Zaharia Trahanache "O scrisoare pierduta" este o comedie realista de moravuri sociale si politice, ilustrand dorinta de parvenire a burgheziei

in timpul campaniei electorale pentru alegerea de deputati. Pe fondul agitatiei oamenilor politici aflati in campanie electorala, se nasc conflicte intre reprezentantii opozitiei Catavencu -Stefan Tipatescu, Zoe, Zaharia Trahanache, Farfuridi si Branzovenescu, personaje ridicole puse in situatii cornice, cu scopul de a satiriza moravurile sociale si politice ale vremii. Personajele sunt tipologii umane si concureaza pentru o pozitie cat mai inalta in societate, fiecare dintre ele avand o trasatura dominanta de caracter. Zaharia Trahanache intruchipeaza tipul incornoratului, dar ca om politic el indeplineste functii importante in judet: "prezidentul comitetului permanent, comitetului electoral, comitetului scolar, comitetului agricol si al altor comitete si comitii. Acesta este un personaj ridicol, principalele trasaturi rezultand din manifestarea diversificata a comicului, care defineste contradictia dintre esenta si aparenta. "Prezidentul" partidului de guvernamant din judetul X este numai aparent naiv, fiind in esenta un politician abil, care dirijeaza cu o mana puternica interesele partidului, deoarece

"de la partidul intreg atarna binele tarii si de la binele tarii atarna binele nostru...". Ridicolul lui sporeste prin faptul ca, desi este greoi, atat la trup cat si in gandire, el ocupa cele mai importante pozitii din judet, o multitudine de functii dintre care pe unele nici nu le cunoaste, ceea ce intareste ideea ca, in acea societate, nu se apreciaza valorile, ci enteresul. Incultura lui este evidenta in multe situatii (mai ales atunci cand citeaza cuvintele fiului sau de la facultate, dar si prin greselile fonetice si lexicale pe care le face si care sporesc ridicolul personajului: vitiu, sotietate, enteres. "Venerabilul neica Zaharia", "stalpul" local al partidului de guvernamant, desi sustine ideea integritatii morale a societatii, practica inselaciunea atat in familia sa, cat si ca sef al partidului. El falsifica listele cu alegatori si, impreuna cu Farfuridi si Branzovenescu, calculeaza voturile simpatizantilor, chiar daca acestia nu mai aveau averea necesara care sa le confere dreptul electoral si ar fi trebuit stersi de pe liste: "Ai putintica rabdare... Da' daca-l putem aduce sa voteze cu noi?". Atunci cand prestigiul si reputatia lui sunt in pericol, se plange de politica si constata "A, ce corupta sotietate, nu mai e moral, nu mai sunt printipuri, nu mai e nimic: enteresul si iar enteresul". Totusi, ambitia politica si comoditatea vietii il fac sa pastreze cu strasnicie "prietenia cu prefectul, care "i-a

facut si-i face servicii" atat politice, cat si conjugate. Politician abil, stie ca functia sa in partid depinde de sefii de la "Centru" si se lasa manevrat cu usurinta de acestia. El sustine, disciplinat, "candidatul pe care-l pune pe tapet partidul intreg" si aplica in practica deviza: "de la partidul intreg atarna binele tarii si de la binele tarii atarna binele nostru...". Numele sau este definitoriu pentru comicul onomastic, atat de expresiv pentru caracterul personajelor din comediile lui Caragiale. Zaharia, sugereaza zahariseala, moliciune, lentoare, iar Trahanache, faptul ca poate fi modelat usor de catre superiorii "de la centru" sau de "enteres", dar mai ales de Zoe. Numai ca, aparenta lentoare a lui Trahanache - "ai putintica rabdare" - este, in fond, o abila arma politica, pe care personajul o foloseste cu pricepere. Comicul de situatie este relevant in scena 4 din actul I, cand Trahanache il consoleaza pe Tipatescu, sustinand ca scrisoarea de amor este o plastografie ordinara, desi scrisul seamana atat de bine, "sa zici si tu ca e a ta, dar sa juri, nu altceva, sa. Juri ! Cu toate ca pare neincrezator in autenticitatea scrisorii, o invata pe dinafara cu usurinta si i-o explica prefectului cu o subtila ironie. Trahanache poate parea naiv in ce priveste sezizarea relatiilor dintre Tipatescu si Zoe, dar aceasta naivitate e contrazisa de abilitatea si viclenia politica a lui nenea Zaharia, care gaseste la momentul oportun polita falsificata de Catavencu. Cand el si ai sai sunt

santajati, nu se agita, ci, abil, raspunde cu un contrasantaj descoperind o polita falsificata de Catavencu.Cu aceeasi abilitate politica, ii combate si pe Farfuridi si Branzovenescu care il banuiesc pe prefect de tradare si care ajung apoi sa creada despre Trahanache ca: E tare... tare de tot... Solid barbat. Principalele mijloace artistice de caracterizare a personajului sunt sursele comicului, foarte variate si sugestive, in conturarea trasaturilor remarcandu-se comicul de situatie, de caracter, de limbaj si de nume. Dialogul si monologul dramatic sunt alte modalitati de caracterizare indirecta, ca si vorbele, faptele si gandurile personajului, caracterizarea directa fiind facuta de catre celelalte personaje sau de catre dramaturg.Comicul de caracter se defineste prin insusirile ce reies, in mod indirect, din atitudinea, faptele si vorbele venerabilului politician, iar in mod direct din didascalii sau din opiniile/relatiile cu celelalte personaje, conflictul dramatic fiind realizat prin intreaga varietate a comicului. Ignoranta personajului reiese, indirect, din comicul de limbaj, dovada fiind ticul verbal "ai putintica rabdare", iar incultura se manifesta si prin repetarea mecanica a unor truisme, ilustrate de frazele imprumutate de la fiul sau "de la facultate", pe care-1 citeaza cu emfaza: " unde nu e moral, acolo e coruptie si o sotietate fara printipuri va sa zica ca nu le are".

In concluzie, putem spune ca Zaharia Trahanache este unul din personajele principale individuale ale acestei comedii, tipul politicianului abil, care sub masca unei amanari permanente isi realizeaza interesele.