Mihai Eminescu - Scrisoarea I - comentariu Scrisoarea I

Scrisoarea I a aparut pentru prima data in Convorbiri literare la 1 februarie 1881. In totalitatea ei, ea este mai mult o meditatie asupra e istentei pe tema fortuna labilis!Soart" schimb"toare) din Memento mori. Scrisoarea I este deci un poem filo#ofic cu o structura romantica. El abordea#a in cadrul mai lar$ al relatie omului de $eniu cu timpul si societatea omeneasca in $enere, tema nasterii, evolutiei si a unei previ#ibile stan$eri a sistemului cosmic. Structura poemului se $rupea#a pe doua coordonate fundamentale, dupa cum problematica $eniului este infatisata in doua iposta#e. %rima, aceea de cu$etator, da nastere unei meditatii filo#ofice. & doua, accea a relatiei omului de $eniu cu societatea si posteritatea, conduce la satira. &ceasta dubla infatisare a omului de $eniu e incadrata de peisa'ul lunar, umani#at prin motivul poetic al contemplatiei. Compo#itia( %oemul este alcatuit din cinci parti, din care prima parte si a cincea reia motivul contemplatiei. In prima parte motivul contemplatiei ! 1-) * este pus sub #odia timpului, scurs irever#ibil pentru om. In opo#itie cu omul, luna devine #eitatea omnipre#enta si omnireienta aflata sub #odia eternitatii, adica a timpului universal, fara inceput si sfarsit. &stfel in acesta parte, poetul introduce doua motive romantice dra$i siesi( motivul timpului bivalent. +impul individual doar ceasornicul urmea#a lun$-a timpului carare, si timpul universal - repre#entat prin motivul lunii ea din noaptea amintirii o vecie-ntrea$a scoate. In partea a doua - versurile ,--8 - nuantea#a motivul lunii ca astru tutelar al faptelor meschine sau nobile ale oamenilor. &cesta parte a poemului fascinea#a prin densitatea ideilor, su$estiilor si motivelor si are ea insasi structura de sine statatoare. %oetul crea#a ima$inea $lobala, de dimensiuni terestre, a privelistelor ce se ofera ochiului contemplativ al lumii, pentru a o restran$e apoi treptat( de la pustiuri, la codri si i#voare. de la miscatoarea marilor sin$uratate, la tarmuri, palate si cetati si de aici in cate mii de case lin patruns-ai prin feresti, / Cate frunti pline de $anduri, $anditoare le privesti 0. Se a'un$e astfel la cate$oria omului pe care poetul il infatisea#a intr-o serie de iposta#e de la re$e pana la sarac, de la $eniu pana la ne$hiob, de la tanarul preocupat de buclele sale si ne$ustorul ce-si numara bo$atiile, pana la batranul dascal care cercetea#a necontenit eni$mele universului, pentru a introduce aici un alt motiv de ori$ine schopenhaueriana si anume identitatea in fata mortii( 1esi trepte deosebite le-au iesit din urna sortii, / 1eopotriva-i stapaneste ra#a ta si $eniul mortii. / 2a acelasi sir de patimi deopotriva fiind robi, / 3ie slabi, fie puternici, fie $enii ori ne$hiobi 0. 1upa un alt sir de iposta#e, fata de care cititorul simte ironia poetului, acesta se opreste indelun$ la conditia vitre$a a omului de $eniu, pe care il pune insa in antite#a cu individuali#arile anterioare( 4scativ asa cum este, $arbovit si de nimic, / 4niversul fara mar$ini e in de$etul lui mic. 1ar inainte de a a'un$e la satira, Eminescu pre#inta o cosmo$onie !-5-8)* in partea a treia cu surse, cum s-a dovedit, in scrierile lui 6ant, dar si in miturile din 7i$-8eda. 2umea s-a nascut

prin miscarea unui punct. E ista un macrocosmos si un microcosmos. 9amenii tin de lumea cea mica, lumea cea mare e vis al nefiintei, al hoonului inital care se poate reinstaura. Si aici ca si in Scrisoarea III apar cei doi poli ai antite#ei, aici, prin capacitatea cu$etatorului de a $andi cosmo$onia, in opo#otie cu mercantilismul si neschinaria omului comun. &tat in tabloul $ene#ei cat si in acela al apocatasta#ei, ima$inile poetului, onitolo$ice, sunt $randioase. Coloniile de lumi vin din sure vai de haosin forma de uriase roiuri, scapate din franele luminirii planetele se arunca rebele in spatii, iar stelele cad asemenea frun#elor toamna. :atranul dascal intrevede sfarsitul prin racirea soarelui si pierderea fortei lui de atractie pana ce +impul mort si-ntinde trupul si devine vecinicie. 1upa aceste peisa'e contemplative, poetul trece la reflectie. %artea a patra !8,-1;;* este comparata po#itiei vitre$e a cu$etatorului de $eniu in, lumea semenilor rau. 1ar nici aici problematica sociala a $eniului nu e abordata direct, pentru ca dascalul continua in mod firesc sa cu$ete, de data aceasta nu la destinul lumilor cosmic, ci la destinele indivi#ilor lumii terestre, cu$etare in care apare din nou identitatea oamenilor ca ei insisi si cu omenirea intre$a( Unul e in toti, tot astfel precum una e in toate! dupa te tele indice *. 3ramantarea vointelor marunte se loveste de ine orabilul destin al timpului ireversibil( Ce-o sa-i pese soartei oarbe ce vor ei sau ce $andesc <.../ Ca si vantu-n valuri trece peste traiul omenesc.. Idei schopenhaueriene mai apar si aici. Imposibilitatea cunoasterii proprie vietei - pentru ca sin$ura clipa si$ura de e istenta e cea pre#enta - clara considerarea operei omului de $eniu la directia rau voitoare a invidiosilor( Si cand propria ta viata sin$ur n-o stii pe de rost,/ 9 sa-si bata altii capul s-o patrun#a cum a fost < / %oate vrun pedant cu ochii cei ver#ui, peste un veac, / %rintre tomuri bracuite ase#at si el, un brac, / &ticismul limbii tale o sa-l puna la cantari, / Colbul ridicat din carte-ti l-o sufla din ochelari / Si te-o stran$e-n doua siruri, ase#andu-te la coada, / In vro nota pri#arita sub o a$ina neroada. 1in sarcasmul sau impotriva detestabilei mar$iniri si in$amfari a filistinului!FILISTN s.m. Om farnic, retrograd, ngmfat i mrginit, refractar la idei noi; trgove incult n argoul !tudenilor germani "e la #$%%&*, i#voreste po#itia contemporanului care va $asi prele'ul sa se auto$lorifice pana si in discursul funebru, iar pedantul ipocrit, cu ochii ver#ui, neincre#ator, va pune la cantar peste un veac, cel mult aticismul, ele$anta limbii, in vro nota pri#arita sub o pa$ina neroada. In ca#ul acesta dascalul - omului de $eniu - nu mai poate aspira la nemurire, nu mai poate obtine recunoasterea meritelor sale nici macar in posteritate pentru ca incompetenta ! si nepasarea * comoditatea si reaua credinta vor conduce la i$norarea adevaratei opere, totul re#umandu-se la bio$rafia subtire, careia-i vor $asi pete multe, rautati si mici scandele, pacatele si vina / 9boseala, slabiciunea, toate relele ce sunt / Intr-un mod fatal le$ate de o mana de pamant. %entru ca &stea toate te apropie de dansii... =u lumina / Ce in lume-ai revarsat-o. In partea a cincea !1;>-1>)* se revine la motivele initale. contemplarea proprie vietii si a vietii lumii sale, #odia luminii selenare ce de#valuie, alaturi de frumusetile eterne ale naturii, crudul si tristul adevar al identitatii tuturor oamenilor cu ei insisi si a tuturor laolalta in perspectiva mortii( Si pe toti ce-n asta lume sunt supusi puterii sortii / 1eopotriva-i stapaneste ra#a ta si $eniul mortii 0. !2imba'ul artistic( metafora, comparatia de#voltata, metafora intero$ativa.*

Finalul, rotund, produce aceeasi pendulare specific lui Eminescu ntre planul terestru si cel cosmic. Planul terestru este cel al unei lumi n care toti "sunt supusi puterii sortii", disponibilittilor aleatorii ale sansei sociale, norocului, deci ntmplrii. Planul cosmic, marcat prin simbolurile romantice ale eternittii - prin raza lunii si geniul mortii - amplific, printr-o reluare de oglinzi infinite, imaginea fragilittii omului pe pmnt, adevrata tem a meditatiei eminesciene. Modalitatea poetic a relatiei om-univers se prezint n Scrisoarea I sub trei nftisri: una cosmic, alta sarcastic si o a treia elegiac. osmogonia creeaz sarcasmul, care ia forma unei satire la adresa umanittii mediocre, n care oamenii comuni si croiesc criterii e!istentiale si valorice n functie de mecanismele instinctualittii oarbe, se strng n societti dominate de inec"itate si distrug, prin nentelegere sau indiferent, orice creatie autentic si pe orice creator de geniu. Eminescu merge ns mai departe n analiza conditiei umane, raportnd-o la univers. #l vede pe om nu numai ca individ trector asezat pe treptele deosebite iesite din "urna sortii" terestre, dar si ca spet trectoare alunecnd ine!orabil n neant. $in aceast ntelegere provine si modificarea de tonalitate din finalul poemului, care nvluie sarcasmul satirei ntr-un aer elegiac. Punct de reper este ns cosmogonia, care tulbur spiritul prin concretetea poetic a abstractiilor sau prin orc"estrarea subtil att a sensurilor mitologice retopite ntr-un discurs de mare valoare, ct si a limbii romne, pus pentru prima dat s armonizeze contrariile propriei materii verbale. %ceast integrare a fiintei eminesciene n spectacolul cosmic d nota cea mai nalta a inteligibilittii poetului romn, caracterul universal al operei sale, creeaz imaginea specific a modului su de ptrundere spre simtirea si ntelegerea tuturor. &imba'ul artistic specific liricii eminesciene, este construit din modalitti uimitoare att n ceea ce priveste le!icul, ct si prozodia sau figurile de stil. #mbinarea surprinztoare a limba'ului popular si a celui intelectual, ns fr abuz de neologisme, particularizeaz stilul acestui poem prin cteva trsturi: - (aturaletea si prospetimea limba'ului poetic este dat de elemente vec"i, populare, regionalisme si ar"aisme folosite: gene ostenite, ceasornicul, suflu-n lumnare, feresti, osebite, rboj, prizrite, colb) - E!presia intelectualizat este prezent, mai ales, n tabloul cosmogonic, unde Eminescu sugereaz mituri, idei filozofice, etice, care oblig la cugetare) de e!emplu, imaginea "aosului primordial, "pe cnd fiint nu era, nici nefiint" , trimite la imnurile creatiunii din Rg-Veda sau aminteste de ideile lui *c"open"auer: "stpnul fa margini peste marginile lumii". E!presii livresti sunt si ele prezente: + precum Atlas din vechime", "microscopice popoare", "ne succedem generatii" etc. ,iziunea antitetic asupra lumii este realizat prin intermediul antitezei, procedeu specific poetilor romantici. %ntiteza este prezent la nivel compozitional -tabloului cosmogonic opunndu-i-se cel satiric., la nivel ideatic -+unul caut-n oglind." -"altul caut n lume.+. sau la nivelul vocabularului -"fie slabi, fie puternici, fie genii ori neghiobi", "viitorul si trecutul", "fiint nu era, nici nefiint" etc.. Epitetele morale si ornante construiesc un fundal descriptiv corespunztor sentimentelor poetului: "misctoarea mrilor singurtate", "galbenele file", "btrnul dascl", timpul mort", "ironic grimas", "universul cel himeric".

omparatiile dau e!presivitate ideilor profund filozofice ale poeziei: "precum Atlas n vechime", "ca si spuma nezrit", "ca o mare fr-o raz". Personificrile ilustreaz desvrsita familiaritate a poetului cu natura terestr si cosmic deopotriv: "luna vars peste toate voluptoasa ei vpaie", "codru-ascund n umbr strlucire si izvoar", "timpul mort si-ntinde trupul si devine vesnicie". Metaforele sunt numeroase, ca si epitetele, si au capacitatea de a vizualiza ideile: "urna sortii", "colonii de lumi pierdute", "musti de-o zi", "din ungherul unor crieri" etc.