Sunteți pe pagina 1din 3

Clasicismul

Clasicismul este curentul literar cu centrul de iradiere n Fran a care a orientat crea ia literar-artistic ntre secolele 17-19. Pornind de la modelele arhitecturii, sculpturii i literaturii Greciei antice, considerate a fi ntruchip ri perfecte ale idealului de frumuse e armonioas i echilibrat , clasicismul tinde sa ofere opere des vr ite ca valoare, opere care s -l ajute pe om s ating idealul frumuse ii morale. Punctul de pornire al acestui curent n opinia istoricilor literari este situat ntre anii 16351640, un argument solid fiind nfiin area n 1635 a Academiei Franceze, n 1636 apari ia tragediei Cidul de Corneille i n 1637 apari ia Discursului asupra metodei al lui Rene Descartes. Nicolas Boileau precizeaz estetica clasicismului n Arta poetic din 1691. Acesta este un poem didactic n care se formuleaz principalele reguli ale crea iei: -Acurate ea stilului, -Claritatea ideilor, -Unitatea compozi ional , -Dinamicitatea ac iunii, -Informa ia exact . -Respectarea modelelor antice, -Stilul erudit, Rene Descartes, filosof i savant francez, ncearc o sintez a stiin elor prin inten ia de a g si calea cunoa terii perfecte. Filosofia ofer ansa perfec ion rii, c ci ea reune te toate drumurile ce duc spre adev r. Doar Dumnezeu reprezint n elepciunea des vr it ; omul are calea ra iunii ca atribut definitoriu i el este obligat s - i perfec ioneze aceast nsu ire. n acest sens Descartes a emis o tez definitorie pentru sistemul s u filosofic: cogito ergo sum. n epoc un rol important l-a avut i filosoful Blaise Pascal. Filosof, matematician, fizician francez, el a ajuns la cunoa terea mistic pe calea cuget rii filosofice. Pentru el omul este limitat ntr-o infinitate de moduri. Ve nic vinovat de p catul primordial el este condamnat s gndeasc i s se ndoiasc de toate adev rurile lumii (fiind socotit drept o trestie gnditoare); totu i singura salvare a fiin ei este credin a, iar pe aceast cale ra iunea nu are niciun folos. A r mas n con tiin a epocii i filosoful olandez Baruch Spinoza care a formulat teza Deus sive natura-Dumnezeu sau natura nseamn acela i lucru; el porne te de la ideea c Dumnezeu este cauza cauzelor iar omul, efect al dumnezeirii, este legat de Divinitate prin nsu irea de a gndi i de aceea el trebuie sa descopere calea adev rului, adic un mod de a ra iona.

Tr s turile clasicismului 1.Ra ionalismul actului artistic, tendin a spre ordine, rigoare, efortul permanent spre generalitate i esen ializare precum i spiritul critic. 2.Verosimilitatea respectarea absolut riguroasa a credibilit ii, men inerea subiectului n marginile ra iunii. !!! Clasicismul nu indentific verosimilul cu adev rul. 3.Regula buneicuviin e conformarea fa de toate regulile clasice, respectarea tuturor normelor. Ea se bazeaz pe cteva valori: -etice: -cump tarea -dreptatea -pruden a sau ntelepciunea -curajul -valori estetice: -simplitatea -echilibrul sau armonia -precau ia, limitarea, circumscrierea obiectului artistic -aspira ia legitim c tre perfec iune 4.Regula miraculosului acceptat doar n conformitate cu exigen ele impuse de ra iune 5.Regula celor 3 unit i: -de loc: s se desf oare n acela i loc -de timp: sa nu dep easc 24 de ore -de ac iune: unitatea i convergen a par ilor n cadrul ntregului 6.Pledoaria n favoarea purit ii genurilor i speciilor literare: este respins amestecul lor, respingndu-se astfel asa-zisele genuri mixte (tragicomedia). Boileau sus ine ideea unei specializ ri pe genuri: specialismul clasic. Ini iativa sa are ecou n epoc astfel nct Moliere scrie numai comedie, Racine doar tragedie, iar Boileau doar poezie satiric sau eroi-comic . 7.Natura are valoare pur decorativ . Este o natur frumoas dar care nu are rezonan n sufletul cititorului. 8.Stilul care se caracterizeaz prin: precizie, claritate, sobrietate i armonie, rigoare compozi ional , cultivarea expresiei echilibrate, simple, elegante. Produs al ra iunii, crea ia literara se bazeaza pe tehnica poetic , lefuirea textului, n dauna inspira iei nengr dite. Se tinde astfel spre un stil caracterizat de claritate, simplitate, sobrietate, elegan i precizie. 10.Eroul clasic se caracterizeaz prin: -exemplaritate -este utopia unui om perfect s n tos trupe te i suflete te,normal(este folosit drept norm pentru celelalte), deci canonic; -este s n tos; s n tatea sa este de tipul gladiator, care presupune o insuficien a antenelor nervoase; -este viril, calm, cugetat; -trupe te eroul clasic este mai mare f r expresie clar , adanc , de o oarecare asprime lapidar ; are n el ceva de semizeu sau de rege cu ascenden divin ;

-are o unic vrsta incert , de tn r perfect dezvoltat -profesii: rege, pastor, vn tor( de fapt una singur de rege care p store te i vneaz ); razboiul este subnteles implicat -este caracterizat printr-o mul umire placida, o euforie cam primitiv ; -are o sensibilitate maiorescian , purificat de logic , o cump tare clasic hora ian . In clasicism, personajul este conceput drept caracter, adica drept persoana definita printro trasatura dominanta si care particularizeaza astfel un tip general. Clasicismul preia din poetica lui Aristotel necesitatea ca personajul sa fie infatisat consecvent cu sine insusi pe tot parcursul textului dramatic, cerinta izvorata de asemenea din preocuparea pentru verosimil si enuntata de Horatiu: Dac-ai sa scrii pentru scena ceva netratat si te-ncumeti/ Nou personaj sa creezi, neschimbat ca sa stea pan la urma? Cum a pornit lanceput, credincios ramanand el insusi sau de Boileau Un nou erou pe scena de-nchipui in prezent,/ In tot cu sine insusi sa fie consecvent/ Si pan-la finea dramei, privit si priceput,/ Acelasi sa ramana ca si la inceput. In genere, omul clasic apare in doua ipostaze complementare: a)eroul, caracterizat prin trairi excesive, pasiuni mistuitoare, pe care se lupta sa si le stapaneasca rational. b)Lhonnete homme(=omul cumsecade, normal, onorabil), caracterizat prin ratiune, obiectivitate, echilibru si seninatate. El este civilizat, sociabil, respecta regulile buneicuviinte, comportandu-se si exprimandu-se cu eleganta si simtul masurii. Este cinstit si ii repugna impostura, asumandu-si cu demnitate locul pe care Providenta i l-a oferit in societate. El este omul normal si sanatos: Eu numesc clasic tot ce este sanatos si romantic ceea ce este bolnav(Goethe). Clasicismul in literatura romana Cultura romana n-a receptat clasicismul in sec al XVII-lea, ci abia cu un secol mai tarziu, cand forta lui se diminuase; in valorificarea acestui curent pe taram romanesc se contureaza 3 etape: -un clasicism incipient, identificabil in lirica lui Conachi si a poetilor Vacaresti, influentat de neonacreontismul grec; -formele clasice din iluminism, mai exact in Tiganiada lui I.B.Deleanu; -clasicismul din cadrul literaturii pasoptiste, aflat sub influenta clasicismului francez. EX: Comediile lui V.Alecsandri(model Moliere), fabula romaneasca, reprezentata de Tichindeal, A.Donici si G.Alexandrescu(sub influenta lui La Fontaine), fiziologiile insemnate de C. Negruzzi si M.Kogalniceanu (model Caracterele lui La Bruyere); Clasicismul romanesc atinge apogeul prin Pastelurile lui V.Alecsandri, ce impun prin frumusetea limbii artistice, stapanirea starilor afective in fata naturii.