ȚIGANIADA

de Ion Budai-Deleanu

Ion Budai-Deleanu a fost istoric, filolog, poet şi unul dintre corifeii Şcolii Ardelene, socotit
de unii exegeţi drept primul mare scriitor român. El deţine un loc însemnat în literatura română
şi prin faptul că este autorul singurei epopei finalizate până la apariţia operei „Levantul”
(1990), scrisă de Mircea Cărtărescu.
Familia lui Ion Budai-Deleanu, cel mai important scriitor al Scolii Ardelene , era originara
din satul Cimgau, dependent de Geoagiu si invecinat cu Orastie. In antichitate, precum noteaza
poetul insusi in Tiganiada, Cimgaul fusese cetatea romana Ceugma, fapt atestat de calatori si
arheologi. La sfarsitul secolului al XV-lea si inceputul secolului al XVI-lea.
Ion Budai-Deleanu, intaiul fiu al lui Solomon din cei 10 copii cati a avut, s-a nascut in
Cimgau in timpul rascoalei lui Sofronie , intre 1760 si 1761.
A fost dat la invatatura intai la scoala din Cimgau, apoi in 1772, la seminarul din Blaj,in
zilele episcopului Grigore Maior.
Ion Budai – Deleanu a urmat in continuare, din 1777, la Universitatea din Viena Facultatea
de filozofie, iar din 1779 ca auditor, in calitate de bursier al Colegiului Santa Barbara, si
Facultatea catolica de teologie , pana in 1783, cand a absolvit. Probabil si-a trecut examenul de
doctorat in 1784 la Erlau, unde se mutase Colegiul Santa Barbara.
A fost psalt la biserica parorhiala a colegiului, ajutor de cantor si, din februarie 1785 pana la
sfarsitul anului 1786, sacristan. Contactul la Viena cu Micu, Gheorghe Sincai si Petru Maior, cu
ideile incantate ale filozofiei luminilor, cu literatura latina clasica si cu cea contemporana
italiana, franceza,engleza si austriaca, toate acestea au avut o puternica inraurire asupra lui Ion
Budai-Deleanu, care si-a format o cultura de tip umanist, in curent nu numai cu antichitatea,
dar si cu framantarile veacului sau.
Epopeea este o specie a genului epic in versuri de mari dimensiuni cu un fir epic intins si
cu personaje cu puteri supranaturale, aceste sunt de obicei personaje legendare. Epopeea apare
in Grecia Antica si e preluata de cultura latina.
"Tiganiada" este capodopera literara a iluminismului romanesc si reprezinta cea mai celebra
epopee din literatura romana.
Desi redactata in doua variante ea nu ajunge sa fie publicata decat in 1925. Din aceasta
cauza literatura romana va avea foarte mult de pierdut. Si alti autori pasoptisti (ex: Ion Heliade
Radulescu) incep sa scrie o epopee a neamului insa aceste proiecte nu sunt finalizate.
“Tiganiada” este o epopee cu bogate elemente alegorice, cu o actiune sustinuta de evenimente
eterogene, desfasurate pe planuri multiple. De aceea, de la evenimentul istoric real se face
adesea foarte usor saltul intr-o lume imaginara.
Alternanta de evenimente si personaje se conjuga in permanenta cu mutatia viziunii asupra
lumii. Prezenta alegoriei ii permite scriitorului sa opereze cu un anumit transfer de planuri
dintr-o relitate in alta ceea ce duce la amplificarea fortei satirice din acest poem epic de idei.
Deci “Tiganiada” este o alegorie cu cheie, ale carei sensuri se impun sa fie explicate. Prezenta
planului real si a planului fictiv permite sa fie aplicat principiul despre constructia in suprafata
si in adancime.
Preludiul este situat de scriitor sub zodia universului comic. Naratiunea despre tigani
penduleaza in permanenta intre universul real si cel imaginar. Deasupra tiganilor, pusi pe
“galceava amara” fiindca nu ajungeau la un consens, cum “sa-si aleaga/Un voda-n tara si o
stapanie”, ca si dedesubtul domnului Vlad Tepes, cel amenintat de turci, se gaseau fortele
raului, reprezentate de Urgie, Zavistie si Satana. Acestea intretin spiritul de dezagregare a unui
popor si avertismentul lui Draghici este un fel de lectie prin care Budai-Deleanu isi vizeazsa
propriul sau popor. Astfel apare in toata plinatatea o lume care cauta valori degradate intr-un
univers degradat.
Actiunea se desfasoara in Muntenia lui Vlad Tepes. Domnitorul se hotaraste sa-i inaremeze
pe tigani pentu a lupta impotriva turcilor deoarece dorea sa evite folosirea acestora ca iscoade.
Pentru a-i convinge Vlad voda le promite o localitate numita Spateni unde acestia sa se
organizeze intr-o formatiune statala. Tiganii se lasa greu convinsi, mai intai avand loc un sfat
care are rolul de-ai evidentia caracterul eterogen si instabil.
Mai intai tiganii sunt supusi unor probe de curaj. Vlad Tepes si armata lui se deghizeaza in
turci fara a fi recunoscuti de tigani iar apoi pune in calea acestora carele cu bucate. La cele
doua probe tiganii esueaza dovedind lipsa curajului si o pofta de mancare nemasurata.
In schimbul intrarii in lupta Vlad Tepes le ofera ca recompensa localitatea Spateni plasata
strategic intre Barbatesti si Inimoasa.Denumirea localitatilor este una evident parodica ea
desemnand lipsa curajului si a tragerii de inima din partea tiganilor.
Odata intrati in lupta tabara tiganilor este tulburata de interventia Satanei care o rapeste pe
Romica, logodnica viteazului Parpangel. Pentru a-si regasi iubita acesta porneste intr-o cala
torie initiatica la capatul careia trebuie sa dovedeasca faptul ca este apt de a se insura, de a-si
intemeia o familie si de a conduce etnia tiganilor. Bineinteles ca aceasta calatorie este tot
parodica. Parpangel este supus unor probe astfel trece printr-o padure vrajita si poposeste la un
han care in mod miraculos se transforma dimineata intr-o balta cu broaste. Satana reuseste de
fiecare data sa-l amageasca pe Parpangel. Dezamagit, eroul se hotaraste sa se intoarca in tabara
tiganilor. Pe drum se intalneste cu viteazul Argineanu imbracat in armura vrajita si fac schimb
de haine. Astfel Parpangel intra in lupta impotriva turcilor. Infricosati de vederea armurii si
crezand ca este Argineanu, turcii bat in retragere si toata aceasta aventura eroica se termina cu o
banala cadere de pe cal a lui Parpangel.
Lesinat mai mult de frica eroul cala toreste in iad si in rai. Cand isi revine o regaseste pe
Romica si fac nunta. La ospatul de nunta Parpangel povesteste tuturor tiganilor cele vazute in
iad si in rai. Dupa acestea tiganii pornesc un sfat
in vederea stabilirii formei de organizare statala. Nu reusesc din cauza naravurilor innascute ale
acestora. Totul se incheie cu o dezbinare a tiganilor fiecare apucand pe o alta cale.
 Povestirea spusa de Parpangel tiganilor despre calatoria sa in rai este impanzita de elemente
specifice neamului tiganesc cel mai important fiind mancarea.
Aspectele relevante pentru descrierea taramului infatisat de Parpangel sunt: situarea
geografica "intre cer si pamant", clima zile senine, ceriul limpede, fara nouri", "vantucele
dragalase, line", "nu e vara zadufoasa, nici iarna cu ger, nici toamna rece, ci tot primavara
mangaioasa", relieful "campuri cu flori osebite", "dealuri si coaste de cas, de branmza, de
slanina" , "muntii si stancele gurguiate tot de zahar, stafide, smochine", "rauri de lapte dulce pe
vale", flora si fauna "rodii in loc de arburi si copace", "in loc de nisip si tarana/ Tot graunta de
aur iei in mana", "struguri, vin".
In descrierea acestui rai Parpangel porneste de la formele de relief, clima si vegetatia
intalnite in lumea reala si le transforma idealizandu-le intr-un rai tiganesc. In acest rai al
tiganilor totul trimite le o abundenta de bucate semn ca tiganilor nu le este data munca ci lenea
si ospatul.
Naratorul este cel care povesteste niste intamplari reale sau imaginare. Vocea naratoriala a
acestua se identifica cu persoana a III-a singular. Naratorul care stie tot despre personaje si
intamplarile prin care acestea vor trece se numeste narator omniscient si omniprezent (sau
narator creditabil).
Naratorul necreditabil este acel narator care din diverse mative deformeaza lumea prezenta
astfel incat el nu mai poate fi crezut de catre cititor.
Parpangel este un astfel de narator necreditabil. Acest erou este actor al intamplarii povestite
si totodata si narator. Vocea naratoriala se identifica cu cea a personajului si prezentarea se face
la persoana I.
Intitulata "poemation eroi-comico-satiric", "Tiganiada" se dovededeste a fi o alegorie ce
intrupeaza nazuintele de veacuri ale romanilor ardeleni. Esenta acesteia o reprezinta democratia
fara fond. In incercarea lor de a-si gasi o forma dre organizare statala, tiganii dovedesc lipsa
adecvarii la fondul lor originar acela de populatie omada fara posibilitatea de a se aseza intr-un
loc.
Prezenta vocilor naratoriale aflate in subsolul paginii nu are rolul de a explica un eveniment
ci de a imbogati textul. Numele din subsol sunt caracterizante, ceea ce spun personajele se
regaseste in semnificatia numelor acestora creand astfel o opera in opera.
Ion Budai-Deleanu se dovedeste a fi un creator modern care trece de limitele timpului sau.
„Ţiganiada” este întâia mare operă de creaţie românească în care toate relele regimului de
exploatare feudală sunt demascate cu persistenţă şi satirizate cu necruţătoare ironie, egalată în
literatura de mai târziu numai de un Creangă în proză şi de Caragiale în teatru.” (Alexandru
Piru)

BOTAȘ DENISA, ANUL I