Căpitanul Nemo reprez un caz singular în serie, pt că e o recontextualizare a

hipotextului. Acțiunea e mutată din 1867 — anul care reprez prez narativ în opera lui J.
Verne — în zilele noastre.
Nautilius
Nemo=nimeni, vrea să își piardă identiatea
Roman Sf „20 de mii de leghe sub mări”
Atunci un vânător de balene și ucenicul său pleacă în expediție pentru a prinde
monstrul. Monstrul e găsit, e un submarin – condus de căp Nemo. E încapsulată o lume
paralelă, un univers suficient sieși, întrega cunoaștere a umanității, biblioteci, armamente,
cultură, știință.
Căp Nemo- prinț indian și și-a pierdut familia datorită britanicilor. El îi ia prizonieri.
Evadează în timpul unui curent submaritim.

Conseille=nepot american a lui Arona

Mesajul este pacifist= scufundarea pescadoarelor
Căpitanul Nemo= apărător
Nautilius creație Sf la acea dată- vas construit de o minte din altă lume, cu o tehnică
superioară unui submarin etern.
Două procedee= transfocalizarea si transvocalizarea
Tranfoc= de la pers a III-a la persp naratorului-personaj
Transfoc= de la narator la Consuelo
Evident schimbarea cadrului- loc și tp al ac- antrenează și schimbări de ordin
pragmatic privitoare la suportul instrumental al ac. == alt nivel de civilizație
Transf homodiegetică, schimb cadrului, fara identitatea personajului
Aceentul se mută de pe extraordinarul aventurii submarine și șocul tehnicoștiițific pe
care îl provoacă creația căpitanului Nemo pe problematica morală.
Dave EGGERES nu a intenționat să scrie o concizie, „un distilat definitiv a lui Julles
Verne”, ci o viziune personală și subiectivă asupra ei, pt. Că esența cărții lui Jules Verne nu
stă în lupta dintre monstru marin cum deemonstrează rescrierea sa — problematica acțiunii
imaginate de Jules Vernne e lupta omului cu demonii săi interiori. Edggers intervine în intrigă
din persp unui mesaj ecologist, iar războiul prințului indian cu englezii care i-au ucis patria și
familia devine războiul dintre om și ocean, dintre natură și voracitatea civilizației consumiste.
Noul NEMO E UN MIZANTRop (om care urăște oamenii) total, iar om-amfibie rupt
de legături pământești ca urmare a unui seism sufletesc ce rămâne nedescoperit. Asumându-și
protejarea ecosistemului oceanic el e de fept ucigașul pătimaș al pescadoarelor încărcate cu
oameni nevinovați care fără voia lor contribuie la ruinarea rezervelor de pește, la distrugerea
coralilor și dispariția speciilor rare.
Două întrebări:
Pot să ucizi fie în numele unei idei înalte?
De câte ori în ist lumii ca furia unui sg om să provoace lumii atâtea pagube, să distrugă
secole întregi de cultură și civilizație?
Prin competiția dintre ordinea umană și ordinea naturală cartea amintește de cărțile
junglei ale lui Kippling- educația primită de superioariatea lumii animale – ucide doar cât ai
nevoie să trăiești.