Sursele comicului in

"O scrisoare pierduta"

Principala modalitate de caracterizare a personajelor si de construire a situatiilor in
care sunt puse il constituie comicul.
Deosebirca dintre comic si umor consta in faptul ca umorul starneste rasul, folosind
ironia, fara sa-si propuna sa indrepte defectele oamenilor, adica nu are caracter
moralizator; pe cand comicul apeleaza, pe langa ironie, la satira, care deseori este
virulcnta, ori la sarcasm, starnind hohote puternice si profunde, avand drept scop
stigmatizarea in!erarea, condamnarea, dezaprobarea - n.n." si indreptarea
trasaturilor negative ale societatii sau ale oamenilor.
De e#emplu, in "$mintiri din copilarie", %on &reanga relateaza cu umor intamplari
hazlii, ca aceea cu pupaza, sau defecte minore ale personajelor, cum ar ! lenea lui
'ica, fara sa-si propuna sa le corecteze. %.(.&aragiale satirizeaza in comedii moravuri
grave ale societatii, falsi!carea alegerilor politice, sau tare morale esentiale ale
oamenilor - demagogia, santajul, prostia, ipocrizia -, cu intentia de a contribui la
indreptarea lor, !ind adeptul cugetarii clasice) "ridendo castigat mores" "rasul
indreapta moravurile"". &aragiale tnsusi a e#primat aceasta conceptie, !ind convins
ca "nimic nu arde pe ticalosi mai mult ca rasul".
Principalele surse ale comicului in opera "O scrisoare pierduta" de %.(.&aragiale
sunt)
&omicul de caracter contureaza personaje ridicole prin trasaturi negative, tare
morale, starnind rasul cu scop moralizator, deoarece nimic nu indreapta mai bine
defectele umane decat rasul. %on (uca &aragiale creeaza tipologii de personaje,
dominate de trasaturi morale negative, fapt pentru care *arabet %braileanu a!rma ca
autorul face concurenja "starii civile". De e#emplu) tipul incornoratului este ilustrat de
+aharia ,rahanache, tipul parvenitului si al demagogului este intruchipat de 'ae
&atavencu, tipul prostului, de -arfuridi si .ranzovenescu, tipul servilului incult, de
*hita Pristanda, iar $gamemnon Dandanache acumuleaza toate trasaturile negative
ale tuturor celorlalte personaje) parvenitismul, demagogia, prostia, incultura, per!dia,
ramolismentul. Dar personajele lui &aragiale sunt luate din viata, asa ca, in afara de o
trasatura dominanta, ele sunt e#ponente tipice ale clasei umane in orice timp si
societate si difera prin statut social, temperament, intelect sau limbaj. Personajele lui
&aragiale sunt actuate si astazi, deoarece "natura nu lucreaza dupa tipare, ci-l toarna
pe !ecare dupa calapod deosebit) unul e sucit intr-un fel, altul tntr-alt fel, !ecare in
felul lui, incat nu te mai saturi sa-i vezi si sa-ti faci haz de ei." %.(.&aragiale".
/eferindu-se la personajele caragialiene, criticul Pompiliu &onstantinescu a
clasi!cat urmatoarele tipologii umane) incornoratul - ,rahanache, jupan Dumitrache,
&racanel -, junele-prim - &hiriac, /ica 0enturiano, Stefan ,ipatescu, 'ae *irimea -,
cocheta adulterina - +oe, +ita, 0eta, Didina, 1ita .aston -, politicianul demagog - 'ae
&atavencu, $gamita Dandanache, -arfuridi -, cetateanul alegator - conu (eonida,
cetateanul turmentat -, functionarul - &atindatul -, con!dentul - coana 2!mita -,
raisonneurul - 'ae %pingescu, .ranzovenescu -, functionarul servil si lingusitor -
politaiul *hita Pristanda.
&omicul de nume. 1odalitatea crearii personalitatii unui erou prin semni!catia
numelui mai fusese folosita si inainte, in teatrul lui 0asile $lecsandri, care insa isi
numea eroii in mod transparent) Pungescu, &levetici, /azvratescu. &aragiale are un
ra!nament aparte in alegerea numelor, sugerand prin ele nu numai o trasatura
dominanta, ci chiar un intreg caracter)
+aharia ,rahanache - zahariseala ramolisment" si facila modelare a eroului de
catre superiorii "de la centru", de catre +oe ori de "enteres"trahana 3 coca moale";
Stefan ,ipatescu - june-prim, tip. abil, cuceritor de inimi, amorez tip";
*hita Pristanda - servil, umil fata de se!, fara personalitate pristanda 3 joc
popular, asemanator cu braul, ce se danseaza dupa reguli prestabilite, intr-o parte si
alta, conform strigaturilor si comenzilor unui conducator de joc";
'ae &atavencu - ipocrit, demagog cataveica 3 haina cu doua fete" si palavragiu
cata 3 mahalagioaica";
-arfuridi si .ranzovenescu - cuplu de imbecilitate, dependenti unul de altul, !indu-
si numai unul altuia de folos farfuria si branza"")
$gamemnon Dandanache - construieste o adevarata strategic a santajului,
urmarindu-si interesul cu orice pret si provocand numeroase incurcaturi. $gamemnon
este numele viteazului razboinic, strateg si conducator grec de osti si dandana. care
inseamna incurcatura, belea, bucluc;
&etateanul turmentat - alegatorul anonim, ce traieste abureala alegerilor
necinstite, de care bietul om este ametit, avand o unica nedumerire) "2u cu cine
votez4".
&omicul de limbaj este cu totul remarcabil si un mijloc de caracterizare ce-l
individualizeaza net pe &aragiale in intreaga literatura romana. Scriitorul nu
construieste fraze ample, suprimand tot ceea ce i se parea de prisos, tot ceea ce ar !
ingreunat receptarea imediata si clara a ideilor e#primate. Pentru imbogatirea limbii,
&aragiale foloseste foarte multe neologisme, pe care le alege cu atata pricepere si le
imbina cu atata maiestrie cu e#presiile si cuvintele populare, incat ele au devenit
memorabile si indispensabile in limba romana.
&omicul de limbaj s-ar putea de!ni prin cateva particularitati)
*reselile de vocabular se produc din cauza deformarii cuvintelor, mai ales a
neologismelor, !e din lipsa de instructie, !e din mimetism prin imitate - n.n."
pronuntie gresita "famelie", "renumeratie", "plebicist", "andrisant", "bampir"";
etimologie gresita "capitalist5" pentru locuitorii capitalei; "scrofulos" pentru
scrupulos";
lipsa de proprietate de termenilor "liber-schimbist" insemnand cel care promoveaza
libertatea comertului, neamestecul statului in treburile mtreprinzat6ruiui capitalist,
are pentru &atavencu sensul de 7e#ibil in conceptii";
%ncalcarea regulilor gramaticale si a logicii)
polisemia - "ne-am racit impreuna" ;
contradictia in termeni) "Dupa lupte seculare care au durat aproape 89 de ani. iata
visul nostru realizat5";
asociatii incompatibile ca sens) "%ndustria romana cste admirabila, e sublima. putem
zice, dar lipseste cu desavarsire"; "la douasprezece trecute !#";
nonsensul) "Din doua una, ori sa se revizuiasca. primesc, dar sa nu se schimbe nimic,
ori sa nu se revizuiasca. primesc, dar atunci sa se schimbe pe ici pe colo si anume
prin partile esentiale. $m zis5";
truismele adevaruri evidente") ":n popor care nu merge inainte, sta pe loc, ba mai
da si-napoi"; "O sotietate fara printipuri, va sa zica ca nu le are";
constructii proli#e confuze, incoerente", anacolutul) "%n sanatatea alegatorilor ... cari
au probat patriotism si mi-au acordat ... asta ... cum sa zic de5 zi-i pe nume de5... a5
sufradzele lor; eu, care familia mea de la patuzsopt in &amera, si eu ca rumanul
impartial, care va sa zica... cum am zite... in sfarsit sa traiasca5";
e#presii tautologice ) "intrigi proaste";
/epetitia obsedanta a unor cuvinte sau sintagme ce duc la ticuri verbale, care
evidentiaza saracie de gandire si de vocabular) "$i putintica rabdare"; "neicusorule,
puicusorule"; "curat-murdar, -constitutional""; "dati-mi voie";
&ontradictia neconcordanta, nepotrivirea" stilurilor) &atavencu tine un discurs
patriotard, intr-un stil oratoric in fata lui Pristanda, cu care, de altfel vorbise pana
atunci pe un ton familiar) "'u bratul care loveste, vointa care ordona e de vina... ;...<
si in sfarsit, cum ar ! posibil martiriul, daca n-ar e#ista calaul45" actul ==, scena >";
&onfuzii ale unor dictoane celebre sau folosirea nepotrivita ale altora, din pricina
inculturii. Dictonul lui 'iccolo 1achiavelli =?@A-=BC>", "Scopul scuza mijloacele",
este atribuit de catre &atavencu "nemuritorului *ambetta", avocat si om politic
francez contemporan, recunoscut pentru talentul sau oratoric $celasi &atavencu
declama eronat un dicton latinesc, "oneste bibere", care ar insemna intr-o traducere
libera "sa bei cinstit", in loc de "honeste vivere", adica "sa traiesti cinstit".
&omicul de situatie reiese, asa cum il arata si numele, din imprejurarile cele mai
surprinzatoare in care sunt puse personajele, provocate de coincidente, de
incurcaturi, confuzii si situatii echivoce. %ntreaga piesa se bazeaza pe astfel de
situatii, !ecare scena in parte !ind o ilustrare a acestui comic. *asirea si pierderea
succesiva a scrisorii de amor constiluie principala situatie comica in care sunt
implicate personajele si din care reies trasaturile lor de caracter) +oe ,rahanache
pierde scrisoarea de la amantul ei, ,ipatescu, &etateanul turmentat o gaseste, dar nu
se poate abtine sa o citeasca, din care cauza ii este furata de &atavencu si devine
mijloc de santaj pentru postul de deputat, care o pierde intr-o incaierare si este gasita
din nou de acelasi cetacean care - in sfarsit - o inapoiaza "andrisantului", adica +oei.
&and se parea ca santajul politic nu are sanse de izbanda, apare Dandanache care
chiar invinge in alegeri, capatand mult-ravnitul post de deputat cu ajutorul unei
scrisori de amor, pe care insa nu o inapoiaza, pentru ca "mai trebuie s-aldata". Se
sugereaza astfel, ca arma politica a santajului va ! e!cienta si in viitor, cinstea si
meritele politice neavand nicio sansa in viata politica. 'umararea steagurilor de catre
*hita este o alta situatie comica, din care reiese ca politaiul fura din avutul statului,
desi misiunea lui este tocmai aceea de a-l apara, !ind incurajat si de catre prefect, in
calitatea lui de conducator politic al judetului actul %, scena =". :na dintre cele mai
sugestive situatii cornice este aceea in care ,rahanache, dupa ce fusese la &atavencu
si vazuse "scrisorica de amor" adresata +oei, vine acasa la ,ipatescu. Prefectul este
ingrozit de reactia lui ,rahanache daca ar a7a de scrisoare si de-a dreptul disperat
cand isi da seama ca acesta a7ase. 0enerabilul il consoleaza pe ,ipatescu, spunandu-
i ca scrisoarea e "plastogra!e") "2i, -anica, sa vezi imitatie de scrisoare5 sa zici si tu
ca e a ta, dar sa juri, nu altceva, sa juri5.. .:ita-te la el cum se turbura5..." actul %,
scena >".
&omicul de intentie. este o modalitate foarte aparte in literature ilustrand
atitudinea autorului fata de personaje si situatiile in care acestea actioneaza. Pornind
de la propria a!rmatie, aceea ca "nimic nu arde pe ticaiosi mai mult ca rasul", adept
al preceptului clasic "ridendo castigat mores" "rasul indreapta moravurile"",
&aragiale isi iubeste cu patima personajele, ii e draga lumea aceasta degradata,
care-i da posibilitatea sa ridiculizeze, sa satirizeze, punand in situatii absurde -
grotesti uneori - oamenii acestei societati corupte, meschine, per!de si folosind - in
principal - sarcasmul. De aceea, spectatorii, cititorii iubesc la randul lor personajele
lui &aragiale, desi unele sunt de-a dreptul grotesti $gamemnon Dandanache", ba
chiar, multe dintre replicile lor sunt rostite si astazi cu veselie si placere, intrucat ele
nu si-au pierdut deloc sensul si esenta.
1odalitati artistice de caracterizare
Principalele mijloace artistice de caracterizare a personajelor sunt sursele
comicului, foarte variate si sugestive in conturarea trasaturilor, maiestrie care-l
individualizeaza pe &aragiale in intreaga literatura romana.
&omedia "O scrisoare pierduta" de %.(.&aragiale apartine genului dramatic si are -
asadar - ca moduri de e#punere dialogul si monologul. &aracterizarea personajelor se
face atat in mod indirect, prin vorbele, faptele si gandurile personajelor ori direct de
catre celelalte personaje.
O modalitate aparte o constituie referirile lui &aragiale, cuprinse in didascalii
parantezele autorului" ori indicatii scenice sugestii regizorale", prin care
dramaturgul isi "misca" personajele, le da viata si credibilitate, facandu-le atat de
reale, incat traiesc si in zilele noastre. Didascaliile sunt, la &aragiale, adevarate !se
de caracterizare directa. (a Pristanda, de e#emplu, dramaturgul mentioneaza
"naiv"", "schimband deodata tonul, umilit si naiv" ", de unde reies principalele
trasaturi) prostia si servilismul. (anga numele lui ,rahanache, dramaturgul scrie
"placid" ", iar tertipurile feminine ale +oei sunt surprinse sugestiv. "incepand sa se
jeleasca si cazandu-i ca lesinata in brate"", "zdrobita"", "revenindu-i deodata toata
energia" ", "cu energie crescanda" "D. Dandanache este foarte precis caracterizat prin
didascalii) "vorbeste peltic si sasait" ", " aducandu-si in sfarsit aminte" ",
"Dandanache face gestul cu clopoteii" ". Didascaliile ilustreaza si atitudinile
personajelor, in situatii cornice, care ilustreaza - indirect -trasaturile de caracter
dominante. Discursul lui -arfuridi, care este sugestiv pentru imbecilitatea
personajului, este suplinit de parantezele autorului) "bea o sorbitura, apoi, reluandu-
si rasu7area, rar ca si cum ar incepe o poveste" ", "asuda, bea si se sterge mereu cu
basmaua" ", "asuda mereu si se emotioneaza pe vazute"", "emolionat si asudand"",
"se ineaca mereu"", se incurca, asuda si inghite" ", "asuda si se rataceste din ce in
ce" ", "foarte asudat, se sterge, bea, iar se sterge si su7a foarte greu" ", "in suprema
lupta cu oboseala care-l biruie" ".
&ompozitia. &omedia "O scrisoare pierduta" se de!neste printr-o arta e#ceptionala
a compozitiei, care il parti cularizeaza pe &aragiale in intreaga noastra literatura
nationals. Pe langa con7ictul fundamental - pierderea scrisorii, care da operei unitate
de actiune si compozitie - se manifests si alte con7icte secundare, cum ar !
anuntarea numelui candidatului de la &entru $gamemnon Dandanache", tocmai
cand +oe hotarase alegerea lui &atavencu si situatia parea rezolvata. Din momentul
pierderii scrisorii de amor, complicative se ampli!ca din ce in ce, situatiile !ind
construite gradat, procedeu artistic cunoscut sub numele de tehnica bulgarelui de
zapada.
/epetitia in crearea situatiilor este un alt mijloc artistic prezent in aceasta
comedie. &etateanul turmentat gaseste scrisoarea si dupa ce o pierde, o gaseste din
nou si tot el este eel care o aduce "andrisantului". O alta situatie care se repeta este.
aceea ca 'ae &atavencu si Dandanache santajeaza cu o "scrisorica de amor" a unei
persoane importante din punct de vedere politic, ambii barbati sunt "becheri" si cele
doua femei sunt sotiile unor personalita.ti marcante, cu putere decizionaia in
alegerile electorale. 2#ista in comedia "O scrisoare pierduta" si o evolutie inversa" a
evenimentelor, fata de situatia de la inceputul piesei. &atavencu este dusmanul
declarat al prefectului, pe care-l face "vampir", "asasin", dar cand nu mai are
scrisoarea ii aduce omagii "iubitului nostru prefect", carina ii ureaza sa traiasca
"pentru fericirea judetului nostru". De unde se banuia ca alegerile vor ! castigate de
&atavencu si ca +oe, ,ipatescu si ,rahanache vor ! invinsi, !nalul comediei
inverseaza situatiile si &atavencu este cel invins, intr-un mod aproape tragic, iar
ceilalti triumfa. &omedia se termina cu aplanarea tuturor con7ictelor, &aragiale
dovedindu-se din nou un artist al comicului de situatii. %nterferenta personajelor este
evidentiata in !nalul piesei prin petrecerea care incheie alegerile desfasurate
constitutional; la care toate personajele se imbratiseaza si se saruta, inchinand o
cupa de sampanie in cinstea celor care castigasera) +oe, ,rahanache si ,ipatescu.
2ugen %onescu, in lucrarea "Portretul lui &aragiale", face o adevarata radiogra!e a
personajelor din comedii) "Pornind de la oamenii vremii lui, &aragiale este un critic al
oricarei societati. &eea ce il particularizeaza este virulenta e#ceptionala a criticii sale.
%ntr-adevar, omenirea, asa cum ne e infatisata de acest autor, pare a nu merita sa
e#iste. Personajele sale sunt niste e#emplare umane in asa masura degradate, incat
nu ne lasa nicio speranta. ;...< 'iciodata stapanite de un sentiment de culpabilitate,
nici de ideea vreunui sacri!ciu, nici de vreo alta idee, ;...< aceste personaje cu
constiinta uimitor de linistita sunt cele mai josnice din literatura universala". $ceasta
viziune a personajelor cornice este con!rmata de &aragiale insusi, care se intreba
ironic) "de vreme ce avem cap, la ce ne-ar mai sluji inteligenta4".