Greselile de vocabular se produc din cauza deformarii cuvintelor, mai ales a neologismelor, fie din lipsa de instructie, fie

din mimetism (prin imitatie - n.n.): pronuntie gresita: "levorver", "bagabont", "amploiat", "ambit", "ceferticat medical; etimologie gresita: "sufragiu", cu sens de "vot" ("nu vom putea intra pe calea viritabilelui progres, pana ce nu vom avea un sufragiu universale...") este inteles cu sensul de "servitor" ("bate in ciocoi, unde mananca sudoarea poporului suveran... stii: masa sufragiu"). Confuzia se face intre sufragiu (vot), provenit din limba franceza -suffrage- si sufragiu (servitor), cuvant provenit din limba turca - sofraci. lipsa de proprietate de termenilor: "a manca ", insemnand "a lipsi" este inteles cu sensul de "a manca"; de exemplu, citatul din articol este "nimeni nu trebuie a manca de la datoriile ce ne impun solemnitatea" iar Ipingescu explica superior ca "sa nu mai manance nimeni din sudoarea bunioara a unuia ca mine si ca dumneata, care suntem din popor"; confuzie intre cuvintele provenite din limba franceza "pitie" care inseamna "mila" si "piete" care are sensul de "cucernicie": "Nu striga! nu striga! fii mizericordioasa; aibi pietate!". amestecul ridicol al cuvintelor de jargon cu limbajul de mahala: "eram ambetata absolut", "asa deodata, sanfaso", "Uf! Tatico, maser, bine ca m-a scapat Dumnezeu de traiul cu pastramagiul!", "Ei, Doamne, tato, parol, stii ca esti curioasa!", "Merg numai asa de un caprit, de un pamplezir", "Ei! tato, eu ma duc, bonsoar, alevoa." Incalcarea regulilor gramaticale si a logicii: - contradictia in termeni: "M-am transportat la localitate pentru ca sa-ti repet ca te iubesc precum iubeste sclavul lumina si orbul libertatea": "N-o mai maltrata. domnule, macar cu o vorba buna"; - asociatii incompatibile ca sens: "Angel radios! precum am avut onoarea a va comunica in precedenta mea epistoia, te cand te-am vazut intaiasi data pentru prima oara mi-am pierdut uzul ratiunii"; "Am avut, tato, parte ca a sarit nenea Dumitrache si cu Nae ipistatul! aminteri, mitocanul scosese sicul de la baston pentru ca sa ma sinucida...". - nonsensul: "Noi n-avem alta politica decat suveranitatea poporului: de aceea in lupta noastra politica, am spus-o si o mai spunem si o repetam necontenit tuturor cetatenilor: Ori toti sa muriti. ori toti sa scapam"; - truismele (adevaruri evidente): "Cetatene, suntem sub regimul libertatii, egalitatii si fraternitatii: unul nu poate fi mai sus decat altul, nu permite Constitutia"; - constructii prolixe (confuze, incoerente), anacolutul: "Madam! sa am pardon! scuzati! Cocoana! considerand ca... adica, vreau sa zic, respectul... pardon... sub pretext ca si pe motivul...' scuzati... pardon..."; - expresii tautologice : "Da, familia e patria cea mica, precum patria e familia cea mare; familia este baza societatii"; "Azi e azi, ieri a trecut."; "ce-i al omului e al omului!". Repetitia obsedanta a unor cuvinte sau sintagme: - ticuri verbale, care evidentiaza saracie de gandire si de vocabular: "Rezon"; "Rusinoase... mie-mi spui?"; - repetitii cornice obsesive - formula verbala "Eu am ambit, domnule, cand e vorba la o adica de onoarea mea de familist" se repeta, de pilda, numai in actul I, scena 1 de cinci ori, fiind reluata pe parcursul intregii comedii ca un adevarat laitmotiv. Contradictia (neconcordanta, nepotrivirea) stilurilor: Rica Venturiano, dupa ce scapa de groaza ca va fi omorat de barbatii care-l urmareau furiosi, isi recapata rapid elocinta si declama fraze patriotarde, care nu au nicio legatura cu subiectul discutiei referitoare la casatoria lui cu Zita, la diferentele sociale dintre ei: "Jupan Dumitrache (rapit): [...] Zestrea nu-i asa de mare, si dumnealui e... stii, ceva mai sus... noi suntem negustori. Rica (coborand): Cetatene, suntem sub regimul libertatii, egalitatii si fraternitatii: unul nu poate fi mai sus decat altul, nu permite Constitujia" (actul II, scena 9). Tot aici se inscrie si scena 4 din actul I, cand Ipingescu si Dumitrache comenteaza articolul din ziarul "Vocea Patriotului Nationale". Confuzii ale unor dictoane celebre sau folosirea nepotrivita a altora, din pricina inculturii. Dictonul latin "Vox populi, vox dei", insemnand "Glasul poporului e glasul lui Dumnezeu" este deformat de Rica Venturiano, care rosteste cu emfaza: "box populi, box dei!".