Jules Verne

Dou zeci de mii de leghe sub m ri

EDITURA REGIS
Vingt mille lieues sous les mers
Librairie Hachette 79, Boulevard Saint-Germain, Paris

O STÂNC FUGAR
Anul 1866 fusese însemnat printr-un eveniment ciudat, un fenomen
nel murit i de nel murit, pe care, desigur, nimeni nu l-a uitat. F r a vorbi
de zgomotul care tulbura popula iile porturilor i care a â a spiritul public
din untrul continentelor, oamenii de la mare au fost mai cu seam mi ca i.
Negustorii, armatorii, c pitanii de vagoane, skipper-ii i ma terii Europei i
ai Americii, ofi eri de marin , militari din toate rile i, dup dân ii,
guvernele diferitelor state ale ambelor continente, se preocupaser în cel mai
înalt grad de acest fapt.
într-adev r, de câtva timp, mai multe vapoare se întâlniser pe mare
cu „un obiect enorm", lung, în form de fus, câteodat fosforescent, mult mai
mare i mai iute decât o balen .
Faptele relative la aceast apari ie, însemnate în diferitele c r i de
bord, se potriveau destul de exact cu structura obiectului sau a fiin ei în
discu ie, cu iu eala foarte mare a mi c rilor sale, cu puterea-i surprinz toare
de locomo ie, cu via a deosebit cu care p rea înzestrat . Dac era un
cetaceu, întrecea ca m rime pe to i aceia pe care tiin a îi clasase pân
atunci. Nici Cuvier, nici Lacepede, nici domnul Dumerii, nici domnul de
Quatrefages n-ar fi admis existen a unui asemenea monstru, numai de l-ar fi
v zut, cu ochii lor de savan i.
Judecând dup observa iile f cute în diferite rânduri, înl turând
valorific rile timide care atribuiau acestei vie uitoare o lungime de dou sute
de picioare, respingând p rerile exagerate c -i lat de o leghe i lung de
trei, se putea, totu i, afirma c aceast fiin fenomenal întrecea cu mult
toate dimensiunile admise pân atunci de c tre ihtiologi,. dac exista, totu i.
îns , el exista, faptul în sine nu mai putea fi t g duit i, cu aceast
pornire care împinge creierul omenesc spre uimire, vom în elege emo ia
produs în lumea întreag prin aceast apari ie suprafireasc .
într-adev r, la 20 iulie 1866 steamer-ul Governor Higgisnon al
Calcutta and Burnach Steam Navigation Company întâlnise acest morman
mi c tor la cinci mii de le- ghe în estul coastelor Australiei. C pitanul
Backer crezuse la început c se afl în fa a unei stânci necunoscute. Se
preg tea tocmai s afle situa ia exact a locurilor, când dou coloane de ap
azvârlite de c tre nel murita vietate â nir uierând la o
în l ime de o sut cincizeci de picioare. Deci, numai dac aceast
stânc nu era supus expansiunilor intermitente ale unui gheiser, Govemor
Higginson avea de-a face de-a binelea cu vreun mamifer de ap , necunoscut
pân atunci, care azvârlea prin r sufl toarele lui coloane de ap amestecate
cu aer i cu vapori.
Un asemenea fapt fusese observat i la 23 iulie acela i an, în m rile
Pacificului, de c tre Cristobal Colon al West India and Pacific Steam
Navigation Company. A adar, acest cetaceu extraordinar se putea transporta
dintr-un loc într-altul cu o iu eal surprinz toare, deoarece, la un interval de
trei zile, Govemor Higginson i Cristobal Colon l-au observat în dou puncte
ale h r ii, desp r ite printr-o distan de mai bine de apte sute de leghe
marine.
Peste dou s pt mâni, la dou mii de leghe de acolo, • Helvetia al
Compagnie Na ionale i Shannon al Royal Mail, mergând în sens opus, în
acea por iune a Atlanticului, dintre Statele Unite i Europa, î i semnalar
unul altuia monstrul la 42° 15' latitudine nordic i 60°35' longitudine
vestic fa de meridianul din Greenwich. în aceast observare simultan se
evalua lungimea minim a mamiferului la mai bine de trei sute cincizeci de
picioare engleze ti, deoarece Shannon i Helvetia aveau o dimensiune
inferioar lui, cu toate c aveau o sut de metri de la pror la cârm . îns ,
cele mai mari balene, acelea care tr iesc prin împrejurimile insulelor
Aleutiene, Kulammok i Umgulil, n-au întrecut niciodat lungimea de
cincizeci de metri, dac au atins cumva aceast lungime.
Aproape 106 metri. Piciorul englezesc nu este decât de 30,40
centimetri.
Aceste rapoarte sosite unul dup altul, alte observ ri f cute dup
transatlanticul le Perete, o ciocnire între Etna din Inman i monstru, un
proces verbal al ofi erilor fregatei franceze la Normandie, o dest inuire foarte
serioas ob inut de c tre statul major de la comandorul Fitz James la
bordul lui Lord Clyde mi car adânc opinia public . în rile cu fire
u uratic se glumi asupra fenomenului; dar rile serioase i practice,
Anglia, America, Germania se ocupar serios de el.
În toate centrele mari, monstrul deveni la mod . îl cântar prin
cafenele, îl batjocorir prin ziare, îl reprezentar pe scenele teatrelor.
Mincino ii au avut astfel ocazia de a turna verzi i uscate. Ap rur prin ziare
tot felul de fiin e închipuite i gigantice, începând cu balena alb , teribila
„Moby Dick" din inuturile hiperboreene, pân la kraken, o fiin peste
m sur de mare, ale c rei tentacule pot îmbr i a un vas de cinci sute de
tone tr gându-l în adâncimile oceanului. Atunci izbucni nesfâr ita polemic
a credulilor i a scepticilor în societ ile savante i în ziarele tiin ifice.
„Chestia monstrului" aprinse spiritele. Jurnali tii care profeseaz spiritul
v rsar valuri de cerneal în timpul acestei campanii memorabile.
Timp de ase luni, r zboiul continu cu anse deosebite.
Mica pres r spundea cu o verv nesecat articolelor de fond ale
Institutului Geografic din Brasil, ale Academiei Regale de tiin e din Berlin,
ale Asocia iei Britanice, ale Institutului Smithsonian din Washington,
discu iilor Indianului Arhipelago, ale Cosnos-ului, ale preotului Moingo, ale
Mittheilungen de Petermann i cronicilor tiin ifice ale marilor ziare din
Fran a i din str in tate. Spiritualii scriitori ai micii prese, parodiind o vorb
de a lui Linné, spus de adversarii monstrului, sus inur într-adev r c
„natura nu face pro ti" i somar pe contemporani s nu dezmint natura
admi ând existen a kraken-ilor, a erpilor de mare, a lui „Moby Dick" i a
altor bazaconii. în sfâr it, într-un articol de ziar satiric foarte temut, cel mai
iubit dintre redactorii lui d du o ultim lovitur monstrului i îl r puse în
mijlocul unui hohot de râs universal. Spiritul învinsese tiin a.
în timpul primelor luni ale anului 1867, chestia p rea uitat i nimeni
nu se mai gândea la ea, când alte fapte au fost aduse la cuno tin a public .
Nu mai era atunci vorba de a dezlega o problem tiin ific , ci de a înl tura o
primejdie adev rat i serioas . Problema lu o cu totul alt întors tur .
Monstrul deveni o insul , o stânc , dar o stânc fugar , ce nu putea fi
determinat , ce nu putea fi prins .
La 5 martie 1867, Moravian al lui Montreal Ocean Company, aflându-
se în timpul nop ii la 27°30' latitudine i 72° 15' longitudine, î i lovi coasta
tribordului de o stânc care nu era însemnat pe nici o hart . Sub presiunea
combinat a vântului i a celor patru sute de cai putere, vasul mergea cu o
iu eal de treisprezece mile. Desigur, f r calitatea superioar a cherestelei
lui, Moravian, la aceast izbitur , s-ar fi scufundat cu cei dou sute treizeci
i apte de c l tori pe care-i aducea din Canada.
Accidentul se întâmplase pe la ora cinci de diminea , când începuse
s se lumineze de ziu . Ofi erii din serviciul de paz se n pustir pe partea
de dinapoi a vasului. Ei cercetar oceanul cu cea mai mare b gare de seam ,
dar nu v zur nimic în afar de un vârtej puternic care se sp rgea la o
distan de ase sute de metri, ca i când suprafa a lichid ar fi fost lovit cu
putere. î i însemnar exact locul întâmpl rii i Moravian î i urm calea sa
f r stric ciuni vizibile. Se lovise el, oare, de vreo stânc submarin sau de
vreo r m i enorm a vreunui naufragiu? Nu se putea ti. Dar, dup ce
cercetar carena în bazinele de repara ii, ei au v zut c o parte a t i ului
s u fusese sf râmat .
Acest fapt, extrem de grav pentru sine, ar fi fost uitat poate ca atâtea
altele, dac , dup trei s pt mâni, nu s-ar fi repetat în împrejur ri identice.
îns , datorit provenien ei vasului, victim a acestei noi ciocniri, datorit
renumelui companiei c reia apar inea acest vapor, evenimentul avu un
r sunet imens.
Fiecare cuno tea numele celebrului armator englez Cunard. Acest
industria inteligent întemeiase în anul 1840 un serviciu po tal între
Liverpool i Halifax, cu trei vapoare de lemn i cu ro i cu o putere de patru
sute de cai i cu o cot de o mie o sut aizeci i dou de tone. Peste opt ani
dotarea companiei crescu cu patru vase de câte ase sute cincizeci de cai
putere i cu o mie opt sute dou zeci de tone i peste doi ani cu înc dou
vase superioare în putere i în tonaj. în anul 1853, Compania Cunard, al
c rui privilegiu pentru transportul depe elor fusese reînnoit, ad ug
succesiv la materialul s u vasele Arabia, China, Sco ia, Java, Rusia, toate
vapoare de prim marc i cele mai mari care dup Great Eastern au
br zdat vreodat m rile. A adar, în anul 1867, compania avea dou sprezece
vapoare, dintre care opt cu ro i i patru cu elice.
Dac dau toate aceste l muriri, e pentru ca fiecare s tie care este
însemn tatea acestei companii de transporturi maritime, cunoscut în
lumea întreag prin conducerea ei inteligent . Nici o alt întreprindere de
naviga ie transoceanic n-a fost condus cu mai mult pricepere; nici o alt
afacere n-a fost încoronat de mai mult succes. De dou zeci i ase de ani
vapoarele Cunard au traversat de dou mii de ori Atlanticul i niciodat n-au
avut o c l torie neizbutit , o întârziere, niciodat nu s-a pierdut o scrisoare,
un om sau un vas. De aceea aleg c l torii, cu toat concuren a puternic a
Fran ei, linia Cunard, dup cum s-a constatat de pe documentele oficiale din
ultimii ani. Dup ce v-am spus aceasta, nimeni nu se va uimi de r sunetul
pe care-l provoc accidentul întâmplat unuia dintre cele mai frumoase
steamer-e ale ei.
La 13 aprilie 1867, marea fiind frumoas , vântul lini tit, Sco ia se afla
la 15° 12' longitudine i 45°37' latitudine. Mergea cu o vitez de treisprezece
mile i patruzeci i trei de sutimi sub presiunea a o mie de cai putere. Ro ile
loveau apa cu o regularitate perfect .
La ora patru i aptesprezece minute spre sear , în timpul lunch-ului
c l torilor întruni i în salonul mare, se întâmpl o izbitur , de altfel pu in
sim it pe cheresteaua Sco iei prin coasta ei i pu in în dosul ro ii de la
babord.
Sco ia nu lovise, ci fusese lovit i mai curând printr-un instrument
t ios sau ascu it decât strivitor. Ciocnirea fusese atât de u oar c nimeni
nu s-ar fi îngrijit pe bord, f r strig tele supraveghetorilor care se urcar pe
punte spunând: „Ne scufund m! Ne scufund m!" Mai întâi, c l torii au fost
foarte speria i, dar c pitanul Anderson se gr bi s -i lini teasc . într-adev r,
primejdia nu putea fi amenin toare. Sco ia, împ r it în apte
compartimente prin ni te pere i prin care nu putea p trunde apa, trebuia s
se împotriveasc unei n v liri de ap .
C pitanul Anderson se duse repede pe fundul vasului. El recunoscu
imediat c al cincilea compartiment fusese inundat, iar iu eala cu care
p trundea apa dovedea c gaura era mare.
Din fericire, acest compartiment nu con inea cazanele, c ci focurile s-
ar fi stins îndat .
C pitanul Anderson opri îndat vasul i unul dintre marinari se
scufund pentru a cerceta stric ciunea. Peste câteva clipe se constat
existen a unei g uri late de doi metri, în carena steamer-ului. O asemenea
gaur nu putea fi astupat i Sco ia, cu ro ile pe jum tate înecate, trebuia
s - i urmeze, astfel, c l toria. El se afla atunci la trei sute de leghe de Capul
Clear i dup trei zile de întârziere, care nelini ti foarte mult popula ia din
Liverpool, intr în bazinele companiei.
Inginerii cercetar atunci Sco ia, care fusese tras pe uscat cu fundul
în sus. Ei nu au putut crede ochilor. La doi metri i jum tate sub nivelul
apei, era o deschiz tur regulat în form de triunghi isoscel. Sp rtura tablei
era de o netezime perfect .
Trebuia, a adar, ca unealta care a produs-o s fie de un soi pu in
obi nuit i dup ce fusese împins cu o putere uimitoare, g urind astfel o
tabl de patru centimetri, trebuia s se fi retras de la sine printr-o mi care
retrograd i într-adev r de nel murit.
Aceasta a fost ultima întâmplare care a avut ca rezultat s pasioneze
din nou opinia public . Din aceast clip toate întâmpl rile maritime care n-
aveau o cauz determinat au fost puse pe socoteala monstrului. Acest
animal fantastic lu asupra lui toate acele naufragii al-c ror num r, din
nenorocire, era foarte mare; c ci, din trei mii de vase, a c ror pierdere este
înregistrat în fiecare an la Biroul Veritas, num rul vaselor cu aburi i cu
pânze, presupuse pierdute din motive necunoscute, se ridic la nu mai pu in
de dou sute.
„Monstrul" a fost, deci, învinov it, pe drept sau pe nedrept, de
dispari ia lor. Comunicarea între diferitele continente devenind din ce în ce
mai primejdioas , publicul se declar i ceru categoric ca m rile s fie, în
sfâr it, cur ate cu orice pre de acest îngrozitor cetaceu.

II
PENTRU i CONTRA

Pe timpul când se petreceau aceste evenimente, m întorceam de la o

explorare tiin ific întreprins pe p mânturile rele din Nebraska în Statele
Unite. în calitatea mea de profesor suplinitor la Muzeul de Istorie Natural
din Paris, guvernul francez m-a numit i pe mine în aceast expedi ie.
Dup ase luni petrecute în Nebraska, de unde am adus colec ii de
pre , am sosit la New York pe la sfâr itul lui martie.
Plecarea mea spre Fran a era hot rât pe la începutul lui mai.
în a teptare, m îndeletniceam cu clasarea bog iilor mineralogice,
botanice i zoologice, când se întâmpla accidentul Sco iei.
Eram cu totul la curent i cum s nu fi fost, oare? Am citit i recitit
toate ziarele americane i europene, f r s fiu mai l murit. Acest mister îmi
d dea de gândit. în neputin a de a-mi forma vreo p rere, c deam dintr-o
extrem în alta.
La sosirea mea la New York nu se vorbea decât de asta.
Ipoteza insulei plutitoare, a stâncii ce nu putea fi prins , sus inut de
câteva spirite necompetente, fusese cu des vâr ire respins . i, într-adev r,
acea stânc , s fi avut o ma in în pântece, altfel cum se putea deplasa cu o
repeziciune atât de uimitoare?
A fost respins , de asemenea, ipoteza unei cherestele plutitoare, a
unor sf râm turi uria e ale vreunui naufragiu, tot din cauza repeziciunii
deplas rii.
Nu mai r mâneau, a adar, decât dou rezolv ri cu putin care
alc tuiau dou grupe foarte deosebite de partizani: pe de o parte cei care
erau pentru un monstru de o putere colosal , pe de alt parte cei ce erau
pentru un vas „submarin" de o putere motrice extrem .
 îns , aceast din urm ipotez , care putea oricum fi admis , nu a
putut rezista anchetelor care au fost f cute de c tre ambele continente. Era
foarte pu in probabil ca un simplu particular s aib la dispozi ia lui o
asemenea ma in mecanic . Unde i când ar fi putut-o construi i cum ar fi
inut în secret aceast construc ie?
Numai un guvern putea avea o asemenea ma in distrug toare i în
aceste timpuri dezastruoase, când omul se str duie te s înmul easc
puterea armelor de r zboi, se putea ca un stat s încerce în dauna altora
aceast unealt formidabil .
Dar ipoteza unei ma ini de r zboi c zu iar i în fa a declara iile
guvernelor. Fiindc era vorba de un interes public, deoarece comunica iile
transoceanice erau periclitate, sinceritatea guvernelor era neîndoioas . De
altfel, cum se putea admite ca construc ia acestui vas submarin s fi sc pat
de ochii publicului? E foarte greu pentru un particular de a p stra taina în
asemenea împrejur ri i, desigur, c pentru un stat era cu totul cu
neputin , deoarece toate faptele îi sunt supravegheate de c tre puterile
rivale.
Deci, dup ce se f cur anchete în Anglia, în Fran a, în Rusia, în
Prusia, în Spania, în Italia, în America, chiar i în Turcia, ipoteza unui
monitor submarin a fost cu totul respins .
Monstrul reveni, a adar, din nou pe tapet, cu toate ironiile neîncetate
cu care-l lovea mica pres i odat pornite pe aceast cale, spiritele se l sau
târâte de cele mai absurde visuri ale unei ihtiologii fantastice.
La sosirea mea la New York mai multe persoane îmi f cuser onoarea
s m consulte asupra fenomenului mult discutat. Publicasem în Fran a o
lucrare, in-quarto în dou volume, intitulat Misterele marilor funduri
submarine. Aceast carte, gustat cu deosebire de c tre lumea savant ,
f cea din mine un specialist în aceast parte destul de întunecat a tiin elor
naturale. Mi se ceru p rerea. Atât timp cât puteam nega realitatea faptului,
îl negam cu des vâr ire. Dar, în curând, am fost silit s m l muresc
categoric. i chiar „onorabilul, Peter Aronnax, profesor la Muzeul din Paris, a
fost provocat de c tre New York Herald s - i formuleze o oarecare p rere.
M-am supus deoarece nu mai puteam t cea. Am discutat fenomenul
sub toate formele posibile din punct de vedere politic, tiin ific i dau aici
concluzia unui articol pe care l-am publicat în num rul din 30 aprilie:
„Astfel, ziceam eu, dup ce am cercetat pe rând toate ipotezele,
înl turând orice alt presupunere, trebuie neap rat s admitem existen a
unei vie uitoare marine, deosebit de mare i de o putere ie it din comun.
 Marile adâncimi ale oceanelor ne sunt cu totul necunoscute. Sonda nu
le-a putut înc atinge. Ce se petrece în adâncuri? Ce fel de fiin e locuiesc i
pot locui la dou sprezece sau cincisprezece leghe sub nivelul apei? Care este
construc ia biologic a acestor animale? Cu greu ne-o putem închipui.
îns , solu ia problemei ce mi s-a dat m poate pune în încurc tur .
Sau cunoa tem toate variet ile fiin elor care populeaz planeta
noastr sau nu le cunoa tem.
Dac nu le cunoa tem pe toate, înc , dac natura mai are pentru noi
taine în ihtiologie, nimic nu este mai logic decât s admitem existen a unor
specii de pe ti sau cetacee cu totul
noi, care locuiesc în p turile nep trunse de sond i pe care un
eveniment oarecare, o fantezie, un capriciu, le duce, dup lungi intervale,
spre nivelul superior al oceanului.
Dac , dimpotriv , cunoa tem toate speciile vii, trebuie neap rat s
c ut m animalul în discu ie printre fiin ele de mare de acum catalogate i,
în acest caz, voi fi dispus s admit existen a unui narval uria .
Narvalul obi nuit atinge, adesea, lungimea de aizeci de picioare.
M ri i de cinci ori, înzeci i chiar aceast dimensiune, da i acestui cetaceu o
putere propor ional cu m rimea lui, m ri i-i organele de atac i ve i ob ine
animalul dorit. El va avea propor iile determinate de c tre ofi erii SjanJon-
ului, instrumentul cerut pentru g urirea vasului Sco ia i puterea necesar
pentru a sf râma un steamer.
într-adev r, narvalul este înarmat cu o sabie de filde , cu o halebard ,
dup expresia unor naturali ti. Acesta e un dinte principal care are t ria
o elului. S-au g sit câ iva dintre din ii ace tia înfip i în trupurile balenelor pe
care narvalul le atac totdeauna cu succes. Al ii au fost smul i, nu f r
greutate, din carenele vaselor pe care le-a str b tut dintr-o parte într-alta
a a cum un burghiu g ure te un butoi. Muzeul de la Facultatea de Medicin
din Paris are un asemenea col lung de doi metri i dou zeci i cinci de
centimetri i lat de patruzeci i opt de centimetri la baza lui!
Ei bine, închipui i-v arma de zece ori mai puternic , animalul de zece
ori mai mare, deplasându-se cu o vitez de dou zeci de leghe pe or ,
înmul i i masa lui cu p tratul vitezei lui i ve i ob ine lovitura în stare s
produc aceast catastrof cerut .
Deci, pân la informa ii mai deslu ite, eu sunt pentru un animal
marin, de dimensiuni colosale, dotat, nu cu o halebard , ci cu un adev rat
„arsenal", ca i fregatele cuirasate sau ca „ramsii" de r zboi.
 Astfel, s-ar l muri acest fenomen atât de enigmatic, numai cu ajutorul
datelor pe care le cunoa tem."
Aceste ultime vorbe erau o la itate din partea mea; dar voiam, pân la
un anumit punct, s -mi p zesc demnitatea de profesor, s nu m fac de râs
fa de americani, care, când râd, râd bine. Mi-am p strat astfel un mijloc de
sc pare. De fapt admiteam existen a „monstrului".
Articolul meu a fost discutat cu aprindere i, astfel, a avut un mare
r sunet. El împac un oarecare num r de partizani.
Dezlegarea pe care o propunea, de altfel, l s curs liber imagina iei.
Spiritului omenesc îi plac aceste închipuiri m re e de fiin e suprafire ti.
Marea este cel mai prielnic mediu în care se pot produce i dezvolta.
Oceanele i m rile lumii con in cele mai mari specii cunoscute de mamifere
i se poate ca ele s ascund în adâncimea lor molu te de o m rime
neasemuit , crustacee îngrozitoare de v zut, cum ar fi stacojii de o sut de
metri sau racii de dou sute de tone! De ce nu? Alt dat , speciile terestre,
contemporane epocilor geologice, patrupedele, reptilele, p s rile, aveau
dimensiuni gigantice. Creatorul le-a aruncat într-un tipar colosal pe care
timpul l-a mic orat încetul cu încetul. Pentru ce marea, în adâncimile ei
necunoscute, n-ar fi p strat aceste mostre enorme ale vie ii unor alte
timpuri,, care nu se schimb niciodat , atunci când sâmburele p mântesc
se schimb aproape neîncetat? De ce n-ar ascunde ea în sânul ei ultimele
variet i ale acestor specii titanice, ai c ror ani sunt veacuri i ale c ror
veacuri sunt milenii?
Dar m las târât de visuri pe care nu trebuie s le mai nutresc. Pun
cap t acestor n luci pe care timpul le-a schimbat pentru mine în realit i
îngrozitoare. în concluzie, i eu i publicul am admis, f r a contesta,
existen a unei fiin e uimitoare.
Dar dac unii nu vedeau aici decât o problem pur tiin ific de
dezlegat, al ii, mai cu seam din America i Anglia, erau de p rere c
Oceanul trebuie cur at de acest monstru de temut, pentru a se asigura
comunica iile transoceanice. Ziarele industriale i comerciale au tratat
chestiunea mai cu sea m din acest punct de vedere. Shipping and
Mercantile Gazette, Lloyd, Paquebot, Revue maritime et coloniale, toate
aceste publica ii în leg tur cu companiile de asigurare, care amenin au s
m reasc taxa primei lor, au fost unanime în aceast privin .
P rerea public se pronun ase, Statele Unite s-au declarat cele dintâi.
La New York s-au f cut preg tirile unei expedi ii care s urm reasc acest
narval. O fregat de mare vitez , Abraham Lincoln, era preg tit s ias cât
mai curând, în larg.
Arsenalul a fost deschis comandantului Farragut care gr bea
înarmarea fregatei sale.
Îns , a a cum se întâmpl întotdeauna, din clipa când s-au hot rât s
urm reasc monstrul, acesta nu se mai ivea. Timp de dou luni nimeni nu
mai auzi vorbindu-se de el. Nici un vas nu-l mai întâlnise. Parc acest
animal ar fi tiut de comploturile ce se urzeau împotriva lui. Se discutase
atât de mult i chiar prin cablu transatlantic! De aceea, glume ii pretind c
acest iret prinsese, în treac t, vreo telegram de pe urma c reia profitase.
Nu mai tia, a adar, încotro s porneasc aceast fregat înarmat
pentru o campanie îndep rtat i prev zut cu instrumente formidabile de
pescuit. i ner bdarea cre tea, pân când, la 2 iulie se afl c Tampico,
steamer dintre San Francisco din California i Shanghai, v zuse din nou
animalul, cu trei s pt mâni în urm , în m rile de miaz noapte ale
Pacificului.
Aceast veste pricinui o emo ie extrem . Nu îng duir nici dou zeci i
patru de ore de odihn comandantului Farragut.
Proviziile lui erau înc rcate, c m rile erau îndesate cu c rbuni. Nici
un om nu lipsea de la postul s u. N-avea decât s dea foc cuptoarelor, s le
încing i s porneasc . Nu i s-ar fi iertat o jum tate de zi întârziere. De
altfel, comandantul Farragut nu dorea decât s plece.
Cu trei ore înainte de plecarea lui Abraham Lincoln din Brooklyn, am
primit o scrisoare care suna astfel:
„Domnului Aronnax, profesor la Muzeul din Paris Fifth Avenue Hotel
New York,
Domnule, Dac vre i s lua i parte la expedi ia vasului Abraham
Lincoln, guvernul Statelor Unite va vedea cu pl cere c Fran a va fi
reprezentat prin dumneavoastr în aceast întreprindere. Comandantul
Farragut ine o cabin la dispozi ia dumneavoastr .
Cu toat dragostea al dumneavoastr I.B. HOBSON Secretar de
marin "
III
CUM ÎI VA PLACE DOMNULUI
Cu trei secunde înainte de sosirea scrisorii nu m-am gândit s
urm resc animalul a a cum nu-mi trecea prin gând s încerc trec toarea
din nord-est. Trei secunde dup ce am citit scrisoarea onorabilului secretar
de marin , am în eles, în sfâr it, c adev rata mea voca ie, c singurul scop
al vie ii mele era s vânez acest monstru i s scap lumea de el.
îns , tocmai m întorsesem dintr-o c l torie grea, ostenit, dornic de
odihn . Nu mai doream decât s -mi rev d ara mea, prietenii mei, mica mea
locuin din Gr dina Plantelor, scumpele i pre ioasele mele colec ii! Dar
nimic nu m-a putut opri.
Uitasem totul, oboseala, prietenii, colec iile i am primit f r s stau
pe gânduri oferta guvernului american.
De altfel, m gândeam eu, orice drum duce spre Europa i acest
narval va fi atât de amabil s m conduc spre coastele Fran ei. Acest cinstit
animal se va l sa prins în m rile Europei de dragul meu i nu vreau s aduc
mai pu in de jum tate de metru din halebarda lui de filde pentru Muzeul de
Istorie Natural .
Dar, pân una alta, trebuia s caut acest narval în nordul Oceanului
Pacific; ceea ce, spre a m întoarce în Fran a, însemna s apuc drumul
antipozilor.
— Sfat! am strigat eu cu vocea ner bd toare.
Sfat era servitorul meu. Un b iat devotat care m întov r ea în toate
c l toriile mele; un om cinstit pe care-l iubeam i care m iubea; o fiin
flegmatic din fire, ordonat din principiu, harnic din obi nuin , uimindu-se
pu in de surprizele vie ii, foarte îndemânatic, bun pentru orice slujb i,
care, în ciuda numelui s u, nu d dea niciodat sfaturi chiar i atunci când i
le cereai. Fiind ve nic în jurul savan ilor din mica noastr societate din
Gr dina Plantelor, Sfat ajunsese s tie câte ceva. Aveam în dânsul un
specialist foarte priceput în clasific rile tiin elor naturale, str b tea cu o
agilitate de acrobat toat scara ramific rilor, a grupelor, a claselor, a
subclaselor, a ordinelor, a familiilor, a genurilor, a subgenurilor, a speciilor
i a variet ilor. Dar tiin a lui se oprea aici. Mai mult nu tia. Foarte
priceput în teoria clasific rilor, pu in priceput în practic , cred c el n-ar fi
deosebit un nisetru de o balen ! i totu i, ce b iat bun i cinstit!
Sfat, timp de zece ani, m urmase oriunde m plimba tiin a.
Niciodat nu se, plângea de durata sau de oboseala c l toriei. Niciodat nu
se împotrivea s închid cuf rul s u pentru o ar oarecare, China sau
Congo, oricât ar fi fost ea de îndep rtat . Mergea ici sau colo, f r a întreba
mai mult. De
altfel, avea o s n tate zdrav n care sfida orice boal ; avea mu chi
puternici, dar n-aVea nervi, nici o urm de nervi, era foarte calm.
 Acest b iat avea treizeci de ani i vârsta lui era fa de aceea a
st pânului s u ca cincisprezece fa de dou zeci.
Ierta i-m c v spun astfel c aveam patruzeci de ani.
Sfat avea îns un defect. Extrem de formalist, el nu-mi vorbea decât la
a treia persoan , încât devenea plictisitor.
— Sfat! am strigat iar, în timp ce începeam ner bd tor preg tirile
de plecare.
Eram sigur de acest b iat atât de devotat. De obicei nu-l întrebam
dac îi convenea sau nu s m urmeze în c l toriile mele; dar de data
aceasta era vorba de o expedi ie care se putea prelungi la nesfâr it, de o
întreprindere primejdioas , pe urmele unui animal care era în stare s
scufunde o fregat ca pe o coaj de nuc . Avea la ce s se gândeasc
neîncetat chiar i omul cel mai nep s tor din lume. Ce va zice Sfat?
— Sfat! am strigat a treia oar .
Sfat se ivi.
— Domnul m strig ? zise el intrând.
— Da, b iete. Preg te te-m , preg te te-te. Plec m peste dou ore.
— Cum îi va place domnului, r spunse Sfat lini tit.
— Nici o clip de pierdut. Strânge în cuf rul meu toate uneltele mele
de c l torie, haine, c m i, ciorapi, f r s numeri, dar cât mai multe i
gr be te-te!
— i colec iile domnului? zise Sfat.
— Ne vom ocupa mai târziu de ele.
— Cum? Arhioteriumii, hiracoteriumii, oreodonii, cherepotamu ii i
celelalte schelete?
— Le vom l sa în p strare la hotel.
— I i babirusa domnului?
— II vor hr ni în lipsa noastr . De altfel, voi da porunc s se
expedieze în Fran a toat menajeria noastr .
— — Cum? Nu ne întoarcem la Paris? întreb Sfat.
— Ba da... desigur, am r spuns evaziv, dar f când un ocol.
— Ocolul pe,care îl pofte te domnul.
— O! Va fi foarte mic! Un drum mai pu in direct, atâta tot.
Plec m cu Abraham Lincoln.
— Cum pofte te domnul, r spunse Sfat lini tit.
— tii, prietene, e vorba de monstrul... de faimosul narval... Vom
sc pa m rile de el!... Autorul unei lucr ri in quarto în dou volume asupra
Misterelor marilor funduri submarine nu se poate s nu se îmbarce cu
comandantul Farragut. Misiune glorioas ... dar i primejdioas ! Nu se tie
încotro mergem. Acele animale pot fi foarte capricioase. Dar vom merge,
totu i. Avem un comandant foarte îndr zne ...
— Cum va face domnul voi face i eu, r spunse Sfat.
— Gânde te-te bine! C ci nu vreau s - i ascund nimic.
Aceasta e una dintre acele c l torii din care nu te întorci totdeauna.
— Cum pofte te domnul.
Dup un sfert de or cuferele noastre erau gata. Sfat le f cuse cât ai
clipi din ochi i eram sigur c nu lipsea nimic, c ci acest b iat clasa
c m ile i hainele atât de bine ca i p s rile i mamiferele.
Ascensorul hotelului ne duse în marele hol de la parter. Am achitat
plata la acest mare hotel, totdeauna asediat de o mul ime considerabil . Am
dat porunc s se expedieze la Paris baloturile mele cu animale împ iate, cu
plante uscate.
Am deschis un credit pentru babirusa, porcul prins în Insulele
Molu te i, urmat de Sfat, am s rit într-o tr sur .
Vehiculul, cu dou zeci de franci o curs , coborî pe Broadway pân la
Union Square, merse de-a lungul Fourth Ayenue pân la încruci area cu
Bowerny Street, apuc pe Katrin Street i opri la al treizeci i patrulea pier.
Aici, feribotul Katrin ne duse, oameni, cai i tr suri în Brooklin, marele
cartier al New York-ului; a ezat pe malul stâng al fluviului i în câteva
minute am sosit pe cheiul la care Abraham Lincoln v rsa, prin cele dou
co uri, valuri de fum negru.
Un fel de chei special fiec rui vas.
Bagajele noastre au fost îndat transbordate pe puntea fregatei. Am
alergat la bord. Am întrebat de comandantul
Farragut. Unul dintre marinari m conduse pe dunet unde m-am
trezit în fa a unui ofi er voinic care-mi întinse mâna.
— Domnul Peter Aronnax? îmi zise el.
— Chiar el, am r spuns. Comandantul Farragut?
— în persoan . Fi i binevenit, domnule profesor. Cabina
dumneavoastr v a teapt .
Am salutat i, l sând pe comandant la treburile lui, m-am l sat
condus la cabina care mi-era destinat , Abraham Lincoln fusese foarte bine
ales i amenajat pentru noua lui destina ie.
Sub o presiune de apte atmosfere, Abraham Lincoln ajungea la o
vitez mijlocie de optsprezece leghe i trei zecimi pe or , vitez foarte mare,
dar, totu i, insuficient pentru a lupta cu giganticul cetaceu.
 Amenaj rile interioare ale fregatei se potriveau cu însu irile ei nautice.
Eram foarte mul umit de cabina mea, a ezat spre partea dinapoi a
vaporului.
— O vom duce bine aici, am-zis c tre Sfat.
— Ca o broasc în casa unui melc, dac -mi permite domnul.
Am l sat pe Sfat s a eze cuferele noastre i am urcat pe punte ca
s urm resc preg tirile plec rii.
în acea clip , comandantul Farragut zise s se desfac otgoanele care
re ineau pe Abraham Lincoln în portul Brooklyn.
A adar, dac întârziam cu un sfert de or , poate chiar i cii mai pu in,
fregata pleca f r mine i a fi pierdut ocazia de aj lua parte la aceast
expedi ie extraordinar , de necrezut, a c rei istorie veridic ar putea g si,
totu i, câ iva neîncrez tori.
Dar comandantul Farragut nu voia s piard nici o zi, nici:
o or pentru a ie i în m rile unde fusese semnalat animalul. El chem
pe inginerul s u.
— Avem presiune? îl întreb el.
— Da, domnule, r spunse inginerul.
— — Go aheadl strig comandantul Farragut.
La acest ordin, care fusese transmis ma inii prin aparate cu aer
comprimat, mecanicii mi car roata de pornire. Vaporii uierau n v lind în
cutiile întredeschise. Lungile pistoane orizontale gemur i împinser
mânerul arborelui. Aripile elicei b tur valurile cu o iu eal crescând i
Abraham Lincoln înainta maiestuos în mijlocul a o sut de feriboturi i
tender-e înc rcate cu spectatori care-i f ceau un adev rat cortegiu.
Cheiurile din Brooklyn i toat partea New York-ului care se afl pe
malul de est erau pline de curio i. Trei urale ie ite din cinci sute de mii de
piepturi izbucnir pe rând. Mii de batiste fluturau peste masa compact i
salutar vasul Abraham Lincoln pân la sosirea lui în apele zonei Hudson.
Atunci, fregata, plutind de-a lungul New Jersey-ului pe lâng
admirabilul mal drept al fluviului, plin cu vile, trecu printre forturi, care îl
salutar cu cele mai mari tunuri ale lor.
Abraham Lincoln r spunse ridicând i mi când, de trei ori pavilionul
american, ale c rui treizeci i nou de stele luceau!
pe vârful catargului; apoi, apucând drumul spre golfule ull format de
vârful Sandy Hook, el trecu pe lâng aceast fâ iei nisipoas unde câ iva mii
de spectatori îl salutar din nou.
 Cortegiul de ambarca iuni i de tender-e urma mereu fregata i n-a
p r sit-o decât dup ce a ie it în larg.
Suna tocmai ora trei. Pilotul coborî în luntrea sa i se înapoie la
corabia care-l a tepta. Focurile au fost a â ate; elicea!
b tu mai repede valurile; fregata porni de-a lungul coastei galbene a
Long Island-ului i pe la opt seara, dup ce l sase în] nord-vest luminile din
Fire Island, ea alerga cu toat viteza pe] apele întunecate ale Atlanticului.
i
NED LAND
Comandantul Farragut era un bun marinar, demn de fregata pe care o
comanda. Vasul s u i cu dânsul nu erau decât unul i acela i. El era
sufletul vasului. El n-avea nici o îndo ial asupra problemei cetaceului i nu
d dea voie s se discute la bordul s u de existen a animalului. El credea în
existen a acestei viet i, a a cum noi credem în Mesia, prin credin , nu prin
ra iune. Monstrul exist , el jurase c va sc pa m rile de aceast creatur .
Sau comandantul Farragut va omorî pe narval, sau narvalul va omorî pe
comandantul Farragut; alt mijloc nu exista.
Ofi erii de la bord împ rt eau p rerea efului lor. Trebuiau auzi i
cum discutau, se certau, socoteau diversele anse ale unei întâlniri i cum
cercetau marea întindere a oceanului.
Mul i dintre ei î i luau de bun voie slujba de paz pe care ar fi
blestemat-o în alte împrejur ri. Atât timp cât soarele era pe cer, catargul era
populat de marinari, care nu puteau sta locului. i, totu i, Abraham Lincoln
nu spinteca, înc , apele suspecte ale Pacificului.
Cât despre echipaj, nu dorea decât s întâlneasc narvalul, s -l
prind , s -l trag la bord i s -l taie în buc ele. Supraveghea marea cu o
aten ie scrupuloas . De altfel, comandantul Farragut vorbise de o anumit
sum de dou mii de dolari, rezervat pentru cine va z ri mai întâi animalul,
fie marinar sau ofi er. V pute i închipui, astfel, cât de aten i erau to i
marinarii la bordul navei Abraham Lincoln.
Eu nu eram cu ceilal i i nu l sam nim nui partea mea de observ ri
zilnice. Fregata ar fi avut dreptate s se numeasc Argus. Numai Sfat,
singurul dintre to i, protesta prin nep sarea lui în privin a problemei care ne
pasiona i ie ea din nota entuziasmului general al celor de la bord.
Am spus c comandantul Farragut prev zuse fregata cu aparate
pentru vânarea giganticului cetaceu. Un vas pentru pescuirea balenelor n-ar
fi fost mai bine înarmat. Aveam tot felul de instrumente printre care i un
tun al c rui model se afla la Expozi ia Universal din 1867. Acest instrument
pre ios, de origine american , arunca un proiectil conic de patru kilograme
la o distan de aisprezece kilometri.
Deci, vasului Abraham Lincoln nu-i lipsea nici un instrument de
distrugere. Dar avea înc ceva mai bun. Avea pe Ned Land, regele pescarilor
cu cangea.
Ned Land era un canadian, de o îndemânare pu in comun i care nu
avea un egal în meseria lui primejdioas . Dib cie i sânge rece, îndr zneal
i iretenie,, el poseda aceste însu iri într-un grad superior i trebuia s fie o
balen prea ireat sau un ca alot prea viclean ca s scape de cangea lui.
Ned Land avea vreo patruzeci de ani. Era un om înalt — mai bine de
ase picioare engleze ti — musculos, serios, pu in comunicativ, câteodat
violent i foarte furios când îl contraria cineva. Persoana lui atr gea aten ia
i puterea privirii îi accentua fizionomia.
Cred c comandantul Farragut f cuse bine c angajase pe
acest om la bordul s u. Pentru ochiul i bra ul lui, el, singur, pre uia
cât tot echipajul. Nu l-a putea asemui mai bine decât cu un telescop
puternic, care ar fi în acela i timp un tun, totdeauna gata de pornire.
Cine zice canadian zice francez i oricât de pu in comunicativ era Ned
Land, trebuie s m rturisesc c el avea o oarecare simpatie pentru mine.
Desigur c -l atr gea na ionalitatea mea. Pentru el era o ocazie de a vorbi i
pentru mine de a auzi vorbind acea limb veche a lui Rabelais, care se mai
obi nuie te în unele provincii canadiene. Familia vân torului cu cangea era
originar din Quebec i alc tuia un trib de pescari îndr zne i pe timpul când
acest ora apar inea Fran ei.
Pu in câte pu in, Ned c p t chef de vorb i-mi pl cea s ascult
povestirile aventurilor lui în m rile polare. El istorisea vân torile i luptele
lui cu mult poezie fireasc . Povestirea lui avea o form pl cut i aveam
impresia c aud un Homer canadian cântând Iliada inuturilor hiperboreene.
Descriu pe acest îndr zne tovar a a cum îl cunosc acum. Pentru c am
devenit foarte buni prieteni, uni i prin acea prietenie solid care se na te i
se înt re te în cele mai îngrozitoare împrejur ri! Ah! Viteazule Ned Land! Nu-
mi doresc decât s mai tr iesc înc o sut de ani ca s -mi amintesc de tine!
i acum, care era p rerea lui Ned Land asupra monstrului marin?
Trebuie s m rturisesc c el nu credea în narval i c era singurul pe punte
care nu împ rt ea convingerea general .
într-o admirabil sear de iulie, pe 30, adic trei s pt mâni dup
plecarea noastr , fregata era la în l imea Capului Blanc, la treizeci mile sub
vântul coastelor patagoneze. Trecusem de Tropicul Capricornului i
Strâmtoarea Magellan se deschidea la mai pu in de ase sute de leghe spre
sud. în mai pu in de o s pt mân Abraham Lincoln va br zda valurile
Pacificului.
Ned Land i cu mine edeam pe dunet i-vorbeam de unele i de
altele, privind aceast tainic mare ale c rei adâncuri
au r mas înc nep trunse de privirile oamenilor. Am adus vorba,
fire te, de acel narval uria i examinam diferitele anse de succes sau de
nereu it ale expedi iei noastre. Apoi, v zând c Ned m l sa s vorbesc f r
ca s -mi r spund , l-am provocat direct.
— Cum, Ned, l-am întrebat eu, cum po i s nu fii convins de
existen a cetaceului pe care-l urm rim? Ai, a adar, motive personale ca s te
ar i atât de pu in încrez tor?
Pescuitorul cu cangea m privi câteva clipe înainte de a-mi r spunde,
î i lovi cu mâna fruntea lui lat , printr-un gest care-i era obi nuit, închise
ochii ca pentru a se reculege i zise, în sfâr it:
— Poate, domnule Arronax.
— Totu i, Ned, dumneata, un vân tor de balene, dumneata, care
cuno ti toate mamiferele marine, dumneata a c rui imagina ie trebuie s
primeasc ipoteza unui cetaceu enorm, dumneata ar trebui s fii ultimul
care s te îndoie ti de asemenea împrejur ri.
— V în ela i, domnule profesor, r spunse Ned. Dac omul de rând
crede în comete extraordinare care traverseaz spa iul sau în existen a
mon trilor care populeaz interiorul globului, mai treac -mearg ; îns , nici
astronomul, nici geologul nu admit asemenea himere. La fel i cu pescuitorul
de balene. Am urm rit multe cetacee, am prins multe cu cangea, am omorât
câteva; dar oricât ar fi fost de puternice i de periculoase, nici coada lor, nici
col ii lor n-ar fi putut s g ureasc învelitoarea de tabl a unui steamer.
— Totu i, Ned, se vorbe te de vase str b tute de dintele narvalului
dintr-o parte în cealalt .
— Vase de lemn, se poate, r spunse canadianul, i, totu i, eu nu le-
am v zut niciodat cu ochii mei. Deci, pân la proba contrarie, eu neg c
balenele, ca alo ii sau narvalii pot produce un asemenea efect.
— Ascult -m , Ned...
— Nu, domnule profesor, nu. Orice a i vrea, numai asta nu.
O caracati enorm , poate!...
— i mai pu in, Ned. Caracati a nu-i decât o molusc i numele ei ne
spune c nici carnea ei nu-i consistent . Chiar de ar avea cinci sute de
picioare lungime, caracati a, care nu apar ine clasei vertebratelor, este cu
totul inofensiv pentru vapoare ca Sco ia sau Abraham Lincoln. Existen a
kraken-ilor i a altor mon tri de felul acesta nu-i decât o poveste.
— Atunci, domnule naturalist, spuse Ned Land cu un ton batjocoritor,
persista i în a admite existen a monstrului cetaceu?...
— Da, Ned, î i repet cu o convingere care se sprijin pe logica faptelor.
Cred în existen a unui mamifer puternic, apar inând ramific rii
vertebratelor, ca i balenele, ca alo ii sau delfinii i înzestrat cu un col în
form de corn a c rui putere de a r zbate este extrem de mare.
— Hm! f cu vân torul, dând din cap cu mutra unui om care nu vrea
s se lase convins.
— Observ , bunul meu canadian, am reluat eu, c dac exist un
asemenea animal, dac tr ie te în adâncimile oceanului, dac umbl prin
apa de la suprafa , acesta are un organism a c rui adaptabilitate pune în
încurc tur orice ihtiolog.
— i pentru ce-i trebuie un asemenea organism? întreb Ned.
— Pentru c îi trebuie o putere uria pentru a se men ine în
straturile adânci i pentru a se putea împotrivi presiunii lor.
— Adev rat? zise Ned care m privea clipind din ochi.
— Adev rat, i câteva cifre î i vor dovedi cele spuse.
— O! Cifrele! r spunse Ned. Cu cifrele po i face ce vrei!
— în afaceri, 'Ned, dar nu în matematic . Ascult , s admitem c
presiunea unei atmosfere ar fi reprezentat prin presiunea unei coloane de
ap , înalt de treizeci i dou de picioare. în realitate, coloana de ap ar fi
mai pu in înalt pentru c apa m rii despre care vorbim are o densitate mai
— mare decât apele dulci. Ei bine, Ned, când te scufunzi de atâtea ori trupul
dumitale suport o presiune egal cu aceea a atmosferei, adic de kilograme
pe fiecare centimetru p trat al suprafe ei sale. La trei sute dou zeci de
picioare aceast presiune este de zece atmosfere, de o sut de atmosfere la
trei mii dou sute de picioare i de o mie de atmosfere la treizeci i dou de
mii de picioare, adic cam dou leghe i jum tate, ceea ce înseamn c dac
ai putea ajunge la acea adâncime în ocean, fiecare centimetru p trat al
suprafe ei trupului dumitale ar primi o presiune de o mie de kilograme. îns ,
bunul meu Ned, tii câ i centimetri p tra i ai ca suprafa ?
•— Habar n-am, domnule Aronnax.
— Cam aptesprezece mii.
— Atât de mult?
-— i cum în realitate presiunea atmosferei este ceva mai mare decât
greutatea unui kilogram pe centimetru p trat, cei aptesprezece mii de
centimetri ai dumitale ar suporta în aceast clip o presiune de
aptesprezece mii cinci sute aizeci i opt de kilograme.
— F r s le observ?
— F r s le observi. i dac o asemenea ap sare nu te strive te e
pentru c aerul p trunde în untrul trupului dumitale cu o presiune egal .
De aici un echilibru perfect între ap sarea din interior i ap sarea de
dinafar , care se neutralizeaz , ceea ce te face s le supor i f r greutate.
Dar în ap e altceva.
— Da, pricep, r spunse Ned, care devenise mai atent, pentru c apa
m înconjoar i nu p trunde în mine.
— Chiar a a, Ned. Va s zic , la treizeci i dou de picioare sub ap ai
suporta o presiune de aptesprezece mii cinci sute aizeci i opt de
kilograme; la trei sute dou zeci de picioare, de zece ori acea presiune sau o
sut aptezeci i cinci de mii ase sute optzeci de kilograme; la trei mii dou
sute de picioare, de o sut de ori aceast presiune, adic un milion apte
sute cincizeci i ase de mii opt sute de kilograme; la — treizeci i dou de
mii de picioare, în sfâr it, de o mie de ori aceast presiune, adic
aptesprezece milioane cinci sute aizeci i opt de mii de kilograme; va s
zic ai fi turtit ca i când te-ar scoate de sub discul unei ma ini hidraulice!
— Drace! zise Ned.
— Ei bine, dragul meu, vertebrele lungi de mai multe sute de metri i
groase, a c ror suprafa este de milioane de centimetri p tra i, se men in la
asemenea adâncimi, presiunea pe care o suport trebuie s fie de miliarde
de kilograme.
Socote te care trebuie s fie rezisten a oaselor i puterea organismului
pentru a rezista la asemenea presiuni!
—? Trebuie, r spunse Ned Land, ca acestea s fie din pl ci de tabl de
opt degete, ca i fregatele cuirasate.
— într-adev r, Ned, i gânde te-te la ravagiile pe care le poate produce
o asemenea creatur , dac s-ar arunca brusc cu viteza unui expres asupra
înveli ului unui vas.
— Dac , fire te... poate, r spunse canadianul z p cit de atâtea cifre,
dar care nu se d dea b tut.
— Ei bine, te-am convins?
— M-ai convins despre un lucru, domnule naturalist i, anume, c ,
dac asemenea animale ar exista pe fundul m -rilor, trebuie neap rat s fie
atât de puternice precum a i spus.
 — Dar dac nu exist , înc p ânatule, cum explici accidentul
întâmplat Sco iei!
— E poate pentru c ... zise Ned ov ind.
— Ei, spune!
— Pentru c ... asta nu-i adev rat! r spunse canadianul,
reproducând f r s tie un celebru r spuns de-al lui Arago.
Dar acest r spuns dovedea înc p ânarea vân torului cu cangea i
nimic mai mult.
LA ÎNTÂMPLARE
C l toria navei Abraham Lincoln nu a fost însemnat câtva timp prin
nici un incident. Totu i, se ivi o împrejurare care scoase în relief minunata
îndemânare a lui Ned Land i ar t cât încredere trebuia s ai într-însul.
în largul Maluinelor, fregata a comunicat cu ni te cor bii americane
pentru pescuitul balenelor i aflam c acestea nu întâlniser narvalul. Unul
dintre pescuitori, c pitanul vasului Monroe, tiind c Ned Land se afla la
bordul vasului Abraham Lincoln, ceru ajutorul lui pentru a vâna o balen
care se z rea.
Comandantul Farragut, dornic la lucru, îl autoriz s se duc la
bordul lui Monroe. i întâmplarea sluji atât de bine pe canadianul nostru,
c -n loc de o balen , el prinsese cu cangea dou deodat , lovind pe una
drept în inim i prinzând pe cealalt dup o goan de câteva minute!
Fire te, dac monstrul va avea vreodat de furc i cu cangea lui Ned
Land n-a paria pentru monstru.
Fregata mergea de-a lungul coastei de sud-est a Americii cu o iu eal
uimitoare. La 3 iulie eram la intrarea Strâmtorii Magellan, în zona Capului
Virginelor. Dar comandantul Farragut nu voia s apuce acest drum
întortocheat i a f cut manevr astfel încât înconjur Capul Horn.
Echipajul îi d du dreptate în unanimitate. i, într-adev r, se putea,
oare, întâlni narvalul în aceast strâmtoare îngust ?
Mul i marinari spuneau c monstrul nici nu putea trece pe acolo, „c
prea era gros pentru asta"!
La 6 iulie, pe la ora trei, Abraham Lincoln, la cincisprezece
leghe spre sud, ocoli acea insul singuratic , acea stânc pierdut la
extremitatea continentului american, c reia marinarii olandezi îi impuser
numele ora ului lor natal, Capul Horn.
Apucar drumul spre nord-vest i a doua zi elicea fregatei b tea în
sfâr it apele Pacificului.
 — Deschide i ochii! Deschide i ochii! repetau marinarii pe Abraham
Lincoln. i ei deschideau peste m sur i ochii i ocheanele, cam orbi i, e
drept, de perspectiva a dou mii de dolari; nu se odihneau nici o clip . Zi i
noapte se cerceta suprafa a apei.
Cu toate c banii nu m atr geau deloc, nu m l sam, totu i, mai
prejos. Pentru mâncare îmi ajungeau câteva mi-nute, nu dormeam decât
câteva ore i, f r s -mi pese de soare sau de ploaie, nu mai p r seam deloc
puntea vaporului, devorând cu privirea brazda care în lbea marea pân
unde se putea z ri, în timp ce Sfat, mereu flegmatic, îmi repeta cu glasul
lini tit:
— Dac domnul ar avea bun tatea s ca te mai pu in ochii, ar
vedea mai bine!
Timpul se men inea frumos. C l toria se f cea în condi iile cele mai
bune. Pe atunci era sezonul austral urât, c ci iulie dm aceast zon
corespunde cu ianuarie din Europa, dar marea se men inea frumoas i
putea fi observat u or într-un mare perimetru.
Ned Land î i ar ta mereu neîncrederea lui cu înc p ânare; se f cea
c nici nu cerceteaz suprafa a valurilor în afar de orele lui de paz — cel
pu in atât timp cât nu se z rea vreo balen . i, totu i, v zul lui miraculos
f cuse mari servicii, îns , opt ore din dou sprezece acest canadian
înc p ânat citea sau dormea în cabina lui. Nu încetam s -l dojenesc pentru
nep sarea lui.
— Ei i! r spundea el, nu este nimic, domnule Aronnax, i chiar
dac ar fi vreun animal, ce anse avem noi s -l z rim?; Nu mergem noi la
întâmplare? Se spune c s-a v zut din nou
aceast lighioan în m rile de nord ale Pacificului. Bine, admit. Dar au
trecut dou luni de atunci i, dac ne gândim la temperamentul narvalului
dumneavoastr , tim c nu-i place s stea mult pe loc! El este înzestrat cu o
u urin uimitoare de deplasare. îns , dumneavoastr ti i mai bine decât
mine, domnule profesor, c natura face totul cu inteligen i ea n-ar
da unui animal încet din fire însu irea de a se mi ca repede, dac n-ar
avea nevoie s se slujeasc de ea. Deci, dac animalul exist , el trebuie s fie
acum departe!
La aceasta nu mai tiam ce s r spund. Fire te, mergeam orbe te. Dar
puteam s facem altfel? De aceea ansele noastre erau foarte mici.
La 20 iulie, Tropicul Capricornului a fost t iat la 105° longitudine, iar
la 27 a aceleia i luni trecea Ecuatorul la al o sut zecelea meridian. De
atunci fregata lu o direc ie mai hot rât spre vest i intr în m rile centrale
ale Pacificului.
Farragut gândea i, pe drept cuvânt, era mai bine s se plimbe în
apele adânci i s se dep rteze de continente sau de insule de care animalul
s-a ferit întotdeauna s se apropie, „desigur, pentru c acolo nu era destul
ap pentru dânsul", zicea comandantul ..Fregata, dup ce î i reînnoise
provizia de c rbuni, trecu în largul Pomotoului, a Marchizelor i a Insulelor
Sandwich, a trecut Tropicul Cancerului la 131° longitudine i se îndrepta
spre m rile Chinei.
Eram, în sfâr it, la locul ultimelor apari ii ale monstrului!
i ca s zic totul, nu se mai tr ia pe bord. Inimile zvâcneau îngrozitor
i î i preg teau pentru viitor ni te anevrisme de nevindecat. Tot echipajul
era în prada unei st ri nervoase, pe care n-a putea-o descrie. Nu se mai
mânca, nu se mai dormea. De dou zeci de ori pe zi o gre eal de apreciere, o
iluzie optic a vreunui marinar aplecat peste bar ne pricinuiau ni te emo ii
care ne men ineau într-o stare de tensiune prea puternic .
i, într-adev r, reac ia nu întârzia s se produc .
Marinarii nu i-au ascuns nemul umirea i- i neglijau întrucâtva
slujba. Nu vreau s spun c a avut loc o revolt la bord, dar dup o perioad
de înc p ânare ra ional , comandantul Farragut, ca i alt dat Columb,
ceru trei zile r gaz.
Dac în timpul acestor trei zile nu se va ivi monstrul, cârmaciul va
întoarce roata i Abraham Lincoln Va apuca drumul spre m rile europene.
Aceast f g duin a avut loc la 2 noiembrie? Ea însufle i sl biciunea
echipajului. Oceanul a fost cercetat cu o deosebit aten ie.
Trecur , astfel, dou zile. Abraham Lincoln mergea cu vitez mic . Se
întrebuin ar numeroase mijloace pentru a de tepta aten ia sau a stimula
nep sarea animalului, în caz c s-ar
afla pe acolo. Se aruncar buc i enorme de sl nin , spre cea mai
mare satisfac ie a rechinilor. Luntrele au dat târcoale în jurul vasului
Abraham Lincoln i nu au l sat nici un col i or neexplorat. Dar sosi i seara
de 4 noiembrie f r s fi ap rut acest mister din adâncuri.
A doua zi, 5 noiembrie, la amiaz , expira termenul de rigoare.
Comandantul Farragut, conform f g duin ei, trebuia s - i îndrepte fregata
spre sud-est i s p r seasc definitiv regiunile de miaz noapte ale
Pacificului.
Fregata se afla atunci la 31° 15' latitudine nordic i 136°42'
longitudine estic . P mântul Japoniei erau la dou sute de leghe sub vânt.
Se înserase. Ceasul b tuse opt. Ni te nori gro i înv luiau discul lunii, care
era în primul sfert.
Marea î i leg na undele-i lini tite sub prora cor biei. Tocmai atunci
st team rezemat de meterezul tribordului. Sfat, lâng mine, se uita drept
înainte. Echipajul, coco at de frânghiile catargului, cerceta orizontul care se
întuneca din ce în ce mai mult. Ofi erii înarma i cu ocheanele lor de noapte
scotoceau întunericul. Câteodat oceanul sclipea sub o raz pe care luna o
strecura prin cr p tura dintre doi nori. Apoi, orice urm luminoas disp ru.
Privind la Sfat, constatam c i el primea oricum înrâurirea general .
Cel pu in a a credeam eu. Poate c pentru prima oar nervii lui vibrau sub
mi carea unui sim mânt de curiozitate.
— Haide, frate, îi zisei, iat un ultim prilej de a pune mâna pe dou
mii de dolari!
— S -mi permit domnul s -i spun, r spunse Sfat, c nu m-am
a teptat niciodat la acest premiu i Statele Unite puteau îng dui o sut de
mii de dolari c tot n-ar fi p gubit ceva.
— Ai dreptate, Sfat. La urma urmei toat expedi ia asta a fost o
prostie; ce de timp pierdut, ce de emo ii de prisos!
Ne-am fi întors în Fran a înc de acum ase luni...
—• în micul apartament al domnului, r spunse Sfat, în muzeul
domnului! i a fi clasat de-acum fosilele domnului!
i babirusa domnului ar fi fost instalat în cu ca Gr dinii Plantelor i
el ar fi atras to i curio ii capitalei! ?
— întocmai a a, Sfat, i cred c lumea o s aib de ce s râd de noi!
— Fire te, r spunse lini tit Sfat, cred c lumea va râde de domnul.
i, pot s spun?...
— Spune, Sfat.
— Ei bine, domnul va avea ceea ce a meritat!
— Adev rat!
— Când cineva are onoarea de a fi un savant ca domnul, nu trebuie
s se expun ...
Sfat nu putu s - i ispr veasc complimentul. în mijlocul t cerii
generale se auzi o voce. Era glasul lui Ned Land i Ned Land striga:
— Ohe! Monstrul cu pricina, sub vânt de-a curmezi ul vasului
nostru!
Cu TOAT VITEZA
La acest strig t tot echipajul se n pusti spre prinz torul cu cangea:
comandantul, ofi erii, mai trii, marinarii, pân i inginerii care î i l sar
ma ina "lor i chiar i lucr torii care- i p r siser cuptoarele. Se d du
porunc de a opri fregata.
Era o întunecime de nep truns i oricât de ageri erau ochii
canadianului, m întrebam cum de a v zut i ce a putut s vad . Inima-mi
zvâcnea ca i când ar fi ie it din piept.
Dar Ned Land nu se în elase i am z rit cu to ii obiectul pe care ni-l
ar ta cu mâna.
La vreo patru sute de metri de Abraham Lincoln marea p rea luminat
pe dedesubt. Acesta nu era un simplu fenomen de fosforescen , nu înc pea
nici o îndoial . Monstrul, scu fundat la câ iva metri sub ap , împr tia
aceast lumin foarte puternic , dar confuz , despre care vorbeau rapoartele
mai multor c pitani. Aceast împr tiere de raze trebuia s fie produs de
un agent de o mare intensitate luminoas . Partea luminoas forma pe mare
un oval imens, lunguie în mijlocul c ruia se afla un focar a c rui str lucire
se stingea prin degrada ii succesive.
— Nu este decât o mul ime de molecule fosforescente, strig unul
dintre ofi eri.
— Nu, domnule, am r spuns cu convingere. Niciodat foladele sau
salpii nu proiecteaz o lumin atât de puternic .
Aceast str lucire e de natur absolut electric . De altfel, privi i,
privi i! Se mi c ... înainte... înapoi, vine spre noi!
Un strig t general se auzi pe fregat .
— T cere, zise comandantul Farragut. Cârma-n vânt, toat ! Ma ina
înapoi!
Marinarii n v lir la cârm , inginerii la ma ina lor. Aburul a fost
întors imediat i Abraham Lincoln, aplecându- i babordul, f cu un semicerc.
— Cârma dreapt ! Ma ina înainte! strig comandantul Farragut.
Aceste ordine au fost executate i fregata se îndep rt în grab de
focarul luminos.
M în el. Voia s se îndep rteze, dar animalul suprafiresc se apropia
cu o vitez dubl decât a sa.
Gâfâiam. încremenirea, mai mult decât teama, ne f cea mu i i
nemi ca i. Animalul ne ajunse cât ai clipi din ochi. El f cu ocolul fregatei,
care f cea atunci paisprezece mile pe or , i a înv luit-o cu un câmp electric,
asem n tor unui praf luminos. Apoi se îndep rt cu dou sau trei leghe,
l sând o dâr fosforescent asemenea norilor de aburi pe care îi las în
urma sa un expres. Deodat , din marginile întunecoase ale orizontului,
monstrul se n pusti asupra lui Abraham Lincoln cu o iu eal înfrico toare,
se opri deodat la dou zeci de
picioare de el i se stinse — nu scufundâdu-se sub ap deoarece
lumina nu descre tea în intensitate — ci deodat , ca i când izvorul acestei
emana ii str lucitoare ar fi secat dintr-o dat ! Apoi ap ru pe partea cealalt
a vasului, fie c l-a înconjurat, fie c s-a strecurat pe sub el. în fiecare clip
se putea întâmpla o ciocnire care ne-ar fi fost fatal .
Totu i, m uimeam de manevrele fregatei. Ea fugea i nu ataca. Ea era
urm rit , ea care trebuia s urm reasc i am spus p rerea mea
comandantului Farragut. Fa a lui, de obicei atât de rece, era m rea i de o
uimire de neîn eles.
— Domnule Aronnax, îmi r spunse el, nu tiu cu ce fiin formidabil
am de-a face i nu vreau s risc fregata mea în întunericul acesta. De altfel,
cum s atac necunoscutul, cum s m ap r? S a tept m s se lumineze de
ziu i rolurile noastre se vor schimba.
— Nu te mai îndoie ti, comandante, asupra felului animalului?
— Nu, domnule, este fire te un narval uria , dar i un narval electric.
— Poate c nu ne putem apropia de acesta, la fel ca i de un ipar sau
de o torpil ?
— într-adev r, r spunse comandantul, i dac are în el o putere
fulger toare, atunci e desigur cel mai groaznic animal pe care l-a f cut
Creatorul. Iat pentru ce, domnule, iau m suri de paz .
Tot echipajul era pe picioare în timpul nop ii. Nimeni nu se gândea s
doarm . Abraham Lincoln, neputând lupta cu iu eal , î i încetinise mersul.
Narvalul, de partea lui, imitând fregata se l s leg nat de valuri i p rea
hot rât s nu p r seasc nici el câmpul de lupt .
Totu i, pe la miezul nop ii, el disp ru, sau, ca s întrebuin ez o
expresie mai apropiat de-realitate, se „stinse" ca un licurici. S fi fugit?
Trebuia s ne temem, nu s sper m c acest obiect se îndep rtase. Dar la
ora unu f r apte minute
se auzi un fluierat asurzitor asemenea celui pe care-l produce o
coloan de ap â nit cu o putere extrem .
Comandantul Farragut, Ned Land i cu mine eram atunci pe dunet
aruncând priviri curioase prin întuneric.
— Ned Land, întreb comandantul, ai auzit adesea balenele urlând?!
— Adesea, domnule, dar niciodat asemenea balene care s -mi fi adus
un câ tig de dou mii de dolari.
 — E drept, i se cuvine premiul. Dar spune. Nu este acesta zgomotul
pe care îl fac cetaceele când arunc apa prin r sun toarele lor?
— Acela i zgomot, domnule, dar acesta e incomparabil mai puternic.
De aceea nu ne mai putem în ela. Este chiar un cetaceu, cel ce se afl aici în
apele noastre. Cu voia dumneavoastr , domnule, ad ug pescuitorul, îi vom
spune dou vorbe mâine când s-o lumina de ziu .
— Dac are poft s te asculte, maestre Land, am r spuns cu glasul
pu in convins.
— Dac m apropii la patru lungimi de cange, zise canadianul, va
trebui s m asculte!
— Dar ca s te apropii, relu comandantul, va trebui s - i pun o
luntre la dispozi ie?
— Fire te, domnule.
— i a primejdui, astfel, via a oamenilor mei?
— i a mea! r spunse simplu pescuitorul.
Pe la ora dou de diminea , focarul luminos ap ru din nou, tot atât
de puternic, la cinci leghe de Abraham Lincoln.
Cu toat distan a, cu tot zgomotul vântului i al m rii, se auzeau
deslu it b t ile cozii animalului, pân i respira ia lui gâfâind . P rea c -n
clipa când enormul narval venea s respire la suprafa a oceanului, aerul
intra în pl mânii lui la fel ca aburii în cilindrii mari ai unei ma ini de dou
mii de cai putere.
— Hm! gândeam eu, o balen care ar avea puterea unui regiment
de cavalerie ar fi cea mai frumoas balen !
Am stat la pând pân diminea a i ne preg team de lupt .
Uneltele de pescuit au fost a ezate de-a lungul meterezelor.
Un marinar încarc o pu c groas i scurt care arunc o cange la o
dep rtare de o leghe i a mai înc rcat o arm lung cu gloan e explozibile, a
c ror ran e mortal chiar i pentru cele mai puternice animale. Ned Land se
mul umea s - i ascut cangea, arm grozav în mâna lui.
Pe la ora ase începuse s se lumineze i cu primele raze ale
r s ritului disp ru str lucirea electric a narvalului. Pe la apte era destul
lumin , dar o cea matinal acoperea orizontul i cu cele mai bune ocheane
n-o puteam str bate. De aceea, deziluzie i furie. M-am în l at pân la barele
catargului, iar câ iva ofi eri se coco aser în vârful acestuia. Pe la opt, cea a
se risipi încetul cu încetul. Orizontul se l rgea i se cur a, totodat .
Deodat , ca i în ajun, se auzi glasul lui Ned Land:
— Iat -l, la babordul din spate!
 Toate privirile se îndreptar spre locul ar tat.
Acolo, la o leghe i jum tate de fregat , un trup lung i negricios
plutea la un metru deasupra valurilor. Coada lui, care se zvârcolea, f cea un
zgomot asurzitor. Niciodat o coad nu b tuse marea cu atâta putere. O
dâr imens , de o albea orbitoare, r mânea în urma animalului i desena
o curb lunguia .
Fregata se apropie de cetaceu. L-am examinat în toat libertatea.
Rapoartele vaselor Shannon i Helvetia exageraser pu in dimensiunile i
am evaluat lungimea lui la numai dou sute cincizeci de picioare. Cât despre
grosimea lui îmi venea greu s-o apreciez; dar animalul era admirabil
propor ionat, în cele trei dimensiuni ale lui.
în timp ce am observat aceast §fiin fenomenal , dou coloane de
aburi au â nit din r sufl torile lui la o în l ime de patruzeci de metri, ceea
ce-mi l muri modul s u de respira ie.
Am conchis c apar ine ramific rii vertebratelor, clasei
mamiferelor, subclasei monodelfinilor, grupului pisciformelor,
ordinului cetaceelor, familiei... Aici, înc , nu m puteam pronun a. Ordinul
cetaceelor cuprinde trei familii:
balenele, ca alo ii i delfinii i în aceasta din urm sunt narvalii.
Fiecare dintre aceste familii se împarte în mai multe genuri, fiecare gen în
specii, fiecare specie în variet i. îmi mai lipsea varietatea, specia, genul i
familia, dar nu m îndoiam c voi completa clasificarea mea cu ajutorul
Celui de Sus i a comandantului Farragut.
Echipajul a tepta cu ner bdare ordinele efului s u.
Acesta, dup ce observ cu aten ie animalul, trimise dup inginer.
Inginerul veni în grab .
— Domnule, zise comandantul, ai presiune?
— Da, domnule» r spunse inginerul.
— Bine. For eaz focurile i d -i drumul cu cea mai mare vitez !
Trei urale întov r ir aceast porunc . Ceasul luptei sunase. Peste
câteva clipe, amândou co urile fregatei aruncau valuri de fum negru i
puntea se cutremur de vâjâitul cuptoarelor.
Abraham Lincoln, împins înainte de elicea lui puternic , se îndrept
spre animal. Acesta îl l s s se apropie, nep s tor, pân la vreo sut de
metri. Apoi, f r s caute s se scufunde, se pref cea co ia la fug i se
mul umi s - i men in distan a.
 Aceast urm rire dur vreo trei sferturi de or , f r ca fregata s se
apropie câtu i de pu in de cetaceu. Era evident c dac mergea tot a a, nu-l
va ajunge niciodat .
Comandantul Farragut î i fr mânta cu furie smocul des de p r ce-i
cre tea sub b rbie.
— Ned Land! strig el.
Canadianul se înf i .
— Ei bine, maestre Land, întreb comandantul, m mai sf tuie ti s
dau drumul luntrelor?
— Nu, domnule, r spunse Ned Land, c ci lighioana asta nu se va l sa
s fie prins decât când va vrea ea.
— — Atunci ce-i de f cut?
—- For a i aburii dac pute i, domnule. Iar eu, cu voia
dumneavoastr , bineîn eles, m voi instala pe partea de jos a catargului i
dac ajungem la lungimea cangei, o arunc.
— Du-te, Ned, r spunse comandantul Farragut. Inginer, strig el,
m re te presiunea.
Ned Land se duse la postul s u. Focurile au fost for ate i mai mult.
Elicea se învârti de patruzeci i trei de ori pe minut i aburii se r spândir în
supap . Aruncar logul i constatar c Âbraham Lincoln mergea cu o
iu eal de optsprezece leghe i jum tate pe or .
Dar blestematul de animal fugea i el cu o vitez de optsprezece leghe
i jum tate pe or .
Timp de o or , fregata înainta, astfel, f r a câ tiga câtu i de pu in din
distan a ce-o desp r ea de animal. Aceasta era umilitor pentru unul dintre
cele mai rapide vase ale marinei americane. Echipajul era înfuriat. Marinarii
înjurau monstrul, care de altfel nici nu g sea de cuviin s le r spund .
Comandantul Farragut nu se mai mul umea s - i fr mânte barba, ci i-o
mu ca.
Inginerul a fost din nou chemat.
— Ai atins maximul de presiune? îl întreb comandantul.
— Da, domnule, r spunse inginerul.
— i supapele sunt înc rcate?
— La ase atmosfere i jum tate.
— încarc -le la zece.
Iat o porunc adev rat american . Nu s-ar fi f cut mai mult pe
Mississippi pentru a distan a „o concuren ".
 — Sfat, am zis c tre bunul meu fecior care se afla lâng mine, tii
c vom s ri probabil în aer?
— Cum pofte te domnul! r spunse Sfat.
Ei bine, m rturisesc c nu-mi displ cea s risc aceast ans .
Supapele au fost înc rcate. Cuptoarele se umplur cu
c rbuni. Ventilatoarele trimiteau vârtejuri de aer pe j ratic.
Iu eala lui Abraham Lincoln crescu. Catargele tremurau din vârf pân
la baz i valurile de fum abia c puteau trece prin co urile prea înguste.
Se arunc din nou logul.
— Ei bine! Cârmaciul? întreb comandantul Farragut.
— Nou sprezece mile i trei zecimi, domnule.
— For eaz focurile.
Inginerul se supuse. Manometrul ar ta zece atmosfere. Dar i cetaceul
se gr bi, c ci, f r s se jeneze el f cu nou sprezece mile i trei zecimi.
Ce goan ! Nu, nu pot descrie emo ia care f cea s vibreze toat fiin a
mea. Ned Land nu se clintea de la postul lui, cu cangea în mân . Câteodat
ne apropiam de animal.
— îl ajungem, îl ajungem! striga canadianul.
Apoi, în clipa când se preg tea ca s loveasc , cetaceul o lua la goan
cu o iu eal pe care o socoteau de cel pu in treizeci de mile pe or . i chiar
în timpul maximului nostru de vitez , f r a se sinchisi câtu i de pu in, f cu
ocolul fregatei!
Un strig t de furie ie i din toate piepturile.
La amiaz nu eram mai avansa i decât la opt de diminea .
Comandantul Farragut se hot rî s întrebuin eze mijloace mai directe.
— A! zise el, acest animal merge mai iute decât Abraham Lincolnl
Ei bine, s vedem dac o s scape de ghiulelele noastre conice. Maestre,
trimite oameni la piesa de dinainte!
Tunul a fost imediat înc rcat i slobozit. Ghiuleaua porni, dar trecu la
câteva picioare peste cetaceul, care se afla la o jum tate de leghe.
— S treac altul mai îndemânatic! strig comandantul, i cinci
sute de dolari aceluia care va lovi aceast bestie infernal !
Un tunar b trân, cu barba „c runt — parc l-a mai vedea i acum
— cu privirea lini tit , cu fizionomia rece, se apropie
de tun, îl puse în pozi ie i ochi mult vreme. Se auzi o detun tur
puternic la care se amestecar uralele echipajului.
Ghiuleaua î i atinse inta, lovi animalul, dar nu normal i, lunecând
pe suprafa a lui rotunjit , se pierdu la dou leghe în mare.
 — Ei drace! zise b trânul tunar înfuriat, tic losul acesta este
blindat cu tabl de ase degete!
— Drace! repet comandantul Farragut.
Vân toarea reîncepu i comandantul Farragut aplecându-se spre
mine, îmi zise:
— îl voi urm ri pân îmi va plesni fregata!
-— Da, am r spuns, i vei avea dreptate!
Puteam n d jdui c animalul se va sfâr i, c nu va fi indiferent la
oboseal , ca o ma in cu aburi. Dar nimic. Orele treceau f r ca el s dea
vreun semn de sfâr ire.
Totu i, trebuie s spun, spre lauda vasului Abraham Lincoln, c
viteazul vapor lupta cu o înc p ânare neobosit .
Nu cred s fie mai pu in de cinci sute de kilometri distan a pe care o
cutreierase în timpul acestei nenorocite zile de 6 noiembrie! Dar veni
noaptea care înf ur cu umbrele sale oceanul vijelios.
în clipa aceea credeam c expedi ia noastr era sfâr it i c nu vom
mai vedea niciodat fantasticul monstru. M în elasem.
Pe la ase i cincizeci de minute, spre sear , lumina electric se ivi din
nou, la trei leghe de fregat , tot atât de curat i de puternic ca i noaptea
trecut . Narvalul p rea nemi cat.
Poate c , obosit din timpul zilei adormise, l sându-se leg nat de
valuri. Era o ans de care comandantul Farragut voia s profite.
El d du porunci. Abraham Lincoln mergea cu vitez mic i înainta cu
b gare de seam ca s nu de tepte pe adversarul s u. Nu rareori
se'întâlneau în plin ocean balene adormite pe care le atacau cu succes în
timpul somnului lor adânc i Ned Land prinsese câteva în asemenea
împrejur ri. Canadianul î i relu postul în partea de jos a catargului.
Fregata se apropie f r zgomot, se opri la patru sute de metri de animal. Nu
se mai respira la bord. O t cere adânc domnea pe punte. Nu mai eram
decât la o sut de picioare de focarul luminos, a c rui str lucire cre tea i ne
orbea.
în acea clip , aplecat peste balustrada pun ii, vedeam sub mine pe
Ned Land care se inea cu o mân de martingal , iar cu cealalt învârtea
cangea lui îngrozitoare. -Nul mai desp r eau decât dou zeci de picioare de
animalul nemi cat.
Deodat , bra ul lui se întinse cu putere i cangea a fost aruncat . Am
auzit izbitura sonor a armei, care p rea c lovise un corp tare.
 Lumina electric se stinse deodat i dou coloane enorme de ap
c zur pe puntea fregatei, n v lind ca un puhoi de la un cap t la altul,
r sturnând oamenii, sf râmând otgoanele.
Se produse o lovitur însp imânt toare i, aruncat peste balustrad ,
f r s am timpul s m in, am fost azvârlit în mare.
VII
O BALEN DE SPECIE NECUNOSCUT
Cu toate c eram surprins de aceast c dere nea teptat , am p strat o
impresie foarte deslu it a senza iilor mele.
Mai întâi am fost târât la o a adâncime de vreo dou zeci de picioare.
Sunt un bun înot tor, f r a pretinde s egalez pe Byron sau pe Edgar Poe,
care erau ni te mae tri, i aceast scufundare nu m-a f cut s -mi pierd
capul. Dou lovituri puternice m-au readus la suprafa a apei.
Prima mea grij era s caut cu privirea fregata. Echipajul o fi observat,
oare, dispari ia mea? Abraham Lincoln o fi cârmit în alt parte?
Comandantul Farragut d du, oare, drumul unei b rci? Puteam n d jdui s
fiu sc pat?
întuneric peste tot. Am z rit o creatur neagr care disp rea spre est
i ale c rei lumini dejpozi ie se stingeau în dep rtare. Era' fregata.M
sim eam pierdut.
— Ajutor! Ajutor! strigam înotând cu dezn dejde spre Abraham
Lincoln.
Hainele mele m stânjeneau?; îmi împiedicau mi c rile. Sim eam c
m înec!...
— Ajutor!
Acesta era ultimul meu strig t. Gura mi se umpluse cu ap .
M zb team, atras în pr pastie.
Deodat , hainele mele au fost apucate de o mân puternic , m
sim eam tras la suprafa a m rii, i am auzit da, am auzit aceste cuvinte la
urechea mea:
— Dac domnul ar avea bun voin a s se rezeme de um rul meu,
domnul ar înota mai în voie.
Am apucat cu o mân bra ul credinciosului meu Sfat.
— Tu! am zis, tu!
— Chiar eu, r spunse Sfat, i la ordinele domnului.
— Izbitura aceea te-a aruncat odat cu mine în ap ?
— Deloc. Dar fiind în slujba domnului, am urmat pe domnul.
Bunul b iat g sea asta foarte firesc.
 — i fregata? întrebai.
— Fregata! r spunse Sfat r sturnându-se pe spate, cred c domnul
ar face bine s nu se bizuie pe ea!
— Ce spui?
— Spun c în clipa când m-am aruncat în mare, am auzit pe
oamenii de la cârm strigând: „Elicea i cârma sunt distruse".
— Distruse?
— Da, sf râmate de dintele monstrului. Cred c e singura
stric ciune care s-a întâmplat navei Abraham Lincoln. Dar, ceea ce este mai
sup r tor este c nu mai are cârm .
— Atunci suntem pierdu i.
— Poate, r spunse Sfat lini tit. Totu i, mai avem câteva ore
înaintea noastr i în câteva ore se pot face multe lucruri.
Neclintitul sânge rece al lui Sfat m îmb rb ta. Am înotat mai tare;
dar, stingherit de hainele mele care m strângeau ca
o mantie de plumb, sim eam o mare greutate în timpul deplas rii. Sfat
b g de seam .
— S -mi dea voie domnul s -i fac o incizie, zise el.
i, strecurând un briceag deschis sub hainele mele, el le spintec de
sus în jos dintr-o dat . Apoi, m dezbr c repede în timp ce eu înotam
pentru amândoi.
La rândul meu am f cut acela i serviciu lui Sfat i continuam s
„navig m", astfel, unul lâng cel lalt.
Totu i, situa ia nu era mai pu in grozav . Poate c dispari ia noastr
nu fusese b gat de seam i chiar dac ar fi observat-o, fregata nu se putea
întoarce sub vânt spre noi, lipsindu-i cârma. Nu trebuia s n d jduim decât
la întâlnirea cu ni te b rci r t cite în urma impactului.
Sfat cugeta cu sânge rece la aceast ipotez i, î i f cu planul s u în
consecin . Ciudat fire! Acest b iat flegmatic era aici ca la el acas ! Singura
noastr ans de sc pare:
b rcile lui Abraham Lincoln. Trebuia, deci, s ne organiz m astfel ca
s fim în stare s le a tept m cât mai mult cu putin .
Am hot rât atunci s diviz m puterile noastre ca s nu le sfâr im
dintr-o dat , i iat cum: în timp ce unul din noi, întins pe spate, st tea
nemi cat, cu bra ele încruci ate, cu picioarele întinse, cel lalt înota i-l
împingea înainte. Acest rol de remorcher nu trebuia s dureze mai mult de
zece minute i, f când astfel, cu schimbul, puteam înota timp de câteva ore
i poate pân diminea a.
 Slab n dejde! Dar speran a este atât de înr d cinat în inima
omului! i apoi, eram doi. în sfâr it, o m rturisesc —cu toate c aceasta
pare de necrezut — chiar dac a fi c utat s distrug în mine orice iluzie,
dac a fi vrut s „dezn d jduiesc", n-a fi putut!
Ciocnirea fregatei cu cetaceul se întâmplase seara pe la vreo
unsprezece. Socoteam c mai trebuia s înot m opt ore pân la r s ritul
soarelui, lucru oarecum cu putin , dac procedam cu schimbul. Marea
lini tit nu ne obosea mult.
Câteodat , c utam s str bat cu privirea întunericul adânc pe care-l
întrerupea numai fosforescen a provocat de mi c rile noastre. Priveam
acele valuri luminoase_care,se plecau sub mâna mea i a c ror întindere
lucioas se p ta cu umbrele plumburii.
Pe la ora unu diminea a am sim it o oboseal foarte mare.
Bra ele i picioarele îmi în epenir din cauza unor cârcei puternici.
Sfat trebui s m sus in . în curând am auzit gâfâind pe bietul b iat;
respira ia lui deveni mai scurt i mai rapid .
Am în eles c nu mai putea rezista.
— Las -m ! Las -m ! i-am zis.
— S p r sesc pe domnul? Niciodat ! r spunse el. Sper co s m înec
înaintea lui!
în acea clip luna se ivi prin cr p tura unui nor mare pe care vântul îl
alunga spre est. Suprafa a m rii sclipi sub razele ei. Aceast lumin
binef c toare ne mai învior puterile. Am ridicat capul. Privirile mele se
îndreptar în toate p r ile orizontului! Am z rit fregata. Era la cinci leghe de
noi i nu mai forma decât o pat închis , nedeslu it . Dar nici o barc .
Voiam s strig. La ce bun îns la o asemenea distan !
Buzele mele umflate nu l sar s r zbat nici un sunet. Sfat putu s
îngâne câteva vorbe i l-am auzit repetând de mai multe ori:
— Ajutor! Ajutor!...
Am încetat câteva clipe mi c rile noastre i ascultam. Nu tiu dac era
un iuit în urechi pricinuit de sângele care mi se suise la cap, dar mi se p ru
c un strig t r spundea strig tului lui Sfat.
— Ai auzit? îngânai.
— Da! Da!
i Sfat arunc în dep rtare un alt strig t dezn d jduit. De data
aceasta nu mai era o închipuire. Ne r spundea un glas omenesc. S fi fost
glasul unui nenorocit p r sit în mijlocul oceanului, o alt victim a ciocnirii
vaporului? Sau mai curând ne c uta vreo barc a fregatei prin întuneric.
 ..Sfat f cu o sfor are suprem i rezemându-se de um rul meu în timp
ce eu' rezistam într-o ultim convulsie, el se În l pe jum tate afar din ap
i rec zu sfâr it — Ce ai v zut?
— Am v zut... îngân el, am v zut... dar s nu vorbim, s ne
p str m puterile!...
Ce v zuse el? Atunci, nu tiu pentru ce, monstrul mi-a venit prima
oar în gând!... Dar, totu i, glasul acela?... Nu mai sunt timpurile când
Ionas se ascundea în burta balenelor!
Totu i, Sfat m mai remorca înc . Ridica câteodat capul, se uita
înaintea lui i arunca un strig t c ruia r spundea un glas din ce în ce mai
apropiat. Abia de-l auzeam. Puterile mi-erau sfâr ite; degetele mi se
desf ceau, mâna nu-mi mai oferea un punct de reazem; gura mea, deschis
convulsiv, se umplu cu ap s rat ; frigul m p trundea. Am ridicat capul o
ultim dat , apoi m-am afundat...
în acea clip m-a lovit un corp tare. M-am ag at de el.
Apoi am sim it c m trage, c m readuce la suprafa a apei, c
pieptul mi se dezumfl i am le inat...
Mi-am revenit curând în sim iri, datorit fric iunilor puternice pe tot
trupuL Am întredeschis ochii...
— Sfat! am reu it s îngân.
— Domnul m-a sunat? r spunse Sfat.
În acea clip , la ultimele raze .ale lunii care se cobora spre orizont, am
z rit o fa care nu era a lui Sfat i pe care am recunoscut-o îndat .
— Ned! am strigat.
-— în persoan , domnule, i care alearg dup premiul s u!
r spunse canadianul.
— Ai fost aruncat în mare la ciocnirea Vaporului?
Da, domnule profesor, dar mai favorizat decât dumneavoastr am pus
îndat piciorul pe o insul plutitoare.
— O insul ?
— Sau mai bine zis, pe narvalul dumneavoastr uria .
— — L mure te-m , Ned.
— Am în eles imediat pentru ce cangea mea nu l-a putut p trunde
i s-a tocit pe pielea lui.
— Pentru ce, Ned, pentru ce?
— Pentru c lighioana asta, domnule profesor, e f cut din tabl de
o el!
 Trebuie s -mi adun min ile i amintirile ca s controlez eu însumi
spusele mele.
Ultimele vorbe ale canadianului au produs o schimbare des vâr it în
creierul meu.
M-am în l at în grab pe vârful fiin ei sau al obiectivului pe jum tate
scufundat care ne slujea de refugiu. L-am încercat cu piciorul. Era, fire te,
un corp tare i nicidecum acea substan moale care alc tuie te trupurile
mamiferelor marine.
Dar acest corp tare putea fi o carapace osoas , asemenea acelora ale
animalelor antediluviene, i eram gata s clasez monstrul printre reptilele
amfibii, cum sunt broa tele estoase sau crocodilii americani.
Ei bine, nu! Spatele negricios care m suporta era neted, lucios, nu
era încrustat. Dac -l loveai, avea un sunet metalic i oricât ar fi de necrezut,
p rea, ce zic, era f cut din pl ci de tabl în epenite cu piroane.
Nu mai puteam s m îndoiesc! Trebuia s recunosc c animalul,
monstrul, fenomenul care intrigase lumea întreag , care tulburase i
în elase închipuirea marinarilor din amândou emisferele, era un fenomen i
mai uimitor, un obiect creat de mâna omului.
Descoperirea existen ei celei mai fabuloase fiin e, mai mitologice, nu
m-ar fi surprins atât de mult. Este foarte simplu c tot ce e minune vine de
la Creator. Dar a vedea deodat imposibilul înf ptuit de mâna omului,
aceasta era de necrezut!
Totu i, nu ne puteam îndoi. St team întin i pe spatele unui fel de vas
submarin, care avea forma unui enorm pe te de o el.
Ned Land î i spusese p rerea în aceast privin . Sfat i cu mine
trebuiam s -i d m dreptate.
— Dar atunci, am zis, acest aparat con ine un mecanism de locomo ie
i un echipaj pentru a-l manevra.
— Fire te, r spunse Ned Land, i, totu i, de trei ore de când locuiesc
pe aceast insul plutitoare, n-a dat nici un semn de via .
— Vaporul acesta n-a umblat?
— Nu, domnule Aronnax. Se las leg nat în voia valurilor, dar nu
se mi c .
— tim totu i c e înzestrat cu o mare vitez . i cum tre buie o
ma in pentru a produce aceast vitez i un mecanic ca s conduc
aceast ma in , deduc c suntem salva i.
' — Hm! f cu Ned Land cu glasul re inut.
 în acea Clip , ca pentru a da dreptate argumentului meu, se auzi un
fel de clocotire în partea dinapoi a acestui straniu aparat:— al c rui
mecanism de deplasare era, desigur, o elice — i, acum se puse în mi care.
Abia am avut timp s ne ag m de partea sa superioar , care ie ea cu vreo
optzeci de centimetri în afara apei. Din fericire se deplasa încet.
— Atât timp cât plute te la orizont n-am nimic de zis, îngân Ned
Land. Dar dac -i vine pofta s se scunfunde, n-a da doi dolari pe pielea
mea!
înc pu in, ar fi putut zice canadianul. Trebuia, neap rat, s ne
punem în leg tur cu fiin ele care erau închise înl untrul acestei ma ini Am
c utat pe suprafa a sa o deschiz toare, o t blie de u , vreo gaur . Dar
înveli ul era peste tot neted i uniform.
De altfel i luna disp ruse atunci i ne l s într-un întuneric bezn .
Trebuia s a tept m s se lumineze de ziu ca s d m de un mijloc de a
p trunde în untrul acestui vapor submarin.
Sc parea noastr atârna, a adar, numai de capriciul misterio ilor
cârmaci care dirijau acest aparat, iar dac se afundau eram pierdu i! în
afar de posibilitatea aceasta nu m îndoiam de putin a de a intra în
leg tur cu dân ii. i. într-adev r, dac nu- i f ceau ei în i i aerul, trebuiau
neap rat s revin din când în când la suprafa a oceanului pentru a- i
reînnoi provizia de aer, Deci; necesitatea unei deschiz turi care s pun
interiorul vaporului în comunicare cu atmosfera era evident .
Cât despre n dejdea de a fi salva i de c tre comandantul Farragut,
trebuia s ne lu m gândul de la aceasta. Eram târâ i spre vest i socoteam
viteza la dou sprezece mile pe or .
Elicea b tea valurile cu o regularitate matematic ie ind câteodatla
suprafa i f când s â neasc apa fosforescent la o mare în l ime. Pe la
patru diminea a, aparatul î i m ri
viteza. Cu greu puteam rezista la aceast târâre ame itoare, când
valurile ne biciuiau cu putere. Din fericire, Ned d du de inelul de fier de care
se prindea otgonul, care era fixat în partea de sus a înveli ului i am izbutit
s ne ag m bine de el.
în sfâr it, se scurse i aceast noapte lung . Amintirea mea nu-mi
permite s descriu toate impresiile. Un singur am nunt îmi vine în gând. De
câteva ori, când vântul i marea se lini tiser , am crezut c-aud ni te sunete
nedeslu ite, un fel de armonie a unor acorduri îndep rtate. Care era oare
misterul acestei naviga ii submarine a c rei dezlegare o c uta lumea
întreag ? Ce fel de fiin e tr iau în acest vapor ciudat? Ce fel de agent
mecanic îi îng duia s se deplaseze cu o atât de mare vitez ?
Se lumina. Cea a dimine ii ne înf ur , dar ea nu întârzie s dispar .
Tocmai m preg team s cercetez cu aten ie înveli ul, care alc tuia la partea
lui superioar un fel de platform orizontal , când am sim it c se scufund
încetul cu încetul.
— Ei! Mii de draci! strig Ned Land lovind cu piciorul tabla
r sun toare, dar deschide i, navigatorilor atât de pu in g zduitori!' Dar era-
greu s se fac auzit în mijlocul zgomotului asurzitor al elicei. Din fericire,
mi carea de scufundare se opri.
Deodat , se auzi un z ng nit puternic de fier în untrul submarinului.
Se deschise o t blie, se ivi un om care sc p un strig t ciudat i disp ru
îndat .
Peste câteva clipe, opt fl c i puternici, cu obrajii acoperi i, se ivir
t cu i i ne traser în ma ina lor îngrozitoare.
MÖBIUS IN MOBILI
Aceast r pire atât de brutal se înf ptuise cu iu eala fulgerului.
Tovar ii mei i cu mine nici n-avuseser m timp s ne d m seama ce se
întâmplase cu noi. Nu tiu ce-au sim it ei când s-au v zut introdu i în
aceast închisoare plutitoare, cât despre mine, îmi înghe ase sângele în tot
corpul. Cu cine avem noi de-a face? Fire te, c precis cu ni te pira i de o
specie nou care exploatau marea în felul lor.
Abia ce se închise porti a dup noi, ne g seam într-o întunecime
complet . Ochii mei, obi nui i cu lumina de afar , nu au putut distinge
nimic. Am sim it c picioarele mi se ag au de treptele unei sc ri de fier. Ned
Land i Sfat m urmau.
Dup ce am coborât scara, o u se deschise i se închise imediat în
urma noastr cu un r sunet zgomotos.
Eram singuri. Unde? Nu puteam spune, abia de-mi puteam închipui.
Totul era în întuneric, dar un întuneric des vâr it, încât nici dup câteva
minute ochii nu au putut descoperi vreuna dintre acele lic riri nedeslu ite,
care plutesc i în nop ile cele mai întunecoase.
Totu i, Ned Land, furios de felul acesta de a se proceda, î i v rs tot
amarul.
— Mii de draci! strig el, iat ni te oameni de pe timpul
caledonienilor, care au p strat felul lor de g zduire! Nu le mai lipse te decât
s fie mânc tori de oameni! N-a fi deloc surprins, dar s ti i c n:o s
m las s fiu mâncat f r s protestez!
 — Lini te te-te, prietene, lini te te-te, r spunse Sfat
domol. Nu te irita înainte de vreme. înc nu suntem pu i la frigare!
— La frigare nu, r spunse canadianul, dar în cuptor suntem cu
siguran . i ce întuneric! Din fericire „bowie-knife"-ul meu nu m-a p r sit i
m pot sluji de el i în întuneric. Primul bandit care pune mâna pe mine...
— Nu te irita, Ned, am zis atunci pescarului, i nu ne compromite prin
porniri necontrolate. Cine tie dac ei nu trag cu urechea! S încerc m mai
curând s tim unde ne afl m!
Umblam pip ind în jurul meu. Dup cinci pa i am întâlnit un zid de
fier. Apoi, întorcându-m , m-am lovit de o mas de lemn, lâng care se aflau
câteva scaune. Podeaua acestei închisori era acoperit cu o rogojin de
formium care în bu ea zgomotul pa ilor no tri. Pe pere i nici o urm de u i
sau ferestre. Sfat, f când un ocol în partea opus , m întâlnise i ne-am
întors în mijlocul acestei cabine, care trebuia s aib dou zeci de picioare în
lung i zece picioare în lat. Cât despre în l imea ei, nici Ned Land, care era
atât de înalt, nu a putut-o m sura.
Trecuse o jum tate de or f r ca ceva s se fi schimbat, când, de la o
întunecime des vâr it , ochii mei trecur brusc la lumina cea mai tare.
închisoarea noastr se lumin deodat , adic se umplu cu o materie
luminoas atât de puternic , încât la început nici nu am putut suporta
str lucirea ei.
Dup albea a i intensitatea sa, am recunoscut acea lumin electric ,
aceea i care producea în jurul vaporului submarin un minunat fenomen de
fosforescen . Dup ce am închis f r voia mea ochii, i-am deschis din nou
i am v zut c agentul luminos â nea dintr-un semiglob mat care se afla în
partea de sus a cabinei.
— în sfâr it, putem vedea! strig Ned Land, care, cu briceagul în
mân , st tea în(defensiv .
Briceag cu t i ul lat, pe care orice american îl purta totdeauna cu el.
— Da, am spus eu, dar situa ia noastr nu e mai pu in întunecat .
— Domnule s aib r bdare, zise nep s torul Sfat.
Lumina cabinei mi-a îng duit s cercetez cele mai mici am nunte ale
ei. Ea nu con inea decât masa i cele cinci sca une f r speteaz . U a
invizibil trebuia s fie închis ermetic.
Nici un zgomot nu-mi ajungea la urechi. Totul p rea mort în untrul
acestui vapor. Mergea el, oare, se men inea la suprafa a oceanului, se
scufunda în adâncuri? Nu puteam ghici.
 îns , globul luminos nu se aprinsese f r scop. N d jduiam, a adar,
c oamenii echipajului nu vor întârzia s se arate. Când vrei s ui i de
oameni, nu le luminezi temni a.
Nu m în elasem. Se auzi un zgomot de z vor, u a se deschise i se
înf i ar doi b rba i.
Unul era mic, musculos, cu umerii largi, cu bra ele vânjoase, cu capul
mare, cu p rul des i negru, cu musta a stufoas , cu privirea ager i
p trunz toare i toat f ptura lui era întip rit cu acea vioiciune
meridional care caracterizeaz în Fran a popula iile din Proven a. Diderot a
spus pe drept cuvânt, c gestul omului este metaforic. Acest omule era,
desigur, o dovad vie. Se sim ea c în limba lui obi nuit trebuia s toarne
cu prosopee, cu metonimii i cu hipalage. Ceea ce, de altfel, n-am putut
verifica niciodat pentru c întrebuin a totdeauna, fa de mine, un grai
ciudat i cu des vâr ire de neîn eles.
Al doilea necunoscut merit o descriere mai am nun it .
Un discipol de-al lui Gratiolet sau de-al lui Engel ar fi citit în
fizionomia lui ca într-o carte deschis . Am recunoscut f r ov ire însu irile
lui deosebite: încrederea în sine, deoarece capul s u se în l a nobil pe arcul
format de linia umerilor s i i ochii s i negri priveau cu o siguran rece;
calmul, pentru c pielea lui, mai curând palid decât colorat , vestea lini tea
sângelui; energie, pe care o dovedea contractarea rapid a mu chilor s i de
la sprâncene; în sfâr it, curajul, pentru c respira ia lui puternic ar ta o
mare expansiune vital .
Voi ad uga c acest om era mândru, c privirea lui puternic i
lini tit p rea c oglinde te gânduri înalte i din tot ansamblul acesta, din
omogenitatea. expresile. i mi c rile trupului i ale obrazului, dup
observarea fizionomiei, rezulta o sinceritate de nediscutat.
M sim eam „f r voie" lini tit în fa a lui i presim eam c întrevederea
noastr va fi de bun augur.
S fi avut treizeci i cinci sau cincizeci de ani, mi-era greu s-o spun.
Era de statur înalt , fruntea lat , nasul drept, gura bine format , din i
admirabili, mâinile fine, lunguie e. Acest om forma, desigur, cel mai
admirabil tip pe care l-am întâlnit vreodat . Am nunt particular: ochii lui,
cam dep rta i unul de altul, puteau cuprinde dintr-o dat aproape un sfert
al orizontului. La aceast însu ire — am constatat-o mai târziu — se mai
ad uga i o putere de a vedea înc mai superioar aceleia a lui Ned Land.
Când acest necunoscut privea un lucru, linia sprâncenelor lui se încre ea,
marile lui pleoape se apropiau astfel c înconjurau pupila ochilor i
mic orau astfel întinderea câmpului vizual i privea! Ce privire! Cum m rea
dânsul lucrurile mic orate prin dep rtare! Cum te p trundea pân -n suflet!
Cum str pungea acele întinderi lichide, atât de obositoare ochilor no tri i
cum citea el în cele mai mari adâncuri ale m rilor!
Amândoi necunoscu ii, acoperi i cu ni te berete f cute dintr-o blan
de lutru de mare i înc l a i cu ghete din piele de foc , purtau haine de o
es tur deosebit care desenau talia lor, i l sau mi c rilor acestora o
libertate deplin .
Cel mai mare dintre cei doi — desigur, eful submarinului — ne
examina cu o aten ie foarte mare, f r a scoate o vorb .
Apoi, întorcându-se spre tovar ul s u, se între inu cu el într-o limb
pe care n-o pricepeam. Era un dialect sonor, armonios, flexibil, ale c rui
vocale erau foarte accentuate.
Cel lalt r spunse dând din cap i ad ug dou sau trei vorbe
neîn elese. Apoi, p ru c m întreab direct cu privirea.
Am r spuns în francez c nu pricep graiul lui; dar p rea c nu m
în elege i situa ia devenea destul de încurcat .
— Domnul ar face bine s istoriseasc , în orice caz, întâmplarea
noastr , îmi zise Sfat. Se poate ca domnii ace tia s prind câteva vorbe!
Am început din nou povestirea întâmpl rilor noastre, articulând
fiecare silab f r a omite un singur am nunt. Am spus numele i calitatea
noastr ; apoi, am prezentat cu toate formele pe profesorul Aronnax, pe
servitorul s u Sfat i pe maestrul Ned Land, pescuitorul.
B rbatul cu ochii blânzi i lini ti i m ascult politicos i
cu mult aten ie. Dar nimic în fizionomia lui nu ar t ca el s fi
priceput istorisirea mea. Când am terminat, el nu pronun nici un cuvânt.
Ne mai r mânea o sc pare, dac vorbeam engleze te. Poate c ne-ar
pricepe în aceast limb care este aproape universal .
Eu o tiam, precum i limba german , o cuno team îndeajuns ca s-o
citesc dar n-o puteam vorbi corect. îns , aici totul era ca s te poat pricepe.
— Haide, acum e rândul dumitale, am zis pescuitorului, începe,
maestre Land, i toarn englezeasca cea mai frumoas pe care a vorbit-o
vreodat un anglo-saxon i încearc s fii mai fericit decât mine.
Ned nu se l s rugat i reîncepu povestirea mea pe care am priceput-o
aproape în întregime. Fondul era acela i, dar forma era schimbat .
Canadianul, iute din fire, puse mai mult avânt în povestirea lui. El se plânse
c e închis, împotriva drepturilor omului; întreb în virtutea c rei legi îl
re ineau astfel, invoc habeas corpus, amenin s urm reasc pe cei ce-l
sechestrau pe nedrept, gesticula, ipa i, în sfâr it, d du a se în elege printr-
un gest expresiv c muream de foame. • Ceea ce absolut era adev rat, dar
noi uitasem aproape de aceasta.
Spre marea sa uimire, pescuitorul nu p rea s fi fost mai în eles decât
mine. Vizitatorii no tri nu clipir . Era clar c nu pricepeau nici limba lui
Ârago, nici pe aceea a lui Faraday.
Foarte încurcat, dup ce am sfâr it toate resursele noastre filologice,
nu mai tiam la ce s m hot r sc, când Sfat îmi spuse:
— Dac domnul permite, voi povesti totul în german .
— Cum! tii germana? am strigat eu.
— Ca un flamand, dac nu-i displace domnului.
— Ba asta-mi place, dimpotriv . Spune, b iete, d -i drumul.
i Sfat, cu glasul lui lini tit, povesti pentru a treia oar
diferitele peripe ii ale pove tii noastre. Dar, cu toat a ezarea
frumoas a frazelor i cu accentul frumos al oratorului, limba german n-a
avut nici un succes.
În sfâr it, scos din s rite, am adunat tot ce-mi mai r m sese din
primele mele studii i am început s istorisesc întâmpl rile noastre în latin .
Cicerone i-ar fi astupat urechile i m-ar fi trimis la buc t rie. Totu i, am
dus-o pân la cap t. Acela i rezultat negativ.
Dup aceast încercare neizbutit , amândoi necunoscu ii schimbar
între ei câteva vorbe în limba lor neîn eleas i se retraser f r s ne fi
adresat m car unul dintre gesturile lini titoare întrebuin ate în toate rile
din lume. U a se închise din nou.
— Asta-i o neru inare! strig Ned Land, care izbucni pentru a
dou zecea oar . Cum! Li se vorbe te fran uze te, engleze te, nem e te i
latine te i punga ii tia nu g sesc de cuviin s r spund !
— Lini te te-te Ned, furia nu ne ajut la nimic.
— Dar ti i, domnule profesor, relu ar gosul nostru tovar , c
putem muri de-a binelea de foame în cu ca asta de fier?
— N-are a face! f cu Sfat, cu filozofie o mai putem duce o vreme!
— Prieteni, am zis, nu trebuie s dezn d jduim. Ne-am aflat în situa ii
i mai rele. Face i-mi pl cerea s a tepta i ca s v forma i o p rere asupra
comandantului i a echipajului acestui vas.
— P rerea mea mi-am format-o, r spunse Ned. Sunt ni te tic lo i...
— Bun! i din ce ar ?
— Din ara tic lo ilor!
 — Bunul meu Ned, aceast ar nu e bine însemnat pe hart i
m rturisesc c e greu de hot rât na ionalitatea aces'tor doi necunoscu i! Tot
ce putem afirma e c nu-s nici englezi, nici francezi, nici nem i. Totu i îmi
vine s cred c comandan— tul i ajutorul s u se trag din rile de jos. Ei au
ceva meridional. Dar tipul lor fizic nu-mi permite s hot r sc dac sunt
spanioli, turci, arabi sau indieni. Cât despre limba lor, ea este cu totul de
nepriceput.
— Iat nepl cerea de a nu cunoa te toate limbile, r spunse Sfat, i
dezavantajul de a nu avea o limb unic !
— Ceea ce n-ar sluji la nimic! r spunse Ned Land. Nu vezi c oamenii
tia au limba lor, o limb inventat pentru a scoate din s rite pe oamenii de
treab care cer de mâncare!
Dar în toate rile de pe p mânt, a deschide gura, a mi ca din f lci, a
în f ca cu din ii i cu buzele, asta nu se în elege de la sine? Oare asta nu
înseamn la Quebec ca i la Pomotu, la Paris ca i la Antipozi: Mi-e foame!
D -mi mâncare?
— O! f cu Sfat, exist firi atât de neinteligente!
Cum spuse aceste vorbe, u a se deschise. Intr un stewart.
El ne aduse îmbr c minte, veste i pantaloni de mare, f cute dintr-o
stof necunoscut mie. M-am gr bit s le îmbrac.
Tovar ii mei m-au imitat. t în timpul acesta, stewart-ul — mut, poate
i surd — puse masa cu trei tacâmuri.
— Iat ceva serios, zise Sfat, asta începe bine.
— Ei, a ! r spunse ar gosul pescar, ce dracu vrei s mânc m aici?
Ficat de broasc estoas , costi e de rechin, biftec de câine de mare!?
— O s vedem, îndat , zise Sfat.
Servitor la bordul unui steamer.
Castroanele cu capacele lor de argint au fost puse simetric pe fa a de
mas i ne-am a ezat la mas . Hot rât c-aveam de-a face cu oameni
civiliza i i, dac nu era lumina aceea electric care ne inunda, m-a fi
crezut în sufrageria hotelului Adelphi din Liverpool sau a Grand Hotel-ului
din Paris. Trebuie, îns , s spun c pâinea i vinul lipseau cu des vâr ire.
Apa era proasp t i limpede, dar era ap , ceea ce nu putea s mul u
measc pe Ned Land. Printre bucatele servite am recunoscut diferite feluri de
pe ti, g tite foarte bine; altele, de altfel excelente, nici n-a fi putut spune
m car c rui regn vegetal sau animal apar inea con inutul lor. Cât despre
serviciul de mas , era elegant i de cel mai rafinat gust. Fiecare obiect,
lingur , furculi , cu it, farfurie avea o liter înconjurat de o deviz ; iat
facsimilul exact:
MOBILIS N.:
IN MOBILI
Mobil în elementul mobil!
Aceast deviz se potrivea întocmai acestui aparat submarin, cu
condi ia de a traduce prepozi ia in prin în iar nu prin pe. Litera N forma, f r
îndoial , ini iala numelui enigmaticului personaj care comanda pe fundul
m rilor!
Ned i Sfat nu cugetau atât. Ei îmbucau i nu am întârziat s -i imit.
De altfel, eram lini tit despre soarta noastr i era clar c aceast gazd a
noastr nu voia s ne lase s murim de inani ie.
îns , totul trece, chiar i foamea oamenilor care n-au înghi it nimic de
cincisprezece ore. Dup ce ne-am s turat, am sim it o mare dorin de
somn. Reac ie foarte fireasc dup nesfâr ita noapte în care am luptat
împotriva mor ii.
— Pe cinstea mea, o s dorm dus, zise Sfat.
— Dar eu! Simt c dorm de-acum! r spunse Ned Land.
Tovar ii mei se întinser pe covorul cabinei i au fost cuprin i de un
somn adânc.
Cât despre mine, am cedat cu greu acestei nevoi puternice de a dormi.
Prea multe gânduri mi se adunar în cap, prea
multe întreb ri de nedezlegat m n v leau, prea multe imagini îmi
ineau ochii întredeschi i! Unde ne aflam? Ce putere ciudat ne ducea cu
sine? Sim eam — sau mai curând credeam c simt — c aparatul coboar
spre straturile cele mai adânci ale oceanului. M chinuiau ni te vise
îngrozitoare, încetul cu încetul creierul meu se lini ti, închipuirea mea a fost
prins de un fel de toropeal i am adormit.
FURIILE LUI NED LAND
Nu tiu cât o fi durat somnul meu, dar trebuie s fi durat mult, c ci
m-a odihnit cu des vâr ire. Eu m-am trezit cel dintâi. Tovar ii mei n-au
f cut, înc , nici o mi care i r mâneau întin i în col ul lor ca ni te mormane
f r via .
Cum m-am sculat de pe acest pat destul de tare, mi-am sim it creierul
liber, mintea limpede. Am reînceput, atunci, o cercetare am nun it a celulei
noastre.
Nimic nu era schimbat acolo. închisoarea r mânea închisoare i
prizonierii, prizonieri. îns stewart-ul, profitând de somnul nostru, strânsese
masa. N-am v zut nici o schimbare în aceast situa ie i m-am întrebat
serios dac eram osândi i s tr im la infinit în aceast cu c .
Aceast perspectiv îmi era cu atât mai nepl cut , pentru c , dac ,
totu i, cugetarea mi-era limpede, sim eam o ciudat ap sare a pieptului.
Respiram greu. Aerul neschimbat nu mai ajungea pl mânilor mei. Cu toate
c celula era mare, sigur consumasem o mare parte din oxigenul ce îl
con inea, într-adev r, omul absoarbe într-o or oxigenul ce-l con in o sut
de litri de aer i acest aer, înc rcat atunci cu o cantitate aproape egal de
acid carbonic, devine imposibil de respirat.
Trebuia neap rat reînnoit aerul închisorii noastre i, fire te, în întregul
submarin.
îmi puneam întrebarea: Cum proceda comandantul acestei locuin e
acvatice? Ob inea el aerul prin procedee chimice, r spândind, prin c ldur ,
oxigenul con inut în cloratul de potasiu i absorbind acidul carbonic prin
potasiul caustic? în
acest caz trebuie s fi p strat câteva rela ii cu continentele ca s - i
poat procura materiile necesare acestei opera ii. Oare, se m rginea numai
la înmagazinarea aerului sub presiune în rezervoare mari dup nevoile
echipajului? Poate. Sau se mul umea s revin la suprafa , s respire ca un
cetaceu i s - i reînnoiasc pentru dou zeci i patru de ore provizia lui de
aer, ceea ce ar fi fost mai comod, mai economic i prin urmare mai probabil?
Oricare ar fi fost acea metod , trebuia s-o foloseasc f r întârziere.
într-adev r, eram nevoit s respir pu inul oxigen ce-l con inea, când,
deodat , am fost înviorat de un curent de aer curat i parfumat cu emana ii
saline. Era cu adev rat adierea m rii învior toare, înc rcat cu iod! Am
deschis gura mare i pl mânii nu se s tura de prospe imea aerului. în
acela i timp am sim it o leg nare, un cl tinat u or al vaporului. Monstrul de
o el se urcase, desigur, la suprafa a oceanului, pentru a respira la fel ca
balenele. Am recunoscut modul de respira ie al vasului.
Dup ce înghi isem cu tot pieptul acest aer curat, am c utat conducta
care l sa s ajung pân la noi acest curent binef c tor i am g sit-o
curând. Deasupra u ii era o gur de aerisire care l sa s treac o coloan de
aer proasp t.
F ceam tocmai aceste cuget ri, când Ned i Sfat se trezir aproape în
acela i timp în pl cerea acestei aerisiri învior toare. Ei î i frecar ochii, î i
întinser bra ele i se scular în picioare.
— Domnul a dormit bine? m întreb Sfat cu obi nuita lui polite e.
 — Foarte bine, b iete, am r spuns. Dar dumneata, maestre Ned Land,
cum ai dormit?
,— Stra nic, domnule profesor. Dar, nu tiu dac m în el, parc mi
se pare c respir adierea m rii?
Un marinar nu putea s gre easc i istorisii canadianului ce se
întâmplase în timpul somnului s u.
— Bun! zise el, asta l mure te foarte bine urletele pe care le auzeam
când pretinsul narval se vedea de pe Abraham Lincoln.
— Chiar a a, maestre Land, aceea era respira ia lui!
— îns , domnule Aronnax, n-am idee cât o fi ceasul. Cred c e ora
prânzului.
— Ora prânzului, bunul meu pescar? Spune cel pu in ora dejunului,
c ci suntem cu siguran în a doua zi aici.
— Ceea ce dovede te, r spunse Sfat, c am dormit dou zeci i patru
de ore.
— E i p rerea mea, am r spuns.
— Nu v contrazic, zise Ned Land. Fie prânz sau dejun, numai de ni
le-ar aduce stewart-ul.
— i prânz i dejun, zise Sfat.
— E drept, r spunse canadianul. Ni se cuvin amândou , cât despre
mine, n-am s le dau de ru ine.
—• Ei bine Ned, s a tept m, am r spuns eu. Este clar c
necunoscu ii ace tia n-au inten ia s ne lase s murim de foame c ci, în
cazul acesta, masa de asear n-ar fi avut nici un rost.
— Numai de nu ne-ar pune la îngr at! zise Ned.
— Protestez, am r spuns, n-am c zut în mâinile unor canibali.
— O dat nu-i obicei, r spunse canadianul serios. Cine tie dac
oamenii ace tia nu sunt lipsi i de mult vreme de carne proasp t i în cazul
acesta, trei indivizi s n to i i bine f cu i, ca domnul profesor, servitorul lui
i cu mine...
— Alung - i gândurile astea, maestre Land, am r spuns pescarului i
mai cu seam nu te înfuria pe gazda noastr , c ci aceasta ar putea s ne
agraveze situa ia.
— în orice caz, râse el, am o foame de lup i v d c prânzul sau
dejunul nu mai sose te!
— Maestre Land, am r spuns, trebuie s ne obi nuim dup
regulamentul bordului, s presupunem c stomacul nostru înainteaz mai
repede decât ceasul vaporului.
 — — Ei bine, o s -l regl m dup ceas, r spunse Sfat lini tit.
— Las' c te tiu eu, prietene Sfat, zise ner bd torul canadian.
Dumneata î i toce ti prea pu in firea i nervii! Totdeauna lini tit! Ai fi în
stare s mori de foame f r s te plângi!
— La ce ar sluji aceasta? întreb Sfat.
— Dar asta ar sluji ca s te plângi! i asta e ceva. i dac ace ti pira i
— zic pira i din respect ca s nu sup r pe domnul profesor care m opre te
s le zic canibali — dac ace ti pira i î i închipuie c-o s m in în cu ca
asta unde m în bu f r s afle cum îi înjur, se în eal . Crede i c-o s ne
in mult în aceast cutie de fier?
— La drept vorbind, nu tiu mai multe decât dumneata, prietene
Land.
— Dar în sfâr it, cum crede i?
— Cred c întâmplarea ne-a pus în fa a unui secret însemnat. Deci,
dac echipajul acestui vas submarin are interes s p streze taina, dac
acest interes este mai serios decât via a a trei oameni, cred c existen a
noastr este compromis . în caz contrar, la prima ocazie, monstrul care ne-a
înghi it ne va reda lumii locuite de semenii no tri.
Numai de nu ne-ar înrola în echipajul s u, zise Sfat i s ne re in
astfel...
: Pân -n clipa, relu Ned Land, când o fregat mai iute i mai
îndemânatic decât Abraham Lincoln, va prinde acest cuib de ho i de mare
i va trimite echipajul s u i pe noi pe lumea cealalt .
— Bine ai zis, maestre Land, am r spuns. Dar pân atunci va mai
trece mult ap . N-avem decât s a tept m ce o s se întâmple i s nu
facem nimic, deoarece nu-i nimic de f cut.
— Ba dimpotriv , domnule profesor! r spunse pescarul care nu voia
s renun e nici în ruptul capului, trebuie s facem ceva.
— Dar ce s facem, maestre Land?
— S-o tulim.
— — Dintr-o închisoare „p mânteasc " e greu s fugi, dar dintr-o
închisoare submarin e lucru cu neputin .
— Ei, amice Ned, întreb Sfat, ce g se ti s r spunzi la obiec ia
domnului? Nu-mi închipui ca un american s r mân vreodat cu limba
scoas !
Pescarul încurcat, t cea. O fug , în condi iile în care ne aruncase
întâmplarea, era absolut cu neputin . Dar un canadian e pe jum tate
francez, aceasta se vedea i dup r spunsul maestrului Land.
 — Astfel, domnule Aronnax, relu el dup câteva clipe de gândire, nu
ghici i ce trebuie s fac ni te oameni care nu pot fugi din închisoarea lor?
— Nu, prietene.
— E foarte simplu, trebuie s r mân acolo.
— Vezi bine! f cu Sfat i e înc mai pl cut s fim în untru decât pe
deasupra sau dedesubt!
— Da, îns dup ce vom fi aruncat afar pe ace ti c l i, ad ug Ned
Land.
— Ce spui Ned? Te gânde ti serios s pui st pânire pe acest vas?
— Foarte serios, r spunse canadianul.
— E cu neputin .
— Dar pentru ce, domnule? Se poate ivi vreo ans favorabil i nu
tiu ce ne-ar putea împiedica s profit m de ea.
Dac n-or fi decât dou zeci de oameni la bordul acestei ma ini, ei nu
vor fi în stare s -i sperie pe doi francezi i un canadian, cred eu!
Mai bine era s admit propunerea pescarului decât s-o discut. De
aceea m-am mul umit s -i r spund:
— S l s m s se iveasc împrejur rile, maestre Land i vom
vedea. Dar pân atunci te rog s - i st pâne ti ner bdarea.
Nu putem lucra decât prin vicle ug i înfuriindu-te nu po i da prilej la
anse favorabile. F g duie te-mi c-ai s prime ti situa ia f r prea mult
mânie.
— V promit, domnule profesor, r spunse Ned Land cu glasul
pu in conving tor. Nici o vorb nu va ie i din gura mea, nici un gest brutal
nu m va tr da, chiar dac serviciul de mas nu va fi îndeplinit cu toat
regularitatea dorit .
— Am cuvântul dumitale, Ned! am zis canadianului.
Apoi am t cut i fiecare se gândea pentru sine. Voi m rturisi c ci cu
toat asigurarea pescuitorului nu p stram nici o iluzie. Nu admiteam acele
anse favorabile despre care vorbea Ned Land. Pentru a fi manevrat cu atâta
siguran , vasul submarin avea nevoie de un echipaj numeros i, deci, în caz
de lupt , noi eram prea pu ini. De altfel, trebuia mai întâi de toate s fim
liberi i liberi nu eram. Nu vedeam nici un mijloc de a fugi m car din aceast
celul de o el unde eram închi i ermetic. i dac ciudatul comandant al
acestui vas avea s p streze o tain — ceea ce p rea probabil — nu ne-ar fi
l sat s ne mi c m liberi la bord. Dar cum se va sc pa de noi: prin violen
sau ne va arunca într-o bun zi pe un col uitat al p mântului? Aici era
necunoscutul. Toate ipotezele acestea îmi p reau foarte admisibile i trebuia
ca cineva s fie un pescuitor, ca s spere s - i dobândeasc libertatea.
Am în eles c ideile lui Ned Land se înt râtau odat cu cuget rile lui.
Auzeam încetul cu încetul cum bomb nea i îi vedeam gesturile
amenin toare. Se scula ca o fui ; s lbatic într-o cu c , lovea pere ii cu
picioarele i cu pumnii. De altfel, timpul trecea, noi nu mai puteam de foame
i stewart-ul nici gând s se iveasc . Aceasta era nep sare fa de
naufragia i, dac ei aveau într-adev r inten ii bune fa de noi.
Ned Land, chinuit de cârceii stomacului s u puternic, se înfuria din ce
în ce mai tare i cu toat f g duin a lui m temeam cu adev rat de o
izbucnire când se va afla în fa a unui om de la bord. Au mai trecut dou ore.
Furia canadianului cre tea. El chema, ipa, dar degeaba. Zidurile de o el
erau surde.
Nu auzeam nici un zgomot, chiar în untrul acestui vapor
care p rea mort. El nu se mi ca, c ci a fi sim it aceasta, cum am
sim it atunci la de teptarea mea. Adâncit în fundul apelor, el nu mai
apar inea p mântului. Aceast t cere era însp imânt toare.
Cât despre p r sirea noastr , despre izolarea noastr în fundul
celulei, nu puteam socoti cât putea s dureze. Speran ele pe care le
c p tasem dup întrevederea noastr cu comandantul submarinului
disp reau încetul cu încetul.
Blânde ea privirii lui, expresia pl cut a fizionomiei sale, noble ea
inutei sale, totul se tergea din amintirea mea. Revedeam pe acest personaj
enigmatic a a cum ar fi trebuit s fie, nemilos i crud. Ne va l sa s pierim
de inani ie? Acest gând însp imânt tor precum i închipuirea mea au f cut
s fiu cuprins de o team nebun . Sfat era lini tit. Ned Land zbiera.
s
în acea clip se auzi un zgomot din afar . R sunar ni te pa i pe
podeaua de metal; se trase z vorul, u a se deschise, se ivi stewart-ul.
înainte de a fi putut face o mi care pentru a-l împiedica, canadianul se
arunc asupra nenorocitului, îl trânti i-l strânse de gât. Stewart-ul horc ia
sub mâna lui puternic .
Sfat încerc s scape din mâinile pescarului pe victima lui aproape
în bu it i eram tocmai s -i vin i eu în ajutor, când deodat am fost
intuit locului de aceste cuvinte pronun ate pe fran uze te:
— Lini te te-te, maestre Land, iar dumneavoastr domnule profesor,
binevoi i a m asculta.
"X,
 OMUL APELOR
Cel care vorbea astfel era comandantul navei.
La aceste vorbe Ned Land se ridic imediat. Stewart-ul, aproape
sugrumat, ie i cl tinându-se la un semn al st pânului s u i atât era de
mare puterea de st pânire a comandantului la bordul s u, c nici un gest
nu tr da ura pe care acest om trebuia s-o fi avut împotriva canadianului.
Sfat, interesat f r s vrea, eu, înm rmurit, a teptam în t cere
deznod mântul acestei scene.
Comandantul, rezemat de col ul mesei, cu bra ele încruci ate ne
observa cu o aten ie adânc . ov ia, oare,, s vorbeasc ? îi p rea r u de
cuvintele pe care le pronun ase în francez ? A a puteam crede.
Dup câteva clipe de t cere pe care nimeni nu se gândea s-o
întrerup , comandantul continu :' — Domnilor, zise el cu glasul lini tit i
p trunz tor, vorbesc franceza, engleza, germana i latina. A fi putut s v
r spund chiar de la prima noastr întrevedere, dar voiam ca întâi s v
cunosc i apoi s am timp s m gândesc. împ trita dumneavoastr istorie,
foarte asem n toare în fond, mi-a confirmat identitatea persoanelor
dumneavoastr . tiu acum
c întâmplarea a pus în fa a mea pe domnul Peter Aronnax, profesor
de istorie natural la Muzeul din Paris, îns rcinat cu o misiune tiin ific în
str in tate, pe Sfat, servitorul s u i pe Ned Land, de origine canadian ,
pescar cu cangea la bordul fregatei Abraham Lincoln, de la Marina Na ional
a Statelor Unite ale Americii.
M înclinam în semn de afirmare. Comandantul nu-mi pusese o
întrebare. Deci, nu trebuia s r spund. Acest om se exprima cu foarte mare
u urin , f r nici un accent. Fraza lui era limpede, cuvintele bine alese. i
cu toate acestea nu „sim eam" în el un compatriot.
El relu conversa ia în acest chip:
— V-a i gândit, f r îndoial , domnule, c am întârziat mult pân s
v fac aceast a doua vizit . Aceasta, pentru c dup ce am recunoscut
identitatea dumneavoastr , voiam s cuget bine la hot rârea pe care s-o iau
fa de dumneavoastr .
Am stat mult s m gândesc. Cele mai nefericite împrejur ri v-au pus
în fa a unei persoane care a rupt-o cu omenirea. A i venit s -mi tulbura i
existen a.
— F r s vrem, am zis eu.
— F r s vre i? r spunse necunoscutul ridicându- i pu in glasul.
Abraham Lincoln m gone te, f r s vrea, prin toate m rile? Oare, f r s
vre i, a i trimis ghiulele pe înveli ul vasului meu? Oare, f r s vrea, l-a lovit
maestrul Ned Land cu cangea lui?
Am sim it în vorbele lui o iritare st pânit . Dar la aceast acuzare
aveam un r spuns foarte firesc.
— Domnule, am zis, f r îndoial , nu cunoa te i discu iile care au
avut loc în leg tur cu dumneavoastr în America i în Europa. Nu ti i c
diferitele accidente, provocate prin ciocnirea aparatului dumneavoastr
submarin, au mi cat opinia public din ambele continente. V scutesc de
nenum ratele ipoteze prin care s-a c utat s se l mureasc ciudatul
fenomen a c rui tain n-o ave i decât dumneavoastr . Dar s
ti i c , urm rindu-v pân în m rile Pacificului, Abraham Lincoln
credea c vâneaz un puternic monstru marin de care trebuia sc pat
oceanul cu orice pre .
— Domnule Aronnax, r spunse el, a i putea s -mi afirma i c
fregata dumneavoastr n-ar fi urm rit i n-ar fi tras cu tunul într-un vas
submarin tot atât de bine ca i într-un monstru?
Aceast întrebare m încurc , deoarece comandantul Farragut n-ar fi
stat la îndoial . El ar fi socotit de datoria lui de a distruge un aparat de acest
tip, la fel ca i pe un narval uria .
— Pricepe i, a adar, domnule, relu necunoscutul, c am dreptul
s v tratez ca pe ni te du mani.
Nu am r spuns-nimic i nu f r motiv. La ce bun s discut o
asemenea propunere când puterea poate distruge cele mai bune argumente.
— Am stat mult vreme la îndoial , relu comandantul.
Nimic nu m silea s v g zduiesc. Dac trebuia s m despart de
dumneavoastr , n-aveam nici un interes s v rev d. V-a fi pus pe
platforma acestui vas, care v-a slujit de refugiu, m-a fi scufundat în mare i
a fi uitat c a i existat vreodat . Nu era acesta dreptul meu?
— Ar fi fost, poate, dreptul unui s lbatic, am r spuns, dar n-ar fi fost
acela al unui om civilizat.
— Domnule profesor, r spunse comandantul cu aprindere, nu sunt
ceea ce numi i dumneavoastr un om civilizat! Am rupt-o cu societatea
întreag din cauze pe care numai eu am dreptul s le apreciez. Nu m supun
regulilor ei i v pun în vedere s nu le pomeni i niciodat în fa a mea.
Aceasta a fost zis limpede. O lic rire de mânie i de dispre
aprinseser ochii acestui necunoscut i am întrez rit în via a acestui om un
trecut formidabil. Nu numai c se lep dase de legile omene ti, dar se f cuse
neatârnat, liber în toat puterea cuvântului. Cine ar fi îndr znit s -l urmeze
în fundul m rilor, când el z d rnicea sfor rile încercate
împotriva sa chiar i la suprafa a lor? Care vas ar fi rezistat ciocnirii
acestui vapor de r zboi submarin? Care cuirasat , oricât ar fi fost ea de
solid , ar fi suportat loviturile pintenului s u? Nimeni, dintre oameni, nu-i
putea cere socoteal de faptele lui. Dumnezeu, dac credea în el, con tiin a
lui, dac avea una, erau singurii judec tori de care putea atârna.
Aceste gânduri îmi trecur repede prin minte, în timp ce ciudatul
personaj t cea, adâncit i parc retras în sine însu i.
L-am privit cu o team amestecat cu interes, f r îndoial a a cum
Oedip privise Sfinxul.
Dup o lung t cere, comandantul spuse:
— Am stat la îndoial , dar m-am gândit c interesul meu putea s se
împace cu acea mil fireasc la care are dreptul orice fiin omeneasc . Ve i
r mâne la bordul submarinului meu, deoarece Providen a v-a aruncat aici.
Ve i fi liberi i în schimbul acestei libert i, de altfel relativ , nu v voi
impune decât o singur condi ie. Cuvântul dumneavoastr c v ve i supune
i îmi ajunge.
— Vorbi i, domnule, am r spuns; cred c aceast condi ie e una dintre
acelea ce pot fi primite de orice om cinstit.
— Da, domnule i iat-o: e cu putin ca unele împrejur ri neprev zute
s m sileasc s v opresc de a ie i câteva ore sau câteva zile din cabinele
dumneavoastr . Deoarece doresc s nu întrebuin ez niciodat violen a fa
de dumneavoastr , v cer s v supune i în acest caz, mai mult decât
oricând.
Procedând astfel iau r spunderea mea în timp ce v eliberez pe
dumneavoastr cu totul, deoarece e de datoria mea s v pun în neputin a
de a vedea ceea ce nu trebuie v zut. Primi i aceast condi ie?
A adar, se petreceau la bord lucruri ciudate i pe care nu trebuia s le
vad aceia ce nu s-au lep dat de legile sociale!
— Primim, am r spuns. V voi cere numai voie, domnule, s v
pun o întrebare, una singur .
— Vorbi i, domnule.
-— A i spus c vom fi liberi la bordul navei dumneavoastr ?
— Cu des vâr ire liberi.
— A dori s tiu ceea ce crede i dumneavoastr prin libertate.
 — Libertatea de a umbla, de a vedea, de a observa chiar tot ce se
petrece pe aici — în afar de câteva împrejur ri — în sfâr it, libertatea de
care ne bucur m noi în ine, tovar ii mei i cu mine.
Era clar c nu ne în elegeam.
— Pardon, domnule, am reluat, dar aceast libertate nu e decât aceea
pe care o are orice prizonier de a se plimba prin închisoarea sa! Ea nu ne
ajunge.
— îns va trebui s v ajung !
— Cum, va trebui s renun m la a mai revedea patria noastr ,
prietenii no tri, p rin ii no tri?
— Da, domnule. Dar a renun a s relua i jugul nesuferit al
p mântului, pe care oamenii îl socotesc ca libertate, nu este poate atât de
nepl cut precum v închipui i!
— Ei alta, strig Ned Land, niciodat nu-mi voi da cuvântul c nu voi
încerca s fug!
— Nu- i cer cuvântul, maestre Land, r spunse comandantul cu
r ceal .
— Domnule, am r spuns înfuriat f r s vreau, abuza i de situa ia
dumneavoastr fa de noi. Asta înseamn cruzime!
Nu domnule, asta înseamn îndurare! Sunte i prizonierii mei dup
lupt ! Eu v re in, de i a putea s v scufund în adâncul m rilor. M-a i
atacat! A i venit s surprinde i o tain pe care nimeni în lume nu trebuie s-o
cunoasc , taina vie ii mele întregi! i v închipui i c-o s v trimit pe acest
p mânt care nu mai trebuie s m cunoasc ! Nu, niciodat !
Re inându-v aici, nu numai de voi m îngrijesc, ci de mine însumi!
Aceste vorbe dovedeau din partea comandantului c luase o hot râre
neclintit .
— Astfel, domnule, am reluat eu, ne da i pur i simplu s alegem
între via i moarte?
— Pur i simplu.
— Amicii mei, am zis, la o asemenea întrebare nu este de r spuns.
Dar nici o f g duin nu ne leag de st pânul acestui vas.
— Nici una, domnule, r spunse necunoscutul.
Apoi, cu glasul blând, el relu :
— Acum da i-mi voie s ispr vesc ceea ce am s v spun.
V cunosc, domnule Aronnax. Cel pu in dumneavoastr , dac nu i
tovar ii dumneavoastr , n-a i avea poate s v plânge i chiar atât de mult
de întâmplarea care v leag de soarta mea.
 Ve i g si printre c r ile care-mi slujesc la studiile mele favorite, acea
lucrare pe care a i publicat-o despre adâncurile m rilor. Am citit-o adesea.
A i înaintat cu opera dumneavoastr , atât de departe pe cât v îng duia
tiin a p mânteasc . Dar nu ti i totul, n-a i v zut totul. Da i-mi voie s v
spun, domnule profesor, c n-o s v par r u de timpul pe care îl ve i
petrece la bordul vasului meu. Ve i c l tori în lumea minun iilor. Uimirea,
înm rmurirea va fi probabil starea obi nuit a min ii dumneavoastr . Nu v
ve i plictisi de spectacolul neîntrerupt care se va perinda înaintea ochilor
dumneavoastr . Vreau s rev d într-un ocol al lumii submarine — cine tie?
Poate ultimul — tot ce am putut studia pe fundul acestor m ri parcurse de
atâtea ori i ve i fi tovar ul meu de studii. începând de ast zi ve i intra într-
un nou element, ve i vedea ceea ce înc nici un om n-a v zut — c ci eu i cu
oamenii mei nu mai cont m — iar planeta noastr , datorit mie, v va preda
ultimele ei taine.
Nu pot s t g duiesc c aceste cuvinte ale comandantului au f cut
mare impresie asupra mea. El nimerise tocmai în sl biciunea mea i' am
uitat pentru o clip c vizionarea i studierea acestor lucruri sublime nu
puteau s pre uiasc atât cât libertatea pierdut . De altfel, m bizuiam pe
viitor, pentru
a descurca aceast chestie grav . De aceea m-am mul umit s
r spund:
— Domnule, dac a i rupt orice leg tur cu omenirea, vreau s
cred c n-a i renegat orice sim mânt omenesc.
Suntem ni te naufragia i salva i de dumneavoastr la bord; aceasta n-
o vom uita. Cât despre mine, recunosc c dac interesul tiin ei ar putea s
absoarb i nevoia de libertate, întâlnirea noastr , precum f g dui i, îmi va
oferi mari compensa ii.
Credeam c comandantul îmi va întinde mâna pentru a pecetlui
tratatul nostru. Dar r mase nemi cat.
— O ultim întrebare, am zis în clipa când aceast fiin ciudat
p rea c vrea s se retrag .
— Vorbi i, domnule profesor.
— Cum trebuie s v numesc?
— Domnule, r spunse comandantul, nu sunt pentru
«dumneavoastr decât c pitanul Nemo. Tovar ii dumneavoastr i
dumneavoastr nu sunte i pentru mine decât pasagerii lui „Nautilus".
 C pitanul Nemo sun . Se ivi un stewart. C pitanul îi d du porunci în
limba str in pe care n-o puteam deslu i. Apoi, întorcându-se c tre
canadian i c tre Sfat:
— V a teapt prânzul în cabina dumneavoastr , le zise el.
Urma i pe acest om.
— Asta nu-i de refuzat! r spunse pescarul.
Sfat i cu dânsul ie ir în sfâr it din aceast celul unde au fost
închi i peste treizeci de ore.
— i acum domnule Aronnax, dejunul nostru e gata.
Da i-mi voie s trec înainte.
— La ordinele dumneavoastr , c pitane.
Am urmat pe c pitanul Nemo i, îndat ce am ie it pe u am dat de
un coridor lung, luminat electric. Dup vreo zece metri o alt u se
deschise în fa a mea.
Am intrat atunci într-o sufragerie cu mobilier de bun gust.
La amândou extremit ile acestei s li erau bufete înalte de stejar
încrustate cu ornamente de abanos, iar pe rafturile lor sclipeau faian e,
por elanuri i cristale scumpe. Totul str lucea în lumina care izvora dintr-un
tavan deosebit, ale c rui picturi fine îndulceau lumina lui puternic .
În mijlocul s lii era o mas frumos aranjat . C pitanul Nemo îmi ar t
locul.
— Pofti i la mas , îmi zise el," i mânca i ca un om care trebuie s
moar de foame.
Dejunul se alc tuia dintr-un num r de mânc ruri al c ror con inut
provenea din mare i din câteva feluri despre care nu tiam din ce erau
f cute. Voi m rturisi c erau bune, dar aveau un gust deosebit cu care m-
am obi nuit mai greu. Aceste felurite alimente îmi p reau c con in mult
fosfor i m gândeam c trebuie s aib o origine marin .
G pitanul Nemo m privea! Nu l-am întrebat nimic, dar el mi-a ghicit
gândurile i r spunse de la sine la întreb rile pe care ardeam de ner bdare
s i le pun.
— Cele mai multe dintre aceste mânc ruri v sunt necunoscute, mi-a
zis el. Totu i, le pute i mânca f r team . Ele sunt s n toase i hr nitoare.
De mult vreme am renun at la alimentele p mântului i pentru asta nu m
simt mai r u.
Echipajul neu, care e viguros, nu se hr ne te altfel de cum m
hr nesc eu.
— Astfel, am zis, toate alimentele acestea sunt produsele m rii?
 — Da, domnule profesor, marea ne satisface toate trebuin ele noastre.
Ba arunc plasa în mare i o scot plin , ba m duc s vânez în mijlocul
acestui element care pare omului de nep truns i gonesc vânatul care zace
în p durile mele submarine. Turmele mele, ca i acelea ale b trânului
cioban al lui Neptun, pasc f r team pe întinsele p uni ale oceanului. Am
aici un domeniu foarte mare pe care îl exploatez eu însumi i care este
totdeauna sem nat de nâna Creatorului.
Am privit pe c pitanul Nemo cu oarecare uimire i i-am r spuns:
— în eleg foarte bine, domnule, c plasele dumneavoastr v
furnizeaz pe ti atât de buni pentru masa dumneavoastr , în eleg îns mai
pu in c urm ri i vânatul acvatic în p durile dumneavoastr submarine, dar
ceea ce nu în eleg deloc este c
v d c se serve te i carne printre mânc rurile dumneavoastr .
— De aceea, domnule, a r spuns c pitanul, nu întrebuin ez niciodat
carnea animalelor p mânte ti.
— îns , aceasta?... am reluat eu ar tând o mâncare unde mai
r m seser câteva felii de costi e.
— Ceea ce crede i c este carne, domnule profesor, nu-i altceva decât
costi e de broasc estoas de mare. Iat ficat de delfin pe care l-a i lua drept
o tocan de porc. Am un buc tar foarte priceput. Gusta i din toate; iat o
crem f cut din laptele cetaceelor i din zah rul extras din marii ficu i ai
M rii Nordice, în sfâr it da i-mi voie s v ofer dulcea de dede el, care este
tot atât de bun ca aceea a fructelor cele mai gustoase.
i am gustat, mai curând curios decât lacom, în timp ce c pitanul
Nemo m încânta cu pove tile lui de necrezut.
—Dar aceast mare, domnule Aronnax, mi-a zis el, aceast
alimentatoare minunat , nesecat , nu numai c m hr ne te, dar m i
îmbrac . Aceste stofe ce le purta i acum sunt esute din unele scoici, ele
sunt vopsite cu culorile ce le extrag din apli ii Mediteranei. Parfumurile ce le
ve i g si pe masa de toalet a cabinei dumneavoastr sunt produsele
distil riei plantelor marine. A ternutul dumneavoastr e f cut din cea mai
moale iarb de mare. Peni a dumneavoastr este f cut din oase de balen ,
cerneala este extras din sepia. Totul îmi provine acum din mare, precum
totul se va întoarce odat în mare!
— V place marea, c pitane.
— Da! îmi place! Marea este totul! Ea acoper cele apte zecimi ale
globului p mântesc. Mirosul ei este curat i s n tos. Ea este marele de ert
în care omul nu este niciodat singur, pentru c simte înfiorarea vie ii în
jurul lui. Marea nu este decât mi care i dragoste; ea este „nesfâr itul viu",
cum a zis unul dintre poe ii dumneavoastr . i, într-adev r, domnule
profesor, natura se manifest aici cu cele trei regnuri ale ei:
regnul mineral, vegetal i animal. Acesta din urm este bine
reprezentat prin cele patru grupuri de zoofite, prin trei clase de articulate,
prin cinci clase de molu te, prin trei clase de vertebrate, mamiferele, reptilele
i nenum ratele legiuni de pe ti, ordin nesfâr it de animale care.num r
peste treisprezece mii de specii, din care numai o zecime tr ie te în apele
dulci. Marea este întinsul rezervor al naturii. Prin mare a început, ca s
zicem a a, globul i cine tie dac nu se va ispr vi prin ea! Aici este lini tea
suprem . Marea nu apar ine despo ilor. La suprafa , ei mai pot uza de
drepturi inice, pot s se bat , s se sfâ ie, s întrebuin eze toate nelegiuirile
p mânte ti. Dar la treizeci de picioare sub nivelul ei, puterea lor înceteaz ,
înrâurirea lor scade, puterea lor dispare! Ah, domnule, s tr i i, s tr i i în
mijlocul m rilor! Numai aici este neatârnarea! Aici nu recunosc nici un
st pân! Aici sunt liber!
C pitanul Nemo t cu deodat în mijlocul acestei înfl c r ri. Se plimb
câteva clipe foarte agitat. Apoi nervii lui se lini tir , fizionomia lui î i
recap t r ceala lui obi nuit i, întorcându-se spre mine:
— Acum, domnule profesor, zise el, dac vre i s vizita i Nautilus, sunt
la ordinele dumneavoastr .
XI
NAUTILUS
C pitanul Nemo se scul . O u dubl în partea de dinapoi a s lii se
deschise i am intrat într-o camer de aceea i m rime cu sufrageria.
Era o bibliotec . Ni te corpuri înalte de palisandru negru încrustate cu
aram ad posteau în rafturile lor întinse un num r mare de c r i legate
toate la fel. Aceste rafturi erau a ezate de-a lungul pere ilor în toat odaia i
se terminau la partea de jos prin ni te divanuri mari, capitonate cu piele
cafenie. Ni te pupitre mi c toare, care se îndep rtau i se apropiau dup
dorin slujeau la pusul c r ii ce o citeai. în mijlocul od ii era o mas mare,
acoperit cu bro uri, între care se aflau i câteva ziare vechi. Lumina
electric inunda acest ansamblu armonios i c dea din patru globuri
încrustate în tavan. Am privit cu o adev rat admira ie aceast sal atât de
bine amenajat i nu-mi puteam crede ochilor.
— C pitane Nemo, am zis gazdei mele, care se întinsese pe divan, iat
o bibliotec ce ar face fal oric rui palat de pe continente i sunt într-adev r
uimit, când m gândesc c ea v poate urma în cele mai mari adâncimi ale
m rilor.
— Unde s-ar putea g si mai mult singur tate, mai mult lini te,
domnule profesor? r spunse c pitanul Nemo. în cabinetul dumneavoastr
din muzeu ave i atâta lini te?
— Nu, domnule i trebuie s v spun, c acela pare foarte s rac fa
de al dumneavoastr . Trebuie s ave i aici ase sau apte mii de volume...
— Dou sprezece mii, domnule Aronnax. Acestea sunt singurele
simpatii care m leag de p mânt. Dar lumea s-a sfâr it pentru mine din
ziua când Nautilus s-a scufundat pentru prima oar sub ap . în ziua aceea
am cump rat ultimele mele volume, ultimele mele bro uri, ultimele mele
ziare i de atunci vreau s cred c omenirea n-a mai cugetat i n-a mai scris.
Aceste c r i, domnule profesor, sunt de altfel la dispozi ia dumneavoastr ,
pute i s v sluji i de ele când ve i vrea.
Am mul umit c pitanului Nemo i m-am apropiat de rafturile
bibliotecii. Am v zut tot felul de c r i de tiin , de moral , de literatur ,
scrise în toate limbile; cât despre vreo
lucrare de economie politic , nici urm . P rea c sunt cu totul
interzise la bord. Printre aceste lucr ri am observat capodoperele marilor
scriitori vechi i moderni, adic tot ce a produs omenirea mai frumos în
istorie, poezie, roman i tiin , de la Homer pân la Victor Hugo, de la
Xenofon pân la Michelet, de la Rabelais pân la doamna Sand. Totu i, cele
mai multe c r i erau cele de tiin : c r i de mecanic , de balistic , de
hidrografie, de meteorologie, de geometrie, de geologie precum i c r i de
istorie natural i am priceput c ele formau studiul principal al c pitanului.
Am v zut acolo colec ia lui Humboldt i a lui Arago, lucr rile lui Faucauld,
ale lui Henry Sainte-Claire Deville, ale lui Chasles, ale lui Milne Edwards, ale
lui Quatrefages, ale lui Tyndall, ale lui Faraday, ale lui Berthelot, ale
poetului Secchi, ale lui Petermann, ale comandantului Maury, ale lui Agasis,
etc, memoriile Academiei de tiin , buletinele diferitelor societ i de
geografie etc, i prjntre acestea cele dou volume care mi-au pricinuit, poate,
aceast primire a c pitanului Nemo.
Printre lucr rile lui Joseph Bertrand, cartea lui intitulat întemeietorii
Astronomiei îmi d du o oarecare dat ; i cum tiam c ea a ap rut în 1865
puteam s deduc c instala ia lui Nautilus era cam de pe atunci. A adar,
c pitanul Nemo î i începuse existen a lui submarin de foarte pu in timp.
 Speram, de altfel, c lucr ri mai recente îmi vor îng dui s fixez exact
aceast dat ; dar aveam tot timpul s fac acele cercet ri i nu voiam s mai
amân plimbarea noastr printre minun iile lui Nautilus.
— Domnule, am zis c pitanului, v mul umesc c a i pus aceast
bibliotec la dispozi ia mea. Ave i aici ni te comori de tiin de care voi
profita.
— Aceast sal nu este numai o bibliotec , zise c pitanul Nemo, ea
este i un fumoar.
— Un fumoar? am strigat eu. A adar, se fumeaz aici la bord?
— Fire te.
— Atunci, domnule, sunt nevoit s cred c a i p strat leg tura cu
Havana.
— Nici o leg tur , r spunse c pitanul. Primi i aceast igar , domnule
Aronnax i, cu toate c nu vine din Havana, o s .
v plac , dac sunte i cunosc tor.
Am luat igara care-mi fusese oferit i a c rei form îmi , amintea de
ig rile de londres; dar p rea fabricat cu foi de aur. Am aprins-o cu un
j ratic i am aspirat primele fumuri cu voluptatea unui amator care n-a mai
fumat de dou zile.
— igara este excelent , dar nu este din tutun.
— Nu, r spunse c pitanul, acest tutun nu e nici din Havana, nici din
Orient. El este un fel de alg , bogat în nicotin , pe care mi-o furnizeaz
marea. V este dor de havane, domnule?
— C pitane, le voi dispre ui de acum încolo.
— Fuma i, deci, cât pofti i i f r a discuta originea acestor ig ri. Nici
o regie nu le-a controlat i cu toate astea nu sunt mai pu in bune, sper.
— Ba dimpotriv .
în acea clip c pitanul Nemo deschise o u care se afla în fa a celei
prin care intrasem în bibliotec i am trecut printr-un salon foarte mare i
splendid luminat.
Era un mare patrulater cu laturile t iate, lung de ase metri, lat de
ase i înalt de cinci. Un tavan luminos, decorat cu arabescuri, r spândea o
lumin pl cut pe toate minun iile îngr m dite în acest muzeu, c ci era
într-adev r un muzeu în care o mân inteligent adunase toate comorile
naturii i ale artei, cu acel amestec artistic care deosebe te un atelier de
pictur .
Vreo treizeci de tablouri de mae tri, cu ramele la fel, împodobeau
pere ii îmbr ca i cu o tapiserie cu desen simplu. Am v zut acolo pânze de
cea mai mare valoare i pe care, în bun parte, le admirasem în colec iile
particulare ale Europei i la expozi iile de pictur . Diferitele coli ale
mae trilor vechi erau reprezentate printr-o Madon de Rafael, o Sfânt
Fecioar de Leonardo da Vinci, o nimf de Corregió, o femeie de Titien, o
adora ie de Veroneze, o înviere de Murillo, un portret de Holbein, un c lug r
de Velasquez, un martir de Ribeira, o chermez de Rubens, dou peisaje
flamande de
Teniers, trei tablouri mici de interior de Gerard Dow, de Mestu, de
Paul Potter, dou pânze de Gericault i de Prudhen, câteva marine de
Backuysen i de Vernet. Printre operele picturii moderne ap reau tablouri
semnate de Delacroix, Ingres, Decamp, Troyon, Meissonnier etc, i câteva
admirabile reproduceri de statui de marmur i de bronz dup cele mai
frumoase modele din antichitate se în l au pe piedestalele lor în unghiurile
acestui admirabil muzeu. Aceast stare de uimire pe care mi-o prezisese
comandantul lui Nautilus începea s pun st pânire pe fiin a mea.
— Domnule profesor, zise atunci acel om ciudat, îmi ve i scuza felul
cum v primesc i neorânduiala care domne te în acest salon.
— Domnule, am r spuns, f r a c uta s aflu cine sunte i, îmi da i
voie s recunosc în dumneavoastr un artist.
— Cel mult un amator, domnule. îmi pl cea, odat , s adun aceste
lucr ri frumoase f cute de mâna omului i am putut s cap t, astfel, câteva
obiecte de mare valoare. Acestea sunt ultimele amintiri ale p mântului, care
a murit pentru mine. în ochii mei, arti tii dumneavoastr moderni sunt
vechi de acum, ei au dou sau trei mii de ani de existen i-i încurc în
mintea mea. Pentru c mae trii nu au vârst .
— i ace ti muzicieni? am zis ar tând partiturile lui Weber, lui
Rossini, lui Mozart, lui Beethoven, lui Hayden, lui Meyerbeer, lui Herold, lui
Wagner, lui Auber, lui Gounod, lui Masse i multe altele, împr tiate pe
pianul-org care ocupa unul dintre unghiurile acestui salon.
— Ace ti muzicieni, îmi r spunse c pitanul Nemo, sunt contemporanii
lui Orfeu, c ci deosebirile cronologice se terg în memoria mor ilor, iar eu
sunt mort, domnule profesor, atât de mort ca i prietenii dumneavoastr
care se odihnesc la ase picioare sub p mânt!
C pitanul Nemo t cu i p rea adâncit în visuri. L-am privit cu o mare
emo ie, analizând în t cere ciud eniile fizionomiei lui. Rezemat cu cotul pe
muchia unei mese de mozaic, el nu m mai vedea, uitase de prezen a mea.
Am respectat aceast reculegere i am trecut în revist curiozit ile
care îmbog eau acest salon.
 Dup operele de art , rarit ile naturale ineau un loc foarte însemnat.
Ele se alc tuiau mai mult din plante, scoici i din alte produse ale oceanului
care trebuie s fi fost g site de c tre c pitanul Nemo. în mijlocul salonului se
afla un bazin luminat electric, f cut dintr-o scoic ce avea o circumferin de
ase metri. în jurul acestui bazin, în ni te vitrine încheiate cu
alam , erau clasate i etichetate cele mai pre ioase produse ale m rii
pe care le-a v zut vreodat ochii unui naturalist. V pute i închipui bucuria
mea.
Ramificarea zoofi ilor oferea cele mai ciudate specimene ale celor dou
grupe, polipii i echinodermii. în grupa întâi, tubiporii, gorgonele aranjate în
form de evantai, bure ii de Syria, isi tii din insulele Moluce, panatulele, o
virgular admirabil din m rile Norvegiei, diferite ombelulare, o serie
întreag pe madrepore, pe care profesorul meu Milne Edwards le-a clasat
atât de bine în sec iuni, printre care am deosebit adorabilele flambeline,
oculinele din insula Burbon, „carul lui Neptun" din Antile, ni te variet i
superbe de corali, în sfâr it tot felul de polipieri ciuda i, al c ror ansamblu
alc tuiesc insule întregi care vor deveni odat continente. în echinoderme,
care se deosebesc prin înveli ul lor spinos, asteriile, stelele de mare,
pantocrinele, comatulele, asterofanii, ur inii, holoturiile etc, reprezentau
colec ia complet a exemplarelor, din aceast grup .
Un con iliolog cam nervos ar fi le inat, desigur, în fa a altor vitrine i
mai numeroase unde erau clasate e antioanele ramific rii molu telor. Am
v zut acolo o colec ie de o valoare nepre uit i pe care n-o voi putea descrie
în întregime, din lips de timp. Printre aceste produse Voi cita, numai spre
amintire, eleganta mantie regal a Oceanului Indian, ale c rei pete regulate
i albe ie eau în eviden pe fondul ro u i cafeniu, un spondil împ r tesc,
cu culori vii, plin cu spini, un specimen rar în muzeele europene i a c rui
valoare o pre uiam la dou zeci de mii de franci, un ciocan simplu din m rile
Noii Zeelande, care este greu de procurat, bucarde exotice din Senegal, mai
multe variet i de stropitoare de Java, un fel de tuburi, foarte c utate de
amatori, o întreag serie de troce, unele galbene-verzui, pescuite în m rile
Americii, altele de un cafeniu ruginiu, din apele Noii Olande, unele venite din
Golful Mexic i deosebite prin scoica lor c r mizie, altele
g site în m rile australe i în sfâr it, mai rar decât toate, m re ul
pinten din Noua Zeeland ; apoi, admirabile teline sulfurice, specii pre ioase
de citeree i de venu i, cadranul înz brelit de lâng coastele din Tranchebar,
papagalii verzi din m rile Chinei, conul aproape necunoscut din genul
Coenodulli, toate felurile de por elanuri care slujesc ca moned în India i în
Africa, „gloria m rii", cea mai pre ioas scoic din Indiile Orientale, în sfâr it,
litorinele, delfinulele, turitelele, iantinelele, ovulele, volutele, m slinele,
mitrele, coifurile, purpuriile, melcii, harpele, stâncile, tritonii, ceritele,
fusurile, strombele, pterocerele, patelele, hialele, cleodorii, scoici delicate i
fragile pe care tiin a le-a botezat cu numirile cele mai încânt toare.
Deosebit de acestea i în compartimente speciale, se aflau iraguri de
perle de cea mai mare frumuse e, care luceau la lumina electric , perle
trandafirii adunate din scoicile M rii Ro ii, perle verzi de haliotida iris, perle
galbene, albastre, negre, ciudate produse ale diferitelor molu te din toate
oceanele i din anumite midii din apele nordice, în sfâr it, câteva mostre de
o valoare nepre uit care fuseser formate prin pintadinele cele mai rare.
Câteva dintre aceste perle întreceau în m rime un ou de porumbel; ele
pre uiau mai mult decât aceea pe care c l torul Tabernier o vându ahului
din Persia cu trei milioane i întrecea perla aceea a preotului din Mascat pe
care o credeam f r rival.
Astfel, era aproape cu neputin s apreciezi valoarea acestei colec ii.
C pitanul Nemo trebuie s fi cheltuit milioane pentru a strânge aceste
mostre i m întrebam de unde lua el banii ca s - i satisfac gusturile lui de
colec ionar, când am fost întrerupt de aceste vorbe: .
— Cerceta i scoicile mele, domnule profesor. într-adev r, ele pot
interesa pe un naturalist; dar pentru mine au un i mai mare farmec, c ci
le-am cules pe toate cu mâna mea i nici o mare de pe glob n-a sc pat de
cercet rile mele.
— Pricep, c pitane, pricep aceast pl cere de a te plimba în mijlocul
acestor bog ii. Sunte i dintr-acei, care i-au f cut ei în i i comoara lor. Nici
un muzeu din Europa nu posed o asemenea colec ie a produselor
oceanului. Dar dac îmi sfâr esc admira ia pentru aceast colec ie unic , ce
o s -mi mai r mân pentru vasul care o con ine! Nu vreau s p trund
tainele care nu-s decât ale dumneavoastr . Totu i, m rturisesc c acest
Nautilus, aparatele care permit manevrarea lui, agentul atât de puternic
care-l mi c , toate acestea îmi a â curiozitatea în cel mai înalt grad. V d
atârnate de pere ii acestui salon instrumente care nu pricep la ce slujesc.
Pot s tiu?...
— Domnule Aronnax, îmi r spunse c pitanul Nemo, v-am spus c ve i
fi-liber la bordul submarinului meu i prin urmare, nici o parte din Nautilus
nu v este interzis . îl pute i vizita în am nun ime i îmi voi îng dui pl cerea
de a fi Cicerone al dumneavoastr .
 — Nu tiu cum s v mul umesc, domnule, dar nu voi abuza de
bun voin a dumneavoastr . V voi întreba numai la ce slujesc aceste
instrumente de fizic .
— Domnule profesor, acelea i instrumente le am i în odaia mea i
acolo voi avea onoarea s v l muresc întrebuin area lor. Dar mai întâi veni i
s vizita i cabina care v este rezervat . Trebuie s ti i cum ve i fi instalat
pe vasul Nautilus.
Am urmat pe c pitanul Nemo care, printr-una dintre u ile care se
aflau la fiecare unghi al salonului, m f cu s intru în coridoarele vasului.
M-a condus spre partea lui de dinainte i am g sit acolo, nu o cabin , ci o
camer elegant cu pat, cu toalet i alte diferite mobile.
Nu puteam decât s mul umesc gazdei mele.
— Camera dumneavoastr d în camera mea, îmi zise el
deschizând o u , iar a mea d în salonul din care tocmai am ie it.
Am intrat în camera c pitanului. Ea avea înf i area sever , aproape
c lug reasc . Un pat de fier, o mas de lucru, câteva obiecte de toalet .
Totul era slab luminat. Nimic nu era confortabil, numai strictul necesar.
C pitanul Nemo îmi ar t un scaun.
— V rog, lua i loc, îmi zise el.
M-am a ezat i el mi-a vorbit astfel:
XXX
TOTUL PRIN ELECTRICITATE — Domnule, zise c pitanul Nemo,
ar tându-mi instrumetitele atârnate pe pere ii camerei sale, iat aparatele de
care are nevoie Nautilus. Aici, ca i în salon, le am totdeauna sub ochii mei
i ele îmi arat situa ia i direc ia mea exact în mijlocul oceanului. Unele v
sunt cunoscute, cum e termometrul care d temperatura din interior a lui
Nautilus; barometrul, care cânt re te aerul i prezice schimb rile timpului;
hidrometrul, care arat gradul de umiditate al atmosferei; stromglass-ul, al
c rui amestec, dac se descompune, anun sosirea vijeliei; busola, care-mi
arat calea; sextantul care înseamn latitudinea prin în l imea soarelui;
cronométrele care-mi permit s socotesc longitudinea if în sfâr it, ocheanele
de zi i de noapte care-mi slujesc s p trund toate punctele orizontului când
Nautilus e urcat la suprafa a apei.
— Acestea sunt instrumentele obi nuite ale navigatorului, am r spuns
eu, i cunosc întrebuin area lor. Dar iat altele care r spund f r îndoial
cerin elor deosebite ale lui — Nautilus. Acest cadran pe care-l z resc i care
are un ac mi c tor, nu-i oare un manometru?
 — într-adev r, e un manometru; pus în leg tur cu apa a c rei
presiune exterioar mi-o arat , el îmi arat chiar prin aceasta adâncimea la
care mi se men ine aparatul.
— i aceste sonde de tip nou?
— Suntni te sonde termometrice care arat temperaturile
diferitelor straturi de ap .
— i celelalte instrumente a c ror întrebuin are n-o ghicesc?
— Aici, domnule profesor, trebuie s v dau câteva l muriri, zise
c pitanul Nemo. Binevoi i s m asculta i.
T cu câteva clipe, apoi zise:
— Am un agent puternic, ascult tor, iute, u or, care se potrive te
la toate trebuin ele mele i care st pâne te aici. Toate se fac cu ajutorul
acestui agent: lumineaz , înc lze te, este sufletul aparatelor mecanice. Acest
agent este electricitatea.
— Electricitatea! am strigat eu surprins, — Da, domnule.
— îns , c pitane, ave i o extrem iu eal de mi care care nu se
potrive te cu puterea electricit ii. Pân acum puterea ei dinamic a fost
foarte restrâns i n-a putut produce decât puteri mici!
— Domnule profesor, r spunse c pitanul Nemo, electricitatea mea nu-
i aceea a lumii întregi; aici este tot ceea ce-mi ve i permite s v spun.
— Nu voi insista, domnule i m voi mul umi s fiu foarte uimit de un
asemenea rezultat. O singur întrebare, totu i, la care nu ve i r spunde
dac este indiscret . Elementele pe care le întrebuin a i pentru a produce
acest agent minunat trebuie s se deterioreze repede. Zincul, de pild , cum îl
înlocui i, deoarece nu mai ave i nici o leg tur cu p mântul?
— întrebarea dumneavoastr î i va avea r spunsul ei, zise c pitanul
Nemo. V voi spune mai întâi c exist în fundul m rilor mine de zinc, de
fier, de argint, de aur, care s-ar putea exploata. Dar nu m-am folosit nici
într-un chip de aceste metale care ne vin din p mânt, n-am vrut s cer m rii
decât mijloacele de a produce electricitatea de care am nevoie.
— De la mare?
— — Da, domnule profesor i nu-mi lipseau mijloacele. A fi putut,
într-adev r, a ezând un circuit între firele scufundate la diferite adâncimi, s
ob in electricitatea prin diversitatea temperaturilor, dar am preferat s
întrebuin ez un mijloc mai practic.
— i care?
— Cunoa te i compozi ia apei de mare. La o mie de grame de ap se
g sesc nou zeci i ase de sutimi de ap i dou sutimi de clorur de sodiu;
apoi, în mici cantit i, clorur de magneziu i de potasiu, bromur de
magneziu, sulfat de magneziu, sulfat i carbonat de calciu. Vede i, dar, c i
clorur de sodiu exist în propor ie destul de însemnat . Or, din aceast
sod pe care o extrag din apa de mare, îmi alc tuiesc elementele.
— Soda?
— Da, domnule. Amestecat cu mercurul ea alc tuie te un amestec
care înlocuie te zincul în elementele lui Bunsen.
Mercurul nu se consum niciodat . Numai soda se consum , iar
marea mi-o furnizeaz ea îns i. V voi mai spune, de altfel, c pilele de
sod trebuie s fie considerate ca cele mai energice i c puterea lor
electromotoare este de dou ori mai mare ca aceea a pilelor de zinc.
— Pricep foarte bine, c pitane, importan a i eficien a sodei în
condi iile în care v afla i. Marea o con ine. Bine. Dar trebuie fabricat ,
trebuie extras . i cum face i asta? Pilele dumneavoastr ar putea, fire te,
s slujeasc la extragerea ei, dar dac nu m în el, consumul de sod
necesar aparatelor electrice ar întrece cantitatea extras . Ar însemna, deci,
s consuma i pentru a o produce mai mult decât ar produce!
— De aceea, domnule profesor, eu n-o extrag prin pil i întrebuin ez
pur i simplu c ldura c rbunelui de p mânt.
— De p mânt? am repetat insistând.
— S zicem c rbuni de mare, dac vre i, r spunse c pitanul Nemo.
— i pute i exploata minele submarine de p cur ?
— Domnule Aronnax, m ve i vedea la lucru. Nu v cer decât pu in
r bdare deoarece ave i timpul s fi i r bd tor.
Aminti i-v numai aceasta: datorez totul oceanului; el produce
electricitatea i electricitatea d lui Nautilus c ldura, lumina, mi carea, via a
într-un cuvânt., — Dar nu i aerul pe care îl respira i?
— O! A putea fabrica aerul necesar pentru consuma ia mea, dar este
de prisos, deoarece m urc la suprafa a m rii când am poft . Totu i, dac
electricitatea nu-mi furnizeaz aerul respirabil, ea manevreaz cel pu in
pompele puternice care îl înmagazineaz în ni te rezervoare speciale, ceea ce
îmi permite s stau la nevoie oricât a vrea în straturile cele mai adânci.
— C pitane, am r spuns, m mul umesc s admir. A i g sit, desigur,
ceea ce oamenii vor g si f r îndoial odat , adev rata putere dinamic a
electricit ii.
— Nu tiu dac o vor g si, r spunse rece c pitanul Nemo.
 Oricum ar fi, cunoa te i de acum prima aplica ie pe care am f cut-o cu
acest agent pre ios. El este acela care ne lumineaz cu o egalitate i o
continuitate pe care n-o are lumina soarelui.
Acum, privi i acest orologiu, el este electric i umbl cu o regularitate
care desfide pe aceea a celor mai bune cronometre. L-am împ r it în
dou zeci i patru de ore, ca i orologiile italiene, c ci pentru mine nu exist
nici noapte, nici zi, nici soare, nici lun , ci numai acea lumin imitat pe
care o aduc pân în fundul m rilor. Iat , în aceast clip e ora zece
diminea a.
— întocmai.
— Alt aplica ie a electricit ii. Acest cadran, atârnat înaintea ochilor
no tri, ne indic viteza lui Nautilus. Un fir electric îl pune în leg tur cu
elicea log-ului i acul lui îmi arat mersul adev rat al aparatului. i iat , în
aceast clip , plec m cu o vitez moderat de cincisprezece mile pe or .
— — Este minunat, am r spuns, i v d bine c pitane c a i avut
dreptate s întrebuin a i acest agent, care este destinat s înlocuiasc
vântul, apa i aburii.
— N-am terminat, domnule Aronnax, zise c pitanul Nemo sculându-se
i dac vre i s m urma i vom vizita partea din sparte a lui Nautilus.
într-adev r, cuno team toat partea de dinainte a vaporului submarin
i iat împ r irea lui exact , începând din centru spre partea din fa :
sufrageria de cinci metri desp r it de bibliotec printr-un perete ce nu
putea fi p truns de ap , biblioteca de cinci metri, marele salon de zece metri
desp r it de odaia c pitanului printr-un perete la fel, aceast odaie a
c pitanului de cinci metri, a mea de doi metri i jum tate i, în sfâr it, un
rezervor de aer, de apte metri i jum tate, care se întindea pân la pror . în
total, treizeci i cinci de metri.
Pere ii impermeabili aveau u i care se închideau ermetic cu ajutorul
garniturilor de cauciuc i asigurau etan eitatea deplin la bordul lui
Nautilus în caz c s-ar fi ivit o fisur prin care putea p trunde apa.
Am urmat pe c pitanul Nemo de-a lungul coridoarelor i am ajuns în
centrul vaporului. Acolo, se aflau un fel de fântâni care se deschideau între
doi pere i impermeabili. O scar de fier, sprijinit de zid, ducea la
extremitatea lui superioar . Am întrebat pe c pitan la ce sluje te aceast
scar .
— Ea duce la corabie, r spunse el:
— Cum, ave i o corabie? am zis eu uimit.
 — Fire te. O corabie admirabil , u oar i care nu se poate scufunda.
Ea sluje te la plimb ri i la pescuit.
— Dar atunci, când voi i s v îmbarca i, trebuie s urca i la suprafa a
apei?
— Deloc. Aceast corabie este alipit de partea superioar a înveli ului
lui Nautilus i ocup o gaur f cut special. Ea este podit , absolut
impermeabil i re inut cu ni te piroane solide. Aceast scar conduce la o
cavitate f cut în înveli ul — lui Nautilus care corespunde cu o gaur
identic dintr-o parte lateral cor biei. Prin aceast dubl deschiz tur m
introduc în corabie. Atunci se închide o u dup mine, aceea a lui Nautilus;
eu o închid pe cealalt , aceea a cor biei cu ajutorul unui urub de ap sare;
dau drumul piroanelor i corabia se urc la suprafa a apei cu o iu eal
uimitoare. Deschid, atunci, u a b rcii, bine închis , de altfel, pun catargele,
dau drumul pânzelor sau apuc vâslele i m plimb.
— Dar cum v întoarce i la bord?
— Eu nu m întorc, domnule Aronnax, Nautilus vine la mine.
— La porunca dumneavoastr ?
— La porunca mea. Un fir electric m leag de nav . Trimit o
telegram i e de ajuns.
— într-adev r, ar fi zis ame it de aceste minuni, nimic nu e mai
simplu!
Dup ce am trecut pe la scara care ducea la platform , am v zut o
cabin lung de doi metri în care Sfat i cu Ned Land, încânta i de mâncarea
lor, îmbucau pe ner suflate. Apoi se deschise o u spre buc t ria lung de
trei metri, a ezat lâng sufrageria cea mare.
Aici, electricitatea, mai puternic i mai supus decât însu i gazul,
îndestula trebuin ele buc t riei.
Firele, trase sub ma ina de g tit, împr tiau o c ldur egal . Ea
înc lzea aparatele distilatoare, care, prin vaporizare, d deau o ap minunat
de b ut. Dup aceast buc t rie era o odaie de baie, foarte confortabil i
ale c rei robinete d deau ap rece sau ap cald , dup voin .
Dup buc t rie venea postul echipajului lung de cinci metri. Dar u a
lui era închis i nu am putut vedea aranjamentul lui, care mi-ar fi l murit
num rul oamenilor necesari pentru manevrarea lui Nautilus.
în spate se în l a un al patrulea perete impermeabil, care desp r ea
acest post de camera ma inilor. O u se deschise i
m-am trezit în acel compartiment, unde c pitanul Nemo, desigur,
inginer de rangul întâi, aranjase aparatele lui de locomo ie.
 Aceast camer a ma inilor, bine luminat , n-avea mai pu in de
dou zeci de metri lungime. Ea era împ r it în dou :
prima parte con inea elementele care produceau electricitatea i a
doua parte mecanismul care transmitea elicei mi carea.
Am fost suprins mai întâi de mirosul sui generis care umplea acest
compartiment. C pitanul Nemo observ impresia mea.
— Acestea sunt gaze produse prin întrebuin area sodei; dar acesta nu-
i decât un mic inconvenient. De altfel, în fiecare diminea aerisim bine
vaporul.
îns , eu am cercetat cu un interes lesne de priceput ma ina lui
Nautilus.
— Vede i, îmi zise c pitanul Nemo, întrebuin area elementelor Bunsen
i nicidecum al elementelor Ruhmkorff. Acestea ar fi fost neputincioase.
Elementele Bunsen sunt mai pu ine, dar mai puternice i mai mari, ceea ce,
dup experien a mea, este mai avantajos. Electricitatea produs trece în
partea de dinapoi a cor biei unde lucreaz prin electromagne i de mare
dimensiune cu un sistem particular de pârghii i angrenaje care transmit
mi carea arborelui elicei. Aceasta, al c rei diametru e de zece metri i al
c rei pas e de apte metri i jum tate, se poate învârti pân la o sut
dou zeci de ori pe secund .
— i ob ine i atunci?
— O vitez de cincizeci de leghe pe or .
Aici era un mister, dar nu am insistat ca s -l cunosc. Cum putea
electricitatea s lucreze cu o a a putere? De unde izvora aceast putere
aproape nem rginit ? Din tensiunea sa excesiv ob inut prin bobine de un
nou tip? Din transmisiunea pe care un sistem de pârghii necunoscute o
putea m ri la nesfâr it? Aceasta este ceea ce nu puteam pricepe.
într-adev r, se vorbea la vremea respectiv , de o descoperire de acest
fel, în care un nou mecanism de pârghii producea puteri considerabile.
Inventatorul s se fi întâlnit, oare, cu c pitanul Nemo?
— C pitane Nemo, am zis, constat rezultatele i nu caut s le
l muresc. Am v zut submarinul Nautilus manevrând în fa a vasului
Abraham Lincoln i tiu ce s gândesc despre viteza lui. Dar a umbla, îns ,
nu e de ajuns. Trebuie v zut unde umbl m! Trebuie s putem s ne
îndrept m spre dreapta, spre stânga, în sus, în jos! Cmn atinge i marile
adâncimi unde trebuie o rezisten uria , deoarece presiunea urc cu
sutele de atmosfere? Cum urca i la suprafa a apei? în sfâr it, cum v
men ine i în mediul care v convine? Sunt indiscret dac v întreb acestea?
 — Deloc, domnule profesor, îmi r spunse c pitanul cu o u oar
re inere, deoarece nu ve i p r si niciodat acest vas — submarin. Pofti i în
salon. Acela este adev ratul nostru cabinet de lucru i acolo ve i afla tot ce
trebuie s ti i despre Nautilusl CÂTEVA CIFRE
Peste câteva clipe edeam pe un divan în salon, cu igara în gur .
C pitanul puse în fa a mea un desen care d dea planul, componen a,
dimensiunile i m rimea lui Nautilus. Apoi, el î i începu, astfel, cuvântarea
lui:
— Iat , domnule Aronnax, diferitele dimensiuni ale vasului pe care v
afla i. Este un cilindru foarte lunguie cu capetele conice. Imit forma unei
ig ri, form adoptat de-acum la Londra în mai multe construc ii de acest
fel. Lungimea acestui cilindru de la un cap t la cel lalt este exact de
aptezeci de metri i grinda lui, în zona cea mai lat , este de opt metri.
Prin aceste dou dimensiuni pute i socoti suprafa a i volumul lui
Nautilus. Suprafa a este de o mie unsprezece metri p tra i i patruzeci i
cinci de sutimi, volumul s u are o mie cinci sute de metri cubi i dou
zecimi, ceea ce înseamn c , atunci când este cu totul scufundat, deplaseaz
sau cânt re te o mie cinci sute de metri cubi sau tone.
Când am f cut planurile acestui vas destinat unei naviga ii
submarine, voiam ca în echilibrul lui din ap s se scufunde cu nou zecimi
i s r mân în afar numai o zecime. Prin urmare, acesta nu trebuia s
deplaseze, în aceste condi ii, decât nou zecimi din volumul s u, adic o mie
trei sute cincizeci i ase de metri cubi i patruzeci i opt de sutimi.
Trebuia, deci, s nu dep esc aceast greutate, construindu-l dup
dimensiunile ar tate mai sus.
Nautilus se compune din dou înveli uri: unul interior, cel lalt
exterior, unite între ele prin profile în form de T care-l fac rigid i rezistent.
într-adev r, datorit acestei dispozi ii celulare, el rezist ca un bloc, ca i
când ar fi plin.
Aceste dou înveli uri sunt f cute din tabl de o el a c rui densitate,
în raport cu apa, este de apte-opt zecimi. Primul înveli n-are mai pu in de
cinci centrimetri grosime i cânt re te trei sute nou zeci i patru de tone,
nou zeci i ase de sutimi. Al doilea înveli , talpa cor biei, înalt, de cincizeci
de centimetri i lat de dou zeci i cinci, cânt rind aizeci i dou de tone,
ma ina, restul, diferitele accesorii i aranjamente, pere ii interiori i
rez m toarele, au o greutate de nou sute aizeci i una de tone, aizeci i
dou de sutimi, care
 ad ugate la cele trei sute nou zeci i ase de sutimi, alc tuiesc totalul
cerut de o mie trei sute cincizeci i ase de tone i patruzeci i opt sutimi.
Ne-am în eles?
— Ne-am în eles, am r spuns.
— Deci, relu c pitanul, când Nautilus se afl în larg, în aceste
condi ii, are o zecime din volum la suprafa a apei.
Deci, dac am a ezat aceste rezervoare cu o capacitate egal cu acea
zecime, adic având un con inut de o sut cincizeci de tone i aizeci i dou
de sutimi i dac le umplu cu ap , vaporul, deplasând atunci o mie cinci
sute apte tone sau cânt rindu-le, va fi cu totul scufundat. A a se i
întâmpl , domnule profesor. Aceste rezervoare se afl în p r ile de jos ale lui
Nautilus. Deschid robinetele, acestea se umplu i vasul, scufundându-se, se
afl chiar la nivelul suprafa ei apei.
— Bine, c pitane, dar d m atunci adev rata greutate. C pute i s v
deplasa i la nivelul apei, pricep i eu. Dar mai jos, scufundându-se sub acest
nivel, aparatul dumneavoastr submarin nu întâmpin , oare, o presiune i
prin urmare nu cap t o împingere de jos în sus, care trebuie s fie evaluat
la o atmosfer la treizeci de picioare de ap , adic un kilogram pe centimetru
p trat?
— întocmai, domnule.
— Deci, numai de a i umple tot Nautilus-ul cu ap , altfel nu v d cum
îl pute i manevra în adâncuri.
— Domnule profesor, r spunse c pitanul Nemo, nu trebuie
confundat statica deloc cu dinamica, dac nu vre i s v expune i la gre eli
mari. Nu trebuie mare lucru ca s ajungi în inuturile adânci ale oceanului,
c ci corpurile au o tendin de a coborî. B ga i bine de seam ceea ce v
spun.
— Ascult, c pitane.
— Când am vrut s hot r sc m rirea greut ii ce trebuia dat lui
Nautilus pentru a-l scufunda, nu trebuia s m îngrijesc decât de reducerea
volumului pe care o cap t apa cu cât straturile ei devin din ce ce în ce mai
adânci.
— — Fire te, am r spuns.
— Deci, dac apa nu este absolut compresibil , ea este, cel pu in,
foarte pu in compresibil . într-adev r, dup socotelile cele mai recente
aceast reducere nu e decât de patru sute treizeci i ase i zece milionimi
de atmosfer sau de fiecare treizeci de picioare adâncime. Când e vorba s
merg la o mie de metri, in cont, atunci, de reducerea volumului sub o
presiune echivalent cu aceea a unei coloane de ap de o mie de metri, adic
sub o presiune de o sut de atmosfere. Aceast reducere va fi, atunci, de
patru sute treizeci i ase sute-miimi.
Voi trebui, deci, s m resc greutatea în a a fel ca s cânt reasc o mie
cinci sute treisprezece tone aptezeci i apte sutimi în loc de o mie cinci
sute de tone i dou zecimi.
Sporirea nu va fi decât de ase tone cincizeci i apte sutimi.
— Numai?
— Numai, domnule Aronnax, i socoteala e lesne de controlat, îns ,
am rezervoare suplimentare în stare s îmbarce o sut de tone. Pot deci s
m cobor la adâncimi foarte mari.
Când doresc s m urc iar la suprafa a apei, îmi ajunge s elimin
aceast ap i s golesc toate rezervoarele dac vreau ca Nautilus s scoat
la suprafa a apei o zecime din capacitatea ei total .
N-aveam nimic de r spuns la aceste argumente bazate pe cifre.
— Admit calculele dumneavoastr c pitane, am zis eu, c ci n-a putea
s le contest, deoarece" experien a le îndrept e te în fiecare zi. Dar prev d
acum o adev rat dificultate.
— Care, domnule?
— Când sunte i la o mie de metri adâncime, înveli ul lui Nautilus
suport o presiune de o sut de atmosfere. îns , dac în acea clip vre i s
goli i rezervoarele suplimentare pentru a u ura vaporul dumneavoastr i a
urca la suprafa , trebuie ca pompele s înving ,aceast presiune de o sut
de atmosfere care este de o sut de kilograme pe centimetru p trat. De aceea
trebuie o putere...
— — Pe care numai electricitatea putea s mi-o dea, se gr bi s zic
c pitanul Nemo. V mai repet înc o dat , domnule, c puterea dinamic a
ma inilor mele este aproape nelimitat .
Pompele lui Nautilus au o putere peste m sur de mare i trebuie s fi
v zut aceasta când coloanele de ap au n v lit ca un puhoi asupra vasului
Abraham Lincoln. De altfel, nu m slujesc de rezervoarele suplimentare
decât pentru a atinge adâncimi de o mie cinci sute sau de dou mii de metri
i asta cu scopul de a menaja aparatele mele. De aceea, când îmi vine pofta
s vizitez adâncurile oceanului la dou sau trei leghe, întrebuin ez manevre
mai lungi, dar tot atât de sigure.
— Care, c pitane? am întrebat eu.
— Asta m va face, fire te, s v spun cum se deplaseaz Nautilus.
— Sunt ner bd tor s aflu.
 — Pentru a conduce vasul în plan orizontal m slujesc de o cârm
obi nuit a ezat în partea de dinapoi a grinzii, dar pot pune în mi care
submarinul Nautilus i de jos în sus sau de sus în jos, pe vertical , cu
ajutorul a dou plane aplecate, prinse de p r ile laterale pe centrul lui de
greutate, plane mi c toare, în stare s ia toate pozi iile i care se
manevreaz din untru cu ajutorul unor pârghii puternice. Dac aceste plane
se men in paralel cu vasul, acesta se mi c orizontal.
Dac ele sunt înclinate, Nautilus, sub acest unghi i sub presiunea
elicei se scufund dup o diagonal pe cât îmi convine de lung sau urc
dup aceast diagonal . i chiar dac vreau s revin mai repede la suprafa
pun în comunica ie motorul cu elicea i presiunea apelor face ca Nautilus s
urce vertical ca un balon umflat cu hidrogen care se înal repede în aer.
?— Bravo, c pitane! am strigat eu. Dar cum poate cârma:
ciul s apuce calea pe care i-o da i în mijlocul apelor?
— Cârmaciul st într-o cu c , prev zut cu geamuri, care iese în
afar la partea de sus a înveli ului i care are geamuri de sticl lenticular .
Sticle în stare s reziste la asemenea presiuni?
— întocmai. Cristalul, care se sparge u or când îl love ti, are,
totu i, o rezisten considerabil . în experien ele de pes' cuit la lumina
electric f cute în 1864, în mijlocul m rilor de nord, s-au v zut pl ci de
sticl , numai de apte milimetri grosime, care au rezistat la o presiune de
aisprezece atmosfere, l sând în acela i timp s treac prin ele ni te raze
calorifice puternice, care-i împ r eau c ldura în mod egal. îns sticlele de
care m slujesc eu n-au mai pu in de dou zeci i unu de centimetri la
centrul lor, adic de treizeci de ori acea grosime.
— Admis, c pitane Nemo; dar în sfâr it pentru a vedea ar trebui ca
lumina s împr tie întunericul i m întreb cum se poate ca în mijlocul
acestui întuneric al apelor...
?— în dosul cabinei cârmaciului este a ezat un puternic reflector
electric, ale c rui raze lumineaz marea la o jum tate de leghe dep rtare.
— A! Bravo! De trei ori bravo, c pitane! Acum îmi l muresc aceast
fosforescen a pretinsului narval, care a nedumerit atât pe savan i! Cu
aceast ocazie v voi întreba dac ciocnirea vasului Nautilus cu Sco ia, care
a avut un atât de mare r sunet, a fost o simpl întâmplare f r urm ri
grave?
— A fost o întâmplare, domnule. Pluteam la doi metri sub ap când s-
a produs ciocnirea. De altfel, am v zut c n-a avut urm ri grave.
 — Nici una, domnule. Dar cum a fost întâlnirea dumneavoastr cu
Abraham Lincoln!
— Domnule profesor, într-adev r îmi pare r u pentru unul dintre cele
mai bune vase ale bravei marine americane, dar eram atacat i trebuia s
m ap r!
— Oh! Comandante, am strigat cu convingere, Nautilus al
dumneavoastr este, într-adev r, un vas minunat!
— Da, domnule profesor i îl iubesc ca pe o carne din carnea mea!
Acesta este, domnule, vasul prin excelen ! i dac este adev rat c
inginerul are mai mult încredere decât — c pitanul, pute i pricepe cu ce
încredere m las în voia lui Nautilus, deoarece îi sunt totodat c pitan,
constructor i inginer!
C pitanul Nemo vorbea cu o elocven r pitoare. Focul privirii lui,
patima mi c rilor lui îl transfigurau. Da, el î i iubea vasul precum un tat
î i iube te copilul!
— Sunte i, a adar, inginer? c pitane Nemo, am întrebat eu.
— Da, domnule profesor. Am studiat la Londra, la Paris, la New York
pe timpul când eram un locuitor al continentelor de pe p mânt.
— Dar cum a i putut construi în tain acest admirabil Nautilus?
— Fiecare dintre p r ile lui, domnule Ardnnax, a sosit dintr-un punct
diferit al globului i sub o destina ie fals .
Talpa lui este f cut la Creusot în Fran a; arborele elicei la Pen et Co.
din Londra; pl cile de tabl ale înveli ului la Leard din Liverpool; elicea la
Scott, din Glasgow. Rezervoarele lui sunt fabricate de c tre Caii et C-ie din
Paris; ma ina lui la uzinele Krupp din Prusia, pintenul lui în atelierele din
Motala în Suedia, instrumentele lui de precizie la fra ii Hart din New York
etc, i fiecare dintre ace ti furnizori a primit planurile mele sub diferite
nume.
— Dar, am reluat eu, aceste piese trebuiau montate, ajustate.
— Mi-am a ezat atelierele pe o insul pustie în mijlocul oceanului.
Acolo, lucr torii mei, adic bravii mei tovar i, pe care i-am instruit i
format, i cu mine, am au construit submarinul. Apoi, dup ce am terminat
lucrarea, focul a distrus orice urm a trecerii noastre pe aceast insul , pe
care a fi aruncat-o în aer, dac a fi putut.
— O ultim întrebare, c pitane Nemo. Sunte i, a adar, bogat?
— Foarte bogat, domnule, i a putea f r a m strâmtora, s pl tesc
cele dou sprezece miliarde datorii ale Fran ei!
 — Am privit int la ciudatul personaj care-mi vorbea astfel, î i b tea,
oare, joc de crezarea mea? Viitorul îmi va dezv lui adev rul.
XIV
FLUVIUL NEGRU
Partea globului p mântesc acoperit cu ap este socotit la trei
milioane opt sute treizeci i dou de mii, o sut cincizeci i opt miriametri
p tra i, adic peste treizeci i opt de milioane de hectare. Aceast mas
lichid cuprinde dou miliarde dou sute cincizeci de milioane de leghe cube
i ar putea alc tui o sfer cu un diametru de trei chintilioane de tone. i
pentru a pricepe acest num r ar trebui s ne gândim c chintilionul e fa
de miliard ceea ce miliardul este fa de unitate, adic într-un chintilion
sunt atâtea miliarde câte unit i sunt într-un miliard. Aceast mas lichid
este aproape cantitatea de ap pe care le-ar v rsa toate fluviile de pe p mânt
în timp de patruzeci de mii de ani.
în timpul epocilor geologice, dup perioada focului a venit perioada
apei. La început, oceanul acoperea totul. Apoi, încetul cu încetul, în
timpurile siluriene, au ap rut crestele mun ilor, insulele au ie it la suprafa
i au disp rut din nou sub potopuri par iale; s-au ar tat iar i, s-au lipit
unele de altele i au format continente i, în sfâr it, p mânturile s-au fixat
a a cum le vedem acum. Solidul a cucerit în detrimentul lichidului treizeci i
ase de milioane ase sute cincizeci i apte de mile p trate, adic
dou sprezece mii nou sute aisprezece milioane de hectare.
Configura ia continentelor permite s se împart apele în cinci p r i:
Oceanul înghe at de Nord, Oceanul înghe at de Sud, Oceanul Indian,
Oceanul Atlantic, Oceanul Pacific. Oceanul Pacific se întinde de la nord la
sud între cercurile polare i de la vest la est între Asia i America pe o
întindere de o sut patruzeci i cinci de grade longitudine. Acesta este cel
mai lini tit dintre oceane; curen ii sunt largi i blânzi, fluxurile sunt mici,
ploile abundente. Astfel, era oceanul pe care destinul m f cea s -l parcurg
în condi iile cele mai ciudate.
— Domnule profesor, îmi zise c pitanul Nemo, dac vre i, vom c uta
s afl m exact pozi ia noastr i s fix m punctul de plecare al acestei
c l torii. Acum e dou sprezece f r un sfert. Ne vom urca la suprafa a
apelor.
C pitanul Nemo ap s de trei ori un buton electric. Pompele începur
s goneasc apa din rezervoare; acul manometrului ar ta mi c rile de
urcare ale lui Nautilus, apoi se opri.
 Am ajuns, zise c pitanul. M-am dus spre scara central care ducea
spre platform , am urcat treptele de metal i prin panourile deschise am
ajuns la partea superioar a lui Nautilus.
Platforma ie ea numai cu optzeci de centimetri în afar din ap .
Capetele lui Nautilus aveau acea form de fus care îl asemuiau cu o igar .
Am observat c pl cile de tabl , a ezate c ni te olane, sem nau cu solzii
unor mari reptile p mânte ti.
Mi-am explicat atunci, de ce acest vas fusese luat drept un animal
marin, chiar i prin ocheanele cele mai bune.
Spre mijlocul platformei, corabia, pe jum tate vârât în înveli ul
vasului, alc tuia un fel de gheb. în partea de dinainte i de dinapoi a vasului
se în l au dou cabine nu prea înalte, cu pere ii apleca i i închise, în parte,
cu sticle groase lenticulare: una pentru cârmaci, care conducea pe Nautilus,
cealalt în care str lucea un puternic felinar electric care-i lumina calea.
Nu se vedea nimic pe întinsul apelor.
C pitanul Nemo lu , cu ajutorul sextantului s u, în l imea soarelui,
care trebuia s -i arate latitudinea. El a tept timp de câteva minute ca
astrul s ating marginile orizontului. în timp ce el observa, nici unul dintre
mu chii s i nu tres rea i instrumentul n-ar fi fost mai nemi cat într-o
mân de marmur .
— Amiaz , zise el. Domnule profesor, când ve i vrea?...
Am aruncat o ultim privire asupra acestei m ri pu in. g l-.
buie în apropierea p mântului-japonez i am coborât salonul mare.
Aici, c pitanul î i socoti cronometric longitudinea pe care a controlat-o
prin precedentele observa ii de unghiuri orare.
Apoi mi-a zis:
— Domnule Aronnax, suntem la o sut treizeci i apte grade i
cincisprezece minute longitudine vestic .
— Dup care meridian, am întrebat cu aprindere, crezând c
r spunsul c pitanului îmi va ar ta na ionalitatea lui.
— Domnule, mi-a r spuns el, am diferite cronometre aranjate dup
meridianele din Paris, din Greenwich i din Washington. Dar, în onoarea
dumneavoastr , m voi sluji de acelea din Paris.
Acest r spuns nu-mi spunea nimic. M-am aplecat i comandantul
relu :
— O sut treizeci i apte de grade i cincisprezece minute
longitudine vestic fa de meridianul din Paris i treizeci de grade i apte
minute latitudine nordic , deci cam la trei sute de leghe de coasta Japoniei.
Azi, în 8 noiembrie, la amiaz , începea c l toria noastr de explorare în
apele lumii.
C pitanul Nemo m salut . Am r mas singur, adâncit în gândurile
mele. Toate se îndreptau la comandantul lui Nautilus. Voi ti vreodat c rei
na ionalit i apar inea acest b rbat ciudat, care se l uda c nu apar inea
nici uneia? Cine s fi provocat aceast ur împotriva omenirii, aceast ur
care c uta, poate, r zbunare? S fi fost, oare, unul dintre acei savan i
nesocoti i, unul dintre acele genii „c rora li s-a f cut nedreptate", dup
expresia lui Sfat, un Galileo modern sau poate unul dintre acei oameni de
tiin , ca americanul Maury, a c rui carier a fost zdrobit de revolu iile
politice? Nu puteam ti. Pe mine, pe care întâmplarea m aruncase pe vasul
lui, pe mine, a c rui via era în mâinile lui, m primea rece,
dar g zduitor. îns , nu luase niciodat mâna pe care i-o întindeam. El
nu-mi întindea niciodat mâna sa.
O or întreag am stat adâncit în gândurile acestea, c utând s
p trund aceast tain atât de interesant pentru mine. Apoi, privirile se
îndreptar asupra marelui planisfer a ternut pe mas i am pus degetul pe
punctul unde se încruci au longitudinea cu latitudinea, observate mai
devreme.
Marea are fluviile ei, ca i continentele. Sunt curen i speciali, care se
cunosc dup temperatura lor, dup culoarea lor i dintre care cel mai
însemnat e cunoscut sub numele de Golf Stream. tiin a a constatat, pe
glob, direc ia a cinci curen i principali: unul în Atlanticul de Nord, al doilea
în Atlanticul de Sud-, al treilea în Pacificul de Nord, al patrulea în Pacificul
de Sud i al cincilea în Oceanul Indian de Sud. Este chiar probabil c a
existat i un al aselea curent în Oceanul Indian de Nord, când Marea
Caspic i Aralul, împreunate prin lacurile mari ale Asiei, nu alc tuiau decât
una i aceea i întindere de ap .
Deci, pe punctul ar tat pe planisfer se desf ura unul dintre acei
curen i, Kuro Scivo al japonezilor, Fluviul Negru care, izvorât din Golful
Bengal unde-l înc lzesc razele perpendiculare ale tropicelor, traverseaz
Strâmtoarea de Malac, trece de-a lungul coastei Asiei, face un cerc în
Pacificul de Nord pân la Insulele Alentine, târând dup sine trunchiuri de
camfori i alte produse indigene i deosebindu-se prin indigo-ul curat al
apelor lui calde, de valurile oceanului. Acest curent va fi parcurs de
Nautilus. îl urmam cu privirea, îl vedeam cum se simte în imensitatea
Pacificului i m sim eam tras de curentul lui, când Ned Land i cu Sfat se
ivir în u a salonului.
 Bunii mei tovar i r maser împietri i la vederea minun iilor
îngr m dite în fa a ochilor lor.
Dup ce i-am poftit s intre, Sfat aplecat peste vitrine a început s
îngâne cuvinte din graiul naturali tilor, iar în acest
timp Ned Land c uta s afle dac am descoperit cine era i ce urm rea
c pitanul Nemo.
I-am spus tot ceea ce tiam sau mai curând tot ceea ce nu tiam i l-
am întrebat tot ce a v zut sau a auzit dânsul.
— N-am v zut i n-am auzit nimic, r spunse canadianul.
Nici n-am z rit, m car, echipajul acestui vas. N-a i putea s -mi
spune i câ i oameni sunt la bord: zece, dou zeci, cincizeci, o sut ?
— Nu i-a putea r spunde, maestre Land, de altfel, crede-m , las -te
pentru moment de ideea dumitale de a pune st pânire pe Nautilus sau de a
fugi de pe el. Acest vas e o capodoper a industriei moderne i a fi regretat
s nu-l fi v zut.
Mul i ar primi situa ia noastr numai ca s se plimbe printre toate
minun iile acestea. De aceea, fii lini tit i caut s vedem ce se petrece în
jurul nostru.
— S vedem? strig pescarul, dar nu se vede nimic, nu vom vedea
niciodat nimic în afar de închisoarea asta de o el. Umbl m i navig m ca
ni te orbi...
Ned Land pronun aceste cuvinte când se f cu deodat întuneric, dar
întuneric bezn . Tavanul luminos se stinsese atât de repede încât ochii mei
sim ir un fel de impresie dureroas asem n toare cu aceea pe care o
produce trecerea contrar , de la întunericul cel mai des vâr it la lumina cea
mai puternic .
Am r mas mu i, f r s ne mi c m, ne tiind ce surpriz pl cut sau
nepl cut ne a tepta. Se auzi un fel de alunecare; s-ar fi zis c t bliile
manevrau pe lateralele lui Nautilus.
— Acesta-i sfâr itul sfâr itului, zise Ned Land.
— Ordinul hidromeduselor! opti Sfat.
Deodat , salonul se lumin din fiecare latur prin dou deschiz turi
ovale. Apa era puternic luminat de izvorârea electric . Dou pl ci de cristal
ne desp r eau de mare! M cutremuram la gândul c acest perete fragil ar
putea s se sparg ; dar îl men ineau ni te arm turi puternice de alam i îi
d deau o rezisten nem rginit .
Marea se vedea foarte clar pe o raz de o leghe în jurul lui Nautilus. Ce
spectacol! Ce peni l-ar putea descrie! Cine ar putea picta efectele de
lumin prin aceste mase transparente i ging ia acestor degradeuri
succesive pân la straturile inferioare ale oceanului.
Fiecare cunoa te aspectul str veziu al m rii. Se tie c apa ei este mai
limpede decât apa de izvor. Substan ele minerale i organice pe care le
con ine îi m resc i mai mult înf i area str vezie. în unele p r i ale
oceanului, în Antile, o sut patruzeci i cinci de metri de ap las s se vad
albia de nisip cu o claritate surprinz toare i razele solare par a nu se opri
decât la o adâncime de trei sute de metri. Dar în mediul fluid, unde se
deplasa Nautilus, str lucirea electric se producea chiar în sânul valurilor.
Nu mai era ap luminat , ci lumin lichid .
Dac admitem ipoteza lui Erhemberg, care crede într-o ilumina ie
fosforescent emanat de fundurile submarine, natura a rezervat, desigur,
pentru locuitorii m rii unul dintre cele mai falnice spectacole i-mi puteam
da seama despre asta prin jocurile de lumini de aici. în fiecare parte d deam
de o fereastr deschis spre aceste adâncuri neexplorate. întunecimea
salonului f cea minunat lumina din afar i priveam ca i când acest
cristal curat ar fi fost geamul unui acvariu imens.
Nautilus p rea c nici nu se mi c , datorit faptului c ne lipsea orice
punct de orientare. Câteodat , totu i, ni te dâre de ap spintecate de
pintenul s u, treceau în fa a privirilor noastre cu o iu eal nemaiv zut .
St team rezema i în fa a vitrinelor, uimi i i nici unul nu se gândea s
întrerup aceast lini te, aceast înm rmurire, când Sfat zise deodat :
'— Voiai s vezi, amice Ned, ei bine, acum vezi!
— Ciudat! Ciudat! f cea-canadianul care, uitându- i furiile i
proiectele lui de evadare, se sim ea atras de aceste minuni.
— Ah! am strigat eu, pricep via a acestui om, el i-a f cut o lume
pentru el, care-i rezerv cele mai uimitoare minuni!
— Dar pe tii? întreb canadianul. Nu v d pe ti.
— Ce- i pas , amice Ned, r spunse Sfat, deoarece nu-i cuno ti.
— Eu! Un pescar! strig Ned Land.
i se isc o discu ie în aceast privin între cei doi prieteni, c ci ei
cuno teau pe tii, dar fiecare într-un chip foarte deosebit.
Toat lumea tie c pe tii formeaz a patra i ultima clas a ramific rii
vertebratelor. Ei au fost foarte bine defini i ca:
„vertebrate cu circula ia dubl i cu sângele rece, respirând prin
branhii i destina i s tr iasc în ap ". Ei alc tuiesc dou serii deosebite:
seria pe tilor oso i, adic pe tii a c ror coloan vertebral este f cut din
vertebre osoase i pe tii cartilaginosi, adic aceia a c ror coloan vertebral
este f cut din vertebre cartilaginoase.
Canadianul cuno tea, poate, aceast deosebire, dar Sfat tia mai
multe i, acum, c se împrietenise cu Ned, nu putea s rabde ca Ned s fie
mai pu in instruit decât dânsul. De aceea îi zise:
— Amice Ned, e ti un uciga de pe ti, un pescar foarte îndemânatic. Ai
prins multe dintre aceste animale interesante.
Dar a paria c nu tii s le clasezi.
— Ba da, r spunse serios canadianul. îi clas m în pe ti care se
m nânc i pe ti care nu se m nânc !
— Iat o deosebire a unui om lacom, r spunse Sfat. Dar spune-mi
dac tu cuno ti deosebirea care exist între pe tii oso i i pe tii
cartilaginosi?
— Poate, Sfat.
— Dar subdiviziunea acestor dou mari clase?
— Nici nu m îndoiesc, r spunse canadianul.
— Ei bine, amice Ned, ascult i re ine! Pe tii oso i se subdivizeaz în
ase ordine i anume: primo, acantopterigienii, a c ror falc superioar este
întreag , mi c toare i ale c ror branhii au forma unui pieptene. Acest ordin
cuprinde cincisprezece familii, adic trei sferturi dintre pe tii cunoscu i.
Tipul lor: costr?St?liobisnliitr'' — Foarte gustos, r spunse Ned Land.
— Secundo, relu Sfat, abdominalii, ale c ror înot toare — sunt
ag ate sub stomac f r a fi prinse de oasele um rului, ordin care se împarte
în cinci familii i care cuprinde cea mai mare parte a pe tilor din apele
curg toare. Tipul lor: crapul, tiuca.
— Pff! f cu brusc canadianul cu oarecare dispre , pe ti din apele
curg toare!
— Tcrlio, zise Sfat, subrachienii, ale c ror ventrale sunt prinse sub
pectorale i ag ate imediat de oasele um rului.
Acest ordin cuprinde patru familii. Tipul lor: pl tica, Iimanda,
burbunelc, zl vouea, etc.
—- Minunate! Minunate! strig pescarul care nu considera pe tele
decât din punct de vedere comestibil.
— Quatro, relu Sfat, care nu se l sa intimidat, apozii, cu impui
lunguie , f r înot toarele ventrale i acoperi i cu o piele groas , adesea
cleioas ordin care nu cuprinde decât o singur familie. Tipul lor: iparul.
— Mediocru! Mediocru! r spunse Ncd Land.
 — Quinto, zise Sfat, lofobran ele, care au falca întreag i liber , dar
ale c ror branhii sunt f cute din smocuri a ezate câte dou de-a lungul
arcurilor bronhialc. Acest ordin n-arc decât o familie. Tipul lor: caii de mare.
— R u! R u! r spunse pescarul.
— Scxto, în sfâr it, zise Sfat, plectona ii, al c ror os maxilar este fixat
pe partea intermaxilarului care formeaz falca i a c rui arcuire a cerului
gurii se îmbuc prin încheietur cu craniul, ceea ce o face eap n , ordin
care arc adev rate ventrale i care se alc tuiesc din dou familii. Tipul lor:
tetrodonii, pc tii-lun .
— Buni pentru a face de râs buc t ria! strig canadianul.
— Ai în eles, prietene Ncd? întreb savantul Sfat.
— Da? de unde, prietene Sfat, r spunse pescarul. Dar, totu i, spune
mai departe c e ti foarte interesanta 300 rr — Cât despre pe tii
cartilagino i, relu Sfat netulburat, ei nu cuprind decât trei ordine.
— — Cu atât mai bine, f cu Ned.
— Primo, ciclostomii, ale c ror f lci sunt unite printr-un inel mi c tor
i ale c ror branhii se deschid prin multe g uri, ordin care nu cuprinde
decât o singur familie. Tipul lor:
mreana.
— Poate s - i plac , r spunse Ned Land.
— Secundo, salacienii, cu branhii asem n toare acelora a
cyclostomilor, dar a c ror falc inferioar e mi c toare. Acest ordin, care este
cel mai însemnat al clasei, cuprinde dou familii. Tipul lor: calcanul,
rechinul.
— Ce! strig Ned, calcanul i rechinul în acela i ordin! Ei bine, amice
Sfat, în interesul calcanilor, te sf tuiesc s nu-i pui împreun în aceea i
oal !
— Tertio, r spunse Sfat, sturionieni, ale c ror branhii sunt deschise ca
de obicei printr-o singur t ietur , ordin care cuprinde patru genuri. Tipul
lor: morunul.
— A! Amice Sfat, ai p strat ce era mai bun pentru la coad , dup
p rerea mea, cel pu in. i asta e tot?
— Da, bravul meu Ned, r spunse Sfat i tiind acestea înc nu tii
nimic, c ci familiile se mai împart în genuri, în subgenuri, în specii, în
variet i...
— Ei bine, amice Sfat, zise pescuitorul aplecându-se spre pere ii de
sticl , iat „variet i" care trec!
 Un regiment de bel i e, cu trupul îngust, cu pielea scor oas , se jucau
înjurai lui Nautilus i mi cau din coad . Nimic mai admirabil decât pielea
lor, cenu ie pe deasupra, alb dedesubt, ale c ror pete de aur sclipeau în
întunericul valurilor.
Timp de dou ore, o întreag armat acvatic a f cut escort lui
Nautilus. în mijlocul jocului lor, a s riturilor lor, în timp ce se întreceau în
frumuse e, în str lucire i în iu eal , am deslu it tot soiul de vie uitoare care
stârneau admira ia noastr . Nu mai încetam s ne uimim. Ned numea pe tii,
Sfat îi clasa; eu m extaziam fa de vioiciunea mi c rilor i a frumuse ii
formelor lor. Niciodat nu mi-a fost dat s v d aceste animale vii i libere în
elementul lor natural.
Nu voi în ira toate variet ile care trecur , astfel, în fa a ochilor no tri
orbi i, toat aceast colec ie a m rilor Japoniei i ale Chinei. Ace ti pe ti
n v leau mai numero i decât p s rile în aer, atra i, desigur, de str lucirea
luminii electrice.
Deodat salonul se lumin . T bliile de o el se închiseser la loc.
Viziunea încânt toare disp ru. Dar mult vreme am r mas vis tor pân ce
ochii mei se a intir asupra instrumentelor atârnate pe pere i. Busola ar ta
tot direc ia nord nord-vest, manometrul ar ta o presiune de cinci atmosfere
corespunzând cu o adâncime de cincizeci de metri i log-ul electric ar ta o
vitez de cincisprezece leghe pe or .
Am a teptai pe c pitanul Ncmo. Dar el nu se ivi. Ceasul ar ta ora
cinci.
Ned Land i cu Sfat se întoarser în cabina lor. Eu m-am dus în
camera mea. Masa mea era pus . Ea se alc tuia dintr-o sup de broasc
estoas din cele mai delicate, o mrean cu carnea alb , cam înflorit , al
c rei ficat, g tit deosebit, f cea o mâncare delicioas i din costi e cu carne
de holocant , mai gustoase decât cele de somn.
Mi-am petrecut seara citind, scriind i gândind. Apoi, f cându-mi-se
somn, m-am întins pe culcu ul meu de iarb de mare i am dormit adânc în
timp ce Nautilus se strecura prin curentul iute al Fluviului Negru.
XV
O INVITA IEJPRIN SCRIS .
A doua zi, la 9 noiembrie, nu m-am trezit decât dup dou sprezece ore
de somn. Sfat veni, dup obiceiul lui, s întrebe „cum a dormit domnul" i
s -l serveasc . L sase pe prietenul
s u, canadianul, s doarm ca un om care n-ar fi f cut decât asta
toat via a lui.
 L sam pe bunul b iat s tr nc neasc atât cât poftea, f r s -i
r spund. Eram destul de îngândurat de absen a c pitanului Nemo, care nu
se mai ar tase în timpul edin ei noastre din ajun i n d jduiam s -l. rev d
ast zi.
-Am îmbr cat hainele mele din bisus, care au trezit curiozitatea lui
Sfat. I-am spus c ele sunt f cute din es turi lucioase i m t soase ale unor
molu te, foarte numeroase pe marginile Mediteranei. Alt dat se f ceau din
ele stofe frumoase, ciorapi, m nu i, c ci erau totodat foarte catifelate i
foarte c lduroase. Echipajul lui Nautilus putea, deci, s se îmbrace foarte
ieftin, f r a cere ceva es torilor, oilor sau viermilor de m tase de pe
p mânt.
Dup ce m-am îmbr cat, m-am dus în salonul mare. Era pustiu. M-
am adâncit în studiul acestor comori de conchiliologie, adunate sub aceste
vitrine. Am admirat, de asemenea, marile ierbare, pline cu plantele marine
cele mai rare i care, cu toate c erau uscate, î i p strau culorile lor
admirabile.
Printre aceste hidrofite, am remarcat cladostepe verticilate, padine-
p uni, caulerpe cu foi de vi , calitame granifere, ceramii delicate, agarii
aranjate în form de evantai, acebule asem n toare ciupercilor i care
fuseser clasate vreme îndelungat printre zoofite, în sfâr it o întreag serie
de ierburi de mare.
A trecut toat ziua f r s fiu onorat de vizita c pitanului Nemo.
A doua zi, la 10 noiembrie, aceea i stare, aceea i singur tate. Nu am
v zut pe nimeni din echipaj; Ned i cu Sfat i-au petrecut cea mai mare
parte din zi cu mine. Ei se mirau de inexplicabila absen a c pitanului.
tiin care se ocup cu studiul cochiliilor.
La urma urmei, cum spunea Ned, ne bucuram de toat
libertatea, eram bine hr ni i. Gazda noastr respecta tratatul s u. Nu
ne puteam plânge i, de altfel, ciud enia destinului nostru ne rezerva
compensa ii atât de frumoase c n-aveam înc dreptul s ne plângem.
în acea zi am început însemn rile aventurilor mele, ceea ce mi-a
permis s le istorisesc "cu ceâ mai mare exactitate i, am nunt curios, hârtia
pe care scriam era f cut din zoster marin .
La 11 noiembrie, dis-de-diminea , aerul proasp t r spândit în untrul
lui Nautilus m-a vestit c revenisem la suprafa a apei pentru a reînnoi
proviziile de oxigen. M-am îndreptat spre scara din mijloc i m-am urcat pe
platform .
Era ora ase. Cerul era înnorat, marea cenu ie, dar lini tit .
 C pitanul Nemo, pe care n d jduiam s -l întâlnesc aici nu se ivea. Nu
am z rit decât pe cârmaciul închis în cabina lui de sticl . A ezat pe ghebul
înveli ului cor biei respiram cu deliciu parfumurile saline.
încetul cu încetul, cea a se risipi sub puterea razelor solare.
Astrul str lucitor inunda orizontul oriental. Marea se aprinse sub
privirea lui ca o dâr de pudr . Norii împr tia i în în l imi coborau cu
tonuri vii, admirabil nuan ate, care prevesteau vânt pentru toat ziua.
Dar ce putea face vântul acestui Nautilus pe care nu-l puteau speria
nici vijeliile!
Am admirat acest vesel r s rit de soare, atât de învior tor, când am
auzit pe cineva urcându-se pe platform .
M preg team s salut pe c pitanul Nemo, dar a ap rut ajutorul s u.
El a înaintat i p rea c nici nu m z re te. Cercet toate punctele
orizontului prin ocheanul s u, cu o aten ie extrem . Apoi, se apropie de
t blie i pronun o fraz pe care am re inut-o pentru c în fiecare diminea
se repet în condi ii identice. Iat cum gl suia acea fraz . „Nautrom respoc
lorni virch". N-a putea s spun ceea ce însemna. M gândeam c Nautilus
î i va relua naviga ia lui submarin . M-am întors în odaia mea.
Au trecut astfel cinci zile f r ca s se schimbe situa ia noastr . în
fiecare diminea urcam pe platform i în fiecare diminea auzeam aceea i
fraz pronun at de acela i individ.
C pitanul Nemo nu se ar ta.
M-am hot rât s nu-l mai v d, când, la 16 noiembrie, întors
în odaia mea cu Ned i cu Sfat, am g sit pe mas un bilet la adresa
mea.
„Domnului Profesor Aronnax la bordul lui Nautilus 16 noiembrie 1867.
C pitanul Nemo invit pe domnul profesor Aronnax la o partid de
vân toare, care va avea loc mâine diminea în p durile Insulei Crespo.
Sper c nimic nu-l va împiedica s asiste i va vedea cu pl cere pe tovar ii
s i luând parte la vân toare.
Comandantul lui Nautilus C pitanul Nemo".
— O vân toare! strig Ned.
— i în p durile Insulei Crespo! ad ug Ned Land. Ei bine, trebuie
s primim. Când vom pune piciorul pe p mânt vom putea lua o hot râre. De
altfel nu mi-ar displ cea s m nânc câteva buc i de vânat proasp t.
F r a c uta s în eleg ceea ce era contradictoriu între oroarea v dit
a c pitanului Nemo pentru continente i insule i invita ia lui de a vâna în
p dure, m-am mul umit s r spund:
 — S vedem mai întâi ce este Insula Crespo.
Am cercetat planisfera i la 32°40' latitudine nordic i 107°50'
longitudine vestic am g sit o insul mic recunoscut în anul 1801 de c tre
c pitanul Crespo i pe care vechile h r i spaniole o numeau Roca de la Plata,
adic „Stânca de Argint".
A doua zi, la 17 noiembrie, când m-am trezit, am sim it c
Nautilus sta iona. M-am îmbr cat în grab i am intrat în salon.
C pitanul Nemo era acolo. El m a tepta, s-a ridicat, m-a salutat i m-
a întrebat dac ne convenea s -l întov r im.
I-am r spuns c eu i tovar ii mei eram dispu i s -l urm m.
— îns , domnule, am ad ugat eu, îmi voi permite s v pun o
întrebare.
— Bine, domnule Aronnax i dac o s v pot r spunde am s-o fac cu
pl cere., — A vrea s tiu, c pitane, cum se poate ca dumneavoastr care
a i rupt orice leg tur cu p mântul, s poseda i p duri în insula Crespo?
— Domnule profesor, îmi r spunse canadianul, p durile ce le posed
nu cer soarelui nici lumina nici c ldura lui. Ele nu sunt locuite nici de tigri,
nici de lei, nici de pantere, nici de oricare alte patrupede. Ele nu sunt
cunoscute decât de mine.
Ele nu cresc decât pentru mine. Ele nu sunt p duri p mânte ti, ci
p duri submarine.
— P duri submarine! am strigat eu.
— Da, domnule profesor.
— i vre i s m conduce i acolo?
— întocmai.
— Pe jos?
— Pe jos i chiar pe uscat.
— La vân toare?
— La vân toare.
— Cu pu ca în mân ?
—'? Cu pu ca în mân .
Am aruncat comandantului lui Nautilus o privire care n-avea nimic
m gulitor pentru persoana sa.
„Desigur, c nu-i cu mintea întreag ", m-am gândit eu; „A
avut un acces care a durat opt zile i care n-a încetat înc .
P cat de el! îmi pl cea mai mult ciudat decât nebun!" Acest gând se
citea deslu it pe fa a mea, dar c pitanul Nemo se mul umi s m invite s -l
urmez i l-am urmat ca un om resemnat la toate.
 Am ajuns în sufragerie unde dejunul era servit.
— Domnule Aronnax, mi-a zis c pitanul, v rog s împ r i i
mâncarea cu mine. Vom vorbi mâncând. Dar dac v-am f g duit o plimbare
în p dure, nu ih-am angajat s v duc i la un restaurant acolo. Mânca i,
deci, ca un om care va lua prânzul foarte târziu.
Am f cut cinste dejunului. El se alc tuia din diferi i pe ti i din felii de
holoturii, zoofite minunate garnisite cu alge foarte apetisante cum e
Porphyria laciniata i Laurentia primafetida. B utura se compunea din ap
limpede la care, dup pilda c pitanului, am ad ugat câteva pic turi dintr-un
lichior fermentat, extras, dup metoda din Kamtchatka, dintr-o alg
cunoscut sub numele de Rhodomenie palmee.
C pitanul Nemo a mâncat mai întâi f r a scoate o vorb , apoi mi-a
zis:
— Domnule profesor, când v-am propus s veni i s vâna i în
p durile mele din Crespo, a i acceptat cu pl cere. Când v-am spus c este
vorba de p duri submarine, m-a i crezut nebun. Domnule profesor,
niciodat nu trebuie judeca i oamenii cu u urin .
— Dar, c pitane, crede i-m c ...
« — Binevoi i a m asculta i ve i vedea dac trebuie s m acuza i de
nebunie sau de contradic ie. ti i tot atât de bine ca i mine c omul poate
tr i sub ap cu condi ia s aib cu el provizia necesar de aer. în
interven iile submarine, lucr torul îmbr cat cu o hain impermeabil i cu
capul protejat într-o
capsul de metal prime te aerul de afar cu ajutorul unor tulumbe i
al unor regulatoare de scurgere.
— Aparatul scafandrilor, am zis eu.
— într-adev r, dar în aceste condi ii omul nu este liber. El este re inut
de pompa care îi trimite aerul printr-un tub de
o
cauciuc, adev rat lan care-l înc tu eaz de p mânt i dac am fi
astfel înl n ui i de Nautilus n-am putea merge departe.
— i care este mijlocul de a fi liberi? am întrebat eu.
— Este de a întrebuin a aparatul Rouquayrol Denayrouse, imaginat de
doi dintre compatrio ii dumneavoastr , dar pe care l-am perfec ionat pentru
trebuin a mea i care v va permite s v plimba i în aceste noi condi ii
fiziologice, f r ca organele dumneavoastr s sufere ceva. Este format dintr-
un rezervor de tabl groas în care înmagazinez aerul sub o presiune de
cincizeci de atmosfere. Acest rezervor se fixeaz pe spate cu ni te bretele, ca
o rani de soldat. Partea lui superioar formeaz o cutie al c rei aer,
men inut printr-un mecanism, nu poate ie i decât la întinderea lui normal .
în aparatul Rouquayrol, astfel cum este el întrebuin at, dou tuburi de
cauciuc care pornesc de la aceast cutie, duc la un fel de pavilion care in
închise nasul i gura operatorului; unul sluje te la introducerea aerului
respirat, cel lalt la ie irea aerului expirat i limba închide supapa dup
trebuin ele respira iei. Dar eu, care înfrunt presiuni considerabile pe fundul
m rilor, trebuie s -mi închid capul, ca acela al scafandrilor, într-o sfer de
alam i la aceast sfer duc amândou tuburile pentru inspira ie i
expira ie.
— Perfect, c pitane'Nemo. Totu i, aerul pe care-l lua i cu
dumneavoastr trebuie s se termine repede i atunci când nu mai con ine
decât cincisprezece la sut oxigen, el nu mai poate fi respirat.
— Fire te, dar cum v-am spus domnule Aronnax, pompele lui Nautilus
îmi permit s -l înmagazinez sub o presiune considerabil i, în aceste
condi ii, rezervorul aparatului ne poate furniza aer respirabil timp de nou
sau zece ore.
— Nu mai am nimic de spus, am r spuns eu. Am s v întreb numai
cum v lumina i calea pe fundul oceanului.
— Cu aparatul Ruhmkorff, domnule Aronnax. Dac pe primul îl
port în spate, pe al doilea îl prind de brâu. El se compune dintr-o pil
Bunsen, pe care o pun în mi care, nu prin bicromat de potasiu, pe care nu
mi l-a putea procura, ci prin sod , pe care mi-o d marea; o bobin pus la
curent electric, o îndreapt spre o lantern . în aceast lantern este o
serpentin de sticl care con ine o cantitate infim de gaz carbonic.
Când aparatul func ioneaz , acest gaz devine luminos i împr tie o
lumin alb i continu . Prev zut cu aceste aparate, respir i v d.
-— C pitane Nemo, la toate obiec iile mele îmi da i ni te r spunsuri
atât de zdrobitoare încât nu mai îndr znesc s m îndoiesc. Totu i, dac
sunt silit s admit aparatele Rouquayrol i Ruhmkorff, cer s nu m ab in în
privin a pu tii cu care voi i s m înarma i.
— Dar aceasta nu-i o arm cu praf de pu c , r spunse c pitanul.
— Atunci e o pu c doar cu aer?
— Fire te. Cum vre i s fabric praful de pu c dac n-am nici silistr ,
nici pucioas , nici c rbune?
— De altfel, am zis, pentru a trage cu folos sub ap , care e de opt sute
cincizeci i cinci de ori mai dens decât aerul, ar trebui învins o rezisten
foarte mare.
 — Acesta n-ar fi un motiv. Exist unele tunuri perfec ionate care pot
trage în asemenea condi ii. Dar v repet, neavând praf de pu c , l-am
înlocuit cu aer comprimat, pe care pompele lui Nautilus mi-l furnizeaz din
bel ug.
— Acest aer trebuie s se ispr veasc repede.
— Ei bine, n-am eu rezervorul meu Rouquayrol, care, la nevoie, mi-
l poate furniza. îmi ajunge pentru asta un robinet ad hoc. De altfel, domnule
Aronnax, ve i vedea c la vân torile submarine nu facem risip de aer i de
gloan e.
— Totu i, mi se pare c în acest semiîntuneric i în mijlocul acestui
lichid foarte dens în compara ie cu atmosfera, gloan ele nu pot bate departe
i sunt, rareori, mortale.
— Domnule, cu aceast pu c toate loviturile sunt mortale i un
animal, oricât de u or ar fi atins, cade ca tr snit.
— Pentru ce?
— Pentru c aceast pu c nu arunc ni te cartu e obi nuite, ci ni te
mici capsule de sticl inventate de c tre chimistul austriac Leniebraek i cu
care m-am aprovizionat îndeajuns. Aceste capsule de sticl învelite cu o el i
îngreunate cu plumb, sunt adev rate mici sticle de Leyde, în care
electricitatea este foarte puternic . La cea mai u oar izbitur ele se
descarc i animalul, oricât ar fi el de puternic, cade mort.
Voi ad uga c aceste capsule nu sunt mai mari decât gloan ele
num rul patru i c înc rc tura unei pu ti obi nuite ar putea con ine zece
dintre ele.
— Nu mai discut, am r spuns sculându-m , nu mai am decât s -mi
iau pu ca la spinare i s v urmez oriunde a i merge.
C pitanul m-a condus în partea din spate a lui Nautilus i, trecând pe
la cabina lui Ned i Sfat, am chemat pe amândoi tovar ii mei, care ne
urmar îndat .
Apoi, am ajuns la o celul care se afla lâng camera cu ma ini i în
care trebuia s ne îmbr c m cu hainele de plimbare.
O PLIMBARE ÎN VALE
Aceast celul era, la drept vorbind, arsenalul i vestiarul lui Nautilus.
O duzin de aparate de scafandri, atârnate pe pere i, a teptau pe cei dornici
de plimbare.
Ned Land, când le v zu, ar t o adev rat scârb de a se îmbr ca
imediat cu ele.
 — Dar, bunul meu Ned, i-am zis, p durile Insulei Crespo nu sunt
decât p duri submarine!
— Bun! a f cut pescarul, dezam git,1 care vedea disp rând visele lui
de carne proasp t . i dumneavoastr , domnule Aronnax, o s v vârâ i în
hainele acestea?
— Vezi bine c trebuie, me tere Ned.
— Treaba dumneavoastr domnule, r spunse pescarul, dând din
umeri, cât despre mine numai dac m-o b ga cu de-a sila am s intru
vreodat în ele.
— Nimeni nu te va sili, me tere Ned, zise c pitanul Nemo.
— i Sfat va încerca? întreb Ned.
— Urmez pe domnul oriunde merge, r spunse Sfat.
La o chemare a c pitanului, doi oameni din echipaj au venit s ne
ajute s îmbr c m aceste greoaie haine impermeabile, f cute din cauciuc,
f r cus tur i realizate astfel ca s poat suporta o presiune considerabil .
Ai fi zis c este o armur supl i rezistent . Aceste haine formau pantalonul
i vesta. Pantalonul se termina prin ni te ghete groase cu t lpi grele de
plumb. es tura vestei era men inut prin ni te lamele de alam , care
acopereau pieptul i-l fereau de ap sarea apei l sând pl mânii s respire în
voie, mânecile se ispr veau
în form de m nu i ml dioase, care nu împiedicau câtu i de pu in
mi c rile mâinii.
Erau departe acele vremuri când scafandri cu haine diforme, ca ni te
cuirase de plut , cu vest f r mâneci, cu haine de mare, cu cufere etc, care
erau inventate în veacul al XVIII-lea, se adânceau în ap .
C pitanul Nemo, unul dintre tovar ii s i, un fel de Hercule care
trebuia s aib o putere nemaipomenit , Sfat i cu mine am îmbr cat îndat
aceste haine de scafandri.
Nu ne mai r mânea decât s vârâm capul în sfera metalic , dar
înainte de a o face am cerut voie c pitanului s examinez pu tile care ne
erau destinate.
Unul dintre oamenii lui Nautilus mi-a înmânat o pu c foarte simpl ,
al c rui pat f cut din tabl de o el i gol pe din untru, era destul de mare. El
slujea de rezervor pentru aerul comprimat prin care o supap , manevrat
printr-un tr gaci, îl l sa s p trund într-un tub de metal. O cutie cu
proiectile, scobit în untrul patului pu tii, con inea vreo dou zeci de gloan e
electrice, care,' cu ajutorul unui arc, se a ezau automat în eava pu tii. Cum
se tr gea un glonte, cel lalt era gata de a porni.
 — C pitane Nemo, am zis, aceast ; arm este perfect i mânuirea
ei e u oar . Nu doresc decât s-o încerc. Dar cum o s putem coborî în mare?
•— în aceast clip , domnule profesor, Nautilus e ,la zece metri fa de
fundul m rii i n-avem decât s plec m.
— Dar cum o s ie im din vas?
— O s vede i.
C pitanul Nemo î i vârî capul în calota sferic . Sfat i cu mine am
f cut la fel, nu f r a fi auzit pe canadian spunându-ne ironic „vân toare
bun ". Partea de sus a hainei noastre se termina printr-un guler de alam ,
de care era prins casca de metal. Trei g uri astupate cu sticl groas , ne
l sau s privim în toate direc iile, întorcând numai capul în untrul acestei
sfere. Când sfera a fost la locul ei, aparatele Rouquayrol, prinse de
spatele nostru, au inceput s func ioneze i cât despre mine, eu respiram în
voie.
Cu lampa Ruhmkorff prins de brâu i pu ca-n mân , eram gata de
plecare. Dar ca s fiu sincer, nu puteam face o mi care, fiind întemni at în
aceste haine greoaie i în epenit de podea cu t lpile mele de plumb.
Dar cazul acesta fusese prev zut i am sim it cum m împingea într-o
înc pere mic , vecin cu vestiarul. Tovar ii mei, remorca i i ei, m urmau.
Am auzit închizându-se o u în urma noastr i apoi ne înv lui un
întuneric adânc.
Dup câteva minute un Zgomot puternic îmi izbi auzul. Am sim it o
stare de frig urcând de la picioare spre piept. Desigur c în interiorul
vaporului se d duse drumul, printr-un robinet, apei din afar , care a n v lit
i a umplut în curând aceast înc pere. O a doua u se deschise în coasta
lui Nautilus. O lumin slab p trunse pân la noi. Dup o clip , picioarele
noastre c lcau fundul m rii.
C pitanul Nemo mergea înainte i tovar ul s u ne urma la câ iva
pa i. Sfat i cu mine am r mas unul lâng altul, ca i când un schimb de
cuvinte ar fi fost cu neputin prin carapacea noastr metalic . Nu mai
sim eam greutatea hainelor mele, a înc l mintei mele, a rezervorului de aer,
nici greutatea acelei sfere groase, în mijlocul c reia capul meu se mi ca
precum o migdal în coaja ei. Toate aceste obiecte, scufundate în ap ,
pierdeau o parte din greutatea lor egal cu cea a lichidului dislocat i m-am
sim it foarte bine datorit legii fizice recunoscut de Arhimede. Nu mai eram
un corp greu, m mi cam.
Lumina, care ajungea la p mânt pân la treizeci de picioare sub
nivelul apei, m-a uimit prin puterea ei. Razele solare p trundeau cu u urin
în aceast mas . Vedeam deslu it toate obiectele la o distan de o sut de
metri. Deasupra vedeam suprafa a lini tit a m rii.
Mergeam pe un nisip fin, neted, nu erau dune, a a cum e nisipul
plajelor care p streaz urmele refluxului. Acest covor str lucitor, adev rat
reflector, r spândea razele soarelui cu o surprinz toare intensitate.
Timp de un sfert de or am c lcat nisip luminat. Nautilus, asem n tor
cu o stânc lung , disp rea încetul cu încetul, dar farul s u, în caz c se
înnopta, trebuia s ne înlesneasc întoar cerea la bord, împr tiind razele lui
cu o limpezime des vâr it . Acest lucru e greu de priceput pentru cine n-a
v zut decât pe p mânt efectele luminii. Acolo, praful cu care e îmbâcsit aerul
le d înf i area unei ce e luminoase; îns , pe mare, ca i în adâncuri, aceste
raze se transmit cu o neasemuit claritate.
Câteva forme de obiecte, abia deslu ite în dep rtare, se conturau în
fa a mea. Am admirat superbe peisaje cu stânci tapisate cu zoofite dintre
cele mai frumoase i am fost izbit mai întâi de efectul lor deosebit în acele
locuri.
Era pe la zece diminea a. Fenomenul de refrac ie crea în fa a mea o
lume de basm. În lumina aceasta feeric stâncile, plantele, scoicile, florile,
polipii se nuan au în toate culorile spectrului solar. Era o minune acest
amestec de tonuri colorate, o simfonie a culorilor în toat splendoarea lor:
verde, galben, portocaliu, violet, indigo, albastru. Priveam cu uimire paleta
unui pictor înver unat!
în fa a acestui splendid spectacol, Sfat se oprise ca i mine.
Fire te c bunul b iat, în fa a acestor zoofite i a acestor molu te,
clasa» clasa mereu. La un semn al c pitanului Nemo, noi l-am urmat.
Compozi ia solului începea s se schimbe.
Dup nisip se forma un strat de n mol lipicios, pe care americanii îl
numesc „oaz ", compus din scoici silicioase sau calcaroase. Apoi am
str b tut o p une de alge, plante pelagiene pe care apa nu le rupsese înc
i care crescuser într-o dezordine de toat frumuse ea. Ele alc tuiau un
covor moale, care nu putea fi întrecut de cele esute de mâna omului. Dar în
timp ce verdea a se a ternea sub picioarele noastre, aceasta se întindea i
deasupra capetelor noastre. Nenum rate plante marine, clasate în aceast
îmbel ugat familie a algelor, care cuprinde peste dou mii de specii, se
încruci au la suprafa a apelor. Vedeam plutind lungi panglici de ficu i,
unele globulare, altele tabulare, laurence cladostefe cu frunzele atât de
desf cute, rodimente palmate, asemenea evantaielor de
 cactus. Am observat c plantele verzi se ineau mai mult aproape de
suprafa a apei, pe când cele ro ii ocupau o adâncime mijlocie, l sând
hidrofitelor negre sau cafenii, grija de a alc tui gr dinile i straturile
p turilor cele mai adânci ale oceanului.
Aceste alge sunt într-adev r o minune a crea iei universale.
Aceast familie produce totodat cele mai mari cantit i de materie
vegetal ale globului. C ci, precum s-au num rat patruzeci de mii de plante
mono sau pluricelulare într-un spa iu de cinci milimetri p tra i, tot a a s-au
cules ficu i a c ror lungime trecea peste cinci sute de metri.
P r sisem Nautilus de aproape o or i jum tate. Era aproape de
amiaz . Am observat aceasta dup perpendicularitatea razelor de soare care
nu se mai refractau. Magia culorilor disp rea încetul cu încetul i nuan ele
de smarald i safir se tergeau de pe firmamentul acesta mirific. Mergeam cu
pa i regula i care r sunau cu o intensitate uimitoare. Cele mai mici zgomote
erau transmise cu o iu eal cu care urechea nu este obi nuit pe p mânt.
într-adev r, apa este pentru sunet un mai bun conduc tor decât aerul i,
acolo, acesta se propag cu o vitez de patru ori mai mare.
Acum p mântul cobora într-o pant u oar . Lumina c p ta o culoare
uniform . Am ajuns atunci la o adâncime de o sut de metri, suportând o
presiune de zece atmosfere. Dar haina mea de scafandru era astfel f cut
încât nu sufeream deloc din cauza acestei presiuni. Sim eam numai o
oarecare jen în articula iile degetelor i chiar aceasta disp ru în curând.
Cât despre oboseala pe care trebuia s-o simt dup dou ore de mers cu acest
costum cu care eram atât de pu in obi nuit, nici urm . Mi c rile mele,
ajutate de ap , se produceau cu o u urin surprinz toare.
Ajuns la aceast adâncime de trei sute de picioare, mai z ream, înc ,
razele soarelui, dar foarte slab. Dup str lucirea lor puternic din timpul
zilei, acum se instala un amurg
ro iatic, trecerea de la zi la noapte. Totu i, mai vedeam în jurul nostru
i nu trebuia, înc , s aprindem aparatele Ruhmkorff.
în aceast clip , c pitanul Nemo se opri. A tept pân s -l ajung i
îmi ar t cu degetul câteva gr mezi întunecate care se g seau în umbr la o
distan mic .
— Aceasta e p durea insulei Crespo, am gândit eu i nu m
în elasem.
XVII
O P DURE SUBMARIN
 Am ajuns, în sfâr it, la marginea acestei p duri, f r îndoial una
dintre cele mai frumoase ale nesfâr itului domeniu al c pitanului Nemo. El o
considera ca fiind a lui i î i atribui asupra ei acelea i drepturi pe care le-au
avut primii oameni în primele zile ale lumii. De altfel, cine i-ar fi interzis
posesiunea acestei propriet i submarine? Care alt pionier, mai îndr zne , ar
fi venit, cu sapa în mân , s des eleneasc acest întunecat desi ?
Aceast p dure se alc tuia din plante mari arborescente i cum am
p truns sub marea ei bolt , privirile mele au fost izbite de o ciudat a ezare
a ramurilor — orânduial pe care n-o v zusem, înc , pân atunci. Nici una
dintre ierburile care tapisau p mântul, nici una dintre ramurile care
acopereau plantele arborescente, nu se încovoia sau întindea orizontal.
Toate se în l au spre suprafa a oceanului. Nu era fir, oricât ar fi fost el
de sub ire, care s nu stea drept ca o tulpin de fier.
Plantele acestea, nemi cate de altfel, dac le îndep rtam cu mâna sau
le c lcam în picioare, î i reluau imediat pozi ia lor fireasc . Aici era domnia
verticalit ii.
Pe la ora unu, c pitanul Nemo d du semnalul de oprire, ceea ce m-a
bucurat foarte mult i ne-am oprit sub un leag n de alarii, ale c ror crengi
lungi i sub iri se în l au ca ni te s ge i.
Aceast clip de odihn mi s-a p rut încânt toare. Nu ne mai lipsea
decât farmecul conversa iei. Dar era imposibil de a vorbi, imposibil de a
r spunde. Am apropiat numai capul meu mare de alam de capul lui Sfat.
Am v zut ochii bunului b iat sclipind de mul umire i, în semn de
satisfac ie, el se mi c în carapacea lui în modul cel mai caraghios.
Dup patru ore de plimbare eram uimit c nu mi-era foame, C rui
fenomen datoram aceast dispozi ie a stomacului, n-a putea s spun. Dar,
în schimb, sim eam o dorin de neînvins de a dormi, a a cum se întâmpl
tuturor scufund torilor. De aceea ochii mei se închiser de dup geamul lor
gros i am c zut într-un somn adânc pe care numai mi carea l-a putut
învinge pân atunci. C pitanul Nemo i voinicul s u tovar , întin i în acest
limpede cristal, ne d deau pilda somnului.
N-a putea spune cât timp am dormit, dar când m-am trezit mi s-a
p rut c soarele coboar spre orizont. C pitanul Nemo se sculase, iar eu
începeam s m întind când o apari ie nea teptat m înfipse deodat în
picioare.
La câ iva pa i, un groaznic p ianjen de mare, înalt de un metru, se
uita chiorâ la mine, gata s se arunce asupra mea.
 Cu toate c hainele mele de scafandru erau destul de groase» ca s m
protejeze de mu c tura acestei viet i, nu mi-am putut st pâni o mi care de
groaz . Sf t i marinarul de pe Nautilus se trezir în acea clip . C pitanul
Nemo a ar tat tovar ului s u scârbosul crustaceu care a c zut sub o
lovitur a patului pu tii i am v zut oribilele membre ale monstrului,
strâmbându-se în convulsii îngrozitoare.
Acea întâlnire m-a f cut s cred c alte vie uitoare, mai de temut,
trebuiau s locuiasc prin aceste adâncuri întunecate, iar echipamentul
meu nu m va ap ra de atacurile lor. Pân atunci nici nu m gândisem la
aceasta i am hot rât s m p zesc. Credeam,.de altfel, c aceast oprire
însemna sfâr itul plimb rii noastre, dar m în elasem, c ci, în loc s se
întoarc
spre Nautilus, c pitanul Nemo urma excursia lui îndr znea .
Mergeam tot mai la vale i trebuia s fie ora trei când am ajuns într-o
câmpie îngust , s pat între dou ziduri de stânc , la ,o adâncime de o sut
cincizeci de metri. Datorit performan elor aparatelor noastre am dep it
astfel, cu nou zeci de metri limita pe care natura p rea c o impune
excursiilor submarine ale omului.
Zic o sut cincizeci de metri, cu toate c nici un instrument nu mi-a
permis s m sor aceast distan . tiam c i în m rile cele mai limpezi,
razele solare nu pot p trunde mai adânc i era tocmai foarte întuneric în
jurul nostru. Nu vedeam la zece pa i de noi. Mergeam pe dibuite, când am
v zut, deodat , lucind o lumin destul de vizibil . C pitanul pusese în
mi care aparatul s u electric. Tovar ul s u îl imit . Sfat i cu mine îi
urmar m pilda i marea, luminat de patru lanterne i-a împr tiat razele
pe o distan de dou zeci i cinci de metri în jurul nostru.
C pitanul Nemo mergea mereu spre adâncurile întunecoase ale
p durii, ale c rei plante arborescente începeau s se r reasc . Am observat
c via a vegetal disp rea, mai curând, decât via a animal ." Plantele
pelagiene au disp rut de pe p mântul sterp, pe când un num r foarte mare
de vie uitoare, zoofite, articulate, molu te i pe ti, mai mi unau pe acolo.
Cam pe la ora patru, aceast excursie minunat se ispr vi.
Un zid de stânci superbe se în l a în fa a noastr , o îngr m dire de
blocuri gigantice, colo i de granit în care erau scobite pe teri întunecate, dar
cu neputin de urcat.
Acesta era povârni ul insulei Crespo. Acesta era p mântul.
 C pitanul Nemo se opri, deodat . Un gest de-al lui ne-a fost de-ajuns,
oricât de dornic eram s pot trece mai departe. Aici se ispr veau domeniile
c pitanului Nemo. El nu voia s treac dincolo de ele.
Am început s-o lu m înapoi. C pitanul Nemo se pusese în fruntea
micii sale trupe, mergând mereu f r s ov ie. Am
observat c nu urmam aceea i cale pentru a ne întoarce spre Nautilus.
Acest nou drum, râpos i, deci, foarte anevoios, ne apropia sim itor de
suprafa a apei. Lumina se ivi îndat , se m ri, iar soarele la apus, îmbr i a
cu razele lui sfâr ite diferitele obiecte, într-o aur de o frumuse e rar .
La o adâncime de zece metri mergeam în mijlocul unui
banc de pe ti ori de tot felul, mai numero i decât p s rile în aer i mai
sprinteni decât acestea, dar nici un vânat acvatic, demn de o împu c tur ,
nu se înf i a privirilor noastre.
în acea clip am v zut c arma întins a c pitanului urm rea între
tufi uri un obiect mi c tor. Glon ul a pornit, am auzit o uier tur i
animalul a c zut tr snit la câ iva pa i.
Era o admirabil lutrie de mare, o enhidr , singurul patruped care
este marin. Aceast lutrie, lung de un metru i jum tate, trebuia s fie
foarte de pre . Pielea acesteia, de un cafeniu-castaniu deasupra i argintie
dedesubt, d dea una din acele bl nuri atât de c utate pe pie ele ruse ti i
chineze ti.
Am admirat acest ciudat mamifer cu capul rotunjit, cu urechile scurte,
cu ochii rotunzi, cu must ile albe, asemenea celor de pisic i cu picioarele
ale c ror degete erau împreunate printr-o pieli , ca la gâ te, cu coada
stufoas .
Acest pre ios carnasier, vânat i urm rit de c tre pescari, devine din
ce în ce mai rar i de aceea s-a refugiat în p r ile boreale ale Pacificului,
unde, precum se pare, specia lui se va stinge cu totul.
Tovar ul c pitanului Nemo a venit s ia animalul, l-a pus pe um r i
am continuat c l toria noastr .
Timp de o or , o vale de nisip s-a întins înaintea pa ilor no tri.
Aceasta urca, câteodat , la mai pu in de doi metri peste nivelul m rii;
vedeam atunci chipurile noastre conturându-se foarte clar, dar în oglind i
deasupra noastr s-a ivit o trup identic , care reproducea mi c rile i
gesturile noastre întocmai, doar c mergea cu capul în jos i cu picioarele în
aer. Toate se oglindeau pe suprafa a m rii, pân i umbra marilor p s ri
care treceau deasupra capetelor noastre.
 Cu acest prilej am fost martorul uneia dintre cele mai dibace
împu c turi pe care a tras-o vreodat un vân tor. O pas re mare cu aripile
întinse se apropie plutind.»Tovar ul c pitanului Nemo o ochi i trase când
era numai la câ iva metri deasupra valurilor. Aceasta a c zut imediat i
iscusitul vân tor
o prinse i o trase spre el. Era un albatros de soiul cel mai frumos,
admirabil specimen al p s rilor pelagiene.
Plimbarea noastr nu fusese întrerupt de acest incident.
Timp de dou ore, am mers când pe v i nisipoase, când prin
„crânguri" cu varegi, foarte greu de traversat. Sincer vorbind, nu mai puteam
de oboseal , când am z rit o lumin care t ia
la. o jum tate leghe întunericul apelor. Era felinarul lui Nautilus. în
mai pu in de dou zeci de minute trebuia s fim la bord i aici voi respira în
voie, c ci mi se p rea c rezervorul meu nu-mi mai d dea decât un aer foarte
s rac în oxigen. Dar am socotit asta, f r o întâlnire care avea s întârzie
pu in sosirea noastr .
R m sesem cu vreo dou zeci de pa i în urm , când am v zut pe
c pitanul Nemo întorcându-se deodat spre mine. Cu mâna lui puternic el
m aplec spre p mânt în timp ce tovar ul lui a f cut la fel cu Sfat. Mai
întâi nu tiam ce s gândesc despre acest comportament nea teptat, dar m-
am lini tit v zând c i c pitanul Nemo se culc al turi de mine r mânând
nemi cat.
Eram întins pe jos, la ad postul unui tufi de varegi, când, ridicând
capul, am z rit ni te bancuri enorme trecând zgomotos i aruncând lumini
fosforescente.
Sângele îmi înghe în vine! Recunoscusem ni te rechini înfrico tori
care ne amenin au. Era o pereche de tintoria i, rechini îngrozitori, cu coada
enorm , cu privirea tulbure i sticloas , care v rsau o materie fosforescent
prin ni te g uri s pate în jurul gurii lor. îngrozitoare fiin e de foc, care
devoreaz un om întreg cu din ii lor de fier! Nu tiu dac Sfat se îndeletnicea
cu clasarea lor, cât despre mine observam burta lor argintie, gura lor mare
înarmat cu din i puternici, nu din punct de vedere tiin ific, ci mai curând
ca victim decât ca naturalist.
Din fericire, aceste lacome animale nu v d bine. Au trecut f r s ne
bage în seam , atingându-ne cu înot toarele lor cafenii i am sc pat ca prin
minune de aceast primejdie, mai mare decât întâlnirea cu un tigru în
mijlocul p durii.
 Peste o. jum tate de or , c l uzi i de dâra electric , am ajuns la
Nautilus. U a din afar r m sese deschis i c pitanul Nemo o închise
îndat ce intrar m în prima celul . Apoi ap s pe un buton. Am auzit
zgomotul pompelor în untrul vaporului, am sim it cum scade nivelul apei în
jurul meu i în câteva clipe celula era golit . U a care d dea spre interior se
deschise i am intrat în vestiar.
Aici, ni se scoaser hainele acelea greoaie i, pr p dit de oboseal i
de somn, am intrat în camera mea, uimit de aceast interesant excursie pe
fundul m rii.
XVIII
PATRU MII DE LEGHE SUB NIVELUL M RII, ÎN PACIFIC
A doua zi, la 18 noiembrie, nu mai sim eam nici o urm din oboseala
din ajun i m-am urcat pe platform în clipa când ajutorul de comandant al
lui Nautilus pronun fraza sa zilnic . Atunci mi-a venit în gând c însemna
ceva despre starea m rii sau mai curând: „Nu vedem nimic".
i într-adev r, oceanul era pustiu. Nici o pânz la orizont, în l imile
insulei Crespo disp ruser în timpul nop ii. Marea, absorbind culorile
prismei, în afar de razele albastre, oglindea acestea în toate direc iile i se
acoperea cu o admirabil nuan de indigo. Un moar, cu aripile mari, se
contura regulat pe valurile unduioase.
Admiram aspectul minunat al oceanului când s-a ivit c pitanul Nemo.
P rea c nici nu m z re te i a început o serie de observa ii astronomice.
Apoi, dup ce i-a ispr vit pledoaria i-a rezemat coatele de cabina
felinarului i privirile i se pierduser pe suprafa a oceanului.
între timp s-au urcat vreo dou zeci de marinari de-ai lui Nautilus pe
platform . Ei veneau s scoat plasele pe care le aruncaser în mare pe
timpul nop ii. Ace ti marinari apar ineau unor na iuni diferite, cu toate c
to i aveau tr s turi europene. Am recunoscut irlandezi, francezi, câ iva slavi,
un grec i un candiot. De altfel, ace ti oameni vorbeau pu in i nu
întrebuin au între ei decât acea limb ciudat care nu tiu de unde se
tr gea. De aceea a trebuit s renun la a pune întreb ri.
Plasele au fost trase. Erau un fel de plase în form de pung
cum se obi nuie te pe coastele normande. Aceste pungi m turau
fundul oceanului i strângeau toate produsele întâlnite în calea lor. în acea
zi ele strânseser ciudate mostre din neamul pe tilor: -lofii, ale c ror mi c ri
caraghioase le-a atras porecla de istrioni, comersonii negri cu antenele lor,
baliste unduitoare, înf urate cu benzi ro ii, tretodoni semilun , a c ror
otrav este foarte p trunz toare, câteva mrene m slinii, macrorhinee
acoperite cu solzi argintii, trichiure, a c ror putere electric este ca i a
iparilor sau a torpilelor, notoptere cu fâ ii castanii dispuse transversal, gade
verzui, câteva variet i de gobii etc, în. sfâr it câ iva pe ti mai mari, un
caranx cu capul mare, lung de un metru, câteva scrumbii împodobite cu
nuan e albastre i argintii i trei toni admirabili pe care iu eala lor nu i-a
putut sc pa de plas .
Am socotit c aceast aruncare de plas aducea mai bine de o mie de
livre de pe te. Aceste diferite produse ale m rii au fost împinse prin t blie în
buc t rie, unele pentru a fi mâncate proaspete, altele pentru a fi conservate.
Când se ispr vi cu pescuitul i când provizia de aer a fost
reîmprosp tat , m gândeam c Nautilus î i va reîncepe excursia submarin
i tocmai voiam s m duc în odaia mea, când c pitanul Nemo, întorcându-
se spre mine, îmi spuse f r nici o introducere:
— Privi i la acest ocean, domnule profesor nu este el înzestrat cu o
via adev rat ? N-are el furiile sale, ging iile sale? Ieri, a adormit ca i noi
i iat -l c se treze te dup o noapte lini tit .
— Iat , relua el, oceanul se de teapt la mângâierile soarelui! î i va
retr i existen a lui de zi cu zi! E un studiu interesant de a urm ri acest ciclu
al s u. El are puls, artere, spasmele sale i dau dreptate savantului Maury
care a descoperit aici o circula ie atât de real ca i circula ia sanguin la
animale.
Oceanul are o circula ie adev rat i pentru a o provoca era destul ca
acest Creator al tuturor lucrurilor s înmul easc în
el caloricul, sarea i animalculele. Caloricul, într-adev r, creaz
densit i deosebite care produc curen ii i contra-curen ii. Evaporarea,
aproape nul în regiunile hiperboreene, este foarte activ în zonele
ecuatoriale, unde alc tuie te un ve nic schimb al apelor tropicale i al apelor
polare. în afar de asta, am surprins acei curen i de sus în jos i de jos în
sus care formeaz adev rata respira ie a oceanului. Am v zut molecula de
ap de mare, înc lzit la suprafa , coborându-se spre adâncimi, atingând
maximum de densitate la dou grade sub zero, apoi, r cindu-se din nou,
devenea mai u oar i se urca. Ve i vedea la pol urm rile acestui fenomen i
ve i în elege pentru ce, prin aceast lege a prev z toarei naturi, înghe area
nu se poate produce decât la suprafa a apelor.
în timp ce c pitanul Nemo î i termina fraza lui, îmi ziceam: „Polul!
Oare acest îndr zne personaj pretinde c-o s ne duc pân acolo?"
C pitanul t cea i privea acest-element atât de des vâr it, atât de intens
studiat de el. Apoi reluând: — S rurile, zise el, sunt în cantit i considerabile
în mare, domnule profesor i dac le-a i strânge pe toate câte le con ine, în
descompunere, a i face o gr mad de patru milioane i jum tate de leghe
cubice, care a ternut pe glob, ar alc tui un strat de mai bine de zece metri
în l ime. i s nu crede i c aceste s ruri se datoresc unui capriciu al
naturii! Nu. S rurile fac apa de mare mai pu in evaporabil i împiedic
vânturile de a le r pi o prea mare cantitate de vapori, care, prin condensare,
ar îneca zonele temperate. Rol imens, rol de cump nitor în economia
general a globului!
Cât despre infuzorii, cât despre aceste miliarde de animalcule care
tr iesc cu milioanele într-o pic tur i din care trebuie opt sute de mii ca s
cânt reasc un miligram, rolul lor nu e mai pu in însemnat. Ele absorb
s ruri marine, asimileaz elementele solide ale apei i, adev rate continente
de calcar, acestea dau na tere la recife de corali i madrepore!
i atunci pic tura de ap , lipsit de alimentul mineral, se
u ureaz .urc la suprafa , absoarbe acolo, în straturile superioare ale
atmosferei, s rurile eliminate prin evaporare, se îngreuneaz , coboar i
aduce animalculelor noi elemente de absorbire. De aici, un dublu curent,
urc tor i coborâtor, mereu mi care, mereu via ! Via mai intens decât pe
continente, mai exuberant , mai nesfâr it , dezvoltându-se în toate p r ile
acestui ocean, element de moarte pentru om, s-a spus, acest lucru element
de via pentru miriade i tot felul de vie uitoare i pentru mine!
Când c pitanul Nemo vorbea astfel el se transfigura i îmi provoca o
extraordinar emo ie.
— Astfel, ad ug el, aici este adev rata existen ! i a concepe
întemeierea ora elor acvatice, cu aglomera ii de case submarine, care, ca i
Nautilus s vin s respire în fiecare diminea la suprafa a apei, ora e
libere, dac se poate, cet i neatârnate! i atunci, cine tie dac vreun
despot...
C pitanul Nemo î i sfâr i fraza printr-un gest violent.
Apoi, adresându-se direct mie, ca pentru a- i alunga un gând funest:
— Domnule Aronnax, m întreb el, ti i care este adâncimea
oceanului?
— tiu cel pu in atât, c pitane, cât ne-au dat principalele sondaje.
— A i putea s mi le numi i ca s le controlez la nevoie?
— Iat câteva cifre care-mi vin în gând, am r spuns eu.
Dac nu m în el s-a g sit o adâncime mijlocie de opt mii dou sute
de metri în Atlanticul de Nord i de dou mii cinci sute de metri în
Mediterana. Cele mai însemnate sondaje au fost f cute în Atlanticul de Sud,
în apropierea celui de al treizeci i cincilea grad i ele au dat dou sprezece
mii de metri, paisprezece mii nou zeci i unu de metri i cincisprezece mii o
sut patruzeci i nou de metri. De fapt, dac fundul m rii ar fi nivelat,
adâncimea ei mijlocie ar fi de vreo apte kilometri.
— Bine, domnule profesor, r spunse c pitanul Nemo, sper s v ar t
mai mult decât atât. Cât despre adâncimea mijlocie a acestei p r i a
Pacificului v voi dovedi c ea e numai de patru mii de metri.
în urm toarele s pt mâni care s-au scurs, c pitanul Nemo a fost
foarte zgârcit cu vizitele lui. Nu-l vedeam decât la intervale rare. Ajutorul lui
însemna totdeauna pe hart drumul nostru, astfel c urm ream mersul lui
Nautilus.
Sfat i Land st teau ore întregi cu mine. Sfat povestise prietenului s u
minun iile plimb rii noastre i canadianul regret c nu ne întov r ise.
Dar speram c se va prezenta din nou ocazia de a vizita, „p durile" oceanice.
Aproape în fiecare zi se deschideau panourile salonului, pentru câteva
ore i ochii no tri nu mai oboseau s p trund misterele lumii submarine.
Direc ia general a lui Nautilus era sud-est i el se men inea între o
sut i o sut cincizeci de metri adâncime. într-o zi, îns , nu tiu cum,
manevrat în diagonal cu ajutorul planelor sale înclinate, acesta a ajuns în
straturile de ap de la dou mii de metri. Termometrul ar ta o temperatur
de 4° i 25 centigrade, temperatur care la aceast adâncime pare s fie
aceea i la toate latitudinile.
La 26 noiembrie, pe la trei diminea , Nautilus a trecut Tropicul
Cancerului la 172° longitudine. în ziua urm toare, a trecut pe lâng
Sandwich, unde ilustrul Cook i-a g sit moartea la 14 februarie 1779.
F cusem atunci patru mii opt sute aizeci de leghe de la punctul nostru de
plecare. Di:
minea a, când am ajuns pe platform , am z rit la dou leghe sub vânt
insula Havai, cea mai mare dintre cele apte insule care formeaz acest
arhipelag. Am v zut destul de clar rmul cu numeroase zone cultivate,
diferitele iruri de mun i care merg paralel cu coasta i vulcanii s i care se
înal pe Muna Rea la cinci mii de metri deasupra nivelului m rii. între
altele, plasele au pescuit flabelare în form de evantai, polipi
comprima i care se g sesc mai cu seam în aceast parte a oceanului.
Direc ia lui Nautilus se men inea la sud-est. El a trecut ecuatorul la 1
decembrie, la 142° longitudine i la patru a aceleia i luni, dup un drum
f r incidente, ne-am g sit în fa a grupului Marchizelor. Am z rit la trei
leghe, la 8°57' latitudine sudic i 139°32' longitudine vestic piscul Martin
din Nuka Hiva, cel mai însemnat din acest grup care apar ine Fran ei. Am
v zut numai mun i împ duri i care se conturau la orizont, c ci c pitanului
Nemo nu-i pl cea s se apropie de p mânt. Aici, plasele aduser ni te
frumoase specimene de pe ti, corifene cu înot toarele azurii i cu coada
aurie, a c ror carne e f r rival în lume, hologimnoze aproape f r solzi, dar
foarte gustoase, ostorhince, cu din ii oso i, tasarzi g lbui, to i pe tii demni
de buc t ria vasului Nautilus.
Dup ce a p s rit aceste insule încânt toare, de la 4 pân la 11
decembrie, Nautilus a parcurs dou mii de leghe.
Aceast c l torie a fost însemnat datorit întâlnirii cu o imens trup
de calmari, molusc foarte ciudat , care seam n mult cu sepia. Aceste
animale au fost studiate în mod deosebit în vechime i ele slujeau de
metafore oratorilor din Agora i în acela i timp erau o mâncare excelent
pentru cet enii boga i, precum spune Ateneu, medic grec care tr ise cu
Galian.
Nautilus întâlni în noaptea de 9 spre 10 decembrie aceast armat de
molu te care sunt vie uitoare, cu prec dere, nocturne. Le puteam num ra
cu milioanele. Acestea emigrau din zonele temperate spre zonele mai calde,
urmând calea scrumbiilor i a sardelelor. Le priveam prin geamurile groase
de cristal cum înotau înainte i înapoi cu o foarte mare iu eal , mi cându-se
cu ajutorul tubului lor locomotor, urm rind pe tii i molu tele, mâncând pe
cei mici, mânca i de cei mari i mi când într-o încurc tur de nedescris cele
zece picioare pe care natura le-a a ezat pe capul lor, ca o coad de erpi
printre bancuri de tot soiul de pe ti. Nautilus, s-a deplasat timp de
câteva ore i plasele lui au adus o cantitate uria , unde am recunoscut cele
nou specii pe care d'Orbigny le=-a clasat pentru Oceanul Pacific.
în timpul zilei de 11 decembrie citeam în marele salon.
Ned Land i Sfat observau apele luminoase prin t bliile întredeschise.
Nautilus era nemi cat. Rezervoarele lui erau pline.
Era la o adâncime de o mie de metri, regiune pu in locuit în oceane,
în care numai pe tii mari ap reau din când în când.
Citeam, atunci, o carte încânt toare de Jean Mace, Servitorii
stomacului i savuram lectura aceasta ingenioas , când Sfat m întrerupse:
— Domnul vrea s pofteasc pu in aici? îmi zise el cu glasul
neobi nuit.
— Dar ce este, Sfat?
— S vad domnul.
M-am sculat, m-am sprijinit pe geam i am privit.
 în plin lumin , o gr mad enorm , neagr , nemi cat st tea ca
atârnat în fa a noastr . Am observat-o cu b gare de seam , c utând s
recunosc felul acestui gigantic cetaceu. Dar un gând mi-a trecut deodat
prin minte.
— Un vapor, am strigat eu.
— Da, r spunse canadianul, un vas stricat care s-a scufundat!
Ned Land nu se în elase. Eram în fa a unui vas, ale c ror frânghii
t iate atârnau chiar de catarge. înveli ul p rea s fie, înc , în bun stare i
trebuie s se fi scufundat abia de câteva ore. Trei trunchiuri de catarg, t iate
la doi metri peste punte ar tau c acest vas înclinat de vânt i care nu se
mai putea ridica, a trebuit s - i sacrifice catargele. Dar, culcat pe o parte, el
se umpluse cu ap . Trist spectacol, aceast ruin pierdut sub valuri, dar
înc mai trist era imaginea pun ii sale unde câteva cadavre ag ate de
frânghii mai st teau spânzurate!
Am num rat patru, patru b rba i, dintre care unul st tea în
picioare la cârm , apoi o femeie ie it pe jum tate prin podeaua
dunetei i inând un copil în bra e.
Ce scen ! St team mu i cu inima zdrobit în fa a acestui naufragiu
care s-a desf urat cu pu in timp în urm .
Nautilus înconjur vasul scufundat i o clip am putut citi pe t blia
lui din spate:
Florida, Sunderland
Acest groaznic spectacol a fost doar începutul din seria catastrofelor
maritime pe care Nautilus trebuia s le întâlneasc în calea sa. De când
trecea prin m rile mai umblate, z ream adesea înveli uri de vapoare care
putrezeau în ap , iar mai jos, pe fundul m rii, vedeam tunuri, ghiulele,
ancore, lan uri i alte multe obiecte de fier mâncate de rugin .
întâmplarea a condus vasul Nautilus spre insula Clermont Tonnerre,
una dintre cele mai curioase ale grupului, care a fost descoperit în 1822 de
c tre c pitanul Bell al vasului Minerva. Am putut, atunci, s studiez acest
sistem madreporic c ruia se datoresc insulele acestui ocean.
Madreporii, care nu trebuiesc confunda i cu coralii, au un esut
îmbr cat cu un strat de calcar i schimb rile structurii lor au f cut pe
domnul Milne Edwards, ilustrul meu profesor, s le claseze în cinci sec iuni.
Micile animalcule care secret acest polipier tr iesc cu miliardele în celulele
lor. Aceste depozite de calcar devin stânci, insule mici. i apoi, din ce în ce
mai mari. Aici, ele alc tuiesc un cerc care împrejmuie te un mic lac interior
pe care ni te cr p turi îl pune în leg tur cu marea. Acolo, acestea formeaz
bariere de stânci asemenea acelora care exist pe coastele Noii Caledonii i
ale diferitelor insule Pomotu. în alte p r i, ca în Insula Unirii sau Mauriciu,
dau na tere unor stânci de forme ciudate, un fel de ziduri drepte, pe lâng
care adâncimea oceanului este foarte mare.
Aceste ziduri erau mai cu seam opera madreporilor, cunoscu i sub
numele de milepori, porite, astree, meandrine.
Ace ti polipi se dezvolt mai cu seam în straturile agitate de la
suprafa a m rii i prin urmare ace tia încep construc ia la partea lor
superioar i se afund încetul cu încetul cu resturile de secre ie pe care le
elimin . Aceasta este, de altfel, i teoria lui Darwin, care l mure te, astfel,
formarea atolilor, teorie superioar , dup mine, aceleia care consider ca
baz lucr rilor madreporice, piscurile mun ilor sau ale vulcanilor ie i i cu
câ iva metri deasupra nivelului m rii.
Am putut observa, de foarte aproape, aceste ciudate ziduri, care, dup
înf i are, p reau s aib o adâncime de trei sute de metri i lumina f cea s
sclipeasc acest calcar str lucitor.
R spunzând unei întreb ri pe care mi-o puse Sfat asupra duratei de
cre tere a acestor bariere colosale, l-am uimit spunându-i c savan ii
socoteau aceast cre tere la o optime de deget într-un veac.
— Deci, pentru a în l a aceste ziduri, îmi spuse el, au trebuit?...
— O sut nou zeci i dou de mii de ani, bunul meu Sfat, ceea ce
înseamn c începerea acestor depuneri a avut loc cu mult înainte de
Hristos. De altfel, formarea p curii, adic mineralizarea p durilor inundate
de potopuri i r cirea stâncilor de bazalt, au cerut un timp cu mult mai
considerabil. Dar voi ad uga C zilele Bibliei nu sunt decât epoci, iar nu
intervalul care se scurge între dou r s rituri de soare, c ci, chiar dup
Biblie, soarele nu dateaz din prima zi a crea iei.
Când Nautilus a revenit la suprafa a oceanului, am putut îmbr i a cu
privirea aceast insul Clermont Tonerre, joas i împ durit . Stâncile ei
madreporice au fost fertilizate prin tornade i vijelii. Odat , un gr unte
oarecare, ridicat de un uragan de pe p mânturile vecine, a c zut pe
straturile ei calcaroase, amestecate cu resturile descompuse ale pe tilor i
ale plantelor marine care formeaz p mântul vegetal. O nuc de cocos,
împins de valuri, ajunge pe aceast coast nou . Germenele a prins
r d cini, arborele a crescut i a oprit vaporii de ap : s-a format un alt lac.
Vegeta ia s-a înmul it încetul cu încetul. Câteva animalcule, viermi, insecte,
s-au apropiat de insul pe trunchiuri rupte de vânt de pe alte insule.
Broa tele estoase au venit i au depus ou acolo. P s rile i-au f cut
cuiburile în pomi tineri. În acest fel, via a animal s-a dezvoltat i, atras de
verdea i de fertilitate, a ap rut omul.
Astfel s-au format aceste insule, opere imense ale vie uitoarelor
microscopice.
La 15 decembrie, am l sat la est seduc torul arhipelag i gra ioasa
insul Tahiti, regina Pacificului. Am z rit diminea a, la câteva leghe sub
vânt, piscurile înalte ale acestei insule.
Apele ei ne-au dat pe ti excelen i pentru mas , scrumbii, albicore i
câteva variet i de erpi de mare numi i murenofi i.
Nautilus f cuse opt sute de leghe. Pe log erau însemnate
nou mii apte sute dou zeci de leghe când a trecut de Arhipelagul
Tonga Tabu, unde pieriser echipajele lui Argo, lui Porcari) Prince i lui
Duke of Portland i Arhipelagul Navigatorilor, unde a fost ucis c pitanul de
Langle, prietenul lui la Peruza. Apoi am v zut Arhipelagul Viti, unde
s lbaticii au m cel rit pe marinarii vasului Union i pe c pitanul Bureau,
din Nantes, comandantul vaporului Aimable Josephine.
Tasman a fost acela care a descoperit acest grup în 1643, în acela i an
când Toricelli a inventat barometrul i când Ludovic al XlV-lea s-a urcat pe
tron. Las pe. al ii s judece care dintre aceste trei evenimente erau mai
folositoare omenirii.
Au venit apoi Cook, în 1714, d'Entrecasteaux, în 1795 i, în sfâr it,
Dumont d'Urville, în 1827, care a rezolvat toate problemele legate de acest
arhipelag. Nautilus se apropie de golfule ul Wailea, spa iul groaznicelor
aventuri ale c pitanului Dillon, care, cel dintâi, a luminat misterul
naufragiului lui la Peruza.
Acest golf, cur at în diferite rânduri de n mol, furnizeaz stridii
excelente. Am mâncat stridii f r m sur dup ce le deschideam, de-a
dreptul, pe masa noastr , dup preceptul lui Seneca. Aceste molu te
apar ineau speciei cunoscute sub numele de ostrea lamellosa, care este
foarte comun în Corsica. Aceast cantitate de stridii din Wailea trebuia s
fie considerabil i, desigur, c , f r multiplele cauze de distrugere, aceste
aglomera ii ar împotmoli golfurile, deoarece se num r pân la dou
milioane de ou la un singur individ.
i dac maestrul Land n-avea s se c iasc de l comia sa în aceast
împrejurare, este pentru c stridia e singura mâncare care nu provoac
niciodat indigestie. într-adev r, nu trebuie mai pu in de aisprezece duzini
din aceste molu te acefale pentru a da cele trei sute cincisprezece grame de
substan azotat , necesar hranei zilnice a unui singur om.
 XXX
STRÂMTOAREA DE TORRES
în timpul nop ii de 27 spre 28 decembrie, Nautilus p r si
împrejurimile Insulelor Vanikoro cu o vitez foarte mare. Direc ia era sud-est
i în trei zile a parcus cele apte sute cincizeci de leghe care separ grupul la
Peruza de vârful sud-est al Papuaziei.
La 1 ianuarie 1868, dis-de-diminea , Sfat a venit s m caute pe
platform .
— Domnule, îmi zise bravul b iat, domnul îmi va da voie s -i urez un
an bun?
— Cum de nu, Sfat, întocmai ca i când a fi la Paris în cabinetul meu
din Gr dina Plantelor! Primesc ur rile dumitale i- i mul umesc. Am s te
întreb numai ceea ce în elegi printr-un „an bun" în împrejur rile în care ne
g sim. S fie anul care va aduce sfâr itul re inerii noastre pe aceast nav
sau anul care va vedea urmarea acestei ciudate c l torii?
— Pe cinstea mea, r spunse Sfat, nu prea tiu ce s spun domnului.
Este drept c vedem lucruri ciudate i c de dou luni n-am avut timp s ne
plictisim. Ultima minune este totdeauna cea mai uimitoare i dac aceast
progresie se men ine nu tiu cum se va sfâr i. P rerea mea e c niciodat nu
vom reg si o asemenea ocazie. :
— Niciodat , Sfat.
— în afar de asta, domnul Nemo, care îndrept e te numele s u
latinesc, nu ne stinghere te mai mult ca atunci când nici n-ar exista.
— întocmai, Sfat.
— De aceea m gândesc, dac nu se sup r domnul, c un an bun ar
fi un an în care am putea vedea totul...
— A vedea totul, Sfat? Asta e cam mult; dar ce spune Ned Land?
— Ned Land spune tocmai contrariul a ceea ce spun eu, r spunse
Sfat. El este un spirit pozitiv i un stomac imperios.
A privi pe tii i a-i mânca mereu nu-i ajunge. Lipsa de vin, de pâine,
de carne, nu convine unui demn saxon obi nuit cu biftec i pe care brandy-
ul, luat într-o propor ie moderat , nu-l sperie!
— Cât despre mine, Sfat, nu aceasta m nemul ume te i m simt
foarte bine cu regimul de la bord.
— i eu, r spunse Sfat. De aceea m gândesc tot atât de mult s
r mân pe cât se gânde te de mult maestrul Land s fug . Deci, dac anul
care începe nu va fi bun pentru mine, va fi bun pentru el sau contrariul.
Astfel, va fi oricând cineva mul umit. în sfâr it, pentru a conchide, urez
domnului ceea ce face pl cere domnului.
— Mul umesc, Sfat. î i voi cere numai s amâni pe mai târziu chestia
darurilor i de a le înlocui deocamdat cu o strângere de mân . Acum n-am
decât atât.
— Domnul n-a fost niciodat atât de darnic, r spunse Sfat.
i dup vorbele acestea bunul b iat se întoarse pe vas.
La 2 ianuarie f cusem unsprezece mii trei sute patruzeci de mile,
adic cinci mii dou sute cincizeci de leghe de la punctul nostru de plecare
din m rile Japoniei. în fa a prietenului Nautilus se întindeau împrejurimile
primejdioase ale M rii de Coral, pe coasta de nord-est a Australiei.
Vasul nostru plutea la o distan de câteva mile fa de rmul stâncos
unde erau s se scufunde vasele lui Cook la 10 iunie 1770.
Dou zile dup ce am traversat acea mare la 4 ianuarie eram în
apropierea coastelor Papuaziei. Cu aceast ocazie c pitanul Nemo îmi zise c
inten ia lui era de a intra în
Oceanul Indian prin strâmtoarea de Torres. îmi spuse numai atât. Ned
a v zut cu pl cere c acest drum îl apropia de m rile europene.
Aceast strâmtoare, de Torres, este tot atât de primejdioas datorit
stâncilor ei precum i datorit locuitorilor' s lbatici care locuiesc pe coastele
ei. Ea desparte marea insul Papua, numit i Noua Guinee, de Noua
Oland .
Nautilus ajunse, a adar, la intrarea celei mai primejdioase strâmtori a
globului, pe care cei mai îndr zne i navigatori abia se încumet s-o treac ,
strâmtoare pe care Louis Paz de Torres o înfrunt întorcându-se din m rile
de sud în Melanezia i unde, în anul 1840, corvetele lui Dumont d'Urville
erau s se piard . Nautilus , superior tuturor primejdiilor m rii, avea s
fac , totu i, cuno tin cu stâncile de corali.
Strâmtoarea de Torres are treizeci i patru de leghe l ime, dar e
pres rat cu o gr mad de insule mai mici i mai mari i cu stânci care fac
naviga ia ei aproape imposibil . Prin urmare, c pitanul Nemo a f cut toate
preg tirile pentru a trece pe acolo. Nautilus, plutind la suprafa , înainta
încet. Elicea lui, ca o coad de cetaceu, b tea tacticos valurile.
Profitând de aceast situa ie, amândoi tovar ii mei i cu mine am
luat loc pe platforma mereu pustie. în fa a noastr se în l a cabina
cârmaciului, în care c pitanul Nemo însu i era la comanda vasului Nautilus.
 Marea clocotea cu furie în jurul submarinului. Valurile, care treceau
de la sud-est la nord-vest cu o vitez de dou mile i jum tate, se spintecau
de corali, ale c ror capete se iveau ici i colo deasupra apei.
— Iat o mare rea! îmi zise Ned Land.
— Afurisit , într-adev r, am r spuns eu, i care nu convine deloc unui
vas ca Nautilus.
— Trebuie, relu canadianul, ca acest blestemat de c pitan s fie sigur
de priceperea sa, c ci v d aici ni te stânci de corali care ar sf râma înveli ul
lui în mii de buc i, numai de l-ar atinge!
— într-adev r, situa ia era primejdioas , dar Nautilus p rea c se
strecoar ca prin farmec în mijlocul acestor stânci furioase.
El nu urma întocmai calea navelor Astrobal i Zelee care a fost fatal
pentru Dumont d'Urville. El o lu mai la nord, înconjur insula Murray i
reveni spre sud-vest, spre Trec toarea Cumberland. Credeam c va merge
de-a dreptul în tr-acolo, când, continuând spre nord-vest, el trecu printre
nenum rate insule i ostroave pu in cunoscute, spre Insula Tound i spre
Canalul R u.
. M întrebam dac c pitanul, imprudent pân la nebunie, voia s - i
expun vasul în acea trec toare unde se izbir amândou corvetele lui
Dumont d'Urville, când, modificând a doua oar direc ia sa i t ind drept
spre vest se îndrept spre Insula Gueboroar.
Era atunci ora trei dup -amiaz , timpul fluxului. Nautilus se apropie
de aceast insul pe care o v d, înc , având marginile ei deosebite. Am
înconjurat-o în mai pu in de dou mile.
Deodat , o izbitur m r sturn . Nautilus se lovise de o stânc i
r mase nemi cat.
Când m-am ridicat, am z rit pe platform pe c pitanul Nemo i pe
ajutorul s u. Ei examinau situa ia vasului schimbând câteva vorbe în graiul
lor de neîn eles.
Iat care era acea situa ie. La dou mile de tribord, ap rea Insula
Gueboroar, a c rei coast se rotunjea de la nord la vest ca un bra imens.
Spre sud i spre est se ar tau de-acum câteva capete de corali pe care
refluxul îi l sase descoperi i. Ne în epenisem într-una dintre acele m ri unde
fluxurile sunt mici, o împrejurare sup r toare pentru soarta submarinului
Nautilus. îns , vasul nu suferise nici o stric ciune, atât era de solid înveli ul
lui. Dar dac nu putea nici s se scufunde, nici s se deschid , el risca s
r mân în epenit pentru totdeauna între aceste stânci i, atunci, adio
aparatului submarin al c pitanului Nemo.
 M gândeam astfel, când c pitanul, rece i calm, mereu st pân pe
sine, p rând nemi cat i lini tit, se apropie:
— Un accident? i-am zis.
— Nu, un incident, îmi r spunse el.
— Dar un incident, am ad ugat eu, care v va sili, poate, s
redeveni i un locuitor al p mântului de care fugi i!
. C pitanul Nemo se uit la mine în chip ciudat i a f cut un
gest negativ. M-a l sat s în eleg c nimic nu-l va sili vreodat s pun
piciorul pe un continent. Apoi el zise:
— De altfel, domnule Aronnax, Nautilus nu e pierdut. El v va
conduce înc în mijlocul minun iilor oceanului. Abia începem c l toria
noastr i nu doresc s m lipsesc atât de curând de onoarea tov r iei
dumneavoastr .
— îns , c pitane Nemo, am reluat eu f cându-m c nu în eleg ironia
acestei fraze, Nautilus s-a împotmolit în plin flux. Cum fluxurile nu sunt
mari în Pacific i dac nu pute i u ura de sabur pe Nautilus — ceea ce mi
se pare cu neputin — nu v d cum îl ve i despotmoli.
— Fluxurile nu sunt mari în Pacific, ave i dreptate, domnule profesor,
r spunse c pitanul Nemo, dar, în strâmtoarea de Torres se mai g se te o
diferen de un metru i jum tate între nivelul fluxului i refluxului. Azi e în
4 ianuarie, peste cinci zile avem lun plin . Deci, a fi foarte mirat dac
acest fenomen n-ar în l a îndeajuns cantit ile de ap i dac nu mi-ar face
un serviciu pe care nu vreau s -l datoresc decât lui.
Urmat de ajutorul s u, c pitanul Nemo coborî în untrul lui Nautilus.
Cât despre vas, el r mânea nemi cat, ca i când polipii de corali l-ar fi
în epenit pe veci în cimentul lor de nedistrus.
— Ei bine, domnule? mi-a zis Ned Land care a venit spre mine dup ce
plecase c pitanul.
— Ei bine, amice Ned, vom a tepta lini ti i fluxul din 9 ianuarie, c ci
pare c luna va fi atât de dr gu s ne trimit apa necesar .
— Pur i simplu?
— Pur i simplu.
— i c pitanul acesta nu va ancora, nu- i va pune ma ina în lan uri i
nu va face tot ce trebuie pentru a-l despotmoli?
— Deoarece va fi de ajuns fluxul, r spunse simplu Sfat.
Canadianul se uit la Sfat i a dat din umeri. în el vorbea marinarul.
 — Domnule, r spunse el, pute i s m crede i dac v spun c aceast
bucat de fier nu va mai naviga niciodat nici pe m ri, nici sub m ri. Nu e
bun decât de vândut la mezat. De aceea cred c a sosit clipa ca s-o tulim.
— Amice Ned, r spunsei eu, n-am pierdut încrederea în acest viteaz
Nautilus i în câteva zile vom ti ce s credem despre fluxurile Pacificului.
De altfel, sfatul de a fugi ar fi foarte bun dac am fi în apropierea coastelor
Angliei sau ale Proven ei, dar în împrejurimile Papuasiei e altceva i vom
avea oricând timpul s recurgem la aceast extremitate dac Nautilus nu va
izbuti s se despotmoleasc , ceea ce a privi ca un eveniment foarte grav.
— Dar n-am putea cerceta cel pu in terenul? relu Ned Land. Iat o
insul . Pe aceast insul sunt pomi. Sub ace ti pomi sunt animale
purt toare de costi e i de c rnuri pe care le-a gusta cu drag.
— Aici, amicul Ned are dreptate, zise Sfat i sunt de partea lui.
Domnul n-ar putea ob ine de la c pitanul Nemo aprobarea s ne transporte
pe p mânt, fie numai ca s nu pierdem obi nuin a de a c lca cu piciorul
p r ile solide ale planetei noastre?
— Pot s -i cer asta, am r spuns eu, dar el ya refuza.
— Totu i, domnul s binevoiasc s ri te, zise Sfat i vom ti ce s
credem despre amabilitatea c pitanului.
Spre marea mea surprindere c pitanul Nemo mi-a dat voie.
El mi-a dat-o gra ios i curtenitor, f r s -mi fi cerut f g duin a de a
m întoarce la bord.
A doua zi, la 5 ianuarie, corabia a fost scoas din locul ei i împins în
mare de pe platform . Doi oameni ajungeau pentru aceast opera ie. Vâslele
erau acolo i n-aveam decât s ne a ez m la locurile noastre.
Pe la ora opt, înarma i cu pu ti electrice i cu topoare, am plecat de pe
Nautilus. Marea era destul de lini tit . Un vânti or sufla dinspre p mânt.
Sfat i cu mine vâsleam cu putere,
iar Ned Land cârmea în trec torile înguste dintre stânci.
Corabia plutea repede.
Ned Land nu- i putea st pâni bucuria. Era un prizonier sc pat din
închisoare i nici nu se gândea c va trebui s se întoarc .
— Carne! repet el, vom mânca, a adar, carne i ce carne!
Vânat adev rat! Nu zic c pe tele nu e ceva bun, dar nu trebuie
abuzat i dup o bucat de vânat proasp t, fript pe j ratic, mi-a l sat gura
ap .
La opt i jum tate, corabia lui Nautilus trase pe o plaj de nisip dup
ce trecuse cu bine cercul de corali care înconjura insula Gueboroar.
 XX
CÂTEVA ZILE PE USCAT
Eram foarte mi cat când am coborât pe p mânt. Ned Land încerca
p mântul cu piciorul pentru a se convinge dac a pus cu adev rat st pânire
pe el. Nu erau, totu i, decât dou luni de când eram, dup expresia
c pitanului Nemo, „pasagerii lui Nautilus", adic în realitatexprizonierii
comandantului s u.
în câteva minute eram la o dep rtare de coast cât ine b taia pu tii.
P mântul era aproape cu totul madreporic, dar câteva m tci de izvoare
secate, pres rate cu firimituri de granit, ar tau c aceast insul era
urmarea unei forma iuni primordiale. Tot orizontul se ascundea sub o
perdea de p duri admirabile. Pomi enormi, care aveau câteodat .în l imea
de dou sute de picioare, se uneau unii cu al ii prin ni te cununi
de liane, adev rate hamacuri naturale pe care le leg na o adiere de
vânt. Erau acolo mimoze, ficu i, casuarine, tecki, hibicu i, pendanu i,
palmieri care Cre teau de-a valma iar pe jos, la ad postul bol ilor lor verzi,
se întindea un covor de orhidee, de leguminoase i ferigi.
Dar f r a b ga în seam toate aceste frumuse i ale florei papuasice,
canadianul p r si pl cutul pentru folositor. El a z rit un cocotier, a rupt
câteva dintre fructele lui, le-a desf cut i am b ut laptele i le-am mâncat
miezul cu o adev rat pl cere.
— Excelent! zise Ned Land.
— Delicios, r spunse Sfat.
— i eu nu cred, zise canadianul, ca Nemo al dumneavoastr s se
împotriveasc s aducem la bord corabia înc rcat cu nuci de cocos.
— O vorb , maestre Land, am zis pescarului, care se preg tea tocmai
s se aga e de un cocotier; cocosul, ce-i drept, este un lucru foarte bun, dar
înainte de a umple barca cu nucile lui, ar fi bine s Cercet m dac insula nu
produce i alt fel de hran , nu mai pu in folositoare. Cred c legumele
proaspete ar fi bine primite în buc t ria lui Nautilus.
— Domnul are dreptate, r spunse Sfat, i propun s rezerv m trei
locuri în barca noastr : unul pentru fructe, altul pentru legume i al treilea
pentru vânat, din care n-am z rit înc nici o urm .
— S ne urm m, deci, excursia, am reluat eu, dar s fim cu ochii în
patru. Cu toate c insula nu pare locuit , s-ar putea ca ea s con in indivizi
care ar fi mai pu in mofturo i decât noi în privin a alegerii vânatului!
—; Hei! Hei! f cu Ned Land cu o mi care a m selelor foarte
semnificativ . Pe cinstea mea c încep s pricep farmecul antropofagiei!
 — Ned, Ned, ce spui? r spunse Sfat. Dumneata, antropofag? Dar nu
voi mai fi în siguran lâng dumneata, eu care locuiesc în cabina dumitale!
M voi scula, oare, într-o diminea pe jum tate sfâ iat?
— Amice Sfat, te iubesc mult, îns nu îndeajuns ca s te m nânc.
— Nu cred, r spunse Sfat. Haide i la vân toare! Trebuie —
numaidecât s prindem un vânat pentru a s tura pe acest canibal; altfel,
întro bun zi, domnul nu va g si decât altfel buc i de servitor ?
În timpul acestui schimb de cuvinte am p truns sub bolta întunecat
a p durii i timp de dou ore am cutreierat în toate direc iile.
întâmplarea ne sluji dup dorin în c utarea vegetalelor de mâncat i
unul dintre cele mai trebuincioase produse ale zonei tropicale ne-a furnizat
un aliment pre ios care lipsea la bord.
Vreau s vorbesc de arborele de pâine, foarte abundent în Insula
Gueboroar i am observat, mai cu seam , acea varietate lipsit de sâmburi,
care se nume te în limba malaiezian „Rina".
Acest pom se deosebea de ceilal i printr-un trunchi drept i înalt de
patruzeci de picioare. Creasta lui, frumos rotunjit i alc tuit din frunze
mari, multilobe, ar ta îndeajuns ochilor unui naturalist c acesta era un
„artocapus", care fusese naturalizat cu succes în Insulele Mascareignes. Din
mul imea lui de verdea se desf ceau ni te fructe mari rotunde, late de un
decimetru, cu coaja aspr . Folositor vegetal cu care natura a desp gubit
inuturile unde lipse te grâul i, care, f r a cere nici o cultivare, d fructe
timp de opt luni pe an.
Ned Land cuno tea bine aceste fructe; el le mâncase în multele sale
c l torii i tia cum s le prepare. Când le-am z rit, nu s-a mai putut re ine:
— Domnule, îmi zise el, s fiu al dracului dac nu gust din acest aluat
al arborelui de pâine!
— Gust amice Ned, gust cât pofte ti. Am venit aici ca s facem
experien e. Ei bine, s le facem.
— N-o s dureze mult, r spunse canadianul.
i, înarmat cu o lup , el aprinse un foc din lemne moarte care începu
s pâlpâie vesel. În timpul acesta, Sfat i cu mine culegeam cele mai bune
fructe de pe artocapus. Câteva nu erau înc îndeajuns de coapte i coaja lor
groas era acoperit
pu un strat alb, lânas. Altele, foarte numeroase, g lbui i gelatinoase,
nu a teptau decât clipa de a fi culese.
Aceste fructe n-aveau nici un-sâmbure. Sfat aduse o duzin i Ned
Land, care le puse pe j ratic dup ce le t iase în felii groase, repeta întruna:
 — O s vede i, domnule, ce bun e pâinea asta!
— Mai ales când ne-a lipsit atâta vreme, zise Sfat.
Dup câteva minute, partea fructelor expus la foc se pr jise de-a
binelea. în untru era un aluat alb, un fel de miez moale care sem na la gust
cu anghinara.
Trebuie s m rturisesc c aceast pâine era excelent i am mâncat
cu mare pl cere.
— Din p cate, am spus eu, acest aluat nu se poate p stra proasp t i
mi se pare de prisos s lu m provizii la bord.
— Ei, alta, domnule! strig Ned Land. Dumneavoastr vorbi i ca un
naturalist, dar eu procedez ca un brutar. Sfat, f o provizie din aceste fructe
pe care le vom lua cu noi când ne vom întoarce.
— i cum ai s le prepari? am întrebat pe canadian.
— F când din miezul lor un aluat fermentat care nu se stric
niciodat . Când voi vrea s -l întrebuin ez, îl voi fierbe în buc t ria vaporului
i cu tot gustul lui acri or, o s -l g si i minunat.
— Atunci, maestre Ned, v d c nu mai lipse te nimic la pâinea asta.
— Ba, domnule profesor, r spunse canadianul, lipsesc câteva fructe
sau cel pu in câteva legume.
— S c ut m fructe i legume.
Când recolta noastr a fost terminat , ne-am dus s complet m acest
prânz „p mântesc".
Cercet rile noastre n-au fost zadarnice i spre amiaz f cuser m o
provizie destul de mare de banane. Aceste produse delicioase din zona
ecuatorial se coc pe tot timpul anului i malaiezienii, care le-au dat numele
de „pisang", le m nânc
f r s le fiarb . Am mai cules i ni te manghieri foarte gusto i i de o
m rime de necrezut. Dar aceast recolt ne-a luat mult timp, ceea.ce nu
regretam,» nult în sfâr it, întreb Sfat, nu ne mai lipse te nimic, amice Ned?
— Hm! f cu imediat canadianul. Toate vegetalele acestea nu sunt
decât pentru desert. Dar supa? Dar friptura?
— într-adev r, am zis eu, Ned ne-a f g duit ni te costi e care mi se
par foarte problematice.
— Domnule, r spunse canadianul, nu numai c vân toarea nu este
ispr vit , ea nu e nici m car început . Ave i pu intic r bdare, c trebuie s
întâlnim vreun animal cu pene sau cu p r i dac nu-l vom întâlni aici, îl
vom întâlni în alt parte.
 — i dac nu-l vom întâlni azi, îl vom întâlni mâine, ad ug Sfat, c ci
nu trebuie s ne îndep rt m prea mult. Eu sunt chiar de p rere s ne
întoarcem spre corabie.
— Ce! De-acum? strig Ned.
— Trebuie s ne întoarcem înainte de a se întuneca, am zis eu.
— La drum, relu Sfat.
Ne-am întors prin p dure i am completat recolta noastr cu varz
palmist , care trebuia culeas din vârful pomilor, cu maz re, pe care
b tina ii o numesc „abru" i cu igname de o calitate superioar .
Eram supraînc rca i cu provizii când am ajuns la corabie.
Totu i, pentru Ned Land tot n-aveam îndeajuns. Dar soarta l-a
favorizat.
în clipa când ne-am îmbarcat, el a z rit câ iva copaci înal i de dou zeci
i cinci pân la treizeci de picioare, care apar ineau speciei palmierilor.
Ace ti pomi, tot atât de pre io i ca i artocapu ii, sunt socoti i ca produsele
cele mai folositoare ale Malaieziei.
Erau ni te sagotieri, vegetale care cresc f r cultur , înmul indu-se ca
i duzii prin ml di ele sau prin semin ele lor.
'i Ned Land tia cum s procedeze cu ace ti pomi. î i apuc Toporul
sau trei dintre ei.
Priveam la el mai curând cu ochii unui naturalist decât cu ochii unui
om fl mând. El începu prin a jupui de pe fiecare trunchi o fâ ie de coaj
groas de un deget, care acoperea o
re ea de fire lungi înnodate, lipite între ele cu un fel de f in gumoas .
Aceast f in era sagu, substan care sluje te!.la' hr nirea popula iei
malaieziene.
Ned Land se mul umi pentru moment de a t ia aceste trunchiuri în
buc i, ca i când ar fi preg tit lemne de foc, l sând pe mai târziu grija de a
extrage f ina, de a o trece printr-o pânz , pentru a o desp r i de firele
pomului, de a o usca la soare i de a o l sa s se înt reasc în tipare.
în sfâr it, pe la cinci spre sear am p r sit coasta insulei i dup o
jum tate de or eram pe Nautilus. Nimeni nu se ar t la sosirea noastr .
Dup ce îmbarcar m proviziile, am coborât în camera mea. Masa era
preg tit . Am mâncat i apoi am adormit.
A doua zi, 6 ianuarie, la r s ritul soarelui, eram pe drum.
Barca, dus de valurile care b teau înspre p mânt, atinse insula în
câteva clipe.
 Am debarcat i am urmat pe Ned Land, ale c rui picioare lungi
amenin au s ne-o ia înainte.
Ned Land urc coasta spre vest, apoi, trecând în vad prin matca unor
izvoare, ajunse într-un es împrejmuit cu p duri admirabile. Câ iva
pesc ru i se învârteau de-a lungul apelor, dar nu ne l sau s ne apropiem
de ei. Pruden a lor îmi dovedi c aceste p s ri tiau ce s cread despre
specia noastr i am conchis c dac insula nu era locuit , era cel pu in
vizitat de fiin e omene ti.
Dup ce traversar m o p une destul de mare, am ajuns la marginea
unei p durici animate de cântecul i zborul unui mare num r de p s ri.
— Deocamdat nu sunt decât p s ri, zise Sfa .
— Dar sunt i p s ri care se m nânc ! r spunse pescarul.
— Ba nu, amice Ned, r spunse Sfat, c ci nu v d aici decât simpli
papagali:
— Amice Sfat, r spunse seriqs Ned, papagalul este fazanul celor ce n-
au altceva de mâncat.
nu i vei ad uga, am zis eu, c acest animal, bine preparat, într-
adev r, sub frunzi ul des al acestei p duri, o lume întreag de papagali
zbura din creang -n creang , nea teptând decât o educa ie mai îngrijit ca
s vorbeasc limba omeneasc . Pentru moment, ei tr nc neau în tov r ia
nevestelor lor de toate culorile i a serio ilor cacadu i care p reau c
mediteaz vreo problem filozofic în timp ce lorii, de un ro u aprins,
treceau ca o bucat de pânz dus de vânt în mijlocul calao ilor cu zborul
zgomotos i a papua ilor picta i cu nuan ele cele mai fine ale cerului i a
unei întregi variet i de p s ri încânt toare, dar care nu erau bune de
mâncat.
Totu i, mai lipsea acestei colec ii o pas re particular acestor inuturi,
care n-a trecut niciodat de marginile Insulelor Aru i a Insulelor Papuas.
Dar soarta îmi rezerv s-o admir peste pu in vreme.
Dup ce am trecut printr-o p dure nu tocmai deas , am dat de o
câmpie plin cu tufi uri. Am v zut în l ându-se ni te p s ri admirabile, ale
c ror pene lungi le silea s zboare contra vântului. Zborul lor leg nat,
sclipirea culorilor lor atr geau i fermecau privirea. Nu era mare lucru s le
recunosc.
— P s rile Paradisului! am strigat eu.
—- Ordinul vr biilor, sec iunea clistomorilor, r spunse Sfat.
— Familia potârnichilor? întreb Ned Land.
 — Nu cred, me tere Land. Totu i m bizui pe îndemânarea dumitale
pentru a prinde unul dintre aceste încânt toare exemplare ale naturii
tropicale!
— Vom încerca, domnule profesor, cu toate c ne pricepem mai bine
cu cangea decât un pu ca.
Malaiezienii, care fac un mare comer cu p s rile astea cu chinezii, au,
pentru a le prinde, felurite mijloace pe care noi nu le putem întrebuin a. Le
întind la uri în vârful pomilor înal i, unde p s rile Paradisului locuiesc de
preferin .
Câteodat le prind cu ajutorul unui obiect cleios, care le în epene te
mi c rile. Ei merg pân acolo încât otr vesc fântânile unde acestea
obi nuiesc s bea. Cât despre noi, trebuia s ne mul umim s le împu c m
din zbor, ceea ce era o slab ans pentru noi ca s le nimerim. într-adev r,
am terminat f r folos o parte din muni ia noastr .
Pe la unsprezece de diminea , trecuser m de primul plan al mun ilor
care formeaz centrul insulei i nu vânasem mai nimic. Nu mai puteam de
foame. Noi ne-am bizuit pe vânat i asta era o mare gre eal . Din fericire,
Sfat, spre marea lui surprindere, d du o dubl lovitur care ne asigur
dejunul. El împu c un porumbel alb i o gugu tiuc , pe care i-am jumulit
i i-am fript la un foc tare de lemne moarte. în timpul acesta, Ned prepar
fructele artocapus-ului. Apoi, porumbelul i gugu tiuc au fost mâncate
pân la oase i declarate excelente. Nucile t mâioase, cu care le place s se
hr neasc , le parfumeaz carnea f când din ele o mâncare delicioas .
— E ca i când g inile s-ar hr ni cu trufe, zise Sfat.
— i acum, Ned, ce- i mai lipse te? am întrebat pe canadian.
— Un vânat pe patru picioare, domnule Aronnax, r spunse Ned Land.
To i porumbeii ace tia nu-s decât o gustare, care nu face decât s - ia â e
pofta de mâncare. Astfel, pân ce nu voi fi omorât un animal cu costi e, nu
voi fi mul umit.
— Nici eu, Ned, dac nu voi prinde o pas re a Paradisului.
— S continu m, deci, cu vân toarea, r spunse Sfat, dar
îndreptându-ne spre mare. Am ajuns la primele pante ale mun ilor i m
gândesc c ar fi mai bine s ne apropiem de inutul p durilor.
Era o p rere bun i am urmat-o. Dup o or de drum am ajuns la o
adev rat p dure de sagutieri. Câ iva erpi nev t m tori fugeau sub pa ii
no tri. P s rile Paradisului zburau când noi ne apropiam i nu mai aveam
speran e de a mai atinge vreuna, când Sfat, care mergea înainte, se aplec
deo dat , sc p un strig t de izbând i se întoarse spre mine aducându-mi
o pas re admirabil .
— A! Bravo, Sfat! am strigat eu.
— Domnul este prea bun, r spunse Sfat.
— Ba nu, b iete. Ai dat o lovitur de maestru. S prinzi una dintre
p s rile astea i înc una vie i s-o prinzi cu mâna!
— — Dac domnul ar vrea s-o examineze de aproape, ar vedea c n-
am avut mare merit, deoarece pas rea aceasta e beat ca o prepeli .
— Beat ?
— Da, domnule, beat de nucile t mâioase pe care le mânca sub
nucul acela unde am prins-o. Prive te, amice Ned, prive te efectele
monstruoase ale l comiei!
Sfat nu se în elase. Aceast pas re a Paradisului, beat de zeama
ame itoare, era neputincioas . Ea nu putea zbura; abia c umbla. Asta nu
m nelini ti i am l sat-o s se dezmeticeasc , cu încetul.
Aceast pas re apar inea celei mai frumoase categorii dintre cele opt
specii care se afl în Papua i în insulele vecine. Era pas rea Paradisului,
„marele smarald", una dintre cele mai rare. Avea o lungime de trei decimetri.
Capul ei era relativ mic, ochii aproape de cioc i tot mici. Dar avea un
admirabil amestec de nuan e, ciocul galben, picioarele i unghiile cafenii,
aripile verzui i ro ii la capete, pe cap i pe gât un galben palid, pieptul de
culoarea smaraldului. Firicele îndoite i pufoase se în l au' de la coad de
unde porneau pene lungi foarte u oare, admirabil de sub iri i care
des vâr eau ansamblul acestei p s ri minunate, pe care indienii au poreclit-
o „pas rea soarelui".
Doream din suflet s pot aduce la Paris acest superb specimen al
p s rilor Paradisului ca s -l d ruiesc Gr dinii Plantelor care nu posed nici
unul viu.
— Aceast pas re este, a adar, foarte rar ? întreb canadianul cu
tonul unui vân tor care pre uie te foarte pu in vânatul din punct de vedere
al artei.
— Foarte rar , bunul meu tovar i mai cu seam foarte greu de
prins vie. i chiar moart , aceast pas re este obiectul unui important trafic.
De aceea b tina ii fac p s ri false, cum se fac perle i diamante false.
— Ce! strig Sfat, se fac p s ri false?
— Da, Sfat.
— i domnul cunoa te procedeul indienilor?
 — Foarte bine. P s rile Paradisului, în timpul vântului de est, î i pierd
admirabilele pene cu care le este înconjurat coada. Aceste pene le culeg
falsificatorii de p s ri i le înfig foarte îndemânatic în vreun biet papagal pe
care-l mutileaz .
Apoi ei picteaz cus turile, lustruiesc pas rea i expediaz la muzeele
sau la amatorii din Europa, aceste produse ale ciudatei lor industrii.
— Bun! a f cut Ned, dac nu-i pas rea, sunt penele ei i atâta timp
cât obiectul nu este destinat pentru a fi mâncat, nu v d nici un r u la
mijloc!
Dar dac dorin ele mele erau satisf cute prin posesia acestei p s ri,
nu tot a a era i cu canadianul. Din fericire, pe la ora dou , Ned Land trânti
un splendid porc de p dure, dintre aceia pe care b tina ii îi numesc „bari-
utang".
Animalul se ivise tocmai la timp ca s ne procure adev rata carne de
patruped i a fost bine primit. Ned Land era mândru de împu c tura lui.
Porcul, lovit de un glon electric, a c zut mort pe loc.
Canadianul l-a spintecat i l-a cur at, dup ce scoase vreo ase
costi e spre a le frige pentru masa de sear . Apoi, am continuat cu
vân toarea care trebuia s fie însemnat prin ispr vile lui Ned i ale lui Sfat.
într-adev r, amândoi prietenii, cutreierând tufi urile, au speriat un
grup de canguri care au luat-o la fug . Dar aceste animale n-o terseser
atât de repede, încât capsula electric s nu le poat atinge în goana lor.
— Ah, domnule profesor, striga Ned Land ame it de furia
vân torului, ce vânat excelent, g tit la aburi! Ce mai provizie pentru
Nautilus] Doi! Trei! Cinci trânti i! i.«când m gândesc c vom în f ca toat
carnea asta, pe când tic lo ii nu vor avea nici o f râmi !
Cred c în excesul bucuriei sale, canadianul, dac n-ar fi
vorbit atât, ar fi m cel rit toat banda! Dar el se mul umi cu o duzin
de marsupiale, „care alc tuiesc ordinul întâi al mamiferelor aplacentare",
zise Sfat. Aceste animale erau mici.
Era o specie de „canguri-iepuri" ce tr iesc mai cu seam în scorburile
pomilor i pot fugi foarte repede. Dar, dac sunt tocmai mari, cel pu in
carnea lor este cea mai c utat .
Eram foarte mul umi i de rezultatele vân torii noastre.
Bucurosul Ned î i propuse s mai revin i în ziua urm toare în
aceast insul fermecat pe care voia s-o cure e de toate patrupedele bune
de mâncat. Dar nu se gândea la ceea ce putea s i se mai întâmple.
 Pe la ora ase ne-am întors pe plaj . Barca noastr era la locul ei.
Nautilus, asemenea unei lungi stânci, se z rea la suprafa a valurilor la dou
mile de mal.
Ned Land, f r s mai întârzie, se ocup de arz toarea chestiune a
prânzului. El se pricepea de minune la g tit. Costi ele de „bari-utang" fripte
pe j ratic împr tiar în curând un miros delicios care parfum aerul!
Dar observ c merg i eu pe urmele canadianului. Iat -m în extaz în
fa a unei fripturi de porc proasp t! S mi se ierte, precum am iertat i eu
me terului Land i pentru acelea i cauze!
în sfâr it, prânzul era minunat. Dou gugu tiuce încheiar acest
meniu. Coca de sagu, pâinea de artocapus, câ iva manghi, o jum tate de
duzin de ananas i lichiorul fermentat din anumite nuci de cocos ne
înveselir . Cred c bunii mei tovar i n-aveau mintea tocmai limpede.
— Ce ar fi s nu ne întoarcem ast -sear la Nautilusl zise Sfat.
— Ce ar fi s nu ne întoarcem niciodat ? .ad ug Ned Land.
în acea clip o piatr a c zut la picioarele noastre i s-a oprit deodat
propunerea pescarului.
TR SNETUL C PITANULUI NEMO
Ne-am uitat înspre p dure.
— O piatr nu cade din cer, zise Sfat, sau de nu, merit numele de
meteorit.
O a doua piatr , bine rotunjit , care smulse din mâna lui Sfat o pulp
de gugu tiuc , d du înc mai mult t rie observa iei lui.
Scula i to i trei, cu pu ca la um r, eram gata de a r spunde la atac.
— S fie oare maimu e? strig Ned Land.
— Ba avem de-a face cu s lbaticii, r spunse Sfat.
— Spre corabie! am zis eu îndreptându-m spre mare. Trebuia,
într-adev r, s batem în retragere, c ci vreo dou zeci de b tina i, înarma i
cu s ge i i cu pra tii, se ivir la marginea unui desi care închidea orizontul
la dreapta, la o sut de pa i de noi.
Barca noastr era la zece stânjeni de noi.
S lbatici se apropiau f r a fugi; dar ne acopereau cu demonstra iile
cele mai ostile. Pietrele i s ge ile plouau.
Ned Land nu voise s p r seasc proviziile i, cu toat primejdia, cu
porcul într-o parte, cu cangurii în cealalt , el o tulea cu o oarecare iu eal .
în dou minute eram la mal. A înc rca barca acum cu proviziile i cu
armele, a o împinge în mare, a-i potrivi vâslele, nu era decât treab de-o
clip . Nu am f cut îns patru sute de metri, când o sut de s lbatici,!
wriârid i gesticulând au intrat în ap pân la brâu. M-am uitat dac ivirea
lor va atrage pe platform câ iva oameni din Nautilus. Dar nimic.
Peste dou zeci de minute eram pe punte. T bliile erau deschise. Dup
ce am legat corabia, am intrat în untrul vasului Nautilus.
Am coborât în salon, de unde se auzeau câteva acorduri.
C pitanul Nemo, aplecat peste orga lui, era adâncit într-un extaz
muzical.
— C pitane! am zis eu atingându-l cu mâna.
— A! Dumneavoastr sunte i, domnule profesor, îmi zise el. Ei bine,
cum v-a mers cu vân toarea? A i avut noroc?
— Da, c pitane, am r spuns eu; dar, din nenorocire, am adus cu noi o
turm de bipede a c ror vecin tate e de temut.
— Ce fel de bipede!
— S lbatici.
— S lbatici! r spunse c pitanul Nemo cu ironie. i v mira i, domnule
profesor c , punând piciorul pe unul dintre p mânturile acestui glob, a i dat
de s lbatici? S lbatici! Unde nu sunt s lbatici? i de altfel, sunt ei mai r i
decât al ii, ace tia pe care-i numi i s lbatici?
— Dar, c pitane...
— Cât despre mine, domnule, eu am întâlnit s lbatici peste tot. —
Ei bine, am r spuns eu, dac nu vre i s -i primi i la bordul lui Nautilus, a i
face bine s lua i m suri de paz .
— Lini ti i-v , domnule profesor, n-ave i de ce s fi i îngrijorat.
— Dar ei sunt foarte numero i.
— Câ i a i num rat?
— Cel pu in o sut .
— Domnule Aronnax, r spunse c pitanul Nemo, ale c rui degete
atingeau din nou clapele orgii, chiar dac to i b tina ii din Papua s-ar
strânge pe aceast plaj , Nautilus n-ar avea de ce s se team de atacurile
lor! .
Degetele c pitanului alergar pe claviatura instrumentului, iar eu am
urcat din nou pe platform . Se întunecase. Nu mai
z ream decât foarte nedeslu it Insula Gueboroar. Dar focurile
numeroase aprinse pe plaj îmi ar tau c s lbaticii n-aveau de gând s-o
p r seasc .
Am r mas, astfel, singur, timp de câteva ore, când gân-dindu-m la
ace ti b tina i — f r s -mi fie team de ei, lini tit de încrederea
c pitanului — când uitându-i pentru a admira splendoarea acestei nop i de
la tropice. Gândurile îmi zburau spre Fran a, spre acele stele zodiacale care
trebuiau s o lumineze peste câteva ore. Luna str lucea în mijlocul
constela iilor din zenit.
Pe la miezul nop ii, v zând c totul este lini tit pe valurile întunecate
cât i sub pomii de pe rm, m-am întors în cabina mea i am adormit
lini tit.
Pe la ase diminea a, pe 8 ianuarie m-am urcat pe platform .
B tina ii tot pe plaj erau, mai numero i îns decât în ajun — poate cinci
sau ase sute. Câ iva, profitând de reflux înaintaser pe vârful coralilor, la
mai pu in de patru sute de metri de Nautilus. îi vedeam bine. Erau adev ra i
papua i, oameni înal i i bine f cu i, cu fruntea lat , cu nasul gros, dar nu
turtit, cu din ii albi. P rul lor lânos, vopsit în ro u, nu se potrivea cu trupul
lor negru i lucios ca acela al nubi anilor. La urechi atârnau ni te cercei de
os. Ace ti s lbatici erau, în majoritate, goi. Printre ei am observat câteva
femei îmbr cate, de la olduri pân la genunchi, cu o adev rat crinolin de
ierburi inut de un brâu vegetal. Câ iva efi î i împodobiser gâtul cu o
semilun i cu coliere de pietre ro ii i albe.
Aproape to i, înarma i cu arcuri, cu s ge i i cu scuturi, purtau pe
um r un fel de re ea, con inând aceste pietre rotunjite pe care pra tia lor le
proiecteaz cu îndemânare.
Unul dintre acei efi, destul de apropiat de Nautilus, îl examina cu
aten ie. Trebuia s fie un „mado" de familie mare, c ci purta o coad de
frunze de banan, crestat pe margini i împletit cu culori str lucitoare.
A fi putut s împu c foarte lesne pe acest b tina care se
g sea în apropiere; dar am crezut c era mai bine s a tept
demonstra iile lor cu adev rat ostile. între europeni i s lbatici e mai bine ca
europenii s r spund i nu s atace.
în tot timpul refluxului, ace ti b tina i au dat târcoale lui Nautilus;
îns nu se ar tau zgomoto i. I-am auzit adesea repetând cuvântul „asai" i
dup gesturile lor am în eles c m
invitau s vin pe p mânt, invita ie pe care am g sit de cuviin s-o
refuz.
Ei s-au înapoiat pe la ora unsprezece pe insul .
L-am chemat pe Sfat, care-mi aduse o drag u oar , cum sunt acelea
cu care se pescuiesc stridiile.
Timp de dou ore am pescuit f r încetare, f r a aduce vreo raritate.
Draga s-a umplut cu urechi de midas, cu harpe, cu melanii i cu cei mai
frumo i cioc na i pe care-i v zusem pân atunci. Am prins i câteva
holoturi, stridii i o duzin de broa te estoase pentru buc t ria de la bord.
Dar, tocmai atunci când m a teptam mai pu in, am pus mâna pe o
minune, ar trebui s spun pe o diformitate a naturii, foarte rar întâlnit . Sfat
tocmai scoase aparatul din ap , înc rcat cu o sumedenie de scoici ordinare,
când, deodat , m-a v zut vârând repede bra ul în plas , sco ând o scoic i
sc pând un strig t de cerceta , adic strig tul cel mai puternic ce-l poate
produce gâtlejul omenesc.
— Dar ce are domnul? întreb Sfat foarte surprins. Domnul a fost
mu cat?
— Nu, b iete i a fi pl tit cu drag inim un deget pentru
descoperirea mea, pentru aceast scoic .
— Dar nu e decât o oliv profir .
— Da, Sfat. Dar în loc de a fi spiralat de la dreapta la stânga,
aceast oliv merge de la stânga la dreapta!
Sfat i cu mine eram adânci i în contemplarea comorii noastre i-mi
f g duiam s îmbog esc cu ea muzeul, când o piatr aruncat la
întâmplare stric pre iosul obiect din mâna lui Sfat.
Am sc pat un strig t de dezn dejde! Sfat se n pusti asupra pu tii
mele i ochi pe un s lbatic care- i leg na pra tia lui la zece metri de dânsul.
Voiam s -l opresc, dar glon ul pornise i stric br ara de amulete care
atârna de bra ul indigenului.
— Sfat! am strigat, Sfat!
— Ei, ce este! Domnul nu vede c acest canibal a început atacul?
— O scoic nu face cât via a unui om! i-am zis eu.
— Ah! Tic losul! strig Sfat. Mai bine m-ar fi r nit pe mine!
Sfat era sincer, dar eu nu eram de p rerea lui. Totu i, situa ia se
schimbase de câteva minute, f r ca noi s fi b gat de seam . Vreo dou zeci
de luntre înconjurau pe Nautilus.
în scurt timp, un nor de s ge i c zu asupra lui.
— Drace! Plou cu s ge i, zise Sfat i poate c e o ploaie otr vit !
M-am dus repede s -l previn pe c pitanul Nemo, pe care l-am g sit
adâncit în calcule.
— V deranjez? am zis eu de polite e.
— într-adev r, domnule Aronnax, mi-a r spuns c pitanul; dar cred c
ave i cauze serioase de a m vedea.
— Foarte serioase. Luntrele s lbaticilor ne înconjoar i în câteva clipe
vom fi asedia i de mai multe sute de oameni.
 — A a? zise lini tit c pitanul Nemo; ei au venit cu luntrele?
— Da, domnule c pitan.
— Ei bine, e de ajuns s închidem trapele.
— întocmai i veneam s v spun.
— Nimic mai u or, zise c pitanul Nemo.
Ap s pe un buton electric i trimise un ordin la postul echipajului.
— Iat c s-a f cut, domnule, mi-a zis el dup câteva clipe.
Corabia e la locul ei i trapele sunt închise. Cred c nu v e team c
ace ti domni ori vor d râma pere ii, pe care ghiulelele fregatei
dumneavoastr nu i-au putut strica.
— Nu, c pitane; dar mai exist înc o primejdie, mâine, când vor fi
deschise trapele pentru a împrosp ta aerul...
— Crede i c ei se vor urca la bord?
— Sunt sigur de asta.
— Ei bine, s se urce. Nu v d nici un motiv ca s -i împiedic. De
fapt, sunt ni te bie i oameni ace ti papua i i nu vreau ca vizita mea în
Insula Gueboroar s coste m car via a unui singur om dintre ace ti
nenoroci i!
M-am întors în odaia mea. .
Acolo am g sit pe Sfat care dorea s cunoasc rezultatul întrevederii
mele cu c pitanul.
— Nu- i pot spune decât atât: ai încredere în c pitan i dormi
lini tit.
— Domnul n-are nevoie de serviciile mele?
— Nu b iete. Ce face Ned Land?
— Domnul s m ierte, r spunse Sfat, dar Ned face o pl cint de
cangur, care va fi o minune!
R mas singur, m-am culcat i am dormit destul de prost.
Auzeam zgomotul s lbaticilor care trop iau pe platform sco ând
strig te asurzitoare. Pe la ase diminea a m-am culcat.
Trapele au fost deschise. Aerul nu fusese, deci, împrosp tat, dar
rezervoarele înc rcate ne-au dat câ iva metri, cubi de oxigen.
Am lucrat în odaia mea pân la amiaz , f r s fi v zut m car o clip
pe c pitanul Nemo. La bord se p rea c nimeni nu se preg te te de plecare.
Am mai a teptat câtva timp, apoi m-am dus în salon.
Pendula ar ta ora dou i jum tate. Peste zece minute valul trebuia s
ajung la maximum de în l ime i, dac c pitanul Nemo nu f cuse o
f g duin îndr znea , Nautilus va fi împins în larg. De nu, mai puteau
trece luni de zile f r ca el s poat p r si matca aceea de corali.
Sim eam, îns , câteva zvâcnituri i auzeam scâr âind sub înveli ul lui
la atingerea pere ilor de corali.
Pe la dou i treizeci i cinci de minute, c pitanul Nemo s-a înf i at
în salon.
— Vom pleca, zise el.
— A! am f cut eu.
— Am dat porunc s se deschid trapele.
— Dar papua ii n-or s p trund în untrul vasului Nautilus prin
trapele pe care le ve i deschide?
— Domnule Aronnax, r spunse lini tit c pitanul Nemo, nu se intr cu
una cu dou prin t bliile lui Nautilus, chiar atunci când ele sunt deschise.
Veni i i ve i vedea.
M-am îndreptat spre scara central . Aici, Ned Land i cu Sfat, foarte
nedumeri i, priveau cum câ iva oameni ai echipajului deschid t bliile în timp
ce strig te furioase i zbierete însp imânt toare r sunau de afar .
T bliile au fost deschise. Dou zeci de figuri oribile s-au ivit. Dar
primul dintre ace ti s lbatici care a pus mâna pe rampa sc rii, aruncat
înapoi de nu tiu ce putere nev zut , a fugit sco ând strig te îngrozitoare i
f când ni te s rituri din cale afar de mari.
Zece dintre tovar ii lui l-au urmat. Zece au avut aceea i soart . Sfat
era în extaz. Ned Land, târât de instinctele lui violente, se avânt pe scar .
Dar cum apuc rampa cu amândou mâinile se r sturn i el la rândul lui.
— Mii de draci! strig el. Sunt tr snit?
Cuvântul acesta mi-a l murit totul. Nu mai era o ramp , ci un cablu
de metal, înc rcat cu electricitate, care ducea la platform . Oricine o atingea
sim ea o zvâcnitur puternic i aceast zvâcnitur ar fi putut fi mortal
dac bravul c pitan Nemo ar fi dezl n uit în acest conductor electric tot
curentul aparatelor sale!
între timp, papua ii b tuser în retragere, înnebuni i de groaz . Iar
noi, când râzând, când serio i, consolam i frec ionam pe bietul Ned Land,
care înjura în draci; la scurt timp Nautilus, ridicat de valuri, p r si stâncile
de corali tocmai în clipa socotit de c pitan. Elicea lui a b tut apa cu o
majestuoas încetineal . Apoi, viteza, cre tea încetul cu încetul i,
deplasându~se la suprafa , el p r si bine i nev t mat trec torile
primejdioase ale Strâmtorii de Torres.
XXII
 AEGRI SOMNIA
în ziua urm toare, 10 ianuarie, Nautilus plutea cu o vitez de treizeci
i cinci de mile pe or .
Mergeam direct spre vest i pe 11 ianuarie am ajuns la Capul Wessel,
la 135° longitudine i la 10° latitudine nordic , care formeaz vârful Golfului
Carpentaria. Pe data de 13 ianuarie, c pitanul Nemo, ajuns în Marea de
Timor, trecu pe
lâng insula cu acela i nume la 122° longitudine. Aceast insul este
guvernat de c tre rajahi. Ace ti prin i î i zic fii de crocodili, deoarece ei
consider c se trag din cea mai înalt origine la care poate pretinde o fiin
omeneasc .
De acolo, direc ia lui Nautilus se schimb în latitudine spre sud-vest,
c tre Oceanul Indian.
în ziua de 16 ianuarie, Nautilus parc „adormise" la câ iva metri
numai sub sub nivelul m rii. Echipamentul electric nu mai func iona, elicea
nemi cat îl l sa s r t ceasc în voia curen ilor. îmi închipuiam c
echipajul se ocupa cu repara iile ce trebuiau f cute în urma mi c rilor
violente ale vasului, în strâmtoare.
Tovar ii mei i cu mine eram, atunci, martorii unui ciudat -
spectacol. T bliile salonului erau deschise i cum felinarul lui Nautilus nu
era aprins, eram aproape în întuneric. Cerul acoperit cu nori gro i nu d dea
primelor straturi ale oceanului decât o lumin neîndestul toare.
Observam starea apei în aceste condi ii i cei mai mari pe ti nu-mi
mai ap reau decât ni te umbre nedeslu ite, când Nautilus se trezi, deodat ,
în plin lumin . Am crezut mai întâi c se aprinsese felinarul i c acesta
împr tia str lucirea lui electric în p turile lichide. M în elasem i mi-am
recunoscut gre eala.
Nautilus plutea în mijlocul unui strat fosforescent, care în acest
întuneric devenea orbitor. Era produs de c tre miriade de animalcule
luminoase, a c ror sclipire se mai m rea alunecând pe înveli ul metalic al
aparatului. Era ca un val de plumb topit în cuptorul unei turn torii. Nu!
Acestea nu mai erau razele lini tite ale luminii noastre obi nuite! Era acolo o
putere i o mi care neobi nuit ! se sim ea c lumina aceasta este vie!
într-adev r, era o aglomera ie nesfâr it de infuzorii pelagiene, de
noctiluce militare, de adev rate globule de brum str vezie, cu tentacule
filiforme i din care s-au num rat pân
 la dou zeci i cinci de mii în treizeci de centimetri cubi de ap . Lumina
lor era amplificat prin acea str lucire a meduzelor, a asteriilor, a aureliilor
i a zoofitelor fosforescente.
Timp de câteva ore, Nautilus pluti în aceste valuri str lucitoare i
admira ia noastr a crescut i mai mult când am v zut mari vie uitoare
marine jucând ca ni te salamandre în acest foc care nu frige.
La 18 ianuarie Nautilus era la 105° longitudine i 15° latitudine
meridional . Timpul era amenin tor, marea agitat , vântul sufla cu putere
de la r s rit; barometrul care cobora de câteva zile, prevestea o apropiat
lupt între elementele naturii.
Eram pe platform .
C pitanul Nemo se plimba de la un cap t la altul al platformei, f r a
m privi, poate, f r a m vedea. Pasul s u era lini tit, dar poate mai pu in
regulat ca de obicei. Câteodat se oprea i cu bra ele încruci ate pe piept
privea marea. Ce putea el c uta pe imensul spa iu? Nautilus era, atunci, la
câteva sute de mile de coasta cea mai apropiat !
De altfel, acest mister trebuia s se lumineze i foarte curând, c ci la o
porunc a c pitanului Nemo, motorul, m rindu- i puterea, a dat elicei o
vitez de rota ie mai mare.
în aceast clip , ajutorul atrase din nou aten ia c pitanului.
Acesta i-a întrerupt plimbarea i i-a îndreptat ocheanul spre punctul
ar tat. El s-a uitat mult vreme. Iar eU, foarte nedumerit, am coborât în
salon i am adus de acolo un ochean foarte bun de care m slujeam de
obicei; apoi rezemându-l de cabina felinarului care ie ea în afar în partea
de dinainte a platformei, m preg team s parcurg toat linia cerului i a
m rii.
Dar ochiul meu nu se apropiase, înc , de ocular i instrumentul mi-a
fost smuls din mâini.
M-am întors. C pitanul Nemo era în fa a mea, dar nu l-am
recunoscut. Fizionomia lui era schimbat . Ochiul lui întunecat
se ascundea sub sprânceana încre it ; din ii i se vedeau pe jum tate.
Trupul s u eap n, capul s u vârât între umeri, dovedeau o ur puternic .
Nu se mi ca. Ocheanul care c zuse din mâna lui se rostogolise pe jos.
— Domnule Aronnax, mi-a zis el cu glasul poruncitor, v cer
îndeplinirea unuia dintre angajamentele care v leag de mine.
— Despre ce este vorba, c pitane?
— Trebuie s v l sa i s fi i închi i, dumneavoastr i tovar ii
dumneavoastr pân în clipa când voi crede de cuviin s v eliberez.
 — Pot s v pun o întrebare?
— Nici una, domnule.
Nu mai aveam ce s discut. Am coborât în cabina pe care o ocupau
Ned Land i Cu Sfat i le-am împ rt it hot rârea c pitanului. V pute i
închipui cum a fost primit de canadian.
De altfel nici n-aveam timpul necesar pentru l muriri. Patru oameni
din echipaj a teptau la u i ne-au condus în acea celul unde am petrecut
prima noastr noapte la bordul lui Nautilus.
Ned Land a vrut s protesteze, dar i s-a închis u a în nas drept
r spuns.
Eram adâncit în fel de fel de gânduri din care tr geam ipotezele cele
mai absurde, când Ned Land m-a trezit cu aceste vorbe:
— Ia te uit ! Ni s-a preg tit masa!
într-adev r, a a i era. Era clar, c ciudatul c pitan Nemo d duse
acest ordin în timp ce m rise viteza vasului Nautilus.
Vrând-nevrând, ne-am a ezat to i trei la mas . Dup ce am mâncat,
globul care lumina celula noastr se stinse i am r mas în întuneric. Ned
Land nu întârzia s adoarm i, ceea ce m mir , Sfat f cu la fel. M
întrebam ce a putut provoca la el aceast neap rat nevoie de a dormi, când
am sim it i eu o mare mole eal . Ochii mei, pe care voiam s -i in deschi i,
se închideau f r voie. Eram în prada unei halucina ii dureroase. Era clar c
mânc rurile noastre erau amestecate cu somnifere. Nu-i ajungea c pitanului
Nemo c ne închisese, mai trebuia s ne i adoarm !
Am auzit atunci închizându-se trapele lui Nautilus. Ondula iile m rii
încetar . Vasul intrase, a adar, în stratul lini tit al apelor?
Voiam s m împotrivesc somnului. Aceasta îmi era cu neputin ;
respira ia mi se sl bea. Sim eam c -mi înghea trupul îngreunat; la un
moment dat p rea i paralizat. Pleoapele de plumb mi-au c zut peste ochi.
Nu puteam s le ridic. M-a n p dit un somn boln vicios, plin cu halucina ii.
Apoi, viziunile au disp rut i nu mai sim eam nimic.

ÎMP R IA M RGEANULUI
A doua zi m-am trezit cu capul u urat. Spre marea mea surprindere,
eram în odaia mea. Nu tiam ce se întâmplase în timpul nop ii i pentru
dezv lui acest mister m bizuiam pe întâmpl rile viitorului.
M gândeam, atunci, s p r sesc odaia. Eram iar liber sau prizonier?
Eram liber. Am deschis u a, am luat-oprin coridoare i am urcat scara
central . Trapele închise în ajun erau deschise. Am ajuns'pe platform .
 Ned Land i cu Sfat m a teptau acolo. I-am întrebat despre
întâmpl rile de pe timpul nop ii. Nu tiau nici ei nimic.
Nautilus era lini tit ca de obicei. Pe la ora dou eram în salon, unde
îmi clasam notele, când c pitanul deschise u a i intr . P rea obosit. Avea
ochii înro i i, neodihni i; fizionomia îi era trist i ab tut .
— Sunte i medic, domnule Aronnax? .
— într-adev r, am zis eu, sunt medic internist. Am practicat i câ iva
ani înainte de a intra la muzeu.
— Domnule Aronnax, mi-a zis el, a i consim i s îngriji i pe unul
dintre oamenii mei?
— Sunt gata s v urmez.
— Pofti i.
Voi m rturisi c -mi b tea inima. Nu tiu de ce vedeam o oarecare
leg tur între boala unui om din echipaj i evenimentele din ajun i acest
mister m preocupa la fel de mult ca i bolnavul.
C pitanul m-a condus în partea din spate a vasului Nautilus, într-o
cabin a ezat lâng postul marinarilor.
Acolo, pe pat, st tea întins un b rbat de vreo patruzeci de ani, cu
figura energic , adev ratul tip de anglo-saxon.
M-am aplecat spre el. El nu era numai bolnav, era r nit.
Capul lui bandajat în ni te pânze însângerate se odihnea pe o pern .
Am desf cut pânzele i r nitul se uit la mine f r a scoate un geam t.
Rana lui era îngrozitoare. Craniuí îi fusese sf râmat de un obiect
ascu it care-i atinsese creierii, l sându-i descoperi i.
Respira ia lui era înceat . Câteva mi c ri spasmodice ale, mu chilor îi
mi cau fa a. Flegmasia cerebral era complet i-i provocase paralizia
sim ului i a mi c rii.
Am luat pulsul bolnavului, care era intermitent. Extremit ile trupului
începeau de-acum s se r ceasc i vedeam apropiindu-se moartea f r a o
putea opri.
— De unde vine aceast ran ? am întrebat pe c pitanul Nemo.
— Ce importan are?! r spunse c pitanul evaziv. O izbitur a vasului
Nautilus a rupt o pârghie de la o ma in care a lovit pe omul acesta.
Ajutorul meu era al turi de dânsul. El s-a aruncat în fa a loviturii... Un frate
care moare pentru un frate, un prieten pentru prietenul s u, ce e mai simplu
decât asta!
Aceasta e legea tuturor la bordul lui Nautilusl Dar care este p rerea
dumneavoastr despre starea lui?
 ov iam s i-o spun.
— Pute i vorbi, îmi zise c pitanul. El nu pricepe fran uze te.
Am privit ultima oar r nitul, apoi am r spuns:.
— Acest om va muri peste dou ore.
— Nimic nu-l poate sc pa?
— Nimic.
C pitanul Nemo i-a încle tat pumnii i câteva lacrimi au alunecat din
ochii lui pe care nu-i credeam în stare s plâng .
Timp de câteva clipe am mai privit la acest muribund, a c rui via
disp rea încetul cu încetul. Priveam capul s u inteligent br zdat de
zbârcituri vremelnice i c utam s surprind taina vie ii sale în ultimele
cuvinte sc pate printre buze.
— V pute i retrage, domnule Aronnax, mi-a zis c pitanul.
Am l sat pe c pitan în cabina muribundului i m-am întors în camera
mea foarte mi cat de scena aceasta.
A doua zi diminea am urcat pe punte. C pitanul Nemo era acolo.
Cum m-a z rit, a venit spre mine.
— Domnule profesor, mi-a zis el, v-ar conveni s face i azi o
excursie submarin ?
— Cu tovar ii mei? am întrebat eu.
— Dac le face pl cere.
— — Suntem la ordinele dumneavoastr , c pitane.
— îmbr ca i atunci hainele de scafandru.
Despre muribund sau despre mort, nici o vorb . M-am dus s fac
cunoscut lui Ned Land i lui Sfat propunerea c pitanului Nemo. Sfat se gr bi
s consimt , iar de data aceasta canadianul se ar t foarte dornic de a ne
urma.
Era pe la opt diminea a. La opt i jum tate eram îmbr ca i pentru
noua plimbare i dota i cu amândou aparatele elec-.
trice de iluminat i de respirat. U a dubl fusese deschis i
întov r i i de c pitanul Nemo, care era urmat de vreo doisprezece oameni
din echipaj, am pus piciorul la o adâncime de zece metri pe p mânt, unde
st tea Nautilus.
O pant u oar ducea spre un sol accidentat la vreo cincisprezece
bra e adâncime. Acest sol se deosebea cu des vâr ire de cel pe care îl
vizitasem în timpul primei mele excursii t în adâncurile Oceanului Pacific.
Aici nu era nici nisip, nici p dure pelagian , nu erau „p uni" submarine.
Am recunosut îndat aceast regiune minunat unde ne conducea c pitanul
Nemo. Aceasta era împ r ia M rgeanului.
în ramificarea zoofitelor i în clasa alcyonarilor se deosebesc ordinele
gorgonarilor care con in cele trei grupuri ale gorgonienilor, ale isidienilor i
ale coralilor. Acestuia din urm apar in m rgeanele, ciudat vietate care a
fost rând pe rând clasat în regnurile mineral, vegetal i animal.
Leac pentru cei din vechime, bijuterie pentru oamenii moderni, abia în
1694 Peysonnel le-a clasat definitiv în regnul animal.
Un bra = 1,62 metri.
M rgeanul este o adun tur de animalcule îngr m dite pe un polipier
de natur pietroas . Ace ti polipi au un generator unic care le-a produs prin
înmugurire i ei posed o existen proprie în timp ce particip la via a
comun . Este, deci, un fel de socialism natural.
Aparatele Ruhmkorff au fost puse în mi care i ne-am plimbat pe un
drum m rginit de corali, care, cu timpul, crescând i formându-se, vor
închide aceast parte a Oceanului Indian. Erau ca ni te tufi uri acoperite cu
floricele înstelate cu razele albe. Numai c , contrar plantelor de pe p mânt,
aceste arboriza ii, prinse de stâncile p mântului, se îndreptau toate de sus
în jos.
Lumina producea mii de efecte încânt toare jucându-se în mijlocul
acestor ramuri atât de viu colorate. Parc vedeam tremurând sub unduirile
apdi aceste tuburi membranice i cilindrice.
M ispitea s culeg corolele lor delicate, unele abia desf cute, altele
îmbobocite, în timp ce pe ti orii le atingeau cu înot toarele ca ni te p s ri în
zborul lor. Dar cum se apropia mâna mea de aceste flori vii, se d dea alarma
în colonie. Corolele albe intrau în tubul lor ro u, florile disp reau sub
privirile mele i tufi ul se pref cea într-un bloc de ridic turi pietroase.
întâmplarea m pusese în fa a celor mai pre ioase mostre de zoofite.
Erau m rgeane dintr-acelea care se pescuiesc în Mediterana, pe
coastele Fran ei, ale Italiei i ale Barbariei. Ele îndrept eau prin culoarea lor
vie porecla de floarea sângelui i spuma sângelui, sub care nume sunt
vândute în comer .
M rgeanele se vând pân la cinci sute de franci kilogramul i în acest
loc straturile lichide acopereau averea unei lumi întregi de pescuitori de
m rgean. Dup dou ore de umblet am ajuns la o adâncime de trei sute de
metri, adic limita extrem unde începe s se formeze m rgeanul. Aici nu
mai era un desi , ci o p dure adev rat , imens , cu mari vegeta ii minerale,
cu pomi uria i împietri i, uni i prin ghirlande de plumaria i elegan i, aceste
liane ale m rii împodobite cu nuan e dintre cele mai variate. Treceam pe sub
ramurile lor înalte, pierdute în umbra valurilor, în timp ce la picioarele
noastre
tubiporii, meandrinele, astreele, fongiile, cariofilele alc tuiau un covor
de flori pres rat cu pietre sclipitoare.
Ce spectacol de nedescris! Ah! De ce nu ne puteam împ rt i
senza iile?! De ce eram întemni a i sub aceast masc de metal cu sticl ?!
între timp, c pitanul Nemo se oprise. Tovar ii mei i cu mine am
întrerupt umbletul i întorcându-m am v zut c oamenii lui au format un
semicerc în jurul efului lor. Privind cu mai mult b gare de seam am
v zut c patru dintre ei purtau pe umeri un obiect lunguie .
Ned Land i cu Sfat erau lâng mine. Ne uitam i mi-a tr snit prin
minte c voi asista la o scen ciudat . Observând p mântul am v zut c era
umflat pe alocuri, acoperit cu straturi de calcar a c ror regularitate tr da
mâna omului.
în mijlocul acestui spa iu, pe un piedestal de piatr , se în l a o cruce
de coral, care- i întindea bra ele lungi, ce p reau f cute din sânge împietrit.
La un semn al c pitanului Nemo unul dintre oamenii lui înainta i
începu s sape o groap cu o cazma pe care a desf cut-o de la brâu.
Am în eles totul! Acest teren era de fapt un cimitir; aceast groap , un
mormânt; acest obiect lunguie , trupul omului care a murit în timpul nop ii!
C pitanul Nemo i ai s i îngropau pe tovar ul lor în acest l ca comun pe
fundul oceanului.
Nu! Niciodat mintea mea nu fusese mai a â at ! Niciodat gânduri
mai impresionante nu-mi n v liser în creieri! Nu voiam s v d ceea ce-mi
vedeau ochii!
între timp groapa se s pa înainte. Pe tii fugeau din ascunz toarea lor
tulburat . Auzeam r sunând pe p mântul calcaros fierul cazmalei care,
scânteia, câteodat , lovindu-se de vreun silex pierdut în mijlocul apelor.
Gaura se lungea, se l ea i a fost în curând atât de adânc încât s poat
primi trupul.
Atunci s-au apropiat cei ce duceau mortul. Trupul învelit într-o
es tur de bisus alb a fost coborât în groapa lui ud .
C pitanul Nemo, cu bra ele încruci ate pe piept i to i prietenii celui
care îi iubise, îngenunchear pentru rug ciune.
Tovar ii mei i cu mine ne-am aplecat i noi evlavio i.
Groapa a fost acoperit atunci cu p mântul dezgropat.
 Când au umplut-o, c pitanul Nemo i tovar ii lui s-au ridicat. Apoi,
apropiindu-se de mormânt, au îngenuncheat din nou i au întins mâna în
semn de ve nic desp r ire.
Dup aceea, mica trup apuc drumul spre Nautilus pe sub bolta
f cut de p durea de plante marine, în mijlocul desi ului, de-a lungul
tufi ului, urcând mereu.
în sfâr it, se ar t lumina vasului Nautilus care ne-a c l uzit pân
acolo. La ora unu eram înapoi.
îndat ce mi-am schimbat hainele m-am urcat pe platform i în
prada unor gânduri chinuitoare, m-am a ezat lâng felinar.
C pitanul Nemo a venit spre mine. M-am sculat i i-am spus:
— Astfel, dup prevederile mele, acest om a murit în timpul nop ii?
— Da, domnule Aronnax, r spunse c pitanul Nemo.
— i el se odihne te acum lâng tovar ii s i în acest cimitir de corali?
— Da, uitat de to i, dar nu de noi! Noi s p m groapa i polipii au grij
s-o pecetluiasc pentru vecie!
i ascuzându- i fa a între mâini c pitanul încerc s - i re in plânsul.
Apoi ad ug :
— Aici este lini titul nostru cimitir la câteva sute de picioare sub
nivelul m rii!
— Mor ii dumneavoastr dorm, cel pu in, lini ti i, c pitane, feri i de
rechini!
— Da, domnule, r spunse c pitanul Nemo, feri i de rechini i de
oameni!
— PARTEA A DOUA
OCEANUL INDIAN
Aici începe partea a doua a acestei c l torii din adâncurile m rilor.
Prima se ispr vise cu acea scen înduio toare din cimitirul de m rgean,
care mi-a l sat o impresie atât de adânc .
A adar, via a c pitanului Nemo se scurgea întreag în sânul acestei
m ri imense; î i preg tise pân i mormântul în cea mai nep truns dintre
pr p stii. Acolo, nici unul dintre mon trii oceanului nu venea s tulbure
somnul de veci al locuitorilor lui Nautilus, al acestor prieteni uni i între ei în
moarte ca i în via ! „De asemenea, nici un om!" ad ugase c pitanul.
Mereu, aceea i neîncredere de nezdruncinat în oameni!
Eu nu m mul umeam cu ipotezele care-i ajungeau lui Sfat.
Bunul b iat vedea în comandantul lui Nautilus unul dintre acei
savan i necunoscu i, care se r zbun , dispre uind, pe cei care nu i-au
recunoscut meritele. Acesta mai era, dup el, unul dintre acele genii
neîn elese, care, s tul de decep iile de pe p mânt, a trebuit s se refugieze în
acele locuri de nep truns, unde dorin ele se îndeplinesc în voie. Dar, dup
p rerea mea, aceasta nu l murea decât una dintre p r ile c pitanului Nemo.
într-adev r, misterul acestei ultime nop i în care am fost închi i i
adormi i, ocheanul smuls din mâinile mele, rana mortal a acelui om
datorat unei izbituri nel murite a lui
Nautilus, toate acestea m împingeau spre o cale nou . Nu!
C pitanul Nemo nu se mul umea s fug de oameni! Aparatul lui nu
slujea numai instinctelor de libertate, dar poate i la cine tie ce r zbunare.
De altfel, nimic nu ne leag de c pitanul Nemo. El tie c ne este cu
neputin s fugim de pe Nautilus. Nici nu suntem, m car, prizonieri pe
cuvânt, pentru c nu ne leag nici un angajament de cinste. Nu suntem
decât ni te robi, ni te indivizi captura i, deghiza i sub numele de pasageri.
îns , Ned Land n-a renun at la speran a lui de libertate. Sunt sigur c va
profita de prima ocazie care se va ivi. i eu voi face la fel. i, totu i, nu voi
lua cu mine, f r o oarecare p rere de r u, tainele pe care bun tatea
c pitanului lui Nautilus m-a l sat s le p trund! C ci, în sfâr it, trebuie s
ur sc sau s admir pe acest om? Este el o victim sau un c l u? i apoi,
pentru a fi sincer, a vrea, înainte de a-l p r si, s fac un ocol al lumii, al
c rui început a fost atât de minunat. A vrea s v d ceea ce înc nimeni n-a
v zut, chiar dac ar trebui s pl tesc cu via a dorin a puternic de a afla cât
mai multe! Ce am descoperit pân aici?
Nimic sau aproape nimic, deoarece n-am parcurs decât ase mii de
leghe prin Pacific!
tiu bine, îns , c Nautilus se apropie de p mânturile locuite i c ,
dac ni se ive te vreo ans de sc pare, ar fi crud din partea mea s jertfesc
pe tovar ii mei patimii mele pentru cunoa tere. Ar trebui s -i urmez, poate
chiar s -i c l uzesc.
Dar aceast ocazie se va ivi ea, vreodat ?
în acea zi, la 21 ianuarie 1868, la amiaz , ajutorul comandantului a
venit s m soare în l imea soarelui. M-am urcat pe platform , am aprins o
igar i am urm rit opera ia. Hot rât lucru c acest om nu în elegea
fran uze te, c ci de câteva ori am f cut observa ii cu glasul tare, ceea ce ar fi
trebuit s -i atrag aten ia, dac le-ar fi în eles. Dar el r m sese nep s tor i
mut.
Când Nautilus s-a preg tit s reia drumul s u submarin, am
 coborât în salon. Trapele s-au închis i apoi s-a îndreptat c tre vest.
Br zdam, atunci, valurile Oceanului Indian, cu o întindere de cinci sute
cincizeci de milioane hectare i ale c rui ape sunt atât de str vezii încât
apuc ame eala pe oricine se apleac s priveasc suprafa a lor. Nautilus se
deplasa încet între o sut i dou sute de metri adâncime. Am mers astfel,
câteva zile. Oric rei alte persoane, decât mine, care eram îndr gostit de
mare, timpul i s-ar fi p rut lung i monoton, dar aceste plimb ri zilnice pe
platform , unde m înviora aerul proasp t al oceanului, spectacolul oferit de
vie uitoare de tot felul prin geamurile salonului, citirea diferitelor c r i din
bibliotec , scrierea memoriilor mele, toate acestea îmi umpleau timpul i nu-
mi l sau nici o clip de plictiseal .
În urm toarele dou -trei zile, Nautilus a mers cu o vitez de dou sute
cincizeci de leghe în dou zeci i patru de ore, adic cinci sute patruzeci de
mile sau dou zeci i dou de mile pe or .
în ziua de 24 ianuarie, diminea a, la 12°5' latitudine sudic i 94°33'
longitudine, am trecut pe lâng Insula Keeling, forma ie madreporic
plantat cu nuci de cocos minuna i, care fusese vizitat de c tre Darwin i
de c tre c pitanul Fitz Roy.
în curând, a disp rut i aceast insul la orizont i am apucat spre
nord-vest c tre vârful peninsulei indiene.
P mânturi civilizate, mi-a spus atunci Ned Land. Aici e mai bine decât
în insulele din Papua, unde întâlneai mai mul i s lbatici decât iepuri! Pe
acest p mânt indian, domnule profesor, sunt drumuri, c i ferate, ora e
engleze ti, fran uze ti i indiene. N-o s facem cinci mile f r s întâlnim un
compatriot. Ce-ar fi s juc m acum festa c pitanului Nemo?
— Nu, Ned, nu. Nautilus se apropie acum de continentele locuite.
Se întoarce spre Europa; las ca s ne duc acolo.
Când vom fi ajuns în m rile noastre, o s vedem noi ce este de f cut.
De altfel, nu cred c domnul c pitan Nemo o s ne dea voie s vân m pe
coastele Malabar sau Coromandel ca i în p durile din Noua Guinee.
— Dar bine, domnule, nu ne putem lipsi de voia lui?
Nu am r spuns canadianului. Nu voiam s mai discut.
La 25 ianuarie oceanul era pustiu. Nautilus a plutit toat ziua la
suprafa , b tând valurile cu puternica lui elice, care f cea s â neasc apa
la o mare în l ime.
Pe la ora cinci spre sear , înainte de acel amurg atât de scurt care
leag ziua cu noaptea în zonele tropicale, Sfat i cu mine am fost minuna i
de un spectacol ciudat.
 Exist un animal încânt tor, a c rui întâlnire, dup cum spun
b trânii, preveste te noroc. Aristotel, Ateneu, Plinus, au studiat gusturile lui
i cheltuiser pentru dânsul o întreag poetic a savan ilor din Grecia i
Italia. Ei l-au numit Nautilus
i Pompilius. Dar tiin a modern n-a respectat aceast numire i
aceast molusc este cunoscut acum sub numele Argonaut.
Un banc de argonau i c l torea tocmai atunci la suprafa a oceanului.
Puteam num ra câteva sute. Ei apar ineau speciei argonau ilor tubercula i,
care este special m rilor din India.
Aceste gra ioase molu te mergeau înapoi cu ajutorul tubului lor
locomotor, eliminând prin acest tub apa pe care o aspirau. Dintre cele opt
tentacule ale lor, ase, lungi i sub iri, pluteau pe ap , în timp ce alte dou ,
rotunjite, se întindeau în vânt ca pânze u oare. Vedeam foarte deslu it
g oacea lor spiralat i unduitoare pe care Cuvier o comparase pe drept
cuvânt cu o alup elegant . Adev rat vapor, care transport animalul care
l-a secretat, f r ca animalul s fie lipsit de acesta.
— Argonautul este liber de a- i p r si g oacea, am zis eu lui Sfat, dar
el n-o p r se te.
— A a face i c pitanul Nemo, r spunse Sfat. Ar fi f cut mai bine s - i
numeasc vasul s u Argonautul.
Timp de o or , Nautilus a plutit în mijlocul acestei trupe de molu te,
apoi, nu tiu pentru ce, ele s-au speriat deodat i, ca la un semn dat, toate
pânzele s-au aplecat, g oacele r sturnându-se i-au schimbat centrul de
greutate i întreaga flot a disp rut sub valuri. Acestea toate s-au petrecut
într-o clip i niciodat vasele unei flote n-au manevrat cu mai mult
precizie.
în acea clip , se înnopta dintr-o dat i valurile, abia ridicate de un
vânti or, mângâiau înveli ul lui Nautilus.
A doua zi, la 26 ianuarie, am trecut Ecuatorul la al nou zeci i doilea
meridian i am intrat în emisfera boreal .
în acea zi ne-a întov r it un banc de rechini, pe ti de prad care
mi un în aceste m ri i le fac foarte primejdioase.
Adesea, aceste animale se izbeau de geamurile salonului cu o furie
care m însp imânta. Ned Land nu se mai putea st pâni.
Ar fi vrut s se urce la suprafa i s prind în cange câ iva asemenea
mon tri. Dar, Nautilus, m rindu- i viteza, l s în curând în urma sa
primejdioasele animale.
 La 27 ianuarie, la intrarea în marele golf Bengal, am întâlnit de mai
multe ori cadavre care pluteau la suprafa a apelor. Erau mor ii ora elor
indiene, du i de fluviul Gange pân
în largul m rii i pe care vulturii, singurii ciocli ai rii, nu-i
ispr viser de sfâ iat. Dar rechinii nu întârziau s le dea o mân de ajutor în
aceast sarcin funebr .
Pe la ora apte seara, Nautilus, care urcase la suprafa , plutea pe o
mare de lapte. Cât vedeam cu ochii, oceanul p rea
a fi de lapte. S fi fost efectul razelor lunii? Nu, c ci luna nou , abia de
dou zile, era înc pierdut sub orizont în razele soarelui. Cerul, cu toate c
era luminat de razele astrului, p rea negru pe lâng albea a apelor. Sfat nu-
i credea ochilor i m întreb care sunt cauzele acestui fenomen.
— Aceasta este ceea ce se nume te o mare de lapte, i-am zis eu, o
mare întindere de valuri albe care se vede adesea pe coastele Ambroinei i în
împrejurimile ei.
— Dar, întreb Sfat, domnul ar putea s -mi spun cauzele care
produc un asemenea efect, c ci aceast ap doar nu s-a schimbat în lapte,
îmi închipui.
— Nu, Sfat, i aceast albea care te uime te atât se datoreaz
prezen ei a miliarde de vie uitoare infuzorii, un fel de viermi ori lumino i, cu
înf i area gelatinoas i incolor , de grosimea unui fir de p r i a c ror
lungime nu întrece o cincime de milimetru. Parte din ace ti viermi ori sunt
împreuna i între ei pe o întindere de mai multe leghe.
— Mai multe leghe! strig Sfat.
— Da, b iete, i nu încerca s socote ti num rul acestor infuzorii! Nu
vei izbuti, c ci, dac nu m în el, unii navigatori au plutit pe aceste m ri de
lapte mai bine de patruzeci de mile.
Timp de câteva ore Nautilus a t iat cu pintenul s u aceste valuri albe
i am observat c vasul se deplasa f r zgomot pe aceast ap s punoas ,
ca i când ar fi plutit într-un vârtej de spum pe care curen ii i
contracuren ii golfurilor le las , câteodat , între ele.
Spre miezul nop ii, marea recap t , dintr-o dat , culoarea ei
obi nuit , dar în urma noastr , pân la limita orizontului, cerul, oglindind
albea a valurilor, p rea p truns de luminile nedeslu ite ale unei aurore
boreale.
O NOU PROPUNERE A C PITANULUI NEMO
La 28 februarie, când Nautilus a revenit, la amiaz , la suprafa a apei,
la 9°4' latitudine nordic , acesta se afla în fa a unui p mânt care era la opt
mile spre vest. Am z rit, mai întâi, ni te mun i înal i de dou mii de picioare,
cu forme foarte ciudate. Am coborât în salon, am c utat pe hart i am v zut
c ne aflam în fa a Insulei Ceylon, aceast perl care atârn de partea
inferioar a peninsulei indiene.
Am c utat în bibliotec o carte despre aceast insul , una dintre cele
mai roditoare ale globului. Am g sit tocmai un volum de Sir H.G., intitulat
Ceylon and the Cingalese. Reîntors în salon mi-am însemnat întâi locul
acestei insule, c reia antichitatea i-a dat atâtea denumiri. Ea se afl între
5°55' i 9°49' latitudine nordic i între 79°42' i 82°4' longitudine estic a
meridianului Greenwich.
C pitanul Nemo i ajutorul s u au intrat, tocmai atunci, în salon.
C pitanul s-a uitat la hart , apoi întorcându-se spre mine:
—? Insula Ceylon, zise el, este o insul renumit pentru pescuitul
perlelor. V-ar face pl cere, domnule Aronnax, s vizita i una dintre pesc riile
ei?
— Fire te, c pitane.
— Bine. Aceasta-i u or de f cut. Numai c , dac vedem pesc ria,
nu vom vedea pe pescari. Nu s-a început înc exploatarea. Dar n-are
importan . Voi îndrepta vasul spre Golful Manaar, unde vom ajunge în
timpul nop ii.
C pitanul zise câteva cuvinte ajutorului s u care ie i îndat . Nautilus
se scufund la treizeci de picioare sub ap .
— Domnule profesor, mi-a zis atunci c pitanul Nemo; se pescuiesc
perle în Golful Bengal, în m rile Indiei, în m rile din sudul Americii, în
Golful Panama, în Golful Californiei; dar la Ceylon, pescuitul acesta ob ine
rezultatele cele mai frumoase. Sosim cam devreme. Pescarii se adun abia în
luna martie în Golful Manaar i acolo, timp de treizeci de zile, trei sute de
cor bii sunt prezente pentru exploatarea comorilor m rii. Fiecare corabie are
zece vâsla i i zece pescari. Ace tia, împ r i i în dou grupuri, se scufund
cu schimbul i coboar la o adâncime de doisprezece metri cu ajutorul unei
pietre grele pe care o apuc între picioare i care e legat cu o frânghie de
corabie.
Pescarii nu pot r mâne sub ap decât treizeci de secunde, în medie, în
timpul c rora ei se gr besc s strâng într-o mic plas toate stridiile
m rg ritare pe care le smulg. Dar, de obicei, ace ti pescari nu tr iesc mult;
vederea lor sl be te, le apar r ni pe trup i, adesea, fac crize pe sistem
nervos, pe fundul m rii.
— Dar ia spune i, domnule Aronnax, v este team de rechini?
 — De rechini? V m rturisesc, c pitane, c înc nu prea sunt obi nuit
cu acest fel de pe ti.
— Noi ne-am înv at cu ei, dar cu timpul o s v deprinde i i
dumneavoastr . De altfel, vom fi înarma i i poate vom putea vâna în
drumul nostru unul dintre aceste specimene. E o vân toare interesant .
A adar, pe mâine, domnule profesor.
Pornim dis-de-diminea .
Zise aceasta ca i cum ar fi zis „mâine mergem la plimbare" i ie i din
salon.
R mas singur, mi-am trecut mâna pe frunte, unde-mi picura o
sudoare rece. M gândeam la rechini, la gura lor înarmat cu câteva rânduri
de din i, care sunt în stare s taie un
om în dou . începusem s simt o durere de ale. i apoi, nu m
puteam împ ca nici cu tonul cu care c pitanul mi-a f cut aceast
blestemat de invita ie. Parc nimic n-ar fi fost mai firesc decât aceast
vân toare.
— Bun! am gândit eu, Sfat n-o s vrea s vin nici în ruptul
capului i asta o s m scuteasc s -l întov r esc pe c pitan.
Cât despre Ned Land m rturisesc c nu eram atât de sigur de reac ia
lui. O primejdie, oricât ar fi fost ea de mare, avea totdeauna o atrac ie pentru
firea lui r zboinic .
Am început s citesc din nou cartea lui Sir, dar o r sfoiam mecanic.
Vedeam printre rânduri gâtlejuri c scate cu din i amenin tori.
în aceast clip au intrat Sfat i cu canadianul, lini ti i, chiar
bucuro i. Ei nu tiau ce-i a tepta.
— Pe cinstea mea, domnule, mi-a zis Ned Land, c pitanul
dumneavoastr Nemo, dracu s -l ia! Ne-a f cut adineaori o propunere foarte
nostim .
— A! am zis, ti i?...
— Dac domnul nu se sup r , r spunse Sfat, comandantul lui
Nautilus ne-a invitat s vizit m mâine, în tov r ia domnului, frumoasele
pesc rii din Ceylon. Ne-a vorbit foarte politicos, ca un adev rat gentleman.
— în afar de asta nu v-a spus nimic?
— Nimic. O s ne întov r i i, nu-i a a?
— Eu... fire te! V d c-a început s - i plac , maestre Land.
— Da! E ciudat, foarte ciudat.
— Primejdios, poate! am zis eu.
 — Primejdios, r spunse Ned Land, o simpl excursie pe un banc de
stridii!
Desigur, c pitanul Nemo g sise c era de prisos s aminteasc de
rechini tovar ilor mei. Eu m uitam la ei cu nelini te, ca i când le-ar fi i
lipsit o parte din trup. Trebuia, oare, s -i previn? Da, desigur, dar nu tiam
cum s încep.
— Domnule, mi-a zis Sfat, domnul ar vrea s ne dea câteva
l muriri despre pescuitul perlelor?
— Despre pescuit în sine sau despre incidentele care...
— Despre pescuitul lor, r spunse canadianul. înainte de a ne avânta e
bine s cunoa tem terenul.
— Ei bine, sta i jos, amicii mei i v voi spune tot ce am aflat eu acum
de la englezul Sir.
Ned i Sfat au luat loc pe divan i canadianul spuse:
— Domnule, ce-i aia un m rg ritar?
— Bunul meu Ned, am r spuns eu, pentru poet m rg ritarul este o
lacrim a m rii; pentru orientali este o pic tur de rou solidificat ; pentru
cucoane este un giuvaier de form oval , de o str lucire sticloas , de
culoarea sidefului, pe care-l poart în deget, la gât sau în urechi; pentru
chimist este un amestec de fosfat i de carbonat de calciu cu pu in gelatin
i, în sfâr it, pentru naturali ti, este o simpl secre ie boln vicioas a
organului care produce sideful la unele bivalve.
— Ramificarea molu telor, zise Sfat, clasa acefalilor, ordinul
testaceilor.
' — întocmai, înv ate Sfat. Deci, printre to i testaceii, urechea-m rii,
tridacnele, pinii-marini, cu alte cuvinte toate vie uitoarele care secreteaz
sideful, adic acea substan albastr , alb struie, violet sau alb , care este
în interiorul valvelor lor, sunt susceptibile de a produce m rg ritare. Dar
molusc care ne d perla este prin excelen stridia m rg ritar . Perla nu
este decât o secre ie de sidef, de form sferic . Sau c e lipsit de g oacea
stridiei sau c se încrusteaz în cutele animalului. Pe valve, m rg ritarul
este lipit; pe carne, este liber.
Dar are totdeauna la mijloc un corp mic, tare, fie un ovul steril, fie un
fir de nisip în jurul c ruia materia de sidef se depune în câ iva ani, succesiv
i în straturi sub iri i concentrice.
— Se g sesc mai multe perle într-o singur stridie? întreb Sfat.
— Da, b iete. Se vorbe te chiar de o stridie, dar eu nu cred, care nu
con inea mai pu in de o sut cincizeci de rechini.
 — O sut cincizeci de rechini! strig Ned Land.
— Am zis rechini? Voiam s zic o sut cincizeci de m rg ritare.
Rechinii n-ar avea nici un în eles.
— Fire te, zise Sfat. Dar domnul ar vrea s ne spun acum prin ce
mijloace se extrag aceste perle?
— Se procedeaz în mai multe feluri i, adesea, când perlele sunt lipite
de valve, pescarii le smulg cu cle tele. Dar cel mai des stridiile sunt întinse
pe rogojini la mal. Acestea mor, astfel, în aer liber i, peste zece zile, sunt în
stare de putrefac ie. Atunci, le bag în ni te rezervoare mari cu ap de mare,
apoi le deschid i le spal . Se despart pl cile de sidef cunoscute în comer
sub numele de bastard alb i bastard negru, care se vând în l zi de câte o
sut dou zeci i cinci i o sut cincizeci de kilograme. Apoi, se scoate
parenchimul stridiei, se fierbe i se trece prin sit pentru ca s se extrag i
cele mai mici perle.
— Pre ul lor variaz dup m rime? întreb Sfat.
— Nu numai dup m rime, am r spuns eu, ci i dup forma lor, dup
apa lor, adic dup culoarea lor i dup lumina lor, adic dup acea
str lucire sclipitoare i pestri care le d toat frumuse ea.
— Dar aceast munc ce const în a desp r i perlele dup m rime,
trebuie s fie foarte mig loas i grea, zise Sfat.
— Nu, amicul meu. Aceasta se face cu ajutorul a unsprezece site sau
ciururi, cu un anumit num r de g uri. Perlele care r mân în sitele cu
dou zeci pân la dou zeci i cinci de g uri, sunt de prima calitate. Cele care
nu trec prin sitele de o sut pân la opt sute de g uri sunt de calitatea a
doua. în sfâr it, perlele pentru care se întrebuin eaz sitele cu nou sute
pân la o mie de g uri, alc tuiesc s mân a.
— Foarte nimerit, zise Sfat, i v d c împ r irea i clasarea perlelor se
face în mod mecanic.
— Dar, nu sunt unele perle celebre, foarte scumpe?
— Da, b iete. Se zice c Cezar a oferit Serviliei o perl de o sut
dou zeci de mii de franci în banii no tri.
— Am auzit povestindu-se, zise canadianul, c o oarecare dam antic
avea perle în paharul ei cu o et.
— Cleopatra, r spunse Sfat.
— Aceast b utur trebuie s fie rea la gust, ad ug Ned Land.
— Foarte rea, amice Ned, r spunse Sfat; dar un p h ru cu o et care
cost o sut cincizeci de mii de franci, are un pre bun.
 — îmi pare r u c nu m-am însurat cu aceast doamn , zise
canadianul.
— Ned Land, so ul Cleopatrei! strig Sfat.
— Dar era cât pe ce s m însor, Sfat, r spunse serios canadianul, i
nu e vina mea dac afacerea n-a reu it. Am cump rat chiar i un irag de
m rg ritare pentru Kate Tender, logodnica mea, care nu s-a sinchisit de asta
i s-a m ritat cu un altul. Ei bine, acest irag n-a costat mai mult de un
dolar i jum tate i, totu i, domnul profesor poate s m cread , perlele din
care era f cut n-ar fi trecut prin sita cu dou zeci de g uri.
— Bunul meu Ned, am zis eu râzând, acelea erau perle artificiale,
simple globule de sticl pe din untru cu esen de Orient.
— Aceast esen de Orient, r spunse canadianul, trebuie s coste
tare scump.
— Nu cost aproape nimic! Nu-i altceva decât substan a argintat a
cochiliei de zorean, culeas în ap i conservat în amoniac. N-are nici o
valoare.
— Poate c din cauza asta Kate Tender s-a m ritat cu un altul, a
r spuns filozoful Land.
— Dar, am zis eu, pentru a ne întoarce la perlele de mare valoare, nu
cred c vreodat un suveran s fi avut una mai mare decât aceea a
c pitanului Nemo.
— Aceasta, zise Sfat ar tând admirabila podoab închis în vitrin .
— Desigur c nu m în el dac o pre uiesc la dou milioane de...
— — Franci! zise repede Sfat.
— Da, am zis eu, dou milioane de franci i care, desigur, n-a costat
pe c pitan decât osteneala de a o ridica de jos.
— Ehei! strig Ned Land, cine zice c mâine, în timpul plimb rii
noastre, nu vom da de un asemenea m rg ritar?
— La ce ne-ar sluji milioanele la bordul lui Nautilus!
— La bord nu, zise Ned Land, dar... altundeva.
— Dar, zise Sfat dornic de a afla lucruri noi, oare, pescuitul perlelor
este primejdios?
— Nu, am r spuns gr bit, mai ales când se iau anumite m suri.
— Care sunt riscurile în aceast meserie? zise Ned Land.
De a înghi i pu in ap de mare?
— întocmai, Ned. Dar, fiindc veni vorba, am zis eu, c utând s imit
tonul nep s tor al c pitanului Nemo, i-e team de rechini?
 —"Mie, r spunse canadianul, un pescar de profesie! Dar meseria mea
e s râd de ace ti pe ti!
— Nu-i vorba, am zis eu, de a-i prinde, de a-i trage pe punte, de a le
t ia coada cu toporul, de a le deschide burta, de a le smulge inima i de a le-
o arunca în mare.
— Atunci e vorba s ...
— Da, întocmai.
— în ap ?
— Nu, z u, cu o cange bun ! ti i, domnule, ace ti rechini sunt foarte
stângaci. Trebuie s se întoarc pe burt când vor s în face pe cineva i în
timpul acesta...
Ned Land avea un fel de a pronun a cuvântul „a în f ca", de te treceau
fiorii.
— Ei bine, dar dumneata, Sfat, ce gânde ti despre ace ti rechini?
— Eu, zise Sfat, voi fi sincer cu domnul, -r- Asta-mi place, am gândit
eu.
— Dac domnul înfrunt rechinii, zise Sfat, nu v d de ce —
credinciosul s u servitor nu i-ar înfrunta împreun cu dumnealui! .
III
O PERL DE ZECE MILIOANE
Se înnoptase. M-am culcat. Am dormit destul de r u.
Rechinii jucau un rol însemnat în visele mele.
A doua zi la patru diminea a, m-a trezit stewart-ul c pitanului Nemo.
M-am ridicat repede, m-am îmbr cat i am trecut în salon.
C pitanul Nemo m a tepta acolo.
— Domnule Aronnax, mi-a zis el, sunte i gata de plecare?
— Sunt gata.
— V rog s m urma i.
— Dar tovar ii mei, c pitane?
— Ei sunt în tiin a i i ne a teapt .
— îmbr c m acum costumele noastre de scafandru? am întrebat eu.
— înc nu. N-am l sat ca Nautilus s se apropie prea mult de aceast
coast i suntem destul de departe de Manaar; dar vasul ne va duce la locul
de debarcare, scutindu-ne de un ocol destul de mare. Acolo sunt i aparatele
noastre de scufund tori, pe care le vom pune în clipa când va începe aceast
explorare submarin .
 C pitanul Nemo m-a condus spre scara central care d dea pe
platform . Ned i Sfat erau acolo, încânta i de plimbarea ce aveau s-o fac .
Cinci marinari de pe Nautilus ne a teptau în corabie cu vâslele în mân .
Nautilus, care urcase în timpul nop ii coasta occidental din Ceylon,
se g sea la vest de golful alc tuit de acest p mânt i de Insula Manaar. Aici,
sub apele întunecate, se întindea bancul de stridii, nesfâr it câmp de perle a
c rui lungime trece de dou zeci de mile.
Am luat loc în corabie i ne-am îndreptat spre sud.
Pe la ora ase se lumin deodat , cum se lumineaz în inuturile
tropicale, unde nu sunt nici zori, nici amurguri. Razele soarelui au str b tut
perdeaua de nori aduna i pe orizontul oriental i astrul str lucitor a r s rit
îndat .
Am v zut deslu it p mântul cu câ iva pomi împr tia i ici, colo.
Barca a înaintat spre Insula Manaar, care se rotunjea spre sud.
C pitanul Nemo se sculase în picioare i observa marea.
La un semn al lui, marinarii au aruncat ancora care abia ce î i târa
lan ul, pentru c fundul nu era la mai mult de un metru adâncime i forma,
în acest loc, unul dintre punctele cele mai ridicate ale bancului de stridii.
— Iat -ne ajdn i, domnule Aronnax, zise atunci c pitanul Nemo.
Vede i acest golfule ? Aici se vor aduna peste o lun numeroasele cor bii ale
pescuitorilor de perle i scufund torii vor scotoci aceste ape. Golful este bine
a ezat pentru acest fel de pescuit. Este ferit de vânturile cele mai puternice
i marea nu este niciodat agitat , împrejurare favorabil muncii
scufund torilor. Acum vom îmbr ca hainele noastre de scafandru i ne vom
începe plimbarea.
în curând, am fost închi i pân -n gât în hainele de cauciuc i ni te
bretele au fixat de spate aparatele de aer. Cât despre aparatele Ruhmkorff,
nici urm . înainte de a vârî capul în capsula de alam , am întrebat pe
c pitan dac mai lu m pu tile cu noi.
— Pu tile! La ce bun? Muntenii no tri nu atac ursul cu pumnalul
în mân i o elul nu e mai sigur decât plumbul? Iat un t i bun. Prinde i-l
de brâu i s plec m.
Am privit la tovar ii mei. Ei erau înarma i ca i noi i în afar de
aceasta Ned Land î i mai luase cu el o cange, înainte de a p r si Nautilus.
Apoi, dup pilda c pitanului, m-am l sat îmbr cat cu sfera de alam
i rezervoarele noastre de aer au fost puse în mi care.
Peste o clip , marinarii ne-au debarcat unul dup altul i, la un metru
i jum tate sub ap , pusesem piciorul pe nisip.
 C pitanul Nemo ne-a f cut un semn cu mâna, noi l-am urmat i am
disp rut pe o pant u oar sub valuri.
Acolo, gândurile care-mi obsedau creierul m-au p r sit.
Am redevenit foarte lini tit. U urin a mi c rilor mi-a m rit încrederea
i ciud enia spectacolului mi-a captivat aten ia.
Soarele trimitea sub ap o lumin îndestul toare. Vedeam cele mai
mici obiecte.
Dup zece minute de plimbare eram la cinci metri sub ap i terenul
devenea aproape neted. întâlneam în drum tot felul de pe ti, unii f r
înot toare, slujindu-se numai de coad .
Printre vie uitoarele care mi unau acolo am întâlnit de mai multe ori
un animal hidos, un crab (rac de mare) enorm, observat de Darwin i c ruia
natura i-a dat instinctul i puterea pentru a se hr ni cu nuci de cocos; el se
ca r în pomii de pe maluri, face s cad nuca de cocos care se sparge i o
apoi, o deschide cu cle tii lui puternici.
Pe la ora apte cu aproxima ie am ajuns, în sfâr it, la bancul pe care
stridiile m rg ritare se reproduc cu milioanele.
Aceste molu te pre ioase, lipite de stânci, erau în epenite acolo prin
acel bisus de culoare castanie care nu le îng duie s se mi te.
Stridia meleagrina, mama m rg ritar ale c rei valve sunt aproape
egale, are înf i area unei scoici rotunjite cu pere ii foarte gro i i aspri pe
dinafar . Câteva dintre aceste scoici erau br zdate cu fâ ii verzui care
porneau de la vârf. Ele apar ineau stridiilor tinere.
Celelalte cu suprafa a aspr i neagr , în vârst de zece ani i mai
mult, ajungeau pân la o l ime de cincisprezece centimetri.
C pitanul Nemo mi-a ar tat cu mâna aceast gr mad enorm de
stridii i am priceput c aceast min era într-adev r uria ; c ci, puterea
creatoare a naturii învinge instinctul de distrugere al omului. Ned Land, fidel
acestui instinct de distrugere, se gr bea s umple cu cele mai frumoase
molu te plasa ce o purta la brâu.
Dar nu ne puteam opri. Trebuia s urm m pe c pitanul Nemo, care
p rea c se îndreapt pe ni te poteci cunoscute numai de el. Câteodat ,
urcam atât de mult c bra ul meu, pe care îl ridicam, trecea de suprafa a
apei, apoi ne scufundam din nou.
Deodat , ne-am aflat în fa a unei pe teri mari, s pat într-o
aglomerare pitoreasc de stânci, acoperit cu tot felul de plante submarine.
Mai întâi, aceast pe ter mi s-a p rut foarte întunecoas . Razele solare
p reau c se sting prin degrad ri succesive.
 C pitanul Nemo a intrat acolo. Noi, dup el. Ochii mi s-au obi nuit
curând cu acest întuneric relativ. Pentru ce ne ducea c l uza noastr în
fundul acestei cripte submarine? Trebuia s aflu curând.
Dup ce am coborât o pant destul de accidentat , picioarele noastre
au c lcat pe fundul unui fel de fântâni rotunde.
Acolo, c pitanul Nemo s-a oprit i ne-a ar tat cu mâna un obiect pe
care nu l-am z rit de prima dat .
Era o stridie de o m rime extraordinar , o tridacnâ uria , o c delni
care ar fi putut con ine un întreg lac de ap sfin it , un bazin a c rui l ime
era de peste doi metri i prin urmare mai mare decât acela din salonul lui
Nautilus.
M-am apropiat de aceast molusc fenomenal . Prin bisusul s u era
prins de un perete de granit i acolo el se dezvolta izolat în apele lini tite ale
pe terii. Am socotit greutatea acestei tridacne la trei sute de kilograme. îns ,
o asemenea stridie con ine cincisprezece kilograme de carne i ar trebui
stomacul unui gargantua ca s înghit câteva duzini de asemenea stridii.
C pitanul Nemo tia, desigur, de existen a acestui bivalv.
Nu era prima oar c -l vizita i m gândeam c , ducându-ne în acest
loc, voia numai s ne arate o curiozitate a naturii.
M-am în elat. C pitanul Nemo avea un interes deosebit, i anume s
constate starea actual a acestei tridacne.
Cele dou valve ale molu tei erau întredeschise. C pitanul se apropie
i vârî pumnalul s u în scoic spre a o împiedica s se închid . Apoi, a
ridicat cu mâna tunica ondulat sferic pe margini care alc tuia mantia
vie uitoarei.
Acolo, între cutele foioase, am v zut o perl liber de m rimea unei
nuci de cocos. Forma ei sferic , limpezimea ei des vâr it , culoarea
admirabil f ceau din acest m rg ritar un giuvaier de un pre inestimabil.
împins de curiozitate am întins mâna pentru a o cânt ri, pentru a o pip i!
Dar c pitanul Nemo m-a oprit, a f cut un semn negativ i retr gând deodat
pumnalul a l sat ca valvele s se închid la loc.
Am priceput atunci care era inten ia c pitanului Nemo.
L sând acest m rg ritar sub mantia tridacnei, i-a îng duit s creasc ,
mereu. în fiecare an secre ia molu tei ad uga straturi noi la aceast perl .
Numai c pitanul Nemo cuno tea pe tera unde se „cocea" acest admirabil
fruct al naturii; numai el îl cre tea, ca s zic a a, pentru a-l transporta într-o
zi la pre iosul s u muzeu. Poate c , dup pilda chinezilor i a indienilor,
contribuise el însu i la produc ia acestei perle, introducând sub cutele
molu tei o bucat de sticl sau de metal care se acoperise încetul cu încetul
cu straturi de sidef. în orice caz, asemuind aceast perl cu acelea pe care le
cuno team de di nainte, cu acelea din colec ia c pitanului, am apreciat-o la
zece milioane de franci, cel pu in. Superb ciud enie a naturii i nicidecum
giuvaier de lux, c ci nu tiu care urechi de femeie ar fi putut s-o suporte.
Vizita la uria a i bogata tridacn era pe sfâr ite. C pitanul Nemo a
p r sit grota i ne urcam din nou pe bancul de stridii în mijlocul acestor ape
limpezi pe care nu le tulbura, înc , munca scufund torilor.
Mergeam desp r i i, ca adev ra i hoinari, fiecare oprindu-se sau
îndep rtându-se dup bunul s u plac. Cât despre mine, nici nu m
îngrijeam de primejdiile pe care închipuirea mea le exagerase atât de ridicol.
Fundul nisipos ne conducea sim itor spre suprafa a apei i curând, la un
metru adâncime, capul meu a întrecut nivelul oceanului. Sfat m ajunse i,
apropiind marea lui capsul de a mea, mi-a f cut cu ochii un salut
prietenesc. Dar acest platou ridicat nu inea decât câ iva stânjeni i am
intrat din nou în „elementul nostru". Cred c acum, am dreptul s -l calific
astfel.
Dup zece minute c pitanul Nemo încetini pasul deodat .
Credeam c se oprise pentru a ne întoarce. Nu. Cu un gest, el ne-a
poruncit s ne culc m lâng dânsul pe fundul unei mari ascunz tori. Mâna
lui se îndrept într-o anumit direc ie i am privit cu aten ie.
La cinci metri de mine am v zut o umbr care se apleca spre p mânt.
Nelini titul gând al rechinilor îmi trecu prin minte; dar m-am în elat, c ci
nici de data aceasta n-aveam, înc , de-a face cu mon trii oceanului.
Era un om, un om în carne i oase, un indian, un negru, un.
biet pescar care venise s studieze zona înainte de recolt .
Z ream fundul b rcii sale care era la câteva picioare peste capul lui. El
se scufunda i urca mereu. O piatr t iat în form de c p ân de zah r,
pe care o strângea cu picioarele i care era prins cu o frânghie de barc , îi
slujea ca s coboare mai repede pe fundul m rii. Aceasta era singura lui
unealt . Ajuns
jos, la vreo cinci metri adâncime, se arunca pe genunchi i- i umplea
sacul cu stridii culese la întâmplare. Apoi se urca, î i golea sacul, tr gea sus
piatra i reîncepea opera ia care nu dura decât treizeci de secunde.
Acest scufund tor nu ne vedea, c ci eram ascun i în umbra stâncii.
i, apoi, cum ar fi putut s - i închipuie acest biet indian c ni te oameni,
fiin e asem n toare lui, st teau acolo sub ap pândindu-i mi c rile, f r s
piard vreun am nunt al pescuirii lui?
 îl observam cu mare b gare de seam : el î i urma treaba i timp de
jum tate de or p rea c nu-l amenin nici o primejdie. M obi nuisem de-
acum cu. spectacolul acestui mod interesant de a pescui, când, deodat , în
clipa când indianul era îngenuncheat pe p mânt, l-am v zut f când o
mi care de spaim , ridicându-sec i preg tindu-se s urce la suprafa a apei.
I-am priceput groaza. O umbr uria s-a ivit deasupra nenorocitului
scufund tor. Era un rechin mare, care înainta u or cu ochii aprin i, cu gura
c scat .
Eram împietrit de groaz , dar nu puteam face nici o mi care.
Lacomul animal se îndrept deodat spre indian, care se feri în l turi
i sc p de mu c tura rechinului, dar nu i de lovitura cozii lui, care,
lovindu-l în piept, îl trânti.
Aceast scen a durat câteva secunde. Rechinul se întoarse,
r sturnându-se pe spate i se preg tea s taie pe indian în dou , când am
sim it pe c pitanul Nemo, care era întins lâng mine, c se scoal deodat .
Apoi, cu pumnalul în mân , merse de-a dreptul spre monstru, gata de a
lupta corp la corp cu acesta.
Rechinul, în clipa în care era s în face pe nenorocitul pes-car, a z rit
pe noul s u adversar i, întorcându-se pe burt , se îndrept repede spre
dânsul.
Mai v d i acum imaginea c pitanului. Adunându- i pu terile, el
a tepta cu un admirabil sânge rece pe uria ul monstru i când acesta se
arunc asupra lui, c pitanul s ri repede într-o parte, se feri de izbitur i îi
înfipse pumnalul în burt . Dar cu aceasta nu f cuse aproape nimic. Atunci a
început o lupt teribil .
Rechinul urla. Sângele îi curgea iroaie din ran . Marea se vopsi în
ro u i prin lichidul opac nu am mai v zut nimic, pân când, printr-un
lumini , am z rit pe îndr zne ul c pitan ag at de una dintre înot toarele
animalului, luptând corp la corp cu monstrul, spintecându-i burta cu
numeroase lovituri de pumnal, f r a putea, totu i, s -i dea lovitura de
moarte, adic s -i ating inima. Rechinul, zb tându-se, agita apa din jur cu
furie i valurile amenin au s m r stoarne.
A fi vrut s alerg în ajutorul c pitanului, dar intuit de groaz nu m
puteam mi ca.
Priveam, r t cit. Vedeam cum se schimbau fazele luptei.
C pitanul a c zut la p mânt, r sturnat de gr mada enorm care îl
ap sa. Apoi, rechinul c sc gura lui peste m sur de mare, ca ni te foarfeci
de uzin i s-ar fi ispr vit cu c pitanul, dac , iute ca gândul, cu cangea în
mân , Ned Land, alergând spre rechin, nu l-ar fi lovit cu vârful ei puternic.
Valuri de sânge erau acum peste tot. Acestea se agitau sub mi c rile
rechinului care se zb tea cu o furie de nedescris.
Ned Land nu- i gre ise inta. Era horc itul monstrului. Lovit în inim ,
aceasta se zb tea în spasme îngrozitoare, ale c ror lovituri l- u r sturnat pe
Sfat.
îns , Ned Land eliberase pe c pitan. Acesta, ridicându-se, f r a fi
r nit, se duse de-a dreptul la indian, t ie repede frânghia care îl lega de
piatr , îl lu în bra e i cu o puternic sfor are, urc la suprafa a apei.
L-am urmat to i trei i în câteva clipe, sc pa i ca prin minune, am
ajuns la barca pescarului.
Prima grij a c pitanului Nemo a fost aceea de a readuce pe nenorocit
la via . Nu tiam dac va izbuti, c ci, cu toate c scufundarea bietului om
nu durase mult, lovitura cozii rechinului putea s -l fi lovit de moarte.
Din fericire, prin masajele puternice ale lui Sfat i ale c pitanului,
înecatul î i reveni încetul cu încetul în sim iri.
Mare trebuie s fi fost surprinderea i spaima sa, v zând patru capete
de alam aplecându-se peste el!
i mai cu seam ce a trebuit s gândeasc el, când c pitanul Nemo,
sco ând dintr-un buzunar al hainei o pung cu perle, i-o puse în mân ?
Aceast poman m rea a omului apelor c tre bietul indian din Ceylon a
fost primit de c tre acesta cu mâna tremurând . Ochii s i speria i ar tau,
de altfel, c el nu tia c ror fiin e supraomene ti datora.
La un semn al c pitanului ne-am întors pe bancul de stridii i,
apucând drumul pe care îl urmasem, am dat, dup o jum tate de or de
mers, de ancora care lega de p mânt vasul Nautilus.
Cum ne-am îmbarcat, fiecare din noi i-a scos, cu ajutorul
marinarilor, greaua carapace de alam .
Primul cuvânt al c pitanului Nemo era pentru canadian.
— Mul umesc, maestre Land, îi zise el.
— Aceasta e o revan , c pitane, r spunse Ned Land. V-o datoram.
Un zâmbet u or ap ru pe buzele c pitanului, atâta tot.
— Spre Nautilus, zise el.
Barca zbur pe valuri. Dup câteva minute am întâlnit cadavrul
rechinului care plutea pe ap . Era lung.de dou zeci i cinci de picioare; gura
lui enorm ocupa o treime din trup. Era un adult, aceasta se vedea dup
cele ase rânduri de din i, a ezate în triunghiuri isoscele pe partea de sus a
gurii.
în timp ce priveam acest morman, o duzin de rechini se ivi în jurul
cor biei noastre, dar, f r a se sinchisi de noi, se n pusti asupra cadavrului,
sfâ iindu-l în buc i.
La ase jum tate eram deja la bordul lui Nautilus.
Acolo, am început s cuget la întâmpl rile acestei excursii pe bancul
Manaar i judecând, dup devotamentul c pitanului Nemo pentru o fiin
omeneasc , unul dintre reprezentan ii acestei rase de care fugise în mare,
trebuia s -mi spun c acest om ciudat nu izbutise, înc , s - i în bu e orice
sim mânt din inima lui.
Când i-am spus p rerea mea, el mi-a r spuns pu in mi cat.
— Acest indian, domnule profesor, este un locuitor din ara asupri ilor
i pân la ultima mea suflare voi fi de partea celor asupri i.
IV
MAREA RO IE
în timpul zilei de 29 ianuarie, Insula Ceylon disp rea la orizont i
Nautilus, cu o vitez de dou zeci de mile pe or , se strecur prin acel labirint
de canale care desparte Insulele Maldive de Insulele Laquedive. A trecut pe
lâng Insula Kittan, descoperit de Vasco da Gama în 1499, una dintre cele
nou sprezece insule de c petenie ale Arhipelagului Laquedive, situat între
10° i 14°30' latitudine nordic i 69° i 50°, 72' longitudine estic .
- '--F cusem de atunci aisprezece mii dou sute dou zeci i cinci de
leghe de la punctul nostru de plecare din m rile Japoniei.
A doua zi, 30 ianuarie, când Nautilus urc la suprafa a apei, nu se
mai vedea nici urm de p mânt. Mergea la nord-nord-vest i se îndrepta
spre Marea de Oman, între Arabia i peninsula indian , care sluje te de
debu eu Golfului Persic.
Era un fel de fund tur f r nici o ie ire. Unde ne conducea c pitanul
Nemo?~N-a fi putut s-o spun, ceea ce nu mul umi pe canadian, care m-a
întrebat în acea zi încotro ne îndrept m.
— Mergem acolo unde ne conduce fantezia c pitanului.
— Aceast fantezie, r spunse canadianul, nu ne poate duce
departe. Golful Persic n-are ie ire i dac intr m acolo nu vom întârzia s ne
întoarcem de unde am venit.
— Ei bine, ne vom întoarce, maestre Land, i dac dup Golful Persic,
Nautilus dore te s viziteze Marea Ro ie, Strâmtoarea Bab el Mandeb este
acolo pentru a-l l sa s treac .
 — N-am nevoie s v spun, domnule, r spunse Ned Land, c Marea
Ro ie nu e mai pu in închis decât golful, deoarece canalul de Suez nu este
înc s pat i chiar de ar fi, un vas misterios ca al nostru n-ar îndr zni s
treac prin aceste canale pline de st vilare. Ce crede i, a adar, c-o s fac
Nautilus!
— Cred c , dup ce va vizita ciudatele împrejurimi ale Arabiei i ale
Egiptului, va coborî în Oceanul Indian, poate prin Canalul Mozambic, poate
de-a lungul Mascareinelor, ca s ajung la Capul Bunei Speran e.
— i când va ajunge la Capul Bunei Speran e? întreb canadianul cu
o deosebit insisten .
— Ei bine, vom p trunde în acel Atlantic pe care înc nu-l cunoa tem.
Dar cum, amice Ned, te-ai i plictisit de aceast c l torie sub m ri? Te-ai
s turat de acest spectacol ve nic nou al minunilor submarine? Cât despre
mine, a fi foarte mâhnit s v d ispr vindu-se aceast c l torie care atâtor
pu in oameni le este dat s-o fac .
— Dar ti i, domnule Aronnax, r spunse canadianul, c sunt aproape
trei luni de când suntem închi i în acest Nautilus! Toate câte le spune i sunt
frumoase i bune, dar mie nu-mi mai fac pl cere.
Timp de patru zile, pân la 3 februarie, Nautilus vizit Marea de
Oman, se deplasa cu diferite viteze i la diferite adâncimi. P rea c merge la
întâmplare, ca i când nu se putea hot rî ce cale avea s apuce, dar
niciodat nu trecu dincolo de tropicul Cancerului.
P r sind aceast mare am trecut pe la Mascat, cel mai însemnat ora
al rii de Oman. Am admirat înf i area lui stranie în mijlocul stâncilor
negre care îl înconjoar i pe care se desprind, în alb, casele i forturile lui;
am z rit turnul rotund
al giamiilor, vârful elegant al minaretelor, terasele verzi i r coroase.
Dar, în curând, Nautilus se adânci, din nou, în valurile întunecoase.
La 5 februarie am intrat, în sfâr it, în Golful Aden, adev rat pâlnie
pentru Strâmtoarea Bab el Mandeb, care vars apele indiene în Marea Ro ie.
La 6 februarie, Nautilus plutea în fa a ora ului Aden, c rat pe un
cap înalt pe care un istm îngust îl leag de continent, un fel de Gibraltar
inaccesibil, unde englezii au ref cut înt riturile dup ce l-au cucerit în anul
1839.
Am întrev zut minaretele octogonale ale acestui ora , care, pe vremuri,
era antrepozitul cel mai bogat i cel mai comercial al coastei, dup spusele
istoricului Edrisi.
 Credeam c bravul c pitan Nemo, ajuns în acest punct, se va întoarce;
dar, spre marea mea surprindere, m în elasem i de data aceasta.
A doua zi, 7 februarie, am intrat în Strâmtoarea Bab el Mandeb, al
c rei nume înseamn în limba arab : „Poarta lacrimilor". La o l ime de
dou zeci de mile, aceast strâmtoare n-are decât cincizeci i doi de kilometri
în lungime i Nautilus, care mergea cu toat viteza, a parcurs în mai pu in
de o or , dar nu am v zut nimic, nici m car acea insul Perim cu care Anglia
a înt rit pozi ia ora ului Aden. Prea multe vase engleze ti sau fran uze ti de
pe liniile Suez, Bombay, Calcutta, Melbourne, Burban, Mauriciu circulau
prin aceast trec toare îngust , pentru ca Nautilus s încerce s se arate.
Pentru mai mult prevedere submarinul se deplasa în ap .
în sfâr it, la amiaz br zdam valurile M rii Ro ii.
Marea Ro ie, lacul celebru al tradi iilor biblice, pe care ploile nu-l
învioreaz , pe care o evaporare excesiv îl seac neîncetat i care pierde în
fiecare an un strat lichid, înalt, de un metru i jum tate!
Aceast Mare Ro ie are o lungime de dou mii ase sute kilometri i o
l ime mijlocie de dou sute patruzeci. Pe vre mea lui Ptolemeu i a
împ ra ilor romani, aceasta fusese marea arter comercial a lumii.
Nici nu voiam s încerc s în eleg acest capriciu al c pitanului Nemo,
care hot râse s ne duc în acest golf, dar eram mul umit c Nautilus
apucase aceast cale. Nu se mi ca prea repede, inându-se când la
suprafa , când scufundându-se pentru a ocoli vreun vas i, astfel, am putut
s observ atât adâncul cât i suprafa a acestei m ri atât de ciudate.
La 8 februarie, de diminea , ne aflam în fa a ora ului Moka, ora
ruinat acum, ale c rui ziduri se n ruiesc numai la zgomotul tunului i care
ad postesc ici, colo câ iva palmieri înverzi i; cetate însemnat pe vremuri,
care avea ase pie e publice, dou zeci i ase de geamii, i ale c rei ziduri,
ap rate de paisprezece forturi, alc tuiau un brâu de trei kilometri.
Apoi, Nautilus se apropie de coastele africane, unde marea este mai
adânc . Acolo, în apele de o limpezime de cristal, prin t bliile deschise, am
contemplat admirabilele tufi uri de m rgean str lucitor i pere ii stâncilor
îmbr ca i cu o splendid podoab verde de alge i de ficu i. în apropiere de
coastele orientale, aceste esofite cre teau nu numai sub nivelul m rii, ci
alc tuiau împletituri pitore ti deasupra apei.
Câte ceasuri fermec toare am petrecut, astfel, la fereastra salonului!
Am chemat pe Sfat lâng mine în timp ce Nautilus, la o adâncime de opt,
nou metri, trecea încet pe lâng frumoasele stânci ale coastei orientale.
 Acolo cre teau bure i de tot felul i de toate formele, bure i pedicula i,
foio i, globulari. Buretele nu este vegetal, cum, înc , admit ni te naturali ti,
ci o vie uitoare din ultimul ordin, un polipier inferior m rgeanului. Lucrurile
stau chiar a a i nu putem adopta nici m car p rerea celor din vechime,
care îl socoteau ca fiin intermediar între plant i animal.
Ace ti polipieri erau lipi i de stânci i de cochiliile molu telor. Pescarii
i-au botezat în fel i chip: co ule , calice, fus, piciorul leului, coada
p unului, m nu a lui Neptun, mai mult poetic decât savant. Din esutul lor
fibros, îmbibat cu un fel de substan gelatinoas , ie eau necontenit firicele
de ap , care, dup ce au dat via în fiecare celul , erau gonite de acolo
printr-o mi care de contrac ie. Aceast substan dispare dup moartea
polipului i putreze te r spândind amoniac. Atunci nu mai r mân decât
firele cornute sau gelatinoase din care se alc tuie te buretele domestic, care
cap t o culoare ro iatic i care sluje te la diferite întrebuin ri, dup
gradul lui de elasticitate, de permeabilitate sau de rezisten la macera ie.
I-am istorisit lui Sfat c ace ti bure i se pescuiesc în dou feluri, fie cu
draga, fie cu mâna. Aceast din urm metod e de preferat, dar nu se poate
întrebuin a decât cu ajutorul scufund torilor; c ci p strând intact esutul
polipului, acesta r mâne înzestrat cu o valoare nutritiv mult superioar . Iar
pe tii erau foarte numero i pe acolo.
La 9 februarie, Nautilus plutea în acea parte mai larg a M rii Ro ii,
între Suakin pe coasta de vest i Quounfodak pe coasta de est, pe o distan
de o sut nou zeci de mile.
în acea zi, la amiaz , c pitanul Nemo se urc pe platform , unde m
aflam i eu. M gândeam s nu-l las s coboare f r s -l fi întrebat de
proiectele lui. Cum m-a z rit a venit spre mine, mi-a oferit gra ios o igar i
mi-a zis:
— Ei bine, domnule profesor, cum v place Marea Ro ie?
A i observat îndeajuns minunile ce le con ine, pe tii i zoofitele ei,
straturile de bure i i p durile ei de coral? A i z rit ora ele de pe malurile ei?
— Da, c pitane, am r spuns eu, i Nautilus se potrive te de minune
pentru acest studiu: Ah, ce vas „de tept" e el!
— Da, domnule, de tept, îndr zne i invulnerabil. Nu-i este team
nici de vijeliile din Marea Ro ie, nici de curen ii marini, nici de stânci.
— într-adev r, am zis eu, aceast mare este socotit ca fiind printre
cele mai periculoase, i dac nu m în el, a avut în vechime un renume
foarte prost.
 — Foarte prost, domnule Aronnax. Istoricii greci i latini nu vorbesc în
favoarea ei, mai cu seam în perioada vânturilor calde i în anotimpul
ploilor.
— E drept, am r spuns eu, dar teama lor nu era exagerat ?
— Da i nu, domnule Aronnax, mi-a r spuns c pitanul Nemo, care
p rea c tie bine „Marea lui Ro ie". Ceea ce nu mai este primejdios pentru
un modern, solid, bine echipat, st pân pe direc ia lui, datorit for ei
aburului, era primejdios pentru vasele din vechime. Trebuie s ne închipuim
primii navigatori, aventurându-se pe ni te b rci f cute din scânduri legate
cu frânghii de palmier i unse cu gr sime de câine de mare. Ei n-aveau
m car instrumente care s le arate direc ia i mergeau la întâmplare în
mijlocul curen ilor pe care abia îi cuno teau. în aceste condi ii, naufragiile
erau i trebuiau s fie numeroase; dar în vremea noastr , steamer-ele care
fac drumul între Suez i m rile din sud, n-au de ce s se team de furiile
acestui golf. C pitanii i pasagerii nu se mai preg tesc la plecare cu jertfe
pentru împ care i la întoarcere ei nu se mai duc, împodobi i cu cununi i
cu panglici aurite, s mul umeasc zeilor în templul cel mai apropiat.
— Aburii trebuie s fi omorât recuno tin a în inima marinarilor, am zis
eu. Dar, c pitane, deoarece cunoa te i atât de bine aceast mare, îmi pute i
spune care este originea numelui ei?
— Exist , domnule Aronnax, multe teorii în aceast privin . Vre i s
cunoa te i p rerea unui cronicar din secolul al XlV-lea?
— Fire te, c vreau. . .••
— Acest fantezist pretinde c , pe când faraonul a pierit în valurile care
s-au închis la porunca lui Moise, marea s-a f cut ro u-aurie, ceea ce a f cut
pe popor s -i dea numele pe care-l mai poart înc .
— Explica ie de poet, care nu m poate mul umi. V rog, deci, s -mi
spune i p rerea dumneavoastr personal .
— Iat-o. Dup mine, domnule Aronnax, trebuie s vedem în aceast
numire de Mare Ro ie o traducere a cuvântului ebraic „Edrom" i dac
str bunii no tri i-au dat acest nume este din cauza culorii deosebite a apelor
ei.
— Pân aici n-am v zut decât valuri limpezi i f r vreo culoare
deosebit .
— Fire te; dar înaintând spre fundul golfului, ve i vedea acea ciudat
apari ie. îmi amintesc c am v zut Golful Tor, ro u de tot, ca un lac de
sânge.
— i aceast culoare o pune i pe seama unei alge microscopice?
 — Da, este o materie ro ie, produs de ni te plante pl pânde,
cunoscute sub numele de trichodesmii i din care trebuie patruzeci de mii
pentru a ocupa spa iul unui milimetru p trat. Poate c le ve i întâlni când
vom fi la Tor.
— Astfel, c pitane Nemo, nu e pentru prima oar când trece i Marea
Ro ie la bordul lui Nautilus!
— Nu, domnule.
— Atunci, fiindc vorbea i adineauri de trecerea israeli ilor i de
catastrofa egiptenilor, v voi întreba dac a i g sit în mare urmele acestui
mare eveniment istoric.
— Nu, domnule profesor, pentru c locul pe unde a trecut Moise cu
norodul lui este atât de nisipos încât c milele abia de- i pot sc lda
picioarele. în elege i, a adar, c Nautilus n-ar avea destul ap pentru
dânsul.
— i acest loc?... am întrebat eu.
— Acest loc se afl pu in mai sus de Suez, în acest bra care forma
alt dat un golf, atunci când Marea Ro ie se întindea — pân la lacurile
amare. Acum, dac acea trecere a fost sau nu miraculoas , nu tiu, dar
israeli ii au trecut pe acolo spre ara f g duit i armata faraonului a pierit
tocmai în acel loc. Cred c dac s-ar scormoni aceste nisipuri s-ar g si o
mul ime de arme i de instrumente de origine egiptean .
— Este clar, am r spuns eu, i trebuie s sper m c arheologii se vor
ocupa cu aceste cercet ri, când ora e noi se vor întemeia pe acest istm dup
s parea canalului Suez. Un canal foarte nefolositor pentru un vas ca
Nautilusl — Dar folositor unei lumi.întregi, zise c pitanul Nemo.
Din nenorocire nu v pot conduce prin acest canal: dar ve i putea
vedea marile z gazuri din Port Said poimâine, când vom fi în Mediterana.
— în Mediterana! am strigat eu.
— Da, domnule profesor. Asta v mir ?
— Ceea ce m mir e c m gândesc c poimâine vom fi acolo.
— Adev rat?
— Da, c pitane, cu toate c ar trebui s fiu obi nuit s nu m mir de
nimic de când m aflu pe vasul dumneavoastr !
— Dar din ce cauz v surprinde asta?
— Din cauza însp imânt toarei viteze cu care Nautilus va trebui s
fac înconjurul Africii, pe la Capul Bunei Speran e, pentru a fi poimâine în
Mediterana!
 — i cine v spune c va trebui s înconjoare Africa, domnule
profesor? Cine v spune c vom trece pe la Capul Bunei Speran e?
— Doar numai dac Nautilus ar merge pe p mânt sau ar trece pe
deasupra strâmtorii...
— Sau pe dedesubt, domnule Aronnax.
— Pe dedesubt?
— Fire te, r spunse lini tit c pitanul Nemo. Natura a f cut de mult
sub aceast fâ ie de p mânt ceea ce oamenii se str duiesc s fac deasupra
lui.
— — Cum! Exist o trec toare?
— Da, o trec toare subteran pe care am numit-o Arabian Tunel. Ea
începe sub Suez i d în Golful Peluza.
— Dar acest istm nu-i alc tuit decât din nisip mi c tor?
— Pân la o anumit adâncime. La cincizeci de metri, îns , este un
strat de roci.
— i din întâmplare a i descoperit aceast trec toare? am întrebat eu,
din ce în ce mai surprins.
— întâmplare i ra ionament, domnule profesor; mai mult '
ra ionament decât întâmplare., — C pitane, v aud, dar urechea mea nu
poate crede.
— Ah! Domnule! Aures habent et non audient e din toate vremurile.
Nu numai c aceast trec toare exist , dar m-am folosit de ea de mai multe
ori. Altfel nu m încumetam în aceast fund tur a M rii Ro ii.
— Sunt indiscret dac v întreb cum a i descoperit acest tunel?
— Domnule, îmi r spunse c pitanul, nu trebuie s existe nici o tain
între oamenii care nu trebuie s se despart niciodat . Iat , deci, cum a fost.
Un simplu ra ionament de naturalist m-a condus s descop r aceast
trec toare, pe care numai eu o cunosc. Observasem c în Marea Ro ie i în
Mediteran exist un oarecare num r de pe ti de specii absolut identice,
ofidii, fiatole, girele, joele, exocete. încredin at de acest fapt, m întrebam
dac nu exist vreo comunicare între aceste m ri. Dac exist , curentul de
adâncime trebuia s mearg din Marea Ro ie în Mediterana prin simplul
efect al diferen ei de nivel. Am pescuit un mare num r de pe ti în
împrejurimile Suezului, le-am pus în jurul cozii inele de alam i i-am
aruncat înd r t în mare. Peste câteva luni, pe coastele Siriei, am pescuit din
nou câteva mostre din pe tii mei cu inelul lor indicator. Comunicarea între
amândou m rile îmi era, deci, dovedit . Am c utat-o cu Nautilus al meu,
am descoperit-o, m-am avântat într-acolo i în curând, dom— nule profesor,
ve i trece i dumneavoastr prin tunelul meu arabic!
în aceea i zi împ rt ii lui Sfat i lui Ned Land aceast convorbire.
Când le-am spus c peste dou zile vom fi în apele Mediteranei, Sfat b tu
din palme. Canadianul, îns , d du din umeri.
— Un tunel submarin! a strigat el, o comunica ie între dou m ri! Cine
a mai auzit vorbindu-se despre asta!
— Amice Ned, r spunse Sfat, ai auzit vreodat vorbindu-se de
Nautilus! Nu! El exist totu i. Deci, nu da din umeri neîncrez tor i nu
respinge unele lucruri sub pretext c n-ai auzit niciodat vorbindu-se de ele.
în aceea i sear , la 21°30' latitudine nordic , Nautilus, plutind la
suprafa a apei, se apropie de coasta arab . Am z rit Djeddah, o pia
important pentru Egipt, Siria, Turcia i India. Am în eles destul de clar
ansamblul construc iilor sale i cor biile îngr m dite de-a lungul cheiurilor.
în afar de aceasta, câteva colibe de lemn ar tau cartierul locuit de c tre
beduini.
Timp de dou zile, pân la 11 februarie, vasul plutea încet.
Am observat c apa din Marea Ro ie devenea din ce în ce mai pu in
s rat , cu cât ne apropiam de Suez.
Pe la ora cinci, spre sear am trecut la nordul Capului Ras
Mohammed, care formeaz extremitatea acestei p r i din Arabia, dintre
Golful Suez i Golful Acabah.
Nautilus a p truns în Strâmtoarea de Jubal care duce spre Golful
Suez. Am z rit un munte înalt, între amândou golfurile Ras Mohammed.
Era Muntele Oreb, acel Sinai în vârful c ruia Moise a v zut pe Dumnezeu în
fa a lui i pe care spiritul i-l închipuie neîncetat încununat cu fulgere.
Pe la ora ase, Nautilus, când plutind, când scufundându-se, a trecut
de-a lungul Torului, ale c rui ape p reau vopsite în ro u, precum spusese
c pitanul Nemo. Apoi se înnopta, în mijlocul unei t ceri adânci, întrerupt ,
câteodat , de strig tul pelicanului i al câtorva p s ri de noapte.
De la opt la nou , Nautilus r mase câ iva metri sub ap .
Dup socoteala mea, trebuia s fim foarte aproape de Suez.
Prin hublourile salonului observam pere ii stâncilor luminate puternic
de l mpile electrice ale submarinului. Mi se p rea c strâmtoarea se
îngusteaz din ce în ce mai mult.
Pe la nou i un sfert, vasul urcase din nou la suprafa .
 M-am urcat pe platform . Foarte ner bd tor de a trece tunelul
c pitanului Nemo, nu puteam s stau în loc i c utam s respir aerul
proasp t al nop ii.
în curând, am z rit în umbr un foc palid, pe jum tate decolorat de
cea a care lucea la o mil de noi.
— Un far plutitor, am auzit lâng mine.
M-am întors i l-am v zut pe c pitanul Nemo.
— Este focul plutitor din Suez, relu el. Nu vom întârzia s ajungem la
deschiz tura tunelului..
— Nu cred s fie u or de intrat.
— Nu, domnule. De aceea obi nuiesc s conduc eu însumi vasul. Iar
acum, dac vre i s coborâ i, domnule Aronnax, Nautilus se va scufunda i
nu se va întoarce la suprafa decât dup ce va fi trecut Arabian Tunel.
Am urmat pe c pitanul Nemo. T blia se închisese, rezervoarele de ap
s-au umplut i aparatul se scufund cu vreo zece metri.
în clipa când voiam s m îndrept spre odaia mea, c pitanul m-a
oprit.
— Domnule profesor, mi-a zis el, v-ar pl cea s m întov r i i în
cabina pilotului?
— Nu îndr zneam s v cer acest lucru, am r spuns eu.
— Veni i! Ve i vedea, astfel, tot ce se poate vedea din aceast navigare
subteran i submarin .
C pitanul m conduse spre scara central . El deschise o u , a trecut
prin coridoarele superioare i a ajuns la cabina pilotului, care, se tie, era la
extremitatea platformei.
Aceast înc pere avea laturile de ase picioare, cum sunt acelea ale
cârmacilor de pe steamboat-urile de pe Mississippi i ale lui Hudson. La
mijloc se manevra o roat a ezat vertical pe frânghiile cârmei,, care
ajungeau pân la partea de dinapoi a lui Nautilus. Patru ferestre mici din
sticl lenticular , f cute în pere ii cabinei, îng duiau omului de la bar s se
uite întoate direc iile.
Aceast cabin era întunecoas ; dar, în curând, ochii mi s-au obi nuit
cu acea întunecime i l-am z rit pe pilot, un om voinic, ale c rui mâini se
sprijineau de obezile ro ii. în afar , marea era puternic luminat de felinarul
care sclipea în partea de dinapoi a cabinei, la cealalt extremitate a
platformei.
— Acum, zise c pitanul, s he urm m calea.
 Firele electrice uneau cabina cârmaciului cu camera ma inilor i, de
acolo, c pitanul putea s comunice simultan direc ia i mi carea. El ap s
pe un buton de metal i viteza de rota ie a elicei se mic or , deodat .
Am privit în lini te marele zid pe lâng care treceam, baza neclintit a
masivului de pe coast . Am c l torit, astfel, timp de o or numai la câ iva
metri dep rtare de zid. C pitanul Nemo nu pierdea din ochi busola atârnat
în cabin de dou cercuri. La câte un semn al c pitanului, cârmaciul
schimba în fiecare clip direc ia lui Nautilus.
M a ezasem lâng o fereastr i priveam la minunatele recife de
corali, zoofite, alge i crustacee care- i mi cau prelungirile lor enorme, ie ite
în afar din adânciturile stâncilor.
Pe la zece i un sfert, c pitanul Nemo apuc el însu i bara.
O galerie lat , neagr i adânc se deschidea înaintea noastr .
Nautilus intr acolo cu mult curaj. Se auzi un vâjâit neobi nuit pe
înveli ul lui. Erau apele M rii Ro ii pe care panta tunelului le v rsa în
Mediterana. Nautilus urma puhoiul, iute ca o.
s geat , cu toate sfor rile ma inii sale, care, pentru a rezista, b tea
valurile contra elicei.
Pe zidurile înguste ale trec torii nu mai vedeam decât dungi
luminoase, linii drepte, brazde de foc trase de iu eal sub str lucirea
electric . Inima-mi zvâcnea atât de tare c trebuia s -mi in pieptul cu
mâinile.
Pe la zece i treizeci i cinci de minute, c pitanul Nemo, dând drumul
ro ii i întorcându-se spre mine zise:
— Mediterana, îmi zise el.
în mai pu in de dou zeci de minute, Nautilus, târât de curent, trecuse
Canalul de Suez.
ARHIPELAGUL GRECESC
A doua zi, 12 februarie, în zorii zilei, Nautilus a urcat la suprafa a
apei. M-am dus într-un suflet pe platform . La trei mile spre sud se z rea
silueta Pelusei. Un curent puternic ne dusese dintr-o mare în cealalt . Dar
acest tunel, u or de coborât, trebuia s fie cu neputin de urcat.
Pe la apte au venit i Ned cu Sfat lâng mine. Nedesp r i i, tovar ii
dormiser lini ti i f r a se sinchisi de întâmpl rile de peste noapte.
— Ei bine, domnule naturalist, întreb canadianul zeflemist, dar
Mediterana?
— Plutim la suprafa a ei, amice Ned.
— Cum! f cu Sfat, chiar în noaptea asta?...
 — Da, chiar în noaptea asta, în câteva minute, am trecut acest tunel
altfel de netrecut.
— Eu nu cred nimic din toate astea, r spunse canadianul.
— R u faci, maestre Land, am reluat eu. P mântul pe care-l vezi
rotunjindu-se spre sud este coasta egiptean .
— S-o spune i altora, domnule, r spunse înc p ânatul canadian.
— Dac spune domnul, îi zise Sfat, trebuie s -l crezi pe domnul.
— De altfel, Ned, c pitanul Nemo mi-a f cut onorurile tunelului s u i
eram lâng dânsul, în cabina cârmaciului, în timp ce conducea el însu i
vasul Nautilus prin trec toarea îngust .
— Auzi, Ned? zise Sfat.
— Iar dumneata, Ned, care ai ochi atât de buni, ad ugam eu, po i
z ri z gazurile din Port Said care înainteaz pe mare.
Canadianul privi cu aten ie.
— într-adev r, zise el, ave i dreptate, domnule profesor, i
c pitanul dumneavoastr e un om, nu glum . Suntem în Me-diterana. Bun.
S vorbim, a adar, de trebu oarele noastre, îns , în a a chip ca s nu ne
poat auzi nimeni.
Vedeam eu unde voia s ajung canadianul. în orice caz m gândeam
c mai bine era s vorbim, i merser m câte itrei de ne a ezar m lâng
felinar, unde eram oarecum p zi i de stropiturile valurilor.
— Acum, Ned, te ascult m, zisei eu. Cei'ai s ne spui?
Ceea ce am s v spun e foarte simplu, r spunse canadianul. Suntem
în Europa i înainte ca toanele c pitanului Nemo s ne duc în fundul
m rilor polare sau în Oceania, cer s p r sim Nautilus.
Voi m rturisi c discu ia aceasta cu canadianul m punea totdeauna
în încurc tur . Nu voiam s stingheresc întru nimic libertatea tovar ilor
mei i nici nu m puteam hot rî s -l p r sesc pe c pitanul Nemo, cu al
c rui aparat îmi des vâr eam studiile mele submarine. Trebuia, totu i, s
dau canadianului un r spuns care s -l mul umeasc .
— Amice Ned, am zis eu, pentru a fugi de pe Nautilus ne trebuie o
ocazie serioas . Trebuie ca întâia noastr încercare de fug s izbuteasc ,
fiindc , dac d m gre , alt ocazie nu mai g sim, iar c pitanul Nemo nu ne-
ar ierta purtarea noastr niciodat .
— E drept ceea ce spune i; dar risc m acela i lucru dac încerc m s
fugim peste doi ani sau peste dou zile. Deci, chestiunea e tot aceea i; dac
se prezint o ocazie favorabil , nu trebuie s-o sc p m.
 — întocmai. Dar ai putea s -mi spui, Ned, ce în elegi dumneata printr-
o ocazie favorabil ?
— Ar fi aceea, care, într-o noapte întunecoas , ar duce pe Nautilus în
apropierea coastei europene. — i ai încerca s fugi înot?
— Da, dac am fi destul de aproape de mal i dac vasul ar pluti la
suprafa . Nu, dac am fi prea departe i dac vasul s-ar deplasa în ap .
— i în cazul acesta?
— In cazul acesta; a c uta s pun mâna pe corabie. tiu cum trebuie
manevrat . Intr m în ea, d m drumul uruburilor i urc m la suprafa ,
f r m car ca voinicul cârmaci, care se afl în partea de dinainte a vasului,
s - i dea seama de fuga noastr .
— Bine, Ned, pânde te, a adar, aceast ocazie; dar nu uita c un e ec
ar fi catastrofal.
— Nu voi uita, domnule.
— i acum, Ned, vrei s tii p rerea mea asupra acestui proiect?
— Fire te, domnule Aronnax.
— Ei bine, eu cred — nu zic c sunt convins — cred c aceast
ocazie favorabil nu se va ivi.
— Pentru ce?
— Deoarece c pitanul Nemo nu- i poate închipui c am renun at cu
totul la speran a de libertate i va lua m suri, mai cu seam în apropierea
coastelor europene.
— Sunt de aceea i p rere cu domnul, zise Sfat, care pân atunci nu se
amestecase în discu ia noastr .
— Bine, vom vedea, r spunse canadianul, dând din cap.
— i acum, Ned Land, am ad ugat eu, s ne oprim aici.
Nici o vorb mai mult despre aceasta. în ziua când vei fi preg tit de
fug , ne previi i noi te urm m.
Aceast convorbire, care trebuia s aib mai târziu urm ri atât de
serioase, se ispr vi astfel. Trebuie s spun acum c faptele p reau s
adevereasc prevederile mele, spre dezn dejdea canadianului. C pitanul
Nemo ne b nuia gândurile sau voia numai s se p zeasc de numeroasele
vapoare de toate na iile care br zdau Mediterana? Nu tiu, dar el se deplasa
mai mult în ap i departe de coaste. Câteodat ne scufunda la mari
adâncimi, c ci între arhipelagul grecesc i Asia Mic , nu am dat de fund la
dou mii de metri.
Astfel, din Insula Carpatos, una dintre Sporade, cântat de
 Virgil, patria lui Proteus, ciobanul lui Neptun, nu am v zut decât baza
ei de granit prin ferestrele salonului.
A doua zi, 14 februarie, îmi propusesem s m ocup câteva ore cu
studiul pe tilor din arhipelag. Dar nu tiu pentru care cauz t bliile
r maser ermetic închise. Urmând mersul lui Nautilus am v zut c se
îndrepta spre Candia, vechea insul Creta. în clipa când m-am- îmbarcat pe
Abraham Lincoln, aceast insul se r sculase împotriva despotismului
turcesc.
Dar ceea ce se întâmplase cu r scoala de atunci, nu puteam ti i nici
c pitanul Nemo, lipsit cu totul de tirile de pe p mânt, n-ar fi putut s -mi
spun .
Nu am f cut nici o aluzie la aceasta când eram seara singur cu dânsul
în salon. De altfel, c pitanul p rea t cut, îngrijorat.
Apoi, împotriva obiceiului s u, el porunci s se deschid t bliile
salonului i, mergând de la o fereastr la alta, cercet cu aten ie apele. Cu ce
scop? Nu puteam s ghicesc i cât despre mine am început s studiez pe tii
care treceau prin fa a ochilor mei.
Printre mul i al ii, un locuitor al acestor ape mi-a atras aten ia,
amintindu-mi de vremurile antice. Era un remora, care c l tore te ag at de
burta rechinilor. Dup cum spune legenda, acest pe ti or, prins de carena
unei cor bii, o putea opri din mers i unul dintre ei, oprind vaporul lui
Antoniu în timpul luptei de la Actium, a înlesnit astfel, victoria lui August.
De ce depinde soarta na iunilor! Am mai observat i admirabilii antia i, pe ti
sfin i pentru greci, care le atribuiau puterea de a goni mon tri submarini din
apele lor; numele lor înseamn floare i ei îl îndrept eau prin culorile lor
sclipitoare. Ochii nu mi se puteau desprinde de la aceste minuni ale m rii,
când au fost izbi i deodat de o apari ie nea teptat .
în mijlocul acestor ape, se ivi un om, un scufund tor, purtând la brâu
o pung de piele. Nu era un trup tras de valuri.
Era un om viu care înota cu bra ul puternic, disp rând câteodat
pentru a repira la suprafa i scufundându-se din nou.
— Un om! Un naufragiat! am strigat eu. Trebuie sc pat cu orice pre !
C pitanul nu-mi r spunse i veni s se sprijine de fereastr .
Omul se apropie i cu fa a lipit de geam ne privea. Spre marea mea
uimire, c pitanul Nemo i-a f cut un semn. Scafandrul îi r spunse cu mâna,
se urc îndat la suprafa a m rii i nu se mai ar t .
Nu v îngriji i, mi-a zis c pitanul. E Nicolai, de la Capiii Matapan. El
este bine cunoscut în toate Cicladele. Un iscusit scufund tor. Apa este
elementul s u, unde tr ie te mai mult decât pe p mânt, mergând neîncetat
de la o insul la alta pân la Creta.
— îl cunoa te i, c pitane?
— De ce nu, domnule Aronnax?
îndat , se îndrept spre o mobil a ezat lâng fereastra din partea
stâng a salonului. Lâng aceast mobil am v zut un cuf r cu cercuri de
fier, al c rui capac avea pe o plac de alam un N de la Nautilus cu deviza
Mobilis in mobile.
în aceast clip , c pitanul, f r s -i pese de prezen a mea, deschise
mobila, un fel de cas de bani care con inea o mul ime de buc i de metal.
Acestea erau buc i de aur. De unde venea acest pre ios metal care
reprezenta o sum enorm ? De unde culegea c pitanul acest aur i ce voia
s fac acesta cu el?
Nu spuneam o vorb . Priveam. C pitanul Nemo lu una câte una
aceste buc i de aur, le a ez frumos în cuf rul pe care-l umplu pân sus.
Cred c con inea, atunci, peste o mie de kilograme de aur, adic aproape
cinci milioane de franci.
Dup aceea, c pitanul închise bine cuf rul i scrise pe capac o adres
cu litere care trebuiau s apar in limbii greci moderne. Apoi, ap s pe un
buton al c rui fir corespundea cu postul echipajului. Venir patru oameni,
care împinser , nu f r efort, cuf rul afar din salon. Apoi am auzit c -l
ridic imediat cu ajutorul unor macarale pe scara de fier.
în acea clip , c pitanul Nemo se întoarse spre mine:
— i ce spunea i, domnule profesor? m întreb el.
— Nu spuneam nimic, c pitane.
— Atunci, domnule, da i-mi voie s v urez noapte bun .
i am p r sit salonul.
Am intrat în camera mea, foarte nedumerit. în zadar m c zneam s
adorm. C utam o leg tur între apari ia acelui scafandru i între cuf rul
plin cu aur. în curând am sim it, dup cl tinatul i leg natul vasului, c
Nautilus urc la suprafa .
Apoi, am auzit zgomot de pa i pe platform ; am în eles c dau drumul
cor biei pe mare. Ea se izbi o clip de coastele lui Nautilus i apoi încet
orice zgomot.
Dup dou ore, acela i zgomot, acela i du-te-vino. Corabia a fost tras
la locul ei i Nautilus se afund din nou.
A adar, aceste milioane fuseser transportate la adresa lor.
 Pe care punct al continentului? Cine era corespondentul c pitanului
Nemo?
Diminea a, am povestit tovar ilor mei întâmpl rile de peste noapte. Ei
nu erau mai pu in nedumeri i decât mine.
— Dar de unde ia dânsul aceste milioane? întreb Ned Land.
Nu puteam s -i r spund. M-am dus în salon i m-am apucat de lucru.
Am însemnat note pân la cinci spre sear . Apoi — s fi fost o indispozi ie
personal — am sim it o c ldur foarte mare, încât a trebuit s -mi scot
haina de bissus. Nu puteam pricepe cauza, c ci nu eram la latitudini mari
i, astfel, Nautilus, scufundat, nu sim ea ridicarea temperaturii. M-am uitat
la manometru. El ar ta o adâncime de aizeci de picioare, pe care c ldura
atmosferic n-ar fi putut s-o ating .
Am urmat s lucrez înainte, dar c ldura devenea de nesuportat.
— Arde! m gândeam eu.
Voiam tocmai s ies din salon, când c pitanul Nemo intr .
El se apropie de termometru i întorcându-se spre mine:
— Patruzeci i dou de grade, zise el.
— Simt i eu, c pitane, i dac temperatura mai urc n-o vom putea
suporta.
— O! Domnule profesor, c ldura se va urca numai dac noi vom vrea.
— Pute i s-o potrivi i dup dorin ?
— Nu, pot s m îndep rtez de cuptorul care o produce.
— Ea vine din afar ?
— Fire te. Plutim într-un curent de ap clocotind .
— S fie cu putin ? am strigat eu.
— Privi i.
Trapele s-au deschis i am v zut marea alb de tot în jurul vasului
Nautilus. Un nor de aburi sulfurici se desf ura în mijlocul valurilor care
clocoteau ca apa într-un cazan. Mi-am sprijinit mâna de unul dintre
geamuri, dar era atât de fierbinte c a trebuit s-o retrag imediat.
— Unde suntem? am întrebat eu.
— Lâng insula Santorin, domnule profesor, mi-a r spuns c pitanul,
în canalul care desparte Nea Kamenni de P lea Kamenni. Voiam s v ar t
ciudatul spectacol al unei erup ii submarine.
— — Credeam, am zis eu, c forma ia acestor insule noi este
terminat .
— Nimic nu-i ispr vit în aceste inuturi vulcanice, r spunse c pitanul
Nemo, i golful este ve nic asaltat de focurile subterane.
 Am privit din nou pe geam. Nautilus nu mai umbla. C ldura devenise
insuportabil . Din alb cum era, marea se f cu ro ie, culoare datorat unei
s ri de fier. Cu toate încheieturile ermetice alé salonului, intrase acolo un
miros insuportabil de pucioas i z ream fl c ri stacojii, ale c ror str lucire
întuneca lumina electric .
înotam în sudoare, m în bu eam, era s fierb. Da, adev rat, sim eam
c fierb!
— Nu mai putem r mâne în aceast ap clocotind , am zis
c pitanului.
— Nu, n-ar fi prudent, r spunse flegmaticul Nemo.
D du o porunc i peste un sfert de or , dup ce ne îndep rtar m de
cuptor, respiram la suprafa a valurilor.
Mi-a venit în gând, c dac Ned Land ar fi ales acest inut pentru a
fugi, nu mai ie eam cu via din aceast mare de foc.
A doua zi, 16 februarie, am p r sit acest bazin care, între Rodes i
Alexandria, are o adâncime de trei mii de metri, i Nautilus, trecând de-a
lungul Insulei Cerigo, a p r sit arhipelagul grecesc, dup ce înconjurase
Capul Matapan.
MEDITERANA ÎN PATRUZECI SI OPT DE ORE
Mediterana, marea albastr prin excelen , „marea mare" a evreilor,
„marea" grecilor, „marea nostrum" a romanilor, înconjurat cu portocali,
odogaci, cactu i, brazi maritimi, parfumat cu mirte, încadrat de mun i
înal i, îmbog it cu un aer curat i str veziu, dar solicitat neîncetat de
focurile p mântului, este un adev rat câmp de b taie unde Neptun i Pluton
se lupt pentru împ r irea lumii. Acolo, pe malurile i pe apele ei, zice
Michelet, prinde omul puteri în una dintre climele cele mai s n toase ale
globului.
Dar oricât ar fi ea de frumoas , n-am putut z ri decât în treac t acest
bazin, care acoper o suprafa de dou milioane kilometri p tra i. Sim eam
lipsa cuno tin elor c pitanului Nemo, c ci enigmaticul personaj nu s-a
ar tat niciodat în timpul acestei treceri cu o mare vitez . Nautilus a
parcurs ase sute de leghe sub valuri în patruzeci i opt de ore. Am plecat în
diminea a zilei de 16 februarie din împrejurimile Greciei i în ziua de 18, la
r s ritul soarelui, treceam Strâmtoarea Gibraltar.
Era clar pentru mine, c aceas Mediterana, strâns în mijlocul acelor
p mânturi de care voia s fug , nu-i pl cea c pitanului Nemo. Valurile i
vânturile ei îi aduceau prea multe amintiri, dac nu prea multe regrete. Aici
nu mai manevra în voie, Nautilus nu se mai sim ea în largul s u între aceste
rmuri apropiate ale Africii i Europei.
De aceea, viteza de deplasare era de dou zeci i cinci de
mile pe or . E de la sine în eles c Ned Land, spre marea lui p rere de
r u, trebuia s renun e la planul lui de fug . El nu se putea sluji de barc ,
tras cu doisprezece metri pe secund . Ar fi însemnat s ne rostogolim în
mare. De altfel, Nautilus nu urca decât noaptea la suprafa i se orienta
dup busol i dup log.
Nu am v zut, a adar, din Mediterana decât ceea ce vede un c l tor din
expres dintr-o priveli te care-i fuge înaintea ochilor. Totu i, Sfat i cu mine
am putut observa câ iva dintre ace ti pe ti ai Mediteranei, ale c ror
înot toare îi men ineau câtva timp în apele lui Nautilus.
în mijlocul apelor luminate erpuiau câteva urme lungi de un metru
care se g sesc aproape în toate climele. Treceau i rechini-milandri, lungi de
doisprezece picioare, foarte periculo i pentru scufund tori, vulpi de mare,
scrumbii albastre i argintii, dorade — pe ti consacra i zei ei Venus, cu
ochiul împrejmuit cu o sprâncean de aur, precum i moruni lungi de zece
metri, cu mi c rile foarte iu i, care izbeau geamul cu coada. Altceva nu am
putut distinge dintre nenum ratele specii de pe ti ce mi unau pe acolo, din
cauza vitezei mari a vasului Nautilus.
Cât despre mamifere, nu am v zut decât câ iva ca alo i, în apropierea
Adriaticii, câ iva delfini i o duzin de foci cu burta alb , cunoscute sub
numele de c lug ri. Sfat z ri i o broasc estoas lat de ase picioare.
în seara zilei de 16 februarie, Nautilus î i încetini mersul.
Treceam atunci între Sicilia' i coasta de Tunis. în acest loc strâns între
Capul Brun i Strâmtoarea Mesina, fundul m rii urc deodat . Aici, s-a
format un adev rat cre tet care nu este acoperit decât cu aptesprezece
metri de ap , pe când de fiecare parte adâncimea "este de o sut aptezeci de
metri.
Nautilus trebuia s se strecoare cu mare aten ie ca s nu se izbeasc
de aceast barier submarin .
Am ar tat lui Sfat pe harta Mediteranei locul unde se afl aceast
stânc .
— Dac -mi d voie domnul, zise Sfat, acesta e ca un adev rat istm
care leag Europa de Africa.
— Da, b iete, am r spuns eu; el închide întreaga strâmtoare Libia i
cercet rile lui Smith au dovedit c continentele erau alt dat legate între ele,
între Capul Bun i Capul Furina.
 — Cred i eu, zise Sfat.
— Voi mai ad uga, am reluat eu, c o asemenea barier exist între
Gibraltar i Cuenta, care pe timpurile geologice închidea cu des vâr ire
Mediterana.
în noaptea de 16 spre 17 februarie intraser m în al doilea
bazin mediteranean, a c rui adâncime ajunge pân la trei mii de
metri. Nautilus, lunecând pe planurile lui înclinate, se scufund pân la cele
mai mari adâncimi ale m rii.
Acolo, în lips de minuni naturale, privirea mi-a fost izbit de scene
înduio toare i grozave. Treceam atunci prin acea parte a Mediteranei atât
de bogat în nenorociri. De la coasta
Algeriei pân la malurile Proven ei, ce de vapoare s-au scufundat, ce
de vase au disp rut! Mediterana nu-i decât un lac, asemuit cu Pacificul,
dar este un lac capricios, cu valurile schimb toare, ast zi binevoitoare i
mângâind pl pânda luntre care plute te între albastrul m rii i al cerului,
mâine înfuriate, chinuite, alungate de vânturi, avariind vasele cele mai
puternice cu valurile ei mici care le lovesc neîncetat.
Astfel, în timpul acestei plimb ri prin apele adânci, câte sf râm turi
am z rit pe fundul m rii, unele împietrite cu corali, altele acoperite numai
cu un strat de rugin , ancore, tunuri, ghiulele, garnituri de fier, bra e de
elice, buc i de ma in , co uri sf râmate, cazane sparte, apoi înveli uri
plutind între dou ape, unele drepte, altele culcate!
Dintre aceste vase unele pieriser prin ciocnire, altele prin lovirea de
stâncile de granit.
Am observat c pe m sur ce ne apropiam de Gibraltar, cu atât fundul
m rii era mai plin cu aceste triste sf râm turi.
Coastele Africii i ale Europei se apropie acolo tot mai mult i în acest
spa iu îngust ciocnirile sunt mai dese. Ah! Ce istorie sinistr s-ar putea scrie
despre aceste adâncuri mediteraneene, clespre acest mare cimitir, unde s-au
pierdut atâtea bog ii i atâtea vie i!
îns , Nautilus, nep s tor i iute, se strecura printre aceste ruine cu
u urin . La 18 februarie, pe la trei diminea a, eram la intrarea în
Strâmtoarea Gibraltar.
Acolo exist doi curen i: unul superior cunoscut de mult, care duce
apele oceanului în bazinul Mediteranei; apoi un contracurent inferior a c rui
existen a fost dovedit de curând. într-adev r, cantitatea de ap a
Mediteranei, m rit neîncetat de valurile Atlanticului i de fluviile care se
vars în ea, ar trebui s ridice în fiecare an nivelul acestei m ri, c ci
evaporarea n-ar ajunge ca s se stabileasc echilibrul. îns , deoarece
aceasta nu se întâmpl , a trebuit s se admit existen a unui curent inferior
care, prin Strâmtoarea Gibraltar, vars în bazinul Atlanticului
surplusulMediteranei.
A a i este. Nautilus profit de acest contracurent. El a înaintat repede
prin îngusta trec toare. O clip am putut s întrez resc admirabilele ruine
ale templului lui Hercule, scufundat, dup spusele lui Plinus i ale lui
Avenius, împreun cu insula pe care era cl dit i peste câteva minute
pluteam pe valurile Atlanticului.
VII
. . GOLFULE UL VTGO
Atlanticul! O mare întindere de ap care acoper o suprafa de
dou zeci i cinci de milioane de mile p trate, lung de nou mii de mile, lat
de dou mii apte sute. Mare însemnat , aproape necunoscut de cei din
vechime, în afar de cartaginezi, care, în c l toriile lor comerciale, vizitau
coastele vestice ale Europei i ale Africii! Ocean ale c rui rmuri cu cotituri
paralele înconjoar un perimetru imens, udat de cele mai mari fluvii din
lume, de Sfântul Lauren iu, Mississippi, Amazon, Plata, Orinoco, Niger,
Senegal, Elba, Loara, Rin care-i aduc apele rilor celor mai civilizate i ale
inuturilor celor mai s lbatice. Admirabil ap , neîncetat br zdat de
vapoarele tuturor na iunilor, ad postit sub toate pavilioanele din lume i pe
care o termin aceste dou capuri grozave, temute de navigatori, Capul Horn
i Capul Vijeliilor.
Nautilus îi t ia apele cu pintenul s u, dup ce f cuse peste zece mii de
leghe în trei luni i jum tate. încotro mergeam acum i ce surprize ne mai
a teptau?
Dup ce a ie it din Strâmtoarea Gibraltar, se îndrepta în largul
oceanului. în scurt timp a revenit la suprafa a oceanului i am putut astfel,
reîncepe plimb rile noastre pe platform .
M-am urcat îndat întov r it de Ned Land i de Sfat. La o distan de
dou sprezece mile se vedea Capul Sfântul Vicen iu care formeaz vârful de
sud-vest al peninsulei his panice. B tea un vânt puternic de la sud. Marea
era agitat i leg na tare vasul Nautilus. Era aproape cu neputin de a sta
pe platforma b tut de valurile mari. Am coborât dup ce am înghi it pu in
aer proasp t.
M-am îndreptat spre camera mea, Sfat spre cabina lui; îns , Ned
Land, care p rea îngrijorat, m urm . Trecerea noastr gr bit prin
Mediterana nu-i îng duise s pun în aplicare planurile lui i î i ascundea
decep ia.
Când u a od ii mele a fost închis , el se a ez i m-a privit f r a
scoate o vorb .
— Amice Ned, i-am zis eu, te pricep, dar nu po i s - i repro ezi
nimic. în condi iile în care a mers Nautilus ar fi fost o nebunie s gânde ti la
fug !
Ned Land nu r spunse nimic. Buzele lui strânse, sprâncenele încre ite
ar tau obsesia Unei idei fixe.
— Nu dezn d jdui, prietene, am reluat eu. Mergem'de-a lungul
coastei portugheze. Nu suntem departe de Fran a i de Anglia unde vom g si
u or un refugiu. Ah! Dac Nautilus, ie it din Strâmtoarea Gibraltar, s-ar fi
îndreptat spre sud i ne-ar fi dus spre acele inuturi unde nu sunt
continente, a împ rt i grija dumitale. Dar acum tim c acest brav c pitan
Nemo nu fuge de m rile civilizate i peste câteva zile vei putea pune
planurile în aplicare.
Ned Land m-a privit cu b gare de seam i descle tând în sfâr it
buzele, zise:
— Pentru ast -sear , zise el.
M-am sculat deodat din loc. M rturisesc c eram prea pu in preg tit
pentru aceast împ rt ire. A fi vrut s r spund canadianului, dar nu
g seam cuvinte.
— Ne-am în eles s a tept m o împrejurare, relu Ned Land.
împrejurarea asta o avem acum. în aceast sear vom fi la câteva mile de
coasta spaniol . Noaptea este întunecoas .
Vântul bate în larg. Ani cuvântul dumneavoastr , domnule Aronnax,
m bizui pe dumneavoastr .
Cum t ceam mereu, canadianul se scul i apropiindu-se de mine:
— Ast -sear pe la nou , zise el. L-am în tiin at pe Sfat. La ora
aceea c pitanul Nemo va fi închis în odaia lui i probabil c va dormi. Nici
mecanicii, nici oamenii echipajului nu ne pot vedea. Sfat i cu mine vom
urca scara. Dumneavoastr , domnule Aronnax, ve i a tepta semnalul în
bibliotec . Vâslele i pânzele sunt în corabie. Am i câteva provizii acolo. Mi-
am procurat o cheie englezeasc pentru a da drumul uruburilor care in
barca de înveli ul submarinului. Astfel, totul este gata. Pe disear .
— Marea este agitat , am zis eu.
— Admit, r spunse canadianul, dar trebuie s risc m atâta lucru.
Libertatea trebuie s fie pl tit . De altfel, barca este solid i câteva mile nu
e mare lucru. Cine tie dac mâine nu vom fi la o sut de leghe în largul
m rii. S ne favorizeze împrejur rile i între orele zece i unsprezece sau
punem piciorul pe p mânt sau d m ortul popii. Deci, în seara asta, ne l s m
în voia lui Dumnezeu!
Canadianul se retrase l sându-m n uc. M gândeam c atunci când
va fi cazul voi avea timpul s cuget, s discut. înc p ânatul meu tovar
nu-mi îng duise asta. Ce i-a fi zis la urma urmei? Ned Land avea de o sut
de ori dreptate. Avea lâng el o ocazie, voia s profite de ea. Puteam eu s -mi
retrag cuvântul i s iau asupra mea r spunderea de a compromite într-un
interes personal viitorul tovar ilor mei? Mâine c pitanul Nemo ne putea
duce departe de p mânt.
în acea clip o uier tur puternic îmi ar t c rezervoarele se
umpleau i c Nautilus se scufunda sub valurile Atlanticului.
Am r mas în odaia mea. Voiam s -l evit pe c pitan spre a-i ascunde
emo ia care m st pânea. Trist a fost ziua pe care o petreceam astfel între
dorin a de a intra în posesia liberului meu arbitru i regretul de a p r si
acest minunat Nautilus, l sând neispr vite studiile mele submarine! A
p r si astfel oceanul, „Atlanticul meu", cum îmi pl cea s -l numesc, f r a fi
p truns în ultimele lui straturi, f r a-i fi smuls tainele pe care mi le putea
dezv lui, asemeni m rilor Indiei i Oceanului Pacific!
Am venit de dou ori în salon. Voiam s consult compasul.
Voiam s v d dac direc ia lui Nautilus ne apropia într-adev r sau ne
îndep rta de rm. Nautilus se inea în apele portugheze cu direc ia spre
nord.
Trebuia deci, s m resemnez i s m preg tesc de fug .
Bagajul meu nu era greu, fiind vorba de noti ele mele zilnice.
Cât despre c pitanul Nemo m întrebam ce va gândi despre evadarea
noastr , ce grij , ce r u îi va pricinui i ce va face în cazul în care noi vom
izbuti! Fire te, n-aveam de ce m plânge de dânsul, dimpotriv . Niciodat
vreo g zduire n-a fost mai sincer ca a lui. P r sindu-l, nu puteam fi
învinov it de nerecuno tin a. Nici un jur mânt nu m lega de el.
Nu-l v zusem pe c pitan de când am vizitat Insula Santorin.
întâmplarea m va face, oare, s -l v d înaintea plec rii mele? O doream i
m temeam, totodat . Tr geam cu urechea la u a camerei lui. Nici un
zgomot, ca i când odaia ar fi fost pustie.
Masa mi-a fost servit ca de obicei la mine în odaie. Am mâncat f r
poft , eram îngrijorat. Pe la apte m-am ridicat de la mas . Mai aveam de
a teptat o sut dou zeci de minute pe care le num ram. Nelini tea îmi
cre tea. Pulsul îmi b tea cu putere. Nu puteam sta nemi cat. M plimbam
de colo pân colo, sperând s calmez prin- mi care tulburarea care m
st pânea.
Voiam s rev d salonul o ultim dat - Am luat-o prin coridor i am
intrat în acel muzeu unde petrecusem atâtea ore pl cute i folositoare. Am
privit toate bog iile, toate comorile acestea, ca un om în ajunul unui ve nic
exil i care pleac pentru a'nu se mai întoarce.
Plimbându-m astfel prin salon, unde m uitam cu regret la aceste
minuni ale naturii, pe care nu aveam s le mai v d niciodat , am ajuns
lâng u a care d dea în camera c pitanului Nemo. Spre marea mea uimire,
u a era întredeschis .
F r voie m-am dat înapoi. Dac era în odaia lui, c pitanul Nemo m
putea vedea. îns , neauzind nici un zgomot, m-am apropiat. Camera era
goal . Am deschis u a. Am f cut câ iva pa i în untru. Mereu acela i aspect
sever.
în acea clip , câteva tablouri pe care nu le z risem în timpul primei
mele vizite mi-âu atras vederea. Erau portrete, portrete de oameni mari care
s-au jertfit pentru idei m re e:
Kosciusko, eroul c zut la strig tul de Finis Poloniae; Botzaris,
Leonidas al Greciei moderne; O'Connell, ap r torul Irlandei; Washington,
întemeietorul Uniunii Americane; Manin, patriotul italian; Lincoln, mort sub
glontele unui sclavagist i, în sfâr it, acest martir al dezrobirii rasei negre,
John Brown, legat de rug, a a cum l-a desenat în chip atât de îngrozitor
creionul lui Victor Hugo.' Ce leg tur exist între aceste suflete eroice i
sufletul c pitanului Nemo? Puteam descoperi, din aceast colec ie de
portrete, misterul existen ei lui? Era el campionul popoarelor subjugate,
eliberatorul raselor sclave? Figurase el în ultimele ciocniri politice sau
sociale ale acestui veac? Fusese el unul dintre eroii groaznicului r zboi
american, jalnic r zboi în veci glorios?...
Deodat sun de ora opt. Prima b taie a ceasornicului m trezi din
visele mele i am ie it din camer , fugind.
Privirile mi s-au oprit pe busol , când am trecut prin salon.
Direc ia noastr era tot spre nord. Log-ul ar ta o vitez potrivit ;
manometrul indica o adâncime de aizeci de picioare, împrejur rile favorizau
planurile canadianului.
Am intrat în odaia mea, mi-am pus haine c lduroase, cizme de mare,
c ciul de lutru, ve minte de bissus, c ptu ite cu piele de foc . Eram gata.
A teptam. Numai vâjâitul elicei perturba lini tea adânc ce domnea la bord.
Nu voi afla, oare, în curând c Ned Land fusese surprins cu planurile lui de
evadare? M-a n p dit o nelini te pe care cu toat voin a mea n-o puteam
st pâni.
Pe la nou f r câteva minute mi-am lipit urechea de u a c pitanului.
Nici un zgomot. Am p r sit odaia i m-am întors în salon, care era slab
luminat i pustiu.
Am deschis u a care d dea spre bibliotec . Aceea i lumin slab ,
aceea i singur tate. Am încercat s m a ez lâng u a care d dea spre
cabina sc rii centrale. Ara a teptat semnalul lui Ned Land.
în acea clip , vâjâitul elicei se auzi tot mai pu in pân încet de tot.
Pentru ce aceast schimbare în mersul lui Nautilus? Aceast oprire înlesnea
sau z d rnicea planurile lui Ned Land? N-a fi putut s spun.
Deodat , am sim it o u oar izbitur . Am priceput c Nautilus se
oprise pe fundul oceanului. Nelini tea mi-a crescut. Semnalul canadianului
nu se mai auzea. îmi venea s m duc la Ned Land, s -l rog s amâne
încercarea lui. Sim eam c naviga ia noastr nu se mai f cea în condi iile
obi nuite.
în acea clip u a marelui salon se deschise i se ivi c pitanul Nemo. El
m-a z rit i f r alt introducere zise:
— Ah! Domnule profesor, zise el amabil, v c utam. Cunoa te i istoria
Spaniei?
S tii în cele mai mici am nunte istoria rii tale i dac te
întreab cineva despre ea în condi iile în care eram eu, cu mintea
z p cit , cu gândul aiurea, n-ai putea spune o vorb .
— Ei bine, relu c pitanul Nemo, a i auzit ce v-am întrebat?
Cunoa te i istoria Spaniei?
— Foarte pu in, am r spuns eu.
— Iat savan ii, zise c pitanul, ei nu cunosc istoria. Lua i loc, a
ad ugat el, i v voi povesti un episod curios al acestei istorii.
C pitanul Nemo se întinse pe divan i, mecanic, m-am a ezat lâng el
în penumbr .
— Domnule profesor, mi-a zis el, asculta i-m bine.
Aceast istorie v va interesa, c ci ea va r spunde unei ches- tiuni pe
care n-a i putut-o dezlega.
— V ascult, c pitane, am zis eu, ne tiind unde voia s ajung
interlocutorul meu i întrebându-m dac acest incident avea vreo leg tur
cu planurile noastre de fug .
 — Domnule profesor, relu c pitanul Nemo, dac voi i o s începem de
la 1702. ti i c pe timpul acela, regele dumneavoastr , Ludovic al XlV-lea,
crezând c -i ajunge un gest de potentat pentru a vârî Pirineii în p mânt, a
impus spaniolilor pe ducele de Anjou, nepotul lui. Acest prin , care a domnit
sub numele de Philip al V-lea, a avut du mani puternici în afar .
— într-adev r, cu un an înainte, casele regale din Olanda, Austria i
Anglia au încheiat un tratat la Haga cu scopul de a r pi coroana Spaniei lui
Philip al V-lea i s-o pun pe capul unui arhiduce, c ruia i-a dat înainte de
vreme numele de Carol al IH-lea.
— Spania trebuia s reziste acestei coali ii. Dar era aproape lipsit de
solda i i de marinari. Banii, îns , nu-i lipseau, cu condi ia ca i cor biile ei,
înc rcate cu aur i cu argint din America, s intre în porturile ce-i
apar ineau. Deci, spre sfâr— itul anului 1702, Spania a tepta un mare
transport pe care Fran a trebuia s -l escorteze cu o flot de dou zeci i trei
de vase comandate de amiralul Château Renaud, c ci marina coalizat
str b tea Atlanticul în lung i în lat.
Acest transport trebuia s soseasc la Cadix; dar amiralul, aflând c
flota englez avea s -i întâlneasc în aceste împrejurimi, se hot rî s se
opreasc într-un port francez.
Comandan ii spanioli ai convoiului s-au împotrivit acestei hot râri; ei
voiau s fie du i într-un port spaniol, dac nu la Cadix, în Golful Vigo,
a ezat pe coasta de nord-vest a Spaniei i care nu era blocat .
Amiralul Château Renaud a avut sl biciunea s cedeze acestei cereri
i cor biile au intrat în Golful Vigo.
Din nenorocire, acest golfule formeaz o rad deschis care nu poate
fi ap rat . Trebuiau, deci, s se gr beasc pentru a desc rca toate cor biile
înainte de sosirea flotei coalizate i n-ar fi lipsit timpul pentru aceast
debarcare dac nu s-ar fi ivit o nenorocit problem de rivalitate.
— Urm ri i bine înl n uirea faptelor? m întreb c pitanul Nemo.
— Da, am zis eu, ne tiind pentru ce c p t m aceast lec ie de istorie.
-— Continui. Iat ce s-a întâmplat. Negustorii din C dit aveau un
privilegiu dup care trebuiau s primeasc toate m rfurile care soseau din
Indiile Occidentale. Deci, a debarca aur de pe cor bii în Golfule ul Vigo era
împotriva dreptului lor. Ei se plânser la Madrid i au ob inut de la Philip al
V-lea înlesnire ca acest convoi, f r s descarce, s r mân în sechestru în
rada din Vigo, pân ce flotele inamice se vor îndep rta.
îns , în timp ce se lua aceast hot râre, la 22 octombrie 1702, vasele
engleze ti au sosit în Golful Vigo. Amiralul
 Château Renaud se lupta viteje te, cu toate c for ele lui erau
inferioare; dar, când a v zut c bog iile convoiului vor c dea în mâinile
du manului, el a dat foc i a g urit cor biile, care, în final, s-au scufundat
cu imensele lor bog ii.
C pitanul Nemo se oprise. M rturisesc c nu vedeam cu ce m putea
interesa aceast povestire.
— Ei bine? l-am întrebat eu.
— Ei bine, domnule Aronnax, mi-a r spuns c pitanul, suntem în
Golfule ul Vigo i nu depinde decât de dumneavoastr de a p trunde
misterele lui.
C pitanul se ridic i m rug s -l urmez. Avusesem timp s -mi revin
în fire. M-am supus. Salonul era în întuneric; dar prin geamurile str vezii
sclipeau valurile m rii. Am privit.
în jurul lui Nautilus, pe o raz de jum tate de mil , apele erau
puternic luminate. Fundul nisipos era neted i luminos.
Oamenii echipajului, îmbr ca i în haine de scafandru, se ocupau s
desfunde ni te butoaie pe jum tate putrezite, l zi spintecate în mijlocul
sf râm turilor înnegrite. Din aceste l zi, din aceste butoaie ie eau buc i de
aur i de argint, cascade de piastre i de giuvaieruri. Nisipul era acoperit de
ele. Apoi, înc rca i cu prada lor pre ioas , ace ti oameni se întorceau la
Nautilus, î i depuneau acolo povara i se înapoiau s reînceap nesfâr itul
pescuit de argint i de aur.
Am în eles. Aici era teatrul de lupt de la 22 octombrie 1702. Chiar
aici se scufundaser cor biile înc rcate pentru guvernul spaniol. Aici venea
c pitanul Nemo s încaseze, dup trebuin ele lui, milioanele cu care înc rca
pe Nautilus. Pentru dânsul, numai pentru dânsul trimisese America
pre ioasele metale. El era mo tenitorul direct al acestor comori r pite
inca ilor, învin ilor lui Ferdinand Cortez!
— tia i, domnule profesor, c marea con ine atâtea bog ii? m
întreb c pitanul zâmbind.
— tiam, am r spuns eu, c " se presupune a fi, cu aproxima ie, dou
milioane de tone, argintul care r t ce te prin ape.
— Fire te, dar pentru a" extrage acest argint, cheltuielile ar întrece
câ tigul. Aici, dimpotriv n-am decât s adun ceea ce oamenii au pierdut i
nu numai în Golfule ul Vigo, dar i în — mii de zone de naufragiu, al c ror
loc l-am însemnat pe harta mea. în elege i acum de ce sunt miliardar?
 — în eleg, c pitane. Da i-mi voie s v spun c exploatând tocmai
acest golfule Vigo, nu face i decât s-o lua i înaintea cercet rilor unei
societ i rivale.
—? i care?
— O societate care a ob inut de la guvernul spaniol privilegiul de a
c uta cor biile înecate. Ac ionarii sunt atra i de farmecul unui beneficiu
enorm, c ci s-a socotit la cinci sute de milioane valoarea comorilor
naufragiate.
— Cinci sute de milioane! mi-a r spuns c pitanul Nemo.
Erau, dar nu mai sunt.
— într-adev r, am zis eu; ar fi o fapt bun s se deschid ochii
acestor ac ionari. Ceea ce juc torii regret mai mult, de obicei, e mai pu in
pierderea banilor decât a speran elor. Dar la urma urmei îi deplâng mai
pu in decât pe acei nenoroci i, c rora atâtea bog ii bine împ r ite le-ar fi
fost de folos, pe când a a sunt terse pentru ei!
Abia ce sc pasem vorbele acestea i am sim it c ele trebuiau s
r neasc pe c pitanul Nemo.
— Sterpe! r spunse el înfl c rându-se. Crede i, domnule, c aceste
bog ii sunt pierdute atunci când eu le adun? Pentru mine strâng eu aceste
comori? Cine v spune c nu le întrebuin ez cu folos? Crede i c nu tiu c
exist fiin e care sufer , popoare asuprite pe acest p mânt, mizerabili de
ajutat, victime de r zbunat? Nu în elege i c ?...
C pitanul Nemo se opri regretând c vorbise prea mult.
Dar ghicisem. Oricare ar fi fost motivele care l-au f cut s caute
"neatârnarea în m ri, înainte de toate el r m sese om!
Inima lui mai b tea înc pentru suferin ele omenirii i marea lui mil
se îndrepta c tre rasele sclave ca i c tre diver i indivizi.
i atunci am în eles cui erau destinate acele milioane expediate de
c tre c pitanul Nemo, când Nautilus naviga în apele Cretei r sculate!
UN CONTINENT DISP RUT
A doua zi de diminea , la 19 februarie, am v zut intrând pe canadian
în odaia mea. M a teptam la vizita lui. El p rea foarte dezam git.
— Ei bine, domnule? mi-a zis el.
— Ei bine, Ned, soarta ne-a fost potrivnic ieri.
— Da! Trebuia ca blestematul sta de c pitan s opreasc tocmai
când voiam noi s fugim.
— Da, Ned, avea treab la bancherul s u.
— La bancherul s u!
 — Sau mai curând la banc . în eleg prin asta oceanul unde
bog iile lui sunt mai în siguran decât în tezaurul vreunui stat.
Dup ce am istorisit canadianului întâmpl rile din ajun, el s-a întors
la Sfat, iar eu m-am dus s v d compasul în salon.
Direc ia lui Nautilus era sud-sud-vest. întorceam spatele Europei.
Pe la unsprezece i jum tate s-au golit rezervoarele i aparatul a urcat
la suprafa a apei. Am urcat pe platform . Ned Land mi-o luase înainte i
cerceta orizontul.
Nu se vedea decât nesfâr ita întindere a apelor i câteva pânze în zare.
Cerul era înnourat; b tea vântul.
Când am coborât în salon, ajutorul comandantului însemnase pe
hart locul unde ne aflam. Pozi ia lui Nautilus era la 16° 17' longitudine i
33° 12' latitudine, la o sut cincizeci de leghe de coasta cea mai apropiat .
Nici gând s mai putem fugi i v pute i închipui furia canadianului când l-
am l murit asupra situa iei noastre.
Cât despre mine, nu-mi p rea tocmai r u. M sim eam parc u urat
de o grij i am putut reîncepe cu o lini te relativ lucr rile mele obi nuite.
Seara, pe la unsprezece, am primit vizita foarte nea teptat a
c pitanului Nemo. El m-a întrebat foarte amabil dac nu eram obosit de
veghea nop ii trecute. I-am r spuns c nu.
— Atunci, domnule Aronnax, am s v propun o ciudat excursie.
— Propune i, c pitane.
— înc n-a i vizitat adâncurile submarine decât ziua la lumina
soarelui. V-ar conveni s le vede i în timpul unei nop i întunecoase?
— Foarte bucuros.
— Aceast plimbare va fi obositoare. Va trebui s umbl m mult, s
urc m un munte. Drumurile nu sunt bine între inute.
— Ceea îmi spune i, c pitane, îmi a â curiozitatea. Sunt gata s v
urmez.
— Veni i, a adar, domnule profesor, vom îmbr ca hainele de
scafandru.
Ajun i în vestiar, am v zut c nici tovar ii mei, nici vreun om al
echipajului n-avea s ne urmeze în aceast excursie.
C pitanul Nemo nici nu-mi propusese m car s iau pe Ned sau pe Sfat
cu mine.
în câteva clipe am îmbr cat aparatele noastre. Ni se puseser pe spate
rezervoarele înc rcate din bel ug cu aer, dar l mpile electrice nu erau
preg tite. Am întrebat pe c pitan.
 — Ele nu ne-ar fi de folos, r spunse el.
Credeam c nu auzisem bine, dar nu am putut repeta întrebarea, c ci
capul c pitanului disp ruse sub înveli ul metalic.
Când am ispr vit cu îmbr carea, am sim it c mi s-a pus un baston de
fier în mân i peste câteva minute am pus piciorul pe fundul Atlanticului la
o adâncime de trei sute de metri.
Era aproape de miezul nop ii; apele erau întunecoase, dar c pitanul
Nemo îmi ar ta în dep rtare un punct ro iatic, un fel
de lumin care lucea la dou mile de Nautilus. Ce era focul acesta,
cum era el alimentat în masa lichid , n-a fi putut s o spun. în orice caz,
acesta ne lumina pu in, ce-i drept, dar m-am obi nuit curând cu acest
întuneric relativ; am priceput, în aceast , împrejurare, inutilitatea aparatelor
Ruhmkorff.
C pitanul Nemo i cu mine mergeam unul lâng altul spre focul ce se
z rea. înaintând mereu pe p mântul care urca, auzeam un fel de târâit
deasupra capului meu. Câteodat , zgomotul acesta cre tea ca un fel de
pârâitur neîntrerupt . Am în eles curând cauza. Era ploaia care c dea cu
putere la suprafa a apei. Mi-a venit instinctiv gândul c voi fi înecat, apoi am
râs singur de mine.
Dup o jum tate de or de umblet, p mântul deveni pietros. Meduze
i crustacee îl luminau cu lucirea lor fosforescent , întrevedeam mormane de
piatr acoperite cu milioane de zoofite.
Aceste gr mezi pietroase erau a ezate pe fundul oceanului cu o
oarecare regularitate pe care nu mi-o puteam l muri. Am mai dat i de alte
ciud enii. Mi se p rea c greoaiele mele t lpi de plumb strivesc ni te
oseminte care trosneau cu un zgomot ciudat. Ce era, oare, aceast vale
întins prin care treceam?
Lumina ro iatic ce ne c l uzea cre tea la orizont ar tându-ne calea.
Ea lucea în cre tetul unui munte înalt de opt sute de picioare.
în mijlocul acestui labirint pietros care br zda fundul Atlanticului,
c pitanul Nemo a înaintat f r ov ire. El cuno tea acest drum; trebuie s -l
fi str b tut adesea i nu se putea r t ci.
L-am urmat cu o încredere neclintit . El îmi ap rea ca unul dintre
spiritele m rii i, când mergea înaintea mea, admiram statura lui înalt , o
siluet întunecat pe fundalul luminos al orizontului.
Era ora unu diminea a. Ajunsesem la primele povârni uri
ale muntelui. Dar pentru a ne apropia de acestea, trebuia s trecem
prin potecile întortocheate ale unei vegeta ii abundente.
 Da! O p dure de copaci mor i, f r frunze, f r sev , copaci
mineraliza i sub înrâurirea apelor i care erau domina i ici, colo de câte un
gigant. închipui i-v o p dure din Hartz pe coasta unui munte, dar o p dure
înghi it de ap . C r rile erau pline cu alge i cu ficu i printre care mi unau
fel de fel, o lume de crustacee. Mergeam, urcând stâncile, s rind peste
trunchiuri r sturnate, rupând lianele m rii care se leg nau de colo-colo,
speriind pe tii care erau peste tot. Aproape c nu mai sim eam oboseala i
urmam pe c pitanul Nemo, care urca mereu. Bastonul îmi era de mare folos.
Un pas gre it ar fi fost primejdios pe aceste poteci la marginea pr pastiilor;
mergeam, îns , cu piciorul sigur, f r s simt ame eal . Ba s ream peste o
cr p tur de mare adâncime; ba m încumetam peste un trunchi de copac
aruncat de la o pr pastie la alta, f r s m uit în jos, neavând ochi decât
pentru a admira s lb ticia acestui inut.
Dou ore dup ce p r sisem Nautilus, am trecut marginea p durii i
la o sut de picioare peste capetele noastre se în l a vârful muntelui care
p rea întunecos de pe locul nostru. Pe tii se ridicau gr mad printre pa ii
no tri ca i p s rile surprise prin iarb . Stânca avea scobituri prin care nu
se putea p trunde, pe teri adânci, g uri întunecoase în fundul c rora
auzeam mi cându-se lucruri formidabile. îmi înghe a sângele-n corp când
z ream o anten enorm în calea mea sau vreun foarfece înfior tor
închizându-se cu zgomot în umbra g urilor! Mii de puncte luminoase
str luceau în întuneric. Erau ochii crustaceelor gigantice, care st teau pitite
în ascunz toarea lor; raci uria kse în l au ca ni te halebardieri mi când
membrele lor cu un z ng nit de fier, homari uria i pironi i ca liste tunuri pe
afetele lor i caracati e îngrozitoare încol cindu- i tentaculele care p reau un
m r cini viu de erpi.
Ce era aceast lume peste m sur de mare pe care n-o cuno team
înc ? C rui ordin apar ineau aceste articulate? De câte veacuri tr iau aceste
vie uitoare în ultimele straturi ale Oceanului?
C pitanul Nemo, obi nuit cu aceste vie uitoare care te înfioar , trecea
nep s tor pe acolo. Trebuia s -l urmez. Ajunsesem pe primul platou unde
m mai a teptau i alte surprize.
Acolo se conturau ruine admirabile, care tr dau mâna omului, iar nu
pe aceea a Creatorului. Erau mari îngr m diri de pietre unde se deslu eau
forme nel murite de castele, temple,
îmbr cate cu zoofite înflorite i, care, în loc de vi s lbatic , aveau o
hain vegetal de alge i de ficu i.
 înainta ii mereu i peste câteva minute eram pe piscul care se în l a
cu vreo zece.metri peste aceste stânci.
Am privit la drumul ce-l f cusem, Muntele nu se în l a decât la apte-
opt sute de picioare de vale; dar pe partea cealalt el avea o în l ime de dou
ori mai mare de fundul oceanului. Acest munte era un vulcan. La cincizeci
de picioare sub pisc, în mijlocul unei ploi de pietre i de zgur , un crater
mare arunca puhoaie de lav , care c deau în cascade de foc în mijlocul
masei lichide. Astfel, vulcanul, ca o f clie imens , lumina valea pân la
ultimele limite ale orizontului.
Am spus c acest crater azvârlea lav , iar nu fl c ri. Fl c rilor le
trebuie oxigenul aerului, ele nu se pot dezvolta sub ap ; dar lava, datorit
temperaturii foarte ridicate, poate s se men in la ro u alb, s lupte
împotriva elementului lichid pân la r cire. Aceste puhoaie de lav alunecau
pân la poalele muntelui, ca i în capul vulcanului Vezuviu sau al unui
Torre del Greco.
într-adev r, acolo, sub ochii mei, ap ru un ora d râmat, ruinat, cu
acoperi urile desfundate, temple rostogolite, arcuri dezgropate, coloane
trântite la p mânt, unde se mai sim eau înc propor iile solide ale unui fel
de arhitectur toscan ; mai departe, resturile unui mare apeduct; dincolo
în l area unei acropole cu formele unui Partenon; înc mai departe liniile
unor ziduri n ruite, str zi largi, pustii, un întreg Pompei îngropat sub ape!
Unde eram? Unde eram? Voiam s tiu cu orice chip, voiam s
vorbesc, s -mi smulg sfera de alam care-mi întemni a capul.
Dar c pitanul Nemo veni spre mine i m opri printr-un gest. Apoi,
ridicând o bucat de piatr , el se apropie de o stânc de bazalt negru i
scrise acest singur cuvânt:
ATLANTIDA
Mi-a trecut ca un fulger prin minte! Atlantida, vechea Meropid de
Theopompe, Atlantida lui Platon, continent dezmin it de Origene, Porphyre,
Jamblique, Anville, Malte-Brun, Humbold, care puneau dispari ia lui pe
seama unei legende,
continent recunoscut de Possidonius, Pline, Engel, Sherer, Tournefort,
Buffon, d'Avezac, îl aveam aici sub ochii mei, cu m rturia catastrofei lui!
Acesta era inutul înghi it de ocean, în afara Europei, Asiei i Libiei, dincolo
de coloanele lui Hercule, unde tr ia acel popor puternic, atlan ii, cu care s-
au r zboit pentru prima oar vechii greci!
Atlan ii, dup istorisirea lui Platon, ocupau un continent mai mare
decât Asia i Africa la un loc. Domina ia lor se în- tindea pân în Egipt. Ei
voiau s se impun i grecilor, îns au trebuit s se retrag fa de
împotrivirea înver unat a elenilor. Au trecut veacuri. S-a produs un
cataclism, apoi inunda ii, cutremure de p mânt. O zi i o noapte au fost de
ajuns pentru distrugerea acestei Atlantide, ale c rei piscuri înalte:
Madera, Azorele, Canarele, Insulele Capului Verde mai ies i acum la
suprafa .
A adar, condus de destinul cel mai ciudat, c lcam în picioare unul
dintre mun ii acestui continent! Atingeam cu mâna aceste ruine de mii de
veacuri i contemporane epocilor geologice! Umblam acolo unde au umblat
contemporanii primului om! Striveam Sub t lpile mele grele acele schelete de
animale din timpurile fabuloase pe care ace ti pomi, acUm mineraliza i, le
acopereau pe vremuri cu umbra lor!
în timp ce visam astfel, în timp ce c utam s -mi fixez în memorie toate
am nuntele acestei priveli ti grandioase, c pitanul Nemo, Sprijinit de o
coloan sf râmat , st tea nemi cat ca împietrit într-un extaz mut. Se
gândea, oare, la acele genera ii disp rute sau le întreba taina destinului
omenesc? Ce n-a fi dat s -i cunosc gândurile, s le împ rt esc, s le
pricep!
Ramaser m astfel o or întreag , contemplând valea întins sub
str lucirea lavei. Fierberea l untric f cea s tremure scoar a muntelui. în
lini tea acestui, inut lichid se auzeau zgomote adânci. în acea clip , luna
ap ru i trimise câteva raze palide pe continentul înecat. C pitanul se ridic
atunci,
arunc o ultim privire c tre aceast vale întins , apoi mi-a f cut
semn cu mâna s -l urmez.
Când primii zori luminau suprafa a oceanului, eram la bordul lui
Nautilus.
P CURA SUBMARIN
Din cauza oboselii m-am trezit a doua zi, 20 februarie, tocmai pe la ora
unsprezece. M-am îmbr cat repede. M gr beam s aflu direc ia lui
Nautilus. Instrumentele mi-au ar tat c nava fugea tot spre sud cu o vitez
de dou zeci de mile pe or , la o adâncime de o sut de metri.
Sfat, care tocmai intrase în salon, afl din istorisirile mele peripe iile
acestei nop i i mai putu vedea, prin trapele deschise, o parte din acest
continent scufundat.
Pe la ora patru spre sear , terenul, pân aici es i acoperit cu ramuri
mineralizate, se schimba încetul cu încetul. Acesta deveni mai stâncos i
dup unele evolu ii ale lui Nautilus am crezut c intr m în regiunea
muntoas , mai cu seam c la orizont, un zid înalt p rea c opre te trecerea
pe acolo. Acest zid trebuia s dep easc nivelul oceanului. Trebuia s fie un
continent sau cel pu in o insul , fie una dintre Insulele Canare sau dintre
Insulele Capului Verde. în orice caz, acest zid mi-a ar tat sfâr itul
teritoriului Atlantidei din care, de fapt, nu str b tusem decât o p rticic .
Noaptea nu-mi întrerupse observa iile. Am r mas mult vreme la
geam, admirând frumuse ile m rii i ale cerului
înstelat, când t bliile se închiser . în aceast clip Nautilus ajunsese
lâng zid i nu tiam cum va manevra. R mase nemi cat. M-am culcat cu
inten ia s m scol dup câteva ore de somn.
Dar a doua zi era ora opt când am intrat în salon. Manometrul mi-a
ar tat c pluteam la suprafa a oceanului. Auzeam, de altfel, zgomot de pa i
pe platform .
Vasul, îns , nu era leg nat de valuri, ca de obicei. M-am urcat pân
aproape de una dintre trape. Era deschis , dar în loc de lumina la care m
a teptam, eram înv luit într-un întuneric adânc. Unde eram? M în elasem
oare? S fi fost înc noapte?
Nu tiam ce s gândesc, când am auzit un glas lâng mine:
— Dumneavoastr sunte i, domnule profesor?
— Ah! C pitane Nemo, am r spuns eu, unde suntem?
— Sub p mânt, domnule profesor.
— Sub p mânt! am strigat eu. i Nautilus mai merge, înc ?
— Da, merge.
— Dar, nu în eleg.
— A tepta i câteva clipe. Aprind felinarul i dac v plac situa iile
clare, ve i fi luminat.
Am pus piciorul pe platform i am a teptat. întunericul era atât de
adânc c nu-l vedeam nici m car pe c pitanul Nemo.
Totu i, uitându-m la zenit, deasupra capului meu, am v zut o
lumin confuz , care umplea o gaur rotund . în aceast clip felinarul se
aprinse deodat i str lucirea lui puternic acoperi lumina nedeslu it de
deasupra mea.
Am privit, dup ce închisesem o clip ochii orbi i de aceast lumin
puternic . Nautilus plutea de-a lungul unui mal a ezat ca un chei. Aceast
mare care-l ducea era un lac închis într-un cerc de ziduri cu un diametru de
dou mile. Nivelul s u nu putea fi altul decât nivelul exterior, pentru c
acest lac trebuia neap rat s comunice cu marea. Pere ii înal i, apleca i spre
baza lor, se rotunjeau i formau un fel de pâlnie r stur nat , a c rei în l ime
era de cinci sau ase de sute metri. în vârf era o deschiz tur rotund în
care surprinsesem acea slab lumin , datorat razelor de soare.
înainte de a cerceta cu luare-aminte pozi ia acestei caverne enorme,
înainte de a m întreba dac aceasta era o lucrare a naturii sau a omului,
am mers spre c pitanul Nemo.
— Unde suntem? am zis eu.
?— în mijlocul unui vulcan stins, mi-a r spuns c pitanul, un vulcan
inundat de mare în urma unei convulsii a p mântului, în timp ce dormea i,
domnule profesor, Nautilus a p truns aici printr-un canal natural deschis la
zece metri sub nivelul oceanului. Aici este portul s u, un port sigur, comod,
misterios, p zit de vânturi!
— într-adev r, am r spuns eu, aici sunte i în siguran , c pitane
Nemo. Cine v-ar putea urm ri în centrul acestui vulcan? Dar mi se pare c
am v zut o deschiz tur în vârful lui.
— Da, craterul s u, un crater, alt dat plin cu lav , cu vapori i cu
fl c ri, prin care trece acum acest aer învior tor pe care îl respir m.
— Dar care este muntele acesta? am întrebat eu.
— El apar ine uneia dintre numeroasele insule din aceast mare. O
simpl stânc pentru vapoare; pentru noi, o pe ter imens . întâmplarea m-
a f cut s-o descop r i tot întâmplarea mi-a servit bine.
— V d, c pitane, c natura v sluje te peste tot i întotdeauna.
Sunte i în siguran pe acest lac, c ci nimeni nu poate vizita apele lui. Dar la
ce bun acest refugiu. Nautilus n-are nevoie de port.
— Nu, domnule profesor, dar el are nevoie de energie electric pentru
a se mi ca, de anumite elemente pentru a produce aceast energie, de s ruri
pentru a alimenta elementele lui, de c rbuni pentru a face s rurile i de
mine de p cur pentru a extrage c rbunii. i tocmai aici marea acoper
p duri întregi care au fost inundate în timpurile geologice i care
transformate în p cur , sunt pentru mine o min nesecat .
—- Oamenii dumneavoastr , c pitane, fac aici slujba de mineri?
— întocmai. Aceste mine se ascund sub valuri ca i minele din
Newcastle. Aici extrag oamenii mei, îmbr ca i în costumele de scafandru,
p cura pe care nici n-o cer m car minelor
parfumate înc i m rturisesc c respiram cu nesa acest miros
pl cut. Parfumul este sufletul florii i florile m rii, aceste splendide hidrofite,
n-au suflet! Treceam tocmai pe lâng un tufi de liliac, care îndep rta
stâncile sub sfor area r d cinii lui puternice, când Ned Land strig :
- — Ah! Domnule, un stup!
 — Un stup? am r spuns eu, f când un gest de îndoial .
—. Da, un stup, repet canadianul i iat albinele care bâzâie în jurul
lui.
M-am apropiat i a trebuit s m conving. Aici, în gaura unui trunchi,
câteva mii dintre aceste dibace insecte, atât de r spândite în Canare, tr iau
nestingherite.
Fire te, canadianul nu se l s pân nu strânse câteva livre de miere,
dup ce alung albinele din stup cu ajutorul fumului unor frunze uscate pe
care le aprinsese cu bricheta lui.
Apoi am continuat aceast plimbare interesant . Am v zut c albinele
nu erau singurele reprezentante ale regnului animal în interiorul acestui
vulcan. P s ri de prad zburau i se învârteau ici, colo în umbr sau fugeau
din cuiburile lor coco ate pe vârfurile stâncilor. Erau ulii cu burta alb i
câ iva pi igoi, iar pe povârni uri alergau, cât le ineau picioarele, ni te dropii
grase i frumoase. V pute i închipui l comia canadianului când z ri acest
vânat gustos i cât îi p ru de r u c n-avea o pu c la îndemân . El încerc
s înlocuiasc plumbul cu pietre i dup câteva încerc ri neizbutite reu i s
loveasc una dintre aceste admirabile dropii. î i puse de zeci de ori via a în
joc ca s poat înh a aceast pas re, care a fost vârât în traista cu fagurii
de miere.
Atunci a trebuit s coborâm c ci nu mai puteam înainta.
Deasupra noastr craterul a ap rut ca o mare deschiz tur .
O jum tate de or mai târziu, dup ultima isprav a lui Ned Land
eram pe malul de jos. în acest loc se deschidea o pe ter admirabil .
Tovar ii mei i cu mine ne întinser m pe nisipul ei sub ire. Am vorbit
despre ve nicele planuri de evadare i
m-ara crezut îndrept it s dau canadianului speran e de sc pare;
c pitanul Nemo nu coborâse spre sud decât pentru a- i reîmprosp ta
provizia de sod . N d jduiam c acum se va apropia de coastele Europei sau
ale Americii, ceea ce va îng dui canadianului s reînceap cu mai mult
succes încercarea de a evada.
St team întin i de un ceas în aceast grot încânt toare.
Conversa ia, însufle it la început, lâncezea acum. Ne n p dise un fel
de mole eal . Cum nu vedeam nici o cauz ca s rezist somnului, m-am
l sat în voia lui.
Visam — visele nu ni le alegem noi — visam c sunt o simpl molusc
i visam c aceast grot este cochilia mea.
Deodat , am fost trezit de glasul lui Sfat.
 — Fuga sus! strig el.
— Ce este? am întrebat eu ridicându-m pe jum tate.
— Vine apa peste noi!
M-am ridicat. Marea venea ca un puhoi spre noi i, desigur, fiindc nu
eram molu te, trebuia s fugim de acolo.
în câteva clipe eram în siguran , pe vârful grotei.
— Dar ce e asta? întreb Sfat. Vreun nou fenomen?
—Nu, amicii mei, am r spuns eu, este fluxul care era s ne surprind
ca pe eroul lui Walter Scott! Oceanul se umfl pe dinafar i printr-o lege
foarte fireasc a echilibrului, nivelul lacului urc i el. Ne-am ales doar cu o
baie. Veni i s ne schimb m pe Nautilus.
Peste trei sferturi de or terminaser m plimbarea noastr circular i
am revenit la bord. Oamenii echipajului ispr veau tocmai atunci cu
înc rcarea proviziilor de s ruri i Nautilus ar fi putut pleca imediat.
îns , c pitanul Nemo nu d du nici o porunc . Voia, oare, s ias
noaptea, în secret, prin trec toarea lui submarin ?
Poate.
Orice ar fi fost, a doua zi diminea , Nautilus, p r sindu- i portul,
plutea în larg, la câ iva metri sub valurile Atlanticului.
MAREA SARGASELOR
Nautilus nu- i schimbase direc ia. Trebuia s renun m la orice
n dejde de a ne întoarce, deocamdat , spre m rile europene. C pitanul
Nemo î i îndrepta vasul spre sud. Unde ne ducea? Nu îndr zneam s -mi
închipui.
în acea zi, Nautilus travers o ciudat parte a oceanului.
Toat lumea cunoa te acel mare curent de ap cald numit Golf
Stream. Dup ce iése din Canalele Floridei, acesta se îndreapt spre
Spitzberg. Dar înainte de a p trunde în Golful
Mexicului, la al patruzeci i patruleagrad latitudine nordic , acest
curent se desparte în dou bra e; bra ul principal se îndreapt spre coastele
Irlandei i ale Norvegiei, pe când cel lalt se deplaseaz spre sud la în l imea
Acorelor, apoi, trecând aproape de malurile Africii i f când o curb , se
întoarce spre Marea Antilelor.
Acest al doilea bra — mai curând un colier decât un bra —
înconjoar cu apele lui calde acea parte a oceanului rece, lini tit ,
nemi cat , care se nume te Marea Sargaselor, adev rat lac în plin Atlantic.
Apelor marelui curent nu le trebuiesc mai pu in de trei ani pentru a o
înconjura.
 Marea Sargaselor, la drept vorbind, acoper toat partea scufundat a
Atlantide!. Unii autori au admis c numeroasele ierburi cu care e sem nat
sunt smulse din p unile vechiului continent. Este îns probabil, ca aceste
ierburi, alge i fucu i, rupte de pe malurile Europei i ale Americii, s fie
trase pân în aceast zon de c tre curentul Golf Stream. Aceasta a fost una
dintre cauzele care l-a f cut pe Columb s presupun existen a unui
continent nou. Când vapoarele îndr zne ului cercet tor au ajuns în mijlocul
M rii Sargaselor, acestea au plutit, nu f r greutate, în mijlocul acestor
ierburi care le împiedicau s înainteze, spre marea groaz a echipajului i au
pierdut trei s pt mâni ca s le traverseze.
Aceasta era regiunea pe care o vizita acum Nautilus, o adev rat
p une, un covor de alge, ficu i, vi a tropicului, atât de des, atât de compact,
încât prora vasului l-a dep it cu greu. De aceea, c pitanul Nemo, nevoind
s supun elicea, s-a inut îa câ iva metri adâncime de suprafa a apei.
Numele de Sargasse se trage de la cuvântul spaniol „sargazzo", care
înseamn vareg. Acest banc imens de ierburi este format în cea mai mare
parte din varegi.
Am petrecut toat ziua de 22 februarie în aceast mare, unde pe tii,
amatori de plante marine i crustacee g sesc hran din bel ug. Am putut
studia, astfel, aceast por iune a
oceanului unde vapoarele p trund atât de rar. Deasupra noastr
pluteau corpuri de tot felul, de diferite provenien e, îngr m dite în mijlocul
acestor ierburi cafenii, trunchiuri de copaci smul i din Anzi sau adu i pe
Mississippi, sf râm turi, resturi de înveli uri i de catarge, târâte acolo de
curent. A doua zi, oceanul î i rec p tase înf i area lui obi nuit .
Din acea clip , timp de nou sprezece zile, de la 23 februarie pân la 2
martie, Nautilus, plutind în mijlocul Atlanticului, ne ducea cu o vitez
constant de o sut de leghe în dou zeci i patru de ore. C pitanul Nemo
voia, desigur, s - i îndeplineasc programul lui submarin i nu m îndoiam
c dup ce va ocoli Capul Horn se va întoarce spre m rile australe ale
Pacificului.
în timpul acestor nou sprezece zile, nici un incident deosebit nu a fost
semnalat în c l toria noastr . Vedeam pu in pe c pitan. El lucra; în
bibliotec g seam, adesea, c r i pe care le l sa întredeschise i mai cu
seam c r i de istorie natural .
Lucrarea mea despre fundurile submarine, r sfoit de dânsul, avea
însemn ri pe marginile paginilor, care contraziceau câteodat teoriile i
sistemele mele. Dar c pitanul se mul umea s -mi corecteze spusele mele,
f r a discuta vreodat cu mine. Câteodat auzeam sunetele melancolice ale
orgii lui, la care cânta cu mult expresie, dar numai noaptea, în mijlocul
celei mai tainice întunecimi, când Nautilus adormea în t cerea oceanului.
în timpul acestei p r i a c l toriei, pluteam zile întregi la suprafa a
valurilor. Marea era ca i p r sit . Abia câteva cor bii cu pânze, cu
destina ia India, se îndreptau spre Capul Bunei Speran e. într-o zi eram
urm ri i de b rcile unor vân tori de balene, care ne luau drept o balen de
mare pre . Dar c pitanul Nemo nu voi s fac pe bie ii oameni s - i piard
timpul i osteneala i puse cap t vân torii scufundându-se în ap . Acest
incident a p rut s intereseze mult pe Ned Land, care regreta c cetaceul
nostru de o el nu putea fi lovit de cangea pescarilor.
Pe tii, observa i de Sfat i de mine în timpul acela, se deosebeau pu in
de Cei întâlni i la alte latitudini. O schimbare pentru ochi consta în prezen a
câinilor de mare, animale foarte hr p re e, care, dup istorisirea pescarilor,
sunt în stare s înghit un om întreg. Ne mai întov r eau, timp de zile
întregi, bancuri elegante i zburdalnice de delfini. Ei mergeau
în grupuri de câte cinci, ase, vânând în haite, ca lupii în câmpii.
Priveam la vân torile lor de pe ti zbur tori i admiram dib cia cu care îi
prindeau din zbor.
Pân în ziua de 12 martie, am c l torit în acelea i condi ii, în acea zi,
Nautilus a f cut experien e de sondaj care m-au interesat foarte mult.
Am f cut pân atunci aproape treisprezece mii de leghe de la plecarea
noastr din m rile Pacificului. Eram la 45°37' latitudine sudic i 37°53'
longitudine vestic . în acest loc, c pitanul Denham de pe vasul Herald a
aruncat sonda la o adâncime de paisprezece mii de metri f r a da de fund.
Tot acolo, locotenentul Parker de pe fregata american Congress nu putuse
da de fundul submarin la o adâncime de cincisprezece mii o sut patruzeci
de metri.
C pitanul Nemo se hot rî s trimit pe Nautilus la cea mai mare
adâncime ca s controleze diferitele sondaje. M preg team s -mi notez toate
rezultatele experien ei. T bliile salonului s-au deschis i au început
manevr rile pentru a ajunge la straturile cele mai adânci.
V închipui i c nu ne puteam scufunda umplând rezervoarele.
Acestea nici n-ar fi putut s dea greutatea suficient lui Nautilus. De altfel,
pentru a ne urca apoi la suprafa ar fi trebuit evacuat apa din rezervoare
i pompele n-ar fi avut destul putere pentru a învinge presiunea exterioar .
 C pitanul Nemo se hot rî s ajung pe fundul m rii pe o diagonal , cu
ajutorul planurilor laterale care au fost a ezate sub un unghi de patruzeci i
cinci de grade fa de orizontal .
Apoi, elicea a fost pornit cu vitez maxim i bra ele ei aii b tut
valurile cu o putere de nedescris.
Sub acea presiune puternic , înveli ul vasului Nautilus tremura ca o
coard sonor i se adânci sub ape. C pitanul i cu mine, posta i în salon,
urm ream acul manometrului care devia repede. în curând am trecut de
zona locuit unde se afl cea mai mare parte a pe tilor. Dac unele dintre
aceste ani male nu pot tr i decât la suprafa a m rilor sau a fluviilor, altele,
mai pu in numeroase, s-au adaptat i nu tr iesc decât la adâncimi mari.
Am întrebat pe c pitanul Nemo dac observase pe tii la o adâncime
mai mare.
— Pe ti? mi-a r spuns el, foarte rar. Dar în starea actual a tiin ei, ce
se presupune, ce se tie în aCeast privin ?
— Iat , c pitane! Se tie c , mergând spre straturile adânci ale
oceanului, via a vegetal dispare mai curând decât via a animal . Se tie c
acolo unde se mai întâlnesc, înc , fiin e însufle ite, nu mai vegeteaz nici un
singur hidrofit. Se tie c stridiile tr iesc la dou mii de metri sub ap ic ,
Mac Clintack, eroul m rilor polare, a scos o stea de mare vie de la o
adâncime de dou mii cinci sute de metri. Se tie c echipajul lui Bull Doc
de la Marina Regal , a pescuit o stea la dou mii ase sute dou zeci de
stânjeni, adic mai bine de o leghe adâncime. Dar, c pitane Nemo, îmi ve i
spune, poate, c nu se tie nimic?
— Nu, domnule profesor, r spunse c pitanul, nu voi fi atât de
nepoliticos. Totu i, v voi întreba cum v explica i c aceste vie uitoare
tr iesc la o asemenea adâncime?
— îmi explic acest fenomen în dou feluri, am r spuns eu; mai întâi,
pentru c totu i curen ii verticali, determina i de deosebirea de s ruri i de
densitatea apelor, produc o mi care care ajunge pentru a între ine via
rudimentar a asteriilor, a stelelor de mare.
— Just, f cu imediat c pitanul.
— Apoi, pentru c , dac oxigenul este baza vie ii, .se tie c o cantitate
de oxigen dizolvat în apa m rii cre te odat cu adâncimea în loc s scad i
presiunea straturilor de jos contribuie la comprimarea lui.
— A! Se tie asta? r spunse c pitanul Nemo, cam surprins.
Ei bine, domnule profesor, acesta e adev rul i bine c -l ti i.
 Voi mai ad uga c branhiile pe tilor con in mai mult azot de— cât
oxigen, când sunt pescui i la suprafa a apelor i mai mult oxigen decât azot
când sunt sco i din mari adâncimi. Ceea ce îndrept e te sistemul
dumneavoastr . Dar s continu m cu observa iile noastre.
Privirile mi s-au îndreptat spre manometru. Instrumentul ar ta o
adâncime de ase mii de metri. Scufundarea noastr dura de o or .
Nautilus, lunecând u or pe acest plan înclinat, se afunda mereu. Apele
str vezii erau de acum pustii. Peste o or eram la treisprezece mii de metri
sub nivelul m rii f r s fi dat de fund.
La paisprezece mii de metri am z rit piscuri negre care ap reau în
mijlocul apelor. Dar aceste vârfuri puteau apar ine unor mun i înal i ca
Himalaia sau Mont Blanc, poate chiar i mai înal i i adâncimea acestor
pr p stii nu putea fi socotit .
Nautilus cobora i mai mult, cu toat presiunea puternic ce o
suporta. Sim eam cum îi tremura înveli ul, barele i se încovoiau, pere ii
gemeau; geamurile salonului p reau c se leag n sub presiunea apelor. i
acest aparat solid ar fi p it-o, dac , precum spusese c pitanul Nemo, n-ar fi
fost în stare s reziste ca un bloc plin. , La trei leghe adâncime, Nautilus nu
mai întâlni nici urm de vie uitoare, c ci trecuse de limitele existen ei
submarine, ca i balonul care se înal în aer deasupra zonelor respirabile.
Atinsesem adâncimea de aisprezece mii de metri — patru leghe — i
Nautilus suporta o presiune de o mie ase sute de kilograme pe fiecare
centimetru p trat al suprafe ei lui.
— Ce situa ie! am strigat eu. S fiu la o a a adâncime, unde n-a
p truns înc nici un om i s nu ne alegem decât cu amintirea acestor
minuni.
— A i vrea s aduce i de aici ceva mai mult decât amintirea?
— Ce vre i s spune i cu asta?
— Vreau s spun c nimic nu-i mai u or decât a lua o vedere
fotografic din aceast regiune submarin .
Nici n-am avut timpul s -mi exprim surpriza ce mi-o provocase
aceast propunere nou , când, la o chemare a c pitanului Nemo, se adusese
un aparat în salon. Prin t bliile larg deschise, vedeam lichidul des vâr it
luminat de felinarul electric. Nici o umbr , nici o pat întunecat . Soarele
însu i n-ar fi fost mai prielnic pentru aceast opera ie. Nautilus se opri în
loc i în câteva clipe am c p tat un cli eu negativ al acestor stânci
friinunate, al acestor pe teri nelocuite, unde nu mai este nici urm de via .
C pitanul Nemo, dup ce a ispr vit opera ia, mi-a zis:
 — S urc m acum, domnule profesor. Nu trebuie s abuz m de
aceast situa ie, nici s expunem prea mult vasul Nautilus la asemenea
presiuni.
— S urc m, am r spuns eu.
— ine i-v bine.
înc , n-avusesem timp s pricep pentru ce îmi d duse c pitanul acest
sfat, când am fost trântit pe covor.
Nautilus, care, la un semn al c pitanului, î i pusese elicea în mi care
i î i îndreptase planurile verticale, dus ca un balon în aer, urca acum cu
iu eala fulgerului. Vasul t ia apa cu un vâjâit zgomotos. Nu se mai putea
vedea nimic. în patru minute a f cut cele patru leghe care-l îndep rtaser de
suprafa a oceanului i dup ce a ie it din ap , ca un pe te zbur tor, a c zut
la suprafa , ridicând valurile la o mare în l ime.
XI
CASALOTI SI BALENE
în timpul nop ii de 13 spre 14 martie, Nautilus se îndrepta spre sud,
îmi închipuiam c , la în l imea Capului Horn, va apuca spre vest în m rile
Pacificului, ca s ispr veasc ocolul lumii. Dar se pare c bravul c pitan nu
cugeta ca i mine i î i urma c l toria spre regiunile australe. Unde voia s
se duc ?
Spre pol? Ar fi fost o nebunie. începeam s cred c îndr zneala
c pitanului îndrept ea temerile lui Ned Land.
De câtva timp, canadianul nu-mi mai vorbea de planurile lui de fug .
El devenise mai ascuns, mai t cut. Vedeam c nu-i pria ederea îndelungat
la bord. Sim eam c clocotea de mânie. Când întâlnea pe c pitan i se
aprindea privirea i m temeam s nu izbucneasc într-o bun zi.
— Domnul s -mi dea voie s fac o observa ie, mi-a zis odat Sfat.
Bietul Ned se gânde te la tot ceea ce nu poate avea. El compar totul cu
via a lui din trecut. Ar vrea s fac
tot ce ne este oprit. Amintirile îl apas i-i inima grea. Trebuie s -l
credem. Ce are el de f cut aici? Nimic. El nu este un savant ca domnul,
comorile m rii nu-l intereseaz ca pe noi.
El ar risca orice ca s poat intra într-o cârcium din ara lui!
Este drept c monotonia de la bord trebuia s fie nesuferit
canadianului, obi nuit cu un trai liber i activ. Se întâmpla foarte rar s -l
pasioneze ceva. Totu i, în acea zi, un incident îi aminti de frumoasele lui zile
de vân toare.
 Pe la unsprezece diminea a, fiind la suprafa a oceanului, Nautilus s-a
trezit în mijlocul unui grup de balene, întâlnire care nu m mir , pentru c
tiam c aceaste animale, vânate cu înver unare, s-au refugiat în bazinele de
la latitudini mari.
Rolul jucat de balen în lumea marin i influen a ei asupra
descoperirilor geografice au fost mari. Ea este aceea, care, târând în urma ei
mai întâi pe basci, apoi pe asturieni, englezi, olandezi, i-a obi nuit cu
primejdiile oceanului i i-a dus de la o extremitate la cealalt a p mântului.
Balenelor le place s frecventeze m rile australe i boreale. Ni te legende
vechi sus in c aceste cetacee au dus pe pescari pân la apte leghe de Polul
Nord. Dac aceasta nu-i adev rat acum, se va adeveri odat i este probabil
c , vânând balena în inuturile arctice sau antarctice, oamenii vor ajunge la
cele dou extremit i necunoscute ale globului.
edeam pe platform ; marea era lini tit . Luna octombrie a acestor
latitudini ne d dea zile frumoase de toamn . Canadianul a fost acela care
z rise o balen la orizont spre r s rit.
Privind cu b gare de seam , se vedea un spate negricios ridicându-se
i Scufundându-se mereu sub valuri, la cinci mile de Nautilus.
— A! strig Ned Land, dac a fi pe o luntre de pescar, întâlnirea asta
mi-ar face o mare pl cere! E o balen dintre cele mai mari. Privi i cu ce
putere arunc coloana de ap prin r sufl toare! Mii de draci! Pentru ce sunt
înl n uit în obiectul acesta de o el!
— Cum, Ned, tot nu te-ai l sat de pl cerile dumitale de pescar? Oare
un pescuitor de balene poate s - i uite vreodat meseria lui? Cine se poate
s tura vreodat de pl cerile unei asemenea vân tori? , — N-ai pescuit
niciodat în aceste m ri, Ned?
— Niciodat , domnule. Numai în m rile boreale, atât în Strâmtoarea
Bering, cât i în Strâmtoarea David.
— Atunci balena austral î i este necunoscut .
—O s faci acum cuno tin , zise Sfat.
— Privi i! Privi i! strig canadianul cu glasul mi cat. Se apropie!
Vine spre noi! Nici nu-i pas de mine! tie c nu-i pot face nimic!
Ned b tea din picior. Bra ul lui tremura aruncând o cange imaginar .
— Mamiferele acestea, întreb el, sunt tot atât de mari ca i cele din
m rile boreale?
— Aproape, Ned.
 — Pentru c am v zut balene, domnule, balene lungi de o sut de
picioare. Am auzit chiar c Hullamock i Umgallick din Insulele Aleutine
aveau, câteodat , peste o sut cincizeci de picioare.
— Aceste dimensiuni par a fi cam exagerate.
— A! strig canadianul, ale c rui priviri nu se mai dezlipeau de ocean,
balena vine în apele lui Nautilus. Privi i cum umbl , cum dispare sub ap !
Se zice c aceste animale pot face înconjurul lumii în cincisprezece zile.
— Nu zic nu.
— Dar ceea ce nu ti i, domnule profesor, e c la începutul lumii
balenele înotau i mai repede.
— A! Ce spui, Ned? Adev rat?
— Pentru c atunci ele aveau coada de-a curmezi ul i loveau apa de
la dreapta la stânga i de la stânga la dreapta ca i pe tii. Dar Dumnezeu,
v zând c ele umblau prea repede, le-a sucit coada i de atunci ele bat apa
de sus în jos, în detrimentul vitezei lor.
— Oare, aceste animale tr iesc mult? întreb Sfat.
— O mie de ani, r spunse canadianul f r ov ire.
— De unde tii, Ned?
— Pentru c a a se spune.
— i pentru ce se spune?
— Pentru c se tie.
— Nu, Ned, nu se tie, dar se presupune i iat argumentul pe care ne
sprijinim: acum patru sute de ani, când pescuitorii vânau pentru prima oar
balenele, aceste animale erau mai mari decât cele de acum. Se presupune,
deci, C balenele de acum n-au avut timpul necesar s se dezvolte, s
ajung la — maturitate, ceea ce a f cut pe Buffon s spun c aceste
mamifere puteau tr i o mie de ani. Auzi, Ned?
Canadianul nu auzea. El nu mai asculta. Balena se apropia mereu. El
o sorbea din ochi.
— A! strig el, nu mai e o balen , sunt zece, sânt dou zeci, este o
turm întreag . i s nu pot face nimic! S stau aici cu picioarele i cu
mâinile legate!
— Dar, amice Ned, de ce nu te duci s ceri c pitanului voie s
vânezi?...
Sfat nu- i ispr vise fraza când Ned Land disp ruse de pe platform în
c utarea c pitanului. Peste câteva clipe au venit amândoi.
C pitanul Nemo a privit la trupa de cetacee care se zb tea în ap la o
mil de Nautilus.
 — Acestea sunt balene australe, zise el. O flot întreag de pescari s-ar
îmbog i de pe urma lor.
— Ei bine, domnule, zise canadianul, n-a putea pescui ieu, doar
numai a a, ca s nu-mi uit meseria?
— La ce bun, r spunse c pitanul Nemo, s vânezi numai pentru a
distruge, de dragul de a omorî. tiu c acest privilegiu este îng duit omului,
dar eu nu admit aceast distrac ie uciga . Omorând balene, vie uitoare
inofensive i bune, semenii dumitale, maestre Land, comit o fapt rea. Ei au
pustiit astfel Golfule ul Baffin i vor stârpi o clas de animale folositoare.
Las , a adar, în pace pe aceste biete mamifere. Au destul de furc acum cu
du manii lor naturali, cu ca alo ii, xifiile, cu pe tii fier str u, f r s te mai
amesteci i dumneata.
V pute i închipui mutra pe care a f cut-o canadianul în timpul
acestui curs de moral . A vorbi astfel unui vân tor, înseamn s pierzi
vorbele în vânt. Ned Land se uita la c pitan i nu în elegea ceea ce-i spunea.
îns , c pitanul avea dreptate, înver unarea s lbatic a pescarilor va face s
dispar pân i ultima balen din ocean.
Ned Land uiera printre din i de necaz, între timp, c pitanul Nemo
observa trupa de cetacee i întorcându-se spre mine:
— Aveam dreptate spunând c , în afar de oameni, balenele au de-a
face cu al i du mani. Ele vor avea în curând probleme. Observa i la opt mile
în dep rtare ni te puncte negre care se mi c ?
— Da, c pitane, am r spuns eu.
— Punctele acestea sunt ca alo i, animale grozave pe care le-am
întâlnit câteodat în haite de câte dou , trei sute. Pe acestea, fiind bestii
crude i r uf c toare, avem dreptate s le extermin m.
Canadianul se întoarse deodat la vorbele acestea.
— Ei bine, c pitane, am zis eu, mai este înc timp, în interesul
balenelor...
— E de prisos s ne expunem, domnule profesor. Nautilus va alunga el
singur ca alo ii. Submarinul acesta este înarmat cu un pinten de o el care o
s fac tot atâta ca i cangea maestrului Land.
Canadianul a dat din umeri. S atace cetaceele cu pintenul!
Cine a mai auzit a a ceva?
— A tepta i, domnule Aronnax, zise c pitanul Nemo. V vom ar ta
o vân toare cum n-a i mai v zut. Nici un pic de mil pentru aceste animale
care nu-s decât gur i din i?
 Gur i din i! Nici nu se putea descrie mai bine ca alotul, a c rui
lungime întrece câteodat dou zeci i cinci de metri.
Capul enorm al acestui cetaceu ocup o treime din trupul lui.
Mai bine înarmat decât balena, are dou zeci i cinci de din i mari,
lungi de dou zeci de centimetri, cilindrici i conici în vârf i care cânt resc
câte un kilogram fiecare. La partea de sus a acestui cap enorm se g sesc trei
sau patru sute de kilograme din acel ulei pre ios, numit „alb de balen ".
Ca alotul este un animal dizgra ios, r u format i nu vede decât cu ochiul
drept.
Dar, trupa de mon tri se apropia tot mai mult. Z rise balenele i se
preg tea s le atace. Se putea prevedea dinainte izbânda ca alo ilor, nu
numai pentru c sunt mai bine înarma i fa de adversarii lor inofensivi, dar
i pentru c pot sta mai mult timp sub ap , f r s urce s respire la
suprafa .
Era tocmai timpul s mergem în ajutorul balenelor.
Nautilus se scufund aproape de suprafa . Ned i cu mine am luat
loc în fa a geamurilor din salon. C pitanul se duse lâng cârmaci ca s
manevreze el însu i aparatul, ca o unealt de distrugere. Curând, am auzit
b t ile repezi ale elicei i viteza vasului a crescut.
începuse, deja, lupta între ca alo i i balene, când Nautilus a ajuns în
mijlocul lor. Se deplasa în a a fel ca s poat t ia trupa ca alo ilor. Ace tia,
la început, nu s-au prea sinchisit de noul monstru care venea s se
amestece în lupt . Dar, în curând, au trebuit s se p zeasc de loviturile lui.
Ce lupt ! Chiar i Ned Land, care se însufle ise, a b tut din palme.
Nautilus nu mai era decât o cange uria , aruncat de mâna c pitanului
s u. El o azvârlea în aceste mormane de carne i le str b tea dintr-o parte în
alta, l sând, în urma sa câte dou jum t i de animal. Vasul nu sim ea
puternicele lovituri de coad care-i izbeau coastele, nici loviturile ce le d dea.
Cum extermina un ca alot fugea spre altul, învârtindu-se pe loc ca s nu
scape prada, scufundându-se când cetaceul se scufunda în straturile
adânci, urcând cu acesta când revenea la suprafa , lovindu-l, t indu-l sau
rupându-l buc i, str pungându-l cu puternicul lui pinten.
Ce m cel! Ce zgomot la suprafa a valurilor! Ce uier turi ascu ite i ce
r sufl ri ale acestor animale îngrozite. în mijlocul acestor straturi, de obicei
atât de lini tite, coada lor f cea adev rate vijelii.
Timp de o or a durat m celul acesta, de care ca alo ii nu se puteau
p zi. De câteva ori, zece sau doisprezece, strân i laolalt , încercau s
zdrobeasc pe Nautilus sub greutatea lor.
 Se vedea la geam gâtlejul lor enorm c ptu it cu din i i ochiul lor
îngrozitor. Ned Land, care nu se mai putea re ine, îi amenin a i-i înjura.
Sim eam cum se ag au de aparatul nostru.
Dar Nautilus, for ându- i elicea, îi târa sau îi ducea la suprafa a apei,
f r a se sinchisi nici de puterea lor enorm , nici de îmbr i rile lor
puternice.
în sfâr it, gr mada ca alo ilor se risipi, apele redevenir lini tite.
Sim eam c urc m la suprafa a oceanului. Trapele au fost deschise i am
n v lit pe platform .
Marea era acoperit cu zeci de cadavre mutilate. O explozie uria n-ar
fi împ r it, sfâ iat, rupt cu mai mult furie aceste gr mezi de carne. Pluteam
printre trupuri gigantice, albastre pe spate, albe pe burt . Câ iva ca alo i,
însp imânta i, fugeau la orizont. Valurile erau colorate în ro u pe un spa iu
de mai multe mile i Nautilus înota în mijlocul unei m ri de sânge.
C pitanul Nemo veni spre noi.
— Ei bine, maestre Land? zise el.
— Ei bine, domnule, r spunse canadianul, care- i mai potolise
entuziasmul, este un spectacol îngrozitor, într-adev r.
Dar eu nu sunt m celar, eu sunt pescar i acesta nu-i decât un m cel.
— Este un m cel de animale r uf c toare i Nautilus nu e cu itul unui
m celar.
— îmi place mai bine cangea mea, r spunse canadianul.
— Fiecare cu arma lui, r spunse c pitanul privind int pe Ned Land.
M temeam ca acesta s nu izbucneasc , ceea ce ar fi avut urm ri
rele. Dar n-a avut timp s se înfurie, fiind atras de vederea unei balene spre
care se îndrepta acum Nautilus.
Animalul nu putuse sc pa de din ii ca alo ilor. Nenorocitul cetaceu,
culcat pe o parte, cu burta g urit de mu c turi, murise. La cap tul
înot toarei lui mutilate atârna un pui mic pe care nu izbutise s -l scape de
m cel.
C pitanul Nemo conduse pe Nautilus lâng cadavrul animalului. Doi
dintre oamenii lui se urcar pe trupul balenei i am v zut, nu f r mirare, c
scoteau din mamele tot laptele, adic dou , trei butoaie.
C pitanul mi-a oferit o cea c din acest lapte cald, înc . Nu m-am
putut opri s nu-i ar t dezgustul meu pentru aceast
b utur . El m-a încredin at c acest lapte e minunat i nu se
deosebe te cu nimic de laptele de vac .
 Am gustat i am fost de p rerea lui. Era pentru noi o rezerv
folositoare pe care o puteam p stra sub form de unt s rat i de brânz .
Din acea zi am observat cu nelini te c reac iile lui Ned Land fa de
c pitan deveneau din ce în ce mai rele i m-am hot rât s supraveghez mai
de aproape faptele i gesturile canadianului.
XXX
SLOIURILE DE GHEAT
Nautilus se îndrepta tot spre sud la al cincizecilea meridian, cu o
vitez foarte mare. Voia, oare, s ajung la pol? Nu credeam, c ci toate
încerc rile de a ajunge pân la acel punct al globului au dat gre . i
anotimpul nu era potrivit, deoarece 13 martie pe p mânturile antarctice
înseamn 13 septembrie în regiunile boreale.
La 14 martie am z rit câteva sloiuri de ghea la 55° latitudine, ghe uri
plutitoare, un fel de f râm turi de ghe ari, de dou zeci i cinci de picioare.
Nautilus se deplasa la suprafa a oceanului. Ned Land, care pescuise deja în
m rile arctice, era obi nuit cu, acest spectacol al aisbergurilor. Sfat i cu
mine îi admiram pentru prima dat .
în atmosfer , spre sud, la orizont se întindea o fâ ie alb ,
str lucitoare. Pescuitorii englezi au poreclit-o „ice blinck".
Aceasta preveste te apropierea unui „pack" sau banc de ghea . .
într-adev r, în curând s-au ivit blocuri mai mari, a c ror str lucire se
schimba dup toanele negurii. Câteva din aceste sloiuri aveau nervuri verzi,
ca i când sulfatul de cupru ar fi tras linii curbe pe acestea. Altele, asemenea
unor ametiste enorme, l sau s p trund , prin ele, lumina. Acestea din
urm oglindeau razele soarelui pe miile de fe e ale cristalelor lor.
Cu cât coboram spre sud, cu atât aceste insule plutitoare deveneau
mai mari i mai numeroase. P s rile polare zburau deasupra noastr
asurzindu-ne cu strig tele lor. Unele, luând pe Nautilus drept un cadavru de
balen , veneau s se odihneasc pe el i ciuguleau cu ciocul în o elul lui.
In timpul acestei navig ri în mijlocul ghe arilor, c pitanul Nemo st tea
adesea pe platform . El observa cu aten ie aceste locuri nelocuite i, fiind el
însu i la cârma vasului Nautilus, îl ferea cu îndemânare de izbiturile acestor
ghe ari, dintre care unii aveau o lungime de câteva mile i o în l ime de
aptezeci, optzeci de metri. Adesea, orizontul p rea închis de tot. La gradul
60 de latitudine nu mai era nici o trec toare. Dar c pitanul Nemo, c utând
cu b gare de seam , g sea îndat vreo deschiz tur îngust prin care se
strecura, cu toate c tia bine c se închidea în urma lui.
 Temperatura era destul de coborât . Termometrul, expus la aerul de
afar , ar ta dou sau trei grade sub zero. Dar eram bine îmbr ca i cu
bl nuri de foci i ur i de mare. Cât despre interiorul lui Nautilus, înc lzit
regulat de aparatele electrice, acesta sfida frigul cel mai puternic. De altfel,
era destul ca s se scufunde câ iva metri în ap pentru a g si o temperatur
suportabil .
Cu dou luni în urm am fi avut sub aceast latitudine o zi nesfâr it .
Dar acum, aveam o noapte detrei, patru ore, care mai târziu va arunca ase
luni de umbr pe aceste regiuni polare.
La 15 martie am trecut de latitudinea Insulelor New Shetland i
Orhney de Sud. C pitanul mi-a spus c pe vremuri locuiau acolo numeroase
triburi de foci; dar vân torii de balene, englezi i americani, în furia lor de
îmbog ire, m cel rind adul ii i femelele cu pui, acolo unde era anima ia
vie ii, au l sat în urma lor lini tea mor ii.
La 16 martie, pe la opt diminea a, Nautilus traversa cercul polar
antarctic la al cincizeci i cincilea meridian.
Ghe arii ne înconjurau din toate p r ile i ne închideau orizontul. îns ,
c pitanul Nemo mergea din trec toare în trec toare i înainta mereu.
— Dar unde merge? întrebam eu.
— Merge înaintea lui. i la urma urmei, când n-o s mai poat
merge mai departe o s se opreasc , zise Sfat.
— Nu cred! am r spuns eu.
M rturisesc c aceast excursie plin de peripe ii nu-mi displ cea.
Frumuse ile acestor regiuni noi m încântau. Ghe arii erau superbi. Aici, ei
formau un ora oriental cu nenum rate minarete i geamii, acolo, o cetate
n ruit , ca trântit la p mânt de un cutremur. Aspecte ve nic schimbate de
razele piezi e ale soarelui sau pierdute în negura cenu ie în mijlocul
uraganelor de z pad . Apoi, din toate p r ile bubuituri, tunete, rostogoliri de
aisberguri care schimbau decorul ca imaginile unui film.
Adesea, ne v zând nici o ie ire, m gândeam c vom r mâne pe veci
acolo; dar instinctul c pitanului Nemo, care se lua dup cele mai mici
semne, îl ajuta s descopere noi trec tori. El nu se în ela niciodat când
vedea firicelele sub iri de ap alb struie care br zdau întinderile de ghea .
îns , în ziua de 17 martie, câmpurile de ghea nu ne mai permiteau
înaintarea. Nu era banchiza, ci întinderi mari de ap cimentate de ger.
Aceast piedic nu putea opri pe c pitan i se avânt împotriva rmului de
ghea cu o furie îngrozitoare.
 Nautilus p trunse aceast gr mad f râmicioas i o sparse cu un
zgomot asurzitor. Buc ile de ghea c deau ca grindina în jurul nostru. Prin
singura putere de împingere, aparatul nostru î i s pa un drum. Câteodat ,
urca pe câmpul de ghea i-l sf râma sub greutatea lui.
Barometrul era foarte coborât. Ajunsese chiar la 73°5'.
Acele busolei nu mai ofereau nici o garan ie.
în sfâr it la 18 martie, dup dou zeci de asalturi zadarnice, Nautilus a
fost intuit în loc. Nu mai erau nici bancuri, nici câmpuri de ghea , ci o
nesfâr it i nemi cat barier alc tuit din mun i lipi i unul de altul.
— Banchiza! mi-a zis canadianul.
Am în eles c atât pentru Ned Land cât i pentru to i navigatorii de
dinaintea noastr , aceasta era piedica peste care nu se putea trece. Ivindu-
se soarele spre amiaz , c pitanul Nemo a ob inut o m sur destul de exact
a situa iei noastre.
Eram la 51°30' longitudine i 67°39' latitudine meridional .
Era un punct înaintat al regiunilor antarctice. Nici urm pe aici de
suprafa lichid . Totul era înghe at, chiar i zgomotul.
Nautilus trebuia, a adar s se opreasc în mijlocul acestor câmpii de
ghea , cu toate sfor rile i cu toate încerc rile mijloacelor sale puternice de
a spinteca ghe arii. De obicei, cine nu poate merge mai departe, se întoarce
i atâta tot. Dar aici, era tot atât de greu de a te întoarce ca i de a înainta,
c ci trec torile s-au închis în urma noastr i dac r mâneam pe
loc, ne blocam de-a binelea. Lucru care se i întâmpl , c ci pe la dou
spre sear , începea s se prind o p tur de ghea nou pe coastele lui
Nautilus cu o vitez uimitoare. Trebuie s m rturisesc c încercarea
c pitanului Nemo era mai mult decât imprudent .
Eram pe platform . C pitanul, care observa situa ia, îmi spuse:
—: Ei bine, domnule profesor, ce crede i despre asta?
— Cred c st m r u.
— R u? Ce în elege i prin r u?
— în eleg c nici nu putem înainta, nici nu ne putem întoarce.
— Ah! Domnule profesor, r spunse c pitanul Nemo ironic, tot acela i
sunte i! Nu vede i decât piedici! Eu v spun c Nautilus nu numai c va
sc pa de aici, dar va merge înc mai departe!
— Mai departe spre sud? am întrebat eu privindu-l.
— Da, domnule, va merge la pol.
— La pol! am strigat eu, neputându-mi st pâni o mi care de îndoial .
 — Da! r spunse rece c pitanul, la polul antarctic, acolo unde -.se
întâlnesc toate meridianele globului. ti i c fac cu Nautilus tot ce vreau.
Da! O tiam, tiam pe acest om îndr zne din cale afar !
Dar a învinge piedicile Polului Sud care e mai inaccesibil decât Polul
Nord, unde nu p trunsese, înc , nici unul dintre curajo ii navigatori, nu era
aceasta o întreprindere nechibzuit , un gând care putea încol i numai în
mintea unui nebun?!
Mi-a venit atunci s -l întreb dac nu cumva descoperise deja acel Pol
Sud, neatins înc de piciorul omenesc.
— Nu, domnule, mi-a r spuns el, îl vom descoperi împreun . Acolo
unde al ii au dat gre , eu voi izbuti. înc n-am plimbat pe Nautilus atât de
departe în m rile australe; dar v repet, vasul acesta va merge mereu
înainte.
—- Vreau s v cred, c pitane, am reluat eu cu un ton cam ironic. V
cred! Haidem, înainte! Nu exist piedici pentru noi? S sf râm m banchiza!
S-o arunc m în aer i dac rezist , s facem aripi submarinului Nautilus ca
s poat trece pe deasupra!
— Pe deasupra? domnule profesor, r spunse lini tit c pitanul. Nu pe
deasupra, ci pe dedesubt.
— Pe dedesubt! am strigat eu.
Aceast singur vorb a c pitanului Nemo m-a luminat deodat i mi-
a dest inuit planurile c pitanului. în elesesem, însu irile minunate ale lui
Nautilus aveau s -i slujeasc i de data aceasta într-o c l torie
supraomeneasc !
— V d c începem s ne în elegem, domnule profesor, mi-a zis
c pitanul zâmbind. Ei bine, vom trece pe dedesubtul acestor aisberguri,
care, precum ti i, au de trei ori adâncimea în mare a în l imii lor de
deasupra. Deoarece ace ti mun i de ghea n-au mai mult de o sut de metri
în l ime, au trei sute în ap . i ce sunt pentru Nautilus trei sute de metri?
— Nimic, domnule.
— Submarinul ar putea s caute la adâncimi mai mari acea
temperatur uniform a apelor marine, când la suprafa gerul ar fi de
treizeci, patruzeci de grade minus.
— E drept, domnule, foarte drept, am r spuns eu, însufle indu-m .
— Singura greutate, relu c pitanul Nemo, ar fi aceea s r mânem
câteva zile în ap , f r a împrosp ta proviziile de aer.
— Nu-i decât asta? am r spuns eu. Nautilus are rezervoare mari, le
vom umple i ne vor da oxigenul de care vom avea trebuin .
 Peste un sfert de or de discu ie pe tema aceasta, observam c eu
eram acela care c uta s îndemne pe c pitan spre îndeplinirea acestui plan
îndr zne . Dup ce ne-am în eles în toate privin ele, c pitanul a sunat i a
venit ajutorul lui. Amândoi b rba ii au discutat în limba lor' neîn eleas i
fie c ajutorul de comandant fusese în tiin at de mai înainte, fie c a g sit
planul bine chibzuit, deoarece ajutorul c pitanului nu a p rut surprins
câtu i de pu in.
Dar oricât era de nep s tor» nu ar ta mai mult nep sare
decât Sfat, când i-am spus inten ia noastr de a ajunge la pol.
— Cum pofte te domnul, a r spuns bunul b iat. Cât despre Ned Land,
se mul umi s dea din umeri.
— Mi-e mil de dumneavoastr i de c pitanul Nemo al
dumneavoastr !
— Vom merge la pol, me tere Land.
— Poate, dar de întors nu v mai întoarce i!
între timp, se f ceau preg tirile acestei încerc ri îndr zne e.
Puternicele pompe ale lui Nautilus goneau aerul în rezervoare i-l
înmagazinau sub presiune mare. Pe la patru, c pitanul m anun c
t bliile de pe platform vor fi închise. Am aruncat o ultim privire la
banchiz . Timpul era senin, frigul foarte mare, 12° sub zero; dar vântul se
mai potolise i aceast temperatur nu p rea de neîndurat.
Vreo zece oameni se urcar pe coastele vasului Nautilus i, înarma i
cu târn coape, ei au spart ghea a în jurul carenei. Nefiind decât o pojghi
sub ire, ei au terminat îndat treaba i am intrat cu to ii în untrul
aparatului. Rezervoarele de ap s-au umplut i Nautilus se scufund .
M-am a ezat în salon cu Sfat i priveam prin geam straturile inferioare
ale oceanului austral. Ne deplasam trei sute de metri sub suprafa a
unduitoare a banchizei. Dar Nautilus se adâncea i mai mult. Acesta
ajunsese la opt sute de metri, unde temperatura apei câ tigase dou grade.
Sub aceast mare liber Nautilus apucase drumul direct spre pol, pe
al cincizeci i doilea meridian. De la 67°30' pân la 90°, mai r mâneau de
parcurs dou zeci i dou de grade i jum tate în latitudine, adic ceva mai
mult de cinci leghe.
Nautilus î i regla mersul la dou zeci i ase de mile pe or , viteza unui
tren expres. Dac mergea mereu a a, în patruzeci i opt de ore era la pol.
O parte din noapte, Sfat i cu mine ne-am petrecut-o la fereastra
salonului, atra i de noutatea situa iei.
Pe la ora dou spre diminea am mers s m odihnesc.
 Sfat m-a imitat. Trecând prin coridoare, nu am întâlnit pe c pitan.
Presupuneam c era în cabina cârmaciului.
A doua zi, la 19 martie, pe la cinci de diminea mi-am reluat postul
meu în salon. Log-ul electric mi-a ar tat c Nautilus î i mic orase viteza.
Urca la suprafa , dar cu b gare de seam , golind încet rezervoarele.
Inima-mi zvâcnea. Vom ie i, oare, la suprafa unde vom da de
atmosfera liber a polului?
Nu. O izbitur mi-a ar tat c Nautilus se lovise de suprafa a inferioar
a banchizei, care trebuia s fie înc foarte groas , judecând dup zgomotul
surd. Ciocnisem banchiza la trei mii de picioare adâncime, ceea ce însemna
patru mii de picioare de ghea deasupra, dintre care o mie ie eau la
suprafa .
În timpul acelei zile, Nautilus reîncepu de mai multe ori aceea i
experien i totdeauna se izbi de tavanul de deasupra noastr . în unele
locuri vasul a lovit plafonul de ghea la nou sute de metri adâncime, ceea
ce însemna o mie dou sute de metri grosime, de nou ori în l imea
banchizei de când Nautilus se scufundase sub valuri.
Nici seara nu aduse vreo schimbare în situa ia noastr .
Ghea a se men inea între patru i cinci sute de metri adâncime. O
mic sc dere i totu i ce distan între noi i suprafa a oceanului!
Era ora opt. De patru ceasuri trebuia reîmprosp tat aerul lui Nautilus
dup obiceiul zilnic. îns acest lucru nu m stingherea, cu toate c
destoinicul c pitan Nemo nu recursese, înc , la rezervoarele cu oxigen.
Am dormit r u în noaptea aceea. Eram n p dit când de speran ,
când de team . M-am sculat de câteva ori. Nautilus mergea pe dibuite. Pe la
ora trei de diminea am observat c suprafa a inferioar a banchizei era
numai la cincizeci de metri adâncime. O sut cincizeci de picioare ne mai
desp r eau de suprafa a apei.-Banchiza redevenea, încetul cu încetul, o
întindere de ghea . Muntele se f cea câmpie.
Ochii nu mi se mai dezlipeau de manometru. Urcam mereu în
diagonal suprafa a str lucitoare care sclipea sub razele luminatoarelor
electrice. Banchiza se sub ia i pe deasupra i pe dedesubt.
în sfâr it, pe la ase diminea a, în acea zi memorabil de 19 martie,
u a salonului se deschise. C pitanul Nemo se ivi.
— Marea liber ! zise el.
XXXI
POLUL SUD
Am alergat pe platform .
 — Da! Marea liber . Se mai z reau doar ici, colo, câ iva ghe ari
împr tia i, încolo o mare întins , neted ; o lume de p s ri în aer i miriade
de pe ti sub ape, care variau de la albastrul cel mai limpede pân la verdele
închis. Termometrul ar ta trei grade peste zero. Era ca o prim var timid
ascuns de aceast parte a banchizei ai c rei mun i îndep rta i se z reau la
orizont spre nord.
— Suntem la pol? am întrebat pe c pitan cu aprindere.
— Nu tiu, mi-a r spuns c pitanul. La amiaz vom m sura pozi ia
soarelui.
— Dar soarele o s se arate prin cea ? am zis privind cerul cenu iu.
— Oricât de pu in s-ar ar ta, tot o s -mi ajung , r spunse c pitanul.
La zece mile de Nautilus spre sud, o insul singuratic se în l a la
dou sute de metri peste nivel. Mergeam spre ea dar cu b gare de seam ,
c ci puteau fi blocuri de ghea în ap .
Dup un ceas am ajuns lâng insul . Peste dou ore am înconjurat-o.
Avea o circumferin de patru, cinci mile. Un canal îngust o desp r ea de o
întindere de p mânt foarte mare, un continent, poate, ale c rui margini nu
le puteam vedea.
Existen a acestui p mânt d dea dreptate ipotezelor lui Maury.
Inginerul american observase c între Polul Sud i paralela de 60°,
marea este acoperit cu ghe ari plutitori, foarte mari, care nu se întâlnesc
niciodat în Atlanticul de Nord. De la acest
fapt a tras concluzia c continentul antarctic con ine p mânturi
întinse, deoarece aisbergurile nu se pot forma în largul m rii, ci numai pe
coaste.
îns , Nautilus, de team s nu se împotmoleasc , se oprise la câteva
sute de metri de coast ; s-a dat drumul b rcii i c pitanul, doi dintre
oamenii care aduceau instrumentele, Sfat i cu mine ne-am îmbarcat. Era
ora ase de diminea . Nu v zusem pe Ned Land, care probabil nu se ar tase
ca s nu fie nevoit s ne dea dreptate.
Câteva vâsle i barca ajunse pe nisipul malului, unde se opri. în clipa
când Sfat a vrut s sar l-am re inut.
— Domnule, am zis c pitanului Nemo, dumneavoastr vi se cuvine
onoarea s pune i întâi piciorul pe acest p mânt.
— Da, domnule, r spunse c pitanul i dac nu m opresc s calc pe
acest p mânt, e pentru c pân acum nici o fiin omeneasc n-a l sat aici
urmele pa ilor s i.
 Spuse i s ri pe nisip. O emo ie puternic f cea s -i bat inima. A
urcat o stânc care avea în vârf un fel de platou i acolo, cu bra ele
încruci ate, cu privirea aprins , nemi cat, mut, p rea c pune st pânire pe
aceste rmuri australe. Dup cinci minute, de asemenea extaz, el se
întoarse spre noi.
— Când pofti i, domnule, mi-a strigat el.
Am debarcat urmat de Sfat l sând pe' amândoi oamenii în barc .
P mântul era dintr-un fel de substan calcaroas de culoare
ro iatic , parc ar fi fost din c r mid pisat . Era acoperit cu zgur , lav , cu
pietre ponce. Fiecare pas ne dovedea originea lui vulcanic . În câteva locuri,
mirosul de pucioas tr da unele focuri l untrice care- i mai p straser
puterea de erup ie. Totu i, de i m urcasem pe o stânc , nu am v zut nici
un vulcan pe o raz de câteva mile.
Vegeta ia p mântului era foarte s rac . Doar câteva plante
microscopice i ni te ficu i ro ii, atâta tot.
în schimb miile de p s ri de felurite specii ne asurzeau cu
ipetele lor. Unele acopereau stâncile i ne priveau trecând f r team ,
înconjurându-ne de aproape. Erau i pinguini, p s ri atât de îndemânatice
i de ml dioase în ap , pe cât sunt de greoaie i de stângace pe p mânt.
Printre alte p s ri mai erau i ni te porumbei albi, din care Sfat prinse
câ iva pentru prietenul s u.
La o jum tate de leghe, p mântul era plin de cuiburi din care zburau
numeroase p s ri. C pitanul Nemo puse mai târziu de se vân câteva sute,
c ci carnea lor neagr e foarte gustoas . Aceste zbur toare, de m rimea unei
gâ te, se l sau s fie omorâte cu lovituri de pietre f r a încerca s fug .
îns , cea a tot nu se risipea i pe la unsprezece înc nu se ivise
soarele, ceea ce m nelini tea, c ci f r acest astru cum puteam ti dac am
ajuns la pol?
i c pitanul era ner bd tor, nec jit. Dar ce putea face?
Acest om îndr zne i puternic nu poruncea soarelui ca i m rii.
Nici la amiaz nu se ivi astrul zilei. Nici nu se putea m car cunoa te
locul ce-l ocupa de dup perdeaua de cea . în curând, aceast cea se
pref cu în z pad .
—? Pe mâine, zise c pitanul i ne întoarser m pe Nautilus.
Ninsoarea nu mai încet pân a doua zi. Era cu neputin de stat pe
platform . Din salon, unde îmi notam incidentele acestei excursii pe
continentul polar, auzeam ipetele p s rilor, care se jucau în mijlocul
vârtejurilor de z pad . Nautilus nu r mase nemi cat i, mergând de-a
lungul coastei, mai înainta cu zece mile spre sud.
A doua zi, 20 martie, când a încetat ninsoarea, se f cuse mai frig.
Termometrul ar ta dou grade sub zero. Cea a se împr tia i n d jduiam
c în acea zi vom putea stabili locul unde ne aflam.
C pitanul Nemo nu se ar tase înc ; Sfat i cu mine am mers cu barca
la mal. P mântul era acela i; tot urme de zgur , lav , de bazalt, f r a z ri
craterele care le aruncaser . i aici ca i acolo, miriade de p s ri populau
aceast parte a continentului polar. Dar ele î i" împ r eau acest teritoriu cu
mari turme de mamifere marine, care ne priveau cu ochi blânzi.
Erau foci de diferite specii, unele lungitepe p mânt, altele culcate pe
vreun ghe ar, câteva ie ind din mare i intrând din nou. Ele nu fugeau la
apropierea noastr , deoarece n-avuseser niciodat de-a face cu oamenii.
Era ora opt de diminea .
Ne mai r mâneau patru ore pân în clipa când soarele ne va putea
sluji la observa iile noastre. Ne-am îndreptat spre un golfule s pat într-o
stânc de pe mal.
Aici, cât vedeam cu ochii, p mânturile i ghe arii erau
acoperi i cu mamifere marine. Erau mai cu seam foci. Ele formau
grupuri deosebite, b rba i i femele, tat l veghind asupra familiei, mama
al ptând copiii i câ iva pui m ri ori emancipându-se la câ iva pa i de
p rin i. Printre ei se strecurau elefan ii marini, un fel de foci cu trompa
scurt , ni te uria i ai acestor specii, înal i de zece metri. Nu au f cut nici o
mi care când ne-am apropiat.
— Nu sunt animale primejdioase? m întreb Sfat.
— Nu, am r spuns eu, doar dac le-am ataca. Când o foc î i ap r
puiul, furia ei e grozav . Atunci se întâmpl s sf râme în buc i barca
pescarilor.
— E în dreptul ei, zise Sfat.
— Nu zic ba.
în dep rtare se auzeau mugete puternice, asemenea celor unei cirezi
de rumeg toare. Ne-am îndreptat spre locul de unde venea acel zgomot
asurzitor i de pe o în l ime am z rit o mare câmpie alb , acoperit cu
morse. Aceste animale se jucau i strig tele lor erau strig te de bucurie, nu
de furie.
Morsele seam n cu focile în ce prive te forma trupului i a
picioarelor. Din ii de jos lipsesc, iar cei de sus sunt ni te col i lungi de
optzeci de centimetri i cu circumferin a de treizeci. Ace ti din i, dintr-un
filde tare i f r dungi, mai trainici decât filde ul elefantului, sunt foarte
c uta i.
Dup ce am examinat îndeajuns aceast cetate de morse, m-am gândit
la înapoiere. Era ora unsprezece i dac bravul c pitan Nemo avea s fac
observa iile lui, voiam s fiu i eu de fa . îns , nici pentru ziua aceea nu m
a teptam s v d soarele care se ascundea sub nori.
Am luat-o spre Nautilus pe o c rare îngust . La unsprezece i
jum tate eram pe punctul de debarcare. Barca adusese între timp pe c pitan
pe uscat. El st tea lâng un bloc de bazalt i privea cerul. Instrumentele
erau lâng dânsul.
M-am a ezat al turi de el i am a teptat f r s vorbesc.
Sosi amiaza i, ca i în ajun, soarele nu se ar ta.
Era o fatalitate. înc nu putusem m sura în l imea soarelui i dac
nu izbuteam nici a doua zi trebuia s renun m definitiv la stabilirea pozi iei
noastre.
Era 20 martie. A doua zi, 21, ziua echinoc iului, soarele dispare sub
orizont pe timp de ase luni i odat cu dispari ia lui începe lunga noapte
polar . Deci, a doua zi soarele avea s arunce ultimele lui raze în acest inut.
Dup o a teptare zadarnic , în care timp astrul p rea c nu vrea s se
arate oamenilor pe acest p mânt, ne-am întors la bord.
în ziua urm toare, 21 martie, am urcat, pe la cinci de diminea , pe
platform . C pitanul Nemo era acolo.
— Timpul se lumineaz pu in, mi-a zis el. Am speran e.
Dup dejun vom debarca s alegem un punct de observa ie.
A a am i f cut. Nautilus mai înaintase cu câteva mile în timpul
nop ii. Era în larg, la o leghe de coast , unde ne duse barca, pe c pitanul
Nemo, pe mine i doi oameni din echipaj cu instrumentele, adic un
cronometru, un ochean i un barometru.
în trecerea noastr am v zut o ceat de balene, care se plimba prin
apele lini tite i am v zut c acest bazin le slujea de refugiu când erau
gonite de pescari.
Pe la nou eram pe uscat. Cerul se lumina. Norii fugeau spre sud.
Cea a p r sea suprafa a rece a apelor. C pitanul Nemo se îndrept spre
în l imea din care voia s fac observatorul lui.
Dou ore a durat pân am ajuns în vârful acestui munte, atât de greu
de urcat din cauza rocilor de lav ascu ite i a pietrelor ponce, în mijlocul
mirosului de pucioas . De acolo privirea noastr îmbr i a o mare întins .
La picioarele noastre un câmp str lucitor de alb. Deasupra noastr un cer
de un albastru deschis, f r nori. în dep rtare, Nautilus p rea un cetaceu
adormit. în spatele nostru, spre sud i est, un p mânt f r margini, o
îngr m dire nesfâr it de stânci i de sloiuri de ghea .
C pitanul Nemo, ajuns în vârful muntelui, î i preg tea instrumentele.
La dou sprezece f r un sfert, soarele, v zut prin refrac ie, se ar ta ca
un disc de aur i î i împr tia razele pe acest continent neumblat.
C pitanul Nemo, înarmat cu un ochean, care, cu ajutorul unei oglinzi,
îndrepta refrac ia, observ astrul care se adâncea încet sub orizont f când o
diagonal lung . Eu ineam cronometrul în mân . Dac dispari ia jum t ii
de disc a soarelui coincidea cu amiaza cronometrului eram chiar la pol.
— Amiaz ! am strigat eu.
—. Polul Sud! r spunse c pitanul cu glasul solemn, dându-mi
ocheanul care-mi ar ta astrul zilei t iat în dou p r i egale fa de orizont.
în acea clip , c pitanul Nemo, sprijinindu- i mâna de um rul meu,
îmi zise:
— Domnule, în anul 1600 olandezul Gheritk, tras de curen i i de
vijelii, a atins 64° latitudine sudic i a descoperit New Shefiand. în anul
1773, la 17 ianuarie, ilustrul Cook, mergând de-a lungul celui de al treizeci
i optulea meridian, ajunse la 67°30' latitudine i în anul 1774, la 30
ianuarie, pe al o sut nou lea meridian a ajuns la 71°15' latitudine. în anul
1819, rusul Bellinghausen a ajuns la a aizeci i noua paralel i în anul
1821 la 111° longitudine vestic . în anul 1825, un simplu pescar de foci,
englezul Weddel, a urcat pân la 72° 14' latitudine la al treizeci i cincilea
meridian. In anul 1831, englezul Biscoe, la 1 februarie, a descoperit insula
Enderby la 68°50' latitudine, în anul 1832, la 5 februarie, p mântul
Adelaida la 67° latitudine; la 21 februarie, p mântul Graham la 64°45'
latitudine. în anul 1838 francezul Dumont d'Urville a descoperit p mântul
Ludovic Filip; doi ani mai târziu la 66°30' a z rit p mântul Adelia i peste o
s pt mân coasta Claria. în anul 1842, englezul James Ross a g sit
p mântul Victoria la 171°7' longitudine estic . La 27 ianuarie a ajuns la
76°8, la 28 la 77°32', la 2 februarie la 78°4' i în anul 1842 el s-a întors de la
al aptezeci i unulea grad, c ci nu a putut trece mai departe. Ei bine, eu,
c pitanul Nemo, la 21 martie 1868 am atins Polul Sud la al nou zecilea grad
i pun st pânire pe aceast parte a globului recunoscut ca al aselea
continent.
— în numele cui, c pitane?
— în numele meu, domnule!
 i c pitanul desf ur un steag negru cu litera N brodat în aur. Apoi,
întorcându-se spre astrul zilei ale c rui ultime raze mângâiau orizontul
m rii:
— Adio, soare! strig el. Dispari, astru luminos! Culc -te sub aceast
mare liber i las ca o noapte de ase luni s - i întind umbrele pe noul
meu domeniu!
XIV
ACCIDENT SAU INCIDENT
A doua zi, 22 martie, la ora ase diminea a, s-au început preg tirile de
plecare. Era foarte frig. Pe cerul senin sclipeau stelele; la zenit lucea acea
admirabil Cruce de Sud, Steaua Polar a inuturilor antarctice.
Termometrul ar ta dou sprezece grade sub zero. Era un ger în ep tor.
Ghe arii se înmul eau, marea c p ta o pojghi de ghea . Ce f ceau
balenele în timpul acesta? Desigur, c utau alte m ri mai calde. Cât despre
foci i despre morse, obi nuite s tr iasc în aceast clim aspr , r mâneau
pe plajele înghe ate. Aceste animale au instinctul de a s pa g uri în stratul
de ghea i de a le între ine totdeauna deschise. Prin aceste g uri vin s
respire. Când p r sile, alungate de frig, emigreaz spre nord, aceste
mamifere marine r mân singurii st pâni ai continentului polar.
Rezervoarele lui Nautilus s-au umplut i ne-am scufundat.
Ajuns la o adâncime de o mie de picioare, vasul se opri. Elicea lovea
apa cu putere i vasul se îndrepta spre nord cu o vitez de cinci mile pe or .
Spre sear , se deplasa sub imensa carapace înghe at a banchizer.
T bliile ferestrelor erau închise, c ci Nautilus se putea izbi de vreun
ghe ar scufundat. Mi-am petrecut toat ziua recitindu-mi însemn rile i am
retr it, astfel, în gând toate peripe iile
acestei c l torii. Chiar i în timpul nop ii aceste amintiri nu-mi
cl deau odihn .
Pe la ora trei, de diminea , am fost trezit de o lovitur puternic . M-
am ridicat i am ascultat prin întuneric, când am fost aruncat deodat în
mijlocul od ii.
M-am sprijinit de ziduri i m-am târât astfel prin coridoare pân în
salon, care era luminat. Toate mobilele erau r sturnate. Din fericire vitrinele,
prinse pe picioare solide, rezistaser , îns , toate tablourile, tapiseriile, tot ce
atârna de pere i era mi cat. Nautilus era culcat pe o parte i absolut
nemi cat.
Auzeam zgomot de pa i, glasuri nedeslu ite, dar c pitanul nu se
vedea. în clipa când voiam s ies din salon, au intrat Nfid i cu Sfat.
 — Dar ce s-a întâmplat? i-am întrebat.
— Tocmai asta veneam s întreb pe domnul, r spunse Sfat.
— Mii de draci! strig canadianul, eu tiu ce este. Nautilus s-a
în epenit i de data asta n-o s scape a a, cu una cu dou , ca din
Strâmtoarea de Tores.
M-am uitat la manometru. Spre marea mea uimire am v zut c eram
la o adâncime de trei sute aizeci de metri.
— Ce înseamn asta? am strigat eu.
De dou zeci de minute eram în salon, c utând s prind fiecare
zgomot, f r s mai bag în seam toanele lui Ned, când intr c pitanul.
P rea c nici nu ne vede. Fa a lui, de obicei atât de lini tit , tr da o oarecare
îngrijorare. El observ busola, manometrul i t cu.
Nu voiam s -l întrerup. îns , peste câteva clipe, când se întoarse spre
mine, i-am zis, slujindu-m de o expresie de-a lui în timpul când eram la
Tores:
— Un incident, c pitane?
— Nu domnule, r spunse el, de data asta un accident.
— Grav?
— Poate.
— Primejdia e mare? ?
— — Nu.
— Nautilus s-a în epenit?
— Da.
— i aceasta a provenit?...
— De la un capriciu al naturii. Nu s-a întâmplat nici o gre eal la
manevrare.
— Pot ti, domnule, care e cauza acestui accident?
— Un mare sloi de ghea , un munte întreg s-a r sturnat, r spunse el.
Când aisbergurile sunt duse de apele mai calde, centrul lor de gravitate
urc . Atunci acestea se întorc, se r stoarn . Aceasta s-a întâmplat i acum.
Unul dintre ace ti ghe ari, r sturnându-se, a izbit pe Nautilus, care se
deplasa în ap . Apoi, lunecând pe înveli ul lui i ridicându-l cu o putere
irezistibil , l-a tras în straturile mai pu in dense i l-a culcat pe o parte.
— Dar nu-i pute i îndrepta echilibrul, de ertându-i rezervoarele?
— Tocmai asta fac acum pompele. Uita i-v la manometru.
Acul arat c Nautilus urc , dar ghe arul urc odat cu el i pân ce
vreo piedic nu va opri urcarea lui, pozi ia noastr r mâne neschimbat .
 Cugetam la toate urm rile situa iei noastre. C pitanul privea mereu la
manometru. Nautilus, de când se r sturnase aisbergul, urcase cu o sut
cincizeci de picioare dar era mereu în aceea i pozi ie.
Deodat am sim it o u oar mi care; Nautilus î i îndrepta pu in
pozi ia. Obiectele atârnate au revenit la pozi ia lor normal . Pere ii au
devenit verticali. Nimeni dintre noi nu vorbea. Cu inima mi cat , observam,
sim eam cum ne îndreptam.
Podeaua redeveni orizontal sub picioarele noastre. Au trecut zece
minute.
— în sfâr it, st m drept! am strigat.
— Da, zise c pitanul Nemo, îndreptându-se spre u .
— Dar vom mai pluti?
— — Fire te, r spunse el; cum se vor goli rezervoarele, Nautilus va
urca la suprafa a m rii.
C pitanul ie i i am v zut, în curând c , din porunca lui, Nautilus
înceta a mai urca, deoarece s-ar fi izbit de partea de jos a banchizei. Era mai
bine s r mân între dou ape.
— Am sc pat ca prin minune! zise atunci Sfat. , — Da! Am fi putut
fi zdrobi i între aceste sloiuri de ghea sau în cazul cel mai bun r mâneam
închi i acolo. i atunci neputând împrosp ta aerul... Da! Am sc pat ca prin
minune!
— Dac o s ne alegem numai cu atât! îngân Ned Land.
Nu voiam s deschid vorba cu canadianul i nu am r spuns nimic. De
altfel, t bliile se deschiser în acea clip i lumina de afar a n v lit prin
fereastr .
Eram în mijlocul apei, precum am spus-o; dar la o distan de zece
metri de fiecare parte se în l a un zid de ghea care- i lua ochii prin
str lucirea lui. Pe deasupra, dedesubt, acela i zid; deasupra, pentru c
suprafa a de jos a banchizei se întindea deasupra noastr ca un tavan;
dedesubt, pentru c ghe arul r sturnat lunecând pu in câte pu in, g sise pe
pere ii laterali dou puncte de sprijin care-l ineau în aceast pozi ie.
Nautilus era închis într-un adev rat tunel de ghea , lat de dou zeci
de metri, de unde era foarte u or de ie it.
Tavanul luminos se stinsese i cu toate acestea salonul era feeric
luminat, pentru c pere ii de ghea r sfrângeau razele felinarului,
multiplicându-le pe fiecare fa a unghiurilor, r spândind o mare de safire i
de smaralde în jurul nostru.
— Ce frumos! Ce frumos! striga Sfat.
 — Da, am zis eu, este o priveli te admirabil . Nu-i a a, Ned?
— Ei, mii de draci! Da, zise Ned Land. E superb! Turbez c trebuie s-o
admit. Niciodat nu s-a mai v zut asemenea lucru. Dar aceast priveli te ne
poate costa scump. i, ca s spun totul, m gândesc c vedem aici lucruri pe
care Dumnezeu a oprit ca omul s le vad !
— Ned avea dreptate. Era prea frumos. Deodat , un strig t al lui Sfat
m-a f cut s m întorc.
— Dar ce s-a întâmplat? am întrebat eu.
— Domnul s închid ochii! Domnul s nu se uite!
i Sfat î i acoperi ochii cu mâinile.
?— Dar ce ai, b iete?
— Am ame it, am orbit!
Am privit f r s vreau la geam i nu am putut suporta focul care
trecea înaintea lui.
Am priceput ce se întâmplase. Nautilus, dând drumul elicei, mergea
atunci cu mare vitez . Toate str lucirile lini tite ale pere ilor de ghea s-au
schimbat atunci în linii de foc.
Focurile acestor miriade de diamante se amestecau între ele.
Nautilus, dus de elice, c l torea într-un tunel de fulgere.
Aceasta se petrecea pe la ora cinci de diminea . în acea clip am
sim it o izbitur în partea din fa a lui Nautilus. Am priceput c pintenul
s u lovise un sloi de ghea . Probabil c nu fusese manevrat bine, c ci nu
era u or de mers în acest tunel submarin înconjurat de ghe ari. în orice caz
mersul s u înainte nu putea fi împiedicat. Totu i, împotriva a tept rii mele,
Nautilus se deplasa înapoi.
— Ne întoarcem? zise Sfat. .
— Da, am r spuns eu. Probabil c tunelul n-are ie ire în partea
asta.
— i atunci?...
— Atunci, am zis eu, e lucru foarte simplu. Ne întoarcem i ie im
pe partea cealalt a tunelului- Atâta tot.
Vorbind astfel, voiam s par lini tit, dar de fapt nu eram.
între timp mi carea retrograd a submarinului se acceler i, mergând
contra elicei, ne tr gea cu o mare vitez .
— O s fie o întârziere, zise Ned.
— Ce are a face câteva ceasuri mai mult sau mai pu in, numai ca
s putem ie i de aici!
M-am plimbat câtva timp din salon în bibliotec . Tovar ii
 mei t ceau. M-am întins pe divan i am luat o carte pe care am r sfoit-
o ma inal.
Dup un sfert de or , Sfat, apropiindu-se de mine, mi-a zis:
— Este foarte interesant ceea ce cite te domnul?
— Foarte interesant, am r spuns eu.
— Cred. Domnul cite te cartea domnului.
— Cartea mea?
într-adev r, ineam în mân Cartea marilor funduri submarine f r
s -mi dau seama. Am închis cartea i am început s m plimb. Ned i Sfat
se scular ca s plece.
— R mâne i, amicii mei, am zis re inându-i. S fim împreun pân
vom ie i din fund tura aceasta.
—Cum pofte te domnul, r spunse Sfat.
Au trecut câteva ore. M uitam adesea la instrumentele atârnate de
pere i. Manometrul ar ta c Nautilus se men inea la o adâncime de trei sute
de metri, busola, c se îndrepta spre sud, log-ul ar ta viteza de dou zeci de
mile pe or , foarte mare de altfel într-un spa iu atât de îngust.
Pe la opt i dou zeci r cinci a avut loc o a doua izbitur .
De data aceasta la partea de dinapoi a vasului. M-am îng lbenit.
Tovar ii mei s-au apropiat de mine. Am apucat mâna lui Sfat i ne priveam
vorbindu-ne din ochi.
în acea clip a intrat c pitanul în salon. Am mers spre el.
— Drumul e închis la sud?
— Da, domnule; aisbergul r sturnându-se a închis orice ie ire.
— Suntem bloca i?
— Da.
— LIPSA DE AER
Astfel, în jurul lui Nautilus, pe deasupra, dedesubt, un zid de ghea
de nep truns. Eram prizonierii banchizei. Canadianul b tuse cu pumnul în
mas . Sfat t cea. M-am uitat la c pitan. Fa a lui î i rec p tase lini tea
obi nuit . î i încruci ase bra ele. Cugeta. Nautilus nu se mi ca.
— Domnilor, zise atunci c pitanul cu glasul limpede, exist dou
feluri de a muri în împrejur rile în care ne afl m.
Acest inexplicabil om avea mutra unui profesor de matematic ce face
o demonstra ie elevilor s i.
— întâi, relu el, putem muri strivi i. Apoi, e posibil s murim asfixia i.
Nu mai vorbesc de posibilitatea de a muri de foame, c ci proviziile de pe
Nautilus vor dura, desigur, mai mult decât noi. S ne ocup m, deci, numai
de pericolul de strivire i de asfixiere.
— Cât prive te asfixierea, am r spuns eu, nu este de temut, c ci
rezervoarele noastre sunt pline.
— Just, dar ele nu ne vor da aer decât pentru dou zile. Dar suntem,
îns , de treizeci i ase de ore în ap . Aerul comprimat al lui Nautilus
trebuia reîmprosp tat. în patruzeci i opt de ore, rezerva noastr va fi
ispr vit .
— Nu r mâne decât s str batem zidul care ne înconjoar .
— Vom încerca.
C pitanul Nemo ie i i porunci s se umple rezervoarele cu ap .
Nautilus coborî repede pe fundul de ghea la o adâncime de o sut cincizeci
de metri.
— Amicii mei, am zis eu, situa ia e grav , dar m bizui pe energia i
pe curajul vostru.
— Domnule, mi-a zis canadianul, nu e acum momentul s v
plictisesc cu nemul umirile mele. Sunt gata s fac orice pentru sc parea
comun .
— Bine, Ned, am zis eu întinzându-i mâna.
— M pricep tot atât de bine la mânuirea târn copului ca i a
cangei i pot fi de folos c pitanului.
— El nu-l va refuza. Vino Ned.
Am dus pe canadian în camera unde oamenii lui Nautilus î i îmbr cau
hainele de scafandru. Am f cut cunoscut c pitanului propunerea lui Ned
care a fost primit i, curând, a fost îmbr cat cu costumul i cu aparatul
Rouquayrol umplut cu aer proasp t scos din rezervoare.
Peste câteva minute eram la fereastra salonului i examinam straturile
înconjur toare vasului Nautilus. O duzin de oameni din echipaj a ie it pe
bancul de ghea ; printre ei am deosebit pe Ned Land, cu statura lui înalt .
C pitanul îi întov r ea.
înainte de a începe s parea pere ilor, el i-a m surat cu ajutorul unei
sonde. Pere ii aveau cincisprezece metri grosime. Cât despre tavan nici
vorb , c ci era îns i banchiza.
R mânea suprafa a de jos. Acolo zece metri ne desp r eau de ap .
Trebuia s pat o gaur prin care s treac Nautilus, o gaur de vreo ase
mii cinci sute de metri cubi!
Oamenii au fost pu i imediat la lucru; târn coapele au lovit cu putere
masa compact din care s-au desf cut buc i mari de ghea . Printr-un
curios efect al greut ii specifice, blocurile, mai pu in grele decât apa, zburau
în sus spre tavanul tunelului, îngro ând partea de sus cu cât se sub ia cea
de jos.
Dup dou ore de munc energic , Ned se întoarse ostenit.
Tovar ii lui au fost înlocui i cu al ii printre care i Sfat i cu mine. De
data aceasta ne djrija ajutorul c pitanului.
Apa era foarte rece, dar m-am înc lzit îndat mânuind târn copul.
Când m-am întors, dup dou ore de lucru, spre a mânca ceva i a m
odihni, am g sit o mare deosebire între aerul din aparatul Rouquayrol i
aerul din atmosfera lui Nautilus, înc rcat cu acid carbonic. Aerul nu fusese
împrosp tat de patruzeci i opt de ore i timp de dou sprezece ore nu
s pasem decât un metru de ghea pe întinderea însemnat , vreo ase sute
de metri cubi. Dac lucrul mergea tot a a, ne mai trebuiau cinci nop i i
patru zile ca s ducem la bun sfâr it întreprinderea noastr .
în timpul nop ii, precum socotisem, am mai înaintat cu un metru spre
fund. Dar diminea a, când, îmbr cat cu costumul meu, am ie it afar la o
temperatur de ase, apte grade sub zero, am observat c zidurile laterale
se apropiau încetul cu încetul de Nautilus. Straturile de ap mai îndep rtate
de groap , pe care nu le înc lzea munca omului i a instrumentelor, aveau o
tendin de a se solidifica mereu. Care erau ansele de sc pare în fa a
acestui nou pericol i cum puteam împiedica solidificarea acestei p turi
lichide care ar fi f cut s plesneasc pere ii vasului Nautilus ca un obiect de
sticl ?
Am împ rt it c pitanului taina mea.
— Da, zise el, tiu, dar alt mijloc nu exist decât de a o lua noi
înaintea înghe ului. Trebuie s lucr m repede.
Spre sear , groapa se mai adâncise cu un metru. Când m-am întors la
bord era s m asfixiez din cauza acidului carbonic cu care era înc rcat
aerul.
În acea sear , c pitanul Nemo a trebuit s deschid rezervoarele i s
dea drumul la pu in aer curat, altfel nu ne-am mai fi sculat în diminea a
urm toare.
A doua zi, 26 martie, m-am pus din nou pe lucru, începând al cincilea
metru. C pitanul Nemo ne dirija, lucrând împreun cu noi. Uitându-m la
pere ii de ghea , am v zut c se mai apropiaser cu trei, patru metri de
Nautilus. i i-am ar tat cu mâna. El m-a în eles i mi-a f cut semn s -l
urmez.
Ajun i în salon, el îmi zise:
 — Domnule Aronnax, trebuie s încerc m un mijloc eroic, altfel
r mânem cimenta i în locul acesta.
—• Da, am zis eu, dar ce-i de f cut?
— Ah! zise el, dac Nautilus al meu ar fi îndeajuns de puternic s
suporte aceast presiune f r a fi strivit!
— Cum a a? am întrebat eu neîn elegând ce gânde te c -.
pitanul. m — Nu pricepe i c aceast congelare de ap ne-ar putea
veni în ajutor? Prin solidificarea ei, poate s fac s plesneasc pietrele cele
mai tari.
— Da, c pitane, dar i Nautilus, care n-ar putea s suporte aceast
presiune îngrozitoare, s-ar turti ca o foaie de tabl .
— tiu, domnule, de aceea nu trebuie s ne bizuim pe vreun ajutor al
naturii, ci numai pe noi în ine. Trebuie s împiedic m apa de a înghe a. N-
au mai r mas decât zece picioare de ap în jurul submarinului Nautilus.
— i cât timp mai avem aer?
C pitanul m-a privit drept în fa .
— Poimâine, rezervoarele vor fi goale!
Mi-a înghe at sângele. C pitanul îns , t cut, nemi cat, gândea.
Deodat , el sc p vorbele acestea:
— Ap fierbinte!
— Ap fierbinte? am strigat eu.
— Da, domnule. Suntem închi i într-un spa iu relativ mic.
Oare apa clocotit , aruncat neîncetat de pompele lui Nautilus n-ar
ridica temperatura acestui loc, împiedicând înghe ul?
— S încerc m, am zis hot rât.
— Da, domnule profesor.
Termometrul ar ta atunci minus apte grade. C pitanul m-a dus în
buc t rie, unde func ioneaz aparate distilatoare pentru furnizarea apei de
b ut prin evaporare. Acestea s-au umplut cu ap i toat c ldura a fost
îndreptat asupra lor. în câteva minute aceast ap ajunse la o sut de
grade. A fost dirijat spre pompe, în timp ce alt ap o înlocuia. C ldura
pilelor era atât de puternic , încât apa tras din mare, dup ce trecuse
numai prin aparate, ajungea clocotind la pompe. Ele începur s împr tie
apa fierbinte i peste trei ore termometrul ar ta ase grade sub zero.
Câ tigasem un grad. Peste dou ore nu mai erau decât patru grade.
— Vom izbuti, am zis c pitanului.
— Cred, r spunse el. Nu vom mai fi strivi i. Ne r mâne numai
asfixierea.
 în timpul nop ii temperatura se ridic la un grad sub zero.
Mai sus nu puteam ajunge. Dar, deoarece apa de mare nu poate
înghe a decât la cel pu in dou grade minus, eram lini tit în aceast
privin .
La 27 martie, groapa era de ase metri. Ne mai trebuiau patruzeci i
opt de ore de lucru i aerul din Nautilus nu mai era de respirat. M ap sa
un fel de greutate, c scam neîncetat; pl mânii c utau aerul indispensabil
respira iei i care se împu ina din ce în ce. Eram întins f r putere, f r
cuno tin .
Bietul Sfat suferea la fel, avea acelea i simptome i, totu i, nu m
p r sea. îmi apuc mâna, m îmb rb ta i l-am auzit zicând:
— Ah! Dac a putea s nu respir ca s las mai mult aer pentru
domnul!
Dac situa ia noastr , era de neîndurat în untru, cu ce grab , cu ce
bucurie ne îmbr cam ca s lucr m când ne venea rândul. Atunci c p t m
aer curat. Respiram! Respiram!
în ziua aceea am muncit cu mai mult îndârjire. Nu ne mai r mâneau
de s pat decât doi metri. Dar rezervoarele erau aproape goale. Tot aerul era
p strat pentru muncitori. Pentru Nautilus nici un atom!
Când m-am întors la bord, am fost pe jum tate în bu it. Ce noapte! N-
a putea s-o istorisesc. Asemenea suferin e nu se pot descrie. A doua zi
diminea eram ca beat. Tovar ii mei, de asemenea. Câ iva oameni ai
echipajului horc iau.
în acea zi, a asea de când eram închi i, c pitanul Nemo, ca s
gr beasc lucrul, s-a hot rât s zdrobeasc stratul de ghea care ne mai
desp r ea de mare. Acest om, cu toat durerea fizic , î i p strase sângele
rece i energia. El cugeta, combina, lucra.
Dup porunca lui, Nautilus a fost ridicat de pe stratul de ghea
printr-o schimbare de greutate specific . Când s-a mi cat, a fost cârmit spre
groapa desemnat dup m rimea lui.
Apoi se umplur rezervoarele i intr în untrul ei. Tot echipajul a
intrat în vas i u ile au fost închise. Nautilus st tea pe un strat de ghea de
mai pu in de un metru i care fusese g urit în mii de p r i cu sonda.
Robinetele rezervoarelor au fost larg deschise i o sut de metri cubi
au intrat în untru m rind cu o s»'t de mii de kilograme greutatea lui
Nautilus.
A teptam, ascultam, uitând suferin ele noastre, mai n d jduind înc .
Era ultima încercare.
 De i îmi vâjâiau urechile, auzeam scâr âitul înveli ului lui Nautilus.
Ghea a s-a spart cu un zgomot ciudat, cum ar fi zgomotul hârtiei care se
rupe i Nautilus se adâncea.
— Trecem! îngân Sfat.
Deodat , târât de supraînc rcarea lui, Nautilus se scufund ca o
ghiulea, altfel spus, vasul c dea în adâncuri.
Toat puterea electric a fost îndreptat atunci asupra pompelor care
au început s goleasc apa din rezervoare. Dup câteva minute scufundarea
a fost oprit . Manometrul ar ta,
chiar, c urcam. Elicea, mergând cu toat viteza ne tr gea la nord. Dar
cât avea s dureze c l toria noastr sub banchiz ?
înc o zi? Pân atunci voi fi mort. Fa a îmi era vân t , buzele albastre.
Nu m mai puteam mi ca. îmi d deam seama de agonia mea.
Deodat mi-am revenit în sim iri. Ned Land i Sfat se jertfeau pentru a
m sc pa, dându-mi pu inul aer pe care îl g siser pe fundul unui aparat, în
loc s -l respire ei. îmi turnau via a pic tur cu pic tur . Voiam s resping
aparatul, dar ei îmi ineau mâinile i câteva clipe am respirat cu voluptate.
M-am uitat la ceas. Era unsprezece diminea a. Trebuia s fie ziua de
28 martie. Nautilus mergea cu o vitez însp imânt toare de patruzeci de
mile pe or .
Unde era c pitanul Nemo? Murise?
Manometrul ar ta c nu mai eram decât la dou zeci de picioare de
suprafa . Un câmp de ghea ne mai desp r ea de atmosfer .
Nautilus încerca s -l sparg cu pintenul s u. împins de elicea
puternic , acesta a atacat, întinderea de ghea pe dedesubt ca un berbec
uria . Sp rgea ghea a încetul cu încetul, se retr gea i apoi, s-a aruncat cu
toat puterea spre câmpul care se rupea i, în sfâr it, împins de un avânt
suprem, a spart suprafa a înghe at .
Trapele au fost deschise, s-ar putea zice smulse i aerul curat a
n v lit în interiorul vasului.
DE LA CAPUL HORN.
LA FLUVIUL AMAZON
N-a putea spune cum am ajuns pe platform . Poate c m dusese
canadianul acolo. Dar respiram, sorbeam aerul învior tor al m rii. Tovar ii
mei se îmb tau i ei, de asemenea.
Puteam respira în voie aerul binef c tor al acestei atmosfere.
— Ah! a f cut Sfat, ce bun e oxigenul! Domnul poate respira cât
pofte te, c este pentru toat lumea.
 Cât despre Ned Land, el nu vorbea, ci deschidea o gur c ar fi speriat
i rechinii. i ce respira ie puternic ! Canadianul „tr gea" ca o sob .
Mi-au revenit îndat puterile i când am privit în jurul meu, am v zut
c eram singur pe platform . Nici un om din echipaj.
Nici m car c pitanul Nemo. Ciuda ii marinari ai lui Nautilus se
mul umeau cu aerul care circula în untru.
Primele cuvinte pe care le-am pronun at au fost cuvintele de
mul umire i de recuno tin pentru tovar ii mei.
— Bun! Domnule profesor, mi-a zis Ned Land, nici nu merit s
vorbim! Parc ce mare lucru am f cut noi? Nimic.
Nu era decât o chestie de aritmetic . Existen a dumneavoastr era mai
important ca a noastr , deci trebuia p strat .
— Nu, Ned, am r spuns eu, ea nu mai era trebuincioas .
Nimeni nu este superior omului darnic i bun, cum e ti dumneata! —
Bine! Bine! repet canadianul încurcat.
— i tu, bunul meu Sfat, tu ai suferit mult — Nu chiar atât de mult.
Ca s fiu sincer, îmi lipseau câteva înghi ituri de aer, dar cu timpul m-a fi
obi nuit. De altfel, vedeam cât era domnul de le inat i asta nu-mi d dea
nici o dorin s respir. Asta îmi t ia, cum s-ar zice, r suflarea.
Nautilus mergea repede. Am trecut curând de cercul polar i ne
îndreptam spre Capul Horn. Am ajuns acolo la 31 martie, la ora apte seara.
Atunci, am uitat de toate suferin ele noastre trecute. Amintirea
ghe arilor se tergea încetul cu încetul din mintea noastr i nu ne gândeam
decât la viitor. C pitanul Nemo nu se mai vedea, nici pe platform , nici în
salon. Ajutorul lui însemna în fiecare zi pe hart locul unde ne afl m. În
acea sear era limpede, spre marea mea satisfac ie, c mergeam spre nord
pe calea Atlanticului.
Am spus canadianului i lui Sfat rezultatul observ rilor mele.
— Veste bun ! r spunse canadianul cu subîn elesuri.
A doua zi, 1 aprilie, când Nautilus urca la suprafa , câteva minute
înainte de amiaz , am z rit un p mânt la vest. Era ara Focului, c reia
primii navigatori i-au dat acest nume, v zând fumurile care se în l au din
colibele indiene. ara Focului este alc tuit din mai multe insule mici pe o
întindere de treizeci de leghe în lung i optzeci de leghe în lat între 53° i 56"
latitudine austral i 67°50' i 77° 15' longitudine vestic .
rmul era es, dar în dep rtare se în l au mun i mari, printre care
am z rit i Muntele Sarmiento, la dou mii aptezeci de metri deasupra
nivelului m rii, un fel de piramid cu vârful foarte ascu it, care, dup cum
este înf urat sau nu în vapori, „anun timpul frumos sau urât", mi-a zis
Ned Land.
— Un faimos barometru, amice.
— Da, domnule, un barometru natural care nu m-a în elat
niciodat când pluteam prin Strâmtoarea Magellan.
în acea clip piscul se vedea clar pe un cer senin. Era o prevestire de
vreme frumoas , ceea ce se i îndeplini..
Nautilus, scufundându-se din nou, a mers numai la câteva mile de-a
lungul coastei. Spre sear , se apropie de Arhipelagul Maluinelor. A doua zi,
am mai putut vedea mun ii aceia înal i. Mergeam cu o vitez mijlocie.
Când ultimele în l imi ale Maluinelor disp reau la orizont, Nautilus se
scufund la dou zeci i cinci de metri i merse astfel de-a lungul coastei
americane. C pitanul Nemo nu se ar ta.
Pân la 3 aprilie nu ne-am îndep rtat de împrejurimile Patagoniei,
când în apele oceanului, când la suprafa a lui.
Nautilus a trecut marile st vilare de la Delta Plata i se afla, la 4
aprilie, în dreptul statului Uruguay, la cincizeci de mile în larg. Direc ia lui
se men inea spre nord i urma s pluteasc prin apropierea coastelor
Americii Meridionale. F cusem
;pân atunci aisprezece mii. de leghe de la punctul nostru de
îmbarcare din m rile Japoniei.
Pe la unsprezece diminea a, Tropicul Cancerului a fost t iat kval
treizeci i. aptelea meridian i am trecut în larg prin Capul Frio.
C pitanului Nemo, spre marea nemul umire a lui Ned Land, nu-i pl cea
apropierea de coastele locuite ale Braziliei, c ci mergea cu o vitez
ame itoare. Nici un pe te, nici o pas re, chiar dintre cei mai iu i, nu ne
puteau urm ri, a a c ne-au sc pat curiozit ile naturale ale acestor m ri.
Aceast vitez de deplasare s-a men inut timp de câteva zile i la 9
aprilie, seara, eram în apropierea vârfului cel mai oriental al Americii de
Sud, care formeaz Capul San Rogue.
Dar, atunci, Nautilus se îndep rt din nou i mergea s caute la
adâncimi mai mari o vale submarin s pat între acest Cap i Sierra Leone
de pe coasta african .
Timp de dou zile, Nautilus s-a men inut la adâncimile cele mai mari,
unde se scufunda cu ajutorul planurilor înclinate.
Dar la 11 aprilie, vasul se ridic deodat i am z rit p mântul acolo
unde se vars fluviul Amazon în mare, vast estuar al c rui debit este atât de
mare încât oceanul con ine ap dulce pe o întindere de câteva leghe.
 Am trecut i de Ecuator. La dou zeci de mile la vest, au r mas în
urma noastr Guyanele, colonie francez unde am fi g sit u or un ad post.
Dar vântul sufla cu putere i valurile furioase n-ar fi îng duit unei simple
b rci s le înfrunte. Ned Land a priceput acest lucru,, se vede c ci nu mi-a
pomenit nimic. Cât despre mine nu am f cut nici o aluzie la planurile
noastre, c ci nu voiam s -l împing la vreo încercare care ar fi dat gre .
M-am eliberat de aceste gânduri prin studii interesante. în timpul
acestor dou zile de 11 i 12 aprilie, Nautilus nu a p r sit suprafa a m rii i
plasa lui ne-a adus o colec ie miraculoas de zoofite, pe ti i eptile, V
scutesc de în iruirea numelor lor i de descrierea culorilor celor mai
str lucitoare.
Sfat era în elementul lui i nu mai înceta s claseze ceea ce în ira Ned
Land i cu mine.
Nu m pot opri, totu i, s nu pomenesc de un calcan foarte turtit, cu
coada t iat în form de disc i care cânt rea vreo dou zeci de kilograme.
Era alb pe dedesubt, ro iatic pe dea supra i cu pete mari, rotunde de un
albastru închis, împrejmuite cu negru, cu pielea foarte neted i cu
înot toarea despicat , întins pe platform el se zb tea, încerca s se întoarc
prin mi c ri convulsive i a f cut atâta efort c era cât pe-aci s sar în
mare, când Sfat, care inea la pe tele lui pentru a-l opri, l-a apucat cu
amândou mâinile.
îns el a c zut imediat pe spate cu picioarele în sus, cu jum tate de
trup paralizat i strigând:
— Ah! St pâne, st pâne! Scap -m !
Era prima dat când bunul b iat nu-mi vorbea la a „treia persoan ".
Canadianul i cu mine l-am ridicat, l-am frecat i când i-a revenit în
sim iri, acest neînduplecat clasificator îngâna cu glasul întret iat:
— Clasa cartilagino ilor, ordinul chondopterigienilor, cu branhii fixe,
subordinul selacienilor, familia calcanilor, genul torpilelor!
— Da, prietene, am r spuns eu, e o torpil care te-a pus în aceast
stare de plâns.
— Ah! Domnul poate s m cread , r spunse Sfat, dar am s m
r zbun pe animalul acesta.
— Cum a a?
— Mâncându-l.
Ceea ce a i f cut seara, dar numai din r zbunare, deoarece carnea lui
e tare ca pielea.
 Bietul Sfat d duse de o torpil dintre cele mai primejdioase, numit
cumana. Acest ciudat animal, tr sne te pe tii la o distan de câ iva metri,
atât de mare e puterea organului lui electric i a c rui suprafa n-are mai
pu in de dou zeci i apte de picioare p trate.
A doua zi, 12 aprilie, Nautilus se apropia de coasta olandez , spre
Delta Maroni. Acolo, dormeau la suprafa a valurilor, numeroase broa te
estoase marine. Ar fi fost greu s prindem vreuna dintre aceste pre ioase
reptile, c ci cel mai
mic zgomot le treze te,- iar cangea nu poate s se înfig în carapacea
ei solid .Dar , echendda avea s ne,fac serviciul acesta cu o siguran io
precizie extraordinar .. Acest animal, într-adev r, este un cârlig care ar-face
fericirea i averea naivului pescar cu undi a. ., ,..
Oamenii lui Nautilus au prins de coada acestor pe ti ni te inele destul
de mari ca s nu le împiedice mi c rile i au prins de acest inel o frânghie.
Echeneidele, aruncate în mare, i-au început îndat rolul lor i
mergeau în a a fel încât inelele se prindeau de gâtul broa telor estoase.
Tenacitatea lor era atât de mare c s-ar fi l sat s fie rupte decât s dea
drumul pradei. Ele au fost trase la bord i, cu ele, broa tele de care erau
lipite.
Am prins, astfel, câteva cacuane, late de un metru, care cânt reau
dou sute de kilograme. Carapacea lor acoperit cu pl ci mari col uroase,
sub iri, str vezii, cafenii, cu pic ele albe i galbene, era foarte c utat . De
altfel, i carnea lor e excelent .
Acest pescuit a încheiat r mânerea noastr în împrejurimile Amazoniei
i, în timpul nop ii, Nautilus a ie it în larg.
XVII
CARACATI ELE
Timp de câteva zile, Nautilus s-a îndep rtat de coasta american . El
nu voia, fire te, s se apropie de Golful Mexicului sau de Marea Antilelor,
c ci aceste ape pres rate cu insule i str b tute de steamere nu conveneau
c pitanului Nemo.
La 16 aprilie am trecut pe lâng Martinica i Guadelupa la o distan
de treizeci de mile. Am z rit o clip vârfurile mun ilor lor.
Canadianul, care socotea s - i pun în aplicare proiectele lui în Golful
Mexicului, fie refugiindu-se pe o insul , fie acostând unul dintre
numeroasele vase care fac cabotajul de la o insul la alta, a fost foarte
dezam git Ar fi fost lesne de fugit acolo cu ajutorul b rcii. Dar în plin ocean
nici nu mai era de gândit.
 Canadianul, Sfat i cu mine am avut o discu ie lung în privin a
aceasta. De ase luni eram prizonieri pe Nautilus. Am f cut aptesprezece
mii de leghe i, cum zicea Ned Land, nu vedeam înc nici un cap t.
La 20 aprilie, eram la o în l ime de o mie cinci sute de metri.
P mântul cel mai apropiat era atunci Arhipelagul Insulelor Lucayes, care se
z rea din dep rtare, ca o gr mad de pietri . Acolo se în l au stânci înalte
submarine, ziduri drepte între care erau s pate g uri mari întunecoase pe
care razele l mpilor noastre electrice nu le luminau pân la fund.
Aceste stânci erau acoperite cu ierburi mari, cu ficu i uria i, hidrofite
nesfâr ite, demne de o lume de titani.
De la aceste plante colosale despre care vorbeam, Sfat i cu mine am
trecut la animalele gigantice ale m rii. Unele erau destinate la hr nirea
celorlalte. îns prin geamurile lui Nautilus, aproape nemi cat, nu am v zut
înc decât picioarele întortocheate ale p ianjenilor de mare i raci de culoare
vân t , cum se g sesc prin Marea Antilelor.
Era aproape unsprezece când Ned Land îmi atrase aten ia asupra unei
mi c ri formidabile printre marile alge.
— Ei bine, am zis eu, aici sunt adev rate caverne de caracati e i nu
m-ar mira s v d unul dintre ace ti mon tri.
— Tare a vrea s v d cu ochii mei unul dintre aceste animale de care
s-a vorbit atât i care pot târî vapoare pe fundul pr p stiilor. Aceste
lighioane se numesc krakeni.
—? Niciodat n-ai s m faci s cred c exist asemenea animale, zise
Ned.
— Pentru ce? r spunse Sfat.
— Pentru c n-am auzit pe nimeni s fi v zut vreodat asemenea
mon tri.
— Dar eu care î i vorbesc, zise Sfat cu mutra cea mai serioas , îmi
amintesc foarte bine c am v zut cu ochii mei un vapor târât sub valuri de
bra ele unui cefalopod.
— Ai v zut asta? întreb canadianul.
— Da, Ned.
— Cu ochii dumitale?
— Cu ochii mei.
— Unde, m rog?
— La Saint Malo, r spunse Sfat neclintit.
— în port? zise Ned Land ironic.
— Nu, într-o biseric , r spunse Sfat.
 — într-o biseric ! strig canadianul.
—- Da, prietene Ned. Era un tablou care reprezenta caracati a în
discu ie.
— Bun! f cu Ned. Iat pe domnul Sfat care m ia în balon.
— De fapt are dreptate, am zis eu. Am auzit de tabloul acesta care
reprezint o legend ; ti i, îns , ce putem crede despre legende din punct de
vedere tiin ific. Dar nu numai legendele, ci i naturali tii din vechime
vorbesc de ni te mon tri al c ror gâtlej seam n cu un golf i care erau atât
de mari c nu puteau trece prin Strâmtoarea Gibraltar.
— Bravo! zise canadianul.
— Dar ce este adev rat din toate istorisirile astea? întreb Sfat.
— Nimic, amicii mei, decât fabule i legende. Totu i, imagina iei celor
ce au f cut aceste legende, îi trebuia dac nu o cauz , cel pu in un pretext.
Nu putem ti dac nu exist caracati e foarte mari; dar, în orice caz, sunt
inferioare cetaceelor.
— i se pescuiesc aceste animale? întreb Sfat.
— Dac nu se pescuiesc, cel pu in se v d. Unul dintre prietenii mei,
c pitanul Paul Bostin Havre, m-a încredin at c întâlnise unul dintre ace ti
mon tri uria i în m rile Indiei.
Aceasta era în anul 1861.
— i cum s-a întâmplat asta? întreb Ned Land.
— Iat cum. în anul 1861, la nord de Tenerife, echipajul lui Alecton a
z rit un calmar îngrozitor care plutea în apele vasului.
ComandantulBourguer s-a apropiat de animal i l-a — atacat cu cangea i
cu pu ca, dar f r succes, c ci gloan ele i c ngile treceau prin aceste
c rnuri moi ca printr-o piftie f r consisten . Dup câteva încerc ri
zadarnice, echipajul a izbutit s -i treac o frânghie înnodat în jurul
trupului. Au început atunci s -l trag la bord, dar greutatea monstrului era
atât de mare, încât coada s-a desp r it de trup acolo unde era frânghia i
animalul a disp rut sub ap .
— i cât era de lung? întreb canadianul.
— Nu era de vreo ase metri? zise Sfat, care se uita prin geam la
scobiturile stâncii.
— întocmai, am r spuns eu.
— Capul, relu Sfat, n-avea opt tentacule care se zvârcoleau în ap
ca erpii?
— întocmai.
— Ochii, a eza i în vârful capului nu erau foarte mari?
 — Da, Sfat.
— i gura nu era un adev rat cioc de papagal, un cioc uria ?
— într-adev r, Sfat.
— Ei bine, dac -mi d voie domnul, r spunse lini tit Sfat, de n-o fi
chiar calmarul de care vorbea domnul, iat cel pu in unul dintre fra ii s i.
M-am uitat la Sfat. Ned Land alerg la geam.
— Ce lighioan îngrozitoare! strig el.
M-am uitat i eu pe geam i m-am cutremurat de scârb . în fa a
ochilor mei se zvârcolea un monstru îngrozitor, demn de a figura în legende.
Era o caracati de m rime colosal , având opt metri lungime. Ea
mergea de-a-nd ratelea cu o iu eal extrem de mare în direc ia lui Nautilus.
Privea cu ochii enormi de culoare verzuie. Cele opt bra e sau mai curând cele
opt picioare prinse de cap, care au dat acestui animal numele de cefalopod,
erau de dou ori mai mari decât trupul i se zvârcoleau ca p rul funiilor. Se
vedeau deslu it cele dou sute cincizeci de ventuze, a ezate pe partea de
din untru a tentaculelor sub form de capsule semisferice. Câteodat ,
aceste ventuze se lipeau de geamurile salonului, l sând un gol. Gura acestui
monstru, un cioc de papagal, se deschidea i se închidea vertical. Limba ei,
substan cornut , înarmat cu câteva rânduri de din i ascu i i, ie ea
uierând din ace ti adev ra i foarfeci. Ce fantezie a naturii! Un cioc de
pas re unei molu te! Trupul ei, în form
de fus i umflat la mijloc, alc tuia o gr mad c rnoas care trebuia s
cânt reasc dou zeci pân la dou zeci i cinci de mii de kilograme. Culoarea
ei nestatornic ce se schimba dup gradul de irita ie a animalului trecea de
la cenu iu-vân t la cafeniu-ro iatic.
De ce se irita aceast molusc ? Desigur, c din cauza lui Nautilus, mai
puternic i c ruia bra ele sale cu ventuze sau mandibulele nu-i puteau face
nimic. i, totu i, ce mon tri sunt aceste caracati e, ce vitalitate le-a h r zit
Creatorul, ce putere în mi c rile lor, deoarece au trei inimi.
întâmplarea ne-a pus în fa a acestui calmar i nu voiam s pierd
ocazia de a studia cu de-am nuntul acest cefalopod.
Mi-am st pânit scârba ce-mi insufla groaznicul animal i apucând un
creion am început s desenez.
— Poate c e acela i calmar v zut de Alectorf! zise Sfat.
— Nu, zise canadianul, deoarece acesta e întreg, iar cel lalt î i
pierduse coada!
— N-ar fi un motiv, am r spuns eu. Bra ele i coada se formeaz din
nou i dup apte ani coada calmarului a avut tot timpul s creasc la loc.
 — De altfel, zise Ned Land, dac nu e chiar acela, o fi unul dintr-aceia!
într-adev r, alte caracati e se iveau la geam spre tribord.
Am num rat apte. Ele f ceau cortegiu lui Nautilus i auzeam
scrâ netul ciocului lor pe înveli ul de o el. Eu am urmat s desenez mai
departe.
Deodat , Nautilus se opri, ca i când ne-am fi izbit de ceva.
— Ne-am ciocnit, oare? am întrebat eu.
— în orice caz nu e primejdie, c ci plutim.
Nautilus plutea ce-i drept, dar nu înainta. Aripile elicei nu b teau
valurile. S-a scurs un minut. C pitanul Nemo, urmat de ajutorul lui, intr în
salon.
Nu-l mai v zusem de câtva timp. P rea trist. F r a ne vorbi, f r a ne
vedea, poate, el se duse la geam, se uit la caracati e i spuse câteva vorbe
ajutorului s u.
Acesta ie i. T bliile se închiser . Tavanul se lumin .
Am mers spre c pitan.
— O ciudat colec ie de caracati e, am zis eu, cu glasul unui amator în
fa a cristalului unui acvariu.
— într-adev r, domnule naturalist, r spunse el i le vom ataca acum
corp la corp.
— — Corp la corp? am repetat eu.
— Da, domnule. Elicea a fost oprit . Cred c mandibulele unuia dintre
ace ti calmari s-au încurcat în aripile ei, ceea ce ne împiedic s înaint m.
— i ce vre i s face i?
— S urc m la suprafa i s m cel rim to i parazi ii ace tia.
— întreprindere anevoioas .
— într-adev r. Gloan ele electrice n-au nici un efect asupra acestor
c rnuri moi, unde nu g sesc destul rezisten ca s izbucneasc . Dar le
vom ataca noi cu toporul.
— i cu cangea, domnule, zise canadianul, dac nu refuza i ajutorul
meu.
— îl primesc, me tere Land.
— V vom întov r i, am zis eu i, urmând pe c pitanul Nemo, ne-am
îndreptat spre scara central .
Acolo, vreo zece oameni înarma i cu topoare erau gata de atac. Sfat i
cu mine am luat dou topoare, Ned Land o cange.
Nautilus urcase, între timp, la suprafa a apei. Unul dintre marinari a
desf cut t bliile, când un bra lung de caracati , se strecur ca un arpe
prin deschiz tur i alte dou zeci de bra e se zvârcoleau pe deasupra. Cu o
lovitur de topor, c pitanul Nemo a t iat acest tentacul formidabil care
aluneca pe sc ri, zvârcolindu-se.
în clipa când ne îngr m deam unul peste altul pentru a ie i pe
platform , alte dou bra e, biciuind aerul, se aruncar asupra marinarului
care era în fa a c pitanului i l-au ridicat cu o furie de nedescris.
C pitanul Nemo sc p un strig t i fugi afar . Noi am alergat dup el.
Ce priveli te! Nenorocitul, apucat de tentacul i lipit de ventuzele ei,
era leg nat în aer, în voia acestei trompe enorme.
El horc ia, se în bu ea i striga: „Ajutor! Ajutor!" Aceste cuvinte spuse
în fran uze te m-au uimit grozav. Aveam, a adar,
un compatriot la bord, câ iva poate! Acest strig t sfâ ietor îl voi auzi
toat via a mea!
Nenorocitul era pierdut. Cine-l putea smulge din aceast îmbr i are
puternic ? îns , c pitanul Nemo alergase la monstru i cu o lovitur de
topor îi mai t ie un bra . Ajutorul
lui se lupt furios cu al i mon tri care urcau pe platform .
Echipajul lupta cu topoarele. Sfat i cu mine loveam cu armele în
aceste gr mezi de carne. Un miros puternic de mosc umplea aerul. Era
îngrozitor.
O clip am crezut c nenorocitul, prins de caracati , va fi sc pat.
apte bra e din opt fuseser t iate. Unul singur, în vârtind victima ca pe o
pan , se zvârcolea în aer. Dar în clipa în care c pitanul Nemo i ajutorul se
aruncar asupra lui, animalul arunc o coloan de lichid negricios, dintr-o
pung a stomacului s u. Am fost orbi i. Când acest nor se împr tie,
calmarul disp ruse, cu nenorocitul meu compatriot.
Ce furie ne împinse atunci împotriva mon trilor! Nu ne mai
st pâneam. Zece sau dou sprezece caracati e n v liser pe platforma
vasului Nautilus. Ne zvârcoleam în mijlocul acestor erpi care s reau pe
platform în valuri de sânge i de cerneal neagr . Se p rea c aceste
tentacule lipicioase cre teau la loc, asemenea capetelor balaurului din
poveste.
Cangea lui Ned Land, la fiecare lovitur , intra în ochii verzui ai
calmarilor i-i plesnea. Dar îndr zne ul meu tovar a fost trântit de
tentaculele unui monstru de care nu s-a putut feri.
— Ah! Cum nu mi s-a rupt inima de emo ie i de groaz !
Uria ul cioc al calmarului se deschisese asupra lui Ned Land.
 Nenorocitul avea s fie t iat în dou . Am alergat în ajutorul lui. Dar
c pitanul Nemo mi-o luase înainte. Toporul lui a disp rut între dou f lci
enorme i canadianul, sc pat ca prin minune, se scul i b g cangea lui
puternic pân la întreita inim a caracati ei.
— îmi datoram aceast revan ! zise c pitanul Nemo canadianului.
Ned se înGhin f r a-i r spunde.
Aceast lupt durase un sfert de or . Mon trii învin i, mutila i, lovi i
de moarte, ne-au p r sit, în sfâr it, i au disp rut sub valuri.
C pitanul Nemo ro u de sânge, nemi cat lâng felinar, privea marea
care înghi ise pe unul dintre tovar ii lui i lacrimi mari îi curgeau din ochi.
XVIII
GULF STREAM
Nimeni nu va putea uita aceast scen grozav din 20 aprilie.
C pitanul Nemo plângea privind la valuri. Durerea lui era f r
margini. Era al doilea tovar pe care îl pierdea de când eram la bord. i ce
moarte! Acest prieten zdrobit, strivit, în bu it de bra ul acestei caracati e,
m cinat de falca de fier nu avea s se odihneasc precum tovar ii lui în
apele lini tite ale cimitirului de m rgean!
C pitanul Nemo intr în camera lui i nu l-am mai v zut câtva timp.
Trebuia s fie foarte trist, dezn d jduit, nehot rât.
Cu toate c Nautilus avea acum elicea neatins , plutea în voia
valurilor, f r s -i vin s se despart de teatrul ultimei lupte care costase
via a unuia dintre ai lui.
Au trecut astfel, zece zile. , Nautilus s-a îndreptat spre nord, dup ce
trecuse de Insulele Lucayes, lâng Canalul Bahama. Mergeam, atunci, în
apele celui mai mare fluviu al m rii, care are malurile lui, pe tii lui,
temperatura lui proprie.
Am vorbit de Gulf Stream.
E un fluviu, într-adev r, care curge liber în mijlocul Atlanticului i ale
c rui ape nu se amestec deloc cu apele oceanului. E un fluviu s rat, mai
s rat decât marea din jurul lui. Adâncimea în medie e de trei mii de picioare,
l imea medie de aizeci de mile.
în unele locuri curentul are o vitez de patru kilometri pe or . Volumul
constant al apelor e mai mare decât acela al tuturor fluviilor de pe glob.
Adev ratul izvor al Gulf Stream-ului, dac ne lu m dup constat rile
lui Maury, punctul, de plecare, este în Golful Gasconiei. Acolo, apele lui, cu'
temperatura înc slab , încep s se formeze. El coboar spre sud, de-a
lungul Africii Ecuatoriale, î i înc lze te valurile la razele zonei toride,
str bate Atlanticul,'atinge.Capul San Rogue pe coasta din Brasil i se
desface în dou bra e dintre care unul trece prin apele calde ale M rii
Antilelor. Atunci, Gulf Stream-ul îns rcinat s restabileasc echilibrul între,
temperaturi i s amestece apele de la tropice cu apele boreale; î i începe
rolul lui cump nitor. înfierbântat în Golful Mexicului, el se ridic spre nord
lâng coastele americane, înainteaz spre ara nou , deviaz sub puterea
curentului rece din Strâmtoarea Davis, apuc din nou drumul oceanului
f când o curb mare, se desface în dou bra e la al patruzeci i treilea grad,
dintre care unul, ajutat de alizeul de la nord-est, se întoarce spre Golful
Gasconiei i la Azore, iar cel lalt, dup ce a înc lzit malurile Irlandei i ale
Norvegiei, se duce pân la Spizberg, unde temperatura scade la patru grade,
ca s formeze marea liber a polului.
Pe acest fluviu al oceanului plutea acum Nautilus. La ie irea din
Canalul Bahama merge cu o vitez de opt kilometri pe or .
La amiaz eram pe platform cu Sfat i i-am f cut cunoscute
ciud eniile acestui fluviu. Apele lui nu erau nici calde, nici reci. Curentul
lui este atât de deosebit de marea înconjur toare, c se deslu e te clar de
apele oceanului. Se mai deosebe te i prin culoarea lui albastr de verdele
m rii.
în timpul nop ii apele lui fosforescente rivalizau cu str lucirea
felinarului nostru, mai cu seam pe timpul vijelios care ne amenin a foarte
des.
La 8 mai eram lâng Capul Hatteras, la în l imea Carolinelor de Nord.
L imea fluviului Gulf Stream e acolo de aptezeci i cinci de mile i
adâncimea lui de dou sute zece
metri. Nautilus urma s pluteasc la întâmplare. Nici o supraveghere
la bord. Admit c în asemenea împrejur ri putea s ne izbuteasc evadarea.
Marea era br zdat de numeroase steam-ere, care fac serviciul între New
York sau Boston i Golful Mexicului. Era, deci, o ocazie prielnic , chiar dac
rmul era la o dep rtare de treizeci de mile de Nautilus.
Dar o împrejurare sup r toare contraria proiectele canadianului.
Timpul era foarte urât. Ne apropiam de acele împrejurimi unde vijeliile sunt
dese, în acea zon a trombelor — coloane conice i a uraganelor, pricinuite
de curentul fluviului Gulf Stream. A ne încumeta în asemenea condi ii pe o
barc ar însemna s ne pierdem cu siguran . i Ned Land gândea la fel.
Dar nostalgia fugii îl rodea întruna.
— Domnule, zise el în acea zi, asta trebuie s se sfâr easc odat .
Nemo al dumneavoastr se îndep rteaz iar de p mânt i urc spre nord.
Dar, declar c m-am s turat de Polul Sud; n-o s -l mai urmez i la Polul
Nord. Trebuie vorbit c pitanului. Când m gândesc c peste câteva zile
Nautilus va fi la în l imea Noii Sco ii i c acolo, spre ara Nou , este un golf
i c în acel golf se vars Sfântul Lauren iu i c Sfântul Lauren iu e fluviul
meu, fluviul Guebecului, al ora ului meu natal, când m gâdesc la toate
acestea, mi se urc sângele în cap, mi se face p rul m ciuc . Nu mai pot,
domnule, mai bine m arunc în mare! Nu voi r mâne aici! M în bu !
Vedeam c nu e glum cu canadianul. Firea lui puternic nu se putea
acomoda cu aceast închisoare. Sl bea din zi în zi i devenea trist. Sim eam
cât trebuia s sufere, c ci i pe mine m apuca nostalgia. De apte luni nu
mai aveam nici o veste de pe p mânt. Trebuia s fie cineva, un flamand ca
Sfat, ca s accepte aceast situa ie în acest mediu f cut pentru cetacee i
pentru al i locuitori ai m rii. Dac bunul b iat ar fi avut branhii, se potrivea
de minune pentru mediul acvatic.
A trebuit s f g duiesc canadianului c voi vorbi „în numele lui"
c pitanului.
Comandantul nu se mai ar tase de câtva timp. M-am hot rât s m
duc eu la dânsul.
Am intrat în odaia mea. De acolo am auzit pa i în camera c pitanului.
Am b tut în u .
Nu mi-a r spuns.
Am b tut din nou i am ap sat pe clan . U a se deschise.
Am intrat. C pitanul era acolo. Aplecat asupra mesei de lucru, el nu
m auzise. Hot rât s nu-l p r sesc f r s cap t un r spuns, m-am
apropiat de dânsul. El ridic u or capul, deodat , încre i sprâncenele i se
r sti, aproape, la mine:
— Dumneavoastr aici! Ce vre i de la mine?
— Vreau s v vorbesc.
— Dar sunt ocupat, domnule, lucrez. Nu pot avea libertatea de a lucra
nestingherit?
— Domnule, am zis eu, am s v vorbesc de un lucru urgent.
— Ce lucru, domnule? r spunse el ironic. A i f cut o nou
descoperire? Marea v-a dest inuit un nou secret pe care eu l-am sc pat din
vedere?
Eram departe de a ne în elege. Dar înainte de a fi putut r spunde, el
mi-a ar tat un manuscris deschis pe mas i-mi zise cu glasul serios:
— Iat , domnule Aronnax, un manuscris în mai multe limbi. El
con ine rezultatul studiilor mele despre mare i, dac o vrea Dumnezeu, el
nu va pieri cu mine. Acest manuscris, semnat cu numele meu, cu biografia
mea, va fi închis într-un mic aparat ce nu se poate scufunda. Ultimul
supravie uitor de la bordul lui Nautilus va arunca acest aparat în mare i
valurile îl vor duce la întâmplare.
Numele acestui om! Via a lui scris de el însu i. Misterul lui va fi,
a adar, dezv luit odat ? Dar în acea clip m gândeam numai c acesta ar fi
un prilej de a deschide vorba.
— C pitane, am r spuns eu, nu pot decât s aprob ideea
dumneavoastr . Nu trebuie ca roadele studiilor dumneavoas-tr ?
S se piard . Dar mijlocul pe care îl întrebuin a i, mi se pare primitiv.
Cine tie unde vor, împinge vânturile acel aparat,,în ce mâimi va c dea el. N-
a i, g sit un mijloc mai bun? Dumneavoastr sau unul dintre oamenii
dumneavoastr n-ar putea s :.".? ' -v.'.,,":
— Niciodat , zi se c pitanul întrerupându-m ; ,, Dar eu, tovar ii
mei, suntem hot râ i s p str m acest manuscris în tain i dac ne reda i
libertatea. Libertatea! face c pitanul Nemo sculându-se.
— Da, domnule i tocmai pentru asta am venit s v vorbesc. De apte
luni suntem la bordul acestui vas i v întreb ast zi, în numele meu i al
tovar ilor mei, dac ave i de gând s ne ine i pentru totdeauna aici.
— Domnule Aronnax, zise c pitanul Nemo, v voi r spunde i ast zi
ceea ce v-am r spuns acum apte luni: Cine intr în Nautilus nu mai iese
din el.
—-? Atunci ne impune i robia adev rat .
— Numi i-o cum v place.
— Dar i robia are dreptul de a- i r scump ra libertatea.
Oricare ar fi mijloacele de sc pare, robul le g se te pe toate bune!
-— Acest drept, r spunse c pitanul, îl ave i i dumneavoastr . M-am
gândit eu vreodat s v leg printr-un jur mânt?
C pitanul Nemo m privi încruci ându- i bra ele.
— Domnule, am zis eu, fiindc veni vorba, mai bine s-o ispr vim,
ca s nu fie nevoie s-o începem alt dat , din nou, ceea ce ne-ar fi foarte
nepl cut i unuia i altuia. V mai repet o dat , nu numai pentru persoana
mea am început discu ia.
Pentru mine studiul este un ajutor, o distrac ie, o patim care m
poate face s uit de toate. Ca i dumneavoastr m pot resemna s tr iesc
ascuns, ne tiut de nimeni, cu slaba speran de a l sa odat viitorului
rezultatul lucr rilor mele, cu ajutorul unui aparat ipotetic, încredin at
valurilor i vânturilor. V pot admira i v pot pricepe în unele privin e. Dar
m gândesc Ja
Ned Land. Oricare om, numai prin faptul c e om, vrea ca lumea s se
gândeasc la dânsul. V-a i întrebat vreodat ce gânduri de r zbunare pot
nutri dorin a de libertate, ura i sclavia la o fire ca a canadianului, ce poate
el gândi, îndr zni, încerca?...
Am t cut. C pitanul Nemo se scul .
—? Ned Land poate s gândeasc , s îndr zneasc , s încerce ce va
vrea, ce-mi pas ? Nu m-am dus eu s -l caut! Nu-l in pentru pl cerea mea
aici, la bord! Cât despre dumneavoastr , domnule Aronnax, sunte i dintre
aceia care ti i s pricepe i tot, chiar i t cerea. Nu mai am ce s v
r spund. V rog ca aceast prim dat când îmi vorbi i despre acest lucru s
fie i ultima dat , c ci a doua oar nici n-a putea m car s v ascult.
M-am retras. Din ziua aceea rela iile noastre s-au r cit foarte mult.
Am istorisit tovar ilor mei convorbirea.
— Acum tim, zise Ned Land, c n-avem la ce s ne a tept m de la
acest om. Nautilus se apropie de Long Island. Vom fugi, orice vreme o fi.
Dar cerul devenea din ce în ce mai amenin tor. Se vedeau semnele
uraganului. Atmosfera se f cu albicioas , ca laptele.
Cerul era acoperit de nori gro i care fugeau, mâna i de vânt.
Marea se umfla, zgomotoas . P s rile disp reau, în afar de
satanicele, prietenele vijeliilor. Barometrul cobora i ar ta o extrem
întindere de vapori în aer. Lupta între elemente era aproape.
Vijelia a izbucnit în ziua de 18 mai, tocmai când Nautilus plutea la
în l imea lui Long Island, la câteva mile de trec torile New York-ului. Pot
descrie aceast lupt a elementelor, pentru c , în loc de a se ascunde în
adâncuri, c pitanul Nemo, printr-un capriciu de nel murit, a vrut s-o
înfrunte la suprafa a apei.
Vântul sufla de la sud-vest cu o vitez de cincisprezece metri pe
secund , care s-a m rit la dou zeci i cinci de metri pe la ora trei, spre
sear .
C pitanul Nemo, nemi cat, se urcase pe platform . Poruncise s -l lege
acolo ca s poat rezista valurilor puternice care îl izbeau. M-am urcat i eu
i am spus s m lege i pe mine de vas, împ r ind admira ia mea între
acest om neasemuit i vijelia c reia îi inea piept.
Marea era m turat de ni te nori negri care ajungeau pân la valurile
ei. Acestea cre teau, se a â au între ele. Nautilus, când culcat pe o parte,
când ridicat ca un stâlp, se mi ca îngrozitor de tare.
 Pe la ora cinci a c zut o ploaie toren ial care nu a domolit nici vântul,
nici marea. Uraganul s-a dezl n uit cu o vitez de patruzeci i cinci de metri
pe secund . în asemenea împrejur ri el scoate u ile din tocuri, desface
acoperi urile, rupe z brelele de fier, r stoarn casele i mi c din loc
tunurile de dou zeci i patru. Nautilus, îns , mai puternic ca o stânc ,
ascult tor i mi c tor, inea piept furiei lor.
Examinam aceste valuri dezl n uite. Unele aveau o în l ime de
cincisprezece metri i puteau fi lungi de o sut cincizeci de metri. Am în eles,
atunci, rolul acelor valuri care închid aerul în ele i îl târ sc pe fundul
m rilor unde ajut via a cu oxigenul acesta. Puterea lor de ap sare poate
ajunge pân la trei mii de kilograme pe metru p trat a suprafe ei pe care o
lovesc. Asemenea valuri au urnit din loc, în Insulele Hebride, un bloc de
optzeci i patru de mii de livre. Tot ele au d râmat, la 23 decembrie 1864, o
parte din ora ul Yedo, în Japonia, cu o vitez de apte sute de kilometri pe
or , dup care s-au spart în aceea i zi pe malurile Americii.
Vijelia cre tea cu cât se înnopta. Barometrul, ca în 1860, în Insula
Reuniunii, în timpul unui ciclon, a c zut la 710 milimetri. Spre sear , am
v zut trecând la orizont un vapor mare care se lupta din greu. Acesta a
disp rut, curând, în umbr .
Pe la ora ase seara cerul era de foc. Atmosfera era br zdat de fulgere
puternice. Nu am putut suporta str lucirea lor, pe când c pitanul Nemo care
le privea în fa p rea c vrea
s - i umple sufletul cu acea vijelie. Un zgomot îngrozitor umplea aerul,
zgomotul valurilor, al vântului care mergea, al tr snetului.
Ah! Acest Gulf Stream! El îndrept ea de-a binelea porecla lui de
Regele vijeliilor! El este acela care creeaz cicloanele
prin deosebirea de temperatur între straturile de aer i apele lui.
Dup ploaie a început s toarne cu foc. Pic turile de ap se schimbau
în stropi tr snitori. S-ar fi zis c bravul c pitan Nemo, dorindu- i o moarte
demn , c uta s fie tr snit. Un val puternic a ridicat vasul Nautilus cu
pintenul lui de o el în sus, ca pe un paratr snet i am v zut â nind o
gr mad de scântei.
Frânt de oboseal , cu puterile sleite, m-am târât pe burt spre t blie,
am deschis-o i am coborât în salon.
Vijelia ajunsese, atunci, la maximum de intensitate. Era cu neputin
s te ii pe picioare în untrul lui Nautilus.
C pitanul Nemo intr pe la miezul nop ii. Am auzit umplându-se
rezervoarele i Nautilus s-a scufundat încet sub valuri.
 Prin ferestrele deschise ale salonului, am v zut pe ti speria i care
fugeau ca stafiile în apele de foc. Câ iva au fost tr sni i sub ochii mei.
Nautilus cobora mereu. M gândeam c el va reg si lini tea la o
adâncime de cincisprezece metri. Nu. Valurile erau prea agitate i trebuia s
c ut m lini tea în adâncul m rii.
Dar acolo, ce t cere, ce ape nemi cate! Cine ar fi zis c un uragan
grozav se dezl n uia la suprafa a acestui ocean?
LA 47°24'LATITUDINE SI 17 °28' LONGITUDINE
în urma acestei vijelii am fost arunca i spre est. Orice speran e de a
evada prin împrejurimile New York-ului sau ale fluviului Sfântul Lauren iu
au disp rut. Bietul Ned Land, dezn d jduit, nu se mai ar ta, ca i c pitanul
Nemo. Sfat i cu mine nu ne mai desp r eam.
Am zis c Nautilus se îndep rtase spre est. A putea zice mai curând
spre nord-est. Timp de câteva zile el a r t cit când la suprafa a apei, când
sub nivelul m rii.
La 15 mai eram la extremitatea meridional a bancului ara Nou .
Gulf Stream-ul arunca acolo pe ti, molu te, zoofite, care pier cu miliardele în
acel loc.
Adâncimea m rii nu e mare în aceast zon . Câteva sute de metri. Dar
spre sud se formeaz , deodat , o depresiune adânc , o groap de trei mii de
metri. Acolo se l e te fluviul Gulf Stream i se preface în mare.
Printre pe tii care tr iesc mai cu seam în împrejurimile rii Noi,
erau batogii, care se in mai mult pe lâng mun i.
ara Nou este o insul muntoas .
Când Sfat z ri ace ti pe ti exclam :
— Ia te uit , batogi! Dar eu credeam c batogul este turtit, ca pl tica
sau ca sola.
— Ce copil e ti! Batogul nu-i turtit decât la b cani, dar în ap el are
forma unui fus. Este un pe te foarte c utat i pentru icrele lui.
— Un singur pe te are unsprezece milioane de ou i dac n-ar avea
atâ ia du mani care s -i distrug , ar umple m rile.
Dac toate ou le ar produce pui, ar ajunge patru batogi pentru a
alimenta Anglia, America i Norvegia.
Nautilus se îndrepta spre al patruzeci i doilea grad latitudine. Era la
în l imea lui Saint Jean din ara Nou i din Heart's Content, unde este
extremitatea cablului transatlantic.
Nautilus, în loc de a- i urma mersul spre nord, apuc spre est, ca i
când ar fi vrut s mearg pe acel platou telegrafic pe care se odihne te cablul
La 17 mai, la vreo cinci sute de mile de Heart's Content, la dou mii opt sute
de metri adâncime, am z rit cablul jos pe p mânt. Sfat, pe care-l
în tiin asem, îl lu mai întâi drept un arpe uria de mare i se preg tea
tocmai s -l claseze, dup obiceiul lui, când îi istorisii povestea acestui cablu.
Primul cablu a fost stabilit între-anii 1857 i 1858; dar, dup ce
transmisese vreo patru sute de telegrame, acesta nu a mai func ionat. în
anul 1863 inginerii au construit alt cablu,
de trei mii patru sute kilometri, care cânt rea patru mii cinci sute de
tone i care a fost îmbarcat pe Grear Eastern. i aceast încercare a dat
gre .
Americanii, îns , nu s-au descurajat. îndr zne ul Cyrus Field,
conduc torul întreprinderii, a riscat toat averea lui i a «deschis o nou
list de subscrip ie. El i-a strâns suma i a construit un alt cablu în
condi ii mai bune. Leg tura de fire conductoare, izolat într-o învelitoare de
gutaperc , era protejat cu o c ptu eal de materiale textile. Great Eastern a
ie it în larg la 13 iulie 1866.
Lucrul mergea bine. S-a întâmplat îns , un incident. De câteva ori,
desf când cablul, electricienii au observat cuie care erau vârâte de curând
acolo cu scopul de a-l deteriora.
C pitanul Anderson, ofi erii lui i inginerii s-au adunat, au deliberat i
au afi at c dac vinovatul va fi prins la bord, va fi aruncat în mare f r alt
judecat . De atunci, a încetat orice încercare criminal .
La 22 iulie, Great Eastern era la opt sute de kilometri de ara Nou ,
când i s-a telegrafiat din Irlanda vestea armisti iului încheiat între Prusia i
Austria dup Sadova. La 27 el era în mijlocul ce ei la Heart's Content.
întreprinderea ajunsese la bun sfâr it i prima telegram pe care tân ra
Americ o adresa b trânei Europe a fost:
„Glorie lui Dumnezeu din ceruri i pace oamenilor de bun voin pe
p mânt." Nu m a teptam s g sesc cablul electric în starea lui primitiv ,
precum ie ise din atelierele fabricii. Acel arpe lung, acoperit cu pietri , cu
scoici, care-l fereau de molu tele v t m toare, se odihnea lini tit, p zit de
vijeliile m rii, sub o presiune favorabil transmisiunii scânteii electrice care
trece din America în Europa în treizeci i dou de sutimi de secund .
Acest cablu va duce la nesfâr it, pentru c s-a observat c pe
timp ce trece, înveli ul de gutaperc devine mai trainic în apa de mare.
Nautilus a coborît pân la baza lui, la patru mii patru sute treizeci i
unu de metri, apoi ne-am apropiat de Islanda. Nu ne mai desp r eau decât o
sut cincizeci de kilometri de ea.
 C pitanul Nemo voia, oare, s urce spre Insulele Britanice?« Nu. Spre
marea mea surprindere, el a coborât la sud i s-a întors spre m rile
europene. înconjurând insula Emeraude, am z rit o clip Capul Clear i
focul din Fastenet care lumineaz miile de vapoare ie ite din Glasgow i din
Liverpool.
îmi puneam atunci o întrebare: Nautilus va îndr zni, oare, s intre în
Marea Mânecii? Ned Land, care se ivise din nou de când ne apropiam de
p mânt, nu mai contenea s m întrebe.
Cum s -i r spund? C pitanul Nemo r mânea nev zut. Dup ce
ar tase canadianului coastele Americii, voia, oare, s -mi arate mie malurile
Fran ei?
Nautilus cobora mereu spre sud. La 30 mai a trecut pe lâng Land's
End, între cap tul extrem al Angliei i Sorlingue-le, pe care le-a l sat în
urma lui.
Dac ar fi vrut s intre în Marea Mânecii, ar fi trebuit s-o apuce de-a
dreptul spre est, ceea ce nu a f cut.
în tot timpul zilei de 31 mai, Nautilus a f cut pe mare o gr mad de
cercuri. P rea c vasul caut un loc i nu-l poate g si. La amiaz , c pitanul
Nemo a m surat el însu i în l imea soarelui. Nu mi-a spus o vorb . Era i
mai întunecat ca de obicei.
A doua zi, 1 iunie, Nautilus manevr la fel. Era limpede c misteriosul
c pitan c uta vreun punct precis în ocean. La amiaz , c pitanul Nemo a
venit s m soare soarele, cum f cuse în ajun. Marea era frumoas , cerul
senin. La opt mile spre est un vapor mare se desena pe linia orizontului. N-
avea pavilion i nu i-am putut recunoa te na ionalitatea.
Eram atunci pe platform . Dup ce c pitanul î i termin observa iile
lui, el zise aceste cuvinte:
— E aici!
A coborât în untru prin t blie.
V zuse, oare, acel vas care p rea c se apropie de noi?
N-a putea s spun.
M-am întors în salon. Trapa se închise i am auzit uieratul apei în
rezervoare. Nautilus a început s se scufunde.
Peste câteva minute s-a oprit la o adâncime de opt sute treizeci i trei
de metri i se odihnea pe p mânt.
Tavanul luminos al salonului se stinse atunci, t bliile s-au deschis i
prin geamuri am v zut marea puternic luminat de razele felinarului pe o
raz de o jum tate de leghe.
 M-am uitat la babord i nu am v zut decât nesfâr itul apelor lini tite.
La tribord, în fund, am z rit ceva mare, ca o gr mad , care îmi atrase
aten ia. P reau a fi ni te ruine acoperite cu scoici albe ca o mantie de
z pad . Cercetând mai de aproape aceast siluet am recunoscut formele
îngro ate ale umui vas scu-fundat, care trebuia s stea de mul i ani pe
fundul oceanului.
Ce vapor era acela? De ce venea Nautilus s -i viziteze mormântul?
Nu tiam ce s cred, când am auzit pe c pitan lâng mine:
— Alt dat acest vas se numea Marseliezul. Avea aizeci i patru
de tunuri i-a ie it în larg în anul 1762. în anul 1778 el s-a luptat viteje te i
a învins corabia Prestora, la 13 august, în anul 1794 Republica Francez îi
schimb numele. A mai s vâr it multe fapte viteje ti. Ast zi, domnule, se
împlinesc aptezeci i patru de ani, de când, în acela i loc, la 47°24'
latitudine i 17°28' longitudine dup o lupt eroic , acest vapor a preferat s
se înece cu cei trei sute aizeci i cinci de marinari ai lui, decât s se predea.
A disp rut sub valuri cu strig tul: Tr iasc Republica!
— R zbun torull am strigat eu.
— Da, domnule, R zbun torul. Un nume frumos! opti c pitanul
Nemo încruci ându- i bra ele.
UNM CEL
Dup aceast scen , care îmi dovedea c ciudatul c pitan Nemo
trebuia s nutreasc o ur grozav sau sublim , o nespus sete de
r zbunare, Nautilus urca încet la suprafa . în curând am sim it, dup
leg natul vasului, c eram la suprafa .
în acea clip am auzit o detun tur . Am privit la c pitan.
El era nemi cat.
— C pitane! am zis eu.
Nu r spunse.
Am urcat pe platform . Ned Land i cu Sfat erau acolo.
— De unde a venit acea detun tur ?
Am privit în direc ia vasului pe care îl z risem. El se îndrepta spre
Nautilus; nu-l mai desp r eau decât ase mile de noi.
— O bubuitur de tun, spuse Ned Land.
— Dar ce vas e acela, Ned?
— Dup toate probabilit ile, un vas de r zboi.
— Po i recunoa te na ionalitatea lui?
Ned Land încre i sprâncenele, puse mâna la ochi i privi fix câtva timp
vasul.
 — Nu, domnule, r spunse el, nu pot recunoa te c rei na iuni
apar ine. N-are pavilion, dar sunt sigur c e un vas de r zboi.
Vasul înainta repede. Dac ciudatul c pitan Nemo îl l sa s se
apropie, aveam o ans de sc pare.
— Domnule, îmi zise Ned Land, dac ajunge vaporul la o mil de
noi, m arunc în mare i v invit s face i la fel.
Oricare ar fi na ionalitatea acestui vas, e sigur c ne va primi la bord.
— Domnul s - i aminteasc , îmi zise Sfat, c avem oarecare
experien de înot i s se lase pe seama mea s -l remorchez spre vapor.;
Voiam s r spund, când o ghiulea tr sni lâng noi...
— Cum, ei trag în noi?
— Dac domnul permite, ei au recunoscut narvalul i l-au ochit.
— Dar trebuie s vad c au de-a face cu oameni.
— Poate c tocmai de asta trag în noi! r spunse Ned Land privindu-
m .
Deodat mi se f cu lumin în minte. Desigur c tiau acum ce
s cread despre narval, despre pretinsul monstru. Desigur c atunci când
canadianul îl lovise cu cangea, comandantul vasului Abraham Lincoln,
c pitanul Farragut, v zuse c nu avea de-a face cu uncetaceu, ci cu un vas
submarin mai primejdios decât o balen uria .
Da, a a trebuie s fie i probabil c se urm rea acum submarinul prin
toate m rile.
Ghiulele plouau în jurul nostru, dar nici una nu atinse submarinul
Nautilus.
Vasul cuirasat nu mai era decât la trei mile de noi i c pitanul nu se
ar ta pe platform .
Canadianul mi-a zis, atunci:
— Domnule, trebuie s încerc m s ie im din aceast încurc tur .
S le facem semn. Ce dracu! O s în eleag ei c suntem oameni cinsti i!
Ned Land î i lu batista ca s-o fâlfâie în aer. Dar abia ce o desf ur ,
când a fost doborât de o mân puternic .
— Mizerabile! strig c pitanul, vrei s te înfig în pintenul lui
Nautilus înainte ca acest vas s fie scufundat?
C pitanul Nemo era îngrozitor. Fa a i se îng lbenise, ochii îi ie eau din
orbite, glasul lui nu mai vorbea, urla. Era s striveasc um rul canadianului
sub mâna lui de fier.
Apoi, dându-i drumul i întorcându-se spre vapor de unde uierau
ghiulele în jurul submarinului, el strig :
 ?— A! tiu cine sunt, vapor al unei ri blestemate! Eu n-am nevoie de
culorile tale pentru a te recunoa te. Prive te, am s - i ar t culorile mele.
i c pitanul Nemo desf ur pe partea de dinainte a platformei un
pavilion negru, ca acela pe care îl înfipsese la Polul Sud.
Apoi, întorcându-se spre mine:
— Coborâ i în cabin cu tovar ii dumneavoastr , spuse el aspru.
— Domnule, am zis eu, ve i ataca acest vas?
-— Domnule, am s -l scufund.
— Nu ve i face una ca asta!
— O voi face, r spunse rece c pitanul Nemo. Nu v încumeta i s
m judeca i. Providen a v arat ceea ce nu trebuie s vede i. Sunt atacat.
Trebuie s r spund. Intra i!
— Ce vas e acesta?
— Nu ti i? Cu atât mai bine. Cel pu in na ionalitatea lui va
r mâne o tain pentru dumneavoastr . Coborâ i!
Trebuia s ne supunem. Vreo cincisprezece marinari înconjurau pe
c pitan i priveau cu aceea i ur vasul care înainta spre ei.
Când am coborât, am mai auzit pe c pitanul Nemo strigând:
— Love te în noi, vapor nebun! Arunc zadarnicele tale ghiulele. Nu
vei sc pa de pintenul lui Nautilus; dar nu în acest loc Vei pieri! Nu vreau ca
ruinele tale s se amestece cu ruinele glorioase ale R zbun torului.
M-am întors în camera mea. C pitanul r m sese la bord.
Elicea a fost pus în mi care. Nautilus se îndep rta repede, ca
ghiulelele vasului s nu-l mai poat ajunge. Vasul îl urma la o distan mai
mare.
Pe la patru spre sear , nemaiputând sta locului de nelini te i de
ner bdare, m-am încumetat s urc pe platform . C pitanul se plimba acolo,
nelini tit i p rea c atrage vasul spre est ca o fiar s lbatic ce se las
urm rit . Totu i, înc nu ataca. Voiam s intervin pentru ultima oar . Dar
c pitanul Nemo îmi impuse lini tea:
— Sunt dreptatea, zise el, eu sunt în dreptul meu! Sunt asupritul
i iat asupritorul! Prin dânsul am pierdut tot ce am iubit, adorat, venerat:
patrie, familie, copii, tat , mam , tot!
Tot ceea ce ur sc este acolo! Sunt în dreptul meu!
Am aruncat o privire spre vas i m-am întors lâng Ned i Sfat!
— Vom fugi! am strigat eu.
— Bine, f cu Ned.
 Se înnopta. Am hot rât s fugim în clipa în care vasul va fi foarte
aproape, fie pentru a ne auzi, fie pentru a ne vedea, c ci noaptea era
luminoas ; mai erau trei zile pân la luna plin .
Noaptea a trecut f r vreun incident. Pândeam ocazia de a înf ptui
planul nostru. Vorbeam pu in, fiind prea mi ca i.
Pe la ora trei de diminea am urcat pe platform , nelini tit.
C pitanul st tea în picioare i nu- i lua ochii de la vapor.
Luna era la meridian. Jupiter r s rea la est. Oceanul era lini tit ca i
cerul i oglindea astrul nop ilor.
Vasul era la dou mile de noi. El se apropia tot mai mult de acea
str lucire fosforescent care-i ar ta prezen a lui Nautilus.
Dup scânteile care ie eau din co decorând atmosfera, se vedea c - i
înc lzise cuptoarele la maximum de putere.
Am r mas astfel pân la ase diminea a f r ca furiosul
c pitan Nemo s par c m vede. La primele lumini ale zilei începur
din nou bubuiturile. Nu mai aveam mult pân când, Nautilus atacând pe
adversarul s u, tovar ii mei i cu mine vom p r si pe acest om pe care nu
îndr zneam s -l judec.
Când voiam s cobor ca s -i previn pe tovar ii mei, urc ajutorul
c pitanului pe platform , întov r it de câ iva marinari. Ei f cur
„preg tirile de lupt ", preg tiri foarte simple.
Balustrada din jurul platformei a fost strâns ; cu tile felinarului i cea
a cârmaciului au intrat în învelitoarea lui Nautilus în a a fel încât vaporul
nostru n-avea nici p excrescen care s -i poat stingheri mi c rile. Era ca o
igar neted de o el.
M-am întors în salon. Nautilus se inea mereu la suprafa .
Sub unele leg n ri ale valurilor, geamurile se înro eau în lumina
soarelui care r s rea.
începea îngrozitoarea zi de 2 iunie.
Nautilus î i încetini mersul. Ghiulele plouau în jurul nostru.
— Prieteni, zisei eu, a sosit clipa. O strângere de mân i Dumnezeu
s ne aib în paz !
Ned Land era hot rât, Sfat lini tit, eu nervos, abia putându-m
st pâni.
Am trecut în bibliotec . în clipa în care am împins u a care se
deschidea spre scar , am auzit deodat închizându-se trapa de sus.
 Canadianul alerga pe sc ri, dar l-am oprit. O vâjâitur bine cunoscut
îmi ar ta c apa intra în rezervoare. Peste câteva clipe, Nautilus era la câ iva
metri sub nivelul m rii.
Am priceput manevra lui. Voia s atace vasul pe dedesubt, în
lemn rie.
Eram din nou închi i, martori sili i ai acestei drame care se preg tea.
De altfel, nici n-am avut timp s cuget m. Am intrat în camera mea i ne
priveam f r a scoate o vorb . înlemnisem. Eram în acea stare grozav în
a teptarea unei detun turi înfrico toare. A teptam, ascultam, nu tr iam
decât cu sim ul auzului.
între timp Nautilusî i m rea viteza. î i lua, astfel, avântul.
Tot înveli ul lui tremura.
Deodat , am sc pat un strig t. Avusese loc o ciocnire, dar relativ
u oar . Sim eam puterea de p trundere a pintenului de o el. Am auzit
trosniturile lemnului. Nautilus î i vârâse pintenul prin aceast gr mad ,
cum ai vârî un ac într-o pânz .
Nu m-am mai putut re ine. Nebun, pr p dit, am ie it din odaie i am
dat buzna în salon.
C pitanul Nemo era acolo; mut, întunecat, nemi cat, el privea prin
fereastra de la babord.
O gr mad enorm se scufunda în ap i, pentru a nu pierde nimic
din acest sinistru spectacol, Nautilus cobora în pr pastie împreun cu
epava. La zece metri de mine am v zut acest înveli g urit, unde intra apa
cu zgomot de tunet, apoi linia"Bubl a tunurilor i catargele. Puntea era
acoperit cu umbre negre care se mi cau. Apa urca. Nenoroci ii se ag au de
frânghii, de catarge, se zvârcoleau în ap . Era un furnicar de oameni
surprins de n v lirea m rii.
Paralizat, împietrit de groaz , cu p rul m ciuc i cu ochii holba i, cu
r suflarea t iat , m uitam, priveam i eu! O atrac ie de neînvins m intuia
lâng fereastr .
Marele vas se scufunda încet. Nautilus, urmându-l, îi pândea
mi c rile. Deodat , se produse o explozie. Aerul comprimat a f cut s
coboare pun ile vasului. Puterea de împingere a apei a fost atât de mare
încât Nautilus a deviat.
Atunci, nenorocitul vas se scufund mai repede. Puntea înc rcat cu
victime, apoi barele îndoite sub ciorchinii de oameni, în sfâr it, vârfurile
catargelor; toate acestea au fost trase în adânc...
 M-am întors spre c pitanul Nemo. Acest groaznic judec tor, adev rat
Arhanghel al urii, privea mereu. Când totul s-a sfâr it, c pitanul Nemo s-a
îndreptat spre u a camerei lui, o deschise i intr . L-am urm rit cu privirea.
Pe peretele din fund, sub portretele eroilor, am v zut portretul unei
femei tinere, înc , i a doi copila i. C pitanul Nemo se uit câtva timp la
aceste portrete, le întinse bra ele i, îngenunchind, izbucni în lacrimi.
ULTIMELE VORBE ALE C PITANULUI NEMO
Trapele s-au închis în urma acestei priveli ti înfrico toare, dar
salonul nu se luminase. Totul era în întuneric i t cere în interiorul vasului
Nautilus.
M-am întors în camera mea unde Ned i Sfat m a teptau în t cere.
Sim eam o groaz de neînvins pentru c pitanul Nemo. Oricât ar fi avut de
suferit din partea oamenilor, n-avea dreptul s se r zbune astfel.
Pe la ora unsprezece se aprinse lumina. Am trecut în salon.
Era pustiu. Am consultat instrumentele. Nautilus fugea spre nord cu o
vitez de dou zeci i cinci de mile pe or , când la suprafa a m rii, când la
treizeci de metri adâncime.
Am c l torit pe Marea Mânecii i ne îndreptam spre m rile boreale cu
o vitez neasemuit .
Pân seara am f cut dou sute de leghe în Atlantic. Marea a fost
înv luit în umbr pân a r s rit luna.
în acea noapte nu am putut dormi. Groaznica scen a distrugerii îmi
venea neîncetat în minte De atunci, Nautilus o lu tot spre nord cu o vitez
nebun .
Unde ne ducea? Trecuse pe la Spitzberg, pe la Noua Zemble, prin acele
m ri ne tiute, Marea Alb ; Marea de Kara, Golful Obi, Arhipelagul Liarrov i
acele maluri necunoscute ale coastei asiatice? N-a putea s spun. Nici
timpul nu-l puteam ti. Ceasurile au fost oprite la bord.
Cred — dar poate m în el — cred c aceast goan a lui Nautilus
durase cincisprezece sau dou zeci de zile i nu tiu cât ar mai fi durat, înc ,
dac nu survenea catastrofa care a pus cap t acestei c l torii. Nu se mai
vedea nici un om din echipaj. Când Nautilus urca la suprafa ca s - i
reîmprosp teze aerul, t bliile se închideau i se deschideau în mod
automatic.
Ned Land nu se mai vedea. Sfat, care nu mai putea scoate de la
dânsul nici o vorb , se temea c se va sinucide într-o clip de delir i-l p zea
cu devotament.
în asemenea împrejur ri situa ia noastr nu mai era de îndurat.
 într-o diminea —: n-a putea spune în ce zi — adormisem pu in.
Când m-am trezit, am v zut pe Ned Land aplecându-se spre mine i l-am
auzit zicând cu glasul coborât:
— Fugim!
M-am ridicat.
— Când fugim? am întrebat eu.
— La noapte. Pare-se c nu mai e paz la bord. Ve i fi gata?
— Da. Unde suntem?
— La dou zeci de mile de p mânt.
— Ce p mânt?
— Nu tiu. Dar oricare o fi el, ne vom ad posti acolo.
— Da, Ned, vom fugi la noapte, chiar de ar fi s ne înghit marea.
— Marea este agitat , vântul puternic, dar dou zeci de mile în barca
u oar a lui Nautilus nu m sperie. Am preg tit acolo câteva merinde i
câteva sticle cu ap , f r s tie echipajul. '— Te voi urma.
— De altfel, dac m surprinde am s m ap r, o s mor dac
trebuie.
— Vom muri împreun , amice Ned. .
Eram hot rât la orice. Canadianul m-a p r sit. M-am dus pe
platform , dar nu am putut r mâne din cauza valurilor puternice. Cerul era
amenin tor, dar deoarece p mântul era numai la dou zeci de mile trebuia
s fugim. Nu se c dea s pierdem nici o zi, nici o or .
Ce lung a fost aceast ultim zi pe care am petrecut-o la bordul lui
Nautilusl Am r mas singur. Ned Land i Sfat se fereau s -mi vorbeasc
pentru a nu se tr da.
Pe la ase am mâncat, dar nu-mi era foame. M-am silit s m nânc, ca
s m înt resc.
La ase i jum tate Ned Land a intrat în camera mea. El mi-a zis:
— Nu ne vom mai vedea înainte de plecare. Pe la zece luna nu va fi
pe cer. Vom profita de întuneric. Veni i la barc . Sfat i cu mine v a tept m
acolo.
Apoi, canadianul a ie it f r s -mi lase timp s -i r spund.
Voiam s aflu direc ia Iui Nautilus. M-am dus în salon.
Fugeam spre nord-nord-est cu o vitez înfrico toare la o adâncime de
cincizeci de metri.
Am aruncat o ultim privire minun iilor de acolo, asupra acestui
muzeu f r seam n destinat s dispar odat cu acela care l-a alc tuit. Am
r mas astfel o or întreag admirând aceste comori care luceau în lumina
tavanului. Apoi m-am întors în cabina mea.
Acolo, m-am îmbr cat cu haine groase de mare i mi-am luat notele cu
mine. Inima-mi zvâcnea s se rup . Desigur, nelini tea mea m-ar fi tr dat în
ochii c pitanului. .
Ce f cea el în acea clip ? Am ascultat la u a lui. Am auzit un zgomot
de pa i. C pitanul Nemo era acolo. Nu se culcase.
La fiecare mi care mi se p rea c avea s apar i s m întrebe
pentru ce vreau s fug. Câteodat îmi venea s intru la
el în odaie, s m uit în ochii lui i s -i înfrunt privirea.
Era o inspira ie de nebun. Ca s m lini tesc m-am întins pe pat.
Nervii mei s-au calmat, dar creierul lucra, înainte i îmi ar ta rând pe rând
toate peripe iile existen ei mele pe Nautilus de când c zusem în mare de pe
Abraham Lincoln. Aceast viziune a durat pân la nou i jum tate. Mi-am
inut capul cu mâinile ca s nu plesneasc . Nu mai voiam s m gândesc. i
mai aveam înc de a teptat o jum tate de or , o jum tate de or de vedenii,
care m puteau înnebuni!
în acea clip am auzit acordurile fine ale orgii, un cântec trist,
adev ratul plâns al unui suflet care. vrea s rup leg tura cu via a. Am
ascultat cu toate sim urile, adâncit ca i c pitanul Nemo într-un extaz
muzical.
Apoi m-a îngrozit un gând. C pitanul Nemo î i p r sise camera. El era
în acel salon pe care trebuia s -l traversez ca s fug.
Era aproape ora zece. Sosise clipa când trebuia s p r sesc camera
mea ca s m duc la tovar ii care m a teptau în barc .
Trebuia s m hot r sc, chiar dac mi-ar fi ie it înainte c pitanul
Nemo. Am deschis u a cu b gare de seam i mi s-a p rut, totu i, c
â ânele f ceau un zgomot asurzitor. Poate c acest zgomot nu exista decât
în închipuirea mea.
înaintam, târându-m prin coridoare, pân la u a salonului.
Am deschis-o încet. Salonul era în întuneric. Acordurile orgii sunau
încet. C pitanul Nemo era acolo. Nu m vedea.
Nu m-ar fi v zut nici la lumin ,, atât era de adâncit în extazul lui.
M-am târât pe covor, ferindu-m de mobile, p zindu-m de zgomot.
Cinci minute a durat pân s ajung la u a bibliotecii.
Mai aveam pu in pân s-o deschid, când un oftat al c pitanului m-a
intuit locului. Am în eles c se scoal de la
 org . L-am v zut chiar, c ci razele din bibliotec se strecurau pân în
salon. Venea spre mine, cu bra ele încruci ate, t cut, alunecând mai curând
decât mergând, ca un spectru. Pieptul lui se umfla în suspine. L-am auzit
îngânând aceste vorbe, ultimele care mi-au izbit urechea:
— Dumnezeule mare! Destul! Destul!
Era, oare, m rturisirea remu c rii care ie ea astfel din con tiin a
acestui om?...
Nebun de spaim , am fugit în bibliotec ; am urcat scara central i
mergând pe coridoarele superioare am ajuns la barc . Am intrat prin
deschiz tura pe unde trecuser tovar ii mei.
— S plec m! S plec m! am strigat eu.
— Chiar acum! r spunse canadianul.
Ned Land închise cu ajutorul unei chei engleze ti intrarea cor biei i a
început s desfac uruburile care o ineau de vasul submarin.
Deodat se auzi un zgomot în untru, glasuri, ipete, întreb ri,
r spunsuri. Ce se întâmplase. Au observat, oare, dispari ia noastr ? Am
sim it C Ned Land îmi strecoar un pumnal în mân .
— Da, am îngânat eu, vom ti s murim!
Canadianul se oprise din lucru. Dar un cuvânt, de zeci de ori repetat,
un cuvânt grozav, îmi ar ta cauza agita iei de la bord. Echipajul nu se
nelini tea din cauza noastr !
— Mealstrom! Mealstrom! striga el.
—- Mealstrom! Un nume mai însp imânt tor într-o situa ie mai
îngrozitoare putea, oare, s sune la urechile noastre? Ne g seam, a adar, în
aceste împrejurimi primejdioase ale coastei norvegiene? Nautilus era tras în
aceast pr pastie în clipa în care barca noastr avea s se desprind de
înveli ul lui?
Se tie c pe timpul fluxului, apele adunate între Insulele
Ferroe i Loffoden se revars cu o furie s lbatic . Ele alc tuiesc un
vârtej din care n-a sc pat înc nici un vas.
Din toate punctele orizontului sosesc valuri îngrozitoare.
Ele formeaz aceast pr pastie numit pe drept cuvânt „Buricul
Oceanului" a c rei putere de atrac ie se întinde pân
la o distan de cincisprezece kilometri. Acolo sunt trase nu numai
vapoarele, dar i balenele i ur ii albi din regiunile boreale.
Acolo intrase Nautilus, nu tiu dac era cu voia sau f r voia
c pitanului s u. El f cea ni te mi c ri ame itoare i cu el, barca noastr
care mai era în urubat de înveli ul vasului. Ce zgomot în jurul nostru! Ce
urlete pe care ecoul le repeta la distan e de câteva mile! Ce vâjâit al valurilor
lovite de stâncile cele mai ascu ite, de care se sparg corpurile cele mai tari.
— Ce situa ie! Zburam ca o minge. Nautilus se ap ra ca o fiin
omeneasc . Mu chii de o el trosneau. Câteodat se în l a i noi cu el.
— Trebuie s ne inem bine i s prindem la loc uruburile!
Dac mai r mânem cu bara prins în înveli ul lui Nautilus mai putem
sc pa!...
Nu ispr visem de vorbit când a trosnit ceva. uruburile nu mai ineau
i barca, smuls din locul ei, era azvârlit ca piatra unei pra tii în mijlocul
unui vârtej.
Capul meu s-a izbit de un pervaz de fier i, sub aceast lovitur
puternic , mi-am pierdut cuno tin a.
ÎNCHEIERE
Iat încheierea acestei c l torii în adâncurile m rilor i oceanelor.
Ceea ce s-a petrecut în timpul acelei nop i, cum sc pase barca de acel vârtej
uria al lui Mealstrom, cum Ned
Land, Sfat i cu mine am ie it din pr pastie, n-a putea s spun. Când
mi-am revenit eram culcat în coliba unui pescar din Insulele Loffoden.
Tovar ii mei, teferi i nev t ma i, erau lâng mine i-mi strângeau mâinile.
Ne îmbr i ar m din inim .
în aceast clip nu ne puteam gândi s ne întoarcem în Fran a.
Mijloacele de comunica ie între Norvegia de miaz -noapte i sudul sunt rare.
Sunt, deci, nevoit s a tept pân va trece un vapor cu aburi care face
serviciul de dou ori pe lun pân la Capul Nord.
Aici, în mijlocul acestor oameni de treab care ne-au primit, îmi rev d
povestirea întâmpl rilor mele. Este o istorisire exact a acestei expedi ii într-
un element inaccesibil omului i c ruia progresul o s -i deschid c ile odat .
M ve i crede, oare? Nu tiu. Pu in îmi pas la urma urmei.
Ceea ce pot afirma acum, este dreptul meu de a vorbi despre aceste
m ri sub care, în mai pu in de zece luni, am f cut dou zeci de mii de leghe,
în acest ocol submarin al lumii care mi-a dest inuit atâtea minuni prin
Pacific, prin Oceanul Indian, prin Marea Ro ie, prin Mediterana, prin
Atlantic, prin m rile australe i boreale!
Dar ce s-a întâmplat cu Nautilus. A rezistat el Mealstrom-ului?
C pitanul Nemo mai tr ie te înc ? î i urmeaz înainte r zbun rile lui
grozave sau a încetat odat cu ultimul m cel? Valurile vor aduce vreodat la
lumin acel manuscris care con ine povestea vie ii lui? ti i voi, în sfâr it,
numele acestui om?
 Sper. Sper de asemenea c vasul lui puternic a învins marea în
pr pastia ei cea mai grozav i c Nautilus a supravie uit acolo unde au
pierit atâtea vapoare. Dac este a a, dac bravul c pitan Nemo mai locuie te
în ocean, în patria lui adoptiv , fac -se ca ura s dispar din inima lui
s lbatic .
Fac -se ca frumuse ea atâtor minuni s sting în el gândurile de
r zbunare! Fac -se ca judec torul s devin un pa nic explorator al m rilor!
Dac destinul lui este ciudat, el este totodat sublim. Oare, n-am priceput
aceasta prin mine însumi? N-am tr it eu zece luni din aceast existen
extrana tural ? De aceea, la întrebarea pus acum ase mii de ani de Biblie:
Cine a putut p trunde vreodat adâncurile pr pastiei?
doi oameni dintre to i oamenii au dreptul s r spund acum:
c pitanul Nemo i cu mine.
CUPRINS PARTEA ÎNTÂI I. O stânc fugar 3 II. Pentru i
contra 11 III. Cum îi va place domnului 17 IV. NedLand -24 V. La
întâmplare 33 VI.Cu toat viteza ..40 VII. O balen de specie
necunoscut 50 VIII. Mobilis in mobili . .: 60 IX. Furiile lui Ned
Land 71 X. Omul apelor • 78.
XI. Nautilus . , • 89 XII. Totul prin electricitate . ...
.99 XIII. Câteva cifre 108 XIV. Fluviul Negru 115 XV. O invita ie prin
scris 128 XVI. O plimbare în vale 139 XVII. O p dure submarin
146
XVrJJ. Patru mii de leghe sub nivelul m rii, în Pacific 155 XIX.
Strâmtoarea de Torres .168 XX. Câteva zile pe uscat 175 XXI.
Tr snetul c pitanului Nemo 190 XXII. Aegri somnia 199 XXIII.
împ r ia M rgeanului • . .205 PARTEA A DOUA I. Oceanul
Indian 214 II. O nou propunere a c pitanului Nemo 222 IU. O
perl de zece milioane 229 IV. Marea Ro ie 241 V. Arhipelagul grecesc
256 VI. Mediterana în patruzeci i opt de ore 266 VII. Golfule ul
Vigo . 273 VIU. Un continent disp rut 286 IX. P cura submarin 295
X. Marea Sargaselor 303 XI. Ca alo i i balene 311 XII. Sloiurile
de ghea . 321 Xm. Polul Sud -332 XfV. Accident
sau incident 342 XV. Lips de aer 348 XVI. De la Capul Horn la
Amazon .356 XVII. Caracati ele . . .363 XVTH. Gulf Stream
374 XIX. La 47°24' latitudine i 17°28' longitudine 383 XX. Un
m cel 389 XXI. Ultimele vorbe ale c pitanului Nemo 398 XXII. încheiere
404 Cuprins 408 Printed in Romania qrupu craqoprn fed print
Sa. O societate Butan Gas 7 B-dul Tudor Vladimirescu, nr. 31, sector 5,
Bucure ti, ROMÂNIA Telefon: 335.93.18; 335.97.47 Fax: 337.33!77
Tehnoredactare computerizat : MARIANA IONI