Noaptea de decemvrie este o meditaie pe tema poetul i poezia i exprim drumul

poetului de la estetica romantic la cea simbolist. Este sugerat ideea c naterea

contiinei estetice simboliste este un proces de evoluie a eului, un model de cunoatere a
lumii, o necesitate legic, generat de aspiraia spiritului spre absolut.
Nucleul l constituie cele trei ipostaze ale eului poetic, care genereaz cele trei dimensiuni
ale universului poetic.
Ipostaza poetul sugereaz cunoaterea senzorial, exterioar, critico-obiectiv, social,
aderena sa la o estetic realist, militant, angajat social. oetul este o contiin
social, aa cum a !ost "acedons#i, care scria pam!lete antidinastice n ziarul Oltul, iar
universul poetic este sugerat prin simbolul odaia$ E moart odaia i mort
epoetul. %ceast moarte a eului poetic$ Poetul, alturi, trsnit st de soart
este generat de condiiile social-istorice. &atl lui "acedons#i a !ost ministru de rzboi
n timpul lui %lexandru Ioan 'uza. (ovitura de stat, care a dus la ndeprtarea lui
%lexandru Ioan 'uza, a adus decderea !amiliei "acedons#i. )e aici imagini ce amintesc
de *asile %lecsandri, care, n poezia Iarna, sugera acelai climat politic$
Pustie i alb e-ntinsa cmpie
ub viscolu-albastru ea !eme cumplit
lbatic "iar, rstritea-l s"ie +
#i luna-i privete cu oc$i o%elit
%cest climat social ne!avorabil determin moartea poetului militant, aa cum i Eminescu
prsea treptat poziia patruzecioptist$ &n $aos, ur!ia se "ace cu-ncetul. "acedons#i
este silit s prseasc conceptul de poet, contiin social militant i de poet al
idealurilor patruzecioptiste.
Ipostaza emirul este adus n mod simbolic de un ar$an!$el de aur'reprezint
dimensiunea romantic a universului poetic, sugerat de simbolul ,agdadul. -omanticii
considerau ,agdadul oraul basmului oriental al celor ())( de nop%i, locul de evaziune
ntr-un decor miri!ic, din !aa realitilor sociale.
Emirul este un erou excepional n mprejurri excepionale, de basm, aa cum l visau
romanticii$ #i el e emirul, i are-n te*aur, +,ovile -nalte de-ar!int i de aur, + #i .aruri
de pietre cu "lcri de sori/ + 0an!iare-n tot locul, o%eluri cumplite + +In !ra.duri, cai
repe*i cu "oc -n copite, +#i-oc$i -mpre.uru-i + ori spu* ori "lori.
&ema, subiectul, eroii ne apar structurate pe conceptul romantic de lume de vis$ #i el e
emirul, i toate le are. ..+E tnr, e "armec, e trsnet, e *eu, + 1ar *ilnic se simte "urat de-
o visare. *isul pe care-. nutrete emirul este de a ajunge la "e#a, pentru
ma/omedani cetatea s!0nt, unde se gsete morm0ntul lui "a/omed, prorocul
musulman. entru a-i realiza visul i datoria !a de credina sa$ pre ,e2a-( rpete
credin%a + voin%a, + 3etatea prea s"nt -l c$eam -n ea, + Ii cere sim%irea, -i cere
"iin%a, +-i vrea "rumuse%ea + tot su"letu-i vrea + 11in tlpipn-n cretet -i cere
"iin%a. "e#a este cetatea ideal, un simbol al universului poetic, ca o exprimare a
conceptului de poezie pur. )rumul prin pustiu al emirului este simbolic i sugereaz
viaa srac, pe care a dus-o poetul$ -acea dumnie +1e lupi care url. nainte de a
pleca la drum, emirul nt0lnete n mod simbolic, la !0nt0n, un drume ceretor. n deert,
toi nsoitorii emirului mor, iar el, c0nd ajunge la captul puterilor, vede nluca cetii
ideale$ 3a !ndul alear! spre alba nluc, + pre poamele de-aur din visu-i
ceresc, ns nu poate ajunge la ea$ 1ar visu-i nu este un vis omenesc.
Ipostaza drumeul pocit este simbolist, !iindc n lumea contiinei de sine toate se
inverseaz. *alorile din lumea material devin nonvalori2 ce este !rumos, bun i drept,
devine pocit, str0mb. )e aceea drume%ulpocit nu este dec0t dublul emirului n oglinda
!0nt0nii, adic a contiinei de sine. Este sosia, pe care o gsim n 4ondelul ro*ei ce-
"lorete, imaginea poetului despre sine, c0nd ajunge la s!0ritul vieii$ #inu mai e via%a
!ro*av + 1ei mi-a br*dat tot obra*ul. %cestei ipostaze i corespunde un alt univers,
reprezentat prin simbolul "e#a. Este, de !apt, sugerarea dimensiunii simboliste a
universului poetic macedons#ian, ca o exprimare a conceptului de poezie pur, aa cum l
vom gsi n Poema rondelurilor. "e#a este lumea interioar a contiinei de sine,
reprezentat de simbolul !0nt0n i nseamn o alt concepie despre poet i poezie.
oetul nu mai este un prin, un emir al poeziei, iar poezia nu mai este o evaziune n vis ca
n estetica romantic. oetul devine o contiin, un centru de coresponden ntre om i
univers, poezia este o emanaie a acestei contiine. n 4ondelul apei din !rdina
.apone*ului, este sugerat concepia sa despre poet i poezie, n perspectiva
simbolismului instrumentalist. %a cum japonezul aaz cu miestrie bolovanii, spre a
obine o muzic a apei, care curge, tot aa poetul aaz vocalele i consoanele, spre a
obine o nou armonie a universului.
-ead more at /ttp$11333.noiscriem.net145.61571comentariu-alexandru- macedons#i-
noaptea./tml85&9:b4dI#j%a-9;.77
Noapte de decemvrie
<n poet de tranziie prin care se realizeaz trecerea de la romantismul
eminescian la curentele moderne, n primul r0nd, la simbolism. 'reaia lui
st sub semnul conglomeratului estetic =mbinarea mai multor curente i
orientri literare>$ romantismul se mbin cu elemente parnasiene i
simbolismul cu nostalgia clasicismului.
oet, prozator, dramaturg, publicist, "acedons#i a !ost un promotor al
nnoirii poeziei$ O literatur trebuie s inove*e dac vrea s triasc i s
"ie puternic.
?n activitatea literar a lui %lexandru "acedons#i se pot distinge
dou etape$ rima etap, p0n la .@75 - c0nd scrie poeme ample, de !aptur
romantic, cu versuri lungi, i cu un pronunat caracter satiric2 acum scrie
ciclul nopilor, caracterizat i printr-un retorism romantic, rezultat din
mulimea interogaiilor i exclamaiilor. )up .@75 lirica lui %lexandru
"acedons#i trece printr-un proces de simpli!icare, dar i o sublimare
artistic. Este !aza simbolist-ornamental. %cum scrie rondelurile2 discursul
liric este rezultatul unui e!ort de esenializare i se bazeaz pe o meta!or
concret. oetul renun la verbalismul i retorismul primei etape, poezia
devenind sugestie i muzicalitate$ 4ondelul ro*elor ce mor, 4ondelul apei
din !rdina .apone*ului, 4ondelul cinilor, 4ondelul lucrurilor.
*olume de versuri$ Prima verba =.@A4>2Poesii =.@@4>2 E5celsior=.@7B>2
6lori sacre =.7.4>2 Poema rondelurilor =.74A>
roz$ 1ram banal =.@7C>2 3artea de aur =.754>2 7a calvaire de "eu
=.75C>2 8$alassa =.7.B>2 Nuvele =.746>
&eatru$ ,oartea lui 1ante 9li!$ieri =.7.C>
ublicist$ ?n .@@5 scoate revista 7iteratorul de orientare antijunimist. ?n
.@A6 scoate ziarul Oltul, iar n .@7C revista 7i!a ortodo5 n care vor deputa
mari scriitori$ &udor %rg/ezi, Dala Dalaction.
romotor al noii poezii$ 9rta versului =.@75>2 Poe*ia viitorului =.@74>. %
condus cenaclul 7itaratorul n care au debutat cei mai de seam
reprezentani ai simbolismului rom0nesc.
Este una din capodoperele liricii lui "acedons#i. oemul se axeaz pe
ideea omului de geniu nsetat de absolut, mai precis pe necesitatea
sacri!iciului n numele unui ideal. oetul de!inete etica omului superior care
re!uz0nd orice compromis alege i urmeaz ntotdeauna drumul drept. Nu
este important !aptul c omul superior nu-i atinge scopul, pentru c accentul
se pune pe ideea de lupt i de sacri!iciu. Emirul din ,agdad este simbolul
credinei nestrmutate n ideal.
Geneza poemului:
?n .@75 "acedons#i a publicat un poem n proz ,e2a i ,e2a, n
care prelucra o legend oriental. <n prin arab %li-,en este s!tuit de tatl
su s urmeze n via drumul drept. lec0nd n pelerinaj la "e#a prinul
alege drumul drept i mpreun cu oamenii si piere n pustiul arab. &ot spre
"e#a pleac ceretorul ocitan-,en e/livan care alege drumul cotit.
?nainte de a pieri, %li-,en vede cum ceretorul intr pe poarta cetii s!inte.
Semnificaia titlului :
?n timp ce prinul intr n Meka cereasc ceretorul intr n Meka
pmnteasc.
)up unsprezece ani n .75., "acedons#i revine asupra legendei,
o!erindu-i multiple valene simbolice. oemul este alctuit din dou pri
mari legate prin motivul inspiraiei. ?n prima parte "acedons#i de!inete
contextul social ostil n care triete poetul. ?nt0lnim deci motivul poetului
damnat, !recvent n lirica simbolist. "acedons#i stabilete un acord per!ect
o coresponden ntre mediul exterior i starea su!leteasc deprimat a
poetului$
Pustie i alb e camera moart
#i "ocul sub vatr se stin!e scrumit-
Poetul, alturi, trsnit st de soart,
3u nici o sc$inteie -n oc$iu-adormit
?n contrast cu acest spaiu rece, dumnos, srac, "acedons#i
evidenializeaz genialitatea poetului$ Iar !eniu-i mare e-aproape un mit.
*ijelia care domnete a!ar =viscolul !eme cumplit, lupi !roa*nici s-aud,
r!uit,+ 3um latr, cum url, cum urc, cu-ncetul,+ &n tremol sinistru de
vnt-nbuit.2 criv%ul %ip> simbolizeaz piedicile care intervin n drumul
creatorului spre absolut.
oetul subliniaz corespodena per!ect dintre mediul natural i starea
su!leteasc disperat a poetului$
&r!ia e mare i-n !ndu-i, -a"ar,
#i luna e rece -n el i pe cer.
"acedons#i procedeaz la o mortificare a spaiului =E moart odaia
i mort e poetul>, pentru a pregti apariia inspiraiei. Prin inspiraie se
realizeaz saltul din real n fantastic, din material n spiritual.
artea a doua poate !i considerat ca un vis al poetului, i este alctuit
din mai multe momente. rimul moment prezint condiia ideal a emirului
din ,agdad. Eolosind ra!inate sinestezii, repetiia cu e!ect de incantaie
/ipnotic, poetul red !rumuseea ,agdadului$
:a!dadul ; :a!dadul ; i el e emirul-
Prin aer, petale de ro*e plutesc
,tasea-n"lorit mrit cu "irul
Nuan%e, ce-n umbr, -ncet, veste.esc-
0avu*ele cnt - voci limpe*i optesc
:a!dadul ; :a!dadul ; i el e emirul.
&ot pentru a reda !rumuseea, vraja ,agdadului, "acedons#i apeleaz
la o succesiune de meta!ore expresive$
:a!dadul ; cer !alben i ro* ce palpit,
4ai de aripi de vise, i rai de !rdini,
9r!int de i*voare, i *are-aurit -
:a!dadul, poiana de ro*e i crini -
"acedons#i asociaz dou motive care strbat mai multe stro!e -
,agdadul i emirul2 el insist asupra ideii de per!eciune a ,agdadului i
condiia ideal a emirului, tot ce-i poate dori un om obinuit$
#i el e emirul, i toatele are.
E tnr, e "armec, e trsnet, e *eu,
1ar *ilnic se simte "urat de-o visare
pre ,e2a se duce cu !ndul mereu -
)ei are totul, emirul din ,agdad triete !ascinaia cetii s!inte din
"e#a2 cetatea sfnt a musulmanilor devine simolul aspiraiei eterne
spre asolut. rintr-o repetiie enumerativ, poetul red c/emarea
c/inuitoare a cetii "e#a, !ascinaia idealului$
pre ,e2a-l rpete credin%a - voin%a
3etatea preas"nt -l c$eam -n ea,
<i cere sim%irea, -i cere "iin%a,
<i vrea "rumuse%ea - tot su"letu-i vrea -
1in tlpi pn-n cretet -i cere "iin%a.
)ei dulce e via%a -n ro*ul :a!dad, emirul pornete la drum n cutarea
idealului su. "acedons#i !olosete o sugestiv combinaie cromatic pentru
a reda imaginea emirului care-i prsete cetatea$
#i el ce e-n "runte pe-o alb cmil,
=ar viu de lumin sub ruu-oranisc,
-oprete, o clip, pe verdele pisc,
Privindu-i oraul -n ro*a idil
?n acelai timp cu emirul pornete la drum i un ceretor mai slut ca
iadul, *dren%os i pocit + 0oit .alnic de bube de drum pr"uit - dar viclean la
privire. rin repetarea cuv0ntului "e#a poetul obine e!ecte muzicale,
red0nd n acelai timp obsesia !ascinaia idealului$
1e nume-l -ntreab emirul, deodat,
#i-aceasta-i rspunde ca vocea ciudat>
-7a ,e2a, plecat-am a mer!e i eu.
-7a ,e2a ?7a ,e2a?i vocea ciudat>
-7a ,e2a; 7a ,e2a; rsun mereu.
Emirul din ,agdad alege drumul peste ntinderile !r s!0rit ale
deertului. rin repetarea cuv0ntului dreapt, poetul insist asupra eticii
omului superior$ i calea e dreapt - e dreapt - tot dreapt, dar *ilele
cur!,+ #i "oc e -n cer, -n *ori i-n amur!, dar timpul e scurt.
'eretorul alege drumul cotit pe sub pomi unde o tnr umbr de
soare-l "erete. ?n descrierea drumului prin deert poetul reuete s creeze
senzaia spaiului i a timpului !r s!0rit. Eolosind meta!ore expresive,
"acedons#i red epuizarea !izic i su!leteasc a cltorului$
3nd setea, cnd "oamea-, !ro*ave la "el.
Pe piept, ori pe pntec, -i pun cte-o stnc
#i "oamea se "ace mai mare - ai mare,
#i *ilnic, tot cerul s-aprinde mai tare
:at tmplele- oc$ii sunt demoni cupli%i
3utremur e setea, -a "ormei sim%ire
E arpe, ducndu-i a ei *vrcolire
<n pntec, -n sn!e, -n nervii-ndr.i%i-
)ei au pierit nsoitorii i cmilele, emirul singur =rmas din tot
sin!ur> i continu drumul prin deert. Epuizat !izic i psi/ic emirul are
iluzia nplinirii idealului, dar de !iecare dat cetatea de vise se dovedete a !i
o nluc. "acedons#i pune accentul pe verbul alear!, pentru a reda e!ortul
ncr0ncenat n cutarea idealului. ?nainte de a muri, emirul vede cum
drumeul *dren%os i pocit, care a ales drumul cotit, intr pe porile cetii
s!inte. <ltima stro! este o revenire la planul real2 poetul explic simbolurile2
lupi care url, luna cea rece, !rigul, srcia ce-alunec *ilnic spre ultima
treapt, sunt greutile cu care lupt creatorul n drumul su spre absolut.
oemul se de!inete ca o sintez ori!inal ntre tradiia romantic,
orientarea nou simolist "i nostal!ia clasicismului: elemente
romantice$ omul superior nsetat de absolut2 etica omului superior cu
accentul pe ideea de lupt i sacri!iciu2 motivul inspiraiei2 antiteza
romantic2 motivul nopii, visul2 elmente simoliste$ sugestia, simbolul,
cromatica, corespondenele, tema poetului damnat, re!renul.
oetul realizeaz trecerea de la real la !ictiv, natural, !iresc, prin
meninerea cromaticii albe =pustie i alb e camera moart, palatele sale
sunt albe "antasme>
"odaliti artistice
oetul !olosete metafora$ meta!ora conceput ca de!iniie poetic$
emirul e tnr, e "armec, e trsnet, e *eu/ meta!ora propriu-zis$ oc$ii sunt
demoni cumpli%i. Eolosete epitete inedite$ o tnr umbr, ro*a idil.
?nt0lnim i !iguri de stil mai rare$ metonimia o%eluri cumplite/ sinecdoca
combinat cu meta!ora, n prezentarea ,agdadului. 'u e!ecte muzicale
deosebite poetul !olosete repetiia$ :a!dadul, ,e2a, dreapt, nluc.
"odalitatea esenial !olosit de poet este antiteza2 putem indenti!ica o serie
de antiteze$ antiteza dintre mediul sordid i genialitatea poetului2 antiteza
dintre poet i emir2 antiteza dintre emir i ceretor2 antiteza dintre drumul
drept al emirului i drumul cotit al ceretorului2 antiteza dintre !astul
,agdadului i deertul arab2 dintre ceea ce sunt personajele i ceea ce
realizeaz.

#oncluzia este trist$ nu ntotdeauna cel mai nzestrat i realizeaz
idealul su, rsplata, mplinirea sunt n raport invers proporional cu
meritele.
$deea esenialeste c un ideal cere ntotdeauna lupt i sacri!iciu.
Emirul din ,agdad rm0ne o proiecie ideal, o c/intesen de caliti, care
re!uz constant compromisurile de orice !el. ?n opoziie cu el, ceretorul
rm0ne simbolul omului comun, lipsit de caliti, dar nzestrat cu spirit
pragmatic.
oet al noptilor. )upa modelul noptilor lui %l!red de "usset, "acedons#i publica un
ciclu de .. nopti cu tema variata. )intre acestea FNoaptea de %prilieF si FNoaptea de
GeptembrieF au ca tema dragostea. FNoaptea de IunieF urmareste pozitia jalnica a
poetului in societate. In FNoaptea de IanuarieF isi exprima solidaritatea cu cei ce su!era in
c/ip demn Fridicand lupta vietii in !runti semete de eroismF. In FNoaptea de EebruarieF ia
apararea !emeii decazute.
FNoaptea de "aiF este un imn dedicat naturii vindecatoare de nevrozeF care comunica
omului !orta ei innoitoare FNoaptea de )ecemvrieF.
Noaptea de decemvrie
FNoaptea de decemvrieF s-a dezvoltat dintr-o legenda in proza intitulata F"e#a si "e#aF,
publicata de "acedons#i in F-omanulF lui '. %. -osetti din .6 ianuarie .@75. (egenda
vorbeste despre "o/amed - ben - ;assan, care il s!atuieste inainte de moarte pe !iul sau
%li sa mearga la cetatea s!anta "e#a pentru a obtine iertarea pacatelor lui. 'onditia
pentru aceasta era sa nu se abata de la calea dreapta. %li strabate cu caravana in linie
dreapta pustiul si moare inainte de a pune piciorul in 'etatea G!anta. In acelasi timp
ocitan - ben - e/livan, un zdrentaros pornit odata cu el la drum si urmand o cale ocolita
ajunge la "e#a. Gensul pe care l-a extras "acedons#i din aceasta legenda este
asemanator cu acela pe care Eminescu il scotea in (ucea!arul din basmul FEata in gradina
de aurF.
'a in orice poem romantic, planul real alterneaza in FNoaptea de decemvrieF cu cel
!antastic, al visului. (a inceput, vedem pe poetul de geniu Ftrasnit de soartaF cuprins de
un somn adanc in camera-i pustie cu !ocul stins, inconjurat de umbre, ca de nameti$
Fustie si alba e camera moartaH
Gi !ocul sub vatra se stinse scrumitH
oetul, alaturi, trasnit sta de soarta,
'u nici o sc/inteie in oc/iu-adormitH
Iar geniu-i mare e-aproape un mitHF
Ge aud geamatul viscolului si urletele sinistre de lupi, realitati externe, dar si
simboluri ale zbuciumului interior ale !apturii Fde /umaF.
)eodata o !lacara izbucnita
sub !orma unui ar/ang/el de aur, inspiratia, pre!ace pe poet intr-un print arab tanar,
emir al ,agdadului, bogat, posesor de gramezi de argint si de aur, jaruri cu pietre
scumpe, arme de pret, cai repezi, palate si gradini par!umate de roze si crini$
FGi el e emirul, si are-n tezaur,
"ovile inalte de-argint si aur,
Gi jaruri de pietre cu !lacari de sori2
;angiare-n tot locul, oteluri cumplite
In grajduri, cai repezi cu !oc in copite,
Gi-oc/i imprejuru-i ori spuza cu !loriF.
'a si poetul care a !aptuit opere marete, bogatul emir nu este multumit de bogatia sa, el
!iind c/inuit de dorinta gloriei.
entru el atingerea absolutului inseamna cetatea "e#a$
FGpre "e#a-l rapeste credinta-vointa,
'etatea prea s!anta il c/eama in ea,
Ii cere simtirea, ii cere !iinta,
Ii vrea !rumusetea tot su!letu-i vrea
)in talpi pana-n crestet ii cere !iintaF.
'onstient ca idealul nu e usor de atins, ca cetatea s!anta "e#a este despartita de ,agdad
printr-un desert, meta!oric numit Fo mare aprinsa de soareF, emirul se pregateste totusi sa-
l strabata cu orice risc. In !runtea unei caravane de armasari si camile, emirul pleaca in
zori salutat de aurora si condus de multime pana la portile orasului.
(a !antana umbrita de curmali unde se opreste sa bea apa, printul zareste un om pocit, in
zdrente, dar cu o privire vicleana care ii marturiseste ca se indreapta spre acelasi loc.
Emirul isi pune intrebarea, daca acest zdrentaros va ajunge la "e#a. El care a renuntat la
bogatii pentru a merge la "e#a este increzator in !ortele sale, isi intelege aspiratiile ca pe
o c/estiune de onoare si nu concepe sa ocoleasca obstacolele la !el ca si ;Iperion. rintul
alege drumul drept, ia pustiul in piept, indura zile de-a randul sub !lacari de soare setea pe
care si-o potoleste la razele oaze, ce ii ies in cale. In vreme ce insotitorii mor cate 6-J
odata, caii si camilele cad, apa si /rana scade, pasarile de prada dau tarnale, cetatea
riscata ramane departe de orizont. Emirul ramane in cele din urma singur pe camila ce
sovaie, si are o clipa mirajul orasului s!ant si posedat de !ata morgana naluca inc/ipuirilor
sale, se grabeste sa ajunga la "e#a. %cesta are ziduri albe, poame de aur, porti de topaze
si turnuri de argint, dar regina tru!asa a magiei, !rumoasa "e#a este, ca orice ideal de
desavarsire, ca per!ectiunea pentru artist, de neatins. "area arta cere e!ort sau sacri!iciu si
poetul ce viseaza, emirul in drum spre cetatea s!anta, moare intr-o incordare suprema, nu
insa inainte de a-si vedea visul cu oc/ii, !ie si numai sub !orma de iluzii.
oetul spune ca succesul inteles in c/ip vulgar este rezervat numai spiritelor
in!erioare, ca acel zdrentaros care urmand drumul ocolit ajunge la "e#a.
'a si (ucea!arul lui Eminescu, FNoaptea de decemvrieF se termina cu izolarea poetului
de lumea ostila, din jurul sau, incapabila de a intelege avantul creator, e!ortul artistului de
a se desavarsi, de a atinge per!ectiunea.
In cadrul poeziei "acedons#i !oloseste simbolul. %st!el ar/ang/elul de aur este simbolul
inspiratiei, Felementul /otarator pentru opera unui artist. Eramantarile creatorului in
timpul elaborarii unei opere de arta are ca simbol vantul, crivatul, urletul lupilor. Emirul
reprezinta credinta nestramutata intr-un ideal, capacitatea omului de a ramane !idel
drumului ales. "e#a este simbolul idealului. Kmul pocit este simbolul omului comun,
capabil de compromisuri. )rumul ocolit strabatut de omul pocit este simbolul eticii
in!erioare a omului comun.
oetul !oloseste epitete simple, duble si triple, asociatii noi pe baza principiului
corespondentelor, a intrepatrunderii senzatiilor de vaz, auz si miros, vorbind, de exemplu
de un viscol albastru. %lte elemente simboliste pe care le gasim in poezie sunt
neologisme$ tremol, monolit, sol!i, blondete, nume de pietre scumpe, topaze, alabastru. In
deosebi re!renul si repetitia dau poemului o cadenta melodioasa, un !armec muzical
propriu. oezia este scrisa in ritm am!ibra/i si metru de .4 silabe. oetul aduce inovatii
de ordin te/nic, in primul rand in dispozitia rimelor. Gtro!ele sunt senarii =C versuri> cu o
rima incrucisata si trei rime alaturate. <nele versuri au !unctie de re!ren, altele sunt
repetate cu mici sc/imbari obsedant.
In ultimii ani ai vietii "acedons#i a compus un numar apreciabil de poezii cu !orma !ixa,
rondeluri.
%cestea sunt grupate in B cicluri$ -ondelurile pribege, -ondelurile celor patru vanturi,
-ondelurile rozelor, -ondelurile senei si -ondelurile de portelan. %ceste cicluri au !ost
adunate si publicate postum in .74A cu titlul Foema rondelurilorF. )intre aceste
rondeluri putem aminti F-ondelul rozei ce in!loresteF in care poetul exprima emotia pe
care i-o trezeste in!lorirea tranda!irului. "acedons#i se insenineaza contempland
!rumosul, simtind ca natura ii o!era recompensa pentru su!erintele vietii. El uita
necazurile imobilizandu-si existenta prin arta$
FK roza-n!loreste, suavaH
'a nor risipit e necazul.
uternic ma poarta extazul
Gpre-o nalta si tainica slava.F
K alta latura a activitatii lui "acedons#i este aceea de teoretician al simbolismului.
entru el ideea de poezie este egala cu spontaneitatea.
In articolul Foezia viitorulF sau F)espre logica poezieiF el considera poezia in primul
rand !orma si muzica. Kriginea poeziei se a!la in misterul universal si se construieste
dupa o logica proprie. El a!irma Farta versurilor este nici mai mult, nici mai putin decat
arta muziciiF. El pune in evidenta capacitatea de sugestie a poeziei, suveranitatea emotiei
artistice. "acedons#i este adept al instrumentalismului, la el aparand ideea de sinestezie.
"acedons#i a desc/is orizontul liricii romanesti prin noi motive poetice, !orme noi de
poezie si specii noi.
Noapte de decemvrie
de %lexandru "acedons#i
poem romantic
poezie epica
-amas in literatura romana mai ales prin valoarea ciclului de poezii al FNoptilorF si
prin lirica din volumul F-ondeluriF, %lexandru "acedons#i =.@BJ - .745> debuteaza ca
poet printr-un volum intitulat sugestiv Frima verbaF, in .@A4.
In .@75 "acedons#i publica in ziarul F-omanulF poemul in proza F"e#a si "e#aF,
valori!icand o legenda orientala care va sta la baza poeziei FNoaptea de decemvrieF.
In proza F"e#a si "e#aF, printul %li-ben-"o/amet-ben-;assan primeste cu limba de
moarte de la tatal lui indemnul de a nu se abate niciodata in viata de la calea cea dreapta.
)upa moartea tatalui sau, printul pleaca in pelerinaj spre cetatea s!anta musulmana "e#a,
insotit de un alai de servitori, camile si cai, stapanit de dorinta de a strabate desertul
persan In linie dreapta. In acelasi timp cu el, pleaca spre "e#a si un cersetor numit
ocitan-ben-e/livan, pe care printul il invita sa i se alature alaiului sau. %cesta re!uza si
parcurge drumul pe cai ocolite, pro!itand de umbra si racoare, reusind ast!el sa intre in
cetatea s!anta "e#a. )rumul drept parcurs de printul arab este c/inuitor, acesta moare
rapus de soarele nemilos al desertului si nu reuseste sa ajunga la cetatea s!anta "e#a.
ilda acestei parabole este aceea ca omul curajos, care pretuieste indeosebi demnitatea si
integritatea morala nu este apreciat de societate, !iind invins de impostorul care alege cai
ocolite si trium!a totdeauna. e de alta parte, artistul creator care traieste in s!era ideilor
inalte este victorios din punct de vedere spiritual si poate accede in lumea abstracta,
superioara, F"e#a cereascaF.
(egenda in proza F"e#a si "e#aF, scrisa de "acedons#i cu .4 ani inainte, este
punctul de plecare al poemului FNoaptea de decemvrieF, simbolizand conditia omului
superior care nu poate admite nici un compromis in calea sa spre atingerea idealului
absolut. oezia apare in volumul FElori sacreF din .7.4, care-l de!ineste pe "acedons#i
ca pe un poet ce !ace trecerea de la romantism la simbolism, de la curentele traditionale la
cele moderne. oemul reuneste, intr-o maniera originala, romantismul cu simbolismul, in
care exista insa si elemente de !actura clasicista vizibile mai ales in structura armonioasa,
simetria poeziei si stilul elevat. Gimetria poemului este de!inita de doua secvente lirice
care
descriu spatiul poetic, universul inspiratiei, al creatiei, ce apar la inceputul si in !inalul
poeziei, !iind simbolizate de odaia poetului. Incipitul consta tocmai in sugerarea lipsei de
inspiratie a poetului, meta!orizata prin versul Fustie si alta e camera moartaF.
oemul FNpaptea de decemvrieF incepe prin clescrierea spatiului liric, de creatie,
sugerand absenta ideilor poetice, prin utilizarea simbolurilor Fpustie si alba e camera
moartaF, Fpalatele sale sunt albe !antasmeF, in care poetul Ftrasnit sta de soartaF, absenta
muzei !iind sugestiv exprimata prin Fnici o scanteie in oc/iu-adormitF.
)e la spatiul interior, in care poetul se simt izolat, se trece la imaginea exterioara a
campiei Fpustie si albaF si ea, ca simbol al lumii in care traieste poetul si care-i este ostila,
deoarece Fsi luna-l priveste cu oc/i otelitF. )in punct de vedere cromatic, culoarea alba
domina intreg tabloul, sugerand absenta oricaror contururi ideatice atat in spatiul poetic
interior, cat si in cel exterior, imaginea !iind ampli!icata muzical prin elemente auditive$
Flupi groaznici s-aud, ragusit1 'um latra, cum urlaF, FGub viscolu-albastru ea geme
cumplit...F.
%pare inspiratia, simbolizata de F!lacara vieF care este adusa de un ar/ang/el, semn ca
ea este de natura divina, poetul simtindu-se emotionat de tema poeziei care-i este sugerata
direct, F%vut si puternic emir voi sa !iiF, !acand posibila accederea poetului in universul
ideal al poeziei. oetul este simbolizat, asadar, de emirul domic sa piece la cetatea s!anta
"e#a, !apt pentru care va trebui sa-si paraseasca Frozul ,agdadF, viata !ericita de care s-
ar !i bucurat in acest Frai de-aripi de vise si rai de gradiniF. Emirul, simbol al omului
superior, care nu se multumeste cu !ericirea telurica, este motivat de eul liric printr-o
serie de calitati ce contureaza portretul geniului$ FGi el e emirul, si toate le are,1 E tanar, e
!armec, e trasnet, e zeuF, dar si de idealul superior catre care aspira FGpre "e#a se duce
cu gandul mereuF. %spiratia emirului de a ajunge la "e#a este atotstapanitoare,
dominatoare, o dorinta devoratoare$ FGpre "e#a-l rapeste credinta - vointa1 'etatea
preas!anta il c/eama in ea, 1 li cere simtirea, ii cere !iinta,1 li vrea !rumusetea - tot su!letu-
i vrea -1 )in talpi pana-n crestet ii cere !iintaF. Intre viata dulce din Frozul ,agdadF si
"e#a este insa Fo pustie imensaF, Fe-o mare aprinsa de soareF, pe care emirul trebuie s-o
strabata, in!runtand pericolele ce-l ameninta, pentru ca Fprada pustiei cati oameni nu
cadLF.
Emirul pomeste la drum Fpe-o alba camilaF, insotit de un mare alai alcatuit din robi
inarmati, Fnegri-armasariF, camile ce poarta provizii de apa si /rana, oprindu-se Fo clipa
pe verdele piseF pentru a-si privi ultima oara Forasul in roza idilaF. In acelasi timp cu el
pleaca spre "e#a un
drumet cu in!atisare de cersetor, al carui portret este alcatuit in antiteza si relatii de
opozitie cu cel al emirului, sugerand trasaturile omului obisnuit, oarecare, ce nu are
idealuri superioare, ci numai teluri omenesti$ Fsearbad la!ata,1M...N1"ai slut e ca iadul,
zdrentos si pocit,1;oit jalnic de bube-de drum pra!uit,1 *iclean la privire si searbad la
!ata.F
&ot in antiteza sunt si drumurile pe care apuca !iecare dintre cei doi calatori. 'ersetorul
pleaca Fpe-un drum ce cotesteF, simbol al compromisurilor pe care omul obisnuit le !ace
in viata, FK tanara umbra, de soare-l !ereste,1 si drumu-ocoleste mai mult - tot mai multF.
Emirul porneste sa parcurga desertul, ca simbol al vietii in linie dreapta, traieste cu
demnitate, !ara nici un !el de ocolisuri sau subter!ugii$ Fsi el nainteaza - si calea e dreapta
-1 E dreapta - tot dreapta - dar zilele curg,1 si !oc e in aer, in zori, sin amurg -1 si el
nainteaza - dar zilele curg.F, in timp ce drumetul pocit, care apeleaza la compromisuri
pentru a-si usura existenta, este !erit de greutatile si di!icultatile vietii, intrucat pe drumul
ocolit Fo tanara umbra de soare-l !eresteF. Emirul indura toate vicisitudinile unei existente
demne, el nu este ocrotit in drumul sau de nimic, Fnici urma de ierburi, nici pomi, nici
izvoare1 si el nainteaza sub !lacari de soareF. 'alea cea dreapta urmata de emir sta sub
semnul !ocului Fsi !oc e in aerF si sub semnul sangelui Fin oc/i o naluca de sangeF.
'uloarea dominanta in parcurgerea desertului este rosul, ca simbol al vietii, dar si al
patimii de a atinge idealul, devenit Fnaluca sublimaF. Eul liric accentueaza di!icultatea
atingerii acestuia, printr-o enumerare de simboluri si simetrii sintactice, sugerande setea
de absolut, F<n c/in !ara margini de sete-arzatoareF, de care este stapanit omul superior$
Fsi tot !ara margini pustia se-ntinde1 si tot nu s-arati orasui preas!ant1M...N si tot nu s-arata
naluca sublima1M...N si tot nu s-arata cetatea de vise...1M...N 'etatea de vise departe e incaF,
Inaintarea emirului prin desert se !ace intr-un ritm dinamic ilustrat de o aglomerare de
verbe la prezentul etern, ce sugereaza !ortele ostile ce se impotrivesc implinirii acestui
ideal, care simbolizeaza societatea super!iciala, mesc/ina, neputincioasa sa aprecieze
valoarea adevarata a existentei superioare$ Fse-ntindeF, FnainteazaF, Fs-aprindeF,
FaleargaF, FlucesteF, FvibreazaF, FcurgF etc.
Gervitorii si animalele mor pe rand, Fdragi tineri, cai ageri, si mandre camileF,
proviziile se s!arsesc si ele, Fsi tot nu s-arata cetatea de viseF, printul ramanand singur sub
arsita nemiloasa a pustiei, sub Faeru-n !lacari, sub cerul de-otelF. 'uloarea rosie este aici
simbol al destinului implacabil, !iind pretutindeni un Frosu de sangeF, Frosii moviieF,
imaginea capatand valente apocaliptice$ FKribil palpita aceeasi culoare1M...N&ot rosu de
sange zaresc peste totF. '/inurile emirului, care su!era de sete si de !oame sugereaza
zbuciumul poetului pentru conditia sa ne!ericita in lumea cu care nu poate comunica si
c/iar speranta este Fin su!letu-i moartaF.
%juns la apogeul calatoriei sale, emirul traieste iluzia idealului pe care spera sa-l atinga
prin intrarea in s!anta cetate, Fc/iar portile albe le poate vedeaF, alearga spre cetate, dar
aceasta se departeaza pe masura ce dorinta lui creste$ FGpre albele ziduri, alearga -
alearga,1M...N )ar "e#a incepe si dansa sa meargaF. Getea poetului de a atinge
per!ectiunea creatiei este un ideal ce depaseste aspiratia umana, pentru ca Fvisu-i nu este
un vis omenescF, de aceea atingerea absolutului este imposibila Falba cetate ramane
nalucaF.
Iluzia emirului sugereaza un s!arsit tragic al omului superior care-si inc/ina intreaga
existenta implinirii unui ideal absolut, el cazand victima propriului crez care cere
sacri!lcii si care este de neatins. 'alea dreapta pe care o urmeaza geniul este cea a eticii
omului superior, singurul capabil de a nu se abate in viata de la drumul drept. 'u ultimele
puteri, emirul il zareste pe drumetul pocit intrand pe portile "e#ai pamantesti, in timp ce
el va transcede in "e#a cereasca$ FGunt "e#a cereasca, sunt "e#a cea mareF.
Einalul poeziei reda simbolul destinului omului superior supus su!erintei pricinuite de
incapacitatea oamenilor obisnuiti de a-i intelege idealul ce este greu de atins$ F"urit-a
emirul sub jarul pustieiF.
'a si in poezia lui Gte!an %ugustin )oinas, F"istretul cu colti de argintF, printul din
(evant si emirul din poemul lui "acedons#i sunt simboluri ale omului superior insetat de
absolut si devorat de propriul sau ideal.
oemul imbina intr-un mod armonios elementele romantice cu cele simboliste si cu cele
clasiciste.
Elemente romantice$
- tema poemului$ conditia vitrega a omului superior intr-o lume dominata de interese
mesc/ine, super!iciala si incapabila sa inteleaga idealurile superioare ale acestuia2
- antiteza, ca principal modalitate de alcatuire a portretului omului de geniu si al omului
obisnuit, a idealului absolut al geniului si a telului omului comun etc.2
- motivele romantice$ noaptea, luna, c/inurile indurate de emir in calatoria sa prin desert
=imprejurari extraordinare>2
(imbajul artistic este meta!oric-sugestiv pentru ideile poetice exprimate.
- "eta!ora ideatica este !recventa pe parcursul intregii poezii, ne!iind di!icil de
interpretat sensul ei2 de exemplu versul FGi !lacara spune$
O%duc inspirareaP...F sugereaza evident sosirea muzei, pe care poetui o astepta pentru
realizarea creatiei sale lirice. Exists insa si meta!ore stilistice, cum este cea care
sugereaza desertul$ Fustia e-o mare aprinsa de soareF, ori meta!ora vietii !ericite $ Frozul
,agdadF.
- Epitetele sunt, in general, meta!orice =Froza idilaF>, dar intalnim si multe epitete ornante
=Fvesel tumultF> ori cromatice =Fverdele piseF>.
- "acedons#i !oloseste si !iguri de stil mai rar intalnite in lirica romaneasca, precum
metonimia =F;angiare-n tot locul - oteluri cumpliteF> sau sinecdoca la care poetul
apeleaza pentru a ilustra imaginea edenica a ,agdadului$ F,agdadulQ 'er galben si roz ce
palpita1 -ai de-aripi de vise,si rai de gradini,1%rgint de izvoare, si zare-aurita -1 ,agdadul,
poiana de roze si crini -1 )jamii - minarete - si cer ce palpita.F -epetitia are rolul de a
accentua ideile poetice, cum ar !i aceea de a sublinia obsesia drumului drept pe care
emirul il parcurge$ F...Gi calea e dreapta -1 E dreapta - tot dreapta...F.
- *ersul liber accentueaza ideea poetica reluata dupa stro!a care o ilustreaza, acesta !iind
o inovatie prozodica a simbolismului$ F"urit-a emirul sub jarul pustieiF. %tat versul liber
cat si muzicalitatea interioara a versurilor dau poemului un !armec aparte, intrucat
Fintreaga compozitie este !acuta dintr-o alternants de re!rene, intre care sunt prinse
versurile ramase nerepetate. Gtructura unor ast!el de poeme este esential muzicala. I-am
putea da numele de compozitie impletitaF =&udor *ianu>.
%lemente simoliste:
- emirul - simbol al poetului, al creatorului de arta, al geniului2
- drumetul pocit - simbol al omului simplu, obisnuit2
- drumul drept - simbol al idealului absolut, la care poate aspira numai omul superior2
- drumul cotit - simbol al telului omului oarecare, pe care acesta il poate atinge prin
compromisuri, subter!ugii2
- ,agdadul - simbol al vietii !ericite a omului lipsit de patima idealului absolut2
- odaia - simbol al spatiului interior de creatie poetica2
- !lacara - simbol al inspiratiei, al arderii interioare, al pasiunii pentru creatie2
- cromatica bogata simbolizeaza starile si atitudinile poetice$ albul - lipsa de inspiratie2
verdele - speranta2 rosu - viata, c/inul, moartea 2
- bogatia materials a emirului este simbol pentru bogatia sa spirituals superioara2
- "e#a cereasca simbolizeaza idealul absolut al omului superior, iar "e#a pamanteasca
telul omului comun2
%lemente clasiciste:
- Gimetria poemului$ poemul incepe cu ilustrarea spatiului poetic simbolizat de odaia alba
a acestuia, imagine care se a!la si tn !inalul poeziei2
- Gtilul elevat al poemului, eleganta si claritatea imaginilor artistice.
%rgumentarea acestor elemente romantice, simboliste si clasiciste trebuie realizata prin
ilustrarea lor cu versuri din poezie.
&ema geniului e abordata si in Noaptea de decemvrie a lui "acedons#i, poem
esentialmente romantic, ce pune in discutie o problematica dintre cele mai complexe$
soarta !iintei de exceptie, orgoliul creatorului, inaderenta sa la realitatea sociala mediocra,
puterea !ascinatorie a taramurilor /imerice asupra lui, suprapunerea idealurilor artistice
peste cele existentiale, ca si !unctiile initiatice ale calatoriei, ca accedere la cunoasterea
ezoterica. Ge disting in structura textului, pe langa tema geniului, si motivele romantice
ale lunii =al meditatiei nocturne> si vietii ca vis.
oemul, tiparit initial intr-o revista obscura, cu aparitie pasagera, FEorta moralaF, in
ianuarie .754, retiparit in volumul 6lori sacre =.7.4> si, ulterior, in F(iteratorulF din
decembrie .7.@, !ace parte din ciclul Noptilor a carui publicare a debutat in .@@5 cu
Noaptea de aprilie, !iind ultimul aparut in timpul vietii autorului. ronuntatul retorism al
textului se datoreaza nu numai versi!icatiei speciale !olosite, ci si tramei epice mostenite
de la o legenda in proza, !eerie moralizatoare cu iz oriental, pe care "acedons#i o
publicase sub titlul ,e2a si ,e2a in ziarul F-omanulF din ianuarie .@75.
&extul des!asoara, in retorica sa de mare amplitudine =44A de versuri>, spatii succesive ce
constituie compozitional FtablourileF poeziei. )elimitarea lor se !ace urmarind atat
momentele tramei epice, cat si, la nivel simbolic, sc/imbarile de cromatica. rimul dintre
aceste tablouri il prezinta pe poetul al carui Fgeniu-i mare e-aproape un mitF agonizand
intr-o odaie mizera, in !ata vetrei in care !ocul Fse stinge scrumitF - semn dezolant de
saracie si izolare$
FEaptura de /uma de mult a pierit.
E moarta odaia si mort e poetul...-F Gpatiul se contureaza concentric$ in jurul !apturii
muribunde, odaia pustie si alba, apoi intinsa campie, prelungita, si ea, spre nemarginire
de ne!ura noptii in care luna, oc$i otelit, inuman si de o stranie imobilitate, e un alb
monolit. incremenirii umane in moarte$ =Foetul, alaturi trasnit sta de soarta,
'u nici o sc/inteie in oc/iu-adormitF> ii corespunde o dinamica extrema si dezordonata a
elementelor, un crescendo al terorii, in care dizarmonia sonoritatilor e semn al caderii
lumii in /aos$
Fnametii de umbra in juru-i s-aduna,
M...N in zare, lupi groaznici s-aud, ragusit
'um latra, cum urla, cum urca, cu-ncetul,
<n tremol sinistru de vant nnabusit...F
intre spatiul ce emite semnale agresive, /aotice, si "aptura de $uma se petrec trans!eruri
ce redau alegoric marea calatorie a su!letului spre moarte$
F<rgia e mare si-n gandu-i s-a!ara,
Gi luna e rece in el si pe cer...F
(egat de primul tablou printr-un arti!iciu, cel al "lacarii vii izbucnite in vatra =care are
rolul de a converti realul imediat in /imeric, pe poet in emir si dezolanta camera moarta
in !abulosul ,agdad>, al doilea tablou al poemului se construieste compensatoriu, ca un
spatiu al voluptatii, al luxului, al unei stralucite splendori. in decorul !astuos al
,agdadului, palate ca albe "antasme, d.amii, minarete, $avu*e sunt scaldate de dulcea
lumina a unui cer !alben si ro* ce palpita. Dradini cu poame din basme si poiene de !lori
pretioase par!umeaza aerul pe care-l racoresc ar!int de i*voare si luciul paraului clar.
Dalbenul si rozul orasului construit din materie dia!%na si luminescenta au luat loc
alternantei cromatice alb-negru din primul tablou, tocmai pentru ca ele subliniaza cat de
@dulce e viata@ celui ce, de-acum, e avut si puternic stapan, emirul orasului rar. ,ogatiile
lumii, splendorile artei si darnicia naturii !ac din @ro*ul :a!dad@ decorul unei existente
binecuvantate. &oate bunurile lumii se a!la, acum, in posesia celui ce !usese anterior
condamnat la o viata ascetica. Emirul e cel ce are, acum, totul$ !abuloase bogatii =F"ovile
inalte de-argint si de aur,
Gi jaruri de pietre cu !lacari de soriF care-si adauga stralucirea celei a orasului>, putere
militara =F;angiare-n tot locul, oteluri cumplite -
in grajduri, cai repezi cu !oc in copiteF>, iubirea celor mai !rumoase !emei =FGi oc/i
imprejuru-i, ori spuza, ori !lori.F
> )in lungul cortegiu al posesiunilor emirului nu pot lipsi nici darurile - nu mai putin
pretioase -cu care l-a ras!atat un destin prietenos - tineretea si !rumusetea propriei sale
!apturi$
FE tanar, e !armec, e trasnet, e zeu.F
Gpre deosebire de !iinta !ragila, damnata, din primul tablou, emirul =proiectie a poetului
in propriul sau vis compensatoriu> se de!ineste ca posesor al tuturor bunurilor ce pot !i
ravnite pe pamant2 el este cel ce are$
FGi el e emirul si toate le areF.
entru a sc/imba raportul intre cele doua verbe !undamentale ale vietii umane, a !i si a
avea, pentru a deveni cel ce este, pentru a se construi in !iinta alt!el decat prin
conjuncturile !ericite ale destinului, el va trebui sa se angajeze intr-o calatorie ce-l va
deposeda nu numai de putere, de glorie sau de bogatie, ci si de sanatate, vigoare si, in
cele din urma, de viata trupeasca - ultima sa posesie, inainte de plecarea propriu-zisa,
emirul calatoreste cu gandul, deocamdata, din palatul sau cu Fsali de-alabastru,
Gub bolti lucitoare de-argint si de-azurF spre o /imera careia nu i se poate sustrage$
"e#a. in ciuda lipsei sale de concretete, indepartata, imateriala cetate din vise e atat de
prezenta in !aptura tanarului emir incat simtirea, "iinta, su"letul lui ii sunt despotic
aservite. Gtapanul tuturor bunurilor lumesti a devenit stapanit de /imerica cetate,
posesorul marilor averi e posedat de o viziune, cel ce domina ,agdadul e robul "e#ai.
Nici una din posesiile sale nu are atractia magnetica, puterea de seductie pe care naluca
sublima le exercita asupra sa. )impotriva, toate bogatiile avute in proprietate palesc in
!ata ravnitei cetati$
FGi-n !ata dorintei -ce este - dispare -F.
,agdadul insusi, cu intreaga lui stralucire de aur, nu are puterea de seductie comparabila
cu cea a "e#ai. Riua marii decizii e si cea a renuntarii, a abandonarii avutiilor si a
propriei vieti, in !avoarea marii calatorii. e o alba camila, neo!itul se livreaza drumului
drept, caii regale ce conduce spre o mare experienta ezoterica. "omentul plecarii
convoiului ce sc$inteia*a in lumina diminetii anticipeaza apoteoza, caci Fde sub dealuri,
al soarelui disc in gloria-i de aur incet se ridicaF.
Inaltarea astrului pe bolta obiectiveaza in spatiul naturii ascensiunea spirituala a !iintei ce
si-a asumat destinul sacri!icial. %bia acum, orasul cu atat de concretele-i valori isi
dezvaluie !ata inselatoare$
FGe mistuie-n soare ,agdadul, si piere,
"ai sters decat rozul de !lori e!emere,
"ai stins decat visul pierdutului raiF.
)aca, initial, "e#a parea o /imera, acum /imeric apare, in !apt, ,agdadul averilor, al
puterii, al gloriei si al stralucirii. 4o*ul si !albenul lui nu sunt numai senzualele culori ale
ra!inamentului, !rivolitatii si opulentei, ci, mai ales, culori pale, stinse, sugestii ca
bunurile posedate de emir sunt cele ce se o!ilesc usor. 4aiul de !radini nu !usese decat
teritoriul valorilor perisabile, mult mai iluzorii si mai inselatoare decat re!ina ma!iei -
"e#a. %legand drumul drept al calatoriei prin desert, emirul va inlocui rozul placerilor
cu rosul incandescent al sacri!iciului, al su!erintei traite peste puterile omenesti, dar,
totodata, ca un adevarat intelept, va da bogatiile trecatoare in sc/imbul celor divine,
eterne.
<rmatoarea secventa a poemului in!atiseaza spatiul desertic, calea cea dreapta aleasa
de calatorul nobil, atat de deosebita de cea ocolita, ocrotita de umbra si de apa, pe care
o apucase cel viclean la privire si searbad la "ata. )rumul prin "lacari de soare care ucid
si puri!ica e nes!arsit, dupa cum nes!arsite par, prin dilatare, zilele si pustia$
FGi tot !ara margini pustia se-ntinde
Gi tot nu s-arata orasul prea s!ant -
Nimic n-o s!arseste in zori cand s-aprinde,
Gi n-o-nvioreaza su!lare de vant -
(uceste, vibreaza, si-ntr-una se-ntindeF.
'u cat calatorul inainteaza, cu atat s!arsitul drumului pare mai improbabil, iar "e#a mai
indepartata$
FGi tot nu s-arata cetatea de vise...
M...N Gi tot nu se-arata naluca sublima
M...N 'etatea din vise departe e incaF.
Gingura prezenta in acest spatiu vid, !ara viata - paseri, pomi, i*voare -e cea a culorii
rosii$
Fierduti sunt toti robii, cu cai, cu camile...
Gub aeru-n !lacari, zac rosii movile...-
Nainte - in laturi - napoi - peste tot,
Kribil palpita aceeasi culoare...
E-aprins c/iar pamantul /ranit cu dogoare,
Iar oc/ii se uita zadarnic, cat pot -
&ot rosu de sange zaresc peste tot
Gub aeru-n !lacari al lungilor zileF.
'el ce !usese altadata tanar, trasnet, "armec, *eu su!era acum cumplit$
FGi !oamea se !ace mai mare - mai mare,
Gi, zilnic, tot cerul s-aprinde mai tare...
,at tamplele... - oc/ii sunt demoni cumpliti...
'utremur e setea, s-a !oamei simtire
E sarpe, ducandu-si a ei zvarcolire
in pantec, in sange, in nervii-ndarjiti...-
,at tamplele... - oc/ii sunt demoni cumplitiF.
in ultima clipa a agoniei sale atroce, muribundul emir zareste portile de topa*e si
turnurile de-ar!int ale "e#ai care lucesc - stralucesc, la !el de !ascinante, dar la !el de
indepartate ca in visul sau. 'etatea ravnita ramane naluca in *area pustiei, portile ei de
topa*e, turnurile de-ar!int si poamele de-aur continuand sa-si exercite vraja lor
/ipnotica. e !undalul acestei vedenii, o alta se pro!ileaza sardonic$ silueta trium!atoare a
caricaturii umane plecate pe un alt drum spre =aparent> aceeasi destinatie$
FGi-n "e#a strabate drumetul pocit.F
in timp ce Fmoare emirul sub jarul pustieiF, drumetul umil isi vede implinita dorinta,
intrand in tangibila lui "e#a. Numai ca victoriile, ca si in!rangerile, atunci cand e vorba
de idealuri, sunt intotdeauna relative.
<ltimul tablou suprapune imaginea initiala, a poetului muribund, a odaii ing/etate, a
campiei, cu lupii si crivatul ei peste cea din !inalul poemului, cu emirul si pustia din
calea cea dreapta, egalizandu-le$
FGi moare emirul sub jarul pustiei -
Gi !ocu-n odaie se stinge si el,
Iar lupii tot urla pe-ntinsul campiei,
Gi !rigul se !ace un brici de otel...F
. %legoria poemului este, in acest punct, des!asurata aproape algebric2 o data cu ea,
FmoralaF textului devine explicita$
F)ar luna cea rece, s-acea dusmanie
)e lupi care urla, -s-acea saracie
'e-aluneca zilnic spe ultima treapta,
Sunt toate pustia din calea cea dreapta,
G-acea izolare, s-acea dezolare,
Sunt Meka cereasca, sunt Meka cea mare& . %sadar, adevarata, marea "e#a cereasca
nu se a!la pe /arta terestra, la capatul drumului prin desert. Ea nu era punctul-terminus al
calatoriei, ci insasi calatoria. 'etatea mult-dorita stralucea cu toata puterea in spatiul
su!letesc al insului exemplar - !ie el FpoetulF sau FemirulF.
'alatoria nu s-a des!asurat decat aparent pe orizontala spatiului pustiei, ci a !ost una a
inaltarii pe verticala su!letului, prin sacri!iciu, eroism si asceza. in drumul sau trium!al,
emirul paseste pe portile ,e2ai ceresti, lasand-o pe cea pamanteasca insilor ce-si !ixeaza
idealuri mai accesibile.
'ea mai spectaculoasa latura a poemului Noaptea de decemvrie ramane -dincolo de
complexa dispunere simetrica a retelei de imagini si simboluri, in cadrul alegoriei -
incarcatura simbolica cu care este investita cromatica. %lb-negrul !unebru, rozul si
galbenul, rosul incandescent, albul eteric, lumines-cent, sunt culorile prin care FtreceF
alegoria poemului macedons#ian, pentru a crea o realitate trans!igurata, o simbolica
proprie. %sa se !ace ca textul poate !i considerat Fo poveste despre culori, despre calatoria
de la rozul !rivol si e!emer spre albul sacru, absolut, calatorie initiatica ce trece prin
vamile cumplite ale rosului. K putem considera o parabola a !ocului, de la !lacara roz,
jucausa, la !ocul incendiator, rosu, apoi la cel alb, al esentelor pureF.
'ulorii i se adauga dimensiunea optica a luminescentei$
FEpicureica, ascetica si /imerica, aceasta lumina insoteste cresterea dorintei, de la
placerea e!emera, la creatia in imaginar, de la voluptate la iluzieF ="ircea Gcarlat>.
)e un e!ect de mare ra!inament muzical este si versi!icatia poemului. )ispus in stro!e
inegale, textul isi creeaza un sistem de repetitii cu e!ect
muzical$
F,agdadulQ ,agdadulQ Gi el e emirul... -
M...N Gi el e emirul si are-n tezaur,
M...N Gi tot !ara margini pustia se-ntinde,
Gi tot nu s-arata orasul prea s!ant -
M...N Gi tot nu s-arata naluca sublima...
Gi tot nu s-arata cetatea de vise...
M...N 'etatea din vise departe e incaF.
"uzicalitatea si cromatica sunt elementele simboliste ale acestui poem care ramane
romantic prin tema =geniul> si prin retorismul bazat pe antiteza.
utand !i citit ca alegorie a initierii, ca ars poetica sau ca parabola mistica, Noaptea de
decemvrie aduce in discutie conditia eroica si tragica a insului exemplar, travestind sub
alegoria emirului insusi destinul macedons#ian, cu devotiunea sa totala in slujba Fpoeziei
viitoruluiF, cu calvarul existentei, al saraciei, al su!erintei proprii, dar si cu recunoscuta sa
capacitate razboinica de a in!runta direct, !ara compromisuri, FpustiaF unei vieti sociale
ostile. entru poet, "e#a nu este decat mirajul FneomenescF al poeziei, idealul
per!ectiunii si al !rumusetii transcendente. )rumul de acces spre aceasta tru"asa cetate,
re!ina a ma!iei, nu poate !i decat cel FdreptF, atat de di!erit de al omului in!erior cu care
geniul imparte, totusi, cerul existentei traite sub mirajul unor !ascinatii =aparent> comune.
EIDKNII
a> &ema poeziei este exaltarea trecutului literar glorios i critica prezentului literar
deczut. Este o tem romantic, construit pe contrastul dintre*ilele de-aur a
scripturelor romne i Noi -n noi n-avem nimica, totu-i calp, totu-i strin;.
Ideea este c valoarea textului literar este dat de nlimea idealurilor ncorporate A Boi,
pierdu%i -n !nduri snte, convorbea%i cu idealuriC, de !rumuseea mesajului social i
naional A#i de-aceea spusa voastr era snt i "rumoasC, de !rumuseea spiritual a
celor care au scris A3ci de min%i era !ndit, cci din inimi era scoasC.
'ompoziia este romantic, !iindc are la baz o antitez. n prima parte se arat evoluia
poeziei rom0ne p0n la *asile %lecsandri, iar n partea a doua se critic lipsa de mesaj, de
/ar, de inspiraie, de patriotism a poeilor din a doua jumtate a secolului al SlS-lea.
'a specie literar, este o meditaie pe tema poetul i poezia, utiliz0nd ca punct de
plecare7epturariul romnesc a' lui %ron umnul, elegia Ieremiade de Gc/iller, n care
acesta depl0nge decderea poeziei n Dermania i 1ie Epi!onena' lui :arl Immerman, de
unde ia titlul poeziei.
Imaginea evoluiei literaturii rom0ne este realizat prin sintagme-modul, adic expresii
poetice, alctuite din meta!ore, ce de!inesc contribuia unor scriitori mai puin cunoscui$
3ic$indeal !ur de aur, ,umulean !las cu durere, 7ir de ar!int,
i$leanu + 1onici cuib de-n%elepciune.
Gcriitorii mai importani sunt evocai prin re!erire la o creaie reprezentativ. %st!el,
%nton ann este evocat prin Povestea vorbei, Iancu *crescu prin Primvara
amorului. Ion ;eliade -dulescu prin poemul cosmogonic 9natolida, 'ezar ,olliac prin
poezia 3lcaul,Drigore %lexandrescu prin elegia 9nul (DE), *asile '0rlova prin
poezia ,arul otirii romne, )imitrie ,olintineanu prin elegia O "at tnr pe patul
mor%ii, %ndrei "ureanu prin poezia &n rsunet, 'ostac/e Negruzzi prin
nuvela 9le5andru 7puneanul.
entru *asile %lecsandri poetul are o atenie deosebit, acord0ndu-i trei stro!e i
numindu-.re!e-alpoe*iei. El este evocat prin aluzii la volumele$ 1oine A3e din
"run*e -%i doineteC, 7e!endeA Bremea lui #te"an cel ,areC, Pasteluri A Bisul apelor
adnce i a stncelor crunteC, ,r!ritarele Aau visnd o umbr dulce cu de-ar!int
aripe albeC, 1ridri A3nd o cnt pe 1ridriC.
b> 'onceptele de poet i poezie alctuiesc esena temei poeziei, care va !i mereu reluat
de-a lungul celor aptesprezece ani de creaie literar.
'onceptul de poet T contiin naional este exprimat prin ntreaga generaie de la
.@J@ A Boi, pierdu%i -n !nduri snte, convorbea%i cu idealuriC, iar poezia este o
emanaie a acestei contiine naionale A#i de-aceea spusa voastr era snt i
"rumoasC. Este un concept apropiat de estetica realist.
'onceptul de erou romantic trans!igureaz poetul ntr-un nger Au"letul vostru> un
-n!erC, iar poezia este o trans!igurare a realitii Atrai de purpur i aur peste %rna
cea !reaC.
'onceptul de cat$arsis devine esena nelegerii clasiciste a poetului, cobor0t din amasul
poeziei$ U Boi urma%i cu rpe.une cu!etrile re!ine, + 3nd plutind pe aripi snte printre
stelele senine, + Pe-a lor urme luminoase voi asemenea mer!e%i. El realizeaz un
univers, conceput dup un model clasicist$ Oc$iul vostru vedea-n lume de icoane un
palat, adic idealizat.
'onceptul de mimesis nseamn a vedea lumea ca pe o scen, poetul este un actor, care
joac un rol, ca n estetica de !actur baroc$ ,ti r*nde, puse bine pe-un caracter
inimic, Viar poezia este o dezvoltare a conceptului de lume, ca joc de !actur baroc$
U Boluptos .oc cu icoane i cu !lasuri tremurate, o delectare.
oetul respinge poezia retoric, goal, !r aspiraii, !r sentimente$ Noi crpim cerul
cu stele, noi mn.im marea cu valuri, contra!cut, regizat de convenii sociale
arbitrare$ O conven%ie e totul/ ce-i a*i drept, mne-i minciun, pe care o pune n
contrast cu poezia romantic autentic$ 4mne%i dar cu bine, snte "iri vi*ionare, + 3e
"cea%i valul s cnte, ce punea%i steaua s *boare.
Epigonii sunt urmaii nedemni, poeii contemporani cu Eminescu, care realizau o poezie
minor, intimist, retoric, degrad0nd-o p0n la maculatura de cea mai joas calitate, aa
cum o criticase "aiorescu n 1irec%ia nou -n poe*ia i pro*a romn.
Este o meditaie pe tema poetul i poezia, dar i pe tema "ortuna labilis, aa cum o putem
remarca din versul !inal$ 8oate-s pra" 7umea-i cum este i ca dnsa suntem
noi. %ceast not de sceptic amrciune venea din contactul sensibilitii poetului cu o
realitate social dur, care-i rnea inima.
-ead more at /ttp$11333.noiscriem.net145.61571comentariu-mi/ail-eminescu-
epigonii./tml 8-&<ce*Co(x"E!x's.77
EPIGONII '%minescu(
<ltim mare romantic european, Eminescu este !igura cea mai important a liricii
rom0neti din secolul al SIS-lea. Kperele sale n versuri, repartizate n trei perioade de
creaie, ilustreaz nu numai evoluia poetului a!lat n cutarea unei !ormule proprii, ci mai
ales dovada !aptului c Eminescu a realizat prima revoluionare a limbajului poetic din
literatura noastr. %bord0nd un regsitru tematic romantic variat i intelectualizat, autorul
unor capodopere precum 3iclul crisorilor, Od A-n metru anticC, Floss, 7ucea"rul,
,emento mori, 6loare albastr sau ara pe deal se nscrie n circuitul valorilor
universale.
-omantismul este o micare literar aprut n %nglia la nceputul secolului al SIS-lea,
de unde se rsp0ndete mai nt0i n Erana i n Dermania, apoi n toat Europa. %ceast
micare apare ca o reacie la stricteea regulilor clasice, !iind prima !orm de modernism
din cultura universal. 'urentul are urmtoarele trsturi principale$ expansiunea eului,
cultul individualismului, redescoperirea !olclorului i a istoriei naionale, cultivarea
strilor onirice, interesul pentru mituri i simboluri, crearea de lumi !antastice,
contemplarea trecutului i a !igurilor istorice, trium!ul sentimentalismului asupra raiunii,
al imaginaiei asupra logicii i judecii, spiritul dinamic, tensiunea, desc/iderea =spre
deosebire de ec/ilibrul i cultul !ormelor nc/ise din clasicism>, viziunea global asupra
universului =totalitatea, nu detaliul2 sinteza, nu analiza>, interesul pentru particular,
individual, original =nu tipicul1caracterul>, cultivarea melancoliei, a unei stri
oximoronice n care durerea se asociaz cu plcerea, iar pesimismul cu sperana.
?n literatura rom0n putem vorbi despre romantism odat cu apariia paoptitilor,
mani!estul lor !iind de !apt Introduc%ia la 1acia literar semnat de "i/ail :oglniceanu,
ulterior prin opera liric a lui "i/ai Eminescu, ce intelectualizeaz i ra!ineaz tematica
i viziunea paoptitilor, realiz0nd totodat i prima revoluionare a limbajului poetic din
literatura rom0n.
?n Pre"a% la Opere I de "i/ai Eminescu, criticul literar Eugen Gimion distinge opt mituri
n poezia marelui creator, precum cel erotic, cel oniric, mitul ntoarcerii la elemente, al
dasclului, al istoriei, al naterii i al morii universului i, nu n ultimul r0nd, al poeziei.
%!irmaia dat surprinde un aspect esenial al artelor poetice eminesciene dintre care
amintim titluri percum Numai poetul, Eu nu cred nici -n Ie$ova, 3riticilor mei sau
crisoarea II, opere care trateaz mitul poeziei deoarece prezint concepia poetului
despre art i despre menirea creatorului de a trans!igura realul prin puterea imaginii
artistice i a limbajului poetic.
)stfel, acestor exemple li se altur i poemul Epi!onii, publicat n .@A5 n 3onvorbiri
literare, cea mai cunoscut art poetic eminescian, av0nd ca tem exprimarea crezului
artistului la v0rsta de 45 de ani, pe baza unei antiteze ample ntre trecutul literar strlucit
i prezentul deczut. *itlul provine din limba german i desemneaz urmaii nedemni ai
unor naintai de valoare, statut pe care l au n opinia autorului toi contemporanii si.
)+: ,n primul rnd, poezia aparine romantismului prin structura antitetic$ partea I
cuprinde unsprezece stro!e i realizeaz un amplu tablou al predecesorilor poetului, !a
de care mani!est admiraie, tonalitatea !iind a unei ode.<rmtoarele opt stro!e compun
cea de-a doua parte, marc0nd o sc/imbare de ton, de la cel laudativ, exuberant la cel
satiric i pam!letar, cu in!uzii de scepticism, prezent0nd generaia contemporan
scriitorului ca pe o v0rst a regresului n art.
)-: ,n al doilea rnd, ntoarcerea spre trecut, o!erit ca exemplu prezentului, este, de
asemenea, un element romantic. ?nc din prima stro! se remarc starea de mplinire
su!leteasc a eului liric, de extaz !a de autorii =pre>paoptiti, care au demonstrat
valenele artistice al graiului rom0n, scriind Uo limb ca un !agure de miereW. redomin
auriul la nivel cromatic, ntoarcerea spre trecut ec/ival0nd ntoarcerii la mitul v0rstei de
aur, a puritii1atemporalitii2 epitetul Uzilele de-aurW, meta!orele Uoceanele de steleW,
Ur0uri de c0ntriW, Uizvoare-ale g0ndiriiW sunt superaltive ale revigorrii terapeutice a
eului liric. rintr-o enumeraie ampl de zece stro!e, Eminescu i justi!ic aceast
atitudine prezent0ndu-i predecesorii n ordine cronologic i valoric, dedic0ndu-le !ie
c0te o jumtate de vers =U"umulean, glas de durereW T aluzie la elegiile poetului ,arbu
aris "umuleanu, U(ir de argint-Gi/leanuW-trimitere la volumul 9rmonii intime>, apoi
c0te un vers =U*crescu c0nt0nd dulce a iubirii primvarW T deoarece Iancu *crescu
este autorul poemului Primvara amorului, U'antemir croind la cruce din cuite i
pa/arW, vers care trimite nu la )imitrie 'antemir, ci, aa cum susine Roe )umitrescu-
,uulenga, la %ntio/, !iul acestuia, descris n mod similar de %ron umnul n
7epturariul romnesc, pe care Eminescu l cunotea>, ulterior c0te o stro! =paoptitilor
precum ). ,olintineanu, 'ostac/e Negruzzi, Ion ;eliade -dulescu sau %. "ureanu>,
culmin0nd cu %lecsandri, cruia i rezerv trei stro!e. ,ardul de la "irceti este numit
Urege-al poeziei, vecinic t0nr i !ericeW, pentru atitudinea sa de senintate clasic i
pentru complexitatea operelor la care se !ac aluzii$ 1oine, culegerea de !olclor,
,r!ritrele, proza 1ridri, poezia patriotic, Pasteluri.
).: ,n plus, n partea a doua opoziia la nivelul pronumelor noi-voi i marcarea
sc/imbrii de ton prin conjuncia adversativ UdarW marc/eaz antiteza trecut-prezent.
oetul !olosete pluralul inclusiv UnoiW i se autoncadreaz n r0ndul epigonilor pentru a
!i mai convingtor, dei prin nsi scrierea acestui poem se detaa evident de congenerii
si. ?n prima stro! a acestei a doua pri, Eminescu realizeaz un portret al epigonilor$ ei
sunt lipsii de a!ect, de sensibilitate =Usimiri reciW>, de inspiraie i /ar =U/ar!e zdrobiteW>,
sunt pervertii su!letete n ciuda v0rstei tinere =U"ici de zile, mari de patimi, inemi
btr0ne, ur0teW>, nu au credin =U)umnezeul nostru$ umbrW>, sunt demagogi =Upatria
noastr$ o !razW>, sunt lipsii de un !ond solid =U?n noi totul e spoial, totu-i lustru !r
bazW>, nu au idealuri =Unoi nu credem n nimicW>. Indirect, putem deduce ast!el portretul
artistului romantic n viziunea lui Eminescu, nsum0nd virtui precum sensibilitatea,
puritatea spiritul, credina, patriotismul, religiozitatea, motivaia interioar, aspiraia,
vizionarismul. Gtro!ele care urmeaz reiau ideea antitezei trecut-prezent, ilustr0nd
scepticismul de origine sc/open/auerian al autorului, un alt element romantic.
)/: Nu n ultimul rnd, regsim exprimat n penultima stro! i concepia poetului
despre poezie, care ar presupune sacralitate =meta!orele explicite U?nger palidW,
Uvoluptuos joc cu icoaneW> i mai ales puterea trans!igurrii realului =Ustrai de purpur i
aur peste r0na cea greaW>, ilustrat i n a!irmaia lui Eugen Gimion n mod similar$
Upoetul pune /aine de imagini pe cadavrul trist i golW.
,n concluzie, prezent0nd concepia poetului despre poezie i rolul artistului, Epi!onii este
un text programatic ce ilustraz nu numai mitul poeziei, ci i particularitile
romantismului.
Epigonii
de ,i$ai Eminescu
'0nd privesc zilele de-aur a scripturelor rom0ne,
" cu!und ca ntr-o mare de visri dulci i senine
Xi n jur parc-mi colind dulci i m0ndre primveri,
Gau vd nopi ce-ntind deasupr-mi oceanele de stele,
Rile cu trei sori n !runte, verzi dumbrvi cu !ilomele,
'u izvoare-ale g0ndirii i cu r0uri de c0ntri.
*d poei ce-au scris o limb, ca un !agure de miere$
#ic0indeal gur de aur, Mumulean glas de durere,
Prale !irea cea ntoars, 1aniil cel trist i mic,
2crescu c0nt0nd dulce a iubirii primvar,
#antemir croind la planuri din cuite i pa/ar,
3eldiman vestind n sti/uri pe rzboiul inimic.
(ir de argint, Si0leanu, T 1onici cuib de-nelepciune,
'are, cum rar se nt0mpl, ca s mediteze pune
<rec/ile ce-s prea lunge ori coarnele de la cerb2
<nde-i boul lui cuminte, unde-i vulpea diplomatL
G-au dus toi, s-au dus cu toate pe o cale neYnturnat.
G-a dus Pann, !inul epelei, cel iste ca un proverb.
%liad zidea din visuri i din basme seculare
)elta biblicelor sunte, pro!eiilor amare,
%devr scldat n mite, s!inx ptruns de-neles2
"unte cu capul de piatr de !urtune detunat,
Gt i azi n !aa lumii o enigm nYexplicat
Xi veg/eaz-o st0nc ars dintre nouri de eres.
3olliac c0nta iobagul -a lui lanuri de aram2
(-ale rii !lamuri negre #rlova otirea c/eam,
?n prezent vrjete umbre dintr-al secolilor plan
Xi ca ,Iron, treaz de v0ntul cel slbatic al durerii,
alid stinge-)le4andrescu s0nta candel-a sperrii,
)esci!r0nd eternitatea din ruina unui an.
e-un pat alb ca un linoliu zace lebda murind,
Race palida vergin cu lungi gene, voce bl0nd -
*iaa-i !u o primvar, moartea-o prere de ru2
Iar poetul ei cel t0nr o privea cu mbtare,
Xi din lir curgeau note i din oc/i lacrimi amare
Xi ast!el 3olintineanu ncepu c0ntecul su.
Mure"an scutur lanul cu-a lui voce ruginit,
-umpe coarde de aram cu o m0n amorit,
'/eam piatra s nvie ca i miticul poet,
Gmulge munilor durerea, brazilor destinul spune,
Xi bogat n srcia-i ca un astru el apune,
reot deteptrii noastre, semnelor vremii pro!et.
Iar Ne!ruzzi terge colbul de pe cronice btr0ne,
'ci pe mucedele pagini stau domniile rom0ne,
Gcrise de m0na cea vec/e a-nvailor mireni2
"oaie pana n coloarea unor vremi de mult trecute,
Rugrvete din nou, iari p0nzele posomor0te,
'e-artau !aptele crunte unor domni tirani, vicleni.
X-acel rege-al poeziei, vecinic t0nr i !erice,
'e din !runze i doinete, ce cu !luierul i zice,
'e cu basmul povestete T veselul )lecsandri,
'e-nir0nd mrgritare pe a stelei blond raz,
%cum secolii strbate, o minune luminoas,
%cum r0de printre lacrimi c0nd o c0nt pe )ridri.
Gau vis0nd o umbr dulce cu de-argint aripe albe,
'u doi oc/i ca dou basme mistice, ad0nce, dalbe,
'u z0mbirea de vergin, cu glas bl0nd, duios, ncet,
El i pune pe-a ei !runte m0ndru diadem de stele,
K aeaz-n tron de aur, s domneasc lumi rebele,
Xi iubind-o !r margini, scrie$ Vvisul de poetW.
Gau vis0nd cu doina trist a voinicului de munte,
*isul apelor ad0nce i a st0ncelor crunte,
*isul selbelor btr0ne de pe umerii de deal,
El deteapt-n s0nul nostru dorul rii cei strbune,
El revoac-n dulci icoane a istoriei minune,
*remea lui Xte!an cel "are, zimbrul sombru i regal.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Iar noiL noi, epi!oniiLH Gimiri reci, /ar!e zdrobite,
"ici de zile, mari de patimi, inimi btr0ne, ur0te,
"ti r0z0nde, puse bine pe-un caracter inimic2
)umnezeul nostru$ umbr, patria noastr$ o !raz2
?n noi totul e spoial, totu-i lustru !r baz2
*oi credeai n scrisul vostru, noi nu credem n nimicQ
Xi de-aceea spusa voastr era sunt i !rumoas,
'ci de mini era g0ndit, cci din inimi era scoas,
Inimi mari, tinere nc, dei voi suntei btr0ni.
G-a ntors maina lumii, cu voi viitorul trece2
Noi suntem iari trecutul, !r inimi, trist i rece2
Noi n noi n-avem nimica, totu-i calp, totu-i strinQ
*oi, pierdui n g0nduri sunte, convorbeai cu idealuri2
Noi c0rpim cerul cu stele, noi m0njim marea cu valuri,
'ci al nostru-i sur i rece T marea noastr-i de ng/e,
*oi urmai cu rpejune cugetrile regine,
'0nd, plutind pe aripi sunte printre stelele senine,
e-a lor urme luminoase voi asemenea mergZi.
'u-a ei candel de aur palida nelepciune,
'u z0mbirea ei regal, ca o stea ce nu apune,
(umina a vieii voastre drum de roze semnat.
Gu!letul vostru$ un nger, inima voastr$ o lir,
'e la v0ntul cald ce-o mic c0ntri molcome respir2
Kc/iul vostru vedea-n lume de icoane un palat.
NoiL rivirea scruttoare ce nimica nu viseaz,
'e tablourile minte, ce simirea simuleaz,
rivim reci la lumea asta T v numim vizionari.
K convenie e totul2 ce-i azi drept m0ine-i minciun2
%i luptat lupt deart, ai v0nat int nebun,
%i visat zile de aur pe-ast lume de amar.
V"oartea succede vieii, viaa succede la moarteW,
%lt sens n-are lumea asta, n-are alt scop, alt soarte2
Kamenii din toate cele !ac icoan i simbol2
Numesc sunt, !rumos i bine ce nimic nu nsemneaz,
?mpresc a lor g0ndire pe sisteme numeroase
Xi pun /aine de imagini pe cadavrul trist i gol.
'e e cugetarea sacrL 'ombinare miestrit
<nor lucruri nYexistente2 carte trist i-nc0lcit,
'e mai mult o nci!reaz cel ce vrea a desci!ra.
'e e poeziaL ?nger palid cu priviri curate,
*oluptos joc cu icoane i cu glasuri tremurate.
Gtrai de purpur i aur peste r0na cea grea.
-m0nei dar cu bine, sunte !iri vizionare,
'e !ceai valul s c0nte, ce puneai steaua s zboare,
'e creai o alt lume pe-ast lume de noroi2
Noi reducem tot la pravul azi n noi, m0ini n ruin,
roti i genii, mic i mare, sunet, su!letul, lumin, -
&oate-s pra!H (umea-i cum esteH i ca d0nsa suntem noi.
Este cea mai reprezentativa arta poetica eminesciana si a !ost publicata in .@A5 in
F'onvorbiri (iterareF. &itlul poeziei provine de la cuvantul grecesc FepigonosF-urmas,
dar Eminescu !oloseste termenul cu acceptiunea de aurmas nedemn de inaintas, preluata
din literatura germana. Emiunescu se pare ca ar !i cunoscut romanul F)ie EpigonenF al
lui :arl [umermann si, de asemenea, marturiseste ca l-a inspirat si epigrama lui Gc/iller.
In aceasta epigrama, Gc/iller desemna prin meta!ora Fvremuri de aurF literatura
inaintasilor sai, criticand literatura contemporana.
&ema poeziei lui Eminescu este slavirea literaturii inaintasilor si condamnarea literaturii
contemporane lui. oemul este alcatuit din doua parti bazandu-se pe modalitatea speci!ic
romantica a antitezei. rima parte, scrisa in ton
alitate de oda, este dedicata scriirorilor din generatia pasoptista, iar partea a doua, cu
accente de satira, e dedicata contemporanilor poetului. rima parte a poeziei se desc/ide
printr-o stro!a in care Eminescu, !olosind mai ales epitete si meta!ore, sancti!ica literatura
predecesorilor.
reponderenta epitetului FdulceF, precum si s!era semantica din care poetul isi alege
cuvintele sugereaza o atmos!era de inceput de lume, o in!inita muzica a spatiului si a
timpului, o natura proiectata pe dimensiuni cosmice, un univers !antastic, de basm.
rimul vers din stro!a a doua accentueaza aceste sugestii, iar prin comparatia !olosita,
Eminescu sintetizeaza atat truda cat si talentul inaintasilor care au ctitorit asemeni
vic/ilor voievozi o patrie a limbii romane.
In stro!ele doi si trei, prin de!initii meta!orice de mare concizie si !orta plastica, Eminescu
surprinde trasatura esentiala a operelor unor scriitori de la .@J@.
Incepand cu stro!a a patra, poetul dedica un spatiu mai larg var!urilor generatiei literare
pasoptiste. Gtro!a dedicata lui I. ;eliade--adulescu pastreaza un ton oracular, iar
personalitatea scriitorului este caracterizata pe !undalul evenimentelor de la .@J@, opera
de re!erinta !iind F,ibliceleF.
Eminescu retine tinul pro!etic al acestei opere precum si incercarea lui I.;.--adulescu de
a sintetiza contrariile in semnul literei grecesti FdeltaF=materie\spirit]univers>. K
meta!ora plastica il de!ineste pe ;eliade incadrandu-l intr-o lume de etern mister$F"arsul
ostirii romaneF. D. %lexandrescu este de!init in lumina poeziilor sale romantice, asemeni
lui ,olintineanu, din a carui creatie Eminescu retine poezia de debut, pretext pentru el de
a realiza un portret romantic al tinerei !ete. &onalitatea aceasta a muzicalitatii scazute,
blande, este rupta de stro!a dedicata lui "uresanu, care, pentru Eminescu, devine preotul
desteptarii nationale. D. 'alinescu a!irma$ F'e imagine mai mareata pentru cantaretul
desteptarii noastre nationale decat aceasta a lui "uresanu, legat in lanturi, pe care le
scuturaL *ocea lui nu este ragusita, ci de atata imbratisare cu !ierul este ruginita2 pe lira
el canta cu o mana amortita de stransoare. Gi in acelasi spirit urias si !abulos, el vorbeste
brazilor,!ace sa rasune muntii, sa invie piatraF.
)in opera lui '. Negruzzi, Eminescu retine nuvela istorica F%l. (apusneanulF si il
surprinde pe scriitor in gestul sau simbolic de Fa sterge colbul de pe cronice batraneF. 'el
mai larg spatiu il acorda lui *asile %lecsandri, adica ultimele trei stro!e. %ceasta o !ace
ca recunoastere a regalitatii poetice a acestuia. Inteaga opera a lui *. %lecsandri e
sintetizata meta!oric, de la F)oineF, F(acrimioareF, pana la FasteluriF, FrozaF si creatie
de inspiratie istorica. ersonalitatea lui %lecsandri e asezata ca intr-o e!igie in versul
eminescian in lumina epitetelor Fvesnic tanar si !ericeF. rima parte a poemului se inc/eie
ast!el intr-o apoteoza cuprinzand in nimbul ei o intraga serie de nominalizari ale
generatiei de la .@J@. e multi dintre poetii amintiti, ". Eminescu ii cunostea din
F(epturariulF lui %aron umnul, iar intr-o scrisoare lui Iacob Negruzzi, Eminescu
marturisea ca ii admira pe toti nu neaparat pentru valoarea estetica a operelor, ci pentru
Facea naivitate sincera F care se degaja din versuri$ Fredecesorii nostri credeau in ce
scriau asa cum G/a#espeare credea in !antomele sale.F
In partea a doua tonalitatea de oda este inlocuita cu tonul abrupt, sacadat al satirei la
adresa epigonilor. "eta!orele sugerand armonia, aliteratiile blande, epitetele sugerand
seninatatea din prima parte a poemului sunt acum inlocuite de interogatii si invocatii
retorice, de propozitii juxtapuse, eliptice, sugerand toate, c/iar si la nivelul muzicalitatii,
satira.
artea a doua a poemului este conceputa in intregime ca dialog al poetului cu
predecesorii sai, la nivelul !iecarei stro!e realizandu-se antiteza trecut-prezent, !ie prin
coordonari adversative, !ie prin utilizarea antonimelor sau a meta!orelor antitetice.
In prima stro!a a partii a doua o avalansa de de!initii meta!orice extrem de concise si de
epitete realizeaza un prim portret al contemporanilor poetului. Ei sunt lipsiti de
sensibilitste, arti!iciali, !alsi, oameni ai conventiilor, capabili doar sa mimeze, !ara a crede
in valorile traditionale, atenti doar la aparente, !ara a putea cunoaste nici inaltimile, nici
pro!unzimile de cuget sau de simtire. )aca inaintasii aveau spusa Fsanta si !rumoasaF,
daca aveau Finimi mari, tinere incaF, daca ei Fpierduti in ganduri santeF convorbeau cu
idealuri daca ei urmau Fcugetarile regineF, epigonii sunt Fsimtiri reci, /ar!e zdrobiteF,
Fmasti razandeF, FspoialaF si Flustru !ara bazaF. ". Eminescu gaseste o modalitate de
mare !orta a sugestiei pentru a condamna conventionalismul, scepticismul, blazarea
contemporanilor sai. Incaoabili de a vibra, de a simti s!intenia si !rumusetea, epigonii nu
mai pot decat sa FcarpeascaF cerul cu stele si sa manjeasca marea cu valuri. )e aceea,
pentru Eminescu, predecesorii, prin !orta interioara, simbolizeaza viitorul, iar
contemporanii, prin golul su!letesc, prin lipsa de idealuri, n-au !acut decat sa sc/imbe
mersul !iresc al timpului. FG-a intors masina lumiiF. In acest context, al unui prezent !ara
idealuri, cugetarea eminesciana capata si ea accente sumbre$ Fmoartea succede vietii,
viata succede la moarteF.
*ersul este o para!raza din Foemul NaturiiF de (ucretiu, dar pastreaza ecouri din
gandirea budista. &otodata, Eminescude!ineste spre s!arsitul partii a doua !iloso!ia si
poezia. entru el, !iloso!ia apare ca o cugetare sacra prin care se incearca explicarea
sensului lumii, dar poetul ramane rezervat in !ata caracteului abstract al !iloso!iei.
Entuziasmul sau e starnit insa de poezie, creatie s!anta si pura, cu ajutorul careia se
recompune universul intr-o lumina ideala. FGtraiul de purpura si aurF de!ineste imaginile
poetice prin care omul reuseste sa-si depaseasca tarana cea grea, conditia lui terestra,
mesc/ina. oezia se inc/eie printr-o stro!a in care Eminescu isi ia ramas-bun de la
iluzionarii trecutului intr-o tonalitate de tristete pentru ca intr-o lume a nimicniciei,
incapabila sa surmonteze e!emerul, totul devine pra!. Exista aici unele ecouri din !iloso!ia
lui Gc/open/auer, precum si din F*edele indiceF.
%dmirandu-i pe reprezentantii generatiei pasoptiste si condamnandu-i pe contemporanii
sai !alsi, ". Eminescu isi exprima credinta ca poetul trebuie sa !ie o voce entuziasta, un
purtator de cuvant al neamului si timpului sau, iar poezia o sinteza de vise, idealuri, de
sentiment si de ganduri prin care lumea reala sa se ridice in s!era
Epigonii
-Portretul epigonilor-
Varianta 1
In partea a doua a poeziei "Epigonii" prezentul este pus in antiteza cu trecutul,
prezentat in prima parte. Poetul condamna generatia contemporana,
considerandu-i urmasi nedemni ai stralucitilor scriitori din perioada pasoptista.
Cuvantul "epigon" insemana urmas nedemn asa cum ii considera Eminescu pe
toti contemporanii sai. In modestia sa exagerata el insusi se considera un epigon
cu toate ca nu este nici de departe: "iara noi, noi epigonii."
Ceea ce ii face pe poetii din generatia sa sa nu se ridice la nivelul inaintasil
23223r!"x or sunt ideile invec#ite si de multe ori neimportante pe $aza carora
isi scriu asa-zisele opere: "inimi $atrane, urate". %oate scrierile lor duc lipsa de
pasiune, de sentimente demne de o opera literara, metaforele "simtiri reci, farfe
zdro$ite" exprimand aceste idei.
In continuare ii descrie ca pe niste "masti razande, puse $ine pe-un caracter
inimic" adica oameni cu doua fete, fara o personalitate $ine definita. %oti acesti
poeti carieristi scriu doar pentru a fi considerati poeti si nu pentru a creea ceva
deose$it, ei vrand doar sa fie remarcati. &e aceea pentru ei &umnezeu este doar
"o um$ra" iar patria "o fraza".
Intregul portret al epigoniilor este realizat de fapt in antiteza cu trecutul dominat
de marii scriitori pasoptisti. 'ltimii credeau ca prin ce scriu vor transmite un
anumit mesa( sau vor exprima o anumita idee, spre deose$ire de poetii
contemporani lui Eminescu ce nu sunt interesati decat sa se afirme ei insisi prin
false sentimente: ")oi credeati in scrisul vostru, noi nu credem in nimic."
In loc sa caute sa se exprime cat mai frumos, epigonii, intre care se incadreaza
din nou si Eminescu, carpesc "cerul cu stele", facandu-l "sur si rece", si man(esc
"marea cu valuri.
*stfel poetul considera ca "s-a intors masina lumii", trecutul intrecand cu mult
prezentul astfel ca urmasii lor isi vor aminti cu drag de acei scriitori enumerati in
partea intai a poeziiei, in timp ce contemporanii sai, si el insusi nu vor fi $agati in
seama: "+oi suntem iarasi trecutul, fara inimi, trist si rece."
Portretul colectiv al epigoniilor este deose$it, fiind realizat cu a(utorul unor epitete
si metafore cu valoare morala, fiind in principal o antiteza intre trecut si prezent.
In timp ce trecutul este prezentat ca o oda, asupra prezentului are o viziune
satirica, toanalitatea este sarcastica, caracterul partii a doua fiind elegiac dar
negativ.
Varianta 2
,n poezia "Epigonii", -i#ai Eminescu sugereaza ideea decaderii artei .nca din
titlu: urmasi nedemni de .naintasi ilustrii.
El realizeaza portretul unor mari scriitori apusi si a epigonilor, poetii fara talent
din vremea lui .n grupul acestora incluz/ndu-se si pe el din modestie.
*cesti epigoni sunt conturati .n partea a II-a a poeziei.
Caracterizarea acestora .ncepe cu un vers sim$olic :
"Iara noi0 +oi, epigonii0. 1imtiri reci, 2arfe zdro$ite,", arat/nd incapacitatea
epigonilor de a .nsufletii simtiri .nalte.
*cesti urmasi nedemni sunt niste persona(e demne de mila care poarta masti si
nu-si arata adevarata fata, pentru a fi pe placul lumii:
"-asti r/z/nde, puse $ine pe un caracter inimic3"
Eminescu arata lipsa de talent, lipsa de idei si de idealuri .n trei versuri
smnificative:"&umnezeul nostru: um$ra, patria noastra: o fraza3
,n noi totul e spoiala, totu-i lustru fara $aza3
)oi credeti .n scrisul vostru, noi nu credem n nimic!"
1criitorul printr-o metafora sim$olica arata faptul ca epigonii sunt nedemni de
.naintasii lor si s-au .ntors .n trecut .n loc sa .nainteze .n viitor:
"1-a .ntors masina lumii, cu voi viitorul trece3
Noi suntem iarasi trecutul, fara inimi, trist si rece3"
1u$linieaza .nca o data lipsa de talent si scrisul de dragul de a scrie fara a spune
ceva cu adevarat:
"+oi c/rpim cerul cu stele, noi m/n(im marea cu valuri,
Caci al nostru-I sur si rece - marea noastra-i de .ng#et."
Eminescu reia ideea lipsei de idealuri, incapacitatea de simtire a sentimentelor
marete si simularea acestora:
"+oi0 Privirea scrutatoare ce nimica nu viseaza,
Ce ta$lourile minte, ce simtire simuleaza,"
1criitorii contemporani poetului spun despre .naintasii lor ca sunt niste vizionari si
arata ca operele demne de admiratie ale .naintasilor au fost scrise degea$a
deoarece idealurile care le-au simtit pe tot parcursul vietii sunt niste vise si ce au
scris nu se poate realiza:
"Privim reci la lumea asta - va numim vizionari,
4 conventie e totul3 ce-i azi drept, m/ine-i, minciuna
*ti luptat lupta desarta, ati v/nat tinta ne$una,
*ti visat zile de aur pe-asta lume de amar."
*cest portret al epigonilor este foarte $ine realizat de poetul nostru national,
principalul mod de caracterizare fiind antiteza cu .naintasii care au fost tinuti inte
de-a lungul generatiilor de-a lungul deceniilor.
(<'E%E%-<(
oezia V(ucea!rulW este considerat de ctre critici ca !iind cea mai reprezentativ
poezie pentru opera liric eminescian deoarece aceasta conine ntreaga plaj tematic a
discursului liric eminescian precum i ideologia romantic ce a modulat g0ndirea,
inclusiv !iloso!ic a lui Eminescu.
V(ucea!rulW se ncadreaz n specia literar a poemului, specie de inter!eren a epicului
cu liricul, de ntindere relativ mare, cu un coninut !ilozo!ic i caracter alegoric. &otodat,
V(ucea!rulW este un poem romantic, realizat prin amestecul genurilor =epic, liric i
dramatic> i al speciilor. %s!el, lirismul susinut de meditaia !ilozo!ic i de
expresivitatea limbajului este turnat n sc/ema epic a basmului i are elemente dramatice
=secvenele realizate prin dialog i dramatismul sentimentelor>.
oezia V(ucea!rulW pune n discuie incompatibilitatea dintre geniu i omul de r0nd.
Kriginalitatea textului eminescian const, deci, n problematizarea raportului de existen
dintre !iina geniului i a omului comun, n condiiile n care povestea (ucea!rului,
des!urat pe alte coordinate, a !ost preluat de Eminescu urm0nd ca surse de inspiraie
dou basme$ VEata din grdina de aurW i V"iron i !rumoasa !r corpW.
&ema romantic a poemului este problematica geniului n raport cu lumea, iubirea
i cunoaterea. Iubirea se nate lent din starea de contemplaie i de visare, n cadru
nocturn, relizat prin motive romantice$ lucea!rul, marea, castelul, !ereastra, oglinda,
visul. %st!el, compoziia romantic se concretizeaz prin opoziia planurilor cosmic i
terestru, respectiv prin opoziia a dou ipostaze ale cunoaterii$ geniul i omul comun.
&ema iubirii este ilustrat n text prin dou poveti de dragoste care de!inesc iubirea n
mod di!erit2 pentru (ucea!r iubirea este o cale superioar de cunoatere pentru care
merit sacri!iciul morii =accept0nd moartea (ucea!arul dorete, de !apt, s cunoasc ceva
ce i este interzis n interiorul planului su existenial, deci s cunoasca ceva de dincolo
de lumea sa>, pe c0nd iubirea ilustrat n tabloul al doilea, de 'tlin i 'tlina, pune n
lumin o de!inire a sentimentului mediata de eros, iubirea i erosul !iind cosubstaniale,
iubirea pentru omul comun mplinindu-se prin eros n interiorul cuplului.
Incipitul poemului, un prim element al textului poetic, semni!icativ pentru ilustrarea
viziunii despre lume, conine !ormula speci!ic basmului prin care cititorul este avertizat
asupra structurii narative$ V% !ost odat ca-n povesti 1 % !ost ca niciodatW.?nt0mplrile
sunt puse sub semnul unui timp mitic, n care !aptele sunt unice i irepetabile. ?n aceste
condiii, !ata de mprat va avea atributele unei !iine ieite din limitele comunului,
particularizat prin unicitate n lumea n care triete$ VK prea !rumoas !at 11 Xi era una
la prini 1 Xi m0ndr-n toate cele 1 'um e !ecioara ntre s!ini 1 Xi luna ntre steleW.
)e asemenea, un al doilea element al textului poetic, relevant pentru prezentarea viziunii
despre lume, este titlul poemului, care este, de !apt, motivul central al textului. &itlul
susine alegoria pe tema romantic a locului geniului n lume, vzut ca !iin solitar i
ne!ericit, opus omului comun. %legoria nseamn c povestea, personajele, relaiile
dintre ele sunt transpuse ntr-o suit de meta!ore, personi!icri i simboluri. &otodat,
titlul unete dou mituri$ unul rom0nesc, al stelei cluzitoare i altul grecesc, al lui
;Iperion =Vcel care merge pe deasupraW>, suger0nd natura dual a personajului de tip
romantic.
?n ceea ce privete motivele romantice de la nceputul poemului$ lucea!rul, marea,
castelul, !ereastra, oglinda, acestea susin atmos!era de contemplaie i de visare n care
se nate iubirea dintre (ucea!r i !ata de mprat. "otivul ngerului i motivul
demonului sugereaz c/ipurile sub care se arat (ucea!rul, ampli!ic0nd tensiunea liric a
tririi emoiei erotice. ?n antitez cu imaginea angelic a primei ntrupri, a doua este
circumscris demonicului, dupa cum o percepe !ata$ VK, eti !rumos, cum numa-n vis 1
<n demon se aratW.
Rborul cosmic, motiv literar ce relevsetea de iubire ca act al cunaoterii absolute, se
intersecteaz cu nuanate motive ale timpului. Rbur0nd spre )emiurg, ;Iperion ajunge
ntr-un spaiu atemporal, care coincide cu momentul dinaintea naterii lumilor$ V'aci
unde-ajunge nu-I /otar, 1 Nici oc/i spre a cunoate,1 i vremea-ncearc n zadar 1 )in
goluri a se nateW.
e de alt parte, n constituirea cuplului adamic, pro!unzimea pasiunii i unicitatea iubirii
trite l scot pe 'tlin din ipostaza terestr$ V - K, las-mi capul meu pe s0n, 1 Iubito, s
se culce 1 Gub raza oc/iului senin 1 Xi negrit de dulce2 1 'u !armecul luminii reci 1
D0ndirile str0bate-mi, 1 -evars linite de veci 1 e noaptea mea de patimiW.
&otodat, particularitile prozodice ale textului sunt semni!icative pentru ilustrarea
viziunii despre lume. %ntiteza dintre planul terestru i cel cosmic este sugerat, la nivel
!onetic, de alternarea tonului minor cu cel major, alternare realizat prin distribuia
consoanelor i a vocalelor. "uzicalitatea elegiac, meditativ a celor 7@ de stro!e ale
poemului, este dat msura versurilor =A T @ silabe, ritmul iambic, rima ncruciat. )e
asemenea, sunt prezente asonanele i rima interioar =VunaWTVlunaW, VzareW T VrsareW ,
VplecW T VmpleW>.
?n opinia mea, poemul V(ucea!rulW nsumeaz toate categoriile lirice din poezia
anterioar a lui Eminescu i poate !i considerat un mit al poeziei i al poetului, n msura
n care poezia sa nu este o imitaie a naturii, ci o trans!igurare liric a semni!icaiilor
realitii, iar simbolurile cu care opereaz autorul sunt !orme nci!rate ale unor idei
!ilozo!ico-poetice.
- Gee more at$ /ttp$11333.costinc.in!o145.615C1eseu-tema-si-viziunea-despre-
lume./tml8st/as/.r(K9dIKt.dpu!
comentariu literar -
Mihai Eminescu
oema Luceafarul reprezinta, in contextul intregii noastre poezii nationale, si
nu numai al celei eminesciene, !ara nici o indoiala, expresia absoluta, testamentara, pe
care o atinge, in ascensiunea ei necurmata, gandirea poetica si !ilozo!ica a lui Eminescu.
&reptele succesive prin care a trecut poema - cum atesta manuscrisele poetului,
aduse la lumina tiparului de erpessicius, cu toate variantele lui, in Editia monumentala,
integrala, Mihai Eminescu - Opere, I-IV, .767-.7C6 - dovedesc ca Gde la lutul
inanimat pana la statuia impietrita si "ara de moarte a Luceafarului i-au trebuit lui
Eminescu zece ani de truda creatoare. )e aceea, poate, Luceafarul Eminescu
inregistreaza o imensa bibliogra!ie - aproape o mie cinci sute de titluri. Este poemul
despre care s-a scris aproape mai mult decat despre intreaga poezie romaneasca la un loc.
&recand, asadar, prin numeroase variante succesive, din anii berlinezi ai poetului,
.@A4-.@AJ, cand manuscrisele lui atesta inceputul, Luceafarul este !inisat abia in .@@4,
cand Eminescu il citeste, partial, in sedintele V[unimiiW, in asistenta lui "aiorescu. )ar, in
!orma lui de!initiva, poemul este publicat, in aprilie .@@6, in 9lmana$ul ocietatii
9cademice ocial - 7iterare Romania juna, din *iena, sumar ilustrat de cei mai de
!runte reprezentanti junimisti ai literaturii romane la acea vreme. *ersiunea din 9lmana$
este reprodusa, apoi, de revista G3onvorbiri literare, in august .@@6, si tradusa in limba
germana de "itte :remnitz. &itu "aiorescu reia, apoi textul poemului, aparut in
9lmana$, dar inlatura din 674 de versuri, cate cuprinde aceasta versiune, un numar de .C
versuri, republicand poemul, numai cu 6AC de versuri, in editia princeps, din decembrie
.@@6. "ai precis insa - modi!icarile !acute de "aiorescu in editia din .@@6, mentinute si
in celelalte editii ale sale, ce au urmat acesteia, sunt urmatoarele$ marele critic suprima
stro!a 6 =Ei numai doar durea*a-n vant etc.>, din cele .. cate cuprind raspunsul
)emiurgului, inlocuieste versurile 6-J din stro!a A cu versurile G8u esti din "orma cea
dintai, + Esti vecinica minune, si apoi elimina stro!ele @,7,.5 - reducand, ast!el, textul
poemului de la 7@ de stro!e la 7J stro!e. Editia academica Perpessicius restabileste, in
spirit critic, textul initial, dupa cel din 9lmana$, considerand intregul ca un neegalat
poem sim!onic. Gi, ast!el, in editiile curente ale Poe*iilor lui Eminescu, apare cand una
cand alta din cele doua !orme ale versiunii de!initive - adica cu sau !ara cele patru stro!e.
'at priveste izvoarele posibile ale Luceafarului, adica cele ce stau la indemana
cunoasterii si constiintei noastre imediate, acestea ar putea !i$ in primul rand, !iresc,
adanca si indelungata !ramantare morala si spirituala a lui Eminescu, amara lui experienta
de viata, proiectata pe !ondul societatii sau lumii in care traia, ajutat de o covarsitoare
inteligenta si de o memorie a lucrurilor, cu nimic mai putin !enomenala, alt!el spus,
propria-i personalitate creatoare, conditia lui de geniu2 in al doilea cand , "olclorul
national, cu gradinile lui paradisiace, incarcate de lumina si balsam, cu !antanile-i
puri!icate, de continuu debit, ce sevele-i si !ructele-i de aur, din care poetul si-a nutrit
intreaga sa creatie literara. In al treilea rand, cu alte cuvinte un al treilea izvor al poemului
eminescian, Luceafarul, este "ilo*o"ia, indeosebi cea a lui Gc/open/auer, privind
ilustrarea teoriei despre geniu.
)ar punctul de plecare al lui Eminescu in Luceafarul este - dupa propria-i
marturisire - basmul popular, muntenesc, G6ata in !radina de aur, cunoscut poetului
din culegerea !olclorica a germanului :unisc/, alcatuita in urma unei calatorii pe care
aceste o !acuse, in &arile -omane. "arturisirea sau insemnarea lui Eminescu sta inscrisa
pe !ila BC a "anuscrisului 44AB si este reprodusa de erpessicius in ". Eminescu -
Kpere, II, .7J6, pag. J56.
GIn descrierea unui voia. in 8arile romane, !ermanul H. povesteste le!enda
7ucea"arului. 9ceasta este povestea. Iar intelesul ale!oric ce i-am dat este ca daca
!eniul nu cunoaste nici moarte si numele lui scapa de noaptea uitarii, pe de alta parte
aici pe pamant nici e capabil a "erici pe cineva, nici capabil de a "i "ericit. El n-are
moarte, dar n-are nici noroc. ,i s-a parut ca soarta 7ucea"arului din poveste seamana
mult cu soarta !eniului pe pamant, si i-am dat acest inteles ale!oric.
,asmul de la care pleaca poetul =a!a "in gra"ina "e aur> si pe care il
prelucreaza in versuri povesteste despre o prea!rumoasa !ata de imparat, pe care tatal sau
o tinea inc/isa, spre a o !eri de privirile muritorilor si de ispitele lumii, intr-un palat
construit numai din marmura, aur, argint si pietre scumpe, ce se a!la intr-o Gvale
stearpa, unde stanci de paza inconjurau mareata adancime. alatul era pazit de un !ioros
balaur. )ar vestea despre !rumusetea !ara de seaman a !etei de imparat, care statea aici
inc/isa impreuna Gcu mai multe soate, se raspandise repede in lume. %uzi despre
aceasta si un !iu de imparat, Elorin, care, indraznet si viteaz cum era, porni in cautarea
!etei cu gandul de a-i cuceri inima si o rapi. )upa multe peripetii, el izbuteste sa ajunga la
palatul prea"rumoasei din gradina de aur si sa omoare balaurul.
In acest timp, !ata, care statea si privea la !ereastra palatului, este zarita de un
zmeu ce calatorea prin apropiere. %tras de c/ipul ei !ermecator, zmeul se indragosti de
!ata si se lasa sa cada din inaltimile cerului in palat, luand c/ipul unui tanar de o rara
!rumusete, care marturisi !etei iubirea lui si o ruga sa-l urmeze in tinuturile nemuririi.
Eata insa re!uza sa-l urmeze, cerand sa devina el muritor, ca orice alt pamantean, daca
vrea sa-l indrageasca.
Intre timp, isi !acu aparitia !eciorul de imparat, Elorin, de care !ata se
indragosteste de indata si se lasa rapita de el.
Rmeul, care urcase in 'er pentru a cere lui )umnezeu sa-l dezlege de nemurire, ii
vazu de aici, pe amant, pe cei doi indragostiti impreuna. El pravali atunci cu manie o
stanca asupra !etei, omorand-o. "uri insa si !eciorul de imparat de durerea pricinuita de
pierderea iubitei. In urma acestei amare experiente, Rmeul se /otari sa ramana mai
departe, nemuritor, in lumea lui din 'er.
Luceafarul pastreaza din basmul popular doar cadrul si ideea dragostei, cea peste
"ire, dintre o pamanteana si o !iinta nemuritoare, apoi rugaciunea Rmeului catre
)umnezeu pentru a-l dezlega de conditia lui eterna, precum si re!uzul lui )umnezeu,
care-i indreapta, in acelasi timp, privirile spre scena de dragoste de pe pamant dintre !ata
de imparat, ce-si uitase !agaduielile, si muritorul Elorin. &ot ast!el, Eminescu inlatura din
basm si imaginea Rmeului care se razbuna, ca !iind necorespunzator !irii si conceptiei
sale umaniste, iar in locul acesteia introduce in poem imaginea astrului nemuritor -
(ucea!arul -, care pre!igureaza insusi c/ipul sau spiritual. %st!el, Eminescu da poemului
sau o noua structura, asigurandu-i intrutotul caracterul de creatie originala, in care
pulseaza, in expresie desavarsita, lirismul sau erotic si !ilozo!ic inegalabil.
oem romantic, construit pe tema destinului omului de geniu intr-o lume
marginita si mesc/ina, incapabila de a-l intelege si ostila acestuia, Luceafarul este, in
acelasi timp, un poem desavarsit al iubirii ideale, pe care poetul a cautat-o cu sete
nestinsa toata viata, inaltandu-se inspre ea necontenit, ca o vapaie din propria-i mistuire.
%st!el, incepand cu !ormula introductiva, traditionala, a basmului care desc/ide
actiunii o perspectiva mitica, atemporala, lasand-o in timpul primordial al genezelor$
% !ost odata ca-n povesti,
% !ost ca niciodata,
)in rude mari imparatesti
K prea !rumoasa !ata.
Luceafarul lui Eminescu povesteste, intr-un cadru de basm, iubirea stranie dintre
%strul serii si prea !rumoasa !ata de imparat - poveste care izvoraste din adancul nesatiu
de iubire al poetului si rezervele acelui dor nemar!init, care nu l-a parasit niciodata,
indreptandu-i mereu privirile catre !irmament si eternitate.
rimele sapte stro!e, care cuprind imaginile de baza ale poemului, ne-o arata pe
aceasta prea !rumoasa !ata de imparat, visatoarea si melancolica, contempland
(ucea!arul, seara de seara, de la !ereastra dinspre mare a castelului. (a randu-i,
(ucea!arul, care Grasare si straluce pe miscatoarele carari ale apelor, in !iecare seara,
privind Gspre umbra ne!rului castel, o indrageste si se lasa tot mai mult coplesit de
dorul !etei de imparat.
Gtro!ele urmatoare in!atiseaza, intr-un peisaj unduitor, purtator de reverii,
puternica iubire ce se in!iripa intre (ucea!ar si prea !rumoasa !ata de imparat. Gurprinsa
de recile scantei ale (ucea!arului, care arunca in iatacul !etei Go mrea.a de vapaie,
urmand-o adanc in vis Gcand vine sa se culce, !ata, care-i surade s-apoi o!teaza din greu,
incepe sa-l imbie patetic$
- K, dulce-al noptii mele domn,
)e ce nu vii tuL *inaQ
'obori in jos, lucea!ar bland,
%lunecand pe-o raza,
atrunde-n casa si in gand
Gi viata-mi lumineazaQ
In aceasta c/emare a !etei, aprinsa de dor, (ucea!arul se arunca !ulgerator din
inaltimi si se cu!unda in mare, intrupandu-se, apoi, din adancul necunoscut al apelor, in
c/ipul unui mandru voievod, cu parul de aur si oc/i scanteietori, purtand pe umerii goi un
giulgiu vanat, iar in maini un toiag incununat cu trestii. El marturiseste !etei ca, desi a
coborat cu greu din s!era lui de sus, e gata sa-i urmeze c/emarea. )ar, tata !iindu-i cerul
si marea muma, el o invita pe tanara !ecioara sa-si lase lumea ei, sa-i !ie mireasa si sa-l
urmeze in palatele lui de margean din !undul oceanului.
Eata de imparat, cu toate ca se simte puternic indragostita de (ucea!ar, isi da
seama cat de imensa este distanta ce-i desparte si, temandu-se de c/ipul lui straniu, ea il
re!uza, nu insa !ara o adanca parere de rau.
- K, esti !rumos, cum numa-n vis
<n inger se arata,
)ara pe calea ce-ai desc/is
N-oi merge niciodata2
Gtrain la vorba si la port,
(ucesti !ara de viata,
'aci eu sunt vie, tu esti mort,
Gi oc/iul tau ma-ng/eata.
)upa cateva zile, (ucea!arul apare iarasi pe !irmament, iar !ata, aducandu-si
aminte de el in somn, il c/eama din nou cu nostalgie. (ucea!arul nu poate rezista nici de
aceasta data c/emarii !etei si, stingandu-se din cer cu durere, se reintrupeaza acum din
vaile /aosului, in!atisandu-se !etei invesmantat intr-un giulgiu negru, purtand pe vitele-i
de par o coroana ce arde parca in vapaia de !oc a soarelui. El roaga pe !ata sa-l urmeze
acum in ceruri, soarele !iindu-i tatal, iar muma, noaptea.
)aca, la prima lui intrupare, (ucea!arul ii apare !etei ca un inger, de asta data el i
se in!atiseaza ca un demon si, desi (ucea!arul !agaduieste miresei sale, in cazul in care l-
ar urma, Gcununi de stele, o!erindu-i c/iar 'erul, pe !irmamentul caruia, alaturi de el, o
sa rasara ea insasi ca o stea, mai stralucitoare si mai mandra decat celelalte, !ata totusi il
re!uza. "arturisindu-i insa cat de dureroasa si arzatoare ii este iubirea ce i-o poarta, !ata il
roaga din nou cu patetism sa coboare el pe amant, sa devina muritor, asemenea ei, de
vrea sa-l urmeze cu credinta$
"a dor de crudul tau amor
% pieptului meu coarde,
Gi oc/ii mari si grei ma dor,
rivirea ta ma arde.
&ulburat peste masura de re!uzul !etei, de neputinta ei de a-si parasi lumea,
iubirea lui !iind atat de puternica, (ucea!arul este gata sa renunte c/iar si la nemurire de
dragul acestei copile si, rupandu-se din locul lui din 'er, se indreapta /otarat spre
)umnezeu sa-i ceara dezlegarea$
Gi se tot duceH G-a tot dusH
ierind mai multe zile.
artea a doua a poemului urmareste idila dintre !ata de imparat, pe care poetul o
numeste 'atalina, si pajul 'atalin, staruind, mai cu seama, asupra usurintei cu care se
stabileste legatura sentimentala dintre acestia, priviti ca exponenti ai lumii in!erioare.
%st!el, in timp ce (ucea!arul strabate imensitatile ceresti in zborul lui spre
)umnezeu, pajul 'atalin, Gbaiat din "lori si de pripas se apropie cu indrazneala de
'atalina si o imbie degraba intr-un ung/er cu dragostea-i vicleana. 'atalina, desi s-ar
parea ca poarta inca in inima ei un dor nestins pentru (ucea!ar, nu-l indeparteaza pe
'atalin, ba, pana la urma, cedeaza staruintelor acestuia, care o castiga, desi dragostea lui
nu are nimic din pro!unzimea si maretia iubirii (ucea!arului.
'atalina, coplesita de nostalgie, ii vorbeste si acum lui 'atalin despre iubirea ei
arzatoare pentru (ucea!arul de sus, pe care il intelege si-l doreste, dar la inaltimea caruia
nu se va putea ridica niciodata$
(uceste c-un amor nespus
)urerea sa-mi alunge,
)ar se inalta tot mai sus,
'a sa nu-l pot ajunge.
atrunde trist cu raze reci
)in lumea ce-l desparteH
In veci il voi iubi si-n veci
*a ramanea departeH
Gagalnicul 'atalin, ademenind-o cu insistentele lui voluptoase, ii in!range totusi
visul si dorul de (ucea!ar.
artea a treia a poemului proiecteaza calatoria (ucea!arului in 'osmos, prin
s!erele cereti, spre )umnezeu, pentru a-i cere dezlegarea de vesnicie.
Rborul indraznet printre constelatii al (ucea!arului este de o maretie uluitoare.
%ripile-i cresc la dimensiuni uriase si-n drumul lui de "ul!er neintrerupt ratacitor printre
stele, ca un gand purtat de dor, vaile ;aosului se umplu de lumini ce izvorasc de
pretutindeni, ca la-nceputul lumii$
orni lucea!arul. 'resteau
In cer a lui aripe,
Gi cai de mii de ani treceau
In tot atatea clipe.
<n cer de stele dedesupt,
)easupra-i cer de stele -
area un !ulger neintrerupt
-atacitor prin eleH
)ar iata-l pe (ucea!ar ajuns in !ata )emiurgului, care salasluieste in in!initul
spatial al 'erului, pe care-l guverneaza din nevazut si de dincolo de timp$
'aci unde-ajunge nu-i /otar,
Nici oc/i spre a cunoaste,
Gi vremea-ncearca in zadar
)in goluri a se naste.
Impatimit de iubire, (ucea!arul cere %totputernicului - i*vor de viata si datator
de moarte - sa-l dezlege de vesnicia nea!ra si sa-l !aca muritor ca pe oricare alt
pamantean, ca sa se poata bucura, ast!el, de viata si de multdorita ora de iubire
- )e greul negrei vecinicii,
arinte, ma dezleaga
Gi laudat pe veci sa !ii
e-a lumii scara-ntreaga2
K, cere-mi, )oamne, orice pret,
)ar da-mi o alta soarte,
'aci tu izvor esti de vieti
Gi datator de moarte2
-eia-mi al nemuririi nimb
Gi !ocul din privire,
Gi pentru toate da-mi in sc/imb
K ora de iubireH
)emiurgul, dupa ce il asculta cu ingaduinta, numindu-l acum ;Iperion, cauta,
apoi, uimit de rugamintea-i, sa-l convinga de zadarnicia /otararii lui, aratandu-i mai intai
prapastia ce-i desparte pe nemuritori de micimea si vremelnicia muritorilor. ;Iperion
!ace insa parte din insasi !iinta )emiurgului, iar acesta ar insemna sa se ani/ileze pe el
insusi, in ipostaza in care i-ar admite ruga. 'eva mai mult - )emiurgul il s!atuieste
staruitor pe ;Iperion sa renunte la gandul lui desert, caci de vesnicie nu-l poate dezlega,
iar moartea nu i-o poate darui.
'a sa-l convinga mai usor, )emiurgul il indeamna pe ;Iperion sa priveasca spre
amant si sa vada cu oc/ii lui ce-l asteapta acolo, printre oamenii obisnuiti, care durea*a-
n vant deserte idealuri.
'ea de-a patra parte a poemului, ultima, revine, ast!el, cu des!asurarea !aptelor pe
amant. (a indemnul )emiurgului, ;Iperion isi indreapta privirile in jos si, in as!intit de
seara, el zareste pe amant, intr-un crang, sub umbrarul teilor, in lumina lunii, pe
'atalina, imbatata de amor, alaturi de vicleanul muritor 'atalin.
*azandu-l stralucind din nou pe 'er, 'atalina nu se s!ieste sa impartaseasca acum
(ucea!arului !ericirea ei e!emera si-l roaga, coplesita de nostalgie, s-o inteleaga si sa
coboare pe-o raza in codru, ca sa-i lumineze, de asta data, norocul.
)ezamagit pro!und de tot ce vede si aude, (ucea!arul nu mai tremura acum ca-n
alte dati in codri si pe dealuri si nu mai cade ca-n trecut, ci, ramanand in inaltul 'erului,
el raspunde 'atalinei s!idator, dar si cu dureroasa resemnare, pecetluindu-si, in acelasi
timp, cu mandrie insingurarea vesnica in nemurire$
- 'e-ti pasa tie, c/ip de lut,
)ac-oi !i eu sau altulL
&raind in cercul vostru stramt,
Norocul va petrece,
'i eu in lumea mea ma simt
Nemuritor si rece.
ornind de la propria lui experienta de viata, Eminescu dezbate in Luceafarul
problema geniului in termenii lui Gc/open/auer, dar, cunoscuta !iind structura lui si
!ormatia lui !ilozo!ica, el o rezolva la nivelul epocii sale, mai precis la nivelul perioadei
in care incepe elaborarea poemului.
(ucea!arul - adica ;Iperion, cum e numit in partea a doua a poemului -
reprezinta, in ascensiunea lui meditativa, insusi geniul poetului, cu care se con!unda,
destinul lor !iind acelasi. 'reatorul de geniu !ara noroc se detaseaza ca o imagine per!ect
conturata, in cadrul structurii estetice, care caracterizeaza poemul. El in!atiseaza cele
doua valente esentiale, si pururi solicitate, ale creatorului romantic - capacitatea de
cunoastere si setea nemasurata de iubire.
Gimbol al geniului, al omului superioritatii spirituale depline, (ucea!arul,
;Iperion, desi c/inuit de o pasiune mistuitoare pentru !ata de imparat, 'atalina - !iinta
obisnuita - are, totusi, o comportare titaniana. Ideea de la care pleaca Eminescu este aceea
ca geniul, inaltandu-se in s!ere spirituale oricat de inalte, nu poate trai izolat si, prin
urmare, el aspira la apropierea, la comuniunea cu lumea obisnuita. (ucea!arul, purtat de o
ast!el de aspiratie, se desprinde din s!erele lui ceresti ca sa renasca de doua ori in c/ipul
unui tanar de o !rumusete demonica, pentru a cuceri iubirea !etei de imparat. "ai mult
decat atat - el doreste sa-si trans!orme iubita intr-o stea si s-o ridice in lumea lui, in
s!erele lui ceresti. Radarnica ii ramane insa incercarea, caci !ata de imparat nu-l poate
urma, dar ii cere, de vrea sa-l indrageasca, sa coboare el din s!erele lui inalte, pe amant,
sa renunte ast!el la nemurire si sa devina muritor ca si ea.
)rama (ucea!arului, a lui ;Iperion - adanca si !ara de seaman - izvoraste din
neputinta de a-si realiza aspiratiile, data !iind prapastia care exista intre idealul sau
superior si marginirea lumii inconjuratoare.
Iubirea lui ;Iperion pentru !ata de imparat nu cunostea insa limite si se
des!asoara la nivelul trasaturilor morale caracteristice omului superioritatii spirituale
depline. In marturisirea iubirii sale, ;Iperion dovedeste solemnitate si maretie morala, pe
care le pun in lumina nu numai cele doua renasteri succesive, ce concretizeaza apriga lui
dorinta de viata, de apropiere, dar si culmea incordarii active pe care o atinge setea lui
nespusa de iubire, prin /otararea de a renunta la nemurire, acceptand, ast!el, in cele din
urma, insasi ideea sacri!iciului total$
- &u-mi cei c/iar nemurirea mea
In sc/imb pe-o sarutare,
)ar voi sa stii asemenea
'at te iubesc de tare2
)a, ma voi naste din pacat,
rimind o alta lege2
'u vecinicia sunt legat,
'i voi sa ma dezlege.
(ucea!arul isi ia, ast!el zborul spre )emiurg, ca un "ul!er neintrerupt sau ca un
!and purtat de dor. Identi!icat cu /otararea (ucea!arului, poetul in!atiseaza zborul in sus
prin imensitatile spatiale ale 'erului intr-o suita de imagini de o uluitoare !orta artistica.
%jungerea (ucea!arului la )emiurg imbraca !orma unei caderi p/aZtoniene, dupa cum
nemaipomenita ni se pare aceasta intuire a contractiei timpului intr-un zbor de lumina,
intr-un !ulger neintrerupt.
;otararea (ucea!arului de a renunta a nemurire de dragul !ecioarei pamantene
concretizeaza conceptia poetului despre iubire, privita ca un ideal superior, ca o inalta
aspiratie care nu poate !i atinsa si realizata decat prin credinta, prin devotament si
sacri!iciu. -ugamintea pe care ;Iperion o adreseaza )emiurgului de a-l trans!orma intr-
un muritor simbolizeaza nu numai puterea de sacri!iciu a omului superior, dar si actul de
nesupunere, de razvratire !ata de ordinea existenta si !ata de !auritorul si aparatorul ei -
care este )emiurgul insusi. )ragostea lui de viata, dorinta geniului de a trai in mijlocul
colectivitatii umane se desprind limpede din gestul de suprema renuntare a (ucea!arului
la nemurire.
)emiurgul, surprins de ruga lui ;Iperion, cauta sa-l convinga insa ca renuntarea
la vesnicie nu este posibila, intrucat ;Iperion este una cu insasi !iinta eterna a
)emiurgului - acesta invederandu-i puterile divine, domnia lumii, sau vorbindu-i ca unui
egal$
Noi nu avem nici timp, nici loc,
Noi nu cunoastem moarte.
%bia insa cand )emiurgul il indeamna sa priveasca pe amant si sa vada ce il
asteapta acolo, ;Iperion se trezeste din zadarnicul sau vis de dragoste pentru o muritoare
si se /otaraste sa ramana mai departe in lumea lui Gde sus, in cercul seninatatii lui
tragice. &itan al s!erelor siderale, egal cu sine insusi, !ixat in destinul si in locul lui Gde
sus, coplesit acum de o melancolie impersonala, ;Iperion elimina din su!letul sau orice
resentiment si, in ec/ilibrul pe care si-l restabileste prin revenirea din criza lui dionisiaca,
cuvintele ce-i marturisesc renuntarea nu mai rasuna nici de amaraciunea dezamagirii, nici
de sarcasmul din alte creatii ale poetului, nici de tristetea intunecata a gandului care
iscodeste stramba alcatuire a lumii. Intr-o asemenea situatie, straduinta lui de a !ace
inteles si urmat nu mai apare umilita, iar privirile lui raman acum indreptate contemplativ
spre tariile vesnice ale 'erului.
'omplexitatea morala a (ucea!arului - ;Iperion este, asadar, uluitoare.
)ar si !ata de imparat, 'atalina, intrupeaza un caracter complex, in planul vietii
pamantenilor. In primul rand, pentru ca, intocmai cum (ucea!arul aspira la implinirea
iubirii sale cu o muritoare, tot ast!el 'atalina aspira la iubirea deplina cu cel de sus, de
care se simte vrajita, aspira la implinirea acestui ideal, aspira la o viata superioara.
%sadar, si 'atalina isi are drama ei. )rama 'atalinei izvoraste, insa, din ciocnirea acestei
nobile aspiratii cu conditia ei de muritoare, cu !irea ei pamanteasca, marginita, care nu-i
ingaduie sa se ridice la inaltimea lui ;Iperion.
*isatoarea !ecioara craiasa inca !ara nume, in prima parte a poemului, poetul
denumind-o simplu o prea "rumoasa "ata - se zbate intre dragostea ei pentru (ucea!ar si
teama de strania lui in!atisare. Ea il vede cand ca pe un mort "rumos cu oc$ii vii, cand ca
pe un strain la vorba si la port, cand ca pe un demon de neinteles. Gubliniind, ea insasi,
distanta ce-o separa de (ucea!ar si, in egala masura, potrivirea ei cu pajul, 'atalina inca
isi mai intoarce privirile si ruga, cu nostalgie, spre (ucea!ar, ca spre o lume a visurilor ei.
Eata cere, de !apt, (ucea!arului sa-si sacri!ice nemurirea, adica sa devina muritor, sa
prinda c/ip pamantesc, ca ea. 'erandu-i renuntarea la nemurire, ea ii cere, de !apt, viata,
mani!estare, intrupare concreta si deplina, ii cere caldura iubirii adevarate. %dica, sa
inceteze a mai !i acel mort "rumos cu oc$ii viiIi cere sa !ie, sa existe, ca ea si ca altiiH
caci eu sunt vie, tu esti mort si oc$iul tau ma-n!$eata.
)eosebirea de esenta dintre !ata de imparat, 'atalina, si (ucea!ar, caruia ii cere
supremul sacri!iciu, este evidenta. 'aci, in timp ce (ucea!arul, manat de neistovita sete
de implinire a iubirii lui, se indreapta spre )emiurg pentru a-i cere sa-l dezlege de
nemurire - geniul, ca si (ucea!arul, traind in lumea astrilor, in a!ara intereselor
individuale - zbuciumul 'atalinei nu tine mult, conditia ei telurica determinand-o sa-si
daruiasca, intre timp, inima unui muritor cu soarta ingemanata. Neputand sa se ridice la
inaltimea unui ideal, desi vrea sa se transporte pe planul unei existente superioare,
'atalina se impaca, pana la urma, cu o iubire pamanteasca obisnuita, lipsita de orice sens
superior.
)emiurgul - principiul si izvorul suprem al lumii si al ordinii universale - arata lui
;Iperion planul si sensurile existentei lui inalte si nemuritoare. El simbolizeaza ideea de
armonie imuabila a 'osmosului, iar prin raspunsul lui la ruga lui ;Iperion, Eminescu isi
marturiseste mai clar decat oriunde in economia generala a poemului, viziunea lui despre
structura statica si ierar/ica a lumii. )emiurgul reprezinta gandirea creatoare, gandirea
rece, lucida, opusa aspiratiei determinata de reverie. "enirea sa este aceea de arata
necrutator adevarul obiectiv, de a demonstra si a demasca.
<ltimele !aze ale elaborarii poemului scot in evidenta !aptul ca Eminescu acorda
o atentie nemasurata valori!icarii sursei initiale !olclorice si !ondului vec/i de cuvinte ale
limbii noastre, imputinand considerabil numarul neologismelor, in cristalizarea materiei,
a celor mai inalte valori muzicale, picturale, poetice, ar/itectonice, subliniate in
succesiunea, aparent atat de simpla, a versurilor. Eorma de!initiva a poemului pastreaza
un numar !oarte redus de neologisme$ amor, anin, demon, distrasa, $aos, $imeric, divina,
nimb, palid, s"era, repaos etc. oetul izbutind o adevarata per!ormanta in realizarea
grandioasa a acestei alegorii, cu sensuri !ilozo!ice, multiple si permanente, in 7@ de
stro!e, numarand 674 versuri si numai .75@ de cuvinte, dintre care .C@@ sunt de origine
latina.
Eolosind nebanuite intuitii ale !anteziei poetice, in revarsarea lirica a su!letului
sau, dincolo de densitatea luminoasa a imaginilor, a atator epitete morale si !izice,
meta!ore, comparatii si expresii speci!ic romanesti, populare sau eminesciene, poetul
recurge in Luceafarul, in procesul de concentrare e expresiei, la simplitatea clasica a
versurilor, care-i ingaduie succesiunea rapida de amanunte descriptive si de idei
polarizate in jurul temei !undamentale.
*ersurile, uneori incarcate de sensuri ca niste a!orisme, sunt grupate in stro!e
catrene, cu perioade iambice de @\A silabe, apropiate de ritmul baladelor.
%st!el, prin nobletea ideilor si pro!unzimea sentimentelor, prin adancimea
!ilozo!ica si indrazneala atitudinii, prin umanismul lui arzator, prin !orta de sugestie si
splendoarea neobisnuita a sintagmelor - Luceafarul lui Eminescu - creatia de o structura
singulara a poetului, ce ni se dezvaluie in uluitoare sclipiri de imagini - se inscrie intre
valorile absolute cele dintai si dintotdeauna, ale marii poezii universale.
Introducere
-omanismul eminescian reprezinta un moment esential In evolutia poeziei si a literaturii
romane. Elementele de!initorii pentru estetica acestui curent se regasesc In opera poetului
atat la nivelul continutului, cat si la nivelul compozitional prin pre!erinta pentru anumite
!iguri de constructie sau de gandire, dintre care cel mai des Intalnita este antiteza.
Iubirea ramane o tema romantica prin excelenta ce apare In numeroase poeme
eminesciene, cu precadere In primele doua etape de creatie, In texte precum Gara pe deal
sau )orinta, ca un scenariu posibil, proiectat In viitor sau Intr-un plan oniric, sau In opere
ce transmit sentimentele de tristete ale unui eu liric Indepartat de puritatea iubirii din
trecut =)e ce nu-mi vii, e langa plopii !ara sot, )in valurile vremii>
.
%semanari1deosebiri Intre cele doua opere prin evidentierea elementelor romantice
Eloare albastra si (uce!arul reprezinta doua dintre poeziile ce ilustreaza tema iubirii In
semni!icatiile ei cele mai pro!unde, !iind corelata cu o alta supratema eminesciana,
respectiv cea a conditiei omului de geniu. rima dintre cele doua poezii citate prezinta
ipostaza iubirii terestre, Intre un eu masculin ce Intruc/ipeaza geniul prin aspiratia sa de a
cuprinde, spiritual, universul, si o !eminitate ce se de!ineste prin idelaul dionisiac,
/edonist, de tip Ucarpe diemF.
'apodopera a liricii eminesciene, (ucea!arul este o algorie a conditiei omului de geniu,
vazut inclusiv In raporturile sale cu dragostea, asadar poemul prezinta tema iubirii In
doua ipostaze, pe de o parte cea dintre doua entitati ce apartin unor lumi incompatibile,
!ata de Imparat si (ucea!ar In primul tablou, pe de alta parte iubirea pamanteana, lectia
de iubire dionisiaca a lui 'atalin catre un corespondent din ordinea umana, 'atalina.
'a specie, Eloare albastra este o egloga, o idila cu dialog plasata Intr-un cadru rustic, iar
(ucea!arul este un poem epic alegoric, sinteza a mai multor specii dintre care amintim
pastelul cosmic =zborul uranic al lui ;Iperion>, pastelul terestru =tabloul erotic din !inal>
sau meditatia cu caracter !ilozo!ic =replica )emiurgului>. %mbele poezii ilustreaza tipul
de lirism obiectiv, avand un vag !ir epic si ca modalitate de expunere alternarea replicilor
mai multor UmastiF=&udor *ianu> ale eului liric.
Elemente de romantism se regasesc In ambele poeme la nivelul motivelor literare, dintre
care amintim codrul ca spatiu protector al iubirii, aspiratia spre o stea sau spre alte
elemente ale planului cosmic, luna ca astru tutelar. )e asemenea, antitezele terestru-
cosmic, e!emeritatea si !ragilitatea conditiei umane-eternitatea spatiului cosmic, vis-
realitate, masculin-!eminin si construirea poemelor din tablori care alterneaza !ie replicile
eului masculine cu cele ale eului !eminin In Eloare albastra, !ie planul uman-terstru cu cel
cosmic In (ucea!arul reprezinta argumente In plus ce evidentiaza caracterul romantic al
celor doua texte.
rezentare comparativa a temei iubirii
In Eloare albastra, analiza celor patru secvente evidentiaza portretele si atitudinile
Indragostitilor. Incipitul este constituit din primele 6 stro!e, respectiv replica !etei, ce
reprezinta o c/emare la Impartasirea sentimentului de dragoste. %naliza motivelor din
aceste stro!e depaseste Incadrarea poeziei In tema naturii, anticipand antiteza dintre
aspiratia spre Inalt a eului masculin, ipostaza a omului de geniu, si idealul de tip Ucarpe
diemF al omului comun, reprezentat de eul !eminin. "otivele ilustreaza !ie departarea In
Inaltime =Uceruri ^nalteF, UsoareF>, !ie In plan orizontal =Ucampii asireF, UIntunecata
mareF>, !ie In plan temporal =Upiramidele-nvec/iteF>, pentru a accentua aspiratia geniului
de a cuprinde spiritual tot universul. )e asemenea, se evidentiaza doua atitudini
contrastante$ cautarea Implinirii la nivel intelectual a eului masculin si cautarea !ericirii la
nivel a!ectiv a eului !eminin.
Gtro!a a I*-a constituie a doua parte a poemului si reprezinta o completare a atitudinii
portretului masculin printr-o dubla raportare$ pe de o parte el desconsidera idealul
/edonist =dionisiac> al !etei, idee exprimata prin !olosirea diminutivului UmititicaF =cu
sens peiorativ, dar si cu sens a!ectiv> sau prin versurile eu am ras, Un-am zis nimicaF. e
de alta parte, privind retrospectiv povestea de dragoste, el regreta re!uzul sau,
constientizand ca !ericirea nu este de gasit decat In plan a!ectiv$ U%/Q ea spuse adevarulF.
In (ucea!arul, iubirea atrage In primul tablou un reprezentant al ordinii cosmice si o
muritoare, personaje exceptionale In situatii exceptionale. Eata de Imparat, Umandra-n
toate celeF, este o ipostaza superioara a destinului uman prin unicitate, sacralitate
=comparatia U'um e !ecioara Intre s!intiF>, aspiratia spre cunoasterea univrsala =prin
ec/ivalenta cu luna, simbol al cunoasterii>, !iind perdestinata unei experiente de
cunoastere =U(ucea!arul asteaptaF, UEa trebui de el In somn 1%minte sa-si aducaF>.
Gpirit problematizant si contemplativ, ea este predispusa la visare, elemente ce o
Incadreaza Intr-o tipologie romantica. *enirea (ucea!arului In visul ei este descrisa prin
sinatgme precum Ul-atinge mainile pe piept,1 I-nc/ide geana dulceF, U!ata ei IntoarsaF,
Uoc/ii mari, batand Inc/isiF, ce amintesc de un ritual mortuar, caci iubirea celor doua
entitati nu este posibila decat dincolo de limitele existentei terestre, Intrucat apartin unor
lumi incompatibile. 'ele doua invocatii ale !etei, prin care (ucea!arul este c/emat ca un
dublu In vederea constituirii cuplului =U*iata-mi lumineazaQF>, sunt urmate de doua
metamor!ozari succesive ale astrului, In Inger si In demon.
'ele doua metamor!ozari se pot analiza paralel$ (ucea!arul alege In ambele cazuri
ipostaze terestre sociale superioare =Uarea un tanar voievodF>, are Insemne ale puterii
Utoiag1Incununat cu trestiiF, U'oroana-i arde pareF> si In!atisarea !rumoasa =Umandru
tanar^*^mandru c/ipF>, se naste din principii primordiale =cer si mare, respectiv aer si
apa> sau contrare =soare si noapte, respectiv Intuneric si lumina>, dar nu are atributele
umanitatii =Fumbra !etei stravezii 1 E alba ca de cearaF, Umarmoreele brataF, Upalid e la
!ataF>, ci apartine mai degraba altei lumi =Uvanat giulgiF, Unegru giulgiF, Uun mort !rumos
cu oc/ii viiF>.
-e!uzul !etei reprezinta o !orma de superioritate, caci ea constientizeaza limitele
destinului uman si Isi asuma statutul de muritoare. e de alta parte, /otararea
(ucea!arului de a cere dezlegarea de nemurire In numele iubirii reprezinta !orma suprema
a sacri!iciului !iintei superioare.
In antiteza cu registrul grav al iubirii din primul tablou, In stro!ele JJ-CJ are loc
apropierea Intre doi exponenti ai aceleiasi lumi$ 'atalin are o origine sociala in!erioara
=UImple cupele cu vin 1 "esenilor la masaF, Uun paj ce poarta pas cu pas 1 %-mparatesei
roc/iiF> si o paternitate incerta =Ubaiat din !ior si de pripasF>, este c/ipes =Ucu obrajori ca
doi bujoriF>, dar percepe dragostea la nivel instinctual =UpanditorF, UIndraznet cu oc/iiF>.
El o initiaza pe 'atalina In ritualul erotic pamantean, care Insa nu are nicio nota de
vulgaritate. 'atalina trebuie pusa In relatie cu !ata de Imparat din tabloul Intai$ ea
abandoneaza registrul liric, literar din prima parte In !avoarea unuia popular, regional =Uia
du-t^ de-ti vezi de treabaF, Uce vrei, mari 'atalinF>, iar idila cu un paj pune sub semnul
Intrebarii statutul de !ata de Imparat din prima parte a poemului. rin urmare, 'atalina si
!ata de Imparat reprezinta doua !ete ale aceluiasi personaj$ 'atalina-ipostaza diurna, !ata
de Imparat-ipostaza nocturna ce implica aspiratia de a depasi limitele conditiei umane.
'adrul cu o usoara tenta de vulgaritate al Intalnirii dintre 'atalin si 'atalina din tabloul al
II-lea este Inlocuit de unul natural, salbatic, !eeric, asemanator celui din Eloare albastra,
imaginarul romantic reunind motive speci!ic eminesciene$ seara, luna, codrul, teiul, lacul2
cuplul este o idee mito-poetica ce re!ace puritatea adamica a perec/ii primordiale Intr-o
natura protectoare. 'ea de-a treia invocatie a !etei adresata (ucea!arului nu mai vizeza
Insa iubirea dintre doua entitati incompatibile, caci de data aceasta ea se adreseaza
astrului ca unei stele aducatoare de noroc =Uatrunde-viata si In gand 1 Norocu-mi
lumineazaF>.
Gemni!icatiile poeziilor din perspectiva !inalului
Einalul celor doua poezii con!irma aceeasi viziune asupra iubirii$ drama geniului consta
In !aptul ca el nu se poate Implini a!ectiv, deci nu poate accede la cunoasterea totala.
<ltimele doua stro!e din Eloare albastra reprezinta replica eului masculin, ce sintetizeaza,
pe de o parte, regretul epuizarii povestii de dragoste, pe de alta parte, atitudinea sceptica a
geniului, condamnat la singuratate si ne!ericire. *ersul !inal U&otusi este trist in lumeQF
are valoare gnomica si ilustreaza totodata in!luenta !ilozo!iei lui Gc/open/auer, pentru
care egoismul si raul sunt singurele realitati care guverneaza lumea. In mod similar,
ultimele sase versuri din (ucea!arul cuprind, In aceeasi tonalitate axiomatica, !ormularea
antitezei dintre destinul omului mediocru, supus /azardului =U&raind In cercul vostru
stramt 1 Norocul va petreceF> si omul de geniu, sustras devenirii, lipsit de a!ect, apolinic
si totodata resemnat, invulnerabil =U'i eu In lumea mea ma simt 1 Nemuritor si receF>.
'oncluzie
In concluzie, tema iubirii este tratata In cele doua poezii In relatie cu una dintre cele mai
grave teme din lirica eminesciana, cea a conditiei omului de geniu. -omantice prin
specie, teme, motive si elemente de opozitie, Eloare albastra si (ucea!arul raman doua
dintre creatiile de exceptie ale poetului.
oezia V(ucea!rulW este considerat de ctre critici ca !iind cea mai reprezentativ
poezie pentru opera liric eminescian deoarece aceasta conine ntreaga plaj tematic a
discursului liric eminescian precum i ideologia romantic ce a modulat g0ndirea,
inclusiv !iloso!ic a lui Eminescu.
V(ucea!rulW se ncadreaz n specia literar a poemului, specie de inter!eren a epicului
cu liricul, de ntindere relativ mare, cu un coninut !ilozo!ic i caracter alegoric. &otodat,
V(ucea!rulW este un poem romantic, realizat prin amestecul genurilor =epic, liric i
dramatic> i al speciilor. %s!el, lirismul susinut de meditaia !ilozo!ic i de
expresivitatea limbajului este turnat n sc/ema epic a basmului i are elemente dramatice
=secvenele realizate prin dialog i dramatismul sentimentelor>.
oezia V(ucea!rulW pune n discuie incompatibilitatea dintre geniu i omul de r0nd.
Kriginalitatea textului eminescian const, deci, n problematizarea raportului de existen
dintre !iina geniului i a omului comun, n condiiile n care povestea (ucea!rului,
des!urat pe alte coordinate, a !ost preluat de Eminescu urm0nd ca surse de inspiraie
dou basme$ VEata din grdina de aurW i V"iron i !rumoasa !r corpW.
&ema romantic a poemului este problematica geniului n raport cu lumea, iubirea i
cunoaterea. Iubirea se nate lent din starea de contemplaie i de visare, n cadru nocturn,
relizat prin motive romantice$ lucea!rul, marea, castelul, !ereastra, oglinda, visul. %st!el,
compoziia romantic se concretizeaz prin opoziia planurilor cosmic i terestru,
respectiv prin opoziia a dou ipostaze ale cunoaterii$ geniul i omul comun. &ema
iubirii este ilustrat n text prin dou poveti de dragoste care de!inesc iubirea n mod
di!erit2 pentru (ucea!r iubirea este o cale superioar de cunoatere pentru care merit
sacri!iciul morii =accept0nd moartea (ucea!arul dorete, de !apt, s cunoasc ceva ce i
este interzis n interiorul planului su existenial, deci s cunoasca ceva de dincolo de
lumea sa>, pe c0nd iubirea ilustrat n tabloul al doilea, de 'tlin i 'tlina, pune n
lumin o de!inire a sentimentului mediata de eros, iubirea i erosul !iind cosubstaniale,
iubirea pentru omul comun mplinindu-se prin eros n interiorul cuplului.
Incipitul poemului, un prim element al textului poetic, semni!icativ pentru ilustrarea
viziunii despre lume, conine !ormula speci!ic basmului prin care cititorul este avertizat
asupra structurii narative$ V% !ost odat ca-n povesti 1 % !ost ca niciodatW.?nt0mplrile
sunt puse sub semnul unui timp mitic, n care !aptele sunt unice i irepetabile. ?n aceste
condiii, !ata de mprat va avea atributele unei !iine ieite din limitele comunului,
particularizat prin unicitate n lumea n care triete$ VK prea !rumoas !at 11 Xi era una
la prini 1 Xi m0ndr-n toate cele 1 'um e !ecioara ntre s!ini 1 Xi luna ntre steleW.
)e asemenea, un al doilea element al textului poetic, relevant pentru prezentarea viziunii
despre lume, este titlul poemului, care este, de !apt, motivul central al textului. &itlul
susine alegoria pe tema romantic a locului geniului n lume, vzut ca !iin solitar i
ne!ericit, opus omului comun. %legoria nseamn c povestea, personajele, relaiile
dintre ele sunt transpuse ntr-o suit de meta!ore, personi!icri i simboluri. &otodat,
titlul unete dou mituri$ unul rom0nesc, al stelei cluzitoare i altul grecesc, al lui
;Iperion =Vcel care merge pe deasupraW>, suger0nd natura dual a personajului de tip
romantic.
?n ceea ce privete motivele romantice de la nceputul poemului$ lucea!rul, marea,
castelul, !ereastra, oglinda, acestea susin atmos!era de contemplaie i de visare n care
se nate iubirea dintre (ucea!r i !ata de mprat. "otivul ngerului i motivul
demonului sugereaz c/ipurile sub care se arat (ucea!rul, ampli!ic0nd tensiunea liric a
tririi emoiei erotice. ?n antitez cu imaginea angelic a primei ntrupri, a doua este
circumscris demonicului, dupa cum o percepe !ata$ VK, eti !rumos, cum numa-n vis 1
<n demon se aratW.
Rborul cosmic, motiv literar ce relevsetea de iubire ca act al cunaoterii absolute, se
intersecteaz cu nuanate motive ale timpului. Rbur0nd spre )emiurg, ;Iperion ajunge
ntr-un spaiu atemporal, care coincide cu momentul dinaintea naterii lumilor$ V'aci
unde-ajunge nu-I /otar, 1 Nici oc/i spre a cunoate,1 i vremea-ncearc n zadar 1 )in
goluri a se nateW.
e de alt parte, n constituirea cuplului adamic, pro!unzimea pasiunii i unicitatea iubirii
trite l scot pe 'tlin din ipostaza terestr$ V T K, las-mi capul meu pe s0n, 1 Iubito, s
se culce 1 Gub raza oc/iului senin 1 Xi negrit de dulce2 1 'u !armecul luminii reci 1
D0ndirile str0bate-mi, 1 -evars linite de veci 1 e noaptea mea de patimiW.
&otodat, particularitile prozodice ale textului sunt semni!icative pentru ilustrarea
viziunii despre lume. %ntiteza dintre planul terestru i cel cosmic este sugerat, la nivel
!onetic, de alternarea tonului minor cu cel major, alternare realizat prin distribuia
consoanelor i a vocalelor. "uzicalitatea elegiac, meditativ a celor 7@ de stro!e ale
poemului, este dat msura versurilor =A T @ silabe, ritmul iambic, rima ncruciat. )e
asemenea, sunt prezente asonanele i rima interioar =VunaWTVlunaW, VzareW T VrsareW ,
VplecW T VmpleW>.
?n opinia mea, poemul V(ucea!rulW nsumeaz toate categoriile lirice din poezia
anterioar a lui Eminescu i poate !i considerat un mit al poeziei i al poetului, n msura
n care poezia sa nu este o imitaie a naturii, ci o trans!igurare liric a semni!icaiilor
realitii, iar simbolurile cu care opereaz autorul sunt !orme nci!rate ale unor idei
!ilozo!ico-poetice.
oemul (ucea!arul este un poem romantic pe tema destinului omului de geniu. oemul se
des!asoara pe un vag !ir epic intr-o suita de meta!ore si simboluri prin care se sugereaza
idei !iloso!ice. Este deci in egala masura un poem de dragoste si un poem !iloso!ic.
entru a releva conditia geniului ne!ericit , insingurat , "i/ai Eminescu asimileaza si
trans!orma in simboluri lirice antinomiile din !iloso!ia s/open/aueriana re!eritoare la
omul superior si la cel comun . Deniul este inzestrat cu inteligenta , obiectivitate ,
capacitatea de a-si depasi s!era , aspiratia spre cunoastere , posibilitatea de a se sacri!ica
in vederea atingerii unui idea , mani!esta o adevarata vocatie pentru viata traia in
solitudine.Kmul comun este sociabil, se caracterizeaza prin instinctualitate ,
subiectiviate , incapacitatea de a-si depasi conditia , vointa de a trai , dorinta de a !i
!ericit.
)in acest punct de vedere (ucea!arul este o alegorie pe tema romantica a locului geniului
in lume. %st!el inseamna ca povestea, personajele si relatiile dintre ele nu sint decit o
suita de personi!icari, meta!ore si simboluri care sugereaza idei, conceptii, atitudini iesite
dintr-o meditatie asupra geniului vazut ca !iinta ne!ericita si solitara opus prin structura
omului comun. %ceasta viziune romantica asupra geniului este puternic in!luentata de
!iloso!ia lui Gc/open/auer.
)upa ce a incercat sa construiasca in jurul temei o!erite de :unisc/ un poem !iloso!ic de
mare amploare , el a restrans semni!icatia meditatie sale $ si-a umanizat personajul ,
!acandul un simbol al geniului , al ganditorului , si-si imagineaza destinul propriu dupa
modelul acestei permanente a astrului , indi!erent si rece. %ici , pe pamant geniul va !i
deci solitar, indi!erent , dar inaltat prin su!erinta lui la nemurire.
K interpretare a poemului (ucea!arul socoteste aceasta creatie ca un poem al FvocilorF
poetului sau un poem al mastilor in sensul ca poetul se proiecteaza in di!erite ipostaze
lirice. %st!el Eminescu s-a imaginat pe sine in primul rind in (ucea!arul sau ;Iperion,
geniul care cauta suprema clipa de !ericire !ara sa !ie inteles si raminind la locul sau
separat de societatea din jur. Eminescu s-a imaginat insa si in c/ipul lui 'atalin.
aminteanul obisnuit care traieste din prima clipa a dragostei.
artea urmatoare cuprinde zborul lucea!arului spre 'reator este un zbor simbolic, mental,
avand semni!icatia ajungerii geniului la constiinta sa de nemuritor. Rborul inseamna deci
constientizarea de catre ;Iperion a conditiei sale superioare 2 geniale. Rborul are loc din
!init in in!init$
F<n cer de stele dedesubt,
)easupra-i cer de stele -
area un !ulger ne-ntrerupt
-atacitor prin ele.F
;Iperion a aspirat la o comunicare prin iubire cu oamenii obisnuiti, dar acest lucru,
ne!iind posibil, el ajunge la o intelegere superioara a conditiei sale de geniu nemuritor,
contempland lumea in dialectica relativului cu absolutul$
F'e-ti pasa tie, c/ip de lut,
)ac-oi !i eu sau altul L
&raind in cercul vostru stramt
Norocul va petrece,
'i eu in lumea mea ma simt
Nemuritor si rece.F
*ersurile exprima amaraciunea, dezamagirea omului superior, neanteles de oamenii
obisnuiti. 'onjunctia adversativa FciF exprima opozitia !undamentala dintre geniu si
oamenii obisnuiti.FNemuritor si receFsugereaza insingurarea orgolioasa =mandra> a
geniului.roblema geniului este privita de poet din perspectiva !iloso!iei lui
Gc/open/auer, potrivit careia, cunoasterea lumii este accesibila numai omului de geniu,
care este capabil sa depaseasca s!era subiectivitatii, sa se depaseasca pe sine, inaltandu-se
in s!era obiectivului. Eiindu-i caracteristica inteligenta si ratiunea pura, are puterea de a
se sacri!ica pentru atingerea scopului. Gpre deosebire de el, omul de rand nu-si poate
depasi conditia subiectiva, !iind dominat de vointa oarba de a trai.
Dandirea !iloso!ica, atitudinea geniului !ata de conditia umana, !ata de lume, !ata de
existenta, apar in poem sub !orma expresiei poetice.oemul apare ca o meditatie
!iloso!ica de tip romantic asupra conditiei geniului in lume dar si asupra dramei omului
ca !iinta duala, prinsa intre viata si moarte, intre !apta si constiinta, intre pasiune si
renuntare, intre soarta si nemurire.
Eminescu a aspirat in permanenta spre dragostea ideala, !aurita prin daruire, puritate si
devotament. ;Iperion este simbolul suprem al acestei dorinte.;Iperion este o divinitate,
un demon, un zeu nemuritor stapanit de dorinta =nostalgia dupa iubirea pamanteana>. El
este o unitate a contradictiilor$ este de esenta divina prin nemurire si este de esenta umana
prin aspiratia spre o muritoare.
(ucea!arul este un domn al noptii instelate, este inger, este o !iinta neptunica, este o !iinta
uranica, este c/ip de demon, este un titan romantic, este o !rumusete ce impresioneaza si
inspaimanta in acelasi timp. Numele lui ;Iperion duce iarasi la ...
)tentie : &extul de mai sus este doar un previe3 al re!eratului, pentru a vedea daca
continutul acestui re!erat te poate ajuta. entru varianta printabila care poate sa contina
imagini sau tabele apasa butonul de ^do3nload^ QQQ
Mi0ai %minescu, 56uceafarul78 tema
romantica a !eniului
osted in (iteratura _ [anuarI Ct/, 45.6
Mi0ai %minescu este si va ramane unul dintre cei mai mari romantici ai literaturii romane,
operele sale !iind cunoscute si peste /otare.
9omantismul este un curent literar ce apare in sec SS si care se opune clasicismului, sustinand cultivarea sensibilitatii, evaziunea in trecutul
istoric, vis, contemplarea naturii, interesul pentru !olclor, eroi exceptionali ce evolueaza in situatii exceptionale.
oemul care reprezinta cel mai bine acest curent este capodopera 56uceafarul7, ce apare in +::. si care este un poem filosofic in care
elementele lirice se imbina cu cele epice.Incipitul sta sub semnul mitului, al incertitudinii, !iind redat de imaginea basmului, idee sugerata de
!ormula initiala speci!ica acestuia$ 5) fost odata ca8n povesti;) fost ca niciodata7.*ersurile surprind in mod concis intreaga semni!icatie a
poemului, sugerand nu doar unicitatea !etei de imparat Vprea !rumoaseW, ci si a povestii ei de iubire.
Structura pastreaza elemente clasice, poemul !iind impartit in 7@ stro!e cuprinse in J tablouri, ce surprind in interiorul lor marile teme
romantice eminesciene$ geniul, iubirea si natura, viziunea cosmica, !olclorul.%cestea sunt preluate !ie din !olclor, !iloso!ie sau literature
universala, toate subordonandu-se temei centrale$ conditia omului de geniu a!lat in antiteza cu omul obisnuit, antiteza mascata de povestea de
iubire dintre doua personaje romantice, ce apartin unor lumi di!erite.
<mul de !eniu este preluat din !iloso!ia lui Gc/open/auer si devine o mare tema romantica dezbatuta nu numai in 56uceafarul7, ci si in
VScrisoarea $7 si 5Glossa7, primind ast!el mai multe ipoteze, care se completeaza reciproc. In ultimele doua opera geniul este reprezentat de
dascalul cu Vbumbacul in!undat in urec/iW, respectiv de poet, care sunt inzestrati doar cu inteligenta si cunoastere si care raman izolati de
societate pentru ca nu sunt compaatibili cu aceasta, nu reusesc sa isi !aca inteles mesajul trimis lumii.In poemul !iloso!ic geniul este (ucea!arul ,
posesor nu doar al ratiunii, ci si al capacitatii afective, caci el se indragosteste de o prea !rumoasa !ata cu scopul de a se ec/ilibra.Iubirea lor
se naste din priviri, semni!icativa !iind prima secventa poetica$ VIl vede azi, il vede mani1%st!el dorinta-I gata,1Iar el privind de saptamani1Ii
cade draga !ataW.Insa aceasta dragoste nu este posibila pentru ca ei !ac parte din doua lumi di!erite, antitetice$ (ucea!arul apartine lumii
cosmosului si eternitatii, iar !ata de imparat celei terestre si e!emere. Motivul visului si al o!linzii o!era celor doi indragostiti posibilitatea de a
comunica si de a se intalni2 ast!el limitele spatiului sunt in!rante, visul !iind lumea in!inita.(a Eminescu timpul primeste doua valori$
ec/inoxial, etern, dat de motivele romantice care compun cosmosul =astre, luna, stele, lucea!ar> si unul al solstitiului, al mortii si al !initului.
%spiratia !etei de imparat catre acest astru stralucitor nu este intamplatoare, ea dorind de !apt o depasire a conditiei de muritoare.'on!orm
mitologiei indice su!letul omului este !ormat din doua principii$ masculin si !eminin, care sunt c/emate spre a deveni un singur spirit.In acest
sens !ata invoca pe (ucea!ar incercand o comuniune si o implinire la nivel cosmic$ V'obori incet lucea!ar blandW, o comuniune care nu se va
in!aptui niciodata insa.(a !iecare c/emare a !etei, (ucea!arul se intrupeaza pe rand din 'er si "are, din Goare si Noapte, ceea ce !ace trimitere
la geneza.In ultima invocare !ata nu mai spune Vviata-mi lumineazaW, ci Vnorocu-mi lumineazaW subliniind !ericirea gasita alaturi de altul,
pentru ca in timp ce (ucea!arul calatorea spre )emiurg pentru a-i cere dezlegare la nemurire, in plan terestru se des!asura secventa iubirii
in!iripate intre !ata de imparat, ce devine 'atalina si un alt semen, 'atalin. Gimilitudinea numelor demonstreaza asemanarea !iintelor omenesti
incapabile sa atinga superioritatea.In plan cosmic se des!asoara calatoria inter!alactica a (ucea!arului, motiv preluat din !iloso!ia lui :ant, iar
ajuns la )emiurg, acesta il numeste pe (ucea!ar ;Iperion, ce in greaca vec/e desemna cel ce merge pe deasupra, cel superior.&atal 'eresc
incearca sa il !aca sa renunte la atractia umana pentru ca idealurile sale sunt desarte, conduse de noroc, iar lumea este asa cum spune un vers
din VDlossaW$ V%lte masti, aceeasi piesa.W )emiurgul re!uza cererea lui ;Iperion de a inlocui nemurirea cu Vo ora de iubireW, iar acesta isi da
seama de veridicitatea vorbelor &atalui 'eresc si de incompatibilitatea cu 'atalina, deoarece el este un intermediar al c/ipurilor de lut si
eternitate, iar ea reprezinta intreaga umanitate, care nu stie ce sa aleaga intre divinitate si a ramane la stadiul terestru.
<ltima stro!a este semni!icativa antitezei dintre geniu si omul obisnuit$ V&raind in cercul vostru stramt1Norocul vi-l petrece,1'i eu in lumea
mea ma simt1Nemuritor si rece.W;Iperion-geniul va ramane VnemuritorW in planul gandirii, dar VreceW in cel al iubirii, ast!el soarta
(ucea!arului este aceea de a rataci in univers permanent asa cum o cere esenta sa, soarta comuna cu a geniului, care Vnu e !ericit, nici nu poate
!erici pe cineva, n-are noroc si nici moarte.W
e langa ipostaza de inger , cum il vede !ata de imparat VK, esti !rumos cum numa-s vis1<n inger se arataW, ii sunt atribuite si caracteristici
demonice$ Vparul brunW, Vrivirea ta ma ardeW.recum remarca D.'alinescu, (ucea!arul lui Eminescu neaga caracterul demonului existent la
"ilton *ignI sau (ermotov, insa ceea ce il caracterizeaza pe deplin este titanismul inteles asa cum spunea ).opovici, 5o sete uriasa pentru
implinire si perfectiune.7