Jules Verne UN ORAŞ PLUTITOR “Un oraş plutitor”, romanul lui Jules Verne (1828-1905).

Este cea Mai plastică imagine pentru uriaşul transatlantic Great-Eastern, ce Străbate maiestuos apele oceanului.geniul uman, pentru care autorul Francez are un adevărat cult, a conceput o asemenea minune care ar putea Ţine oricând locul unui comitat din Anglia sau al unui arondisment din Franţa. Construcţiile, dotările tehnice, ansamblul mecanismelor, impreSionanta desfăşurare de forţe îţi creează o senzaţie copleşitoare. Iar Pasagerii, prindiversitatea lor, a preocupărilor şi a pasiunilor ce-i Urmăresc chiar şi aici, sunt aidoma locuitorilor unui oraş de oriunde din Lume. Frumoasa poveste de dragostedintre Fabian şi Ellen umanizează O dată mai mult colosul tehnic, transformându-l nu numai într-un “oraş Plutitor”,ci şi în purtătorul sentimentelor şi idealurilor omeneşti. Coperta: Walter Riess Ilustraţiile: P. Ferat Redactare: Sorin Teodorescu, Andreea Antonovici Tehnoredactare computerizată: Corina Roncea, Cristina Bucuroiu Jules Verne UNE VILLE FLOTTANTE Toate drepturile asupra acestei ediţii sunt rezervate Editurii CORINT ISBN: 973-653-l87-2 Timbrul literar se plăteşte Uniunii Scriitorilor din România Cont: 2511.1 - 171.1/ROL BCR, Sector 1 Format: 16/61x86 Coli tipo: 6,5 Tiparul executat la: S.C. LUMINA TIPO S.R.L. - Bucureşti

Jules Verne Un oraş plutitor
Traducere de Dan Starcu

Editura CORINT Bucureşti, 2001
CAPITOLUL I Pe 18 martie 1867, ajungeam la Liverpool, iar vasul Great-Eastern urma să plece, doar câteva zile mai târziu, spre New-York. Aveam să urc la bordul său ca pasager, dar nu făceam altceva decât o călătorie de plăcere. Mă tenta o traversare a Atlanticului la bordul acelui vapor uriaş. Voiam să vizitez America de Nord numai datorită conjuncturii, nu pentru un scop anume. în primul rând mă interesa Great-Eastern. Vasul cu aburi era o adevărată capodoperă a construcţiilor navale. Un oraş plutitor, o bucată de comitat detaşată din solul englezesc şi care, după traversarea oceanului, se va suda de continentul american! îmi închipuiam masa aceea enormă luată de valuri, lupta ei cu vânturile pe care le sfida, îndrăzneala pe care o manifesta în faţa mării neputincioase, indiferenţa sa, stabilitatea în mijlocul acelui tumult care scutură, ca pe nişte şalupe, nave precum Warrior şi Solferinos. Dar imaginaţia mea se oprea cam în acest punct... Toate lucrurile pe care urma să le observ în timpul traversării, din care majoritatea nu ţineau de domeniul maritim, mă interesau foarte mult. Great-Eastem nu era doar o maşină nautică, ci

un microcosmos care purta cu el o lume întreagă, de aceea orice observator nu s-ar fi mirat să întâlnească acolo, ca pe scena unui teatru uriaş, toate instinctele, toate lucrurile ridicole, toate pasiunile omeneşti... Lăsând în urmă gara, mă îndreptai către hotelul Adelphi. Plecarea vasului Great-Eastem era anunţată pentru data de 20 martie. Pentru că doream să fac ultimele preparative, am cerut permisiunea de a mă instala imediat la bord. Căpitanul Anderson, comandantul navei, mi-a dat voie, politicos. A doua zi, am coborât spre bazinele care formau o dublă margine a docurilor de pe malurile râului Mersey. Podurile rotitoare mi-au permis să ajung pe cheiul New-Prince, un fel de plută mobilă, care urmează mişcările mării. Reprezenta locul de îmbarcare pentru numeroase nave ce făceau curse către Birkenhead, anexa Liverpoolului, situat pe malul stâng al lui Mersey. Acest Mersey, ca şi Tamisa, nu este decât un râu nesemnificativ, nedemn de a purta titlul de fluviu, chiar dacă se varsă direct în mare, fără să fie, aşadar, afluentul vreunei alte ape curgătoare. Reprezintă doar o groapa adâncă, plină cu lichid, o adevărată gaură a cărei adâncime o face aptă să preia nave de mare tonaj. Aşa se explică de ce pe acolo putea naviga Great-Eastem, căruia cea mai mare parte a porturilor din lume îi era strict 2 Jules Verne interzisă. Datorită acestor dispoziţii naturale, râuleţele Tamisa şi Mersey au văzut fondându-se la gurile lor două imense oraşe comerciale: Londra şi Liverpool. La fel, aproape în condiţii identice, s-au petrecut lucrurile cu Glasgow, pe râul Clyde. In cala de la New-Prince era pregătit un tender, mic vas cu aburi ce făcea anumite servicii pentru Great-Eastern. M-am instalat pe puntea sa, printre nenumăraţii muncitori şi manevranţi care se îndreptau spre uriaşul steam-ship. Când orologiul din turnul Victoria bătu ora şapte, tenderul îşi ridică ancora şi pomi să urce pe Mersey cu mare viteza, o data cu marea. De abia porni, că am observat pe cala un tânăr înalt, cu fizionomie aristocratica specifica ofiţerului englez. Mi s-a părut a recunoaşte în el pe unul dintre prietenii mei, căpitan în armata Indiilor, cu care nu mă mai întâlnisem de mulţi ani. Trebuia să mă fi înşelat însă, căci căpitanul Mac Elwin nu putea sa fi părăsit Bombay ui. Aş fi aflat acest lucru, dacă s-ar fi petrecut. De altfel, Mac Elwin era un tip vesel, nepăsător, un tovarăş vioi, iar cel din faţa mea, chiar dacă îmi oi'erea trăsăturile prietenului meu, părea totuşi trist şi frământat de o durere tainică. Oricum ar fi fost, nu am avut timpul necesar să-l observ mai bine, căci tenderul s-a îndepărtat rapid, iar impresia fondată pe acea asemănare s-a şters ceva mai târziu din cugetul meu. Great-Eastern era ancorat cam la trei mile în amonte, în dreptul primelor case din Liverpool. Nu se putea zări de pe cheiul de la New-Prince. Abia după prima cotitură a râului, am văzut masa lui impresionantă. S-ar fi zis că era o insulă pe jumătate ascunsa în ceaţa. Stătea cu partea din faţă spre mine, ca să evite mareea. Curând, tenderul îl înconjură, şi sleam-ship-u\ se arătă pe toată lungimea sa. Mi s-a părut aşa cum era: enorm! Trei sau patru transportoare de cărbune, acostate în flancurile sale, deversau prin sabordurile deschise, deasupra liniei de plutire, întreaga lor încărcătură. Pe lângă GreatEastern, acele nave cu trei catarge păreau nişte bărci. Coşurile lor nu atingeau nici măcar linia hublourilor care se evidenţiau în coca sa. Vârfurile catargelor nu-i depăşeau puntea. Uriaşul ar fi putut ridica navele acelea pe scripeţii portmantou, unde stăteau atârnate şalupele de salvare. Tenderul se apropie de el. Trecu pe sub etrava dreapta a lui GreatEastern, ale cărui lanţuri se întindeau violent sub forţa valurilor. Apoi, aliniindu-se la babord, opri la baza imensei scări ce urca pe flancul său precum un şarpe. Din acea poziţie, puntea tenderului ajungea abia până la linia de Great-Eastern mi s-a piimt a$a cum, de /apt, era: enorm!... 2 Jules Verne plutire a steam-s/7/p-ului, linie ce trebuia să fie atinsă în cazul încărcăturii maxime şi care era încă cu doi metri deasupra.

în acest timp, muncitorii debarcau grăbiţi şi se repezeau să urce nenumăratele trepte ale scării care se termina abia pe puntea vasului. Eu, cu capul dat pe spate, ca un turist care priveşte un edificiu înalt, contemplam roţile lui Great-Eastern. Văzute dintr-o parte, acele roţi păreau subţiri, scofâlcite, deşi lungimea paletelor era mai mare de patru metri. Din faţă însă, aveau un aspect monumental. Eleganta lor armură, dispunerea axului masiv, punctul de susţinere al întregului sistem, proptelele intercalate destinate să suporte ecartamentul jantei triple, acea aureolă de spiţe roşii care adăposteau dispozitivul, tot ansamblul impresiona şi trezea ideea unei forţe sălbatice şi misterioase. Cu câtă energie trebuiau să lovească apele, pe care fluxul le izbea de ele, paletele de lemn, atât de temeinic fixate cu buloane! Ce vârtejuri produceau pânzelor lichide, ce maşină puternică le punea în mişcare! Câte tunete absorbite de caverna tamburilor, atunci când Great-Eastern naviga cu toată presiunea, împins de acele roţi ce măsurau cincizeci şi trei de picioare în diametru şi o sută şaizeci şi şase de picioare în circumferinţă, cântărind nouăzeci de tone şi învârtindu-se de unsprezece ori pe minut! Tenderul îşi debarcase pasagerii. Am păşit pe scările de fier canelate şi, după câtva timp, am ajuns pe puntea steam-ship-ului. CAPITOLUL II Puntea nu era decât un imens şantier ce aparţinea unei armate de lucrători. Nu mă puteam crede la bordul unei nave. Mai multe mii de oameni, muncitori, membri ai echipajului, mecanici, ofiţeri, manevranţi ciudaţi se intersectau, se înghesuiau fără să se jeneze unul pe altul, atât pe punte, cât şi pe la maşini, pe catarge şi pe scheletul velaturii, toţi într-un amestec de nedescris. Aici, macaralele enorme ridicau blocuri imense de fontă. Mai încolo, bârnele grele erau înălţate cu trolii puse în mişcare de vapori. Deasupra sălii maşinilor, se balansa un cilindru de fier, adevărat trunchi de metal. Mai în faţă, vergile urcau în geamătul catargelor lungi. Mai în spate, se ridica un eşafodaj care ascundea, fără îndoială, un edificiu aflat în UN ORAŞ PLUTITOR 3 construcţie. Se însăila, se ajusta, se lucra cheresteaua, se ungeau dispozitivele mecanice, se peria, în mijlocul unei dezordini de nedescris. Bagajele mele fuseseră transbordate. Am cerut să-l văd pe căpitanul Anderson. Comandantul nu sosise încă. Unul dintre stewarzi se îngriji de instalarea mea şi-mi transportă coletele în cabinele din spate. — Prietene, i-am zis, plecarea vasului Great-Eastern era anunţată pentru 20 martie, dar e imposibil ca pregătirile să se termine în douăzeci şi patru de ore. Ştiţi cam pe când vom pleca din Liverpool? în această privinţă, stewardul nu ştia mai multe decât mine. Mă lăsă singur. M-am hotărât atunci să vizitez toate colţişoarele acelui furnicar imens şi mi-am început plimbarea aşa cum ar fi făcut un turist într-un oraş necunoscut. Un glod negru, aşa cum se întâlneşte pe pavajul din oraşele englezeşti, acoperea şi puntea steamerului. Două şanţuri infecte şerpuiau încoace şi încolo. Te credeai într-unul dintre cele mai murdare pasaje din slxada UpperThames, de lângă podul Londrei. Mergeam razant cu acele construcţii din spatele navei. între acestea şi bastingaje, de fiecare parte, se distingeau două străzi largi sau, mai curând, două bulevarde acoperite de o mulţime compactă. Am ajuns astfel chiar în centrul navei, între tambururile unite de un sistem dublu de pasarele. Acolo se deschidea spaţiul destinat să conţină organele maşinii ce punea în mişcare roţile. Am privit acea minune. Vreo cincizeci de muncitori erau repartizaţi pe pasarelele metalice ale construcţiei din fontă, unii agăţaţi de lungile pistoane înclinate sub cele mai diverse unghiuri, alţii suspendaţi de biele, câţiva reglând piesa numită excentric, alţii înşurubând cu ajutorul unor chei imense cuzineţii lagărelor. Trunchiul de metal care cobora încet prin tambuchi era un nou arbore cotit destinat să transmită roţilor mişcările bielelor. Din acel infern venea un zgomot continuu, format din sunete ascuţite şi discordante.

După ce am aruncat o privire rapidă asupra lucrărilor de pregătire, mi-am reluat plimbarea şi am ajuns pe puntea din faţă. Acolo tapiţerii tocmai terminaseră de decorat o încăpere destul de vastă, cunoscută sub denumirea de smoking-room, cameră pentru fumat, o adevărata cafenea a oraşului plutitor, luminată de paisprezece ferestre, cu plafonul alb şi auriu şi cu lambriuri din panouri din lemn de lămâi. Apoi, după ce am traversat un fel de zonă triunghiulară ce constituia partea din faţă a punţii, am ajuns la etrava care cobora până la suprafaţa apei.
10

Jules Verne Din acel punct extrem, am zărit, când m-am întors, printr-o spărtură în ceaţă, partea din spate a lui Great-Eastern aflată la o distanţă de mai mult de doi hectometri. Nu se puteau folosi decât asemenea unităţi de măsură pentru a descrie colosul. Am revenit pe bulevardul de la tribord, trecând printre clădiri şi pavilioane, evitând şocul scripeţilor care se balansau prin aer şi loviturile de bici ale frânghiilor pe care briza le mişca încolo şi încoace, ferindu-mă ba de izbiturile unei macarale, ba de zgura inflamata aruncată de vreo forjă ca pe un buchet de artificii. Abia zăream vârfurile catargelor înalte de două sute de picioare, ce se pierdeau în ceaţa cu care îşi amestecau fumul negru tenderele de serviciu şi navele care alimentau gigantul cu cărbuni. După ce am depăşit tambuchiul maşinăriei cu roţi, am remarcat un „mic hotel" care se ridica în stânga mea, apoi lunga faţadă laterală a unui palat aflat deasupra unei terase ale cărei balustrade erau curăţate. în sfârşit, am ajuns în partea din spate a steam-ship-uhu, în locul unde se ridica eşafodajul pe care l-am mai pomenit. Acolo, între ultima încăpere şi vastul panou cu zăbrele deasupra căruia se aflau cele patru roţi ale cârmei, mecanicii terminau de instalat o maşină cu aburi. Aceasta se compunea din doi cilindri orizontali şi prezenta un sistem de piuioane, leviere, întrerupătoare, care mi se păru foarte complicat. Nu i-am înţeles destinaţia de la început, dar am avut impresia că şi acolo, ca peste tot de altfel, pregătirile erau departe de a se termina. Dar cărui fapt se datorau întârzierile acelea, pentru ce erau necesare atâtea noi aranjamente la bordul lui Great-Eastern, o navă relativ nouă? Ar trebui spus în câteva cuvinte. După vreo douăzeci de traversări între Anglia şi America, a urmat una marcata de accidente foarte grave, iar exploatarea vasului a fost abandonată pentru un timp. Imensul vas, folosit pentru transportul pasagerilor, nu mai părea bun de ceva şi se văzu dat la rebut, datorită spaimei pe care le-o insufla călătorilor. Când primele tentative de a pune cablul telegrafic pe platoul submarin atlantic au eşuat, incident datorat în parte navelor ce-l transportau, inginerii s-au gândit la Great-Eastern. Doar el putea să înmagazineze la bord cele trei mii patru sute de kilometri de fir metalic, având o greutate de patru mii cinci sute de tone. Doar el putea, datorită indiferenţei pe care o manifesta faţă de mare, să deruleze, spre a fi scufundat, imensul cablu. Dar pentru a prinde firul înfăşurat pe tambur de flancurile vaporului erau necesare amenajări speciale. Au trebuit eliminate două cazane din cele şase şi un coş din UN ORAŞ PLUTITOR
II

cele trei ce aparţineau maşinilor pentru elice. în locul lor s-au instalat recipiente mari pentru a deplasa cablul pe care o pânza de apa îl. proteja de alterările cauzate de aer. Firul trecea astfel din acele lacuri plutitoare direct în mare, fără a mai suporta contactul cu straturile atmosferice. Operaţiunea de punere a cablului s-a încheiat cu succes, şi, după ce rezultatul dorit a fost obţinut, Great-Eastem a revenit la starea sa de vas abandonat. A intervenit însă Expoziţia Universală din 1867. O societate franceza, numită Societatea Celor Speriaţi de Great-Eastem, cu răspundere limitata, luă naştere, având un capital de două milioane de franci, cu intenţia de a întrebuinţa nava uriaşă pentru transportul vizitatorilor transoceanici. De unde reapăru necesitatea de a pregăti steamerul pentru această destinaţie, necesitatea de a acoperi recipientele şi a reinstala cazanele, de a mări saloanele unde

trebuiau să locuiască atâtea mii de călători şi de a construi încăperile folosite ca săli de masă suplimentare. Trebuiau amenajate şi trei mii de paturi în flancurile acelei coci uriaşe. Great-Eastern fu închiriat pentru două luni, la preţul de douăzeci şi cinci de mii de franci. Două contracte au fost făcute cu firma G. Forrester and C&. din Liverpool. Primul, în valoare de cinci sute treizeci şi opt de mii şapte sute cincizeci de franci, pentru instalarea unor noi cazane care să pună în mişcare elicea. Al doilea, în valoare de şase sute şaizeci şi două de mii cinci sute de franci, pentru reparaţia generala a navei. înainte de a întreprinde aceste ultime lucrări, The Board ot'Trade a cerut ca nava să fie urcată pe un grătar pentru a i se verifica foarte riguros coca. în cursul acestei operaţiuni foarte costisitoare, s-a reparat o fisură lungă la partea exterioară, lucru care a înghiţit o grămada de bani. Apoi s-a trecut la instalarea noilor cazane. A trebuit schimbat şi arborele motor al roţilor, care fusese deformat în cursul ultimei călătorii. Acest arbore, îndoit chiar în mijlocul său pentru a primi biela pompelor, a fost înlocuit cu un altul dotat cu doua excentrice, ceea ce asigura rezistenţa acestei piese foarte importante pe care se exercita întregul efort. în sfârşit, pentru prima oară, cârma urma să fie acţionată cu aburi. Acestei delicate manevre îi destinau mecanicii maşina pe care o ajustau în partea din spate a navei. Timonierul, aflat pe pasarela din centru, între aparatele de semnalizare ale roţilor şi elicei, avea sub ochi un cadran prevăzut cu un ac mobil, care îi dădea în orice clipă poziţia barei cârmei. Pentru a o modifica, el se mulţumea să imprime o uşoară mişcare unei roţi ce măsura 5 Jules Verne abia un picior în diametru şi era plasata vertical, la îndemână. Imediat se deschideau valvele. Aburii din cazane se precipitau prin lungile conducte în cei doi cilindri ai micuţei maşini. Pistoanele se mişcau rapid, transmisiile acţionau şi cârma asculta imediat, făcând vasul să-şi schimbe cursul. Dacă sistemul acela ar fi reuşit, un singur om ar fi putut conduce, cu un singur deget, masa colosală a lui Great-Eastern. Timp de cinci zile, lucrările au continuat cu o intensitate deosebită, întârzierile produceau multe necazuri întreprinzătorilor, dar antreprenorii nu puteau face nimic în plus. Plecarea a fost fixată irevocabil pe 26 martie. Pe 25, puntea steam-ship-ului era încă plină de tot felul de utilaje suplimentare. în sfârşit, în acea ultimă zi, căile de acces şi pasarelele se degajară încet-încet. Schelele fură demontate. Macaralele dispărură. Probele maşinilor se încheiară. Ultimele cuie fură bătute. Piesele polizate fură acoperite cu o vopsea alba pentru a fi protejate împotriva oxidării în timpul călătoriei. Rezervoarele de ulei fură umplute. Cea din urmă placă fu pusă pe suportul ei de metal. Chiar inginerul şef încercă toate cazanele. O uriaşă cantitate de aburi se precipită în sala maşinilor. Aplecat deasupra tambuchiului, acoperit de emanaţiile calde, nu mai vedeam nimic. Auzeam însă pistoanele gemând în interiorul carcaselor, cilindrii groşi oscilând cu zgomot în buloanele solide. Un clocot intens se produse din direcţia tamburelor, în timp ce paletele loveau încet apele înspumate ale râului Mersey. în spate, elicea bătea valurile cu cele patru ramuri ale sale. Cele două maşini, absolut independente una faţă de alta, erau gata să intre în funcţiune. Către ora cinci după-amiaza, o şalupă cu motor acostă vasul. Era pregătită special pentru Great-Eastern. Locomotiva sa fu detaşată, apoi urcată pe punte cu ajutorul cabestanelor. Dar şalupa nu a putut fi îmbarcată. Coca ei de oţel era de o asemenea greutate, încât pistoletele pe care erau montate palanele se pliarâ sub încărcătură, efect care nu s-ar fi produs, fără îndoială, dacă ar fi fost susţinute prin intermediul balansinelor. Şalupa trebui, aşadar, abandonată. îi rămânea încă lui Great-Eastern un şir de şaisprezece ambarcaţiuni agăţate de portmantourile-macara. în seara aceea totul fu terminat. Bulevardele măturate nu mai aveau deloc noroi, căci armata de curăţâtori trecuse pe acolo. încărcarea vasului se încheiase. Alimentele, mărfurile, cărbunii ocupau cambuzele, cala şi

cât şi fochişti. având fiecare câte zece cuptoare. nu vă împiedicaţi. Lui i se datora dispunerea cablului transatlantic. major. în acele condiţii se putea însă pleca. o fizionomie calmă. le striga de fiecare dată marinarilor săi: — Hai. bronzat. Câţiva mateloţi pregăteau patru tunuri groase care trebuiau să salute oraşul Liverpool la trecerea noastră. fiindcă ştiţi că am obiceiul să mă enervez repede! în afara acelui stat. timonieri şi muşi. dădea ordine cu voce aspră. pe catargul cel mare. De altfel. repartizaţi în puncte diverse ale navei. cu un semn particular — o bucăţica din batista sa albă ieşea din buzunarul hainei sale albastre cu trei şireturi aurite.buncărele. am văzut fluturând pe catargul velei foc pavilionul american. aburii fură trimişi în cilindrii maşinii motrice a cârmei. Totuşi. care. avea vocea plăcută. avea alură de lup de mare şi trebuia să fi trecut pe la şcoala acelui amiral francez. şi un voluntar. Căpitanul Anderson era un marinar cu mare reputaţie în domeniul comercial britanic. Pe 26 martie. îmbrăcat cu eleganţă. Era uşor de descris: un om plin de viaţă. deşi e adevărat că a lucrat în condiţii mult mai bune decât ceilalţi. de plecare. aspect englezesc. steagul francez. atât instalatori. Apoi se îmbarcară toţi pe tenderul care-i aştepta. alert. un secund. maiştri. Cât despre echipajul propriu-zis al steam-ship-ului. M-am culcat cu speranţa că a doua zi vom porni pe mare. iar către orele unsprezece tapiţerii terminară de bătut ultimele cuie şi vopsitorii de zugrăvit ultimele panouri. Gabierii alergau pe vergi şi efectuau o mulţime de manevre. A reuşit acolo unde predecesorii săi eşuaseră. specific marinei engleze. iar mecanicii recunoscură că ingeniosul aparat funcţiona perfect. ochii puţin înroşiţi. copii. Era înalt. pentru a pregăti aparatele. doi ofiţeri secunzi. insuficient scufundate. Cred că era un ofiţer al flotei detaşat pentru un timp la bordul lui Great-Easterm. adică o sută de focuri de condus. Soarele apărea mai mereu printre norii ce se deplasau cu viteză. dispunând de Great-Eastern. mergea cu un pas sigur şi uniform. în sfârşit. la revărsatul zorilor. De îndată ce fu suficientă presiune. cinci locotenenţi. gabieri. steagul englez. ordine pe care le repeta şeful de echipaj cu un răget de leu gripat. Cele cinci coşuri scoteau deja rotocoale de fum negru. un om de toată isprava. Avea în jur de cincizeci de ani. lucrul acesta îi preocupa prea puţin pe cei de pe Great-Eastern. steamerul nu atinsese încă linia de plutire. acesta cuprindea în jur de o sută de . ajutori de maiştri. în momentul luptei. studia orice detaliu. căci roţile. Statul major se compunea dintr-un căpitan. maşinile se mai aflau sub comanda unui inginer şef. Oricum a fost. într-adevăr. Se întindeau la maxim corzile de la capetele lor agăţate de bastingaje. clipea des din ochi. CAPITOLUL UI Great-Eastern se pregătea. iar pe cel de lângă cârmă. nu-şi ţinea niciodată 6 Jules Verne mâinile în buzunare. un batalion. Secundul navei contrasta vizibil cu căpitanul Anderson. Toţi ofiţerii erau la bord. cu zece cazane. tot francez. Deşi pe mare vântul trebuia să fi fost destul de puternic şi să sufle tare. Vremea era destul de bună. picioarele crăcănate ce-l scuteau de orice surpriză pricinuită de ruliu. trebuiau să producă o împingere UN ORAŞ PLUTITOR 6 minimă pentru ca vaporul să se deplaseze. L-am găsit ca fiind un om foarte amabil. Marinar activ. printre care un francez. sau ungatori care nu părăseau niciodată adâncurile vasului. Nu m-am înşelat. barba neagră şi deasă. cu faţa mare şi surâzătoare. Un abur cald ieşea din puţurile profunde care permiteau accesul la maşini. batalionul era la datorie zi şi noapte. întotdeauna purta mânuşi. Era un inconvenient. Sub ordinele sale se găseau două sute cincizeci de oameni. părul blond menţinându-şi nuanţa în ciuda timpului şi a vârstei. succesul acela i-a adus titlul de „Sir". care i-a fost conferit chiar de regină. ajutat de opt sau zece ofiţeri mecanici.

după ce acoperi pavoazid lui Great-Eastern cu fumul său. care puteau să conţină un întreg mobilier. agăţaţi de pasarele. care trebuia să conducă traversarea Liverpool—New-York. mi-a răspuns compatriotul meu. după încuietorile multiple. amestecate. fără ţipete. englezi. din Montreal. Văzându-mă. pe cala destinată plecării. canadieni. recunoscute după luxul materialului din care erau confecţionate. i-am zis unui locotenent. truse de călătorie micuţe şi de o eleganţă perfecta. tu aici? — Chiar eu. reprezentantul acelei Telegraph Conslruction and Maintenance Company. după acoperitoarele din pânză pe care se detaşau două sau trei iniţiale. aşa cum fac oamenii echilibraţi. de pe insula Molene. din New-York. din San Francisco. La douăsprezece şi jumătate. toată lumea se afla la post. M-am întors spre partea din faţă a vasului şi m-am trezit lângă tânărul pe care-l zărisem pe cheiul de la New-Prince. să introducă nava în rada portului Brest. plin de afecţiune. nu m-am înşelat atunci când am crezut că te-am zărit. Francezii însă au crezut că trebuie să urce ca la asalt şi au făcut-o milităreşte. tot acel talmeş-balmeş dispăru în magazii. i-am strigat. în plus. lăzi cât vagoanele. saci. Cartea sa de vizită sau numele lui. domnul şi doamna Alfred Cohen. Era populaţia unui oraş! UN ORAŞ PLUTITOR 7 La unsprezece şi jumătate se semnală tenderul. un prânz se servea chiar atunci. Fabian. Am văzut acolo. onorabilul John Rose. o mie de colete de toate formele. — încep să cred că vom pleca totuşi azi. — Sunt mulţi? — O mie doua sute. în curând. întinşi pe tambure. yankei. Aşadar. De îndată ce un pasager punea piciorul pe puntea steam-ship-ixlm. nemţi şi doi sau trei francezi. din Canada. care contribuise în afacerea respectivă cu douăzeci de mii de livre. dar eu nu te-am observat. prietene! 16 Jules Verne — Prin urmare. Tenderul ajunse la baza scării de la tribordul uriaşului vapor. onorabilul Mac Alpine. Pilotul care trebuia să-I scoată pe Greal-Eastern de pe râul Mersey era la bord încă din ajun. fără grabă. o mie trei sute. iar la întoarcere. valize americane sau englezeşti. se opri şi-mi întinse o mână pe care i-am strâns-o imediat. Am rămas pe punte să urmăresc toate detaliile îmbarcării. domnul şi doamna Whitney. Printre francezi se găsea fondatorul Societăţii Celor Speriaţi de Great-Eastern. acum câteva zile. de lângă Ouessant. între toţi se distingeau celebrul Cyrus Field. plin de pasageri ascunşi prin cabine. — Şi mergi în America? — Desigur. începu apoi nesfârşita ascensiune a bagajelor şi a pasagerilor. De altfel. toate bagajele erau transbordate. — Probabil că nu. din New-York. scris pe o bucăţică de hârtie. Nu trebuie uitat că anglo-saxonii ştiu bine să combată plictiselile unei traversări prin mânuitul furculiţei. hamali şi ghizi coborâră pe tenderul care pormi. — Nu-i mai aşteptăm decât pe călătorii noştri. necesari pentru servirea pasagerilor. mai erau două sute de stewarzi. după strălucirea aramei.oameni. adică în depozitele uriaşe. erau suficiente pentru a-i asigura stăpânirea. peruvieni. Am zărit şi pilotul francez. erau californieni. prima lui grijă era să ajungă în sala de mese şi să marcheze locul şi tacâmul ce aveau să-i aparţină. Aşa cum am aflat mai târziu. cocoţaţi pe muntele de colete care se vedea pe punte. iar ultimii manevranţi. de aceea mesele erau pline de felurite mâncăruri. Am un concediu de câteva luni şi cum aş putea să mi-l petrec mai bine decât alergând prin lume? . de toate mărimile. — Tu.

dragul meu prieten. Un fizionomist ar fi recunoscut. nu se odihneau nici o clipă. strângându-mi mâna emoţionat. Dar. cu mişcări febrile. Inginerul dăduse drumul la presiune. am venit să găsesc Great-Eastern pentru a face traversarea împreună. Se auzeau gemetele cazanelor din adâncul navei. Steam-ship-vl îşi ridica ancorele. Cea mai uşoară atingere a acelui colos ar fi fost un dezastru. Pentru a obţine imediat acea forţă considerabilă.— Binecuvântată fie întâmplarea care te-a făcut să alegi Great-Eastern pentru plimbarea asta! — N-a fost întâmplarea. UN ORAŞ PLUTITOR 8 Pentru a ridica ancora în acele condiţii era nevoie de eforturi considerabile. maşina fu insuficientă. trebuiau împinşi aburii proveniţi din cazane în cilindrii respectivei maşinării. o înfrunta cu partea din faţă. Tocmai vroiam să-i răspund la acea observaţie justă. dimpotrivă. până azi am crezut că maşinile sunt făcute ca să-i ajute pe oameni. unul dintre călători. slab şi nervos. era mai stăpân pe navă şi mai sigur pe manevrele subtile în mijlocul construcţiilor numeroase care jalonau râul. chiar de la început. — Vii din India? — Cu Godavery. Căpitanul Anderson alesese momentul acela pentru a pleca. un foarte bun tovarăş de drum. mi-a zis el. din seria saloanelor de lux. ai cărui muşchi zigomatici. Era pregătit. Căpitanul Anderson improviza nişte pârghii. dacă pot. prin urmare. De altfel. al cărei număr se găsea pe biletul său. — Domnule. îmi răspunse. care m-a debarcat la Liverpool alaltăieri. Era un om scund. mari rotocoale de fum au ieşit prin coşurile uriaşe ale steamerului. nerăbdător şi dezamăgit de încetineala aceea. Vaporii şuierau prin conducte. Eram în momentele acelea pe duneta din faţa. — Ca să mă distrez. aşadar. Observam toate detaliile operaţiunii şi progresul manevrei de plecare. un tip de vas destinat acestei operaţiuni. era disponibila pentru ridicarea ancorelor o maşină de şaptezeci de cai-putere. dar acum am înţeles că oamenii sunt făcuţi ca să ajute maşinile. întindea la maximum lanţurile. căpitanul Fabian Mac Elwin. că lucrurile importante ale vieţii trebuiau să-i apară numai prin partea lor plăcută acelui filozof al şcolii lui Democrit. un vânt violent dinspre sud-est sufla asupra sa şi îşi unea acţiunea cu cea a fluxului. ca să-i evite forţa. ci. în clipa următoare. steam-ship-u\. fiindcă lungimea lui Great-Eastern nu-i permitea să evolueze pe Mersey. cum nu ne-am mai întâlnit de câţiva ani. a venit să trudească la scosul lanţurilor. în plus. Fură obligaţi să-i vină în ajutor. Mareea urca încă. Mai întâi. care acţiona apoi direct asupra cabestanului ce trăgea greutatea. au trebuit să ridice ancora. Câteva vibraţii anunţau că maşinile erau încercate. Nefiind împins de apă. ai cărui ochi abia se vedeau printre pliurile din jurul lor. împreună cu un mare număr de pasageri. iar Great-Eastern. maşini foarte puternice pentru a smulge ancorele grele de pe fundul noroios al apei. Vasul putea porni. Eu şi interlocutorul meu ne-am repezit imediat în partea . dar lucrul acesta se făcea foarte încet. Am citit într-un ziar că vei merge cu acest vas şi. să coboare pe râu. Un anchorboat. când se auziră strigăte puternice. înfruntând-o. observându-l că era palid şi trist. dar cabestanele n-au fost suficiente şi a trebuit să se folosească aparatura mecanică de care dispunea Great-Eastern. Trebuiau folosite. în partea anterioară a navei. Ceea ce se şi întâmplă. necesari în actul râsului. Lângă mine. Era de aşteptat să fie. aşa cum am constatat mai târziu. ridica des din umeri şi adresa neîncetat maşinii vorbe de duh. oricâtă putere avea. şi cincizeci de oameni din echipaj înfăşurară cablul gros. împins de curent. CAPITOLUL IV Fabian m-a părăsit apoi pentru a se instala în cabina 73. Fabian? l-am întrebat. prin tuburile de eşapament şi cădeau apoi ca o ploaie fină pe punte. — Şi de ce călătoreşti.

domnule! Cu cine am onoarea? — Cu doctorul Dean Pitferge.din faţă.. cabestanul se învârtise irezistibil în sens contrar sub acţiunea impresionantă a lanţurilor. După câteva minute. priveau peisajul presărat cu coşuri de uzine. Se dădu ordinul de plecare. deşi se îndepărtase deja. Un locotenent se plasă lângă aparatul de semnalizare al elicei. . toţi oamenii care lucrau la pârghii fuseseră măturaţi. iar mateloţii merseră pe puntea din faţă ca să spele sângele ce era împrăştiat pe jos. Tenderul se îndepărtă apoi. alţii zăceau în continuare. iar în stânga. înfruntând curentul din faţă. ucişi sau răniţi. nu oferea steam-ship-ulm decât o trecere sinuoasă. Printre cei din urmă se număra şi şeful de echipaj. mi s-a părut asemenea uneia dintre bărcuţele pe care copiii le lansează în bazinele din Green-Park sau pe Serpentine-River. Oamenii fuseseră răsturnaţi. acoperite de cuverturi. Se săturase deja de Great-Eastern. aceia trebuiau debarcaţi imediat. în cazul că maşina cu aburi s-ar fi defectat. Priveam micul vas care se îndepărta cu viteza maximă.era la adăpost. 18 Jules Verne Scăpate din sáchetele lor sfărâmate. vasul luneca prin cursul îngust al râului. am crezut că vom lovi un vas cu trei catarge care deviase în mijlocul curentului şi al cărui stâlp orizontal din faţă atinse coca lui Great-Eastern. Un pinion al maşinii se sfărâmase. loviţi violent în faţă sau în stomac. dacă se dorea utilizarea mareei pentru ieşirea steam-ship-ulm. Răniţii erau conduşi spre infirmerie. alţi patru timonieri vegheau în spatele sau. că un pasager. fiindcă în dreapta era amplasat Liverpoolul. altele urcând sau coborând. Pentru o clipă. Şi când. încât evenimentul nu produsese un efect deosebit la bord. cu recomandarea de a reveni de urgenţă pe Great-Eastern. Cu ajutorul acelui anchor-boat. am privit nava aceea care nu cântărea mai mult de şapte sau opt sute de tone. un scoţian din Dundee. şi nu mai lipsea decât ca apa să înceapă să se retragă pentru a coborî şi el pe râu. În privinţa celor patru morţi. Unii se ridicau. fură coborâte şi depuse pe puntea tenderului. profita de împrejurări ca să se întoarcă cu tenderul. Birkenhead. Plecarea nu mai putea fi întârziată. tovarăşul meu cu figură ironică murmură aceste cuvinte: — Călătoria începe bine! — Foarte rău. din înălţime. Scara nu fusese încă ridicată. Ceasurile din Birkenhead anunţau ora unu. Nenorociţii. ucigând patru mateloţi şi rănind doisprezece.. aflată în partea din spate. barele loviră în jurul lor. unele staţionând. s-am îndreptat spre zona cu pricina. Fără excepţie. iar cele patru cadavre. gata să facă manevrele necesare cu ajutorul unor roţi imense ce se ridicau deasupra panoului cu zăbrele.. sufocat de nave. Căpitanul şi pilotul urcară pe pasarelă. Timonierul se afla între ei. altul lângă cel de semnalizare al instalaţiilor de pornire. Great-Eastern. CAPITOLUL V Operaţiunea fu reluată. sub mâna pilotului său. rănit uşor de o bară ruptă. elicea începu să se bălăcească în spate. în sfârşit. Paletele loviră încet apa. Şocul fu însă evitat. . Trebuie spus. evoluând ca o balenieră sub vâsla unui timonier viguros. Când m-am întors. Unul dintre medicii de la bord plecă cu ei ca să-i însoţească până la Liverpool. sensibil la cele mai mici modificări ale cârmei. lângă mica roată destinată să modifice poziţia cârmei. lanţurile fură ridicate şi ancorele părăsiră. nu erau decât o rotiţă dintr-un angrenaj şi puteau fi înlocuiţi fără mult zgomot. Din 20 Jules Verne prudenţă. iar vasul enorm să se deplaseze. urcaţi pe duneta din faţă. acesta acostă iar nava. Se făcu semn tenderului să se întoarcă. de asemenea. Ne repezirăm spre nefericiţi. fundul noroios. Cea mai mare parte a oamenilor. De altfel. anglo-saxonii au o asemenea indiferenţă pentru viaţa oamenilor. Dar. Mersey..

erau dispersaţi pe vergile de pe catarge şi aclamau uriaşul. după ce am traversat primele două săli. nu părea altceva decât o bărcuţă. dar steam-ship-ul nu resimţea acest lucru. Steam-ship-ul nostru se alinie lângă Tripoli. se pierdu. cu entuziasmul de care sunt în stare englezii la plecarea unei nave. pe care zgomotul uralelor nu putea să le acopere. Tenderul făcea eforturi să ne ajungă din urmă. câteva strigăte ne salutară pentru ultima oară. îl aducea pe cel de-al doilea doctor de bord. folosit pentru transportul emigranţilor şi care. Marinarii de pe Lord Clyde. şi coasta din comitatul Galilor. Din înălţimea dunetelor de pe vasele ancorate pe râu. chiar dacă nu ar fi fost decât o barcă ce ar fi urmat să se plimbe printr-un golf. un drum de vamă. Deşi vântul bătea din faţă. Pe la ora trei. astfel că nici zgomotul conversaţiilor. nici muzica pianului. neuniform profilată. Cele patru tunuri care trebuiau să salute oraşul tăcură. încărcate până la refuz cu spectatori. Great-Eastern se găsi printre calele-debarcader din Liverpool. muzicile ne trimiteau armonii minunate. pilotul nostru coborî în acelaşi mod până la barca sa care-l aştepta şi ai cărei vâslaşi erau dotaţi cu câte o centură de salvare plutitoare. căreia eterna ei verdeaţă i-a adus numele de Coasta-deSmarald. se fluturară batistele. iar pe malul stâng al lui Mersey. Fumul nu mai întuneca peisajul. viteza lui Great-Eastern crescu. nu se constatau nici ruliul. apărură vilele. se ridicară braţele. Sub forţa roţilor de lemn şi a elicelor. nici tangajul. navă de război ce staţiona în faţa bazinelor. un semafor izolat care se strâmba la navele din larg. mărginită de coastă. strigătele începură să se stingă în depărtare. Bărcile. Steagurile urcau şi coborau neîncetat în onoarea lui Great-Eastern. La ora şapte dimineaţa. Steagurile noastre. CAPITOLUL VI A doua zi. Great-Eastern naviga cu tribordul paralel cu coasta accidentată a Irlandei. în ciuda capacităţii sale de două mii de tone. mă bazam pe indiferenţa manifestată de Great-Eastern. Un ruliu aproape imperceptibil balansa uşor steamerul. iată ce anima ţinutul. nu era foarte agitată. UN ORAŞ PLUTITOR 10 Treptat. dar marea. . Câţiva pasageri se plimbau deja încolo şi încoace. o toaletă o mobilau suficient. ajunse la micuţa şi încântătoarea goeletă care-l aştepta sub rafalele de vânt. un pachebot al liniei Cunard. i se aruncă o scară de frânghie pe care respectivul o urcă. în curând. în curând se aplauda. nu ajungeau până la mine. Când nava acostă. O canapea. Către ora patru. un pat. Apoi. întinse rigid. După câteva clipe. Vântul dinspre sud-vest sufla în rafale.Curând. din respect pentru morţii pe care tenderul îi aducea pe ţărm chiar în clipele acelea. căpitanul Anderson opri. o tramă de abur alb ce marca trecerea unui tren printre două coline. Curând întunericul acoperi marea. Dar. în sfârşit. Vântul sufla în rafale. Great-Eastern depăşise calea navigabila a lui Mersey şi intrase în canalul Saint-Georges. 11 Jules Verne Ajuns pe duneta fumoarului. Marea se agita deja. Câteva case singuratice. Dar strigătele formidabile înlocuiră detunăturile care sunt expresia politeţii naţionale. Un al doilea şir de cabine o separa de salonul din faţă. forfoteau pe Mersey. de la platforma farului şi de pe parapetul bastionului. în noapte. pe 27 martie. marcată de înălţimea de la Holy-Head. Câmpul luă locul pereţilor din cărămidă. nu făceau nici un pliu. ici şi colo. îmi alesesem o cabină bine luminată prin intermediul a două hublouri. Şi cum se mai răspundea acelor saluturi! Ce ecouri provocaseră pe chei! Mii de curioşi acopereau zidurile din Liverpool şi Birkenhead. deşi cu mare greutate. am zărit întinderea lungă a ţărmului. Oricum. casele de pe cele două maluri începură să se rărească. Mai agil decât el. am ajuns pe punte. Ne reluarăm drumul imediat. Era ca o cabană izolată în extremitatea unui oraş de munte. care nu lipseau deloc la bord.

căpitanul Corsican. E teroarea junglei. reluă Fabián. şi nu datează de mai mult de şase săptămâni. deşi suntem burlaci. prin Canalul Suez. le depunea la Liverpool. Steamerele treceau scuipând fumul negru. Ducem existenţă pe jumătate militară. traversând strâmtoarea cu o viteză de optsprezece mile pe oră. ce contează din moment ce concediul nostru se scurge?! . UN ORAŞ PLUTITOR 2-3 — Pentru asta. deşi nu avea o viteză prea mare. şi iată că tenderul ne-a adus ieri lângă tine. pe jumătate ţărănească. surâzând. dragul meu Fabian. Nu mă înşelasem asupra profesiunii sale. Abia ajunsesem pe punte. se pregăteau să plece în larg. Deja nu mai suntem acolo. nici căpitanul Corsican nu veţi regreta decizia pe care aţi luat-o. marea prezenta o nuanţă murdară de verde. fumegând. imediat. care circula cu o viteză foarte mare. un steamer pur-sânge. iar fruntea sa se încreţi o clipă ca după o amintire dureroasă. Ultima scrisoare pe care am primit-o de la tine. Voinicul acela reprezenta tipul de ofiţer englez: fruntea înaltă. în fâşii. din America sau din Mările Sudului. Căpitanul Corsican şi cu mine am sosit la Liverpool şi aveam intenţia să trecem la bordul navei China. cred că nici tu. Numeroase nave. — Ce contează. Către ora nouă. căpitanul Corsican şi cu mine ne-am salutat. Great-Eastem îşi modifică drumul cu un cart înspre vestnord-vest. O traversare a Atlanticului cu acest imens vas nu are cum să nu fie foarte interesanta. iar mustăţile lungi. transatlantice sau cargouri.între coastă şi noi.Dragul meu Fabián. i-am răspuns. — Am fost până acum trei săptămâni. pierdute între favoriţi. strângându-i mâna. — Abia ne-am vâzut ieri.. Fabián. cu maşinile în funcţiune. prietene. toate semnele acelei calităţi atât de rare pe care o putem numi „curaj fără furie". e. Am obţinut un concediu de un an şi. Nu ne-am văzut de trei ani. Făcurăm cunoştinţa curând cu Queen's Town. Vântul era încă rece. — Prietenul meu Archibald Corsican. după cum era moda zilei. i-am zis căpitanului Mac Elwin. care nu sunteţi marinari de meserie. Acolo se găseau tot felul de nave.. Mărturisesc că. —. de la minunata călătorie pe care am fâcut-o împreună în ţările scandinave. Corespondenţa dusă astfel câştiga o zi faţă de cele mai rapide transatlantice. ca o placă neregulată pătată de sulfat de cupru. ca Gladiateur sau FUle de l'air. ca şi mine. Totuşi. Eram cu atenţia atrasă de manevrele de plecare. privirea sigura. Era o ocazie deosebită. Marea Roşie şi Franţa. bricuri sau goelete. N-am ezitat o clipă. în cursul căreia mai mult vânăm decât facem expediţii războinice. un mic port în dreptul căruia manevra o flotă pescărească. — Bătrâna noastră Anglie! zise. care aparţine liniei Cunard. umerii degajaţi. ne aflăm pe o navă englezească. lua scrisorile şi. specifică ofiţerilor indieni. zbura ca un praf. Am aflat că vei fi la bord: devenea o plăcere. navă foarte utilă. într-adevăr. şi îşi lăsau sacii cu corespondenţa. căpitan al regimentului 22 din armata Indiei. Trei flamuri diferite flutură deasupra capetelor noastre şi demonstrează că ne aflăm pe un teritoriu franco-anglo-american. dar e închiriată de o companie franceza şi ne duce în America. Un pachebot. Un expres. dar fără a se citi severitate pe chipul său. vase cu aburi sau corăbii. când am aflat ca Great-Eastem urma să încerce o nouă traversare între Anglia şi America. Great-Eastern. le ducea la Dublin în câteva ore. lăsau bărbia descoperita. îmi zise Fabian. îndeosebi pentru voi. zise Fabián. purta timbrul din Bombay. am hotărât să lăsăm pentru un timp în pace carnivorele din peninsulă şi să venim să respirăm câteva molecule de aer european. barba blondă. Aveam dreptul să te cred tot la regimentul tău din India. Ştiu doar că nu datorez întâmplării faptul că te-am întâlnit la bordul Eastern-ului. Ţi-l prezint chiar pe căpitanul Archibald ca pe un mare nimicitor de tigri. îmi răspunse Fabián. îl întovărăşea unul dintre prietenii săi. un om ce avea şase picioare înălţime. că se înfiinţa şi căpitanul Mac Elwin. uşurinţă şi libertate în mişcări. daca datorita mie ai luat decizia de a veni aici. am sosit foarte repede în bătrâna noastră Anglie. După prezentări. Ceaţa. într-un cuvânt. le depăşea fără probleme.

ar fi fost dus până la sacrificiu. care făceau obiectul unei plăţi separate. curând. puse de călători. menţionata pe o mică hârtie. lungile bulevarde deveniră pustii. Guvernantele UN ORAŞ PLUTITOR 2-5 şi îngrijitoarele supravegheau bebeluşii. Alţii degustau cu evidentă satisfacţie tartele şi alte bunâtâţuri ale desertului. sticlele şi paharele. pe urmele căruia pornise. Se distingea totuşi destul de greu. îşi lansau baloanele. Pe la patru şi jumătate. De patru ori pe zi. spre marca satisfacţie a pasagerilor. punţile se populară din nou. puteau mânca fără teama. nu pe valurile oceanului. se jucau cu cercurile. fost vameş. lichioruri sau alte băuturi. Exista.Corsican. Apoi vom vizita Marile Lacuri. Pasagerii invadară duneta. Se afla acolo. Vom coborî pe Mississippi până la New-Orleans. în mijlocul Parisului. cei care aduceau mâncarea veneau cu vinuri. Archibald Corsican mi s-a părut a fi la curent cu situaţia. în acea clipa. devorau fripturile de vacă în sânge. al cărui devotament. acolo unde am reuşit să mă plasez în apropierea lui Fabian şi a căpitanului . Aşa e viaţa. Din America vom merge în Africa. Către ora trei. Comesenii. o nenorocire în viaţa lui pe care încă mi-o ascundea şi despre care nu amintise nimic nici în scrisorile lui. la douăsprezece şi jumătate pentru prânz. fugeau. slabe şi palide. cu un sfert de oră mai devreme. la rândul său. unii făcând de cart pe pasarela şi supraveghind compásele. bârbaţi. lucrau. Ofiţerii de bord se duceau şi se întorceau. Te-ai fi crezut într-un restaurant de pe bulevard. şi. înnoind lucrurile din jur! Peste câteva zile vom fi la New-York. Platourile cu bucate. Stcnm-ship-ul nu resimţea ondulaţiile valurilor. Cei mai mulţi dintre pasageri fumau şi se plimbau. Se auzi trompeta. unde leii şi elefanţii şi-au dat întâlnire pentru a sărbători venirea căpitanului Corsican. Numeroşi stewarzi se grăbeau să servească. în câteva clipe. La cererea fiecăruia. la şapte şi jumătate seara pentru ceai. instrumentul răguşit răsuna astfel: la ora opl şi jumătate pentru micul dejun. Grcnl-Eiistcm ajunsese la două lungimi de cablu de un pachebot. comesenii se aşezau pe locurile lor în vastele saloane. sunetele unei orgi plasate într-o mare încăpere din partea posterioară a vasului şi acordurile a două sau trei piane Pleyel care-şi făceau o deplorabilă concurenţa în saloanele inferioare. Fiecare acţiona foarte convingător. care bea coniacuri fine de trei dolari sticla. începerea mesei. Uriaşul îi înapoie.Ne trebuie mişcare. Dintre toţi. suspinând adânc din când în când. conversaţia noastră se întrerupse. goleau în pahare conţinutul unui Oeuf a la coque. salutul. iar apoi ne vom întoarce să impunem cipailor voinţa metropolei! Jules Verne Fabian vorbea cu o volubilitate nervoasă. unde îmi voi îmbrăţişa sora şi nepoţii pe care nu i-am mai văzut de atâţia ani. discutau sau citeau. dacă s-ar fi ivit ocazia. californicnii se distingeau prin aptitudinea lor de a bea multă şampanie. Câţiva americani burduhânoşi se balansau pe scaunele lor. Doamne înalte. pregătite cu măiestrie. aşezate pe scaune pliante. Masa odată terminată. datorita cetii care . râsete puternice se iscarâ din senin. o spâlâtoreasâ îmbogăţită din San Francisco. Oamenii se salutau şi se comportau de parcă s-ar fi plimbat prin Hyde-Park. să ucidem prezentul. care făcea cursa spre New-York şi care saluta uriaşul marilor ce trecea pe lângă el. Stewardul anunţa. Ii purta o prietenie adâncă lui Fabian. pământul încă se mai vedea cam la trei mile distanţa de noi la tribord. Patru rânduri de mese mobilau acele mari încăperi. deseori ridicole. circulau dintr-o parte în alta. Două sau trei domnişoare. Trebuie să uităm trecutul. păstrau o imobilitate şi o perpendicularitate perfecte. evident. Deasupra. lângă soţul ei. în ciuda vâjâitului vântului. Era Propontis. dispuse în suporţi anti-ruliu. femei şi copii. alţii răspunzând întrebărilor. la patru dupa-amiaza pentru cină. Copiii ţipau. aşa cum ar fi făcut daca s-ar fi aflat pe nisipul de la Tuileries. Pârea a fi fratele mai marc al lui Mac Elwin acel înalt căpitan englez. care era mai tânăr decât el cu câţiva ani. Femeile. Se auzeau. cu dinţi din argint. Vom face o trecere pe Amazon.

două sute şaptezeci şi patru aveau fiecare mai puţină populaţie decât acea subprefecturâ plutitoare. Pentru cei doritori de comparaţii. Era farul de la Fastenet. Mai erau treisprezece compartimente. In partea din faţă fuseseră instalate spălătoria şi oficiul echipajului. pentru eliminarea aburului de la maşina elicei. adevărate capodopere ale cazangeriei. dispuse între bord şi stingher şi care aveau optzeci şi şase de centimetri înălţime. Acele încăperi minunate primeau lumina zilei prin vitraliile laterale. ceea ce însemna că lungimea vasului era dublă faţă de a oricărui pachebot transatlantic. altele erau plasate la etajul inferior. Celelalte trei din spate sunt numite after-main-mast. foarte proeminenta. plasat pe o stâncă izolata. Lăţimea lui era de douăzeci şi cinci de metri. unele comunicau printr-un palier. N-ar fi avut. aşadar. suprafaţa de velatură a vasului era de cinci mii patru sute de metri pătraţi. Avea două sute şapte metri şi jumătate între perpendicularele ridicate. UN ORAŞ PLUTITOR 13 Maşinile lui Great-Eastern puteau fi considerate adevărate capodopere. Nimic nu era mai uimitor decât să constaţi că imensele agregate funcţionau . când îşi ducea numărul maxim de călători. In interiorul lui Great-Eastern. nu prezenta nici şanţuri. vasta cocă fusese amenajata judicios. superioară celei a turnurilor catedralei Notre-Dame. iar trei. Partea sa din faţă. Erau nişte cilindri enormi. CAPITOLUL VII Am spus ca lungimea lui Greul-Eastern depăşea doi hectometri. prin urmare. Coca lui Greiit-Eastern rezista la cele mai puternice lovituri date de mare. şaizeci şi cinci de centimetri. Mai erau dispuse patru rânduri de cabine pe care le separa un coridor. Zece mii de 13 Jules Verne tone de fier fuseseră folosite la construcţia acelei structuri şi trei milioane de nituri asigurau perfecta asamblare a plăcilor care formau bordul navei. separate prin pereţi etanşi. un alt mare salon. al treilea şi al patrulea catarg erau făcute din ţevi fixate cu buloane. Cel mai înalt stâlp de susţinere al velaturii avea o înălţime de două sute şapte picioare. Etrava sa dreaptă era găurită de nări prin care ieşeau lanţurile pentru ancoră. Mai în spate. Noaptea se apropia cu repeziciune. decorat cu lustre.anunţa o furtună. dintr-un capăt în altul. Liniile lui Great-Eastern erau foarte alungite. asigurându-le astfel securitatea din punct de vedere al inundaţiilor sau al incendiilor. Pe velele imense ale celui de-al doilea şi ale celui de-al treilea catarg ar fi putut să facă. Din cele trei sute şaptezeci şi trei de arondismente ale Franţei. Din primele trei catarge. După aceea. de o parte şi de alta. Putea transporta zece mii de pasageri. iar dacă socoteai şi tamburele laterale. devenea de treizeci şi şase de metri. înalţi de treizeci de metri şi cincizeci de centimetri. geamuri pictate. aş putea spune că era cu o treime mai lung decât Podul Artelor. Pe punte se ridicau şase catarge şi cinci coşuri de fum. catargul cel mare. Era dublă şi se compunea dintr-o încrengătură de celule. In total. Cei şase stâlpi uriaşi erau susţinuţi de hobane şi gal-hobane metalice. iar în cursul acesteia noi trebuia să depăşim Capul Clear. cum să evolueze pe Sena. nici ridicaturi. aceasta fiind. trei vaste dining-rooms prezentau aceeaşi dispunere faţă de cabinele din jur. iar ultimul. aşezate între elegantele coloane aurite şi comunicau cu puntea superioara prin scările largi cu trepte metalice. din cea mai bună pânză realizată de fabrica regală din Edinburg. mizenne-mastşi after-gigger. pe conturul dat de linia de plutire. cel mai avansat punct al coastei irlandeze. Cât despre coşuri. Vele de anumite forme şi dimensiuni sunt prinse de aceste catarge şi de vergile orizontale. cu acces printr-o scară specială. două dintre ele erau necesare pentru maşina care punea în mişcare enormele roţi de lemn. cu uşurinţă. manevre o companie de soldaţi. Great-Eastern deplasa douăzeci şi opt de mii cinci sute de tone. lampadare. fiind foarte reuşită. Urma salonul damelor. Curând se observă o lumină. Puntea superioară măsura doua sute zece metri. Al doilea. două erau pentru velele foc.

era foarte zbuciumată. aceasta datorita forţei sale exercitate de cei o mie trei sute de cai putere. Pământul nu se mai zărea. de culoarea ardezici. elicea. Suprafaţa radiantă caloric a patru cazane era de şapte sute optzeci de metri pătraţi. Vesela se izbea de duşumea. engine-screw-\i\ număra patru cilindri ficşi. cântărind şaizeci de tone. Great-Eastern mai avea încă şase maşini auxiliare pentru alimentare şi punere în funcţiune. când un corp mi se rostogoli la picioare. aranjate provizoriu. Independent de aceste mecanisme. am traversat salonul cu ajutorul mâinilor şi picioarelor. în sfârşit. descriau în aer imense arce de cerc. era foarte alunecoasa. am reuşit sa ajung până la tamburul de la tribord. loveau aerul cu paletele. Puntea. Un tumult neobişnuit răzbea din salonul vecin. Avea o turaţie de douăsprezece rotaţii pe minut şi contrasta evident cu maşina elicei. şi a trebuit să umblu în patru labe pe duşumea. GrcatEastcm. aşadar. părea ca se balansează într-un leagăn pentru copii. a căror cursă era de un metru şi optzeci de centimetri. . bine înfipt pe pasarela. în jurul nostru nu era decât o imensă circumferinţă marcată de linia apei pe fondul cerului. m-am agăţat viguros de un tachet.cu precizia unui ceasornic. Sacii şi valizele se apropiau şi se îndepărtau. Ofiţerul dc cart. Capul Clear fusese depăşit în cursul nopţii. precum şi cabestane. acţionau direct pe arborele elicei. aburii jucau un rol important în manevrele vasului. cuplaţi perechi şi dezvoltând o cursă de patru metri douăzeci şi şapte de centimetri. scufundându-se alternativ. fără un punct de sprijin. când am ajuns pe punte. Se compunea din patru cilindri oscilanţi. CAPITOLUL VIII Noaptea de miercuri spre joi fu destul de rea. prin mijlocul movilei de bagaje. Catargele sale. care era mai rapidă. Uşile se închideau şi se deschideau. izbind cu zgomot mesele şi băncile. Din tachet în tachet. în mijlocul căruia două sau trei sute de colete. Dar. mai nervoasă. părea că se ridică precum un balon în aer. pereţii gemeau. am înţeles ca vântul se intensificase şi că steam-ship-u\ nu mai rămânea indiferent la valurile care îl luau pe sus în mijlocul mării. Era imposibil să te iii pe picioare. şi pistoanele lor. După aceste semne. lovit dintr-o parte de furtună şi neconlând pe nici o pânză. Urcam scările în genunchi. Aşa arăta steam-ship-ul fără pereche şi uşor de recunoscut dintre celelalte. cu un diametru de doi metri şi douăzeci şi şase de centimetri. mă pregăteam. sticlele şi paharele se ciocneau în suspensiile lor mobile. tangajul era nesemnificativ. se deplasa deplorabil. Am ieşit apoi din cabină. Acel cngine-paddle funcţiona cu un calm maiestuos. Lucrau împreună doi câte doi. De asemenea. dispuşi orizontal. ca un ţăran roman care urca treptele dc la „Scola sania" a lui Pi lat din Pont. Cabina mea se agita foarte tare. iar cu cealaltă m-am îmbrăcat chinuit. Sub presiunea produsa de cele şase cazane. mai ales cei din lemn de fag. dar raliul era foarte greu de suportat. Presiunea medie era în jur de un kilogram şi şaptezeci şi şase de grame pe centimetru pătrat. să mă proptesc de unul dintre pontilelc pasarelei. Ar putea fi Great-Eastern ". scândurile se crâpau. Puterea nominala a maşinii de abur era de o mie de cai. umezită de ceaţa. M-am agăţat cu o mâna de un perete. putea să realizeze până la patruzeci şi opt de rotaţii pe minut. a căror suprafaţă radiantă era de o mic o sută şaptezeci şi cinci de metri pătraţi. După cum se putea vedea. pus în mişcare de arborele motor. se înclinau Jules Verne într-o parte şi-n alta. Excentricul său. nici nu m-aş fi putut ţine pe picioare şi a trebuit să mă lupt serios cu paltonul până ce am reuşit sâ-l pun pe umeri. Recunosc. Auzeam zgomotele neregulate ale elicei şi bătaia roţilor care. ca nişte lungi compasuri. Ceea ce nu-l împiedică pe un căpitan francez să facă această menţiune naivă în jurnalul său de bord: „Am întâlnit azi o navă cu şase catarge şi cinci coşuri. Pe la şase dimineaţa. Marea. măsurată la mijlocul pistoanelor articulate direct cu bielele. după o noapte nedormită. m-am ridicat din pat.

Permiteţi-mi să vă amintesc. în timpul oscilaţiei.. şi. 15 Jules Verne transatlantic. dar lăsaţi-mâ să-mi prezint argumentele în continuare. — Atunci nu trebuie să vă plângeţi. Construit pentru transportul emigranţilor şi pentru traficul de mărfuri cu Australia. dacă n-aţi fi materialist? — De ce? UN ORAŞ PLUTITOR 15 — Pentru că am remarcat faptul ca toţi oamenii care nu cred în Dumnezeu cred în orice altceva. Cred că însuşi Brunnel. i-am zis. îmi răspunse el. peste puţin timp. viteza pereţilor este de un metru şapte sute patruzeci şi patru de milimetri pe secundă. Great-Eastern a ruinat deja mai multe companii. l-am întrebat. pasagerii. cum zicem noi. ci de condiţiile în care fusese făcută. — Atunci. — Adevărat. fiindcă ar fi putut să-şi spargă capul. — Doctore. ar face oscilaţia în acelaşi timp. douăzeci dedesubt şi douăzeci deasupra nivelului marii. Din curiozitate. care ar fi pe jumătate în lungime cât Great-Eastern. doctore. încântat de replica sa. Am simţit nevoia să aflu mai multe. râzând nu de observaţie. îmi zise : — Asta c! Amplitudinea arcului descris de pereţii lui Great-Eastern este de patruzeci de grade. După cum vedeţi. oamenii revin la orizontală mai repede decât şi-o doresc! Doctorul.. Dean Pitferge scăpase doar cu câteva zgârieturi. daca vasul nostru revine aşa de repede la poziţia iniţiala. Amintiţi-vâ ce greutăţi au întâmpinat inginerii ca sâ-l lanseze! Nu voia să meargă la apă mai mult decât spitalul din Greenwich. medicii. privindu-mă. . cel care l-a construit. ca încă nu s-a terminat. Un Puntea. Constat faptele şi aştept foarte liniştit momentul catastrofei. — Ce contează! îmi spuse Dean Pitferge. o s-o păţim! — Noi? — Adică nava.Era doctorul Dean Pitfergc. umezită de ceaţă.. Realizat pentru a avea o viteză superioară transatlanticelor. — Glumiţi. — Ceea ce bine pentru el. Am făcut deja mai multe traversări cu el. Ie-a rămas totuşi inferior. — Staţi. Dean Pitferge. susţinându-ne reciproc. şi noi. totuşi. vesel. a murit „în urma operaţiei". Se ştie acest lucru.. în consecinţă. şi. şi l-am felicitat. fiindcă nu mi-ar displace să naufragiem. nu ştiu pe ce fapte se bazează pronosticurile dumneavoastră pesimiste. dar nu şi pentru pasageri! replică. mai bine zis. chiar şi în deochi. am reuşit sa ajungem pe una dintre băncile de pe dunetă. Ochii săi mici mi se păreau tare ironici. — In concluzie. şi. Nu va scăpa de ceea ce îi este destinat. reluă doctorul. — Nici nu mă plâng. era foarte alunecoasă. — Ah. i-am zis. domnule. — Daca vorbiţi serios. că Great-Eastern a străbătut deja de douăzeci de ori Atlanticul şi că s-a comportat suficient de bine.. replică doctorul.. n-a ajuns niciodată acolo. — E prima oară când navigaţi cu Great-Easternl — Nu. înseamnă că e foarte stabil. se ridică. — Adevărat! i-am râspuns. de ce v-aţi îmbarcat pe GreatEastern'! — Pentru a fi martor la ceea se va petrece. Doctorul îşi bătea joc de mine? Nu mai ştiam ce să cred. Originalul personaj se ridică îndată în genunchi şi...

A trebuit să oprim din nou maşina şi să ne mulţumim cu elicea. elicea continua să ne împingă înainte. Părăsisem Liverpoolul pe 10 decembrie. unul dintre mecanici a fost sudat. — Ah. Lanţurile şi cablurile. reluă Dean Pitferge. nu mai rămăsese nimic din roţi. Aţi auzit ce se spune despre cel de-al nouăsprezecelea drum pe care l-a făcut între Liverpool şi New-York? — Nu. se rostogoleau într-o parte şi în alta. nava. datorită opririi. Curând.— Aşteptaţi. în timpul acesta. nu ne mai rămâne decât sa regretăm moartea unui om atât de îndemânatic. Altă nenorocire! Manşa cârmei s-a sfărâmat. fără a vă face griji de gândurile care mă frământă. câ. ale cârui odgoane se rupseserâ. eram la bord. s-au făcut nevăzuţi în cabinele lor. puteam conduce nava. situaţia a devenit gravă. Am întins câteva pânze pentru a putea naviga şi a scoate vasul din imobilitate. Se zice că un pasager s-a rătăcit în adâncurile sale şi n-a mai fost găsit niciodată. cântărind peste trei mii de kilograme. Confuzia domnea peste tot. spre dimineaţa. şi vasul a început sa se clatine. E un uriaş. Către ora patru. Great-Eastern se redresa puţin şi. Un ţarc de animale a cedat. doctore. Puteam să controlăm. fiindcă reuşea să se ţină pe picioare pe un ruliu ca ăsta. şi o vaca a picat în salonul damelor prin tambuchi. pasager la bord. Maşina care pune în mişcare roţile a trebuit sa fie oprita. şi era unul dintre cei mai îndemânatici. în zori. Or. Ziua de sâmbătă am petrecut-o într-o spaimă generală. asta e o dovada certa! — Se zice. a reuşit să repare cârma cu nişte lanţuri. în ziua următoare. reluă doctorul. vântul s-a înteţit. Lucrurile decurgeau bine. Great-Eastern căzuse pe o parte şi nu se mai ridica din pricina valurilor. nu erau bolnavi. răspunse Dean Pitferge. Una dintre oglinzile din salon a fost spartă printr-o lovitură de cap pe care a dat-o chiar cel care vâ vorbeşte. Maşinile sunt prea slabe pentru el. Nu yx Jules Venie era ruliu. Toată vesela s-a spart. i-am replicat. — Ei bine. Pasagerii. mai ales că fuseserăm apăraţi de valurile din larg de coastele irlandeze. într-o zi de marţi. bine. reluă doctorul. E ben trovatol Credeţi cu adevărat aşa ceva. Ce zgomot înspăimântător! Opt ambarcaţiuni au fost smulse de pe suporţii lor portmantou. O bucată enormă de plumb. Spiţele şi paletele ei izbeau coca navei. Pasagerii erau încântaţi. altele erau încordate la maximum. Un inginer american. — Ei. Nu mai. Mobilele începură să danseze. la opt zile după ce am părăsit Liverpoolul. marea nu se agita deloc. roţile începură să se învârtă cu viteză redusă. ca să păstram direcţia. am ajuns la Queen's Town. îi punea în pericol existenţa. fie. doctore? — Cred. Multe pânze au fost luate de vânt. dar una dintre ele. dar forţa lui nu este proporţională cu talia sa. domnule. — Dar Great-Eastern este o nava solidă. — Bravo! am strigat eu. Un mecanic sudat. în camera de ardere. — E solid. se fisurase. vântul sufla în rafale. Şocuri îngrozitoare s-au făcut auzite. am făcut ironic. într-adevăr. îmi zise el. Noaptea a fost oribila. deplasată de ruliu. Furtuna se înteţea. în timp ce se construiau cazanele. din neatenţie. se povestesc mai multe despre acest steam-ship. smulse de la locul lor. şi are o rigiditate în construcţie care îi permite să reziste ca un bloc compact şi să sfideze marea furioasă. călătoria noastră a început prost şi aşa se va termina. bărbaţi şi femei. cred câ. de asemenea. se ştie. în clipa aceea. Furtuna ne-a luat din lateral. Unul dintre căpitanii de pe Great-Eastern s-a înecat. Călătorii erau numeroşi şi încrezători. unde trebuia să fim după opt zile! CAPITOLUL IX . Era un rezervor de ulei. cât de cât. Pe 12. Abia duminică vântul a început să se domolească. fără îndoială. şi cu asta basta! — Apoi.

fapt ce nu ar fi putut scăpa nici unui psiholog. avea. observau cu atenţie acel rest care plutea la trei sute de mile distanţă de cea mai apropiata coastă. Era o epavă. o forţa să rămână aplecată spre tribord. Un grup de pasageri lipsiţi de probleme de sănătate. Vorbea tare. Doar steamerele pot menţine o direcţie riguroasă. care deveniseră de câteva sute de dolari. încărcătura sa. Se ştie că. ai cărei agenţi publicitari spuseseră că „răul de mare e o maladie necunoscută pe vas". sau vorbea serios? Era adevărat că el călătorise cu Great-Eastern de atâtea ori / ru o epava. deşi un fir de fum se ridica spre cer. pe care îl stârnea vântul. Era nouă şi părea foarte bună.Trebuie sa vă mărturisesc faptul că doctorul Dean Pitferge nu mă liniştea deloc. pe un ton care aducea a insultă. fără să se înfioare. un aer viclean pe care cu greu reuşea să şi-l ascundă. Cine era? Nu ştiam. împotriva Societăţii Celor Speriaţi. Câteva lanţuri sfărâmate îngreunau încă nava. îşi pierduse toate catargele. Să se fi refugiat naufragiaţii în interiorul navei? Mai târziu am înţeles că nu era decât jarul rămas în urma unui foc. Oribilul rău de mare. la babord. mai ales englez. toate detaliile carcasei devenirâ vizibile. ei îşi manifestau furia împotriva nefericitului steamship care se comporta ca o barcă dusă de valuri. Fusese un vas cu trei catarge. Great-Eastern se îndrepta spre obiectul semnalat. râdeau de glumele lui deocheate. Binoclurile se schimbau dintr-o mână în alta. Fruntea sa îi era ridată de o cută verticală. . care se deplasase datorită furtunii. Pentru cei din jur. epava se arăta a fi un rest dintr-o navă. privirea îi era. Câţiva pasageri palizi. pe o suprafaţă plană. Printre cei mai înrăiţi pariori am remarcat un om înalt. este linia curbă făcută de circumferinţa cercurilor mari. sprâncenele erau foarte apropiate. cu obrajii ciupiţi. the great atraction a momentului. Glumea. drumul cel mai scurt dintre două puncte este segmentul de dreaptă. Pasagerii nu l-ar fi putut asculta. îndrăzneaţă şi neatentă. în acest timp. de aceeaşi teapă. deviind uşor către nord-vest. rămăseseră totuşi pe punte pentru a respira aer curat. Steam-ship-ul se apropie rapid de ea. le pierdu în totalitate. Pe o sferă. în acelaşi timp. Ruliul se făcea încă simţit. Se făceau numeroase presupuneri. cu nasurile umflate. mai ales între americani şi englezi. reuniţi în partea din faţă a vasului. De fapt. Cântărise în jur de cinci sau şase sute de tone. De la distanţa de o jumătate de milă. Evident că nava. navigând pe circumferinţele indicate. deplasându-se ca o barcă. Personajul respectiv pretindea că recunoaşte în acea UN ORAŞ PLUTITOR 17 epavă o carcasă de balenă şi îşi întărea afirmaţia prin pariuri consistente la care găsea imediat opozanţi. Câţiva prieteni de-ai săi. In timp ce steam-ship-ul îşi continua drumul. folosind expresia englezească. De aceea se paria intens. Nu se zărea nimeni pe acolo. saa o can asa de balena ' 17 Jules Verne numai pentru a asista la o catastrofă? Totul era posibil din partea unui excentric. într-un cuvânt. Rămăşagurile. echipajul reuşea să păstreze linia loxodromicâ a navei. Fusese corabia abandonată de echipajul ei? Era întrebarea ce începuse sâ-i frământe pe toţi. făcea progrese rapide. mai ales când bate vântul din faţă. numai că îmi displăcea. Individul avea trăsăturile feţei impregnate de un sentiment de ură generala. navele încearcă să păstreze această linie. sau. se semnala un obiect la trei sau patru mile depărtare. Pentru corâbii e mai greu. indiferentă. pentru care contează foarte mult orice posibilitate de a câştiga ceva. a cărui fizionomie m-a frapat prin semnele neechivoce ale unei duplicităţi profunde. Se putea vedea deja cuprul gri-verzui de pe carena sa. Ceea ce făcea şi Great-Eastern. o carcasă de balena sau un rest de navă? Nu se distingea încă nimic clar. Către ora nouă dimineaţa. datorită furtunii. în acelaşi timp contagios şi epidemic. Pentru a scurta traversarea.

când o făcea către tribord. Dimpotrivă. de avântul etravei. Când steam-ship-ul ajunse în spatele navei naufragiate. am remarcat o damă înalta şi osoasa care părea o muziciana foarte bună. Portul din care plecase nu era menţionat. pentru a controla mai exact drumul vasului. Mai bine echilibrată. acest lucru se simte în tot comportamentul său. răpuşi de râul de marc. între toate acele virtuoze. viaţa la bord se desfăşura organizat. După forma pe care o avea. De aceea existau pauze în melodie. Nici măcar vreo barcă de salvare a navei naufragiate. Ca să se întoarcă pe drumul făcut şi să o ducă până în cel mai apropiat port era iar imposibil. atunci când francezul călătoreşte. Dar Great-Eastern. Dacă nota avea poziţia douăzeci UN ORAŞ PLUTITOR 18 şi şapte. n-ar fi putut să permită unui talent ca Liszt să se manifeste la toata valoarea lui. nu trebuia oare să căutăm spre vest locul unde se petrecuse naufragiul? Oare coca acelei corăbii se afla de mult în derivă sub influenţa dublă a curenţilor şi a brizei? Toate întrebările rămâneau fără răspuns. spre marele regret al mateloţilor. ele rămâneau fie în salonul lor special. şi înaltele. Astfel. aflat în cursa. Se ştie că. atingea şi ca clapa douăzeci şi şapte. Dar cum ar fi reuşit naufragiaţii să dea de pământul ce se afla la cel puţin trei sute de mile? Puteau bărcile uşoare să reziste acelor valuri care îl zguduiau atât de îngrozitor pe Great-Easternl Când se întâmplase catastrofa? Datorită vânturilor care suflau în perioada aceea. punct care dispăru apoi cu totul. atingea clapa cincizeci şi trei. Daca era nota cincizeci şi trei. resturile acelea nu mai constituiau decât un punct în spaţiul vast. pentru a o întinde conform unui nou sistem. ordonanţele militare atribuiau 18 Jules Verne salvatorilor o treime din valoarea respectiva. pentru a-şi uşura lectura partiturii. CAPITOLUL X în ciuda mişcărilor dezordonate ale navei. după modul de construcţie imprimat liniilor sale. să o abandoneze. în mod particular. Fără îndoială că echipajul avusese timp să se îndepărteze. Sunetele joase lipseau. alţii în cabine. în cazul salvării unei ambarcaţiuni. A fost obligat. păreau nişte oameni beţi. şi brigantina nu putu fi folosită aproape tot drumul. am citit foarte clar pe plăcuţă numele Lerida. ea însemnase toate notele cu câte un număr şi toate clapele pianului cu numărul corespunzător. Unii se duseră în saloane. Marinarii încercară să desfăşoare şi brigantina. puţin mai târziu. în tot spaţiul acela circumscris de linia orizontului nu se vedea nimic în afară de apa mării. Toţi cei care reuşeau să se ţină drepţi. Cu anglo-saxonii nu este foarte greu de realizat aşa ceva. iar trompeta care anunţa masa nu reuşi nici măcar sâ-i trezească pe cei adormiţi. nici de celelalte piane care răsunau în saloanele vecine. Se auzeau atunci zgomotoasele „armonii" care ieşeau din piane. Dar probabil că sistemul era „prea nou". când nava se apleca spre babord. nu-şi permitea sa remorcheze epava pentru mii şi mii de mile. fără a-şi face probleme pentru zgomotul din jur. Un vas de comerţ sau vreo navă de război n-ar fi ezitat nici o clipă să pună stăpânire pe epavă. casa cu care se deplasează. îşi semnală prezenţa prin numeroase şuierături. Grupul de pasageri se împrăştie. mateloţii de la bord afirmau că fusese făcută pe şantierele americane. De altfel. fapt care nu preocupa prea mult urechile saxone.Great-Eastern ajunse în dreptul epavei. căpitanul Anderson instala două pânze goelele şi una artimon. propriul lui câmin. nava oscila puţin. Pachebotul reprezintă pentru un astfel de om chiar cartierul său. lumea se plimba pe bulevarde. Epava însă nu-i răspunse în nici un fel. nici de . Trebuie spus că acele instrumente. Când era vreme bună. care în mod cert ascundea o încărcătură de preţ. gălăgioase ca marea. în ciuda înclinărilor produse de ruliu. Când femeile nu urcau pe punte. fie în sala cea mare. şi. aşadar. Către prânz. strada.

i-am răspuns. Cazanclc de la elice funcţionează prost. Şi o face aproape tot timpul. yankei puri din statele Mâine. sunt de acord. puţin cam scurt. Doctorul Dean Pitferge avea replici atât de neaşteptate. — Specimene! am strigat. Conversaţia era destul de interesanta. Dar seamănă toţi între ci! — Se vede că nu vă pricepeţi. compromisa în urma unui proces celebru. In timpul concertului. guvernatorul Băncii din Chicago. Mă distra. Tânăra doamnă este delicată şi încântătoare. privindu-i pc pasagerii care se înghesuiau în salon. — Nu vă mai întreb cum. râzând.. îmi spuse doctorul. Acum un sfert de oră avea un milion şase sute douăzeci şi cinci de mii trei sute şaizeci şi şapte de dolari şi cincizeci de cenţi. cu pălăriile îndesate pe capete'? Sunt yankei. I-am arătat un alt grup aflat într-o zonă a salonului. — Aceia. chiar dacă nu le-a deschis încă nimeni. este un om important. încât mă lua pe nepregătite. Are mereu sub braţ un album cu imagini din iubitul său oraş. ea îşi desfăşura întregul talent. Mi-am petrecut întreaga dupa-amiaza în salonul cel mare. Cel mai înalt.copiii rai care îi stricau acordurile lovind cu pumnii octavele neocupate. după o oră fiecare trebuie să fi câştigat zece dolari de la celălalt. spectatorii luară la întâmplare cele câteva cărţi care se aflau pe mese. dar în cadrul ei exista atâta varietate. din cele americane sau englezeşti. incluzându-l şi pe el! Alături puteţi vedea un cuplu californian. care într-o bună zi a descoperit o mulţime de pepite. Soţul. Dar treaba asta nu merge. — Doriţi. un om foarte important din Massachusetts. în plin deşert. Unul dintre ei gaşca un pasaj interesant şi îl citea cu voce tare. îndemânatici cum sunt. Câteva ziare zăceau pe canapele. Sunt saxoni adevăraţi. Vorbesc doar din punct de vedere mecanic. produsele Noii Anglii. sa ajungem la Ncw-York? — Deloc. dar care fac greşeala de a nu pune mâna la gură când strănută. domnule. eu.. Cine o fi? 19 Jules Verne — Un ministru protestant. . Vermont. Nu putem obţine suficienta presiune. care seamână cu un preot-şef. care par mereu învechite.. Este îmbrăcat într-o redingotă şi poartă un pantalon negru.. sunt oameni din Far-West. satisfacţia mea.. Se va întâlni cu soţia sa. o fosta învăţătoare. — Rezolvă probleme? — Nu. caci prietenul meu Dean Pitferge se aşezase lângă mine.. Este mândru din acest motiv şi are dreptate: un oraş fondat în 1836. îşi socoteşte averea. Acum mai are un milion şase sute douăzeci şi cinci de mii trei sute şaizeci şi şapte de dolari şi douăzeci şi cinci de cenţi. un adevărat titirez. Dar văd printre ei pe unul mic. şi care numără azi patru sute de mii de suflete. Vedeţi grupul acela de oameni nesimţiţi. un pic prea influenţaţi de reverenzi. îmi răspunse doctorul. Mă simt bine aici şi voi regreta sincer când voi paraşi colecţia aceasta de specimene pe care întâmplarea a adus-o la bord spre. un tip foarte civilizat. — Care treabă'? — Vaporul nostru. cu picioarele întinse pe divane. şi daca închizi doi yankei în aceeaşi cameră. care pare absorbit de calcule? — Omul acela chiar calculează. mi-a mărturisit. — Dar tipul acela înalt şi sinistru. este un fost căruţaş. Specia e aceeaşi. — De ce apare diferenţa aceasta în a-i aprecia averea'? — Pentru că a fumat o ţigară de câţiva cenţi. cu nasul în vânt. mi-a răspuns el. discutând. — V-aţi refăcut după căzătura'/ l-am întrebat eu. Un întreg cartier din New-York e construit pe terenurile sale. foarte mult. aşadar. oameni inteligenţi şi de acţiune. iar ascultătorii lui îi mulţumeau la sfârşit. — în totalilate. în fiecare clipă ştie la centimă ceea ce are. E bogat. Connecticut.

rival al doctorului Liebig. Ce tip bine! Are ochii oţeliţi. un helder. aprins. Un savant în chimie. în afara acelor oameni ciudaţi. a dozat şi a numârat totul. unul dintre marii predicatori din Oraşul Sfinţilor. care intră chiar în clipa aceasta? După mustaţa lui neagră aş zice că e un ofiţer. Au părăsit Lima încă din seara nunţii. domnul Hatch. — Fără îndoială. un yankeu şi-a câştigat deja poziţia. la douăzeci de ani. scumpul meu domn.— Deci un om important. inventator al motorului portativ. — Sunt peruvieni. răspunse doctorul. Poate că prin mulţime se găsea cineva preocupat de a începe afaceri interlope care prind mereu la funcţionarii creduli. mai erau destui ale căror secrete nici nu le bănuiam. O să vă spună câtă pâine a mâncat în viaţa sa de om de cincizeci de ani. un cal-putere într-o cutie de ceas. Un altul. domnul meu. mi-a răspuns doctorul. Domnul Hatch revine dintr-o călătorie în Germania şi în Anglia. numărul de metri cubi pe care i-a respirat. . atenţia mea fu atrasă de intrarea unui cuplu tânăr ce părea împovărat de o plictiseală precoce. dar adepţii săi de pe malul Lacului Sărat nu-l imita deloc. iar la douăzeci şi cinci de ani. pretindea că a găsit mijlocul de a condensa toate elementele nutritive ale unui bou într-o pastila de mărimea unei monede de cinci franci şi va face monede din toate rumegătoarele pampasului. cu un foarte reuşit accent american. care a cântărit. printre ei. Printre acei aventurieri. fiindcă secta lor număra foarte mulţi adepţi în Europa. — Dar individul acela înalt.. am adăugat eu. Doctorul. este celebrul Cokburn. de la Rochester. — Dar ştiam că în Europa e interzisă poligamia lor. Vâ va da numărul văduvelor care stau câte o oră pe Podul Londrei şi înălţimea unei piramide construită din sandvişurile consumate de cetăţenii Statelor Unite într-un an. care-şi mişcă în sus şi în jos capul ca limba unui orologiu? — Acest personaj. îmi zise doctorul. căutători de noroc. s-au iubit în Australia. care s-a plimbat în luna de miere pe toate meridianele globului. Dean Pitferge îmi arătă câţiva nu lipsiţi de interes. o figura demna şi o ţinuta atât de diferita de a yankeilor de rând. precum „Compania oceanică pentru iluminatul cu gaz în Polinezia" sau „Societatea generală a cărbunilor care nu ard". Un francez de pe strada Chapón aducea trei mii de păpuşi din carton care spuneau tata. Brigham Young are un harem pentru că aşa doreşte. 20 Jules Verne — Este un mormon. uitând că. ar fi continuat mult timp pe acelaşi ton. Poate că. în cea mai mare parte se duceau să-şi încerce norocul pe continentul american. un cuplu căsătorit de un an. un statistician universal. întrebaţi-l ceva pe acest maniac inofensiv. Dar. Vă va calcula câte volume in-quartose pot scrie din vorbele unui avocat şi câte mile face zilnic un factor poştal doar pentru a duce UN ORAŞ PLUTITOR 20 scrisorile de dragoste. chiar când afacerile poartă nume ciudate. iar în America se vor despărţi. s-au suportat în Franţa. întrucât nimeni nu se deplasează de pe un continent pe altul fără un motiv serios. e prea bătrân ca să mai intre în luptă. S-au adorat în Japonia. nu aştepta decât ca GreatEastern să ajungă la New-York pentru a pune mâna pe pradă. fără îndoială! — Dar cine este omul acela înalt şi cu un aer distant. dar alţi pasageri defilau prin faţa ochilor noştri şi provocau remarcile inepuizabilului meu tovarăş. Câţi tipi diverşi erau în mulţimea aceea! Nu era totuşi nici un gurâcască. iar vreun detectiv. alerga sâ-şi exploateze brevetul în Noua Anglie. a măsurat. care făcea pe prietenul. în clipa următoare. inventatori. vreun casier o tulise după ce-şi golise casieria. şi nu se îndoia că avea să facă avere. căci activul său se cifrează la milioane. s-au certat în Anglia. — Fâra îndoiala. dar poligamia nu este obligatorie pentru un mormon. unde a predicat cu succes mormonismul..

cu un capăt în Anglia şi altul aruncat peste ocean. un jucător. Dean Pitferge. pentru ca pasagerii să ştie situaţia. Marea părea o vastă întindere de smaralde lichefiate. — Da. De altfel. mi-a răspuns doctorul. numărând rotaţiile roţilor care nu se învârt destul de repede faţa de cum şi-ar dori ci. ultimul pc care îl zărisem pe coasta irlandeză. nas coroiat. şi acum ştiu că sunt sortiţi unul celuilalt. Ah. UN ORAŞ PLUTITOR 21 — Nu. în acelaşi timp. dar eu mi-am dat seama că e un mincinos de cea mai joasă speţă şi un admirator al lui Drake. şi ne gâseam la 51°15' latitudine nordică.— Adevărat? Şi domnul Hatch? — Domnul Hatch nu are decât o femeie şi crede că e destul. am petrecut restul zilei cu Fabian. Era insuficient. Fabian privea magia valurilor fără să vorbească. stcamerul făcuse doar 323 mile în treizeci şi şase de ore. Bravo lor! Ce plăcere să-i priveşti! Ii văd uneori aplecaţi pe carcasa maşinii. ce călătorie am mai face! CAPITOLUL XI In acea zi. adăugă doctorul. pe un ton înduioşător. Ştiţi că se joacă mult în încăperile de pe puntea din faţă? Un englez cu mutră urâtă. traiectoria lui Great-Eastern. pc Ia douăsprezece şi jumătate. găsesc mereu pe cei care sâ-i flateze şi să-i asculte precum credincioşii predica preotului. un timonier afişă biletul următor: Latitudine 5 f 15'nord Longitudine 18° 13' vest Distantă: Fastenet 323 mile Ceea ce însemna că la ora aceea ne aflam la 323 mile de farul de la Fastenet. 18°31' longitudine vestică faţă de meridianul Greenwich. — Salonul va fi plin. Au făcut turul Europei. dacă ar fi incandescente şi cazanele vasului. când prova se scufunda. îşi propune să ne explice sistemul său într-o conferinţă pe care o va ţine într-una din aceste seri. apăreau din spumă. aşa cum sunt inimile lor. i-am zis. Era fiul unui neguţător din Calcutta. — Tineri căsătoriţi? am întrebat eu. îmi făcu semn cu cotul. Mirosuri puternice ajungeau până Ia noi. doi vechi logodnici care nu aşteaptă decât sosirea vasului la New-York pentru a se putea căsători. în clipa aceea. — Aceşti oameni. După ce l-am părăsit pe doctor. desigur. produse de razele reflectate. M-am uitat spre uşa salonului. acolo unde doctorul spunea că „te plimbi pe câmp". Zice că e doctor şi călătoreşte la Quebec. aproape ruinat. Elicea fierbea la patruzeci de picioare sub ochii noştri şi. dacă jocul nu-i va rapi prea mulţi auditori. domnule. Era o notă pe care căpitanul o afişa în fiecare zi. Mici curcubee. şi care pornea spre America pentru o nouă aventură. Albeaţa aceea mi se părea un voal imens şi lung. Izolaţi şi aplecaţi peste balustrada. care sărea uşor de la un subiect la altul. conduce parcă toţi jucătorii. Dean Pitferge îmi zise că se numea Harry Drake. Se putea urmări. un duelist. iar printre ei am remarcat un om mic. E un om cu o reputaţie detestabila. Până acolo. fiindcă un pachebot care se respecta nu face în douăzeci şi patru de orc mai puţin de 300 de mile. Dâra care se pierdea în zare se compunea din urmele elicei şi aburi. Acesta are deja un cerc de răufăcători în centrul căruia se află. Ce vedea el în oglinda lichidă care se pretează la orice interpretare posibilă? Petrecea. Ne-am refugiat în zona din spate. cu faţa rotundă. Un tânăr de douăzeci şi doi de ani şi o fata de şaptesprezece tocmai intrau. tăia valurile cu furie. cu permisiunea familiei. dezagreabilă. îmi răspunse Pitferge. L-aţi remarcat'? Câteva detalii oferite de doctor m-au ajutat să-l recunosc pe acel individ ca fiind chiar omul ce făcuse pariuri nesocotite cu privire la epavă. buze groase. pe uşa salonului cel mare. priveam imensul ocean. . ochelari cu rame de aur. făcând sâ-i strălucească metalul din care era construită. un desfrânat. din privire. Presupunerea mea fusese valabila. ţinându-se de braţ. Trebuie să fie un evreu german corcit cu un bordelez.

am o boală care mă va ucide. Fabian îmi zise: — Dâra aceasta este cu adevărat minunată. O jumătate de oră mai târziu. despre cauza suspinelor nu zicea nimic. prietene? — Aici. iar când m-am întors. la umbra copacilor. Probabil ca mulţimea care acoperea puntea îi displăcea. apăsându-şi pieptul. Nu l-am văzut pe Fabian toată ziua. Dar despre emoţiile care îi umpleau inima. Daca ar fi fost câţiva trupeţi în uniforme. contemplând marea. locurile se animară. mai bine echilibrat. Elicea făcea treizeci şi şase de rotaţii pe minut. După aceasta. Apoi îmi spuse brusc: — Ah.. Am vorbit despre Fabian.. Deodată.22 Jules Verne vreo imagine fugitivă care îi spunea adio? Zărea vreo umbră înecată în valuri? Mi se părea mai trist decât de obicei şi nu îndrăzneam să-l întreb din ce cauză era aşa. acolo un 1. abisul mă atrage! — Ce ai. şi toate ceasurile de la bord se reglară după soarele ce trecea pe cer. am zărit cum roţile mari se scufundau pe rând în apă datorită ruliului. priveau orizontul spre sud. Priveşte. iar a mea să-l ascult. aşadar. s-ar spune că ondulaţiile se distrează trasând diverse litere. curând. copiii îşi reluarâ jocurile întrerupte timp de două zile. prinzându-l de mâini. Steam-ship-ul. Nu m-am putut stăpâni să nu-i povestesc ceea ce se petrecuse în ajun între căpitanul Mac Elwin şi mine. Dar l-am întâlnit pe căpitanul Corsican şi ne-am plimbat preţ de un ceas pe duneta. vremea era frumoasă. Ce ai. Secundul dădu ordin să se ridice două vele foc goeletâ şi una artimon. Fără îndoială. — O boala? i-am zis. Mereu aceleaşi. îmi zise. Imediat. altele stăteau pe bănci. — E ora douăsprezece fix. marea era calmă. din timp în timp. Focurile intense crescuseră presiunea. Vântul abia adia. Imaginaţia lui supraexcitată vedea în spumă ceea ce voia ea să vadă. Dar ce puteau însemna literele acelea? Ce amintiri evocau în inima lui Fabian? El tăcea iar. nu mai oscila deloc. CAPITOLUL XII în ziua următoare. La douăsprezece fără un sfert. Fabian nu făcea parte dintre oamenii care îşi uşurează povara povestind altora suferinţele lor. era să zic pe iarbă. Fugea de tumult şi căuta singurătatea. După o despărţire de durată. apoi se retrase în cabina sa. ne-am fi putut crede la o plimbare tipic franţuzească. Timpul era favorabil pentru observaţii. un timonier potrivi ceasul de pe pasarelă. De mai multe ori. Mi-a spus tot ce doream să aflu din viaţa Iui. aplecaţi deasupra mării. Damele apărură cu toalete noi. vânătorile sale. şi firavele căruţuri cu bebeluşi zburdau de colo-colo. Sunt litere. dincolo un e. mâini în buzunare şi nasul în vânt. Sub frumosul cer UN ORAŞ PLUTITOR 22 însorit. Nu e nici o speranţă de vindecare? — Nici una. îngrijorat de absenţa lui. căpitanul Anderson şi doi ofiţeri urcară pe pasarela. Fiecare ţinea în mână un sextant cu luneta şi. Am rămas. Viteza lui Great-Eastern depăşea în momentele acelea douăsprezece noduri. către care oglinzile înclinate ale instrumentelor trebuiau să poziţioneze astrul zilei. care ne îndepărtase pe unul de celălalt. aventurile. Mă înşel? Nu. Fabian coborî în salon. Fabian? l-am întrebat. . spuse. m-am apropiat de cabina sa şi m-am asigurat că nu o pâiasise. sâmbătă 30 martie. era de datoria lui să mi se destâinuie. căpitanul. Unele se plimbau. felul în care trăia în garnizoana din India. se afişă următoarea observaţie: Latitudine 51° 10' nord Longitudine 24"13' vest Cursa: 227mile Distanta: 550.

Am înţeles raţionamentul căpitanului Corsican. când fata. nu putea fi. din hotărârea tatălui ei. prinzându-mâ dc mână şi privindu-mă în ochi. i-ar da o lovitura groaznică lui. — Ellen Hodges. Fabian nu putea fi propriul său justiţiar. — Da.— Da. Soţul îşi luă nevasta chiar din următoarea zi după căsătorie şi plecară împreuna. insolent şi scandalagiu. fu căutată de fiul unui neguţător din Calcutta. — Să dea Domnul să nu-l întâlnească Fabián! zise. — Harry Drakc! am strigat. Ellen! Numele ci explica literele pe care Fabián credea că le vede în urma vasului. trăind în mizerie. în câteva cuvinte. fiindcă sunteţi prietenul lui Fabián. v-aş cere o dovadă a acestei prietenii. nu era. Povestirea se termină astfel. Să nu-l pierdem niciodată din vedere şi să fim pregătiţi să ne aruncăm între rivalul său şi el. Nu l-ar fi întovărăşit ea pe Drake în această traversare. gata să moara. iar el sacrifică fericirea fetei pentru interesele averii lui. înţelegeţi că o înfruntare cu Harry Drake tocmai trecea pe lângă noi. I-ani spus ca acel aventurier. — Cum se numea fata? l-am întrebat pe câpilanul Archibald. I l-am arătat căpitanului. în clipa aceea. mi-a zis căpitanul Corsican. am repetat. o afacere pregătită de mult. nu se cunosc unul pe altul. Hodges.. lui şi face explozie! l-am povestit apoi căpitanului Corsican lot ce ştiam despre Harry Drake. Ochii lui se animară brusc. iar Fabián. Afacere curată. în orice caz. Căsătoria ar fi aranjat foarte bine lucrurile. Harry Drake tocmai trecea pe lângă noi. Nu. Fabián nu-l cunoaşte pe Harry Drakc. oricât de nedemn ar fi fost acel soţ. Dar undc-i fata? — O fi părăsit-o? — De ce n-ar fi la bord? îmi zise căpitanul. Fabián. — Pentru a va spune adevărul. niiss Hodges. îmi răspunse Corsican. căpitanul. Era o „afacere". dur. ruinat de joc şi dezmăţat. Nu. cum Fabian cunoscuse la Bombay o tânără încântătoare. Nimic nu părea să se opună căsătoriei între miss Hodges şi căpitanul Mac Elwin. un nume . Era oare posibil ca în acea existenţă comună de la bordul vasului. Ştiu ce s-ar întâmpla. şi cu am înţeles ca răul de care suferea Fabián era foarte grav. — Iar soţul ci? l-am întrebat. om practic. grav. adică ce aflasem de la doctorul Dean Pitfcrgc. Avu o pornire furioasă. Evenimentele care ar fi putut urma trebuiau prevenite din timp. — Harry Drakc. dar am respins-o. în acea îngrămădire zilnică. nesentimental. n-a mai văzu t-o niciodată pe cea pe care o iubea atât. Acorda mâna fetei unui om pe care aceasta nu-l iubea si de care nu era iubită.. Archibald Corsican îmi relată. pe care i-am oprit-o. Dar omul acesta sc afla la bord! — El! E aici! repeta Corsican. cu o emoţie pe care nu încerca să şi-o ascundă. timp de doi ani Fabian a avut dreptul să se creadă cel mai fericit dintre oameni şi acum este cel mai nefericit. o femeie n-ar putea să se căsătorească cu ucigaşul soţului ei. doar imaginea bietei victime. nebun de durere. domnule. O iubea şi era iubit. are o faţă de tâlhar. 23 Jules Verne proastă. mi-a zis el. Fabián e omul care l-ar ucide pe Drake ca pe un câine. era în stare dc orice pentru a face avere. nici în altă parte. Un presentiment mă stăpânea. personalitatea deosebită a lui Drake sâ-i scape lui Fabian? Un incident. Copila nu avu cum să se opună. Doar dacă pronunţi acest nume în faţa. — într-adevar. se afla într-o situaţie delicata faţă de negustorul din Calcutta. Ideea îmi trecea pentru prima oară prin cap. un detaliu. deplorabilă. Din fericire. ca şi mine. N-ar fi scăpat de privirea inchizitorială a doctorului Pitferge. 23 Jules Verne armele între ei nu poate avea loc nici aici. c la bord. Cel puţin.

Obscuritatea era accentuată. militâroşi. cu nasturi auriţi. luminate orbitor. privită din exterior. Aplauzele şi uralele nu lipseau. care. In clipa aceea am văzut că erau aduse o mulţime de Biblii pe un platou care servea de obicei pentru sandvişuri. al zecelea. detaşându-se de glasurile baritonale ale bărbaţilor. copii. lopata brutarului nu trece de gura cuptorului. şi nu acele zgomote metalice care acompaniau ţiuitul sirenelor de la cazane. cel al Exodului. Căpitanul şi secundul său serveau de model. amintea prin lungime şi regularitate de Ministerul de Finanţe de pe strada Rivoli. Ofiţerii şi inginerii purtau uniforme minunate. femei. S-ar fi câştigat câteva noduri. Domnea cea mai profundă linişte. clopotul de la bord bătu rar. CAPITOLUL XIII A doua zi. cât şi la americani. mai mult din curiozitate. lustruiţi şi parfumaţi. i-am promis sâ-l supraveghez pe prietenul nostru şi sâ-l pândesc pe Drake. Se auzeau distinct vocile subţiri ale copiilor şi de mezzo-soprane ale femeilor. L-am întrebat pe un puritan de la bord care poate fi cauza acestor toleranţe. Aceste cărţi sfinte fură distribuite pe mesele templului. obţinea de la clopot un fel de sonoritate religioasa. Se auzeau valurile şi romanţele ce se succedau. Ceremonia. Cel care-l făcea să sune. îndrăznesc s-o spun. Bulevardele se umplură în curând. cu caschetele lustruite. pe când aburii. Vântul este în mâna Lui. Pantofii sclipeau şi rivalizau. căpitanul Anderson părea un păstor. în acea zi. Doar Great-Eastem ocupa întregul centru matematic al imensului orizont. totuşi. constrastau cu întunericul din jur. Prin templu înţelegeam sala cea mare unde se servea masa. căpitanul nu dădu ordin să se ridice pânzele. Fiecare ţinea în mână cartea de rugăciuni. Citi în engleză un capitol din Vechiul Testament. trebuie respectat tot ceea ce vine direct de la Dumnezeu. La zece şi jumătate. gătiţi proaspăt. şi toţi aşteptau ultimele ţiuituri ce ar fi anunţat începerea slujbei. foarte mulţumitor că li se permitea măcar marilor roţi şi elicei sâ-şi respecte turaţiile. un nimic nu i-ar fi pus în mod fatal pe unul în faţa celuilalt? Aş fi vrut să grăbesc vaporul care-i ducea pe cei doi! înainte de a mă despărţi de căpitanul Corsican. In mijlocul lor. era duminică. Ca a primă observaţie. se sting furnicarul uzinelor şi fumul fabricilor. din acest punct de vedere. Apoi ne-am strâns mâinile şi ne-am despărţit. barurile sunt închise. La ora zece. Bărbaţi. la intervale regulate. UN ORAŞ PLUTITOR 24 Echipajul era în ţinuta de gala. Eram acolo. când steam-ship-ul naviga prin ceaţă. plimbându-se pe pasarele. Nu m-ar fi mirat să mi se spună că toţi cazangii munceau în costume negre. un timonier. simpla şi demnă în acelaşi timp. Nu se vedea nici o pânză în jur. Am intrat. Era. Saloanele. deşi timpul era foarte bun şi vântul favorabil.rostit. Prietenul meu Dean Pitferge se aşeză lângă mine. atât la englezi. Plimbăreţii se salutau discret. dar ar fi fost improper. Acel dialog biblic dură cam o jumătate de oră. Cei aşezaţi la mese erau deja foarte numeroşi. căpitanul se ridică şi începu slujba. Marea era minunată şi strălucea sub primele raze ale primăverii. Cum se petrecea o asemenea zi la bord? Duminica. — Domnule. Spre seară. Ochii săi mici se plimbau peste întreaga adunare. în mâinile oamenilor! M-am mulţumit cu această explicaţie şi am început să observ ce se petrecea mai departe la bord. pe urmele căruia avea să fie şi el tot timpul. cu toţii erau îmbrăcaţi cu grijă pentru respectiva împrejurare. în ţinută de gală. vântul dinspre sud-vest condensa ceaţa de pe ocean. Tocmai atunci. se închid magazinele şi se deschid bisericile. Ofiţerii ocupau o masă mai înaltă. Era o construcţie în zona din spate a navei. şi îmbrăcămintea membrilor era foarte îngrijită. 31 martie. se suspendă afacerile. era completată . mi-a răspuns cu gravitate. numeroase grupuri apărură la uşile de la tambuchiurile din faţa şi din spate. cuţitul măcelarului nu mai ameninţă gâtul victimei.

întorcându-se către mine. totul ar fi fost bine. fiind scoţian. dacă vreţi. zise el. Revenind în salonul cel marc. urmă un orator care aduse pasiune şi violenţă acolo unde trebuiau să domine toleranţa şi reculegerea. — La început. răspunse Pitferge. torpilele submarine. CAPITOLUL XIV In timpul mesei. Cam o treime din drum. toate acele maşinării fuseseră prezente în discursul său. Discursul său fusese pregătit dinainte. în ziua aceea. Venirea lunii aprilie deasupra Atlanticului a fost superbă. îşi puse pălăria pe masă. Monitoarele.de gravitate puritană. Era verde ca preria sub razele soarelui ce răsare. După căpitan. foarte schimbător. îşi scoase batista şi îşi şterse uşor buzele. domnule. — Pe Sfântul Dustan! strigă căpitanul Corsican. 25 Jules Verne Dacă slujba s-ar fi limitat doar la acea lectura. bucurându-se de respectul tuturor. forturile întărite. în nopţile adânci. O vom pândi împreună. Ar fi făcut la fel şi abilul Yorick? L-am privit pe doctorul Pitferge. vorbea acelei mulţimi suspendate pe o coajă de nucă în mijlocul oceanului imens. Nu făcusem decât o mie o sută dc mile. dar nu-şi putu reţine totuşi un zâmbet de neîncredere. Cum apare'? Nu se ştie. — Mă veţi crede. Legenda mecanicului sudat îi plăcu căpitanului Corsican. ofiţeri. se plimba pe punte. El însuşi crescuse cât toata America. Nici un pian nu răsuna în saloanele tăcute. Acelaşi rezultat. îi demonstra că era UN ORAŞ PLUTITOR 25 CAPITOLUL XV în ziua următoare. pasageri şi pasagere continuau sa se odihnească asemenea Creatorului. Am avut ocazia. „stăpân după Dumnezeu".. am citit următoarea notă: Latitudine 5<J'8' nord Longitudine 3(f 44 r vest Cursă: 255 mile. Am aliat de la ofiţerii de cart şi de la câţiva mateloţi că. Dumnezeu a creat America în şase zile şi într-a şaptea s-a odihnit. berbecii dc asediu. cred în ceea ce povestesc persoane ce nu pot fi contestate. original. întrebă doctorul. şi căpitanul Anderson. mateloţi. Piesele de şah nu ieşiră din cutii. după ce „construise America". după ce îşi potrivi redingota neagra. povestindu-i cronica secreta a lui Great-Eastern. chiar şi de al celor mai indiferenţi. în restul zilei. dacă o să vă spun că nava e bântuită de fantome în timpul nopţii? — Fantome? Cum? Credeţi şi în astfel de lucruri? — Da. Salonul rămase pustiu. — în noaptea asta? — Şi-n noaptea asta. replică Archibald Corsican. îl amuză mult pe căpitan. prima din aprilie. Unde dispare'? Nimeni nu poate spune. de o formă vagă. adăugă căpitanul. şi fiindcă avea ocazia sa se remarce. Dean Pitferge îmi povesti că reverendul îşi dezvoltase admirabil textul. apoi îşi roti privirea peste întreaga adunare. să-i fac cunoştinţa doctorului Dean Pitferge cu căpitanul Corsican. intrigantul yankeu. Acesta. Valurile se rostogoleau cu voluptate. Nu clipea deloc şi părea dispus să suporte focul predicatorului. pe un ton mai serios. grav. care. — înţeleg. zise doctorul. o navă condamnată. gusta asemenea minunăţii. vrăjită. unul dintre cei a căror influenţă era enormă în ţinuturile din Noua Anglie. acel om mic de stat. o umbră. căreia în mod fatal urma să i se întâmple o nenorocire. Auzind aşa ceva. nici cărţile de joc. căpitane. Tipul. nu o lasă să-i scape. ne veţi ţine companie? . n-aveam nimic împotrivă. cu cele trei sute zece mile care despart Fastenet de Liverpool.. — Exageraţi. că domnul căpitan nu crede prea mult legendele mele. Era vorba despre reverendul pe care l-am prezentat anterior. oceanul avea un aspect primăvâratic. am ieşit imediat. Dumneavoastră. Daca Amcricii îi plăcea să fie proslăvită aşa.

le-am zis. Eu mă gândeam că defectul provenea mai ales de la roţi. Presiunea urcase în cazanele elicei. ca şi cum acel cuvânt l-ar fi îngrijorat. duelurile dispăruseră dintre îndeletnicirile britanicilor. N-o fi fost destul de întuneric pentru el. Totuşi. căci în America şi în Anglia. răspunse. îmi place să cred că doctorul nostru glumeşte. ca şi cei minţiţi nu lipsesc niciodată. Dean Pitferge apăru lângă mine. Atitudinea celor doi tineri logodnici îmi relevă acest lucru. la şaizeci de picioare sub ochii noştri. Urmărirăm cuplul îndrăgostit printre cabine. — Staţi liniştit. — Deloc. Cel mai lent transatlantic ar fi avut dreptul să nc remorcheze. îşi murmurau cuvinte frumoase şi băteau din palme. Se înţelegea deci că. de altfel. Curând stâteam aplecaţi asupra tambuchiului maşinii cu elice. sc produse o îmbunătăţire în ceea ce privea viteza steam-ship-\ilu\. că în Anglia duelul atrage pedepse foarte severe. — Atunci. deşi poate că acest lucru vi se pare ciudat.. sub nici un pretext. Sc mai schimbă şi câţiva pumni. Se ştie. alţii se supară. mai ales în doi. Unii râd. — Da. fiindcă sunt medic. am zărit cele .. aceşti pumni nu se transforma niciodată în lovituri de sabie. săreau ca nişte clovni în urma vasului.. dându-se înapoi. Mincinoşii.— Nu. longitudinea de 36°48' şi ca parcursesem numai două sute cincizeci de mile. Am aflat şi latitudinea de 48"47'. Cel care ucide este condamnat la cele mai grele pedepse. nu era decât o expiraţie slaba. chiar credeţi serios în morţii care se întorc la bordul navei? — Ştiu că morţii învie. în acea zi. Ofiţerii şi soldaţii nu au voie sa sc bata. UN ORAŞ PLUTITOR 26 — Să mergem să vedem maşina. dar tinerii o sorbeau din priviri. Datorită unui soare frumos. prin deschiderea cărora ieşeau vaporii albi. De cum l-am întâlnit pe căpitanul Corsican. De altfel. i-am zis. m-a şi înştiinţat că spectrul despre care vorbise doctorul n-a avut de gând să apară în cursul nopţii. ca de altfel şi în Franţa. Inginerul atribuia lipsa de presiune ventilării insuficiente a noilor cuptoare. Priveau surâzători conductele de eşapament care se ridicau în jurul coşurilor lui Great-Eastern. încăpăţânat. datorită acelei legi deosebit de excesive. Pitferge. îmi trecu prin cap că totul fusese o minciuna de-a lui Pilfcrgc cu ocazia zilei de 1 aprilie. doctore.. Puternicul agent termic forţa supapele cu mai mult dc douăzeci şi una de livre pe un deget pătrat.. nu vreau să tulbur misterul acestei fantome. răspunse Dean Pitferge. între saxoni.. propuse tânărul. deşi întâlnirea fusese foarte cinstita. Acolo. iar cu îmi amintesc faptul că doctorul îmi citase numele unui ofiţer care sc afla la ocna de peste zece ani pentru că rănise mortal un adversar. — Medic! exclamă căpitanul Corsican. în vacanţa nu exagerez! 26 Jules Verne şi câţiva marsuini. replică doctorul. de îndată ce câţiva aburi scăpară din conducte. surâzând amabil. în adâncul puţului întunecat. rude apropiate ale delfinului. Aplecaţi pc balustradele de la tribord. ale căror diametre fuseseră diminuate imprudent. Nu! Nici Denis Papin nu fusese mai fericit când văzuse că aburii ridicau capacul celebrei sale marmite! — Iese fum! Iese fum! strigă tânăra. strângându-şi în braţe logodnica. Acest fapt îl supăra pe căpitanul Anderson. observarea exacta a orei douăsprezece se făcu foarte precis. vagă răsuflare. către ora doua. dar. Totuşi. acest obicei este păstrat cu grijă. — Ce frumoasa e lumea la vârsta lor! îmi zise el. căpitane.

Dacă două nave se află în mijlocul mării... în două acte.. nu mă mai auzea şi îşi apăsa pieptul ca pentru a comprima ceva dureros.Mr. fără curenţi care să le poarte....... Song: You remember.. închis în sine.. Mac Alpine .... Am urcat iar pe punte şi am pornit sâ-l caut pe Mac Elwin.. în cursul fiecărei mişcări... Mr.. Cât ea socotea secundele scurse. Alloway ....... Mă înşelam oare? Mi se părea că Harry Drake îl privea pe Fabian cu o anumită insistenţă.. Scotch song... i-am răspuns. în timp ce ne plimbam împreuna.. Dacă s-ar afla în spaţiu două planete imobile.. N-a făcut nici o aluzie la trecutul său. cu puţin ulei lubrifiant... Puneţi doi duşmani în mijlocul unei mulţimi şi se vor întâlni. E doar o problemă de timp..... fără vânt.. tânărul îşi scosese ceasul... şi voiam. sâ-l scot totuşi din izolarea în care se găsea. Am discutat un timp. inevitabil. era un concert întreg. Se părea că... Era un simplu steward care protesta astfel pentru ca muzica lui preferata fusese omisă. Mr... Ewing . totuşi. Mr.... Cred că Fabian a remarcat şi el acelaşi lucru. se vor aborda.. urmărea tic-tacul care marca secundele. E fatal.. umezindu-se.. aplecată pe umărul său.. domnule...... Paul Vert . — Treizeci şi şapte de rotaţii! — Trezeci şi şapte şi jumătate. — Un minut! zise ea...patru pistoane orizontale care se grăbeau unul spre altul.. fiindcă am auzit în spatele meu : — Păcat! N-au nimic de Mendelssohn! M-am întors.. care urmărise operaţiunea. el număra rotaţiile elicei. Norvjlle . Song: Beautiful isle of the sea... Lady of Lyons........ Ai auzit.Mrs. în acest timp.. completă doctorul... CAPITOLUL XVI Revenind în salonul cel mare.. După câteva momente...... Ewing Finale God save the Queen! După cum se vede... şi fata... în cele din urmă. fiindcă îmi zise: — Cine e omul acesta? — Nu ştiu.. a tâcut şi a devenit gânditor. am citit pe uşă: This Night First Part Ocean Time. fără sâ-l încurc. — Nu-mi place deloc! adăugă el.. Edward? Mulţumesc. Mr... încât părea o moară de vânt.Doctor Trent Sir James Anderson Jules Verne Song: Happy moment. Gesticula aprins de fiecare dată. Harry Drake ne-a ieşit în cale de mai multe ori...Doctor Trent Intermission of t en minutes Piano solo. L-am întâlnit pe puntea din faţă a steam-ship'ulm..... atunci vor câdea una peste alta. Piano solo: Chant du berger.. Burlesque.... Corsican tocmai îmi spusese că Fabian ieşise din cabina sa.. atunci. adresându-i lui Pitferge cel mai amabil surâs..... îi lipsea ceva... ... adăugă ea. Entertainement. — Şi jumătate ! strigă domnişoara.

în caic nici un spectator nu se ridică de la locul sau. Fabian nu s-a arătat deloc. Azurul cerului se arătă prin găurile dintre nori. şi steamerul se deplasa după voia lui! Cerul şi oceanul se confundau prin ceaţă. Acesta era jurnalul zilnic. susţinut de Mrs. urmară imnurile naţionale ale Franţei şi Angliei. faptul divers. mateloţii. iar reuşita a fost pentru autori şi prietenii lor. Vremea îi convenea. îmbrăcaţi în pelerine şi purtând căşti. Câteva păsări se auzeau zburând pe deasupra noastră.Cum veni seara. în concluzie. surâzător. pe la ora şapte. Se întocmi următoarea notă: . bărbaţi şi femei. Ewing a început să cânte „Frumoasa insulă de pe mare 28 Jules Verne Numărul de 1 aprilie conţinea politică generală. un american dogmatic. fiind aplaudat furtunos de spectatori. iar pachetele îşi reluarâ cursele prin saloane. era luminat intens. Către unsprezece. Ewing. a început sa cânte „Frumoasa insula de pe mare". în cursul acelei zile de 2 aprilie. stăteau aşezaţi pe divanele laterale şi pe fotolii sau pe scaune. S-a început cu Ocean-Time. urma distracţia. AIloway. telegrame foarte naive. puntea rămase pustie. pe care îl făceau câţiva pasageri pentru nevoile de la bord. Pe uşile care se închideau şi se deschideau se înghesuiau stewarzii. Ofiţerul de cart dăduse ordin să se strângă velatura.. oceanul a fost foarte zbuciumat. bineînţeles că în glumă. politic. Nu se putu juca whist. îşi sufleca mânecile albe şi făcu fel de fel de scamatorii. Americanii şi englezii apreciau mult aşa ceva. nici UN ORAŞ PLUTITOR 28 la cinâ. două treimi din comeseni nu veniseră nici la prânz. se plimbau filozofând. făcea de cart. Cea mai mare parte a celor prezenţi. Soarele apăru pentru câteva clipe. Dăm ca sigură alegerea Alteţei Sale Imperiale ca succesor al Papei Pius IX. începu concertul. mai mult sau mai puţin exacte. care fură îndelung aplaudate. Pe punte înfruntai ploia şi vântul. literar. Ferdinand l-a atacat pe împăratul Napoleon III ca răspuns la cucerirea franceza din Mexic. CAPITOLUL XVII în cursul nopţii dinspre luni spre marţi. Ewing. Chiar şi saloanele erau goale. onorabilul Mr. „Cântecul pastorului" pentru pian solo. Francezul Paul Vert interpretă două valsuri încântătoare. Acolo. Norville şi „You remember" al lui Mr. se anunţă că la tribord se zărise o corabie cu trei catarge care naviga în sens opus. cursul bursei. Trebuie recunoscut însă că distracţiile acelea nu-i amuzau decât pe cei care le redactaseră. protejat de o manta din cauciuc. Onorabilul Mr. comercial. După „Happy moment" al lui Mr. Secundul. Printre tambuchiurile întredeschise se vedeau feţele oacheşe şi mâinile groase ale marinarilor. în cursul spectacolului s-au produs feluriţi amatori. Când am urcat pe punte. ochii lui scânteiau de plăcere. plin de spectatori. şi îşi termină lectura cu următoarele noutăţi: — Anunţăm că preşedintele Johnson a abdicat în favoarea generalului Grant. vântul se înmuic şi îşi schimba direcţia. începu a doua parte. un tenor care arăta foarte bine. Onorabilul Mac Alpine. Sub rafalele de ploaie. După o pauza de zece minute.. şi o farsa scoţiană a doctorului Trent încheiară primul act al programului. scoase un joc de cărţi din buzunar. După ce Ocean-Timc a fost aplaudat suficient. Sir Anderson se ridică. Pasagerii se refugiaserâ în cabine. Pereţii despărţitori începură iar să scârţâie. Salonul. am constatat că ploua. După „burlescâ". citi cu convingere divagaţiile sale prea puţin plăcute. Atmosfera era apăsătoare. şi se făcură observaţiile zilnice. urcat pe pasarelă. Şahul era impracticabil. o englezoaica. Spre ora zece. inedite. câci mesele fugeau de sub mâinile jucătorilor. Nu se putu stabili sub ce pavilion era.

Abordajele nu se mai puteau evita. Două dăngânituri: navă la tribord. Curând. Un clipocit surd ieşea din valurile împinse de vânt. Dar de data aceasta nu mai fu vorba despre scamatorii cu cărţi. datorita promptitudinii cu care oamenii de cart îl anunţară pe timonier. prezent acolo în seara aceea. Era un vas american. lipsa de aburi care se împotrivea dorinţei lor. apăru o corabie cu trei catarge. notiţa afişată indica latitudinea de 44°53' nord şi longitudinea de 47°6' vest. Norii. Cyrus Field. strălucea iar. nici Fabian sau doctorul Pitferge. nu. Salonul se 56 Jules Verne umplu iar. Un dângânit însemna: o navă în faţă. orizontul oferea o culoare albicioasă. Vântul.. Ilinois. care străbătea ruta spre Anglia. se făceau cu ajutorul unui clopot aflat pe duneta din faţă. ceea ce anunţa că gheţurile nu erau departe. A prezentat chiar câteva fotografii cu maşinile folosite atunci. A fost aplaudat şi felicitat chiar de către iniţiatorul acestei expediţii. bine reglate. Se anunţă o nouă distracţie cu Sir James Anderson. dar steamerul reuşi la timp să se îndepărteze. Pe la două. Datorită vântului. o corabie cu trei catarge fu semnalată la babord. şi stropi de apă erau împrăştiaţi în jur de spuma talazurilor. lovind steatnship-ul din faţă şi întârziindu-l. Prin găurile dintre ei se zărea albastrul cerului. Aburii scoşi de valuri erau un pericol major pentru navigaţie. curăţat de vânt. Vizibilitatea era redusă. Astfel. Great-Eastcm începu sa navigheze printr-o zonă unde pluteau primele iceberguri. ofiţerii şi mateloţii vegheau cu cea mai mare atenţie. ceaţa se intensifica iar. Ruliul scăzu treptat pentru că oceanul se mai liniştise. Semnalele. în primele ore ale zilei. unde pereţii alcătuiau un fel de adăpost în care un pustnic se putea retrage din lume.. De pe ocean nu distingeam nimic în afară de linia albăstruie a orizontului. în mijlocul cetii. presiunea crescuse în cazane. care lovea nava din faţă. Atlanticul mai fierbea încă. îmi trecea pe deasupra capului fără să mă atingă. aşezându-mâ pe un spirai. Pe la douăsprezece şi jumătate. iar ofiţerii aflaţi pe pasarele nu mai zăreau oamenii din partea din faţă a vasului.Latitudine 45°29' nord Longitudine 4?25' vest Distanţă: 256 mile. M-am refugiat acolo. elicea care abia se mişca. M-am dus în partea din faţă a navei. Trei: nava la babord. Se organiză o pază specială pentru a se evita lovirea vasului de blocurile uriaşe. Vântul deveni foarte rece. cerul. dar viteza. Marinarii furnicau pe catarge şi în jurul maşinilor. Valurile erau încă foarte mari. UN ORAŞ PLUTITOR 29 Pe la trei şi treizeci şi cinci de minute. la mai puţin de două sute de metri de Great-Eastern. Locul era foarte bun pentru a visa. marcată dincolo de tambure. Privirile cuprindeau întreaga imensitate a vasului. nu avea cum să evite ciocnirea. vântul bătea destul de taie. prin urmare. Aşadar. Dintr-o dată. Pe punte nu se urcaseră încă nici căpitanul Corsican. detaşate din banchiză şi provenite din Strâmtoarea Davis. James Anderson povesti cum a pus cablul telegrafic pe fundul marii. Imediat omul de la cârmă manevra astfel încât să evite accidentul. adevărate batalioane de vapori. Către ora trei. şi aceste lucruri erau mai grave chiar decât incendiile. Dinspre vest. Numai două sute douăzeci şi şapte de mile parcurse în douăzeci şi patru de ore! Tinerii logodiţi trebuiau să blesteme roţile acelea care nu se prea învârteau. . atingeau suprafaţa oceanului. CAPITOLUL XVIII Pe 3 aprilie. Liniile orizontului deveniseră clare şi păreau că se îndepărtează de acel punct central în care se găsea Great-Eastem. Vântul bătu până spre seară. Trebuia însă recunoscut că totul era din cauza vântului ce halca dinspre vest. spârgându-se de etravâ.

acea discuţie politica. chiar în paharul cu vin de Champagne. un locotenent mă făcu atent că treceam pe la coada bacului de la New-Found-Land. de aceea voia să evite un asemenea pericol. surâzând: — Doamna în negru! Am tresărit. se ducea. — Respiraţi.în acea clipă. Aerul era proaspăt. Oxigenul e un lucru minunat. ma uitam la forma aceea umana. Am putut să disting atunci silueta unei femei a cărei faţa era acoperită cu un voal gros.. cu mâna. a pus Sudul să plătească pentru pierderile de la Alabama". întunericul era de nepătruns în jurul navei. — O nebuna! Nu-i aşa ca e o nebună? murmura Fabian. de îndată ce se observa un grad mai puţin. abia desprinsă din întuneric. ceva mai departe. ajunse la zece paşi dc noi şi ramase pe loc. replică el. pe care atât eu. Până atunci. Izbucni o discuţie destul de aprinsă între un nordist şi un texan. sau sunt pe jumătate asfixiat. Nu-l auzise. ezita. Nu se zărea nici o constelaţie pe boltă. Atmosfera e aşa de curată! îmi trebuie cam două sute de metri cubi de aer proaspăt în douăzeci şi patru de ore. Căpitanul însuşi nu dormea în acea perioada. şi am simţit că şi el era agitat. ci pe el însuşi. adăpostiţi de vânt. Apoi. Fabian zise. Eu detest aşa ceva. îmi mărturisi el. — Da. căpitanul 30 Jules Verne schimba cursul. Mac Elwin recăzusc în contemplarea sa visătoare. Am observat că se luaseră numeroase măsuri de prevedere împotriva blocurilor de gheaţă. Discutând astfel. Ordinele sale pentru desfăşurarea activităţii în timpul nopţii erau îndeplinite întocmai. CAPITOLUL XIX Ieşind din salonul atât de puternic luminat. am urcat pe punte cu căpitanul Corsican. Umbra era fantoma despre care ne vorbise doctorul Pitfcrge. Ferestrele construcţiilor păreau adevărate guri de foc. Am ajuns într-un loc ce ni se părea pustiu. Căpitanul Corsican mă luă de braţ. elicei. respiraţi în voie. Unul dintre ei cerea un împărat pentru Statele din Sud. ce ameninţa să se transforme în confruntare. nici o întâmplare nu-i adusese faţă în faţă pe Fabián şi pe Harry Drake. cât şi căpitanul Corsican îi supravegheam neîntrerupt. sc oprea. lor nu le place decât acidul carbonic. . Acelaşi gând ne fulgerase minţile. îşi relua drumul. îi arătă o umbra care se mişca încet. cu privirea tulburata. nume dat de englezi pentru Terra Nova. ministrul de război. — Mă sufocam în salon. Fabian tresări. Ştia că vasele se puteau bloca uşor în gheţurile de la acea latitudine. Fiecare cu gustul lui. la marginea vasului. cu respiraţia tăiată. căpitanul Corsican şi cu mine am revenit în partea din spate a navei. Eu. Era o forma abia vizibila. Puntea a fost frecventata de plimbăreţii obişnuiţi. dar ce putea zări în noaptea adânca? Corsican se apropie de el: — Fabian? Fabian nu-i răspunse. Sunt zone bogate în peşte. iar căpitanul îşi umplea plămânii. ne plimbam pe bulevardul de la tribord. Abia se mai vedeau oamenii de cart de pe dunetă. Din fericire. ar trebui să spunem asta şi londonezilor sau parizienilor care nu-l cunosc decât din auzite.. Numeroşi ofiţeri se ocupau de buna funcţionare a maşinilor. Corsican îl strigă din nou. am zărit totuşi un om aplecat peste o balustradă. Deşi se vedea foarte greu. Pasagerii puteau sta liniştiţi. Aceasta avansa. Deodată. Noaptea era adâncă. Aici e mult mai bine. datorită pereţilor de la cabine. Ziua s-a scurs fără nici un incident. dar Fabian nu ne întreba pe noi. Se măsura mereu temperatura apei de mare şi. Dupâ ce am observat toate aceste lucruri. i-am răspuns. fu întreruptă de sosirea unei depeşe imaginare adresata lui Ocean-Time şi concepută astfel: „Căpitanul Semmes. Privea oceanul. Seara ne-am strâns în salon. Aşa era. căpitane. întoarse capul spre el şi îi l'acu semn să tacă. roţilor. Mai ales morun. părea mai curând să alunece deasupra punţii decât să păşească.

Era o conferinţă a mormonilor. fără plăcere. caci până la urmă ar fi recunoscut-o. — Ea! murmura Fabian. Cel mai important lucru era să împiedicăm o nouă întâlnire între Fabian şi Ellen. Noutatea se răspândi repede. Ştiam însă că peste patru zile urma să ajungem la New-York şi speram sa împiedicăm un eveniment fatal în acea perioadă. Oceanul era foarte liniştit. Femeia îi puse mâna pe inima ca pentru a-i număra bătăile. cu dragostea din inimă ucisă. Ni se năzărea că ne găseam pe pământ. Nemişcarea lui Grcat-Eastem dădu pasagerilor ideea de a organiza curse. şi jucătorii îşi riscau banii într-un asemenea mod. — Vino Fabian. nici în saloane. Timpul trecu şi. mulţi începură să parieze pe pilotul ce avea sa ducă nava în rada portului New-York. după prânz. Reuşi uşor să adune optzeci şi şase de pariori. Am coborât în salon şi am citit că seara urma să aibă loc o adunare. fu numit comisar. timonierii semnalară apropierea unui steamer mare. Erau vreo jumătate de duzină de maieloţi ce arătau precum centaurii. Nava părea că stă pe loc. Puritanii de la bord interziseseră tuturor să se iniţieze în secretele mormonismului! CAPITOLUL XXI Pe la ora patru. că întrunirea condusă de domnul Hatch nu putea fi audiată şi de noi. cum mergea în sens opus. Eu însa înţelegeam ca nu puteam face nimic împotriva soţului şi stăpânului ei. onorabilul Mac Karthy. Un englez. smulsă de lângă Fabian. Puţin mai târziu. îi zise. în mizerie. durerii. Apoi o lua la fuga spre nişte construcţii apropiate. printre care şi câteva femei. iar spectatorii ieşiră din saloane şi din cabine. pentru a se apropia de Great-Eastern. logodnica lui Fabian. Acesta se ridică. Apoi îşi scutura capul. Locul cursei îl formau cele două bulevarde. Pe notiţă se mai putea citi: Latitudine 42°32' nord Longitudine 51°59' vest Cursă: 245 mile. Nefericita fată nu ieşea niciodată ziua. Privirea căpitanului se aprinse de un foc interior care nu prevestea nimic bun. jumătate om. Nu se ştia cine avea să fie de cart atunci. Era . dispăru pe întinsul oceanului. domnul Hatch. deşi strigase: „Ea! Ea!" Nu se înşelase considerând-o nebună. unul dintre transatlanticele ce făceau legătura între New-York şi Londră. Dean Pitferge mă înştiinţa. Imediat se strânseră sportivii. cu intenţia de a-l saluta. Ne salută şi îi râspunserâm la rândul nostru. Fabian n-o recunoscuse. Devenise astfel datorita disperării. sc fixeazâ asupra căpitanului Mac Elwin. Către ora trei dupâ-amiaza. în spatele voalului. nici pe punte. Era Ellen. Nu ne îndoiam deloc de identitatea acelei femei. CAPITOLUL XX Corsican şi cu mine nu puteam să ne înşelăm. adăugând: — Ce halucinaţie! 6o Jules Verne Căpitanul Corsican îl luâ de mânâ. gata sâ-şi dispute marele premiu al vasului. Concurenţii trebuiau să facă de trei ori turul navei. şi concurenţi se prezentară de îndată. Onorabilul Mac Alpine luă conducerea afacerii. soţia Iui Harry Drake. cu patru catarge. ducându-l de acolo. După aceasta. Harry Dnţke o ducea pe continentul american şi o silea sâ-i suporte viaţa lui aventuroasă. electrizat. Fatalitatea îi adusese pe toţi trei la bordul aceleiaşi nave. cerul se degaja de nori şi deveni senin. jumătate cal. Despre asta vorbeam a doua zi cu căpitanul Corsican. Era Atlanta. Doar noaptea reuşea sâ-şi înşele temnicerul. Nava aceea îşi modifica puţin cursul. Pasagerii primiră foarte favorabil anunţul. Am avut impresia că ochii ei. ruşine şi ruină. prezidata de misionarul din Utah.Biata creatura sc apropie mai mult de noi. să parcurgă un traseu de o mie şi trei sute de metri. trecând pe la UN ORAŞ PLUTITOR 6l Brest. trăind ca un om nedemn.

Izbucniră discuţiile şi cuvintele tăioase. Erau cu picioarele goale. Cel înalt nu merită. susţineau că era vorba de o „cursa moartă". Wimore câştigase. lâsându-le elasticitatea necesară pentru a-şi conserva forţa. — Că greşiţi. Primul. cântărea din priviri şansele pe care le aveau cei din jurul său. Apoi se dădu semnalul de plecare. în cel de-al doilea tur. certându-se. ţipetele izbucniră de peste tot. Fabian. Tocmai voiam să risc pe el câţiva dolari. Pariaţi pe el. dar mai ales plămâni buni. osos. Celălalt. Cunoscătorii îşi dădură imediat seama că Wilmore şi O'Kelly erau alergători de profesie. pe nume Wilmore. — Ura! Ura pentru Wilmore! strigară unii. în concluzie. Acolo se afla lumea bună. apropiindu-se de linia de sosire. pieptul e bine dezvoltat. Cei doi se ţineau însă la acelaşi nivel. Aşa decise onorabilul Mac Karthy. cu pieptul lat. Pariurile se făcură imediat. Cel mic. ca un cal de curse. O'Kelly şi Wilmore se distanţaseră deja de adversarii lor epuizaţi. Wilmore avea o faţă palidă şi calmă. 32 Jules Verne — Ce vreţi sa spuneţi? — Nu e un pur-sânge. Fabian. Partizanii irlandezului. Vedeţi. tribunele. încurajările. fură invadate de mulţimea curioşilor. abia dacă respiră. liniştit. şi că trebuia reluată de la început. Antrenat de o mişcare involuntară. Ceilalţi patru concurenţi nici nu intrau în discuţie. cu trupul uşor aplecat înainte. Demonstrau pe viu axioma pe care mi-o repetase doctorul: — Nu picioarele aleargă. Fabian. au ajuns amândoi în acelaşi timp. gânditor. discutând. uralele. — Ăla mic o să câştige. în faţa noastră se găseau locul de plecare şi linia de sosire. în timp ce adversarul sau gâfâie. antebraţul lipit de stern. răspunse. cu atenţia în altă parte. Călcâiul nu atingea deloc solul. îmi zise Pitferge. S-au tras apoi la sorţi locurile. Fură riscate sume considerabile. care avea cea mai avansata poziţie. Norocul îl favoriza pe irlandez. dimpotrivă. Adevârat. dar abia dacâ-şi depăşise adversarul cu o jumătate de cap. doi atrăseserâ într-un mod cu totul deosebit privirile publicului. nu veţi regreta. căpitanul Corsican. Am urmat sfatul dat de doctor şi am jucat pe Wilmore. care se aflau unul lângă altul. — Wilmore a câştigat! — Nu. adică dunetele. ci pieptul. UN ORAŞ PLUTITOR 32 Drake se îndreptă spre el: — Ce spuneţi'? îl întrebă. învingătorul este matelotul scoţian. Trupul i se ţine bine pe picioare. domnule. toate mişcările lor se completau reciproc. . în special Harry Drake. doctorul Pitferge şi cu mine ne-am aşezat pe duneta din faţă. pe un Ion ameninţător.suficient. Trebuie să ai genunchi buni. Iniţial va avea o viteza bună. credeţi-mă. în penultima turnantă. ei fugeau. un irlandez înalt pe nume O'Kelly. Cred că tipul e antrenat în treburi de astea. L-am văzut pe Harry Drake amestecându-se printre ceilalţi cu aplombul său obişnuit. în vacarmul general. era scund. dar se va pierde pe parcurs. Fabian se apropie de Harry Drake şi îi zise: — Greşiţi. vorbind pe un ton ce nu admitea replică. slab. pe aceeaşi linie. strigatele spectatorilor salutară favoriţii. în curând. deşi angajase ceva bani în cursă. când doctorul m-a prins de mână: — Jucaţi pe cel mic. Dintre concurenţii care se prezentaseră. Fără a se preocupa de rivalii lor. ochii sclipitori şi părea principalul favorit. fără câştigător. Din fericire. e un scoţian de rasă. înarmaţi cu ocheane. un scoţian din Dundee. mi se păru destul de indiferent la zarva din jur. Se ţinea deoparte. cu capul drept.

Dorind să aflu noutăţi despre Fabian. Inspecţia se dovedi uşoară. Bătea un vânt călduţ dinspre sud-vest. Nu era. toate aveau câte un nume. cercetând cu atenţie locurile. îndepărtându-l de noi. aşadar. Mai apuca însă să-i arunce o privire plină de ură lui Fabian. Atunci am deschis uşa. lângă marele 33 Jules Verne salon. izbucni Drake.— Asta. dar nu şi moda. în jurul căruia se găseau numeroase cabine. — Am pariat tot pe O' Kelly. Pe de altă parte. prietenii lui Drake îl duceau pe acesta din locul cu pricina. fiindcă aţi pariat pe Wilmore. evident. Dar. Printre plimbăreţi nu era nici un prieten de-al meu. — Mulţumesc! Şi ce cabină ocupă domnul Drake? — Nu ştiu. întunecat. ale cărui ape sunt închise la culoare şi calde. ripostă Drake. Drake îşi încrucişa braţele şi i se adresă lui Fabian: — Domnule. din curiozitate. înţelegând că omul preferase cabinele din spate ale lui Grcnt-Eastern. Am urcat iar pe punte. am ajuns la uşa dincolo de care începea scara respectivă. căci credeam ca am vizitat întregul oraş plutitor şi nu cunoşteam alt cartier mai retras decât acela. nici măcar doctorul. După ce Corsican termina. ceea ce simplifica şi serviciul stewarzilor. numele pasagerilor erau afişate pe plăcuţe pe fiecare uşă. . bulevardele se umplură de numeroase grupuri de plimbăreţi. domnule. Vegetaţia mai întârzie câteodată. Grcat-Eastern traversă curentul Gulfstream. Apoi se aruncă asupra lui Harry Drake. în ce cabină se alia? Unde o legase iar Harry Drake? Pe ce mâini era nefericita pe care soţul o abandona zile în şir? Dacă voiam sa aflu toate acele lucruri. numai cel al lui Harry Drake era de negăsit. L-am reţinut însă. usca pânzele umede. Aceasta nu ducea către saloane vaste. Am urcat pe punte şi. drept cine mă luaţi? Nu rosti nimic în plus. ceea ce m-a surprins puţin. E un adevărat fluviu care curge printre două maluri lichide. şi chiar unul dintre cele mai mari. M-am îndreptat. de nivelul Amazonului sau al lui Mississippi. Căpitanul Corsican şi cu mine coborârăm cu prietenul nostru. Ziua de 5 aprilie începu cu un minunat răsărit de soare. fiindcă imediat căpitanul Corsican se interpuse între el şi Fabian cu intenţia de a prelua discuţia. era pentru că doream să evit o întâlnire între ea şi Fabian. Curând. — Domnule. Soarele. nu l-am văzut deloc pe căpitanul Corsican. Din punct dc vedere al confortului nu existau diferenţe între cabine. Atunci mi-a trecut prin cap să aflu în ce loc era închisa nefericita Ellen. II trata pe celălalt cu un dispreţ şi o duritate foarte semnificative. este uşor convexa. prin urmare. în cursul dimineţii. Drake nu voia să aibă de a face cu el. Suprafaţa curentului. — Cum cobor acolo'? — Pe o scară ce porneşte dc pe punte. m-am dus la cabina pe care o ocupa. căci Societatea Celor Speriaţi nu admisese decât o singura clasa pentru pasageri. cu o voce liniştita: — Cu prima ocazie o sâ-l pălmuicsc pe acest personaj! CAFITOLUL XXII In timpul nopţii dc vineri spre sâmbătă. care se mulţumi să ne spună. am fost mirat de absenţa lui. Am început să caut prin salonul cel marc al doamnelor şi am străbătut culoarele celor două etaje care deserveau acea porţiune a navei. către sălile pentru servirea mesei şi am străbătut cu atenţie culoarele laterale care se întindeau între cele două rânduri de cabine. Am pierdut şi plătesc. L-am întrebat însă pe un steward şi am aflat ca mai existau o suta de cabine sub sălile dc mese. Dc data asta. Am bătut. care înverzise câmpiile de pe continent. Toate camerele erau ocupate. aveţi nevoie de prieteni ca sa va puteţi apăra? Fabian păli. ci spre un hol pătrat. ca şi dumneavoastră. dar nu mi-a răspuns nimeni. N-am găsit nicăieri numele lui Harry Drake. aflat între valurile Atlanticului. Fabian nu era acolo.

datorită semiîntunericului ce stăpânea culoarul. asculta şi părea că e tras de un fir invizibil. din moment ce nu ştia despre prezenţa lui Harry Drake la bord. ar vindeca-o pe femeia aceea. ca şi mine. ale cărui cuvinte nu le înţelegeam. se îndepărtă imediat de mine. L-am tras după mine. Harry Drake n-avea nici un interes să facă ştiut locul unde era închisă Ellen. Cânta o femeie. Printr-o coincidenţă. Simt că puţină grijă. în vocea ei se simţea o durere mare. Ţineam totuşi să ştiu cine era persoana ai cărei paşi îi auzisem. îmi permitea să urc pe punte fără să fiu văzut. M-a recunoscut. puţină iubire. nu voiam sa fiu surprins acolo. că situaţia se complica. Curând. M-am apropiat încet de cabina cu numărul 775. CAPITOLUL XXIII Câteva clipe mai târziu.. Vocea ei parcă vine de pe lumea cealaltă. tăcu şi Ellen. fără a fi văzut. căpitanul Corsican şi cu mine am convenit să-i supraveghem şi mai sever pe actorii acelei drame. Vocea nefericitei ajunse distinct până la mine. Am ascultat. în cea mai mare parte. Numele câutat nu era scris pe nicăieri. îmi zise el. Zgomotul înceta. Puteam să văd. dar eu nu l-am pierdut din privire până ce nu l-am văzut că intră în cabina lui. N-a opus rezistenţă. Sunetele se intensificau. ceva suav şi trist.Harry Drake. Fabian. Apoi mi-a zis cu o voce spartă: — Ştii cine este nefericita ? — Nu. m-am întâlnit cu căpitanul Corsican. Puteam să prevenim pericolele? Aş fi vrut tare mult să grăbesc înaintarea vasului. Presimţirea nu mă înşela. Din fericire. Era oare Harry Drake? în interesul lui Ellen şi al lui Fabian. A înţeles. Am parcurs holul şi culoarele laterale. la lumina slabă ce se scurgea pe sub uşile cabinelor. Cântecul ei nu era decât o suita de fraze neîntrerupte. Deşi nu aveam cum să-i stabilesc identitatea. al cărei deznodământ putea exploda în orice clipă! . Am ascultat timp de câteva minute şi tocmai voiam să mă retrag. Ce urma să facă? să apeleze la forţă? Dacă Ellen ieşea tocmai în clipele acelea? Orice era posibil şi totul însemna pericol. când am auzit paşi în holul pătrat. Am ascultat iar. când un murmur vag. Am distins. cabinele erau ocupate. I-am povestit scena la care asistasem. cercetând fiecare uşă. Dar. fără să mai spună un cuvânt. cântecul reîncepu. culoarul. pe măsură ce mă apropiam. nu putea alege un loc mai potrivit pentru dorinţa sa. urmărind să o izoleze pe Ellen. Despârţindu-ne. să pun un ocean întreg între Fabian şi Harry Drake. Fabian avansa încet. cum ar fi bănuit existenţa iubitei lui acolo? Fabian asculta în continuare. se UN ORAŞ PLUTITOR 34 ridică din capătul culoarului aflat în partea stângă.. — Să mergem.. în fundul culoarului. să mergem! Am urcat iar pe punte. locul unde era ascunsă tânăra? Nu ştiam ce să cred. silueta lui Fabian! Nefericitul! Ce instinct îl condusese în locul acela? Descoperise. M-am îndreptat spre el. Era ultima de pe culoarul acela întunecat. Pe uşă nu era pus nici un nume. Ajunse în dreptul cabinei şi se opri acolo.. M-am îndreptat într-acolo. Am recunoscut un fel de cântec trist. abia sesizabil. ca şi mine. Era imposibil ca vocea aceea să nu-i trezească amintiri foarte triste. Fabian. eram convins că Ellen era cea care cânta astfel. care ocolea cabinele. Vocea trebuia să fie a bietei nebune. M-am întors surprins. parchetul scârţâind din nou sub presiunea unui pas de om. 34 Jules Verne — E nebuna. voiam să mă retrag. Dezamăgit. în acelaşi timp.

Great-Eastem era prins într-un ciclon. 35 Jules Verne întorcându-mâ. un adevărat ciclon. Locul era pustiu. . Am ajuns până la el după mari sforţări. Pegasul. îl aşteptam să treacă. Vasul. îmi făcu semn să mă apropii. Căpitanul Anderson interveni. dar câteva dificultăţi de detaliu n-au putut fi ocolite. ameninţat de o infirmitate fără leac. soarele ne permise o observare foarte exactă: Longitudine 58°37' vest Latitudine 41° 11' nord Cursă: 257 mile. iar luna. Secundul râdea şi îşi arăta dinţii albi. Pe la ora şapte. Totuşi. Pe ocean se anunţa iar vreme urâta. fiindcă nu l-aş fi auzit de la distanţa aceea. Altă distracţie fu anunţată pentru seara. căci glumele. Pe la ora şase. deşi cerul arata încâ minunat. taifunuri în Marea Chinei. Am reuşit sâ o urc. Deşi ştiam că nu se pot număra mai mult de cinci mii de aştri pe întreaga boltă. Se ştie că furtunile acelea rotitoare. Oceanul era zguduit de valuri imense. dar cu mare greutate. joasă. Apoi m-am îndreptat spre duneta din faţă. Cum avea sâ-l înfrunte? — O să dea nenorocirea peste noi. dar din cap. Taurul purta deasupra sa steaua Vega şi. cântărind două mii şapte sute şaizeci de tone. Vântul îi înghiţea jumătate din cuvinte. dintre care unii nu-şi putuseră părăsi paturile. îmi zise el. dinspre babord. dar el se încăpăţâna să nu se arate. mergea ca un om nechibzuit. au o forţă uimitoare şi pun în pericol serios navele cele mai sigure. cuvântul „ciclon" nu cerea lămuriri suplimentare.în ziua aceea îl aşteptam de Australasian. CAPITOLUL XXIV Noaptea fu foarte agitată. Ruliul începu să se accentueze. m-am târât până la scara ce ducea pe punte. i-am văzut pe căpitan. se zărea acel râu de diamante care formează coroana boreală. după cum îi era obiceiul. tornade pe coasta africană. Probabil că părăsise America miercuri dimineaţa şi trebuia să apară. UN ORAŞ PLUTITOR 35 Primele ore ale nopţii le-am petrecut pe punte. Nici nu putea să-mi vorbească. l-am înţeles. nu cu mâna. nu departe. în seara aceea am crezut că văd milioane. Gemenii îmi apăreau în toată strălucirea lor. mă oboseau. Etrava navei dispăru sub munţii de apă care ne atacau din faţă. declanşat la comandă! Doctorul pronunţa numai fraze întretăiate. Căpitanul surâdea. — Ai văzut. Mobilele se deplasau cu zgomot. pe secund şi pe primul inginer înfofoliţi în haine impermeabile. prinşi bine de balustrada pasarelelor. care deservea linia Liverpool-New-York. ca să-i distreze pe pasagerii plictisiţi de o călătorie atât de lungă. Pleiadele. ceea ce dusese la schimburi de cuvinte urâte. lovit de talazuri. Erau învăluiţi în ceaţa cauzată de valuri. ale căror vârfuri înspumate se prăbuşeau într-un zgomot infernal. ce ghinion are acest Great-EasterrP. Vântul sufla tare. Exact când sâ ajungă în America. Se ţinea bine de pereţii din jur şi stătea cu spatele împotriva vântului. Constelaţiile imobile păreau că se deplasează o dată cu vasul. pasagerii englezi organizară o subscripţie pentru răniţii de pe bord. un pachebot al companiei Cunard. nu se găsea acolo decât doctorul Pitferge. pentru că l-ar fi dărâmat furtuna. N-am mai participat la aşa ceva. îmi repeta Dean Pitferge. numite uragane în Oceanul Indian şi în Atlantic. chiar înnoite. Nu se putea vedea nimic la mai mult de un metru în faţă. Pe la unsprezece. Organiză exerciţii de gimnastică pe care le conduse personal. scălda orizontul cu razele ei. a început ciclonul. De altfel. apele devenirâ monstruoase. Printre aceştia se afla şi şeful de echipaj. La prânz. Admiram constelaţiile care străluceau pe firmament. Lista se acoperi de semnături.

am înţeles opinia celui care era „stăpân după Dumnezeu" pe navă. Se servi apoi masa de dimineaţă. Două bucăţi dintr-o epavă apârură pe culmea valurilor. nenorocirea nu e departe. îl luă pe umeri şi îl duse de acolo. cele câteva mii de păpuşi pe care compatriotul meu de pe strada Chapón voia să le aclimatizeze în America. dar îşi continua drumul. Lovitura ne năucise. Vasul nu mai putea fi menţinut în situaţia aceea. e un pumn în bărbie. Urmă o altă lovitură a talazurilor. uriaşul trebuia să fugă din calea furtunii. L-am văzut alergând spre roata cea mică de pe pasarelă şi modificând poziţia cârmei. Cu partea din faţă deformată. care ajunseseră pe punte. suspensiile se legănau în aer. vasul îi ţinea piept mai departe. Priveam acel spectacol unic. din partea oceanului. steamerul izbea valurile şi părea un om care înota printre vârtejuri. biciuind în plin pereţii de la tribord. Se vedeau mai multe resturi lăsate de apele furioase. cu toate astea. îşi schimbă direcţia spre nord şi o şterse din calea furtunii. Masa lichidă se grăbea să pătrundă prin orice gaură sau deschizătură. strigă furios: — Nava mea este dezonorată! CAPITOLUL XXV De abia virase Great-Eastern şi-şi modificase cursul. mai violentă decât prima. mai violentă decât prima. Fuga din faţa furtunii era mai necesară ca niciodată.Nu-mi puteam explica încăpăţânarea căpitanului. dar el înainta hotărât. Colosul. se repezi la el. 36 Jules Verne Vasul începea să ia serios apă. şi printre acestea. Unul dintre ei. In culoarul de sub ei. Great-Eastern primise mai mult de două mii de tone de lichid în momentele acelea. atât de stăpân pe situaţie. demola capota masiva situată deasupra postului echipajului şi. Imediat. epuizat. Pe la şapte şi jumătate. dorinţa lui de a se lupta cu oceanul. Omul nu voia să cedeze. Nici o farfurie nu lunecă pe pământ. coborârâ în dining-room şi mâncarâ. Noi eram în dreptul celui dc-al doilea catarg. dar. deşi aceasta se afla la cincizeci de picioare deasupra nivelului mării. aproape de ora opt. se produse şocul. Trebuia să fugă imediat din calea furtunii. cantitate care ar fi fost suficientă pentru a scufunda o fregată. Erau de la vasul nostru'? Great-Eastern tresărise la acel şoc.. aburii se precipitară către cilindrii din spate. fără a resimţi nici o zguduire sau vreun şoc. liniştiţi de nemişcarea navei. îmi zise doctorul. porţela- . In sfârşit. Dar. nici un pahar nu-şi goli conţinutul. cu gura deschisă. mobilele îşi reîncepură balansul. Oamenii fuseseră răsturnaţi. în zona din faţă a babordului. Lupta colosului cu oceanul. Alte resturi se zăreau pe mare.. Agitaţiei îi urmă imobilitatea absolută. evoluând ca o barcă. Nava primi o lovitură formidabilă. Cei mai mulţi pasageri. un ofiţer. îşi scutura favoriţii uzi şi se ridica. Marinarii se duseră la provă. cu mare interes. Invazia marii era atât de evidentă. Apoi. Oamenii se apropiará de capota zdrobită.. a cărui pălărie fu luată de o rafală de vânt. Nu voia să cedeze şi nu avea să se dea înapoi! Un ofiţer şi câţiva marinari fură trimişi în partea din faţă a punţii ca să o cureţe de resturi. Dintr-o dată. peste trei sferturi de oră. căpitanul Anderson înţelese. încât. — Atenţie. după raportul inginerului. Până la un punct. care smulse o placă enormă de fontă ce acoperea baba din faţă. îmi zise doctorul. pe jumătate înecat. văzându-l pe unul dintre mateloţi zăcând fără cunoştinţa. Dar uitase ca puterea mării c infinită şi nu-i poate rezista nimic făcut de mână omenească! Oricât de solid ar fi fost. în acele momente. îi deşiră şi îi târî ca pe nişte bucăţi de pânză. aspectul Atlanticului era înspăimântător. Ar fi putut să întoarcă vasul şi să o şteargă din calea furtunii.. apa avea o înălţime de trei picioare. care era atât de calm de obicei. Priveam prin ceaţa din care apăreau valurile ce măturau puntea. că ruliul dispăru. căpitanul. — Asta nu e o palmă. Urmă o altă lovitura a talazurilor. — E bine! făcu doctorul.

chiar dacă naviga doar satisfăcător. iar Great-Eastern îşi reluă drumul spre vest pe care fusese silit să şi-l întrerupă pentru scurt timp. Medicul de la bord are grijă de el. răspunse doctorul. dar etrava tăia valurile cu siguranţă. steamerul îşi continua drumul cu viteză redusă. aşadar. — Şi bietul matelot rănit? l-am întrebat eu. — E lovit râu la cap. i-am zis. nu trebuia opus cu orice preţ unui ocean înfuriat. în acest timp. tatăl a doi copii. de ea. drumul? — Da. Aş face drumul din Anglia în America într-o lună sau şase săptămâni. Un munte de metal înaintând împotriva unuia de apă era o imagine care nu mai corespundea realităţii. dublei sale coci şi marginilor sale întărite. drumul spre vest. Sărmanul! E un pescar tânăr. S-a răspândit şi zvonul că mai mulţi oameni au fost luaţi de valuri de pe vas. un timonier ne spuse că lanţurile cârmei fuseseră smulse în timpul când nava primise cele două lovituri din partea oceanului. UN ORAŞ PLUTITOR 37 Se vedea că francezul acela nu era omul care să dispere. în cursul nopţii şi al dimineţii. Ştiţi. La prânz. ne-a mărturisit că aşa ceva nu mai întâlnise până atunci şi nici un uragan nu mai produsese atâtea ravagii. Trebuie repetat însă că admirabilul steamship. — Ne-am reluat. agâţându-se de un tachet pentru a nu luneca pe punte. De altfel. domnule. lumea dumneavoastră în miniatură a fost pusa la grea încercare. — E o idee patetica. rezista ca un bloc masiv şi rigiditatea sa era datorată perfectei omogenităţi a construcţiei. Acolo vom confecţiona alţii. — Domnule. uraganul îşi dădu ultima suflare. împotriva vântului şi a mării. un adevărat locuitor al Atlanticului. Pasagerii mi-ar fi astfel întotdeauna asiguraţi împotriva râului de mare. Bebeluşii nu vor mai vorbi în Statele Unite ale Americii. spre zona din spate a vasului. pe care-l străbătea pentru a patruzeci şi patra oară. oricât de mare ar fi fost puterea lui. s-a dovedit a fi o minciuna. s-a putut observa cu destulă precizie locul unde ne aflam şi s-a afişat: Latitudine 41°50' nord Longitudine 61°57' vest Cursă: 193 mile. Acolo. Pe la ora zece. nu? adăugă el. Aş merge mereu cu vântul în faţă sau în spate.nurile se ciocniră. chiar dacă se balansa cam tare. N-aş avea niciodată ruliu sau tangaj. Talazurile erau impresionante. suflase asupra noastră. oameni care să nu se grăbească. Cerul se curaţi de nori spre vest şi se lumină. Pompele au încercat să golească apa care a intrat în vas. care îşi făcea prima călătorie peste mări. cu zece mii de franci locul. — Nu ştiu ce s-ar fi întâmplat dacă accidentul s-ar fi produs în momentul manevrelor de întoarcere. Puteam zice că o stâncă aştepta ca valurile să se spargă. Unul dintre pasageri. — Ce sâ-i faci? îi răspunse industriaşul parizian. ceea ce ne obligă să căutăm adăpost sub capota marelui salon. Dar mai e destul de lucru. dar. L-am recunoscut pe omul cu păpuşile. Aversa avu ca efect diminuarea vântului şi calmarea oceanului. N-ar fi la bord decât milionari. ce aş face dacă Great-Eastern mi-ar aparţine? Aş face din el un transatlantic de lux. O navă nu c niciodată „dezonorata" dacă fuge din . Am urcat pe punte cu doctorul Pitferge. prezenta o perfecta siguranţă faţa de furiile oceanului. şi mă tem pentru soarta lui. pentru că valurile izbeau foarte tare nava. căsătorit. îmi zise Pitferge. i-a zis doctorul. Numai că. din fericire. neputincioase. Se simte. L-am salutat şi am pornit mai departe. începu să plouă torenţial. 37Jules Verne Diminuarea considerabilă a drumului parcurs nu trebuia să fie atribuită decât furtunii care.

Era descumpănit. când o expozie violentă de strigăte şi injurii mă făcu să mă opresc. rivalul. L-am găsit în marele salon. Deci tu eşti! — Eu. în ciuda măsurilor noastre. căci mâna lui Fabian se ridică să lovească şi. mi s-a părut că aud vocea lui Fabian. a demonstrat ca un căpitan greşeşte când luptă peste măsură împotriva mării. dacă nu atinse obrazul celuilalt. Harry Drake nu v-ar fi urmat gestul şi n-ar fi răspuns provocării. Corsican avea pentru Fabian o dragoste de frate. l-am zărit pe Fabian. Dacă Fabian nu ştiuse până atunci nimic despre Drake. Era prea târziu ca sâ-i mai separi. căpitane Mac Elwin. Evitam 74 Jules Verne contactul cu acei aventurieri care plecau sa facă avere în America. pompele continuau să extragă apa din lacul ce se formase în interiorul lui Great-Eastern. faţă în faţă cu Drake. Noroc că pe mine nu mă atrâgea aşa ceva. petrecuse noaptea cu Fabian. Fără îndoială că Drake îl insultase grosolan. aşadar. El îl avea în vedere de mult pe Fabian. era senin.cale uraganului. Fabian citi un nume. CAPITOLUL XXVI în acest timp. UN ORAŞ PLUTITOR 38 — Era o violenţă inutilă. după o clipă de linişte. Treceam. Ce căuta el acolo? Se dusese după duşmanul lui? Am deschis imediat uşa. ce a afectat un pachebot transatlantic. In clipa aceea. am rămas să mă plimb pe punte. Oare o intuiţie secretă i-a dat ideea că Drake nu era singur la bord? Sau amintirea Ellenei îi revenise cu maximă intensitate datorită prezenţei acelui om? Ghicise că biata nebună era fata pe care o dorise atâţia ani? Corsican nu putea să-mi răspundă la întrebări. liniştit. Ploaia încetase. Oricât de interesant era programul lor. fiindcă Fabian nu rostise un cuvânt toată noaptea. înainte ca mâna lui Fabian să se ridice asupra nemernicului. M-am repezit spre prietenul meu. îi răspunse. Consideram jocurile drept o plăcere bolnăvicioasa. Un răcnet îi scăpă din piept: — Harry Drake! strigă el. puse în funcţiune de aburi. îmi spuse el. Nu ne înşelasem. Cerul. Un comandant nu trebuie să uite ca viaţa unui om e mai importanta decât satisfacerea propriului orgoliu. care-l opri cu un gest rapid. tumultul atinsese maximum de intensitate. pe lângă sala respectivă. totul se stingea în noaptea întunecoasa. am mers sâ-l caut pe căpitanul Corsican. oricât de mare şi de rezistentă ar fi. în jur şi în depărtare. Căpitanul Corsican mă privi. să te abţii este periculos. . în zori. CAPITOLUL XXVII Chiar a doua zi. de unde se auzeau mereu strigate şi cuvinte fără perdea. acesta era foarte bine informat despre tot ce făcea căpitanul Mac Elwin la bordul navei. Saloanele erau puternic luminate. Lucrurile trebuiau sâ-şi urmeze cursul. ar fi trebuit să-l lovesc pe Drake. fu din cauza căpitanului Corsican. iar un exemplu recent. şi cei doi duşmani de moarte ajunseseră să se provoace. aceasta era dominată de Harry Drake şi de credincioşii lui. Când se făcu noapte. Puternice şi rapide. şi în ochii lui am surprins mai multă tristeţe decât emoţie. Revenind spre capota marelui salon. Nici societatea celor care le practică nu mă atrage. Am trecut pe lângă sala de joc. am fost surprins să văd o mulţime compacta de spectatori care aplaudau o trupă de acrobaţi. La bord. chiar daca simte că pe urmele sale sc află un vas al unei companii concurente. spre marea mea mirare. Inevitabilul se produsese. în mijlocul mulţimii de jucători. sa te încăpăţânezi este condamnabil. ele restituiau Atlanticului ceea ce-i aparţinea. Era în picioare. In orice caz. i-am răspuns. Vântul se răcea iar. nu m-am oprit acolo. curăţat de furtună. — Am intervenit prea târziu. o catastrofă regretabila. Acesta era încă sub influenţa emoţiei pe care i-o provocase numele soţului iubitei sale. Stele apăreau şi dipăreau printre norii duşi în viteză de vânt. Am ascultat şi. Pe cartea de vizită pe care duşmanul său i-o aruncase ca semn că primeşte provocarea.

înainte de căsătorie. Mizerabilul mi s-a pârut îngrijorat. Aşa că.— Aveţi dreptate. pozând în victimă. Acele amănunte ar fi fost. — Adevărat. înnebunind. Chiar atunci. L-am urmat. Banditul îl cunoaşte bine pe Fabian. Poate că încă nu e totul pierdut.. — Cunoaşteţi vreun mijloc de a împiedica înfruntarea? — Nu. probabil. — Căpitane. rezolvate până atunci. Doar Dumnezeu ştie că.. am aflat că a ucis în modul acesta trei sau patru oameni. nu? Biata Ellen! 76 Jules Verne Nu era încâ sigur de crudul adevăr şi plecă mai departe. Ea era. Un lucru notabil a fost că a părăsit masa înainte de a o termina. împins de gânduri urâte. Nu mă vedea. M-am ridicat pentru a-l urmări. Dacă Fabian îl ucide pe omul acesta. Great-Eastern se afla la 348 de mile de Sandy-Hook. recunoscu căpitanul. dacă soţul lui Ellen ar fi dorit o confruntare cât mai rapida. mi-aş fi dat chiar şi viaţa. în ciuda a ceea ce poate să se întâmple. dar el s-a dus în cabina lui şi s-a încuiat înăuntru. L-am văzut doar o clipă. Căpitanul clătină din cap ca un om care nu admite că întâmplarea joacă un rol prea important în problemele omeneşti. dar eu tremur pentru prietenul meu şi regret nespus că n-am reuşit să-l fac să evite întâlnirea asta. fură afişate următoarele observaţii: Latitudine 40°33'nord Longitudine 66°2V vest Cursa: 214 mile. Curând va pătrunde în apele americane. întârzierea lui ne dădea vreo speranţă? Ştiam că saxonii privesc altfel duelul şi că acesta dispăruse dintre obiceiurile lor. am murmurat eu. gâsindu-se lângă Fabian. mi se pare că nu se va desfăşura decât în America şi n-ar fi exclus ca până atunci să intervină ceva care să modifice situaţia. i-a spus toate secretele. i-am zis. decât ca Harry Drake să piară! Dreptatea e de partea noastră. singura ei speranţă e să fie alături de Fabian pentru a reveni vreodată în lumea reală. De data asta însă se căutase aşa ceva. în timpul prânzului. Paloarea lui m-a pus pe gânduri. . CAPITOLUL XXVIII Nu aflasem până la prânz dacă Harry Drake îşi trimisese martorii. nu putem dori pentru Ellen şi Fabian altceva. La douăsprezece şi jumătate. Dar. iubirea.. n-am primit încă vizita celor pe care Drake şi i-a ales ca martori. — Da. Prietenia nu e întotdeauna bine venită. întâlnirea dintre Fabian şi Drake părea inevitabilă. Sau poate i-a mărturisit chiar ea. limba de nisip care forma intrarea în punga portului New-York. — Domnul meu. Deodată. în apropierea noastră. vrea să se răzbune. în starea în care este. Oare îl căuta pe Fabian prin sală'? N-aş putea să o spun. dacă duelul acesta trebuie să aibă loc. Aş fi sacrificat orice să lupt eu în locul lui. Poate că Ellen. aşteptând răspunsul pe care nu îndrăzneam să i-l dăm. Banditul ăsta e. îmi zise Corsican. Căpitanul Mac Elwin nu se sperie de nici un pericol. încerca să-şi înece remuşcârile în vin? De mai multe ori se uită spre mine. Urmările întâlnirii sunt de temut. în timp ce Drake îl ocupa pe al său. nu l-am văzut pe Fabian la locul său obişnuit. strângându-i mâna. oricât de ticălos ar fi. — Desigur. îi ştie trecutul. dar nu îndrăzni să mă fixeze din priviri. Rana ce se cicatrizase în sufletul său se deschisese iar. apoi veni spre noi. Fabian urcă pe punte.. se va produce o prăpastie de netrecut între Ellen şi iubitul ei. Rătăcea fără un scop anume şi căuta să ne evite. dragostea ei pentru căpitan. un duelist foarte bun. atât căpitanul Corsican. nu pentru duel mă tem eu. Fabian tresări. fără îndoială. cât şi eu însumi ne-am gândit că era mai bine să respectăm durerea lui şi să nu intervenim. — Ea era nebuna? zise el.

mi-a dat ştiri proaste despre matelotul rănit. Asta e marea lege în faţa căreia ne supunem toţi. utilizată pentru transportul imigranţilor de la Liverpool la New-York. Secundul îmi zise că era City of Paris. Philadelphia. Doctorul Pitferge. Marea era admirabila. fără îndoială. cam două miliarde de secunde. fu semnalată o nava la babord. citit de către căpitanul Anderson în salonul cel mare şi completat cu cântece. dură până la nouă seara. întâlnirea între nave UN ORAŞ PLUTITOR 40 constituie o mare atracţie pentru cei de la bord. Pe la şase. Ce se va întâmpla cu soţia şi cu copiii lui? — Ce putem face'? îmi zise doctorul. Nu aveam ce să discut asupra subiectului şi l-am lăsat să vorbească. CAPITOLUL XXIX Ziua următoare. A murit în cursul nopţii. se făcu noapte. în cifre rotunde. întâlnirăm cea de-a treia navă. Pe la şapte şi jumătate. 40 Jules Verne voi pleca atunci când voi deveni supărător pentru urmaşul meu. aplecaţi peste balustradă. şi observam dulgherii care reparau stricăciunile cauzate de furtună. oaspeţi ai Atlanticului. Am înţeles că ne aflam pe un drum foarte frecventat şi că pământul nu putea să fie prea departe. supravegheau maşinile. Veni în întâmpinarea mea. prea îndepărtată însă pentru a-i afla naţionalitatea. care se salută când au ocazia. de trei mii de tone. Pe la prânz. în ciuda eforturilor pe care le depunea doctorul. Ziua se termina.Am urcat pe punte. Am înţeles bucuria celor doi logodnici care. Ne plimbam. Apropiindu-se. dar se înşelă. doctore. — Calculul e simplu. fiindcă Great-Eastern naviga rapid pe acele ape liniştite. Iată că ne părăseşte cel de-al cincilea nefericit. Părerea mea e că murim pentru că ocupăm un loc la care are dreptul altul. Drumul nu s-a terminat încă! — Sărmanul! A murit tocmai când suntem aşa de aproape de coasta americană. Puntea acelui vas era plină de pasageri care ne salutau zgomotos. îmi zise el. Ştiţi câţi oameni vor pieri în cursul existenţei mele. de la Steam-National Company. se ivi o altă navă la orizont. eu ascultam. Starea sa era foarte gravă. la rândul meu. Trebuia să fie City of Paris. daca voi trăi şaizeci de ani? — Nu m-am gândit la aşa ceva. Pe la cinci. Un text religios. şi eu. Pe punte l-am întâlnit pe doctorul Pitferge care se scălda în lumină. el vorbea. în acest timp vor pieri două miliarde de indivizi care îşi jenau succesorii. Dacă Anderson dorea să intre în portul New-York fără avarii. Soarele strălucea cu putere de când răsărise. numai că ei nu se tem de nimeni. luni 8 aprilie. Steamerul acesta aparţinea companiei transatlantice şi transporta pasagerii pe ruta Havre-New York. Şaizeci de ani înseamnă. Pe la patru. Aşadar. cerul senin. lucrătorii trebuiau să se grăbească. principala legătură între oameni care nu se cunosc. — A murit bietul nostru rănit. Pericolul comun pe care îl înfrunta reprezintă. puturăm citi numele pachebotului. Luna apăru printre razele soarelui muribund. . pe care l-am întâlnit acolo. ofiţerii au stabilit poziţia şi au ajuns la concluzia că pământul trebuia să fie semnalat în curând. Era Saxonia. continuă Dean Pitferge. unul dintre cele mai bune steamere ale Companiei Inman. pachebot de trei mii două sute de tone şi 1300 cai putere. de cînd am plecat din Liverpool. a liniei Inman. Problema e să devin astfel cât mai târziu. Cum mai doream să-l ating! A urmat Europa. Doctorul mai continuă o vreme această teză. şi cred că niciodată viteza lui nu fusese atât de mare. fără ca eu sau căpitanul Corsican să primim vizita martorilor lui Drake. Pentru sfârşitul lui vor răspunde medicii. fu foarte frumoasă. Trebuie să ne retragem din calea celor care ne urmează.

Altceva? — Căpitanul Mac Elwin acceptă? întrebă doctorul. — Da. îmi zise el. un farsor.. care va fi pustiu atunci. —-Tot. — Bine. — Domnilor. prietenul nostru Drake.. Mă roagă să-i fiu martor. Ne mai despărţeau doar câteva ore de momentul în care cei doi adversari urmau să se întâlnească. un fleac.. N-am răspuns şi l-am lăsat să bată mai departe câmpii. la ora şase. la bord. aici. ne-a trimis la dumneavoastră ca să tratăm o problemă delicată. — Spuneţi-mi. dupâ ce ne salută cu importanţă. Numele de Mac Elwin îi provoacă insomnii şi vrea sâ-l îngroape o dată cu omul care îl poartă.. Vă întreabă dacă puteţi să fiţi alături de el în problema aceasta. închiriată de o companie franceză. — Când trebuie să vă întâlniţi? — îi aştept aici. Unde va avea loc confruntarea? La New-York? — Nu.în timp ce mă plimbam după masa de prânz. Lucrurile sunt simple. Am înţeles acest lucru după figura lui preocupata. dacă Fabian nu-l cunoştea pe Drake. De ce atâta grabă? De ce Harry Drake nu aştepta să debarcăm mai întâi? Poate pentru că nava aceea. — Harry Drake alege sabia. Doctorul Trent luă cuvântul. ne zise el. . îi părea un teren mai propice pentru întâlnirea care trebuia să se încheie cu un omor. — Să n-o mai lungim. zise căpitanul Corsican. Sau Drake avea vreun interes ascuns pentru a se debarasa de Fabian. — Dacă ţineţi. Amândoi au motive să se înfrunte şi poate că şi fără motive tot ar fi ajuns la această situaţie. la care ne-am prezentat iniţial. Cred că ne vom înţelege ca nişte oameni bine crescuţi. de la ce a pornit cearta dintre ei? — De la o discuţie din timpul jocului. domnule doctor. CAPITOLUL XXX Nu mai era posibil să îndreptăm lucrurile. cei doi martori ai lui Drake se îndreptară spre noi. Când? Mâine dimineaţă? — In seara asta. Aşadar. De fapt. ticălosul îl ştia foarte bine. rezolvând toate aspectele delicate ale misiunii noastre. — Cine sunt martorii lui Drake? — Unul este doctorul Trent. — Fabian i-a primit pe martorii lui Drake. nu se discută ce vină îi revine căpitanului Mac Elwin sau lui Harry Drake. în curând. Mai bine zis. Avea să-mi dea noutăţi. salut la care căpitanul Corsican abia răspunse. pe platoul din spate al navei. Trebuie ca totul să se termine odată. descumpănit de tonul lui Corsican. Zicând acestea. — Domnilor. Prietenul dumneavoastră e cel ofensat. Are dreptul sâ-şi aleagă armele. un gentleman ale cărui merite şi maniere au fost apreciate de toată lumea. reluă el. Toată pălăvrăgeala aceea începuse să-l plictisească pe căpitanul Corsican. înainte ca el să pună piciorul pe continentul american şi să bănuiască prezenţa Ellenei la bord? — Nu contează asta. căpitane. — Perfect. orice speranţa de a împiedica duelul s-a spulberat? — Da. — Şi celalalt? — Un yankeu pe care nu-l cunosc.. pe un ton solemn. care îşi muşca mustaţa nerăbdător. căpitanul Corsican se apropie de mine. v-a desemnat drept UN ORAŞ PLUTITOR 41 reprezentanţii săi în această treabă. căpitanul Mac Elwin. căpitanul Corsican mă apucă de braţ şi-i întoarse spatele doctorului Trent.. îi tăie el vorba.

iar vân- . un mare banc de nisip acoperit de vegetaţie. cusut într-o bucată de pânză şi fixat pe o targa. la un semn. ambarcaţiunile suspendate pe portmantouri. pasagerii se adunară la tribord. era dus de patru oameni. Observaţi norii negri care se ridică. Va urma curând o condensare rapida şi. cerul se înnoura tot mai mult. în clipa aceea se auzi vocea matelotului: — Pământ! CAPITOLUL XXXI Pământul. anexa New-Yorkului. Toate binoclurile se concentrară asupra primei mostre din continentul american. O clipă se menţinu la suprafaţa. Ajuns în spatele roţii mari de la tribord.. toate se umplură de spectatori. La chemarea clopotului. în funcţie de regretele sau de speranţele sale. De picioarele mortului se legase o ghiulea. O căldură sufocanta penetra peste tot. Mi-a spus că se anunţa „îngroparea" matelotului care murise în cursul nopţii. apăru un grup de marinari din direcţia infirmeriei. tot orizontul era acoperit. Sudiştii priveau cu necaz spre ţinuturile din Nord. ca nişte oameni care nu aveau decât un pas de făcut pentru a deveni cetăţeni ai Uniunii. Urma să aibă loc trista ceremonie. Mormonii abia examinau malurile. Trupul matelotului. mecanicii care nu erau de serviciu se aliniară pe punte. apoi dispăru în mijlocul unui cerc de spumă. L-am întrebat pe timonier ce semnifica. continua Dean Pitferge. Lacul Sărat şi Oraşul Sfinţilor. pluti. cu care începe coasta americană de la Montauk şi continuă până la Brooklyn. Norii groşi se apropiau de zenit. — Vreţi să vă spun ceva care o să vă mire? îmi zise doctorul Pitferge. citi cu o voce gravă. Pasarelele. Observaţi norii cirus. Corsican se desparţi de mine pentru a i se alătura lui Fabian. vor începe descărcările electrice. Canadienii. prin urmare. tamburele. Nori negri se ridicau dinspre sud. Era locul de relaxare preferat de new-yorkezi. urmaţi de tovarăşii dispărutului. spre deşertul lor inaccesibil. chiar aţi face bine. avansau încet în mijlocul mulţimii care se dădea la o parte din faţa lor. continentul acela reprezenta pentru ei pământul promis. în mijlocul unei linişti adânci. Matelotul era acoperit cu drapelul britanic. de parcă ne găseam în luna iulie. trupul fu ridicat şi lunecă până în mare.. că furtuna va izbucni peste câteva ceasuri. mateloţii. în acea clipă. Par animale din alte ere geologice. până atunci frumoasă. Uitaţi-vă la aburii care se maschează în înălţimile cerului. începu să sune clopotul de pe pasarelă. bastingajele. cortegiul se opri. — Vă repet.8o Jules Verne — Pot să-l rog pe doctorul Pitferge sa asiste la duel în calitate de medic? — Da. — Mărturisesc că orizontul este ameninţător. Căpitanul avea în mână o carte de rugăciuni. UN ORAŞ PLUTITOR 42 Fiecare dintre pasageri salută cu mâna pământul atât de dorit. Vremea. Cât despre tinerii logodnici. începea să se schimbe. se afla căpitanul Anderson şi ofiţerii cei mai importanţi. — Spuneţi-mi. în faţa mulţimii de spectatori căţăraţi pe un tambur. De altfel. Pe la ora două. îşi scoase pălăria şi. — Vom avea o puternică furtună chiar azi. era gâlbui şi abia se zarea. timp de câteva minute. Numeroase goelete stăteau aliniate lângă insula aceea acoperită de viile şi de casele de vacanţă. Yankeii îşi salutau patria-mamâ. şi fiecare o vedea diferit. anunţat chiar în clipa când marea înghiţea trupul matelotului. cum li se zice. Spre sud. şi cadavrul fu depus pe un altar. în acest timp. privind mai departe. Presiunea aerului scăzuse. Cei care-l purtau pe sărmanul marinar. după o călătorie îndelungată şi presărată cu incidente penibile. aceste „cozi de pisica". Apoi. barometrul a scăzut subit la şapte sute douăzeci şi unu de milimetri. Linia dunelor ce se ridicau era Long-Island. Ofiţerii. care se vor devora între ele.

care până atunci nu putuse fi tratată de doctori! — Glumiţi? — Deloc. — Pe zece dolari că pilotul e căsătorit! — Pe douăzeci că e văduv. lângă Londra. — Degeaba râdeţi ca un neştiutor! Nu cunoaşteţi nimic. dar m-am gândit că era mai bine să nu-l tulbur. în 1837. Toate privirile se îndreptară spre coasta care rămăsese cam la şase mile spre nord. în aşteptarea furtunii care se anunţa. i-am răspuns. Pilotul urma să ajungă la bord peste cincisprezece sau şaisprezece minute. pasagerii invadaseră punţile şi pasarelele. îmi vine în minte un exemplu. dacă aş avea vreun anuar statistic la dispoziţie. şi aşa m-am vindecat de o paralizie a braţului drept. la Kiew. îmi trecu prin minte că avea o soră la New-York şi m-am cutremurat la gândul că îi puteam anunţa sfârşitul fratelui ei. V-aş putea aduce mai multe exemple. în primul caz. — Observaţiile dumneavoastră pot fi juste. E un tratament puţin costisitor. Se aştepta momentul când sosirea pilotului va rezolva pariul important care se pusese în legătură cu acest lucru. 43 Jules Verne Pe la patru şi şaisprezece minute. — Pentru că nu l-aţi văzut la lucru. Pe la ora patru. mă refer la tratamentul cu electricitate. în Norvegia. e medicul meu. bărcile de pescari au fost trăsnite. ori în decembrie. Dar când s-a auzit de furtună cu descărcări electrice în această perioadă a anului şi încă la aceasta latitudine? — Am citit mai multe anuare. venea pilotul. frate pe care-l aştepta de atâta vreme. Anul trecut. pe 13 iulie 1867. doctore. aţi fi auzit tunetul în februarie. căpitanul Mac Elwin îşi lua unele măsuri în caz de nenorocire. domnule. După cum vorbea. Fără îndoiala. Nu mai era nici îndoială. în Connecticut. în 1837. un ţăran care suferea de un astm sufocant incurabil a fost trăsnit pe câmp şi s-a vindecat complet. doctorul era în stare să facă pilule din fulgere. doctore. Dacă aţi fi trăit în 1712 sau măcar în 1824. Pariurile se înteţiră. pe Marea Mânecii. — Pe cincizeci ca are favoriţi roşcaţi! — Pe şaizeci că are un neg pe nas! . care se îndrepta spre steamship. Scumpul meu domn. Doream sâ-l văd pe Fabian. — în fine. Fabian era încă închis în cabina lui. am fost trăsnit chiar în patul meu. iar Corsican stătea cu el. m-aţi convins. am ajuns în dreptul unei limbi de pământ lângă LongIsland. Sper că nu vă sperie trăsnetul! — Pe mine? Trăsnetul îmi e prieten.turile care domină sunt cele dinspre sud-vest. trăsnetul a căzut la Drammen. — Ce contează? Eu n-am încredere deloc într-un asemenea medic şi nu l-aş chema niciodată să mă consulte. şi a făcut pagube mari. — Pe treizeci de dolari că poartă mustaţa. în mijlocul ei se ridica un far ce lumina în depărtări. Toată atenţia se concentra asupra celor şapte sau opt persoane pe care soarta urma sâ-i desemneze să facă de cart în timpul nopţii. Am rămas pe punte. ca un om care nu vrea să se predea. care aduc furtuna în timpul iernii. se semnala o mică goeletă la tribord. nici despre medicina! CAPITOLUL XXXII M-am despărţit apoi de Dean Pitferge. în clipele acelea. Mai mult chiar. Iernile dulci sunt frecvent marcate de asemenea fenomene. nici despre vreme. există numeroase alte cazuri care dovedesc ca fulgerele pot ţine locul celor mai buni doctori şi că intervenţiile lor fac minuni în situaţii disperate. în cel de-al doilea. Se numea Fire-Island. 82 Jules Verne — Adică? — Cum mă vedeţi.

goeleta. îl întâmpinară strigătele de bucurie ale câştigătorilor şi exclamaţiile celor care pierduseră. Ne . cu foarte marc curiozitate. pentru a rezista mării. aproape de locul unde acosta coaja de nucă a pilotului. căpitanul Corsican îi strânse mâna. Se stabiliră următoarele: Pilotul era căsătorit. bine construite. I se distingeau bine formele elegante care-i dădeau aspectul unui yaht de distracţie. Roţile nu făceau mai mult de trei sau patru turc pe minut. care nici nu se aşteptase la aşa ceva. După ce sărise pe punte. pilotul conducea evoluţia navei prin trecâtoarea îngustă. îi zise. pentru prima oară în decurs de paisprezece zile. devenise stăpânul vasului Grent-Eastern. Dar refluxul începuse deja. Pe prăjina de lângă cârmă flutura pavilionul britanic. Vă mulţumesc toţi în numele bietului Wilson. încă o zi pierdută! Pe la cinci fără un sfert. un om scund. în clipa aceea. Căpitanul Anderson dăduse toate ordinele necesare pentru ancorare. şi caravelele lui Magellan nu le depăşeau prin nimic. nava se imobiliza. O clipă mai târziu. când i se înmâna câştigul. în fine. Avea mustăţi blonde. Eram forţaţi să stăm în mijlocul mării până a doua zi. O pânză subţire de nori. Sărise pe punte cu amândouă picioarele în acelaşi timp. Patru mateloţi vâsliră către steam-ship. cu pânzele în vânt. care nu mai poate să vă mulţumească. Era legătura politică şi civică renăscută dintre Great-Eastern şi cele doua continente. apăru pe UN ORAŞ PLUTITOR 44 punte şi. Acesta era căpitanul Corsican. ancorele fură coborâte pe fundul apei. Acesta prinse scara. roţile şi elicea se înfrânară. Great-Eastern redevenise o insulă. Pilotul. fără a mai adăuga nimic. După ce ghearele muşcară nisipul. Curând. momentul exact când ajunsese la bord era ora patru. Comandantul îi strânse mâna. Chiar am crezut. — Are pipă! — Nu! Ţigară! — Nu! Da! Nu! în acest timp. camarazii mei m-au trimis la dumneavoastră să vă spun că sunteţi un om pe cinste. o redingotă maro şi o umbrela. se apropia cu repeziciune de steam-ship. un pantalon negru. care îl salută şi-i vorbi bârbăteşte: — Domnule. o mică barcă fu lansată la apă. încântătoare şi solide. Natura dorea să justifice presimţirea doctorului Pitferge. Din înaltul tamburului de la tribord. Lanţurile ieşiră prin nările lor din etravâ. urcase pe pasarela şi aruncase o legătură de ziare asupra căreia se repeziră mai mulţi pasageri. cu un zgomot ce putea fi comparat cu tunetul. răsuna pentru ultima oară trompeta stewardului. Un om se urcă în bârcuţa goeletei. Erau ultimele ştiri din Europa şi din America. Cu ele s-ar fi putut face înconjurul lumii.— Pariez o sută de dolari că va urca pe punte cu piciorul drept! — Fumează. care purta o şapcă din pânza lucioasa. acele ambarcaţiuni pentru pilotare cântăreau între cincizeci şi şaizeci de tone. la Corsican veni un marinar. ca începea furtuna. Steamship-\x\ îşi încetinea viteza. Lupta dintre elemente se pregătea. de culoare uniformă. Nu avea neg. Prin supapele întredeschise ieşeau vârtejuri de vapori albi. Căpitanul Anderson dădu ordin ca vasul să se oprească şi. la ordinul pilotului. Câştigătorul pariurilor obţinea nouăzeci şi şase de dolari. O scară din frânghie fu aruncată pe flancul colosului. Emoţionat. Când goeleta ajunse la două lungimi de cablu de Great-Eastern. treizeci şi şase de minute. urcă pe ea cu agilitate şi sări pe punte. pentru o clipă. şi linia care taie deschiderea golfului Hudson nu mai putea fi trecută de către Great-Eastern. se întindea deasupra noastră. CAPITOLUL XXXIII Furtuna era gata să înceapă. îl ruga pe căpitanul Anderson sa păstreze banii pentru văduva tânărului matelot ucis în accident. Atmosfera era închisă.

— Aşa e just. totuşi. eschivele erau aproape imposibil de executat. le zise căpitanul Corsican. Atunci am văzut că era stângaci. încât săbiile păreau adevărate paratrăsnete în mijlocul norilor furtunoşi. căci era obişnuit să lupte cu dreptacii. Nu se zărea nici măcar un timonier în zona din spate a lui Great-Eastern. — începeţi. în timpul acestor pregătiri. Gândul îi era în alta parte. Se mulţumi să-mi întindă mâna. încă de la primele ciocniri ale lamelor. Pasagerii coborâseră în dining-room. doctorul şi cu mine am fost găsiţi de Fabian şi de căpitanul Corsican. şapte persoane îşi lăsaseră locurile neocupate. — Harry Drake n-a sosit încâ? mă întreba căpitanul Corsican. înfruntarea nu-l preocupa. mai puţin emoţionat decât martorii săi. îmi amintesc tot. Acesta le scoase la iveală imediat. saloanele erau pline de meseni şi puntea devenise pustie. Ora înfruntării fusese bine aleasă. Nici un pasager nu a lipsit la acest apel.chema la cina de rămas bun. ofiţerii serveau masa la cantina proprie. le măsură şi îl lăsă pe yankeu sâ-şi aleagă arma. Nu-l mai văzusem pe Fabian de la scena din sala de joc. cerându-i săbiile. Cerul se întunecase. îl privi plin de ură pe Fabian. Căpitanul Corsican se adresă yankeului. Apoi se plasă în faţa lui Harry Drake. domnilor. în spaţiul acela strâmt. Căpitanul Mac Elwin era rece. Dimpotrivă. câteva un-doi-uri rapide. îşi deschisese cămaşa la câţiva nasturi şi îşi suflecase mânecile. Ne salutară şi le înapoiarăm salutul. îi atinse mâna şi îi dădu sabia. Erau săbii de luptă. La cinci şi zece minute. le îndoi. La fel şi locul acesteia. Drake nu spuse nici un cuvânt. Fabian nu se clintise de la locul său. la locul de întâlnire. Fabian privi fierul scânteietor şi reveni la realitate. care luă imediat poziţia de gardă. stăpân pe sine. Corsican le luă. Pe punte nu se afla nimeni. 45 Jules Verne Şi. Câteva fulgere îndepărtate străpungeau pânza norilor. Era adâncit într-o contemplare profundă şi părea că nu se gândea la rolul pe care-l juca în drama aceea. într-un zgomot asurzitor. Se părea că pregătirile nu-l interesau. Săbiile se întretâiară. mateloţii erau la posturile lor. care stătea imobil. Tunetele bubuiau în serie. — Sa mergem în spate. Electricitatea se descărca prin şerpii de foc cu o asemenea intensitate. căpitanul Corsican şi cu mine am pornii într-acolo. Cel care ar fi căzut ar fi avut şanse foarte mici să mai scape. . UN ORAŞ PLUTITOR 45 Luă hotărât sabia. O zgârietura se putea observa pe garda săbiei lui Fabian. Un sfert de oră mai târziu. — Nu. Acesta nici nu-l văzu. ale căror mânere protejează în întregime mâinile care le ţin. Venise acolo ca să ucidă şi asta dorea să facă din tot sufletul. fără a rosti vreun cuvânt. cei patru martori şi doctorul. iar privirile sale o căutau peste tot pe Ellen. dar foarte liniştit. După o primă confruntare care dură câteva minute. îmi păru trist. Dinţii i se zăreau sub buza uşor ridicata. săbiile coborârâ. Nori grei se rostogoleau la orizont. ţintuit de fundul mării prin ancorele sale. Atmosfera părea plină de electricitate. murmură el. Harry Drake şi cei doi martori ai săi sosiră la cinci şi douăzeci de minute. am înţeles că Fabian şi Drake erau foarte buni. Fabian. îşi scosese haina. câteva degajări şi riposte. Căpitanul Corsican se apropie de el. Drake îşi ştergea fruntea plină de sudoare. executate de luptători. Era vorba de cei doi adversari care îşi riscau vieţile în duel. aproape indiferent. Harry Drake îşi aruncase pălăria. Nici unul dintre adversari nu fusese atins. Furtuna se declanşa cu toată furia. Harry Drake îl privea cu ochii injectaţi. martor al lui Drake. întreaga sa fizionomie arăta semnele unei uri violente. Acesta era un avantaj incontestabil pentru el.

sabia sa de fier atrăgând fulgerul! Ellen îl părăsi pe Fabian. Cu mari eforturi. Căzusem într-un genunchi. Un fulger orbitor. apropiindu-se cu o trecere circulară. Aşteptă lâsându-şi adversarul sâ-şi revină.. acea mărinimie nu era pe gustul meu. pe la unsprezece dimineaţa. în timp ce fulgerele deşirau norii de deasupra noastră. fascinat de acea apariţie. sau i se rupsese un vas de sânge. Deodată. în timp ce noi dădeam înapoi înspăimântaţi. Trăsnit! Nu credeţi nici acum în intervenţia Cerului? Fusese Harry Drake trăsnit. Am crezut că Fabian a fost atins în piept. cum susţinu mai târziu medicul de la bord? Nu ştiu nici azi. M-am întors. Palidă ca o moartă. veni Sânte. fârâ nici un motiv aparent. Dar acesta. acea limbă de nisip care se .. nu mai mişca. cu privirea plină de milă. O flotilă de goelete se deplasa de-a lungul coastei. aşa cum afirmase Dean Pitferge. râmase nemişcat. Mărturisesc.După cele câteva clipe de odihna. căpitanul Corsican făcu semn să înceapă cea de-a doua repriză. Un miros de sulf se ridica din jurul nostru. Ellen se aplecă asupra cadavrului. Deodată. nu mai mişca. 46 Jules Verne Nimic nu-l putea opri sâ-l răpună pe adversarul său dezarmat. Punctul de la Sandy-Hook. Ultimii nori dispăreau la linia orizontului. Marea se anima. pietrificat.. rămăsese în aceeaşi poziţie. Am trecut apoi Light-Boat. Trupul lui Drake căzu asemenea unei mase inerte. sabia lui Fabian lunecă la pământ. Fusese atins mortal fără ca noi să ne dăm seama? Inima îmi bătu să-mi spargă pieptul. Căpitanul Corsican era gata să se arunce între ei. linie luminoasă plutitoare care marchează intrarea în Hudson. CAPITOLUL XXXIV în ziua următoare. Pilotul manevra cu mare siguranţă. fascinat de aceea apariţie. Privirea lui avea o strălucire neobişnuită. — Trăsnit! murmură doctorul. Fabian. Dar el se ferise de acea lovitură joasă şi para. un mic vas cu aburi care aducea comisia sanitară a New-Yorkului. — Apâraţi-vă! urlă Drake. Fabian putea profita pentru a riposta. go Jules Verne Pe la unsprezece şi jumătate. îi puse mâna pe umăr. ridicându-se pe vârfuri ca un tigru. Fulgerul şi tunetul au izbucnit deodată. izbind sec lama lui Harry. — Dumneata! strigă Harry Drake către Ellen. S-ar fi zis că era spada arhanghelului Mihail în mâinile unui demon. dar faţa îi era neagră! Nenorocitul fusese trăsnit. Harry Drake. Ellen se apropia de luptători. gata să se repeadă asupra victimei sale. uimit. cu mâinile întinse în faţă. Ellen îl strângea în braţe pe Fabian. GreatEastern ridica ancora şi se pregătea să intre în Hudson. Am privit în jur. M-am ridicat. Fabian. apucându-mâ de braţ. cu vârful ei de foc. douăzeci de asemenea vase ne înconjurară mai târziu. la rândul său.. Se apropia cu mare rapiditate şi îmi permise să îmi fac o imagine despre acele mici tendere americane construite după acelaşi model. Furtuna se terminase în cursul nopţii.. am reuşit să-mi revin. cu braţele deschise. Dumneata aici! Sabia lui se ridică tremurătoare. Acel contact uşor a fost suficient pentru a rupe echilibrul. Acesta se ridică. Mizerabilul murise. se apropie de Harry Drake. pentru a-l împiedica pe Drake să-şi ucidă partenerul de duel. Era cert însă că aveam în faţa ochilor un cadavru. Am fost aruncat într-o parte şi am simţit că mă sufoc. De altfel. cu braţele deschise. dar nu o făcu. Fabian şi Harry îşi reluarâ poziţiile de apărare. marţi 9 aprilie. Drake fanda. o lumină violenta acoperi întreaga parte din spate a vasului în clipa aceea.. Harry Drake nu trebuia menajat. după o degajare în trei lovituri.

valea Mohawk.. Dupâ ce am ajuns în mijlocul unei flote pescăreşti. ora trei. pe care era cât pe ce să le rupă la plecare. şi dacă sunt întrebuinţate cu folos. şi era 9. — O suta de mii şapte sute douăzeci şi trei. precum Lyonul între Ron şi Saone. In clipa aceea. domnule! Şi statisticianul Cokburn se despărţi de mine. După un sfert de oră. când am pus piciorul pe pământul Statelor Unite. O oră mai târziu. nu m-ar deranja să o revăd. iar acestea agâţară cablurile telefonice subacvatice. devotamentul şi dragostea vor reuşi să aducă la normal sufletul acela rătăcit din cauza durerii. îi aşteptam pe Fabian şi pe Corsican. îi povestisem căpitanului Anderson despre incidentele duelului ce avusese loc la bordul navei sale. fu depăşită ceva mai târziu. Opt zile! Există turişti bolnavi. se apropie de mine şi îmi zise: — Domnule. — Să ne vedem cu bine! îmi mai strigă el. mormoni. şi după trei ore. Era un ghid pregătit şi găsit pe neaşteptate. ra-am simţit prins de braţ. Niagara şi tot ţinutul acesta cântat de Cooper. sora căpitanului Mac Elwin. uriaşele forturi ale golfului. îmi zise el. ne instalam în două camere din Fifth Avenue Hotel. I-am privit cum se îndepărtau spre punctul vamal. sub îngrijirea doamnei Red. — Vă rămân îndatorat. şi se dădură ordine ca rămăşiţele sale să fie îngropate în America. se va vindeca! Pentru câteva clipe şi-a revenit! Ah! Dumnezeu este drept şi îi va reda mintea în întregime! Vorbind astfel. doctore. — Bateţi palma! i-am spus. se gândea cu bucurie la viitor. îşi luă rămas bun de la mine fără nici o ceremonie. ne îmbarcam pe tender.termină cu un far. — într-adevăr? Dar elicea? — Şase sute opt mii o sută treizeci de ture. fiindcă Great-Eastern va rămâne o sută nouăzeci şi două de ore la New-York şi pentru că mă voi întoarce în ţară tot cu el. ce aveţi de gând să faceţi? — Pe legea mea. după ce am pătruns între cheiurile New-Yorkului. zise Dean Pitferge. venită în întâmpinarea fratelui ei. Fabian îmi strânse mâna cu recunoştinţă. Atunci apărură Fabian şi căpitanul Corsican. înseamnă opt zile. — Ei. Nici măcar pe aceea de a vizita New-Yorkul în întregime sau . Era doctorul Dean Pitferge. apoi marele oraş ce se întinde între Hudson şi Râul de Est. — Aşadar. CAPITOLUL XXXV Aveam să petrec opt zile în America! Great-Eastern urma să plece pe 16 aprilie. nu mă îndoiam că îngrijirea. după ce luă loc pe tenderul pe care se aflau Fabian şi Ellen. fără a-şi lua măcar rămas bun. am zărit înălţimile acoperite de verdeaţă de la New-Jersey. vor fi suficiente pentru a vedea New-Yorkul. pe care aveam să nu-i mai revăd niciodată: californieni. aşa numiţii „turişti-expres". ştiţi câte ture au făcut roţile în cursul traversării? — Nu. Statisticianul Cokburn. Hudsonul. Nu aveam o asemenea pretenţie. m-a întrebat el. Văzând-o pe Ellen între Fabian şi sora lui. mergeţi Ia Niagara? Pe legea mea. şi un grup de spectatori ne adresa urale. Cât despre căpitanul Corsican.. începu debarcarea tuturor celor care mă însoţiseră în cursul traversării. care nu-mi vorbise tot drumul. Great-Eastern arunca ancorele în Hudson. Medicii îşi făcură rapoartele. Doctorul mă amuza. venind de pe Broadway. pentru care acest timp ar fi fost suficient ca să viziteze întreaga Americă. lacul Erie. sudişti. tineri căsătoriţi. Justiţia nu avea ce sa cerceteze în ceea ce priveşte moartea lui Harry Drake. UN ORAŞ PLUTITOR 47 — Ellen. am să petrec acest timp în America.

Navigaţia fu reluată abia pe la patru dimineaţa. Farmecul acesteia putea să o vindece dc boala ce o stăpânea. — Luam trenul spre Hudson? — Nu. S-ar fi zis ca era un cartier al marelui New-York. O mulţime de pasageri luase cu asalt punţile navei cu care călătoream. Peste tot domneau confortul şi luxul. Nu e prea variat. Mai deosebită apare partea sudică. — Când plecăm? — în seara asta. Din cauza întârzierii nu vom ajunge la timp la Albany ca să luăm primul.de a scrie. Căpitanul nu mai putea manevra din pricina întunericului. avem puţine zile la dispoziţie. un adevărat Great-Eastern al râului. Am fost nevoiţi sâ-l aşteptăm pe următorul o oră şi patruzeci de minute. E un adevărat fluviu de oameni. l-am lăsat pe doctor să-şi vadă de treburi. Am ieşit pe punte şi l-am întâlnit pe doctorul Pitferge. E aproape impracticabil în partea de jos. Dean-Richmond. N-am avut însă o seară liniştita. Am făcut o vizită sorei lui Fabian. dc căpitanul Corsican. Trebuia sa nc întâlnim la hotel. ale cărui case şi străzi fuseseră mutate pe o colină pe care Albany se desfăşura ca un amfiteatru. şi zona cea mai animată este capătul respectivei limbi. la sfatul medicilor. a izbucnit un incendiu. echivalentul marilor bulevarde Ştrand din Londra şi Montmartre din Paris. m-am întors la hotel. de aceea Fabian nu mai pierduse nici o clipă şi plecase la drum cu iubita sa. Pe la ora două. un vast spaţiu comercial. mi-a zis el. urma să facem o escală la Teatrul Bănuim. prietene. O singura artera taie dintr-un capăt în altul aglomeraţia cartierelor marelui oraş şi aceasta este Broadway.tren. Saint-John. un minunat steamer. doctore. la ora două. New-Yorkul este o limbă de pământ. când am ajuns la Albany. nu circula decât în cursul nopţii. Mâine dimineaţă vom fi la Albany. Pe acel bulevard ne-am plimbat întreaga scară. fiind numite bulevarde când sunt longitudinale şi străzi când sunt transversale. iar panica şi pompierii veniţi în graba au constituit marea atracţie a zilei. Doctorii îi recomandaseră Ellenci să-şi petreacă timpul în mijlocul naturii. adevărate braţe de mare înţesate de corăbii şi vapoare ce fac legătura cu Brooklyn. taxiuri. După ce am servit cina la Fifth Avenuc Hotel. în cursul actului patru. prietenii mei părăsiseră oraşul. Va trebui să ne modificăm programul. trenul deja plecase. autobuze. Acolo am aflat că. doctorul Pitfcrgc şi cu mine. Arterele de circulaţie se întretaie în unghiuri drepte. Seara vom lua trenul şi vom cina la Niagara-Falls. o carte despre obiceiurile şi caracterul americanilor. L-am găsit pe doctor la bar. după un examen ultrarapid. în jurul acesteia se găsesc Hudson şi Râul de Est. în loc să ajungem seara. m-am dus în cabina mea să mă odihnesc. bineînţeles. Pe la ora unsprezece. trăsuri. iar în stânga. şi aproape pustiu în partea de sus. Am vizitat acel oraş curios. Cine a văzut un cartier din oraş cunoaşte toată localitatea. . Vaporul se oprise. în dimineaţa următoare. Acceptam totul cu ochii închişi. într-adevăr. N-am mai comentat programul doctorului. unde mulţimea curge fără încetare. Mi-ar fi plăcut tare mult să vad ziua locurile sălbatice pe unde trecem. am fost trezit de un şoc. — Nu e bine. cu malurile lui New-Jersey. După ce am servit cina. Se juca o picsâ cu marc succes la public. — Vom ajunge la Niagara-Falls noaptea. pe la şapte. — Treburile se complică. UN ORAŞ PLUTITOR 48 CAPITOLUL XXXVI Saint-John şi fratele lui geamăn. Din păcate. care era centrul legislativ al statului New-York. erau cele mai frumoase vase de pe fluviu. Dar New-Yorkul e uşor de văzut în ceea ce priveşte aspectul său 48 Jules Verne fizic. însoţiţi.

Am luat trenul şi am pornit mai departe. — Şi acum. Niagara se putea vedea în toată splendoarea sa. care fugeau înspumate pe sub vagoanele noastre. Simţi cum vibrează stânca de la . Am fugit pe sub copaci.. Ajunşi la nivelul cursului superior al Niagarei. să mergem în mijlocul cascadei. după ce am înconjurat Niagara. fiindcă vaporii de apă rezultaţi din prăbuşirea lichidului înspumat formau o adevărata ceaţă. Puntea urma cascada de la numai câţiva paşi. am ajuns la destinaţia noastră. Hotelurile luxoase şi vilele confortabile. era făcut numai din piatra. pe lângă pădurile de curând defrişate. ci un canal lung de treizeci şi şase de mile. fără însă a o vedea. Acolo natura crease unul dintre cele mai minunate locuri din lume. înconjuraţi de aleile pline de maşini. localităţi ce purtau cele mai poetice nume ale istoriei antice: Roma. 49 Jules Verne CAPITOLUL XXXVII Niagara nu-i un fluviu. parcă special pentru a vrăji ochiul. superbul hotel Cataract-House. înalt dc patruzeci şi cinci de picioare. privirea plonjează în adâncuri. Huronului şi Erie în Ontario. pe care le frecventează yankeii şi canadienii. Acel monument măreţ fusese ridicat în 1833 de un oarecare Judge Porter şi era numit TerrapinTower. Syrâcuza. Combinaţiile de culori. la trei sute de mile de Albany. Mii de nume erau gravate pe treptele acesteia. Din vârful turnului. soarele care atingea apele din toate unghiurile posibile dădeau naştere unor efecte greu de imaginat. 49 Jules Verne Am coborât apoi râpele de pe Goat-Island. După ce am trecut podul. în acel loc făcea o cotitură brusca. am vâzut o punte sau. după câteva clipe. Niagara se putea vedea în toată splendoarea sa. rotund. Astfel trecu prin faţa ochilor noştri valea Mohawk. orăşelul creat chiar la marginea cascadei. dincolo de care nu se desluşea nimic. Am trecut pe lângă apele iuţi ale râului Tennessee. Să nu priviţi până nu vă voi zice eu! Nu l-am ascultat. ale Michiganului. numită Goat-Island. am ajuns la marginea cascadei a cărei prezenţă se făcuse simţită prin mugetul infernal ce răsuna pretutindeni. am ajuns pe blocul de rocă principal care suporta pe Ten-apin-Towcr. pe o lungime de două mile. la câteva sute de paşi. pe 12 aprilie. Palmyra. Poţi vedea până la gura monstrului lichid care înghite apele. Apele înspumate mugeau dedesubt. Prin acest canal se varsă apele Lacului Superior.. când am văzut un turn din piatră. celebră prin cărţile lui Fenimore Cooper. ne-au atras atenţia. După câteva minute. jocul de lumini şi umbre. unde riscam sa ne izbim de trunchiurile uriaşe ce zăceau în jurul căii ferate. Ne-am aventurat pe scândurile acelea şi. am ajuns pe o insulă. Turnul. — închideţi ochii! îmi spuse doctorul. Cascada separa Statele Unite de Canada. Tunetul apelor se auzea şi mai tare. nici măcar un râu. — Priviţi acum! îmi zise doctorul. aşa că se puteau observa fără dificultate apele ei ce se prăbuşeau de la o înălţime de o sută cincizeci şi opt de picioare. îmi zise doctorul. Am urcat pe un pod ce lega malul stâng al râului Niagara de cel drept. La ora 10 dimineaţa. Era un pământ de şaptezeci de acri pe care creşteau copaci uriaşi. am văzut oraşele noi cu străzile marcate de urmele căruţelor şi trăsurilor. doctorul şi cu mine am ajuns pe străzile largi ale lui Niagara-Falls. nişte scânduri ce uneau capetele unor stânci. Pe la două dimineaţa. Am trecut peste vastele câmpii. Cascada nu se putea vedea. mai degrabă.Timpul a trecut iute. în vârf avea un balcon circular. am schimbat trenul la Rochester. la ora unsprezece. Seara. construit chiar la marginea apei. Scara era din lemn. Ce voia să spună? Nu ştiam ce să cred.

Am poposit la un hotel englezesc unde doctorul a comandat un dejun foarte convenabil. şi am observat cum partea superioară s-a deformat sub noi cu mai mult de un metru! Am ajuns pe ţărmul canadian şi mergeam pe malul stâng al Niagarei pentru a surprinde alte aspecte noi. încet-încet. Altfel. dar în sens opus. deodată. nu încă. îngrozitoare. cam la şapte mile în aval de poziţia pe care o ocupă azi. statul New-Jersey. . Spuma sare până în vârful construcţiei. Turnul. — Dar l-a recunoscut pe Fabian? — Nu. UN ORAŞ PLUTITOR 50 Pe la şapte şi jumătate. După câteva minute.. efectul ar fi fost atât de puternic. E calmă. Ellen revenindu-şi. — Dar unde sunt cei doi? — Priviţi! îi puteţi vedea de aici. de doar un picior. Se afla lângă o stâncă şi.baza turnului. se afla mult mai departe de apă. am ajuns la hotel. ne-am retras de pe terasa construcţiei. doarme bine. Astfel am putut ajunge în mijlocul norilor de apă pulverizată. Podul suspendat era format dintr-o parte superioară. Nu se mai aud cuvintele. în timp ce-i strângeam mâna. costase cinci sute de mii de dolari. am ajuns la Suspension-Bridge. iar în ochii ei poţi citi că încearcă să-şi amintească ceva. Fusese construit de îndrăzneţul inginer John A. Atunci. După domnul Bakewcll. în urmă cu treizeci şi cinci de mii de ani. cizme şi pălării cauciucate. dar se retrage. l-am zărit pe Fabian. pe care treceau trenurile.. Geologii pretind că. va cădea într-o zi în prăpastie şi acest lucru se va întâmpla mai repede decât credem. încât puţini turişti ar fi scăpat de leşin. din Trendon. Pe acolo trecuseră multe celebrităţi. Printr-un simplu efect optic. — Sunt şi ei aici. programul doctorului indica o vizită pe ţărmul canadian. se va prăbuşi în adâncul cascadei. printre care şi Louis Napoleon. Un negru ne-a condus într-un vestiar. Apa pulverizată se ridica în aer. stătea imobilă Ellen. se vor găsi câţiva excentrici care să coboare în Niagara o dată cu aceasta! CAPITOLUL XXXVIII A doua zi. pe 13 aprilie. Am plecat pe la şapte dimineaţa. Ea privea peisajul şi părea cufundata într-un extaz mut. dând naştere unui minunat curcubeu. în clipa când ne aflam pe la mijlocul său. în direcţia indicată de căpitan. căderea de apă se situa pe la Queen's Town. Am revenit pe ţărm şi. O simpla plimbare. doctorul mi-a zis: — Terrapin-Tower. ţineţi minte ce vă spun: când se va prăbuşi stânca. pe care se deplasau pietonii şi maşinile. şi dintr-una inferioară. unde ne-am dat jos hainele ude. Avea o lungime de opt sute de picioare şi o lărgime de douăzeci şi patru. murmură căpitanul. Va veni deci clipa când stânca pe care e construit turnul. pe deasupra noastră trecu un tren. turnul parc a se deplasa o dată cu apele. Cascada se prăbuşea în faţa noastră asemenea unei cortine la teatru. domnul meu. Roebling. Fabian e plin de speranţă. Din poziţia ei se vedeau cele două cascade. Ei bine. la câţiva paşi de el. Dacă o va face vreodată. — Dumneavoastră aici! Ce bucurie să vă revăd! — Şi Fabian? Şi Ellen? l-am întrebat. Dupâ sir Charles Lyell. — De ce? — Cascada canadiană se retrage încet şi foarte puţin. —'■ Dar cum se face că vă găsesc aici? — Acest Ioc ne-a fost recomandat pentru recuperarea ei. construit în 1833. Am pornit iar să vedem cascada. liniştită. deplasarea e de vreun metru pe an. Pe la ora nouă. în jur se formează prăpăstii lichide. am scos un strigăt de uimire: — Căpitanul Corsican! M-a auzit şi a venit spre mine. roasa de ape. Era singurul pe care se putea ajunge în Canada. Inaugurat în 1855. de unde ne-am echipat cu un impermeabil.

El scoase un urlet disperat. îmi părea rău. Tânărul o prinse în braţe. încurajat de doctor şi plin de speranţă. fiindcă părăseam un prieten. Nu-i aşa. — Oh. şi astfel am părăsit.. dintr-o data. Ne mai rămânea abia o oră ca să ajungem la Niagara-Falls. Cerule milos. în compania neobositului meu doctor. la Paris. această criză o va salva! Am dus-o apoi la Clifton-House şi am aşezat-o în patul ei. Se opri brusc. Se întoarse pe jumătate spre noi şi ne apăru metamorfozată. Deodată îi scăpară câteva cuvinte: — Dumnezeule. Ah. în jurul prânzului. în fiecare zi văd cum se vindecă tot mai mult. Fabian. am naufragiat. după ce ne-a promis că ne va trimite telegrafic veşti despre fată. Marţi. în ziua următoare. Reveniţi în Europa? — Desigur. ca şi când ar fi vrut sâ-şi alunge o anumita imagine. îşi duse mâna la frunte. 16 aprilie. iar ea se prăbuşi fără putere. Pot lipsi tocmai de la ultimul său drum? Mai mult ca sigur că de data asta se va scufunda! După douăsprezece zile ajungeam la Brest şi.. era ziua fixată pentru plecarea lui Great-Eastern.. fii binecuvântat! Vom rămâne aici cât va fi nevoie ca să se facă bine. Căpitanul Corsican. timp de opt luni.. îi zise tânărului. Era doctorul Pitferge! — Dumneavoastră! am strigat. Puntea vasului era plină de pasageri şi de colete. Poate azi. unde. Vindecarea fetei nu era departe. se aruncase deja între ea şi prăpastie. Seara. Archibald? Fabian ne privea cu tandreţe. am ajuns la Brooklyn. încât ne era teamă de o nenorocire. Dacă mai făcea un pas era pierdută. fiindcă Ellen îl recunoscuse. o vom salva. poştaşul îmi aduse un plic plin de timbre multicolore.51 Jules Verne americana şi canadiana. în momentul când mă pregăteam să mă îndrept spre cabina mea. Clifton-House. Voia să se arunce în valuri? Mâna ei se întindea spre prăpastie. O altă privire scânteia în ochii săi. veni spre noi: — O vom salva. Fabian. poate mâine. Ellen îşi scutură minunatul pâr blond. spre disperarea lui Dean Pitferge. după ce-i trecu leşinul. Dar trebuia să plecăm. stătea în faţa ei. surprins. Scrisoarea începea astfel: Sunt la bordul lui Coringuy. Ellen se ridicase brusc şi se îndreptase spre apa înspumată. iubitul meu Fabian! strigă ea. care tot aşteptase să naufragieze! Apoi. Fabian. tremurând. reciful Aukland. cineva m-a bătut pe umăr. palid ca un mort. emoţionat. Fabian.. în sfârşit. Era ca o moartă care revenea la viaţă şi încerca să înţeleagă ce se petrecea în jurul ei. Deodată. Puntea vasului era plină de pasageri şi de colete. Ellen va redeveni a mea. n-am mai auzit nimic despre prietenul meu excentric. crezând-o moartă! Doctorul însă interveni: — Liniştiţi-vă. mi-am luat la revedere de la el. Oare îl vedea pe Fabian? Nu. Şi se încheia în felul următor: . Fabian ne-a îmbrăţişat. Când a venit clipa despărţirii de bunii noştri prieteni. şi-a luat rămas bun de la noi. tânărul făcu un pas spre ea. Tresări. Căpitanul Corsican şi cu mine nu îndrăzneam să facem nici un pas. că cineva se afla foarte aproape de ea. IOO Jules Verne CAPITOLUL XXXIX A doua zi. Cei doi se aflau atât de aproape de prăpastie. unde sunt? Ce e cu mine? Ellen îşi dădu seama. Ellen încă dormea. Traversarea avusese loc fără nici un accident. îmi zise. adormi adânc. cu braţele deschise. într-o zi însă. pe 15 aprilie.. — Cu Great-Easterri? — Fără îndoială.

........................................................................... Alphonse Daudet — TARTARIN PE ALPI 1 1 .18 CAPITOLUL VI.........................................................66 CAPITOLUL XXIV ...57 CAPITOLUL XX................................................................................................. Howard Pyle — ROBIN HOOD 5................................ Jules Verne — 20................................................................................................................. Herman Melville — MOBY DICK 3..........................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................91 CAPITOLUL XXXVI.....................85 CAPITOLUL XXXIV..................79 CAPITOLUL XXXI ..............................21 CAPITOLUL VII .....67 CAPITOLUL XXV......................................72 CAPITOLUL XXVII......................................32 CAPITOLUL X......16 CAPITOLUL V...................100 Editura CORINT vă recomandă colecţia de romane dedicate tinerilor cititori: 1...................................................................................................................49 CAPITOLUL XVI..............................................................13 CAPITOLUL IV...................46 CAPITOLUL XIV.......................................................................................................77 CAPITOLUL XXX.27 CAPITOLUL IX.................................................................................................Niciodată nu m-am simţit mai bine! Vă salută cordial al vostru prieten...................94 CAPITOLUL XXXVIII..............88 CAPITOLUL XXXV............................................................................................................................................................................................................ Jules Verne — COPIII CĂPITANULUI QRANT 6....54 CAPITOLUL XVIII ..........................................................................................................................................................................................................48 CAPITOLUL XV...........................................000 DE LEGHE SUB MĂRI ........................................................ Jules Verne — OCOLUL PĂMÂNTULUI ÎN 80 DE ZILE 4.............................................. Robert Louis Stevenson — SĂGEATA NEAGRĂ 9........ SFÂRŞIT CUPRINS CAPITOLUL I.................................................................................................................................................................................74 CAPITOLUL XXVIII................82 CAPITOLUL XXXIII........................................63 CAPITOLUL XXIII.........................................................................................5 CAPITOLUL II................76 CAPITOLUL XXIX...............61 CAPITOLUL XXII........8 CAPITOLUL III..........................................................................................60 CAPITOLUL XXI.............. Alphonse Daudet — PICIUL 7.................................................................. Dean Pitferge..................96 CAPITOLUL XXXIX.........................................................................................................................................................................................42 CAPITOLUL XIII...................................... Homer — ILIADA 8.................................41 CAPITOLUL XII ........................................................................ James Fenimore Cooper — ULTIMUL MOHICAN 10.......................................80 CAPITOLUL XXXII.............................................................36 CAPITOLUL XI................25 CAPITOLUL VIII..............................................................................................................................................................................................................................51 CAPITOLUL XVII........................................................................... Jules Verne — CINCI SĂPTĂMÂNI ÎN BALON 2.....56 CAPITOLUL XIX.......................................................................................70 CAPITOLUL XXVI ........................................................... Hector Malot — SINGUR PE LUME 12.........93 CAPITOLUL XXXVII ............

Jack London — CĂUTĂTORII DE AUR 31. Jules Verne — ROBUR CUCERITORUL 26. e un pumn în bărbie. Jules Verne — CĂPITAN LA CINCISPREZECE ANI 21. Jack London — INSULA CANIBALILOR 23. 21 Sector 1.49. Bucureşti Tel: 222. Priveam prin ceaţa din care apăreau valurile ce maturau puntea.40. Jules Verne — DE LA PĂMÂNT LA LUNĂ 16. Nu voia s. Doua bucăţi dinlr-o epava apărură pe culmea valurilor.19. îmi zise doctorul. Karl May — CANADA-BILL 32. Fax: 222. demola capota masiva situată deasupra postului echipajului şi.19.13. deşi aceasta se alia la cincizeci «ie picioare deasupra nivelului marii. Burnett — MICUL LORD FAUNTLEROY 15. Frances H. Charles de Coster — THYL ULENSPIEGEL 20. Alphonse Daudet — PORT-TARASCON 19. Ballarvtyne — INSULA DE CORALI 27. — Atenţie. Homer — ODISEEA 14. cu toate astea. Urma o alta lovii ura a talazurilor. Fuga din faţa furtunii era mai necesara ca niciodată. îi deşira si îi târî ca pe nişte bucali de pânza. Jules Verne — DOI ANI DE VACANŢA 24. 223. nenorocirea nu e departe. care ajunseseră pe punte. James-Oliver Curwood — GRIZZLY. Teodosie Rudeanu nr. biciuind în plin pereţii de la tribord. Jules Verne — ÎN JURUL LUNII 1 7 . Karl May — CĂPITANUL KAIMAN 25. Karl May — BANDITUL DIN LLANO ESTACADO Pentru comenzi şi informaţii adresaţi-vă la: Editura CORINT Str.i cedeze şi nu avea sa sc dea înapoi! Un ofiţer şi câţiva înarmări fura trimişi în partea din faţa a punţii ca sa o cureţe de resturi. Jules Verne — INSULA CU ELICE 18.34 E-mail: corint@dnt. vasul îi ţinea piept mai departe. dar îşi continua drumul. James Fenimore Cooper — VÂNĂTORUL DE CERBI 35. Mark Twain — PRINŢ ŞI CERŞETOR 22. lirau dc la vasul nostru? Grciit-liuslcm tresari se la acel şoc. Robert M. Fc punic se vedeau mai mulle resluri lăsate dc a|)dc furioase. Henry Rider Haggard — MINELE REGELUI SOLOMON 36. STĂPÂNUL MUNŢILOR 34. 1 .28.oviluru ne năucise.ro cjufes ^)ernc oraş pfutitor — Asin iui e o palma. Jules Verne — STĂPÂNUL LUMII 29. care smulse o placă enorma dc fonta ce acoperea baba din faţă. îmi zise doctorul. ilar. Jules Verne — UN BILET DE LOTERIE 33. Noi eram în dreptul celui de-al doilea catarg. mai violenta decât prima. BIBLIOGRAFIE ŞCOLARA 9789736531873 . Jules Verne — ŞARPELE DE MARE 30. James-Oliver Curwood — VÂNĂTORUL DE OAMENI 28. Marinarii se duseră la provă.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful