Simbolism

ul
Simbolismul este o mişcare literară
născută în Franţa, pe la mijlocul
deceniului al nouălea al secolului al
XIX-lea, ca o reacţie împotriva
romantismului retoric, a naturalismului
pozitivist şi a parnasianismului rigid.

Numele curentului a fost dat de poetul

francez Jean Moréas. Acesta a
publicat la 17 septembrie 1886, în
revista Le Figaro littéraire, manifestul
Le Symbolisme.
Estetica simbolismului: caracteristici:
 - utilizarea simbolurilor cu o bogată
funcţie sugestivă
 - cultivarea sugestiei
- stări sufleteşti vagi, fluide,
confuze (melancolie, plictiseală,
spaimă, disperare)
 - relevarea corespondenţelor tainice
dintre obiecte, oameni, natură,
sentimente
-cultivarea elementului muzical, a
sonorităţilor verbale, a repetiţiei
-existenţa sinesteziei (perceperea
simultană a unui ansamblu de senzaţii)

Farmecul poeziei simboliste constă în

a sugera
•o idee
• un sentiment
 Teme şi motive predilecte
 iubirea
 golul, singurătatea
tristeţea, plictisul, viaţa târgurilor
sentimentul morţii
Muzicalitate aparte
 repetarea unor cuvinte, a unor
vocale
Preferinţă
versul alb.

Poezia simbolistă:
accent pe stările indefinite, neclare
 valorifică conceptele de reverie şi
nostalgie
 preferinţe pentru culori, pietre
preţioase
 conceptul de corespondenţă
(transfer de sens)
 sugestia şi simbolul
Simbolismul s-a manifestat în literatura
română aproape sincronic cu cel francez,
avându-l ca teoretician pe Alexandru
Macedonski, conducător al revistei
“Literatorul” .

În evoluţia acestui curent s-au identificat

mai multe etape şi direcţii:
o primă fază, de apariţie şi răspândire
( 1880-1900 )
 una de maximă înflorire (1900 -1916)
 şi o alta de regres, până la dispariţia
sa din peisajul literar ( până în 1940).

Etapa de maximă strălucire a curentului

se desfăşoară prin remarcarea lui
 Ştefan Petică
( volumul “Fecioare în alb”)
Dimitrie Anghel
( volumul “În grădină”)
Ion Minulescu
( volumul “Romanţe pentru mai târziu” )
George Bacovia
( volumul” Plumb” 1916 ).
 În “Poezia viitorului”, noua
lirică este definită ca “muzică
şi imagine”.
Versificarea neidentifiicându-se
cu poezia.
Subliniind că logica poeziei este
“însuşi absurdul”, Macedonski
reacţionează cu privire la lirica
românească a acelui moment ,
afirmând:
“Orice săritură, oricât de
iraţională ar fi, este permisă
adevăratei poezii. “
 Poet al romanţelor, al emfazei şi ironiei
Ion Minulescu propune un limbaj poetic
neologic cu preferinţe evidente pentru
sonorităţi rare.
“Dar mila
De amanţii tăi ce-aşteaptă pe trotuar
plecarea mea
Mă-ntrupează-n cel de-alt’dată şi…
Pe-araba ta sofa:
Cântece-n surdină,
Gesturi,
Umbre,
Flori,
Et caetera!…”
“Intr-un bazar sentimental”, Ion Minulescu
 Trecerea de la simbolism la poezia modernă
interbelică se realizează prin George Bacovia,
un poet considerat de unii o expresie integrală
a simbolismului românesc , iar de alţii un poet
imposibil de încadrat intr-un curent literar.
Temele fundamentale ale universului bacovian sunt:

oraşul de provincie
singurătatea

natura moartea
• In tema iubirii acest
sentiment nu este benefic
pentru spiritul uman.Iubita
este o fecioara
palida,despletita,care canta
la clavir muzica
funebra,gemand ca in
delir(«Nevroza »).Iubita este
descrisa cu accente
pamfletare,nutrind
dispret(« Contrast », »Unei
fecioare »).
•Tema mortii este o obesesie
fascinanta,in care lipseste cu
desavarsire aspiratia,este o stare de
disperare,de dezagregare a
materiei,a fiintei,a
existentei.Senzatia de funebru este
permanenta in lirica bacoviana,fiind o
componeneta a eului poetic,chiar si a
sentimentului de iubire(« Plumb »).
 NEGR
U> culoar
> dete e contrară
ă d e jdii rmină
a de zn >repr
ezintă pasivitate t
l e
oar tumnal >culo nepăt o
E N> c u
ti s au ia b ilă ar e a runsu tală
B c d >virgi eu lş
GAL > pli eţe ireme u nitate lui primord i răul
t li
> tris are de do tului . >semn pr
al mo imordială l
ia
o e
> cul are a secr r ţ ii
o
> cul

GR
v i o lenţă I>
tris
L E T> t > teţe
VIO > fas efe c e
me nuş , apă
re iul
> exi sare
it ate tonie sten
ici al ţei
artif no
>mo

e v roză ROŞ
de n U>
st are sâng
> e , vi
ST RU a ţă
A
ALB
• Plumb
• de George Bacovia
• Dormeau adânc sicriele de plumb,
• Şi flori de plumb şi funerar vestmânt
• Stam singur în cavou... şi era vânt...
• Şi scârţâiau coroanele de plumb.

• Dormea întors amorul meu de plumb,

• Pe flori de plumb, şi-am început să-l strig-
• Stam singur lângă mort... şi era frig...
• Şi-i atârnau aripele de plumb.
Motive simboliste
>plumbul (sugerând cenuşiul existenţial, apăsarea,
căderea în moarte)
> oraşul de provincie (spaţiu dezolant, cu ploi
putrede de toamnă şi copii bolnavi)
> ploaia depresivă, solitudinea, golul
>agonia, somnul

„Plumb“> ars poetica

> sinteză a întregii lirici bacoviene

Catrenele> reunesc motive şi stări sufleteşti specifice:

* moartea, prăbuşirea, frigul, somnul, pustiul
* singurătatea, apăsarea

„Plumb“> deschidere spre modern ( în sensul relevării unor

nelinişti, frământări şi angoase care premerg existenţialismului)
.
Sursa de inspiraţie> o vizită făcută la cavoul Sturzeştilor (din
cimitirul băcăoan).
 “Stam singur lângă mort...
Continuitate:
Şi era frig...
Şi-i atârnau aripele de plumb”

Cuvânt cheie folosit “ sicriele de plumb”,” flori de

Plumb> obsesiv: plumb”, “coroane de plumb”,
element “amor de plumb”
chimic “Şi-i atârnau aripele de plumb...”
metalic, Neputinţă:
moale şi Pustietate: “Stam singur în cavou…”
greu, de Izolare: “Stam singur lângă mort…”
culoare
cenuşie

Te uită cum ninge decembre...
Spre geamuri, iubito, priveşte -
Mai spune s-aducă jăratec
Şi focul s-aud cum trosneşte.
Şi mână fotoliul spre sobă,
La horn să ascult vijelia,
Sau zilele mele - totuna -
Aş vrea să le-nvăţ simfonia.
Mai spune s-aducă şi ceaiul,
Şi vino şi tu mai aproape, -
Citeşte-mi ceva de la poluri,
Şi ningă... zăpada ne-ngroape.
Ce cald e aicea la tine,
Şi toate din casă mi-s sfinte, -
Te uită cum ninge decembre...
Nu râde... citeşte nainte.
E ziuă şi ce întuneric...
Mai spune s-aducă şi lampa -
Te uită, zăpada-i cât gardul,
Şi-a prins promoroacă şi clampa.
Eu nu mă mai duc azi acasă...
Potop e-napoi şi nainte,
Te uită cum ninge decembre...
Nu râde... citeşte nainte.
Se constata absenta motivelor prezente in majoritatea poeziilor bacoviene
(plumbul, solitu­dinea, ploaia, plictisul, agonia etc), atmosfera fiind mai calda, iar
ceasul intalnirii cu iubita fiind pus sub auspicii favorabile

 Planul exterior reprezentat prin ninsoarea uriasa care acopera totul, intorcand

omenirea in era glaciara.

 Planul interior este cald si ocrotitor, reperele acestuia fiind fotoliul, focul si lampa
- obiecte ale destinderii calme si ale lecturii („Citeste-mi ceva de la poluri", „Nu
rade... citeste-nainte").

Din atmosfera cunoscuta bacoviana, ramane doar vijelia ascultata prin horn,
metafora a existentei eului liric:
„Si mana fotoliul spre soba, La horn sa ascult vijelia, Sau zilele mele - tot una -As
vrea sa le-nvat simfonia "

Prezenta iubitei in acest spatiu se ghiceste din cuvintele poetului, prin cel de al

doilea vers-refren: „Mai spune s-aduca jaratec", „Mai spune s-aduca si ceaiul",
„Mai spune s-aduca si lampa".
Amurg de toamnă violet ...
Doi plopi, în fund, apar în siluete
-- Apostoli în odăjdii violete --
Orasul e tot violet.

Amurg de toamnă violet ...

Pe drum e-o lume lenesă, cochetă;
Multimea toată pare violetă,
Orasul tot e violet.

Amurg de toamnă violet ...

Din turn, pe câmp, văd voievozi cu plete;
Străbunii trec în pâlcuri violete,
Orasul tot e violet.
Temele si motivele simboliste din aceasta poezie:• orasul parasit, cu plopi
singuratici, simboluri de
solitudine, sporind sentimentul
Tema centrala a poeziei: de insingurare
• prezinta o imagine a orasului cuprins de somnoleta,
populat de o lume lenesa, monotoma.
•sugereaza starea de depresie, de halucinatie,
simbolizand o imagine vizuala.

Cromatica este reprezentata de culoarea violet,

proiectata asupra peisajului semnificand decadenta,
amurgul violet ca un sfarsit de lume.

Poezia are doua versuri cu valoare de simbol: „Orasul tot e

violet/Amurg de toamna violet”, creind o imagine halucinana,
simbolizand un moment final, apocaliptic.
In prima strofa,
strofa tabloul prezentat este din doi plopi singuratici, asemanati cu
apostoli imbracati in odajdii violete, sugerand singuratatea halucinanta. Acest
toblou este pictat in totalitate, cu violet, o culoare inchisa, sumbra, a doliului.

Cea de-a doua catrena este o continuare a primeia, prezentand orasul populat de-
o lume lenesa, monotoma, creind un peisaj trist. Si acest peisaj are tenta de
halucinant datorita culori violet prezenta peste tot.

In ce-a de-a treia secvanta,

secvanta peisajul urban este inlocuit de o imagine a
trecutului, a strabunilor si a voievozilor. Prezenta turnului reprezinta o iesre din
lumea inchisa si stramta a orsului. Si aici este prezenta senzatia de halucinant,
sugerata de culoarea violet.