirà două izvoare.
Unul cu apă limpede, celălalt, cu apă tulbure. Argineanu bau din apa cea limpede şi pe dată îl cuprinse
frica, aruncă armura și sabia şi o lua la fugă prin pădure. Parpangel bau din apa cea tulbure şi se simți
curajos, puternic şi mintos. Îmbrăcă armura aruncată de Argineanu, luă sabia şi sări pe cal. Umblând prin
pădure, rupse o nuia dintr-o tufá. Tufa sângeră și îi spuse că este Romica, prefăcută de vrăji într-un
mănunchi de nuiele. Tiganul mai că-şi pierdu mințile de durere.

Cântecul V (Capitolul 5)

Tiganii poposiră iar şi se luară din nou la sfadă. Balaban zicea că mai bine să se ascundă până când trece
războiul Goleman spunea că voda a vrut să-i păcălească, să scape țara cu sângele lor. Tandaler, pe de
altă parte, ii chema så lupte cu curaj impotriva turcilor. Nici nu sfârşi bine vorba, că țiganii de straja
dădură buzna în satră vestind că vin turcii. Tiganii fugiră să se ascundă, dar pădurea era departe. Turcii ii
înconjurară şi atunci, Neicul, ciurarul, mai luă după el câțiva tigani mai bătrâni şi căzură în genunchi
unuia care pârea de rang înalt. Ceru milă pentru tigani şi zise că numai Vlad Vodă e de vină că sunt
înarmati, că lor nu le place războiul, ci numai pacea Când se uitară mai bine, era chiar Vlad Voievod,
îmbrăcase haine turcești, el şi soldații din garda lui, şi venise să încerce vitejia tiganilor. Râzând,
voievodul plecă şi îndată după aceea apărură turcii adevăraţi. Tiganii, cât pe-aci să o rupă iar la fugă, dar
Tandaler strigă că s-a întors Vodă să-i încerce iar, aşa că trebuie să arate că pot și ei să lupte. Tiganii
sărirà cu mâciuci şi cu furcoie şi puseră turcii pe fuga. În acest timp, Brânduşa, îşi găsi băiatul, pe
Parpangel, il aduse acasă şi îi dădu leacuri ca să-şi vina in fire.

Cântecul VI (Capitolul 6)
În iad, diavolii Işi făceau planul cum să-i ajute pe turci şi să-i piardă pe creștini. Unul spunea că-i va
ademeni cu aur şi bogății, altul că va baga groaza în ei, altul că îi va dobori cu intrigile şi altul cu
naravurile rele şi fără de ruşine. Mai-marele lor, însă, voia să învingă prin luptă, aşa că porunci să se
adune legiunile de draci. In tabăra tiganilor se iscă în acest timp ceartă mare, căci se terminaseră
mâncarea şi băutura. Venind şi turcii asupra lor. Tandaler îi îndemnă pe tigani să lupte ca să uite de
foame şi de sete.

Cântecul VII (Capitolul 7)

Mahomed porunci să se intocmeasca tabará intarita, unde să aştepte ca să fie găsit Vlad Basarab.
Acesta, Imbrăcat în negustor, patrunse in tabára turcilor şi începu sa la seama la armele acestora.
Deodata auzi zarva mare, precum că l-au prins și il aduc pe Vlad Turcil il gasiseră pe Argineanu. leşit din
pădure, vraja se risipise și lui îi reveniseră puterea şi curajul. Doboráse cu parul o ceată de turci, apoi se
culcase lángá o fântâna. Pe când dormea, nişte turci il legaseră fedeles şi acum II aduceau sultanului. Cel
din tabără crezuseră că este însuşi Vlad Basarab Voda. Argineanu reusi să sară pe un cal şi să fuga de la
turci. Noaptea, Vlad Voda pătrunse cu oştenii sai, pe nesimțite, în tabăra turcilor. Omorară câți putura,
stärnind un asemenea välmásag, încât sultanul trebui să fugă, apărat de garda sa. Tocmai atunci navaliră
şi diavolii, dar îndată sariră să lupte cu el ingerii, Apärati de copertile ferecate cu argint ale evanghelillor,
îngerii încărcau tunurile cu tămâie, și trăgeau salve dupa salve, doboránd diavolii sub o ploaie de
agheasmä

Cantecul VIII (Capitolul 8)

Învățatul Talalau a scris in catastiful sau că țiganil pornira dornici de luptă, în frunte cu Tandaler. Seara,
se oprirá sa se odihnească, iar capetenia lor ränduise tigani de straja. Acestia se culcaseră care intr-un
pom, care sub un pom, care intr-o scorbura. Ghinionul facu sa se urce un urs tocmai in pomul in care
dormea unul, iar pe sub pomul unde dormea altul trecu o turma de mistreti. Se iscă o asemenea
hármálale ca se treziră cu toții și o luară la fugă până în câmp Alci dadura peste o turma de vite şi se
luptara cu ea orbiți de spaimă şi de întuneric. Apoi bajbairă prin padure până când aflară tabara turcilor
părăsită, dar plină de mâncare şi de haine lepădate de turcii plecati in fuga.

Diavolul, dacă fusese infrânt în război, avu poftă să-şi vare coada intr-o manastire. Se prefacu într-o
frumoasa fata şi ceru adapost la manastire. Deși nu era voie sa intre femei acolo, staretul o primi şi o
inchise intr-o chilie. Mânat de pofte, clopotarul, chelarul și alți călugări, tabarara noaptea in chilia fetel şi
se luară la bătaie. Tocmai atunci trecea Sfântul Spiridon, care se întorcea in rai. Vāzu ce se petrece in
manastire și facu o cruce. Diavolul se risipi, iar calugaril se potoliră ca prin minune, neștiind ce i-a apucat.

In timp ce se retrăgea, Mahomet nimeri in polana in care se aflau tepele, iar în cea mai înaltă se putea
recunoaște trupul lui Hamza Paşa.

Cântecul IX (Capitolul 9)

Boierii care unelteau impotriva lui Vlad Voievod și erau în legătură cu sultanul tinură sfat. Se temeau ca,
dupa izbanda impotriva turcilor, Vlad va voi sá se razbune pe boierii trádátori. Boier Danescu arata că
trebuie să se aştepte și la răzbunarea lui Mahomed Impotriva Tarii Româneşti Tocmal atunci sosi firman
de la sultan. Documentul promitea iertarea pacatelor tuturor celor care l-ar fi părăsit pe Vlad şi l-ar fi
susținut la tron pe Radu cel Frumos, fratele lui Vlad Tepes. Bolerii fură bucuroși sa se plece sultanului şi
să scape de Vlad Voievod.
In acest timp, tiganii, ajunşi la Späteni, o țineau numal in chefuri. Acum se pregăteau pentru nunta lui
Parpangel cu Romica lui. Lautarii cântau, lar fetele cu baieții, ba chiar şi babele cu moşii jucau. Mitrofan,
poetul, făcuse o orație în cinstea mirilor, Chirigordon, tarcovnicul o pusese pe muzică, iar Neanes,
cântărețul, o cântă la masa. Parpangel le povesti mesenilor peripețiile lui, cum sărise pe calul lui
Argineanu, cu sabia acestuia in mână. Cum se batuse cu niste turci și cum căzuse de pe cal in focul luptei
şi leşinase, trezindu-se pe lumea cealaltă. Trecuse Intai prin iad, vazand o multime de osanditi la cazne
groaznice. Ajunsese apoi in rai, prin gradini cu roade bogate, pe unde curgeau râuri de lapte cu maluri de
pâine și sipote cu rachiu, lar în depărtări se aflau dealuri de brânză şi de slanina Aici il întâlnise pe tatal
sau, dar işi întâlnise şi strămoşul, împăratul Jundadel din India. Tocmai când acesta li tâlmăcea un vis,
Parpangel se trezi cu capul in poala maică-si, Brandusa.

Cantecul X (Capitolul 10)

Indemnati de indelungata leneveală, de mâncare şi bautură, tiganii palavrageau fără oprire, ce orânduire
să fie in tara. Unii ziceau să nu fie nici o rânduială, alţii ca să fie toti egali. Unil voiau să aibă voievod şi
boieri, ca toată lumea, alții cereau să nu mai existe biruri şi nici să nu mai muncească nimeni. Cum nu
cadeau niciodată la învoială, sfaturile țigăneşti se sfârseau mereu cu bataie. De aceea, cel mai batrani
hotărără ca fiecare ceată să numească un om mai mintos, care să participe la sfat. Se adunară delegațil
cetelor şi începură sfatul.

Baroreu sustinu că pentru tigani este bună numai monarhia. Că un rege este ca un părinte pentru supuşii
lui și se îngrijește de toate, aşa cum capul conduce cu grijă toate părțile trupului, iar un tată îşi îngrijește
toata familia. In democrație, însă, toți se lupta să ajungă sus, fiecare vrea sa la locul altuia şi să-şi vadă de
interesele lui, nu ale țării. Nu numai atât, dar oamenii de rând îi aleg să conducă pe cei care le dau ori le
promit ceva, nu pe cel care au mintea luminată şi intentii bune. Slobozan, dimpotrivă, susținu republica,
fiindcă un monarh nu are cum să ştie cum merg toate treburile unel ţări şi îşi va alege sfetnici, care vor
incepe să-și facă interesele şi să näpästuiască poporul. Şi apoi, poate că monarhul va fi bun, dar nu se
ştie cum vor fi urmaşii lui.

Cântecul XI (Capitolul 11)

Vorbi apoi şi Janalau, care zise ca ar fi bine ca in vremi de restriste fara sa fie condusa de un monarh, iar
în vreme de pace, de dregători aleşi pentru o perioadă de timp, care să aplice cu dreptate nişte legi
juste.

Dupa vorba lui Janalau aleseră delegații să fie oränduirea lor: demo-aristo-monarhiceasca. Tocmai când
se sfatulau pe cine sa aleagă ca să privegheze la alcatuirea legilor, tabari gloata tiganilor, în frunte cu
Cucavel. Cerura sa se sparga sfatul, lar a doua zi de dimineață să participe toata tiganimea la alegerea
rânduielli ţării lor. Dimineață, Tandaler säri cu gura mare ca n-au nevoie de niciun sfat, trebuie doar să
hotarasca cine sa fie voda peste tiganie, să aleagă un divan şi nişte boieri. Drăghici, fierarul, se mira ca au
ultat cu toții că tara lor are un voda, pe Vlad Voievod, aşa că mai bine să poarte de grija ce vor mánca
mâine, decât să- şi bată capul cu domnia. Goleman fu de părere că nici nu e mare scofală să fii domnitor
sau boler, mănânci bine, bei bine şi aduni galbeni. Corcodel sări şi el că mai bine să se facă tiganii vladici
şi preoți Goleman li tale vorba scurt şi întreba tiganii pe cine vor sa puna voievod al tiganilor.

Cântecul XII (Capitolul 12)

Unul zise că Goleman se vede voievod, altul sări la acela şi tiganii se luará la bătaie. Tandaler strigă la ei
sa-l potoleasca, unul îi zise că se vede şi el voievod, şi bătaia se încinse şi mai tare, ajungând un adevărat
război, în care se omorâră şi se schilodirà unii pe altii. Cei care rămaseră în viață se imprăştiară prin toată
ţara. Parintele ceresc privi printre nori şi văzu ca totul se petrece cum hotäräse El. Il trimise pe
Arhanghelul Gavriil să-i spuna lui Vlad Vodă că poporul sau mai are mult de pătimit până să se
izbăvească. Vlad înțelese şi pleca de bunăvoie în exil. Brâncoveanu, comandantul garzii chema oştenii şi
le spuse că domnul a plecat şi sunt liberi să plece şi el până vor veni vremuri mai bune. Atunci ieşi în față
oşteanul Romândor şi spuse ca nu vor pleca nicaieri, ci vor lupta pentru libertate sub steagul Țării
Româneşti.