"Luceafarul",

de M.Eminescu
Poemul "Luceafarul" este expresia
absoluta,testamentara, pe care o atinge gandirea poetica si filozofica
a lui Eminescu.
Rod al unei indelungate munci de creatie, trecand prin cinci variante
succesive, poezia apare in forma ei definitiva in "Almanahul ocietatii
academice social!literare "Romania #una$" din %iena, la & aprilie
&''(.
Izvoarele de inspiratie:
&. Principala sursa de inspiratie a lui Eminescu a fost
folclorul.
a. )n perioada studiilor berlineze poetul a cunoscut
memorialul de calatorie prin Muntenia a germanului Richard *unisch,
care cuprindea si basmul muntenesc "Fata in gradina de aur".
+asmul povesteste despre o prea frumoasa fata de imparat pe care !
pentru a o feri de privirile muritorilor de rand si de ispitele lumii ! tatal
sau o tine ascunsa intr!un palat construit numai din marmura, aur,
argint si pietre scumpe, intr!o "vale stearpa", unde stanci de paza
incon#oara mareata adancime. Palatul si gradina lui de aur este pazit
de un balaur fioros.
,ar vestea despre frumusetea fara seaman a fetei se respandeste
repede. ,espre ea aude si -lorin, fiul unui imparat, care porneste in
cautarea fetei, cu gandul s!o cucereasca. ,upa un sir de peripetii,
acesta reuseste sa ucida balaurul care pazea castelul.
-ata ! care privea pe fereastra palatului! este zarita intamplator
de un zmeu ce trecea prin apropiere. )ndragostindu!se de ea, zmeul
se lasa sa cada din inaltul cerului in palat, unde se metamorfozeaza
de doua ori, luand chipul unui tanar de o rara frumusete. El ii
marturiseste fetei iubirea sa si o roaga sa!l urmeze in tinuturile
nemuririi, in ocean sau pe cer.
-ata refuza si!i cere sa devina muritor, daca vrea sa!l indrageasca.
)ntre timp ea se indragosteste de -lorin si se lasa rapita de el.
.meul pleaca sa obtina conditia de muritor, dar ii vede pe cei doi
indragostiti si ! ca sa se razbune ! pravaleste o stanca peste fata,
omorand!o. )n urma acestei amare experiente, zmeul ramane mai
departe nemuritor in lumea lui din cer.
+asmul ridica deci problema incompatibilitatii dintre lumi, care va
apare si in "-loare albastra" si mai apoi in "Luceafarul".
)ntre &'/0!&'/1 Eminescu a tradus si a versificat acest basm
popular intr!o creatie originala ce poarta acelasi titlu2 "-ata in gradina
de aur".
Aceasta poarta insa amprenta talentului eminescian, fiind patrunsa !
cum spunea Perpessicius ! "de spiritul si farmecul lexical si ritmic
propriu creatiilor eminesciene".
Plecand de la acest basm popular versificat, intre &''0 si &''(
Eminescu creeaza cele cinci variante ale "Luceafarului", din care, prin
prelucrari succesive, a rezultat varianta definitiva, incredintata tiparului
in &''(.
b. 3ot de provenienta folclorica este si motivul
zburatorului evidentiat in visul fetei de imparat din partea ). 4a si
zburatorul, Luceafarul se arata fetei de imparat, o determina sa se
indragosteasca de el si apoi dispare.
1. ,ar izvoarele folclorice ale "Luceafarului" se impletesc
cu altele de natura filozofica.
)ntr!un manuscris pastrat in +iblioteca Academiei Romane
poetul insusi marturiseste2
" .....germanul Kunisch povesteste legenda luceafarului...
Mi s-a parut ca soarta luceafarului din poveste seamana mult cu
soarta geniului pe pamant si i-am dat acest inteles alegoric: daca
geniul nu cunoaste nici moarte si numele lui scapa de noaptea
uitarii, pe de alta parte aici, pe pamant, nici e capabil a ferici pe
cineva, nici capabil de-a fi fericit. El n-are moarte, dar n-are nici
noroc."
)n dorinta sa de a realiza o alegorie pe tema locului omului de
geniu in lume, vazut ca o fiinta solitara si nefericita, opus ! prin
structura si destin ! omului comun, Eminescu a preluat din filozofia lui
chopenhauer o serie de antinomii in legatura cu geniul si omul ! ca
fiinta muritoare, 5 aflati in sfere diferite, dar si intr!o permanenta
atractie reciproca 6, transformandu!le in simboluri lirice.
Astfel el pune fata in fata inteligenta, ratiunea pura a geniului,
obiectivitatea si capacitatea sa de a!si depasi sfera, aspiratia lui spre
cunoastere, puterea de sacrificiu si singuratatea sa ! pe de o parte !
cu instinctualitatea, subiectivitatea, incapacitatea de a!si depasi
conditia, dorinta de a fi fericit si sociabilitatea omului comun.
Eminescu a vazut in 78perion un persona# complex, un titan
care si!a insusit trasaturile proprii geniului in conceptia lui
Schopenhauer.
)n indoita nastere a Luceafarului din elementele naturii se simte
influenta lui Platon, 5care punea la originea lumii cerul si pamantul6, a
lui Aristotel sau 7esiod.
,e asemenea izolarea lui 78perion in inaltimile cerului tine de
conceptia schopenhauriana despre geniu.
(. Izvoarele cultural -mitologice nu trebuiesc uitate, caci
Eminescu a preluat o serie de motive din mitologia greaca, indiana si
crestina. Aceste mituri sunt transfigurate artistic de Eminescu,
interferate in constructia imaginii Luceafarului, a fetei de imparat sau a
,emiurgului. Astfel Luceafarul ca astru este apropiat de mitul
luceafarului de noapte, Luceafarul ca fulger se apropie de mitul
.buratorului, asa cum apare si la ).7.Radulescu.
Mitul -ecioarei, al lunii, al stelelor!logostele au fost transfigurate
artistic in imaginea fetei de imparat.
Mitul genezei i!a servit lui Eminescu pentru a sugera drumul lui
78perion spre ,emiurg.
78perion este desprins din mitologia elina, unde era un titan
rasculat impotriva cerului.
9. :u in ultimul rand trebuie amintite izvoarele biografice,
fiindca "Luceafarul" izvoraste din indelungile framantari morale ale
poetului si dintr!o amara experienta de viata, Eminescu ridicand
propria!i viata la rangul de simbol. Poetul a introdus in poem o
experienta proprie de viata, starea lui de spirit ca personalitate de
geniu.
Pastrand din izvorul folcloric doar cadrul, schema epica,
ideea dragostei dintre o pamanteana si o fiinta nemuritoare, ruga
zmeului adresata lui ,umnezeu pentru a!l dezlega de nemurire si
refuzul ,emiurgului, care!i arata idila dintre cei doi indragostiti
pamanteni, Eminescu a realizat un poem profund original, lirico-
filozofic, in care pulseaza ! intr!o expresie desavarsita ! lirismul
erotic si filozofic tulburator al poetului.
Prin profunzimea ideilor, particularitatile stilului si viziunea romantica,
legatura poemului cu izvorul sau folcloric se pierde definitiv.
Eminescu renunta la razbunarea zmeului din basmul popular si in
locul lui introduce imaginea astrului nemuritor, care prefigureaza
chipul spiritual al poetului.
Pornind de la o fantastica poveste de iubire, el a#unge, in plan
alegoric, la drama omului de geniu pe pamant.
Poemul "Luceafarul" este o stralucita imbinare de elemente ale
genului epic, liric si dramatic.
Astfel existenta unui povestitor care nareaza la persoana a
III-a povestea Luceafarului si a iubirii sale, prezenta personaelor si
constructia gradata a subiectului, precum si stilul narativ, rezultat
din numarul mare de verbe, sunt elemente ale genului epic.
Pe de alta parte, dialogul este caracteristic genului dramatic.
,ar, cu toata aceasta forma narativ-dramatica, "Luceafarul" este o
creatie lirica, datorita faptului ca persona#ele si intamplarile sunt
simboluri lirice ale sensibilitatii poetului, sintetizand ideile lui
filozofice, schema epica fiind doar cadrul in care aceste idei si atitudini
sunt expuse.
!ompozitia poemului:
Poem romantic, construit pe tema dramei omului de geniu
in lumea comuna si etern indiferenta fata de aspiratiile sale spre
absolut, "Luceafarul" are o constructie antitetica, alternand pe de o
parte planul cosmic cu cel terestru, iar pe de alta ! umanul cu
fantasticul.
4ele ;' de catrene sunt organizate intr!o succesiune de 9
tablouri, construite pe principiul antitezei si alegoriei2
!Povestea fantastica de iubire dintre doua fiinte din lumi diferite
5 lumea celesta si cea terestra 6<
! )nceputul idilei dintre 4atalina si 4atalin<
! 4alatoria cosmica a Luceafarului si dialogul sau cu ,emiurgul<
! Aspecte ale fericirii omului de rand ca efect al iubirii si revelatia
Luceafarului asupra diferentelor dintre cele doua lumi.
Subiectul:
78perion ! simbol al superioritatii geniului ! se
indragosteste de o pamanteanca si este gata sa renunte la nemurire
pentru a!si potoli setea de cunoastere si de iubire.,ar in lumea
pamanteasca, meschina si marginita, tentativa lui devine zadarnica.
Luata cu asalt de 4atalin, un pamantean usuratic, fata se
indragosteste si fuge cu el in lume, lasandu!l pentru totdeauna
nefericit si neanteles pe 78perion, care va sfida insa, cu detasare si
mandrie, nimicnicia umana.
4ercetatorii operei eminesciene au dat diverse interpretari
acestui poem. 4ea mai veche interpretare ii apartine poetului insusi,
care ! intr!un manuscris ! scria ca i s!a parut ca "soarta luceafarului
din poveste seamana mult cu soarta geniului pe mapant" si de aceea
i!a dat urmatorul "inteles alegoric"2 "daca geniul nu cunoaste nici
moarte si numele lui nu scapa de noaptea uitarii.....,aici pe
pamant ....el n!are moarte, dar n!are nici noroc".
,in acest punct de vedere, persona#ele, relatiile dintre ele devin
metafore, simboluri ale conceptiei eminesciene privitoare la omul de
geniu.
"rimul tablou 2
)ncepand cu traditionala formula introductiva a basmului,
primul tablou povesteste ! intr!o atmosfera grava, solemna ! iubirea
stranie dintre Luceafar si "prea frumoasa fata" de imparat.
)ubirea este o constanta a universului poetic eminescian, iar
spatiul sideral, astrele insesi, constituie in permanenta decorul inalt si
semnificativ al aspiratiei poetului catre o iubire pura, desavarsita.
-ormula de inceput a basmului popular il a#uta pe poet sa
stearga impresia de timp istoric si sa creeze impresia de timp
fabulos,prielnic desfasurarii alegorice a povestii de iubire.
Persona#ele apartin unor lumi diferite2 lumea celesta, cosmica, lume a
luminii si cea terestra ! a umbrei.
Structura romantica a poemului este determinata in primul
rand de caracterul exceptional al eroilor.
Astfel fata de imparat se detaseaza de ceilalti muritori in primul
rand prin originea ei imparateasca,5 "din rude mari imparatesti"6,
prin unicitatea sa in cadrul familial 5"era una la parinti"6.
-rumusetea sa absoluta 5 "o prea frumoasa fata6 este sugerata prin
comparatie cu "fecioara intre sfinti" si cu "luna intre stele".
"# fost odata ca-n povesti,
# fost ca niciodata,
$in rude mari, imparatesti,
% prea frumoasa fata.
Si era una la parinti
Si mandra-n toate cele,
!um e fecioara intre sfinti
Si luna intre stele".
,e la fereastra dinspre mare a castelului, rezemandu!si pe
coate "visand ale ei tample", fata contempla seri la rand aparitia
stralucitoare a Luceafarului.
Aflata la varsta delicata, cand aparitia zburatorului o poate
tulbura,visul ei simbolizeaza dorinta realizarii prin dragoste, rezolvata
mitologic prin motivul zburatorului.
)n vecinatatea cerului, umanul manifesta tendinta unei depasiri de
sine. -ata pluteste intr!o atmosfera de vra#a nocturna si este dominata
de nostalgia cerului, ceea ce pare a intinde punti de legatura intre ea
si astrul ceresc. ,esi este pamanteanca, ea percepe dimensiunile lui
exceptionale2
""rivea in zare cum pe mari
&asare si straluce,
"e miscatoarele carari
!orabii negre duce".
,ragostea fetei de imparat pentru Luceafar simbolizeaza
aspiratia ei spre absolut, in sensul dragostei pentru printul din
poveste. Este dorinta omului comun de a!si depasi conditia limitata,
de muritor.
)ubirea ei capata acum ca prima forma de manifestare dorinta, in timp
reactia Luceafarului, simbol al fiintei superioare, al geniului, este o
forma spiritualizata de iubire:
"Il vede azi, il vede mini,
#stfel dorinta-i gata'
(l iar, privind de saptamani,
Ii cade draga fata."
,ragostea Luceafarului pentru fata de imparat simbolizeaza aspiratia
sa spre concret, spre cunoastere, iubirea lor fiind o atractie a
contrariilor.
Ascensiunea iubirii fetei se exprima prin ridicarea ei la valoarea
de dor:
"!um ea pe coate-si razima
)isand ale ei tample,
$e dorul lui si inima,
Si sufletu-i se imple".
Reactia Luceafarului este cea sugerata de verbul "se!aprinde"2
"Si cat de viu s-aprinde el
In fiecare seara
Spre umbra negrului castel
!and ea o sa-i apara".
=bservam aici primul element al incompatibilitatii dintre
cele doua lumi. Lumea Luceafarului este cea a luminii, in timp ce
lumea eroinei este a umbrei.
,e constructia romantica a poemului tin si diversele
metamorfozari ale Luceafarului, ce ilustreaza exceptionalul firii sale.
)n mitologia greaca 78perion este un titan, fiu al cerului si al
pamantului. ,e la acesta Eminescu a retinut doar ideea de astru
luminos, precum si proiectarea actiunilor sale intr-un timp si
spatiu de proportii gigantice.
El ii asociaza constant imaginea cerului, a astrelor si aceea a marii.
,in ipostaza contemplativa de luceafar-astru el devine mai apoi "o
mreaa de vapaie", ce inunda ca un "luminis" odaia, mangaind fata
si mainile fetei adormite.
-ata simte aceasta ipostaza de lumina a Luceafarului ! sugerata prin
metafora "o mreaa de vapaie" ! si in vis comunica indirect cu el,
invocandu!l cu toata intensitatea sinceritatii si pasiunii2
"...............................
%, dulce-al vietii mele $omn,
$e ce nu vii tu* )ina+"
!obori in os, luceafar bland,
#lunecand pe-o raza,
"atrunde-n casa si in gand
Si viata-mi lumineaza+"
,eci desi distanta fizica dintre cei doi este imensa, iubirea
devine o punte de legatura intre ei, ce se realizeaza in planul
constiintei.
>esturile sunt ceremonioase, protocolare, iar comunicarea se
face indirect.
La chemarea fiintei iubite, Luceafarul este patruns de fiorul
sublim al iubirii, de dorinta nestavilita de cunoastere a acestui miracol.
Reactia lui este de a!si schimba ipostaza, devenind fulger ce
paraseste bolta cereasca pentru a se naste din cer si din ape,ca un
:eptun sau Poseidon. Metamorfozele lui simbolizeaza capacitatea
geniului de a lua un chip nou, mai concret, pastrandu!si in acelasi timp
esenta superioara.
"(l asculta tremurator,
Se aprindea mai tare
Si s-arunca fulgerator,
Se cufunda in mare".
pre a veni in lumea eroinei, Luceafarul imbraca ! din iubire ! o
noua ipostaza spirituala. )nfatisarea de "mandru tanar", "tanar
voievod", "mort frumos cu ochii vii" este proiectia sa in constiinta
eroinei2
",sor el trece ca pe prag
"e marginea ferestii
Si tine-n mana un toiag
Incununat cu trestii.
"area un tanar voievod
!u par de aur,moale
,n vanat giulgi se-ncheie nod
"e umerele goale."
,esi incearca sa paraseasca bolta cereasca, noua intrupare a
Luceafarului nu pare a apartine lumii pamantesti.Ea apartine parca
altei lumi, in care materia pare rarefiata si patrunsa de spirit2
" Iar umbra fetei stravezii
( alba ca de ceara -
,n mort frumos cu ochii vii
!e scanteie-n afara."
:ascut din "senin" si "din ape", Luceafarul isi
marturiseste iubirea cu solemnitate si maretie morala, indemnind!o pe
fata sa!si paraseasca lumea pamanteasca si sa!l urmeze in lumea
palatelor de margean ale oceanului2
"%, vin-,odorul meu nespus
Si lumea ta o lasa+
(u sunt luceafarul de sus,
Iar tu sa-mi fii mireasa.
!olo-n palate de margean
.e-oi duce veacuri multe
Si toata lumea-n ocean
$e tine o s-asculte".
,esi il vede "frumos" ca "un inger" 5cuvant ce sugereaza
ipostaza angelica a Luceafarului6, fata da glas incompatibilitatii dintre
lumile carora le apartin, refuzand sa!l urmeze, desi nu fara o adanca
parere de rau2
"%, esti frumos cum numa-n vis
,n inger se arata,
$ara pe calea ce-ai deschis
/-oi merge niciodata.
Strain la vorba si la port,
Lucesti fara de viata,
!aci eu sunt vie, tu esti mort
Si ochiul tau ma-ngheata".
Respingerea Luceafarului de catre fata de imparat este simbolul
incapacitatii ei de a!si depasi sfera, al spaimei de nemurire, care
pentru ea inseamna moarte.
Al doilea moment al dramei incompatibilitatii dintre lumi este
declansat de iubirea!dor traita de eroina2
"Si dor de-al valurilor $omn
$e inim-o apuca".
4u nostalgie, ea il invoca din nou in vis pe Luceafar .
Pentru a raspunde la chemarea ei, acesta se intrupeaza din nou din
vaile haosului, asemeni planetelor.
:asterea sa in lumea pamanteasca este insotita de fenomene ceresti
extraordinare2
"!um el din cer o auzi,
Se stinse cu durere
Si ceru-ncepe a roti
In locul unde piere'
In aer rumene vapai
Se-ntind pe lumea-ntreaga
Si din a chaosului vai
,n mandru chip se-ncheaga".
3ransfigurand mitul fantului oare, Eminescu face din
78perion un titan nascut din contraste, din soare si din noapte. El este
solar si vine "scaldat in foc de soare".
""e negre vitele-i de par
!oroana-i arde pare,
)enea plutind in adevar,
Scaldat in foc de soare.
$in negru giulgi se desfasor
0armoreele brata,
(l vine trist si ganditor
Si palid e la fata.
Iar ochii mari si minunati
Lucesc adanc, himeric,
!a doua patimi fara sat
Si pline de-ntuneric".
3itanul ii adreseaza fetei o noua chemare de a!l urma in lumea
cereasca, sa #oace rolul sugerat de versul "si luna intre stele" din
strofa a doua2
"%, vin-, in parul tau balai
S-anin cununi de stele,
"e-a mele ceruri sa rasai
0ai mandra decat ele".
,e data aceasta Luceafarul i se arata fetei in ipostaza
demonica si ea refuza din nou sa!l urmeze2
"%, esti frumos cum numa-n vis
,n demon se arata,
$ara pe calea ce-ai deschis
/-oi merge niciodata".
enzatiile de frig si ardere pe care le are fata de imparat din
versurile "...ochiul tau ma-ngheata" si "privirea ta ma arde"
simbolizeaza faptul ca ea are revelatia intuitiva asupra deosebirilor
dintre cele doua lumi, constituind semne ale mortii.
)ncompatibilitatea dintre cele doua lumi revine ca un laitmotiv, dar de
data aceasta este rostita de Luceafar2
"$ar cum ai vrea sa ma cobor*
#u nu-ntelegi tu oare
!um ca eu sunt nemuritor
Si tu esti muritoare*"
Marturisind ca nu!l poate intelege, fata ii cere ! in schimbul
dragostei ei ! renuntarea la nemurire.
"....................................
$esi vorbesti pe inteles,
(u nu te pot pricepe'
$ar daca vrei cu crezamant
Sa te-ndragesc pe tine,
.u te coboara pe pamant,
Fii muritor ca mine".1
)ubirea Luceafarului pentru fata de imparat se ridica la inaltimea
superioritatii spirituale depline, ea nu cunoaste limite.
El crede ca iubirea poate rezolva problema incompatibilitatii
dintre cele doua lumi si este hotarat sa renunte la nemurire,
acceptand ideea sacrificiului total.
"$a, ma voi naste din pacat,
"rimind o alta lege'
!u vecinicia sunt legat,
!i voi sa ma dezlege".
7otararea Luceafarului de a renunta la nemurire de dragul
fecioarei pamantene concretizeaza conceptia eminesciana despre
iubire, privita ca un ideal superior, ce poate fi realizat numai prin
sacrificiu si devotament. ,orinta lui de a se sacrifica este simbolul d
nazuintei sale spre cunoastere.
El paraseste bolta cereasca si pleaca spre ,emiurg, sa!i ceara !
asemeni zmeului din basmul popular ! dezlegarea de nemurire.
#l doilea tablou infatiseaza intr!o atmosfera intima idila dintre
fata de imparat si 4atalin, un "viclean copil de casa
!e umple cupele cu vin
0esenilor la masa,
,n pa ce poarta pas cu pas
#-mparatesii rochii,
!opil din flori si de pripas,
$ar indraznet cu ochii" .
Este o iubire intre exponenti individuali ai aceleiasi lumi,
simbolul perechii in plan uman. Eminescu ii da nume fetei. Ea nu mai
este "o prea frumoasa fata", ci se numeste 4atalina.
4omparata cu lumea celesta, aceasta este o lume inferioara.
)deea este subliniata de 4atalina insasi, care!i spune pa#ului2
".......inca de mic
.e cunosteam pe tine.
Si guraliv si de nimic,
.e-ai potrivi cu mine".
)n timp ce Luceafarul strabate cosmosul pentru a obtine
nemurirea, 4atalin isi incearca norocul, cautand s!o initieze pe fata in
tainele iubirii pamantene. 3abloul are forma unui #oc propus de pa#ul
4atalin. "Lectia" lui de iubire, un fel de magie erotica, este
manifestarea galanta a principiului masculin.
>esturile sunt rapide, stereotipe, tandre, menite sa provoace o
dragoste lumeasca, iar comunicarea este directa.
)ntr!un amestec de naivitate si patima, timbrul liric al poetului se
recunoaste chiar si in imbierile lui 4atalin adresate 4atalinei, facute in
acelasi mod intim si popular ca in "Lasa-ti lumea"... sau in "%,
ramai...".
"$aca nu stii, ti-as arata
$in bob in bob amorul".
............................................
"!and ti-oi intinde bratul stang,
Sa ma cuprinzi cu bratul."
................................................
"!and te ridic de subtiori,
.e-nalta din calcaie.
Si ca sa-ti fie mai deplin
Iubirea cunoscuta,
!and sarutandu-te ma-nclin,
.u iarasi ma saruta"
)n acest #oc fata intra treptat. La inceput "ea-l asculta pe
copilas 2 ,imita si distrasa" pentru ca in suflet mai pastreaza ! sub
forma unei aspiratii ! ceva din iubirea ei pentru Luceafar :
"%, de luceafarul din cer
0-a prins un dor de moarte".
Refuzul initial 4atalinei este simbolul reactiei de orientare, o
manifestare a principiului feminin. Marginirea ei de pamanteanca n!o
impiedica sa inteleaga firea lui extraordinara, proportiile gigantice ale
acestui titan.
4atalina il stie pe luceafar "rasarit din linistea uitarii" si dand
"orizont nemarginit 2 Singuratatii marii", vede cum "ale apei valuri
trec 2 !alatorind spre dansul".
)n vremelnicia si marginitul ei, 4atalina se simte coplesita de
eternitatea si infinitul astrului. ,e aceea ea ii marturiseste lui 4atalin2
""atrunde trist, cu raze reci
$in lumea ce-l desparte....
In veci il voi iubi si-n veci
)a ramanea departe".
:ostalgia 4atalinei fata de Luceafar este simbolul rupturii dintre
real si ireal.
,aca la inceput 4atalina "mai nu vrea, mai se lasa" , ea
raspunde pana la urma chemarii sagalnicului 4atalin de a "fugi in
lume", pentru a "......pierde dorul de parinti 2 Si visul de luceferi".
Acceptarea lui 4atalin simbolizeaza ideea ca ca fata are
revelatia faptului ca fiintele ce apartin aceleiasi lumi se aseamana ca
structura si ideal.
.abloul al treilea 2
-irea titaniana a Luceafarului se evidentiaza mai mult ca oriunde
in tabloul trei, in care este prezentata calatoria sa cosmica spre
divinitate si dialogul cu ,emiurgul.
Este o atmosfera glaciala, corespunzatoare cadrului cosmic in care
este proiectat uluitorul zbor al titanului, devenit acum 78perion. )n
limba greaca "h8per!ion" inseamna "cel care merge deasupra".
Eminescu surprinde mecanica cereasca, legile ce guverneaza
universul.
Astfel 78perion a#unge acolo unde nu exista nici spatiu si nici timp,
care incearca sa se nasca "din goluri":
""orni Luceafarul. !resteau
In cer a lui aripe
Si cai de mii de ani treceau
In tot atatea clipe.
3 ,n cer de stele dedesubt,
$easupra-i cer de stele -
"area un fulger ne-ntrerupt
&atacitor prin ele."
Ipostaza de fulger a Luceafarului sugereaza deplasarea sa
pana la limitele creatiei.
"Si din a chaosului vai,
4ur impreur de sine,
)edea, ca-n ziua cea dintai,
!um izvorau lumine'
!um izvorand il inconor
!a niste mari, de-a-notul".....
Eminescu prelucreaza aici mitul genezei, care are o mare putere
de a sugera trecerea de la creat la increat.
,incolo de aceste limite ale creatiei nu se poate trece decat in
ipostaza de gand2
"(l zboara, gand purtat de dor,
"an- piere totul, totul'"
4alatorind prin lumile de stele, 78perion depaseste creatiunea,
definindu!si astfel conditia de nemuritor. El este mai presus de spatiu
si de timp, de posibilitatile cunoasterii umane, deci mai presus de
moarte. El este deci forma individualizata a absolutului.
"!aci unde-aunge nu-i hotar,
/ici ochi spre a cunoaste,
Si vremea-ncearca in zadar
$in goluri a se naste."
,ar golul, vacuitatea, este patrunsa de setea oarbei uitari , ca in
":irvana" lui chopenhauer, care l!a influentat pe Eminescu2
"/u e nimic si totusi e
% sete care-l soarbe,
( un adanc asemene
,itarii celei oarbe".
)ntr!un limba# sententios, gnomic, se desfasoara dialogul dintre
78perion si ,emiurg, simbol al absolutului, al materiei universale
superior organizate.
Este un dialog presupus, in care creatorul il aude pe 78perion fara ca
acesta sa vorbeasca.
)mpatimit de iubire, Luceafarul ii cere ,emiurgului ! izvor de
viata "si datator de moarte" - sa!l dezlege de nemurire. Pentru a trai
"o ora de iubire" nici sacrificiul suprem nu i se pare prea mare.
)ntrucat valoarea unei ore de iubire este mai mare decat nemurirea
insasi, putem spune ca intensitatea sentimentului de iubire atinge
apogeul2
"&eia-mi al nemuririi nimb
Si focul din privire
Si pentru toate da-mi in schimb
% ora de iubire".
,orinta lui 78perion de a fi dezlegat de nemurire pentru "o ora de
iubire" este simbolul dorintei de a primi o alta structura, compatibila cu
ideea de dragoste ! ca mi#loc de cunoastere.
Prin faptul ca se simte apasat de legea divina, prin dorinta de a
se elibera de ea, prin faptul ca simte chemarea conditiei umane ! care
este in afara firii sale ! cat si prin intensitatea sentimentelor, 56perion
este un titan. El simte ca eternitatea il oboseste si de aceea isi
doreste dispersarea in haos, stingerea in repaosul etern2
" $in chaos, $oamne, - am aparut
Si m-as intoarce-n chaos....
Si din repaos m-am nascut,
0i-e sete de repaos".
,emiurgul incearca sa!l convinga pe 78perion de zadarnicia
hotararii lui, aratandu!i mai intai prapastia care!l desparte pe el, ca
"vecinica minune" nascuta "din forma cea dintai" , de micimea si
vremelnicia muritorilor2
".u vrei un om sa te socoti,
!u ei sa te asameni*
$ar piara oamenii cu toti,
S-ar naste iarasi oameni'
......................................
(i doar au stele cu noroc
Si prigoniri de soarte,
/oi nu avem nici timp, nici loc
Si nu cunoastem moarte".
$in sanul vecinicului ieri
.raieste azi ce moare,
,n soare de s-ar stinge-n cer,
S-aprinde iarasi soare'
"arand pe veci a rasari,
$in urma moartea-l paste,
!aci toti se nasc spre a muri
Si mor spre a se naste."
Refuzand sa!i dea conditia de muritor, ,emiurgul ii ofera
puterea de a stabili cu armele dreptatea si taria pe fata pamantului. El
se adreseaza acum titanului activ2
")rei poate-n fapta sa arati
$reptate si tarie*
.i-as da pamantul in bucati
Sa-l faci imparatie.
Iti dau catarg langa catarg,
%stiri spre a strabate
"amantu-n lung si marea-n larg,
$ar moartea nu se poate."
Refuzul ,emiurgului de a!l dezlega de nemurire simbolizeaza
imposibilitatea obiectiva de a cobori treptele de organizare a materiei
universale.
4a sa!l convinga, ,emiurgul il indeamna pe 78perion sa
priveasca spre pamant, sa vada ce!l asteapta acolo.
.abloul al patrulea ne coboara in cadrul terestru si cuprinde
ideea fericirii omului prin iubire. )ntr!un cadru feeric de natura, specific
creatiei eminesciene, 4atalin si 4atalina, care si!au pierdut
identitatea, devenind "doi tineri singuri" , traiesc povestea lor de
iubire.
Este "sara-n asfintit" , iar luna rasare "linistit" si "tremurand din
apa", umpland "cu-ale ei scantei 2 !ararile din cranguri".
"Florile argintii" ale teilor "cad, o dulce ploaie" peste cei doi
indragostiti "cu plete lungi, balaie".
)dila pamanteana a celor doi tineri este simbolul implinirii aspiratiei lor
spre fericire.
"Imbatata de amor", fata ii impartaseste acum Luceafarului
fericirea sa efemera si ! coplesita de nostalgie ! il roaga sa!i lumineze
norocul.
Aceasta ultima invocare a Luceafarului de catre 4atalina este simbolul
dorintei superstitioase a fiintei pamantene de a!si prelungi fericirea
prin protectia unei "stele cu noroc".
ualitatea firii !uceafarului este evidentiata mai ales in
final.
,ezamagit de tot ce vede, 78perion nu mai paraseste "locul lui
menit din cer", ci raspunde cu detasare mandra, specifica spiritelor
superioare, pecetluindu!si in acelasi timp cu mandrie insingurarea!i
vesnica in nemurire2
"..........................
!e-ti pasa tie, chip de lut,
$ac-oi fi eu sau altul*
.raind in cercul vostru stramt,
/orocul va petrece, -
!i eu in lumea mea ma simt
/emuritor si rece".
Raspunsul final al Luceafarului are valoare de simbol. Este
constatarea rece, obiectiva, a diferentelor fundamentale dintre doua
lumi antinomice2 una traind starea pura a contemplatiei , iar cealalta !
traind instinctualitatea oarba in "cercul stramt" al norocului sau
nenorocului.
Atitudinea Luceafarului din final este masura mesa#ului
semnificatiei alegorice pe care a urmarit!o Eminescu.
Aici luceafarul reprezinta geniul meditativ al poetului insusi.
e simte in acest final influenta filozofiei lui chopenhauer despre
geniu ca un izolat, un neinteles in superioritatea sa.
,rama lui 78perion, adanca si fara seaman, izvoraste din neputinta de
a!si realiza aspiratiile, data fiind prapastia care exista intre idealul sau
superior si marginirea lumii incon#uratoare.
= alta interpretare a fost aceea ca persona#ele "Luceafarului"
ar fi proiectia lirica a eu!lui poetic eminescian, adevarate voci ale
contradictiilor sale interioare, care ! ca orice om de geniu ! se simte
slab si puternic, muritor si nemuritor, om si zeu.
Poetul s!a imaginat nu numai sub chipul lui 78perion!geniul, ci
si sub al lui 4atalin 5reprezentand principiul teluric al barbatului6, al
,emiurgului 5 reprezentand aspiratia spre impersonalitatea universala6
si chiar sub chipul pamantenei 4atalina 5 reprezentand aspiratia spre
absolut a muritorilor6.
Eminescu s!a aflat intr!o continua si febrila cautare a unui
model uman, care sa!l defineasca.
Astfel, in romanul ">eniul pustiu" el este 3oma :our, in nuvela
"armanul ,ionis" este ,ionis, in "trigoii" este Arald, in "crisoarea
)))" este Mircea. )n "ara pe deal", "-loare albastra", "i daca....",
">lossa" el devine constient de aceasta cautare si renunta la masca
unui persona#, cautand un drum in interior ! drumul constiintei de sine.
)n "Luceafarul" Eminescu realizeaza cea mai completa imagine despre
sine, traind cu subtilitate toate metamorfozele eroului.
Astfel ipostaza de astru, de mit al Luceafarului de noapte, este
contemplativa, ca cea din poezia "7lossa" 2
"!i eu in lumea mea ma simt
/emuritor si rece"
8"Luceafarul"6
".u ramai la toate rece".
5">lossa"6
)postazele de inger si demon, care!si au punctul de plecare in
poezia "Inger si demon" sunt construite pe principiul platonic al
frumosului, ca in "%da in metru antic"2
"%, esti frumos cum numa-n vis
,n inger se arata".
5"Luceafarul"6
""ururi tanar, infasurat in manta-mi".....
5"=da in metru antic"6
)n poezia "Imparat si proletar" este sugerat conceptul de om-
lumina 2
#h+ - zise unul - spuneti ca-i omul o lumina
"e lumea asta plina de-amaruri si de chin*"
)deea de lumina revine in "Floare albastra" sub forma metaforei
"rauri in soare" , pentru ca in "Scrisoarea I" ideea sa capete alta
infatisare sub forma omului de geniu, a "batranului dascal" care are
in el "lumina constiintei" .
)n poemul "Luceafarul" ipostaza de lumina a eroului principal este
sugerata prin metafora "mreaa de vapaie".
)postaza de fulger inseamna deplasare pana la limitele creatiei
5")edea ca-n ziua cea dintai 2 !um izvorau lumine"6, dincolo de
care ! spre a putea penetra constiinta de sine sau sinele suprem
sugerat de versul "4ur impreur de sine" ! el ia ipostaza de gand, ca
in versul "(l zboara gand purtat de dor".
Prin ipostaza 78perion, poetul devine o parte a constiintei
universale. Eminescu si!a dorit sa atinga aceasta treapta, unde
cuvantul genereaza lumi.
Asadar "Luceafarul este o meditatie filozofica de tip romantic
asupra conditiei omului de geniu, dar si a dramei omului ca fiinta
duala, osciland intre viata si moarte, intre pasiune si renuntare, intre
soarta si nemurire. Poezia devine astfel un poem al contrariilor ca
semn al universalitatii.
e poate spune pe drept cuvant ca poemul "Luceafarul"
este o sinteza a tuturor temelor si motivelor din intreaga creatie
eminesciana.
"ealizarea artistica:
:umeroasele variante anterioare formei definitive a
"Luceafarului" pun in lumina indelungatul proces de slefuire a
poemului in laboratorul de creatie eminescian. ,in anii de cautare a
cuvantului "ce exprima adevarul", a acelei forme perfecte care sa
dea glas profunzimii ideilor, s!a intrupat aceasta creatie absoluta a lui
Eminescu, care se dezvaluie in orbitoare sclipiri de imagini, inscriindu!
se la loc de frunte intre valorile cele dintai si din totdeauna ale poeziei
romanesti si universale.
&. Stilul:
a. = prima caracteristica a stilului eminescian este
limpezimea clasica, rezultata din renuntarea la podoabele
inexpresive, de prisos, la epitetul ornant si metafore, pentru a a#unge
la o expresia de precizie uimitoare.
! ,in studiul variantelor rezulta ca pentru caracterizarea
fetei de imparat din primul tablou, Eminescu a incercat o multitudin
e de metafore provenite din regnul vegetal, animal sau mineral 5"un
ghiocel de fata" , "un vlastarel de fata" , "o dalie de fata", "un gangure
de fata" , "un canaras de fata" , "un giuvaer de fata".
)n virtutea acelui instinct poetic selectiv care!l caracteriza, poetul a
optat in final pentru forma cea mai simpla de superlativ popular
5 "o prea frumoasa fata"6, care i s!a parut ca exprima concis
frumusetea absoluta a eroinei.
! Epitetele provenite din ad#ective sunt putine.
Ma#oritatea au etimon latin si multe sunt formate cu prefixul "ne-":
"nemarginit" , "negrait " , " nemiscator" , "necunoscut" ,
"nespus", "nemuritor", "ne-ntrerupt" etc.
b. = alta caracteristica a stilului o constituie exprimarea
gnomica, pentru exprimarea ideilor poetul folosind maxime, precepte
morale, sentinte. Ma#oritatea unitatilor sintactice au capatat ! prin
condensare ! caracter de maxime.
Aceasta exprimare aforistica se observa mai ales in dialogul
,emiurgului cu 78perion2
"!and valuri afla un mormant,
&asar in urma valuri".
............................................
" ,n soare de s-ar stinge-n cer,
S-aprinde iarasi soare".
.............................................
"!aci toti se nasc spre a muri
Si mor spre a se naste".
c. = alta caracteristica a stilului o constituie puritatea
limba#ului.
- Aceasta rezulta din folosirea preponderenta a termenilor
de origine latina, proveniti din fondul romanesc de cuvinte. Maiestria
poetului consta insa in ridicarea acestor termeni simpli, de circulatie
curenta in vorbirea poporului, la nebanuite valori de expresie.
! ,e asemenea la aceasta caracteristica mai contribuie si
folosirea expresiilor si constructiilor populare de tipul "o prea
frumoasa fata", "ii cade draga fata", "arz-o focul+" , "$a- ce vrei,
mari, !atalin* 2 Ia las-, cata-ti de treaba+" sau "$aca nu stii, ti-as
arata 2 $in bobi in bobi amorul" etc.
! Eminescu a folosit foarte putine neologisme, 5
"demon" , "distrasa" , "haos" , "himeric" , "ideal" , "sfera",
"palid" , "repaos"6, exprimandu!si ideile filozofice intr!o limba curat
romaneasca, naturala, inteligibila pentru oricine.
d. = particularitate stilistica remarcabila a acestui poem este
muzicalitatea exceptionala a versurilor.
Pentru a o obtine Eminescu a folosit doua procedee2
! Astfel, manuind cu deosebita arta aliteratia, poetul a
folosit maiestrit efectele eufonice ale cuvinelor in cadrul fiecarei
unitati sintactice.
! -aptul ca Eminescu a folosit o schema prozodica
invariabila a contribuit la crearea impresiei de muzicalitate a
versurilor.
Astfel versurile lapidare, dar grele de sensuri ca niste aforisme, sunt
grupate in catrene, cu perioade iambice de '!/ silabe, ce realizeaza
acea "complexitate simpla" de care vorbea >. 4alinescu.
Masura este de '!/ silabe, iar ritmul este iambic. Rimele masculine
5 cu accent pe ultima silaba6 alterneaza permanent cu cele feminine,
creand impresia de inaltare si cadere, in perfecta consonanta cu ideea
poemului.
Atingand perfectiunea sub raportul ideilor, al semnificatiilor si al
rostirii poetice, "Luceafarul" este capodopera cu cea mai larga si mai
profunda implicare in intreaga noastra cultura nationala, dar cu
rezonante apoteotice la nivelul poeziei universale.?