Jules Verne UN ORAŞ PLUTITOR “Un oraş plutitor”, romanul lui Jules Verne (1828-1905).

Este cea Mai plastică imagine pentru uriaşul transatlantic Great-Eastern, ce Străbate maiestuos apele oceanului.geniul uman, pentru care autorul Francez are un adevărat cult, a conceput o asemenea minune care ar putea Ţine oricând locul unui comitat din Anglia sau al unui arondisment din Franţa. Construcţiile, dotările tehnice, ansamblul mecanismelor, impreSionanta desfăşurare de forţe îţi creează o senzaţie copleşitoare. Iar Pasagerii, prindiversitatea lor, a preocupărilor şi a pasiunilor ce-i Urmăresc chiar şi aici, sunt aidoma locuitorilor unui oraş de oriunde din Lume. Frumoasa poveste de dragostedintre Fabian şi Ellen umanizează O dată mai mult colosul tehnic, transformându-l nu numai într-un “oraş Plutitor”,ci şi în purtătorul sentimentelor şi idealurilor omeneşti. Coperta: Walter Riess Ilustraţiile: P. Ferat Redactare: Sorin Teodorescu, Andreea Antonovici Tehnoredactare computerizată: Corina Roncea, Cristina Bucuroiu Jules Verne UNE VILLE FLOTTANTE Toate drepturile asupra acestei ediţii sunt rezervate Editurii CORINT ISBN: 973-653-l87-2 Timbrul literar se plăteşte Uniunii Scriitorilor din România Cont: 2511.1 - 171.1/ROL BCR, Sector 1 Format: 16/61x86 Coli tipo: 6,5 Tiparul executat la: S.C. LUMINA TIPO S.R.L. - Bucureşti

Jules Verne Un oraş plutitor
Traducere de Dan Starcu

Editura CORINT Bucureşti, 2001
CAPITOLUL I Pe 18 martie 1867, ajungeam la Liverpool, iar vasul Great-Eastern urma să plece, doar câteva zile mai târziu, spre New-York. Aveam să urc la bordul său ca pasager, dar nu făceam altceva decât o călătorie de plăcere. Mă tenta o traversare a Atlanticului la bordul acelui vapor uriaş. Voiam să vizitez America de Nord numai datorită conjuncturii, nu pentru un scop anume. în primul rând mă interesa Great-Eastern. Vasul cu aburi era o adevărată capodoperă a construcţiilor navale. Un oraş plutitor, o bucată de comitat detaşată din solul englezesc şi care, după traversarea oceanului, se va suda de continentul american! îmi închipuiam masa aceea enormă luată de valuri, lupta ei cu vânturile pe care le sfida, îndrăzneala pe care o manifesta în faţa mării neputincioase, indiferenţa sa, stabilitatea în mijlocul acelui tumult care scutură, ca pe nişte şalupe, nave precum Warrior şi Solferinos. Dar imaginaţia mea se oprea cam în acest punct... Toate lucrurile pe care urma să le observ în timpul traversării, din care majoritatea nu ţineau de domeniul maritim, mă interesau foarte mult. Great-Eastem nu era doar o maşină nautică, ci

un microcosmos care purta cu el o lume întreagă, de aceea orice observator nu s-ar fi mirat să întâlnească acolo, ca pe scena unui teatru uriaş, toate instinctele, toate lucrurile ridicole, toate pasiunile omeneşti... Lăsând în urmă gara, mă îndreptai către hotelul Adelphi. Plecarea vasului Great-Eastem era anunţată pentru data de 20 martie. Pentru că doream să fac ultimele preparative, am cerut permisiunea de a mă instala imediat la bord. Căpitanul Anderson, comandantul navei, mi-a dat voie, politicos. A doua zi, am coborât spre bazinele care formau o dublă margine a docurilor de pe malurile râului Mersey. Podurile rotitoare mi-au permis să ajung pe cheiul New-Prince, un fel de plută mobilă, care urmează mişcările mării. Reprezenta locul de îmbarcare pentru numeroase nave ce făceau curse către Birkenhead, anexa Liverpoolului, situat pe malul stâng al lui Mersey. Acest Mersey, ca şi Tamisa, nu este decât un râu nesemnificativ, nedemn de a purta titlul de fluviu, chiar dacă se varsă direct în mare, fără să fie, aşadar, afluentul vreunei alte ape curgătoare. Reprezintă doar o groapa adâncă, plină cu lichid, o adevărată gaură a cărei adâncime o face aptă să preia nave de mare tonaj. Aşa se explică de ce pe acolo putea naviga Great-Eastem, căruia cea mai mare parte a porturilor din lume îi era strict 2 Jules Verne interzisă. Datorită acestor dispoziţii naturale, râuleţele Tamisa şi Mersey au văzut fondându-se la gurile lor două imense oraşe comerciale: Londra şi Liverpool. La fel, aproape în condiţii identice, s-au petrecut lucrurile cu Glasgow, pe râul Clyde. In cala de la New-Prince era pregătit un tender, mic vas cu aburi ce făcea anumite servicii pentru Great-Eastern. M-am instalat pe puntea sa, printre nenumăraţii muncitori şi manevranţi care se îndreptau spre uriaşul steam-ship. Când orologiul din turnul Victoria bătu ora şapte, tenderul îşi ridică ancora şi pomi să urce pe Mersey cu mare viteza, o data cu marea. De abia porni, că am observat pe cala un tânăr înalt, cu fizionomie aristocratica specifica ofiţerului englez. Mi s-a părut a recunoaşte în el pe unul dintre prietenii mei, căpitan în armata Indiilor, cu care nu mă mai întâlnisem de mulţi ani. Trebuia să mă fi înşelat însă, căci căpitanul Mac Elwin nu putea sa fi părăsit Bombay ui. Aş fi aflat acest lucru, dacă s-ar fi petrecut. De altfel, Mac Elwin era un tip vesel, nepăsător, un tovarăş vioi, iar cel din faţa mea, chiar dacă îmi oi'erea trăsăturile prietenului meu, părea totuşi trist şi frământat de o durere tainică. Oricum ar fi fost, nu am avut timpul necesar să-l observ mai bine, căci tenderul s-a îndepărtat rapid, iar impresia fondată pe acea asemănare s-a şters ceva mai târziu din cugetul meu. Great-Eastern era ancorat cam la trei mile în amonte, în dreptul primelor case din Liverpool. Nu se putea zări de pe cheiul de la New-Prince. Abia după prima cotitură a râului, am văzut masa lui impresionantă. S-ar fi zis că era o insulă pe jumătate ascunsa în ceaţa. Stătea cu partea din faţă spre mine, ca să evite mareea. Curând, tenderul îl înconjură, şi sleam-ship-u\ se arătă pe toată lungimea sa. Mi s-a părut aşa cum era: enorm! Trei sau patru transportoare de cărbune, acostate în flancurile sale, deversau prin sabordurile deschise, deasupra liniei de plutire, întreaga lor încărcătură. Pe lângă GreatEastern, acele nave cu trei catarge păreau nişte bărci. Coşurile lor nu atingeau nici măcar linia hublourilor care se evidenţiau în coca sa. Vârfurile catargelor nu-i depăşeau puntea. Uriaşul ar fi putut ridica navele acelea pe scripeţii portmantou, unde stăteau atârnate şalupele de salvare. Tenderul se apropie de el. Trecu pe sub etrava dreapta a lui GreatEastern, ale cărui lanţuri se întindeau violent sub forţa valurilor. Apoi, aliniindu-se la babord, opri la baza imensei scări ce urca pe flancul său precum un şarpe. Din acea poziţie, puntea tenderului ajungea abia până la linia de Great-Eastern mi s-a piimt a$a cum, de /apt, era: enorm!... 2 Jules Verne plutire a steam-s/7/p-ului, linie ce trebuia să fie atinsă în cazul încărcăturii maxime şi care era încă cu doi metri deasupra.

în acest timp, muncitorii debarcau grăbiţi şi se repezeau să urce nenumăratele trepte ale scării care se termina abia pe puntea vasului. Eu, cu capul dat pe spate, ca un turist care priveşte un edificiu înalt, contemplam roţile lui Great-Eastern. Văzute dintr-o parte, acele roţi păreau subţiri, scofâlcite, deşi lungimea paletelor era mai mare de patru metri. Din faţă însă, aveau un aspect monumental. Eleganta lor armură, dispunerea axului masiv, punctul de susţinere al întregului sistem, proptelele intercalate destinate să suporte ecartamentul jantei triple, acea aureolă de spiţe roşii care adăposteau dispozitivul, tot ansamblul impresiona şi trezea ideea unei forţe sălbatice şi misterioase. Cu câtă energie trebuiau să lovească apele, pe care fluxul le izbea de ele, paletele de lemn, atât de temeinic fixate cu buloane! Ce vârtejuri produceau pânzelor lichide, ce maşină puternică le punea în mişcare! Câte tunete absorbite de caverna tamburilor, atunci când Great-Eastern naviga cu toată presiunea, împins de acele roţi ce măsurau cincizeci şi trei de picioare în diametru şi o sută şaizeci şi şase de picioare în circumferinţă, cântărind nouăzeci de tone şi învârtindu-se de unsprezece ori pe minut! Tenderul îşi debarcase pasagerii. Am păşit pe scările de fier canelate şi, după câtva timp, am ajuns pe puntea steam-ship-ului. CAPITOLUL II Puntea nu era decât un imens şantier ce aparţinea unei armate de lucrători. Nu mă puteam crede la bordul unei nave. Mai multe mii de oameni, muncitori, membri ai echipajului, mecanici, ofiţeri, manevranţi ciudaţi se intersectau, se înghesuiau fără să se jeneze unul pe altul, atât pe punte, cât şi pe la maşini, pe catarge şi pe scheletul velaturii, toţi într-un amestec de nedescris. Aici, macaralele enorme ridicau blocuri imense de fontă. Mai încolo, bârnele grele erau înălţate cu trolii puse în mişcare de vapori. Deasupra sălii maşinilor, se balansa un cilindru de fier, adevărat trunchi de metal. Mai în faţă, vergile urcau în geamătul catargelor lungi. Mai în spate, se ridica un eşafodaj care ascundea, fără îndoială, un edificiu aflat în UN ORAŞ PLUTITOR 3 construcţie. Se însăila, se ajusta, se lucra cheresteaua, se ungeau dispozitivele mecanice, se peria, în mijlocul unei dezordini de nedescris. Bagajele mele fuseseră transbordate. Am cerut să-l văd pe căpitanul Anderson. Comandantul nu sosise încă. Unul dintre stewarzi se îngriji de instalarea mea şi-mi transportă coletele în cabinele din spate. — Prietene, i-am zis, plecarea vasului Great-Eastern era anunţată pentru 20 martie, dar e imposibil ca pregătirile să se termine în douăzeci şi patru de ore. Ştiţi cam pe când vom pleca din Liverpool? în această privinţă, stewardul nu ştia mai multe decât mine. Mă lăsă singur. M-am hotărât atunci să vizitez toate colţişoarele acelui furnicar imens şi mi-am început plimbarea aşa cum ar fi făcut un turist într-un oraş necunoscut. Un glod negru, aşa cum se întâlneşte pe pavajul din oraşele englezeşti, acoperea şi puntea steamerului. Două şanţuri infecte şerpuiau încoace şi încolo. Te credeai într-unul dintre cele mai murdare pasaje din slxada UpperThames, de lângă podul Londrei. Mergeam razant cu acele construcţii din spatele navei. între acestea şi bastingaje, de fiecare parte, se distingeau două străzi largi sau, mai curând, două bulevarde acoperite de o mulţime compactă. Am ajuns astfel chiar în centrul navei, între tambururile unite de un sistem dublu de pasarele. Acolo se deschidea spaţiul destinat să conţină organele maşinii ce punea în mişcare roţile. Am privit acea minune. Vreo cincizeci de muncitori erau repartizaţi pe pasarelele metalice ale construcţiei din fontă, unii agăţaţi de lungile pistoane înclinate sub cele mai diverse unghiuri, alţii suspendaţi de biele, câţiva reglând piesa numită excentric, alţii înşurubând cu ajutorul unor chei imense cuzineţii lagărelor. Trunchiul de metal care cobora încet prin tambuchi era un nou arbore cotit destinat să transmită roţilor mişcările bielelor. Din acel infern venea un zgomot continuu, format din sunete ascuţite şi discordante.

După ce am aruncat o privire rapidă asupra lucrărilor de pregătire, mi-am reluat plimbarea şi am ajuns pe puntea din faţă. Acolo tapiţerii tocmai terminaseră de decorat o încăpere destul de vastă, cunoscută sub denumirea de smoking-room, cameră pentru fumat, o adevărata cafenea a oraşului plutitor, luminată de paisprezece ferestre, cu plafonul alb şi auriu şi cu lambriuri din panouri din lemn de lămâi. Apoi, după ce am traversat un fel de zonă triunghiulară ce constituia partea din faţă a punţii, am ajuns la etrava care cobora până la suprafaţa apei.
10

Jules Verne Din acel punct extrem, am zărit, când m-am întors, printr-o spărtură în ceaţă, partea din spate a lui Great-Eastern aflată la o distanţă de mai mult de doi hectometri. Nu se puteau folosi decât asemenea unităţi de măsură pentru a descrie colosul. Am revenit pe bulevardul de la tribord, trecând printre clădiri şi pavilioane, evitând şocul scripeţilor care se balansau prin aer şi loviturile de bici ale frânghiilor pe care briza le mişca încolo şi încoace, ferindu-mă ba de izbiturile unei macarale, ba de zgura inflamata aruncată de vreo forjă ca pe un buchet de artificii. Abia zăream vârfurile catargelor înalte de două sute de picioare, ce se pierdeau în ceaţa cu care îşi amestecau fumul negru tenderele de serviciu şi navele care alimentau gigantul cu cărbuni. După ce am depăşit tambuchiul maşinăriei cu roţi, am remarcat un „mic hotel" care se ridica în stânga mea, apoi lunga faţadă laterală a unui palat aflat deasupra unei terase ale cărei balustrade erau curăţate. în sfârşit, am ajuns în partea din spate a steam-ship-uhu, în locul unde se ridica eşafodajul pe care l-am mai pomenit. Acolo, între ultima încăpere şi vastul panou cu zăbrele deasupra căruia se aflau cele patru roţi ale cârmei, mecanicii terminau de instalat o maşină cu aburi. Aceasta se compunea din doi cilindri orizontali şi prezenta un sistem de piuioane, leviere, întrerupătoare, care mi se păru foarte complicat. Nu i-am înţeles destinaţia de la început, dar am avut impresia că şi acolo, ca peste tot de altfel, pregătirile erau departe de a se termina. Dar cărui fapt se datorau întârzierile acelea, pentru ce erau necesare atâtea noi aranjamente la bordul lui Great-Eastern, o navă relativ nouă? Ar trebui spus în câteva cuvinte. După vreo douăzeci de traversări între Anglia şi America, a urmat una marcata de accidente foarte grave, iar exploatarea vasului a fost abandonată pentru un timp. Imensul vas, folosit pentru transportul pasagerilor, nu mai părea bun de ceva şi se văzu dat la rebut, datorită spaimei pe care le-o insufla călătorilor. Când primele tentative de a pune cablul telegrafic pe platoul submarin atlantic au eşuat, incident datorat în parte navelor ce-l transportau, inginerii s-au gândit la Great-Eastern. Doar el putea să înmagazineze la bord cele trei mii patru sute de kilometri de fir metalic, având o greutate de patru mii cinci sute de tone. Doar el putea, datorită indiferenţei pe care o manifesta faţă de mare, să deruleze, spre a fi scufundat, imensul cablu. Dar pentru a prinde firul înfăşurat pe tambur de flancurile vaporului erau necesare amenajări speciale. Au trebuit eliminate două cazane din cele şase şi un coş din UN ORAŞ PLUTITOR
II

cele trei ce aparţineau maşinilor pentru elice. în locul lor s-au instalat recipiente mari pentru a deplasa cablul pe care o pânza de apa îl. proteja de alterările cauzate de aer. Firul trecea astfel din acele lacuri plutitoare direct în mare, fără a mai suporta contactul cu straturile atmosferice. Operaţiunea de punere a cablului s-a încheiat cu succes, şi, după ce rezultatul dorit a fost obţinut, Great-Eastem a revenit la starea sa de vas abandonat. A intervenit însă Expoziţia Universală din 1867. O societate franceza, numită Societatea Celor Speriaţi de Great-Eastem, cu răspundere limitata, luă naştere, având un capital de două milioane de franci, cu intenţia de a întrebuinţa nava uriaşă pentru transportul vizitatorilor transoceanici. De unde reapăru necesitatea de a pregăti steamerul pentru această destinaţie, necesitatea de a acoperi recipientele şi a reinstala cazanele, de a mări saloanele unde

trebuiau să locuiască atâtea mii de călători şi de a construi încăperile folosite ca săli de masă suplimentare. Trebuiau amenajate şi trei mii de paturi în flancurile acelei coci uriaşe. Great-Eastern fu închiriat pentru două luni, la preţul de douăzeci şi cinci de mii de franci. Două contracte au fost făcute cu firma G. Forrester and C&. din Liverpool. Primul, în valoare de cinci sute treizeci şi opt de mii şapte sute cincizeci de franci, pentru instalarea unor noi cazane care să pună în mişcare elicea. Al doilea, în valoare de şase sute şaizeci şi două de mii cinci sute de franci, pentru reparaţia generala a navei. înainte de a întreprinde aceste ultime lucrări, The Board ot'Trade a cerut ca nava să fie urcată pe un grătar pentru a i se verifica foarte riguros coca. în cursul acestei operaţiuni foarte costisitoare, s-a reparat o fisură lungă la partea exterioară, lucru care a înghiţit o grămada de bani. Apoi s-a trecut la instalarea noilor cazane. A trebuit schimbat şi arborele motor al roţilor, care fusese deformat în cursul ultimei călătorii. Acest arbore, îndoit chiar în mijlocul său pentru a primi biela pompelor, a fost înlocuit cu un altul dotat cu doua excentrice, ceea ce asigura rezistenţa acestei piese foarte importante pe care se exercita întregul efort. în sfârşit, pentru prima oară, cârma urma să fie acţionată cu aburi. Acestei delicate manevre îi destinau mecanicii maşina pe care o ajustau în partea din spate a navei. Timonierul, aflat pe pasarela din centru, între aparatele de semnalizare ale roţilor şi elicei, avea sub ochi un cadran prevăzut cu un ac mobil, care îi dădea în orice clipă poziţia barei cârmei. Pentru a o modifica, el se mulţumea să imprime o uşoară mişcare unei roţi ce măsura 5 Jules Verne abia un picior în diametru şi era plasata vertical, la îndemână. Imediat se deschideau valvele. Aburii din cazane se precipitau prin lungile conducte în cei doi cilindri ai micuţei maşini. Pistoanele se mişcau rapid, transmisiile acţionau şi cârma asculta imediat, făcând vasul să-şi schimbe cursul. Dacă sistemul acela ar fi reuşit, un singur om ar fi putut conduce, cu un singur deget, masa colosală a lui Great-Eastern. Timp de cinci zile, lucrările au continuat cu o intensitate deosebită, întârzierile produceau multe necazuri întreprinzătorilor, dar antreprenorii nu puteau face nimic în plus. Plecarea a fost fixată irevocabil pe 26 martie. Pe 25, puntea steam-ship-ului era încă plină de tot felul de utilaje suplimentare. în sfârşit, în acea ultimă zi, căile de acces şi pasarelele se degajară încet-încet. Schelele fură demontate. Macaralele dispărură. Probele maşinilor se încheiară. Ultimele cuie fură bătute. Piesele polizate fură acoperite cu o vopsea alba pentru a fi protejate împotriva oxidării în timpul călătoriei. Rezervoarele de ulei fură umplute. Cea din urmă placă fu pusă pe suportul ei de metal. Chiar inginerul şef încercă toate cazanele. O uriaşă cantitate de aburi se precipită în sala maşinilor. Aplecat deasupra tambuchiului, acoperit de emanaţiile calde, nu mai vedeam nimic. Auzeam însă pistoanele gemând în interiorul carcaselor, cilindrii groşi oscilând cu zgomot în buloanele solide. Un clocot intens se produse din direcţia tamburelor, în timp ce paletele loveau încet apele înspumate ale râului Mersey. în spate, elicea bătea valurile cu cele patru ramuri ale sale. Cele două maşini, absolut independente una faţă de alta, erau gata să intre în funcţiune. Către ora cinci după-amiaza, o şalupă cu motor acostă vasul. Era pregătită special pentru Great-Eastern. Locomotiva sa fu detaşată, apoi urcată pe punte cu ajutorul cabestanelor. Dar şalupa nu a putut fi îmbarcată. Coca ei de oţel era de o asemenea greutate, încât pistoletele pe care erau montate palanele se pliarâ sub încărcătură, efect care nu s-ar fi produs, fără îndoială, dacă ar fi fost susţinute prin intermediul balansinelor. Şalupa trebui, aşadar, abandonată. îi rămânea încă lui Great-Eastern un şir de şaisprezece ambarcaţiuni agăţate de portmantourile-macara. în seara aceea totul fu terminat. Bulevardele măturate nu mai aveau deloc noroi, căci armata de curăţâtori trecuse pe acolo. încărcarea vasului se încheiase. Alimentele, mărfurile, cărbunii ocupau cambuzele, cala şi

în sfârşit. Lui i se datora dispunerea cablului transatlantic. într-adevăr. Marinar activ. De îndată ce fu suficientă presiune. am văzut fluturând pe catargul velei foc pavilionul american. steagul francez. tot francez. un om de toată isprava. ochii puţin înroşiţi. acesta cuprindea în jur de o sută de . dădea ordine cu voce aspră. steamerul nu atinsese încă linia de plutire. copii. trebuiau să producă o împingere UN ORAŞ PLUTITOR 6 minimă pentru ca vaporul să se deplaseze. cu zece cazane. şi un voluntar. le striga de fiecare dată marinarilor săi: — Hai. repartizaţi în puncte diverse ale navei. Pe 26 martie. aspect englezesc. ordine pe care le repeta şeful de echipaj cu un răget de leu gripat. întotdeauna purta mânuşi. Nu m-am înşelat. avea vocea plăcută. clipea des din ochi. de plecare. printre care un francez. nu vă împiedicaţi. fiindcă ştiţi că am obiceiul să mă enervez repede! în afara acelui stat. dispunând de Great-Eastern. cinci locotenenţi. M-am culcat cu speranţa că a doua zi vom porni pe mare. Era uşor de descris: un om plin de viaţă. îmbrăcat cu eleganţă.buncărele. un secund. Oricum a fost. care. un batalion. studia orice detaliu. Căpitanul Anderson era un marinar cu mare reputaţie în domeniul comercial britanic. steagul englez. lucrul acesta îi preocupa prea puţin pe cei de pe Great-Eastern. batalionul era la datorie zi şi noapte. la revărsatul zorilor. Cele cinci coşuri scoteau deja rotocoale de fum negru. sau ungatori care nu părăseau niciodată adâncurile vasului. L-am găsit ca fiind un om foarte amabil. iar mecanicii recunoscură că ingeniosul aparat funcţiona perfect. A reuşit acolo unde predecesorii săi eşuaseră. Vremea era destul de bună. Secundul navei contrasta vizibil cu căpitanul Anderson. ajutori de maiştri. timonieri şi muşi. adică o sută de focuri de condus. Sub ordinele sale se găseau două sute cincizeci de oameni. Deşi pe mare vântul trebuia să fi fost destul de puternic şi să sufle tare. Totuşi. major. Era înalt. maşinile se mai aflau sub comanda unui inginer şef. CAPITOLUL UI Great-Eastern se pregătea. succesul acela i-a adus titlul de „Sir". alert. nu-şi ţinea niciodată 6 Jules Verne mâinile în buzunare. Cât despre echipajul propriu-zis al steam-ship-ului. cu un semn particular — o bucăţica din batista sa albă ieşea din buzunarul hainei sale albastre cu trei şireturi aurite. Se întindeau la maxim corzile de la capetele lor agăţate de bastingaje. barba neagră şi deasă. cât şi fochişti. Toţi ofiţerii erau la bord. Câţiva mateloţi pregăteau patru tunuri groase care trebuiau să salute oraşul Liverpool la trecerea noastră. Statul major se compunea dintr-un căpitan. specific marinei engleze. maiştri. având fiecare câte zece cuptoare. părul blond menţinându-şi nuanţa în ciuda timpului şi a vârstei. picioarele crăcănate ce-l scuteau de orice surpriză pricinuită de ruliu. în acele condiţii se putea însă pleca. gabieri. căci roţile. Soarele apărea mai mereu printre norii ce se deplasau cu viteză. Un abur cald ieşea din puţurile profunde care permiteau accesul la maşini. avea alură de lup de mare şi trebuia să fi trecut pe la şcoala acelui amiral francez. Cred că era un ofiţer al flotei detaşat pentru un timp la bordul lui Great-Easterm. deşi e adevărat că a lucrat în condiţii mult mai bune decât ceilalţi. iar către orele unsprezece tapiţerii terminară de bătut ultimele cuie şi vopsitorii de zugrăvit ultimele panouri. cu faţa mare şi surâzătoare. Era un inconvenient. Apoi se îmbarcară toţi pe tenderul care-i aştepta. o fizionomie calmă. în momentul luptei. ajutat de opt sau zece ofiţeri mecanici. pe catargul cel mare. doi ofiţeri secunzi. aburii fură trimişi în cilindrii maşinii motrice a cârmei. mergea cu un pas sigur şi uniform. bronzat. atât instalatori. care i-a fost conferit chiar de regină. Gabierii alergau pe vergi şi efectuau o mulţime de manevre. De altfel. iar pe cel de lângă cârmă. insuficient scufundate. Avea în jur de cincizeci de ani. pentru a pregăti aparatele.

se opri şi-mi întinse o mână pe care i-am strâns-o imediat. tot acel talmeş-balmeş dispăru în magazii. toată lumea se afla la post. hamali şi ghizi coborâră pe tenderul care pormi. amestecate. necesari pentru servirea pasagerilor. un prânz se servea chiar atunci. iar la întoarcere. după încuietorile multiple. prima lui grijă era să ajungă în sala de mese şi să marcheze locul şi tacâmul ce aveau să-i aparţină. Francezii însă au crezut că trebuie să urce ca la asalt şi au făcut-o milităreşte. Pilotul care trebuia să-I scoată pe Greal-Eastern de pe râul Mersey era la bord încă din ajun. lăzi cât vagoanele. domnul şi doamna Whitney. onorabilul Mac Alpine. saci. toate bagajele erau transbordate. iar ultimii manevranţi. care trebuia să conducă traversarea Liverpool—New-York. din Montreal. o mie de colete de toate formele. între toţi se distingeau celebrul Cyrus Field. prietene! 16 Jules Verne — Prin urmare. pe cala destinată plecării. canadieni. Văzându-mă. recunoscute după luxul materialului din care erau confecţionate. care puteau să conţină un întreg mobilier. începu apoi nesfârşita ascensiune a bagajelor şi a pasagerilor. Cartea sa de vizită sau numele lui. de pe insula Molene. după ce acoperi pavoazid lui Great-Eastern cu fumul său. — Probabil că nu. în plus. La douăsprezece şi jumătate. domnul şi doamna Alfred Cohen. englezi. — Sunt mulţi? — O mie doua sute. fără ţipete. de toate mărimile. — Tu. truse de călătorie micuţe şi de o eleganţă perfecta. Am rămas pe punte să urmăresc toate detaliile îmbarcării. de lângă Ouessant. reprezentantul acelei Telegraph Conslruction and Maintenance Company. i-am strigat. i-am zis unui locotenent. mai erau două sute de stewarzi. De altfel. de aceea mesele erau pline de felurite mâncăruri. fără grabă. să introducă nava în rada portului Brest. din New-York. Printre francezi se găsea fondatorul Societăţii Celor Speriaţi de Great-Eastern. dar eu nu te-am observat. Am zărit şi pilotul francez.oameni. Era populaţia unui oraş! UN ORAŞ PLUTITOR 7 La unsprezece şi jumătate se semnală tenderul. în curând. — încep să cred că vom pleca totuşi azi. De îndată ce un pasager punea piciorul pe puntea steam-ship-ixlm. agăţaţi de pasarele. Am văzut acolo. erau suficiente pentru a-i asigura stăpânirea. onorabilul John Rose. tu aici? — Chiar eu. nemţi şi doi sau trei francezi. din Canada. nu m-am înşelat atunci când am crezut că te-am zărit. cocoţaţi pe muntele de colete care se vedea pe punte. o mie trei sute. mi-a răspuns compatriotul meu. Am un concediu de câteva luni şi cum aş putea să mi-l petrec mai bine decât alergând prin lume? . din San Francisco. Tenderul ajunse la baza scării de la tribordul uriaşului vapor. Aşadar. după strălucirea aramei. plin de pasageri ascunşi prin cabine. Fabian. întinşi pe tambure. scris pe o bucăţică de hârtie. Aşa cum am aflat mai târziu. — Şi mergi în America? — Desigur. Nu trebuie uitat că anglo-saxonii ştiu bine să combată plictiselile unei traversări prin mânuitul furculiţei. valize americane sau englezeşti. după acoperitoarele din pânză pe care se detaşau două sau trei iniţiale. M-am întors spre partea din faţă a vasului şi m-am trezit lângă tânărul pe care-l zărisem pe cheiul de la New-Prince. — Nu-i mai aşteptăm decât pe călătorii noştri. aşa cum fac oamenii echilibraţi. care contribuise în afacerea respectivă cu douăzeci de mii de livre. erau californieni. peruvieni. acum câteva zile. plin de afecţiune. adică în depozitele uriaşe. yankei. din New-York.

— Vii din India? — Cu Godavery. ai cărui muşchi zigomatici. în clipa următoare. Era un om scund. Fabian? l-am întrebat. dar acum am înţeles că oamenii sunt făcuţi ca să ajute maşinile. Tocmai vroiam să-i răspund la acea observaţie justă. Ceea ce se şi întâmplă. dacă pot. unul dintre călători. cu mişcări febrile. Nefiind împins de apă. Pentru a obţine imediat acea forţă considerabilă. prin urmare. Vaporii şuierau prin conducte. în partea anterioară a navei. au trebuit să ridice ancora. nu se odihneau nici o clipă. Lângă mine. împins de curent. al cărei număr se găsea pe biletul său. nerăbdător şi dezamăgit de încetineala aceea. prin tuburile de eşapament şi cădeau apoi ca o ploaie fină pe punte. Se auzeau gemetele cazanelor din adâncul navei. dragul meu prieten. am venit să găsesc Great-Eastern pentru a face traversarea împreună. strângându-mi mâna emoţionat. ridica des din umeri şi adresa neîncetat maşinii vorbe de duh. oricâtă putere avea. Trebuiau folosite. un tip de vas destinat acestei operaţiuni. şi cincizeci de oameni din echipaj înfăşurară cablul gros. o înfrunta cu partea din faţă. maşina fu insuficientă. un foarte bun tovarăş de drum. Căpitanul Anderson alesese momentul acela pentru a pleca. Observam toate detaliile operaţiunii şi progresul manevrei de plecare. aşa cum am constatat mai târziu. ai cărui ochi abia se vedeau printre pliurile din jurul lor. — Ca să mă distrez. Căpitanul Anderson improviza nişte pârghii. ca să-i evite forţa. aşadar. împreună cu un mare număr de pasageri. când se auziră strigăte puternice. Vasul putea porni. că lucrurile importante ale vieţii trebuiau să-i apară numai prin partea lor plăcută acelui filozof al şcolii lui Democrit. CAPITOLUL IV Fabian m-a părăsit apoi pentru a se instala în cabina 73. UN ORAŞ PLUTITOR 8 Pentru a ridica ancora în acele condiţii era nevoie de eforturi considerabile. De altfel. din seria saloanelor de lux. Inginerul dăduse drumul la presiune. Eram în momentele acelea pe duneta din faţa. să coboare pe râu. înfruntând-o. Era de aşteptat să fie.— Binecuvântată fie întâmplarea care te-a făcut să alegi Great-Eastern pentru plimbarea asta! — N-a fost întâmplarea. era mai stăpân pe navă şi mai sigur pe manevrele subtile în mijlocul construcţiilor numeroase care jalonau râul. dar cabestanele n-au fost suficiente şi a trebuit să se folosească aparatura mecanică de care dispunea Great-Eastern. Fură obligaţi să-i vină în ajutor. — Şi de ce călătoreşti. era disponibila pentru ridicarea ancorelor o maşină de şaptezeci de cai-putere. Dar. întindea la maximum lanţurile. cum nu ne-am mai întâlnit de câţiva ani. Eu şi interlocutorul meu ne-am repezit imediat în partea . Cea mai uşoară atingere a acelui colos ar fi fost un dezastru. Un anchorboat. Câteva vibraţii anunţau că maşinile erau încercate. a venit să trudească la scosul lanţurilor. mi-a zis el. chiar de la început. dar lucrul acesta se făcea foarte încet. necesari în actul râsului. iar Great-Eastern. mari rotocoale de fum au ieşit prin coşurile uriaşe ale steamerului. Era pregătit. un vânt violent dinspre sud-est sufla asupra sa şi îşi unea acţiunea cu cea a fluxului. Mai întâi. observându-l că era palid şi trist. Steam-ship-vl îşi ridica ancorele. slab şi nervos. trebuiau împinşi aburii proveniţi din cazane în cilindrii respectivei maşinării. steam-ship-u\. în plus. fiindcă lungimea lui Great-Eastern nu-i permitea să evolueze pe Mersey. îmi răspunse. dimpotrivă. Am citit într-un ziar că vei merge cu acest vas şi. care acţiona apoi direct asupra cabestanului ce trăgea greutatea. până azi am crezut că maşinile sunt făcute ca să-i ajute pe oameni. maşini foarte puternice pentru a smulge ancorele grele de pe fundul noroios al apei. căpitanul Fabian Mac Elwin. Un fizionomist ar fi recunoscut. — Domnule. care m-a debarcat la Liverpool alaltăieri. Mareea urca încă. ci.

priveau peisajul presărat cu coşuri de uzine.. Paletele loviră încet apa. am crezut că vom lovi un vas cu trei catarge care deviase în mijlocul curentului şi al cărui stâlp orizontal din faţă atinse coca lui Great-Eastern. acoperite de cuverturi. acesta acostă iar nava. anglo-saxonii au o asemenea indiferenţă pentru viaţa oamenilor. Scara nu fusese încă ridicată. cabestanul se învârtise irezistibil în sens contrar sub acţiunea impresionantă a lanţurilor. Birkenhead. sensibil la cele mai mici modificări ale cârmei. fură coborâte şi depuse pe puntea tenderului. deşi se îndepărtase deja. Priveam micul vas care se îndepărta cu viteza maximă. Se făcu semn tenderului să se întoarcă. Dar. Şi când. Timonierul se afla între ei. alţii zăceau în continuare.era la adăpost. şi nu mai lipsea decât ca apa să înceapă să se retragă pentru a coborî şi el pe râu. toţi oamenii care lucrau la pârghii fuseseră măturaţi. sufocat de nave. un scoţian din Dundee. că un pasager. iar vasul enorm să se deplaseze. fundul noroios. După câteva minute. Când m-am întors. iar cele patru cadavre. în cazul că maşina cu aburi s-ar fi defectat. CAPITOLUL V Operaţiunea fu reluată. elicea începu să se bălăcească în spate. fiindcă în dreapta era amplasat Liverpoolul. aceia trebuiau debarcaţi imediat. Nenorociţii. gata să facă manevrele necesare cu ajutorul unor roţi imense ce se ridicau deasupra panoului cu zăbrele. barele loviră în jurul lor. Unii se ridicau. Din 20 Jules Verne prudenţă. Tenderul se îndepărtă apoi. Un locotenent se plasă lângă aparatul de semnalizare al elicei. tovarăşul meu cu figură ironică murmură aceste cuvinte: — Călătoria începe bine! — Foarte rău. aflată în partea din spate. sub mâna pilotului său. Răniţii erau conduşi spre infirmerie. de asemenea. înfruntând curentul din faţă. 18 Jules Verne Scăpate din sáchetele lor sfărâmate. În privinţa celor patru morţi. vasul luneca prin cursul îngust al râului. iar mateloţii merseră pe puntea din faţă ca să spele sângele ce era împrăştiat pe jos. . unele staţionând. Un pinion al maşinii se sfărâmase.din faţă. Căpitanul şi pilotul urcară pe pasarelă. Printre cei din urmă se număra şi şeful de echipaj. din înălţime. am privit nava aceea care nu cântărea mai mult de şapte sau opt sute de tone. mi s-a părut asemenea uneia dintre bărcuţele pe care copiii le lansează în bazinele din Green-Park sau pe Serpentine-River.. Unul dintre medicii de la bord plecă cu ei ca să-i însoţească până la Liverpool. De altfel. alţi patru timonieri vegheau în spatele sau. urcaţi pe duneta din faţă. profita de împrejurări ca să se întoarcă cu tenderul. Great-Eastern. domnule! Cu cine am onoarea? — Cu doctorul Dean Pitferge. Se săturase deja de Great-Eastern. loviţi violent în faţă sau în stomac. Plecarea nu mai putea fi întârziată. rănit uşor de o bară ruptă. nu oferea steam-ship-ulm decât o trecere sinuoasă.. altul lângă cel de semnalizare al instalaţiilor de pornire. Şocul fu însă evitat. dacă se dorea utilizarea mareei pentru ieşirea steam-ship-ulm. Trebuie spus.. lanţurile fură ridicate şi ancorele părăsiră. Pentru o clipă. încât evenimentul nu produsese un efect deosebit la bord. Ne repezirăm spre nefericiţi. Mersey. evoluând ca o balenieră sub vâsla unui timonier viguros. s-am îndreptat spre zona cu pricina. nu erau decât o rotiţă dintr-un angrenaj şi puteau fi înlocuiţi fără mult zgomot. Se dădu ordinul de plecare. Oamenii fuseseră răsturnaţi. lângă mica roată destinată să modifice poziţia cârmei. . cu recomandarea de a reveni de urgenţă pe Great-Eastern. ucigând patru mateloţi şi rănind doisprezece. iar în stânga. Ceasurile din Birkenhead anunţau ora unu. Cea mai mare parte a oamenilor. Cu ajutorul acelui anchor-boat. în sfârşit. altele urcând sau coborând. ucişi sau răniţi. Fără excepţie.

căreia eterna ei verdeaţă i-a adus numele de Coasta-deSmarald. un pat. câteva strigăte ne salutară pentru ultima oară. în noapte. Vântul sufla în rafale. La ora şapte dimineaţa. iar pe malul stâng al lui Mersey. Şi cum se mai răspundea acelor saluturi! Ce ecouri provocaseră pe chei! Mii de curioşi acopereau zidurile din Liverpool şi Birkenhead. care nu lipseau deloc la bord. UN ORAŞ PLUTITOR 10 Treptat. încărcate până la refuz cu spectatori. Mai agil decât el. se ridicară braţele. mărginită de coastă. apărură vilele. erau dispersaţi pe vergile de pe catarge şi aclamau uriaşul. un pachebot al liniei Cunard. i se aruncă o scară de frânghie pe care respectivul o urcă. Curând întunericul acoperi marea. deşi cu mare greutate. ici şi colo. în curând. ajunse la micuţa şi încântătoarea goeletă care-l aştepta sub rafalele de vânt. casele de pe cele două maluri începură să se rărească. forfoteau pe Mersey. Steagurile urcau şi coborau neîncetat în onoarea lui Great-Eastern. Ne reluarăm drumul imediat. Tenderul făcea eforturi să ne ajungă din urmă. în ciuda capacităţii sale de două mii de tone. 11 Jules Verne Ajuns pe duneta fumoarului. Dar strigătele formidabile înlocuiră detunăturile care sunt expresia politeţii naţionale. mă bazam pe indiferenţa manifestată de Great-Eastern. dar steam-ship-ul nu resimţea acest lucru. Deşi vântul bătea din faţă. cu entuziasmul de care sunt în stare englezii la plecarea unei nave. O canapea. Când nava acostă. nici muzica pianului. îmi alesesem o cabină bine luminată prin intermediul a două hublouri. Marinarii de pe Lord Clyde. Steam-ship-ul nostru se alinie lângă Tripoli. în curând se aplauda. nu era foarte agitată. După câteva clipe. . Apoi. viteza lui Great-Eastern crescu. şi coasta din comitatul Galilor. Oricum. muzicile ne trimiteau armonii minunate. neuniform profilată. Vântul dinspre sud-vest sufla în rafale.Curând. Great-Eastern naviga cu tribordul paralel cu coasta accidentată a Irlandei. Câmpul luă locul pereţilor din cărămidă. am zărit întinderea lungă a ţărmului. după ce am traversat primele două săli. Great-Eastern se găsi printre calele-debarcader din Liverpool. în sfârşit. pe 27 martie. se pierdu. o tramă de abur alb ce marca trecerea unui tren printre două coline. căpitanul Anderson opri. folosit pentru transportul emigranţilor şi care. Great-Eastern depăşise calea navigabila a lui Mersey şi intrase în canalul Saint-Georges. Era ca o cabană izolată în extremitatea unui oraş de munte. Bărcile. nu părea altceva decât o bărcuţă. Un ruliu aproape imperceptibil balansa uşor steamerul. am ajuns pe punte. Marea se agita deja. o toaletă o mobilau suficient. din respect pentru morţii pe care tenderul îi aducea pe ţărm chiar în clipele acelea. pe care zgomotul uralelor nu putea să le acopere. se fluturară batistele. marcată de înălţimea de la Holy-Head. CAPITOLUL VI A doua zi. Dar. un semafor izolat care se strâmba la navele din larg. Steagurile noastre. Un al doilea şir de cabine o separa de salonul din faţă. chiar dacă nu ar fi fost decât o barcă ce ar fi urmat să se plimbe printr-un golf. Câteva case singuratice. un drum de vamă. astfel că nici zgomotul conversaţiilor. Sub forţa roţilor de lemn şi a elicelor. dar marea. nu făceau nici un pliu. nici tangajul. Către ora patru. iată ce anima ţinutul. întinse rigid. navă de război ce staţiona în faţa bazinelor. strigătele începură să se stingă în depărtare. Pe la ora trei. de la platforma farului şi de pe parapetul bastionului. Din înălţimea dunetelor de pe vasele ancorate pe râu. Fumul nu mai întuneca peisajul. Câţiva pasageri se plimbau deja încolo şi încoace. îl aducea pe cel de-al doilea doctor de bord. nu se constatau nici ruliul. pilotul nostru coborî în acelaşi mod până la barca sa care-l aştepta şi ai cărei vâslaşi erau dotaţi cu câte o centură de salvare plutitoare. Cele patru tunuri care trebuiau să salute oraşul tăcură. nu ajungeau până la mine.

N-am ezitat o clipă. dar e închiriată de o companie franceza şi ne duce în America. cred că nici tu. şi iată că tenderul ne-a adus ieri lângă tine. Numeroase nave. le ducea la Dublin în câteva ore. Fabián. i-am răspuns. deşi nu avea o viteză prea mare. Un pachebot. lua scrisorile şi. într-adevăr.Dragul meu Fabián. specifică ofiţerilor indieni. transatlantice sau cargouri. — Bătrâna noastră Anglie! zise. Nu mă înşelasem asupra profesiunii sale. şi nu datează de mai mult de şase săptămâni. Căpitanul Corsican şi cu mine am sosit la Liverpool şi aveam intenţia să trecem la bordul navei China. fumegând. am sosit foarte repede în bătrâna noastră Anglie. Ducem existenţă pe jumătate militară. daca datorita mie ai luat decizia de a veni aici. O traversare a Atlanticului cu acest imens vas nu are cum să nu fie foarte interesanta. Aveam dreptul să te cred tot la regimentul tău din India. purta timbrul din Bombay. dragul meu Fabian. — Ce contează. cu maşinile în funcţiune. un om ce avea şase picioare înălţime. Deja nu mai suntem acolo.. îndeosebi pentru voi. dar fără a se citi severitate pe chipul său. un steamer pur-sânge. zise Fabián. în cursul căreia mai mult vânăm decât facem expediţii războinice. pierdute între favoriţi. ne aflăm pe o navă englezească. Great-Eastern. le depăşea fără probleme. bricuri sau goelete. de la minunata călătorie pe care am fâcut-o împreună în ţările scandinave. din America sau din Mările Sudului. reluă Fabián. umerii degajaţi.între coastă şi noi. ce contează din moment ce concediul nostru se scurge?! . iar fruntea sa se încreţi o clipă ca după o amintire dureroasă. uşurinţă şi libertate în mişcări. Corespondenţa dusă astfel câştiga o zi faţă de cele mai rapide transatlantice. Era o ocazie deosebită. i-am zis căpitanului Mac Elwin. îmi răspunse Fabián. că se înfiinţa şi căpitanul Mac Elwin. Nu ne-am văzut de trei ani. Acolo se găseau tot felul de nave. un mic port în dreptul căruia manevra o flotă pescărească. se pregăteau să plece în larg. e. barba blondă. când am aflat ca Great-Eastem urma să încerce o nouă traversare între Anglia şi America. Ţi-l prezint chiar pe căpitanul Archibald ca pe un mare nimicitor de tigri. am hotărât să lăsăm pentru un timp în pace carnivorele din peninsulă şi să venim să respirăm câteva molecule de aer european. — Prietenul meu Archibald Corsican. prin Canalul Suez. imediat. Abia ajunsesem pe punte. Ceaţa. căpitan al regimentului 22 din armata Indiei. în fâşii. vase cu aburi sau corăbii. Vântul era încă rece. UN ORAŞ PLUTITOR 2-3 — Pentru asta. E teroarea junglei. Am aflat că vei fi la bord: devenea o plăcere. Către ora nouă. Ultima scrisoare pe care am primit-o de la tine. surâzând. Voinicul acela reprezenta tipul de ofiţer englez: fruntea înaltă. care aparţine liniei Cunard. — Abia ne-am vâzut ieri. ca Gladiateur sau FUle de l'air. Ştiu doar că nu datorez întâmplării faptul că te-am întâlnit la bordul Eastern-ului.. Făcurăm cunoştinţa curând cu Queen's Town. Mărturisesc că. navă foarte utilă. ca o placă neregulată pătată de sulfat de cupru. strângându-i mâna. căpitanul Corsican şi cu mine ne-am salutat. marea prezenta o nuanţă murdară de verde. Steamerele treceau scuipând fumul negru. îmi zise Fabian. Am obţinut un concediu de un an şi. — Am fost până acum trei săptămâni. Marea Roşie şi Franţa. Trei flamuri diferite flutură deasupra capetelor noastre şi demonstrează că ne aflăm pe un teritoriu franco-anglo-american. prietene. Eram cu atenţia atrasă de manevrele de plecare. care nu sunteţi marinari de meserie. iar mustăţile lungi. pe jumătate ţărănească. Great-Eastem îşi modifică drumul cu un cart înspre vestnord-vest. —. După prezentări. şi îşi lăsau sacii cu corespondenţa. Totuşi. traversând strâmtoarea cu o viteză de optsprezece mile pe oră. privirea sigura. deşi suntem burlaci. care circula cu o viteză foarte mare. căpitanul Corsican. Un expres. într-un cuvânt. îl întovărăşea unul dintre prietenii săi. zbura ca un praf. le depunea la Liverpool. după cum era moda zilei. ca şi mine. nici căpitanul Corsican nu veţi regreta decizia pe care aţi luat-o. toate semnele acelei calităţi atât de rare pe care o putem numi „curaj fără furie". lăsau bărbia descoperita.

Uriaşul îi înapoie. bârbaţi. pe urmele căruia pornise. puteau mânca fără teama. Pârea a fi fratele mai marc al lui Mac Elwin acel înalt căpitan englez. cu un sfert de oră mai devreme. pregătite cu măiestrie. Se afla acolo. ar fi fost dus până la sacrificiu. unde îmi voi îmbrăţişa sora şi nepoţii pe care nu i-am mai văzut de atâţia ani. păstrau o imobilitate şi o perpendicularitate perfecte. Cei mai mulţi dintre pasageri fumau şi se plimbau. comesenii se aşezau pe locurile lor în vastele saloane. Vom face o trecere pe Amazon. Apoi vom vizita Marile Lacuri. începerea mesei. Femeile.Ne trebuie mişcare. lichioruri sau alte băuturi. care făcea cursa spre New-York şi care saluta uriaşul marilor ce trecea pe lângă el. o nenorocire în viaţa lui pe care încă mi-o ascundea şi despre care nu amintise nimic nici în scrisorile lui. Archibald Corsican mi s-a părut a fi la curent cu situaţia. Oamenii se salutau şi se comportau de parcă s-ar fi plimbat prin Hyde-Park. Deasupra. în mijlocul Parisului. alţii răspunzând întrebărilor. cei care aduceau mâncarea veneau cu vinuri. şi. puse de călători. Trebuie să uităm trecutul. Se auzeau. spre marca satisfacţie a pasagerilor. sunetele unei orgi plasate într-o mare încăpere din partea posterioară a vasului şi acordurile a două sau trei piane Pleyel care-şi făceau o deplorabilă concurenţa în saloanele inferioare. Alţii degustau cu evidentă satisfacţie tartele şi alte bunâtâţuri ale desertului. la rândul său. dispuse în suporţi anti-ruliu. lângă soţul ei. suspinând adânc din când în când. îşi lansau baloanele. în câteva clipe. Ofiţerii de bord se duceau şi se întorceau. evident. fost vameş. Masa odată terminată. Câţiva americani burduhânoşi se balansau pe scaunele lor. menţionata pe o mică hârtie. cu dinţi din argint. nu pe valurile oceanului. Te-ai fi crezut într-un restaurant de pe bulevard. datorita cetii care . californicnii se distingeau prin aptitudinea lor de a bea multă şampanie. punţile se populară din nou. iar apoi ne vom întoarce să impunem cipailor voinţa metropolei! Jules Verne Fabian vorbea cu o volubilitate nervoasă. conversaţia noastră se întrerupse. Grcnl-Eiistcm ajunsese la două lungimi de cablu de un pachebot. deseori ridicole. Se distingea totuşi destul de greu.Corsican. înnoind lucrurile din jur! Peste câteva zile vom fi la New-York. Stcnm-ship-ul nu resimţea ondulaţiile valurilor. râsete puternice se iscarâ din senin. Platourile cu bucate. discutau sau citeau. Aşa e viaţa. al cărui devotament. circulau dintr-o parte în alta. Pasagerii invadară duneta. Către ora trei. De patru ori pe zi. Fiecare acţiona foarte convingător. La cererea fiecăruia. Comesenii. acolo unde am reuşit să mă plasez în apropierea lui Fabian şi a căpitanului . slabe şi palide. femei şi copii. în acea clipa. devorau fripturile de vacă în sânge. se jucau cu cercurile. dacă s-ar fi ivit ocazia. la douăsprezece şi jumătate pentru prânz. Două sau trei domnişoare. fugeau. curând. Doamne înalte. Era Propontis. Ii purta o prietenie adâncă lui Fabian. Stewardul anunţa. unde leii şi elefanţii şi-au dat întâlnire pentru a sărbători venirea căpitanului Corsican. unii făcând de cart pe pasarela şi supraveghind compásele. Numeroşi stewarzi se grăbeau să servească. lungile bulevarde deveniră pustii. să ucidem prezentul. sticlele şi paharele. Se auzi trompeta. care era mai tânăr decât el cu câţiva ani. Dintre toţi. aşa cum ar fi făcut daca s-ar fi aflat pe nisipul de la Tuileries. Patru rânduri de mese mobilau acele mari încăperi. la patru dupa-amiaza pentru cină. care bea coniacuri fine de trei dolari sticla. goleau în pahare conţinutul unui Oeuf a la coque. Pe la patru şi jumătate. Din America vom merge în Africa. Vom coborî pe Mississippi până la New-Orleans. care făceau obiectul unei plăţi separate. în ciuda vâjâitului vântului. instrumentul răguşit răsuna astfel: la ora opl şi jumătate pentru micul dejun. Guvernantele UN ORAŞ PLUTITOR 2-5 şi îngrijitoarele supravegheau bebeluşii. salutul. lucrau. Exista. o spâlâtoreasâ îmbogăţită din San Francisco. Copiii ţipau. la şapte şi jumătate seara pentru ceai. aşezate pe scaune pliante. pământul încă se mai vedea cam la trei mile distanţa de noi la tribord.

un alt mare salon. aş putea spune că era cu o treime mai lung decât Podul Artelor. Erau nişte cilindri enormi. După aceea. Coca lui Greiit-Eastern rezista la cele mai puternice lovituri date de mare. Curând se observă o lumină. prin urmare. UN ORAŞ PLUTITOR 13 Maşinile lui Great-Eastern puteau fi considerate adevărate capodopere. unele comunicau printr-un palier. lampadare. iar ultimul. când îşi ducea numărul maxim de călători. Avea două sute şapte metri şi jumătate între perpendicularele ridicate. Lăţimea lui era de douăzeci şi cinci de metri. Al doilea. Vele de anumite forme şi dimensiuni sunt prinse de aceste catarge şi de vergile orizontale. Zece mii de 13 Jules Verne tone de fier fuseseră folosite la construcţia acelei structuri şi trei milioane de nituri asigurau perfecta asamblare a plăcilor care formau bordul navei. iar în cursul acesteia noi trebuia să depăşim Capul Clear. trei vaste dining-rooms prezentau aceeaşi dispunere faţă de cabinele din jur. Celelalte trei din spate sunt numite after-main-mast. mizenne-mastşi after-gigger. Din primele trei catarge. cel mai avansat punct al coastei irlandeze. Noaptea se apropia cu repeziciune. nici ridicaturi. nu prezenta nici şanţuri. Liniile lui Great-Eastern erau foarte alungite. Mai erau dispuse patru rânduri de cabine pe care le separa un coridor. al treilea şi al patrulea catarg erau făcute din ţevi fixate cu buloane. două dintre ele erau necesare pentru maşina care punea în mişcare enormele roţi de lemn. Cât despre coşuri. In total. aceasta fiind. In interiorul lui Great-Eastern. manevre o companie de soldaţi. Putea transporta zece mii de pasageri. dintr-un capăt în altul. din cea mai bună pânză realizată de fabrica regală din Edinburg. foarte proeminenta. Etrava sa dreaptă era găurită de nări prin care ieşeau lanţurile pentru ancoră. pentru eliminarea aburului de la maşina elicei. In partea din faţă fuseseră instalate spălătoria şi oficiul echipajului.anunţa o furtună. asigurându-le astfel securitatea din punct de vedere al inundaţiilor sau al incendiilor. Partea sa din faţă. iar dacă socoteai şi tamburele laterale. devenea de treizeci şi şase de metri. aşadar. Pe velele imense ale celui de-al doilea şi ale celui de-al treilea catarg ar fi putut să facă. plasat pe o stâncă izolata. cu uşurinţă. Cei şase stâlpi uriaşi erau susţinuţi de hobane şi gal-hobane metalice. Puntea superioară măsura doua sute zece metri. adevărate capodopere ale cazangeriei. decorat cu lustre. separate prin pereţi etanşi. dispuse între bord şi stingher şi care aveau optzeci şi şase de centimetri înălţime. Mai în spate. Pe punte se ridicau şase catarge şi cinci coşuri de fum. fiind foarte reuşită. Din cele trei sute şaptezeci şi trei de arondismente ale Franţei. de o parte şi de alta. Nimic nu era mai uimitor decât să constaţi că imensele agregate funcţionau . Acele încăperi minunate primeau lumina zilei prin vitraliile laterale. N-ar fi avut. vasta cocă fusese amenajata judicios. înalţi de treizeci de metri şi cincizeci de centimetri. pe conturul dat de linia de plutire. şaizeci şi cinci de centimetri. Pentru cei doritori de comparaţii. Urma salonul damelor. Era dublă şi se compunea dintr-o încrengătură de celule. suprafaţa de velatură a vasului era de cinci mii patru sute de metri pătraţi. CAPITOLUL VII Am spus ca lungimea lui Greul-Eastern depăşea doi hectometri. cum să evolueze pe Sena. ceea ce însemna că lungimea vasului era dublă faţă de a oricărui pachebot transatlantic. aşezate între elegantele coloane aurite şi comunicau cu puntea superioara prin scările largi cu trepte metalice. cu acces printr-o scară specială. iar trei. Era farul de la Fastenet. două erau pentru velele foc. geamuri pictate. Great-Eastern deplasa douăzeci şi opt de mii cinci sute de tone. două sute şaptezeci şi patru aveau fiecare mai puţină populaţie decât acea subprefecturâ plutitoare. Mai erau treisprezece compartimente. catargul cel mare. superioară celei a turnurilor catedralei Notre-Dame. Cel mai înalt stâlp de susţinere al velaturii avea o înălţime de două sute şapte picioare. altele erau plasate la etajul inferior.

părea că se ridică precum un balon în aer. Acel cngine-paddle funcţiona cu un calm maiestuos. M-am agăţat cu o mâna de un perete. nici nu m-aş fi putut ţine pe picioare şi a trebuit să mă lupt serios cu paltonul până ce am reuşit sâ-l pun pe umeri. După aceste semne. lovit dintr-o parte de furtună şi neconlând pe nici o pânză. care era mai rapidă. Pământul nu se mai zărea. acţionau direct pe arborele elicei. în sfârşit. mai nervoasă. umezită de ceaţa. putea să realizeze până la patruzeci şi opt de rotaţii pe minut. scufundându-se alternativ. Urcam scările în genunchi. . am reuşit sa ajung până la tamburul de la tribord. cântărind şaizeci de tone. Avea o turaţie de douăsprezece rotaţii pe minut şi contrasta evident cu maşina elicei. scândurile se crâpau. dispuşi orizontal. Great-Eastern mai avea încă şase maşini auxiliare pentru alimentare şi punere în funcţiune. şi a trebuit să umblu în patru labe pe duşumea. mă pregăteam. Capul Clear fusese depăşit în cursul nopţii. de culoarea ardezici. să mă proptesc de unul dintre pontilelc pasarelei. sticlele şi paharele se ciocneau în suspensiile lor mobile. se deplasa deplorabil. pereţii gemeau. era foarte zbuciumată. Ofiţerul dc cart. Catargele sale. când am ajuns pe punte. Pe la şase dimineaţa. Suprafaţa radiantă caloric a patru cazane era de şapte sute optzeci de metri pătraţi. elicea. am traversat salonul cu ajutorul mâinilor şi picioarelor. a căror cursă era de un metru şi optzeci de centimetri. aşadar. Aşa arăta steam-ship-ul fără pereche şi uşor de recunoscut dintre celelalte. Lucrau împreună doi câte doi. Sub presiunea produsa de cele şase cazane. CAPITOLUL VIII Noaptea de miercuri spre joi fu destul de rea. pus în mişcare de arborele motor. Din tachet în tachet. Marea. Recunosc. după o noapte nedormită. Puterea nominala a maşinii de abur era de o mie de cai. Independent de aceste mecanisme. fără un punct de sprijin. GrcatEastcm. Ar putea fi Great-Eastern ". bine înfipt pe pasarela. aburii jucau un rol important în manevrele vasului. Puntea. Ceea ce nu-l împiedică pe un căpitan francez să facă această menţiune naivă în jurnalul său de bord: „Am întâlnit azi o navă cu şase catarge şi cinci coşuri. Excentricul său. De asemenea. m-am ridicat din pat. iar cu cealaltă m-am îmbrăcat chinuit. măsurată la mijlocul pistoanelor articulate direct cu bielele. când un corp mi se rostogoli la picioare. Am ieşit apoi din cabină. aceasta datorita forţei sale exercitate de cei o mie trei sute de cai putere. mai ales cei din lemn de fag. ca un ţăran roman care urca treptele dc la „Scola sania" a lui Pi lat din Pont. se înclinau Jules Verne într-o parte şi-n alta. şi pistoanele lor. a căror suprafaţă radiantă era de o mic o sută şaptezeci şi cinci de metri pătraţi. părea ca se balansează într-un leagăn pentru copii. dar raliul era foarte greu de suportat. loveau aerul cu paletele. descriau în aer imense arce de cerc. era foarte alunecoasa. Auzeam zgomotele neregulate ale elicei şi bătaia roţilor care. precum şi cabestane. m-am agăţat viguros de un tachet. Vesela se izbea de duşumea. Un tumult neobişnuit răzbea din salonul vecin. ca nişte lungi compasuri. Dar. Uşile se închideau şi se deschideau. tangajul era nesemnificativ. aranjate provizoriu. cuplaţi perechi şi dezvoltând o cursă de patru metri douăzeci şi şapte de centimetri. cu un diametru de doi metri şi douăzeci şi şase de centimetri. După cum se putea vedea. în mijlocul căruia două sau trei sute de colete. Cabina mea se agita foarte tare. izbind cu zgomot mesele şi băncile. Sacii şi valizele se apropiau şi se îndepărtau. prin mijlocul movilei de bagaje.cu precizia unui ceasornic. am înţeles ca vântul se intensificase şi că steam-ship-u\ nu mai rămânea indiferent la valurile care îl luau pe sus în mijlocul mării. Presiunea medie era în jur de un kilogram şi şaptezeci şi şase de grame pe centimetru pătrat. în jurul nostru nu era decât o imensă circumferinţă marcată de linia apei pe fondul cerului. Se compunea din patru cilindri oscilanţi. engine-screw-\i\ număra patru cilindri ficşi. Era imposibil să te iii pe picioare.

a murit „în urma operaţiei". nu ştiu pe ce fapte se bazează pronosticurile dumneavoastră pesimiste. — Glumiţi. viteza pereţilor este de un metru şapte sute patruzeci şi patru de milimetri pe secundă. i-am zis. oamenii revin la orizontală mai repede decât şi-o doresc! Doctorul. — Daca vorbiţi serios. Constat faptele şi aştept foarte liniştit momentul catastrofei. în timpul oscilaţiei. cel care l-a construit. n-a ajuns niciodată acolo. care ar fi pe jumătate în lungime cât Great-Eastern. domnule. şi noi. Realizat pentru a avea o viteză superioară transatlanticelor. — In concluzie. Construit pentru transportul emigranţilor şi pentru traficul de mărfuri cu Australia. fiindcă nu mi-ar displace să naufragiem. Ie-a rămas totuşi inferior. că Great-Eastern a străbătut deja de douăzeci de ori Atlanticul şi că s-a comportat suficient de bine. — Staţi.. se ridică. peste puţin timp. — Doctore. — Adevărat. Doctorul îşi bătea joc de mine? Nu mai ştiam ce să cred. dar nu şi pentru pasageri! replică. Dean Pitferge scăpase doar cu câteva zgârieturi. cum zicem noi. l-am întrebat. ca încă nu s-a terminat. totuşi. Se ştie acest lucru. şi. — Atunci. Ochii săi mici mi se păreau tare ironici. — Atunci nu trebuie să vă plângeţi. şi l-am felicitat. Great-Eastern a ruinat deja mai multe companii. 15 Jules Verne transatlantic. — Ceea ce bine pentru el. îmi răspunse el. umezită de ceaţă.. Am simţit nevoia să aflu mai multe. în consecinţă. douăzeci dedesubt şi douăzeci deasupra nivelului marii. şi. încântat de replica sa. ci de condiţiile în care fusese făcută. Originalul personaj se ridică îndată în genunchi şi. Amintiţi-vâ ce greutăţi au întâmpinat inginerii ca sâ-l lanseze! Nu voia să meargă la apă mai mult decât spitalul din Greenwich. — Ah. — Adevărat! i-am râspuns. Permiteţi-mi să vă amintesc. Un Puntea. am reuşit sa ajungem pe una dintre băncile de pe dunetă. i-am zis. doctore.. privindu-mă. — E prima oară când navigaţi cu Great-Easternl — Nu. vesel. chiar şi în deochi. replică doctorul.... şi. medicii. era foarte alunecoasă. râzând nu de observaţie. îmi zise : — Asta c! Amplitudinea arcului descris de pereţii lui Great-Eastern este de patruzeci de grade. pasagerii. mai bine zis. . — Nici nu mă plâng. Nu va scăpa de ceea ce îi este destinat. Cred că însuşi Brunnel.. susţinându-ne reciproc. ar face oscilaţia în acelaşi timp.Era doctorul Dean Pitfergc. de ce v-aţi îmbarcat pe GreatEastern'! — Pentru a fi martor la ceea se va petrece. reluă doctorul. fiindcă ar fi putut să-şi spargă capul. înseamnă că e foarte stabil. o s-o păţim! — Noi? — Adică nava. dacă n-aţi fi materialist? — De ce? UN ORAŞ PLUTITOR 15 — Pentru că am remarcat faptul ca toţi oamenii care nu cred în Dumnezeu cred în orice altceva. Am făcut deja mai multe traversări cu el.. Dean Pitferge. Din curiozitate. dar lăsaţi-mâ să-mi prezint argumentele în continuare. — Ce contează! îmi spuse Dean Pitferge. După cum vedeţi. daca vasul nostru revine aşa de repede la poziţia iniţiala.

dar una dintre ele. şi o vaca a picat în salonul damelor prin tambuchi. am făcut ironic. — E solid. — Ei. reluă doctorul. Great-Eastern se redresa puţin şi. Mobilele începură să danseze. în clipa aceea. nu erau bolnavi. Ziua de sâmbătă am petrecut-o într-o spaimă generală. Una dintre oglinzile din salon a fost spartă printr-o lovitură de cap pe care a dat-o chiar cel care vâ vorbeşte. nu mai rămăsese nimic din roţi. Pasagerii erau încântaţi. Un mecanic sudat. s-au făcut nevăzuţi în cabinele lor. Confuzia domnea peste tot. — Bravo! am strigat eu. răspunse Dean Pitferge. Curând. şi are o rigiditate în construcţie care îi permite să reziste ca un bloc compact şi să sfideze marea furioasă. pasager la bord. se povestesc mai multe despre acest steam-ship. ca să păstram direcţia. se fisurase. unul dintre mecanici a fost sudat. îmi zise el. Am întins câteva pânze pentru a putea naviga şi a scoate vasul din imobilitate. E ben trovatol Credeţi cu adevărat aşa ceva. Unul dintre căpitanii de pe Great-Eastern s-a înecat. în zori. Toată vesela s-a spart. nava. Maşina care pune în mişcare roţile a trebuit sa fie oprita. i-am replicat. din neatenţie. în timpul acesta. Era un rezervor de ulei. altele erau încordate la maximum. şi vasul a început sa se clatine. câ. — Ah. am ajuns la Queen's Town. cât de cât. ale cârui odgoane se rupseserâ. domnule. Către ora patru. vântul s-a înteţit. Maşinile sunt prea slabe pentru el. bine. Puteam să controlăm. Se zice că un pasager s-a rătăcit în adâncurile sale şi n-a mai fost găsit niciodată. nu ne mai rămâne decât sa regretăm moartea unui om atât de îndemânatic. — Dar Great-Eastern este o nava solidă. marea nu se agita deloc. în timp ce se construiau cazanele. Un inginer american. a reuşit să repare cârma cu nişte lanţuri. călătoria noastră a început prost şi aşa se va termina. eram la bord. datorită opririi. Multe pânze au fost luate de vânt. puteam conduce nava. într-o zi de marţi. Pe 12. reluă doctorul. mai ales că fuseserăm apăraţi de valurile din larg de coastele irlandeze. roţile începură să se învârtă cu viteză redusă. Furtuna se înteţea. reluă Dean Pitferge.— Aşteptaţi. vântul sufla în rafale. Un ţarc de animale a cedat. cântărind peste trei mii de kilograme. într-adevăr. Or. — Ei bine. se ştie. Părăsisem Liverpoolul pe 10 decembrie. Lucrurile decurgeau bine. cred câ. Furtuna ne-a luat din lateral. îi punea în pericol existenţa. elicea continua să ne împingă înainte. Spiţele şi paletele ei izbeau coca navei. Lanţurile şi cablurile. O bucată enormă de plumb. E un uriaş. spre dimineaţa. Şocuri îngrozitoare s-au făcut auzite. bărbaţi şi femei. deplasată de ruliu. de asemenea. doctore. şi era unul dintre cei mai îndemânatici. unde trebuia să fim după opt zile! CAPITOLUL IX . A trebuit să oprim din nou maşina şi să ne mulţumim cu elicea. Nu yx Jules Venie era ruliu. Great-Eastern căzuse pe o parte şi nu se mai ridica din pricina valurilor. în ziua următoare. asta e o dovada certa! — Se zice. fiindcă reuşea să se ţină pe picioare pe un ruliu ca ăsta. dar forţa lui nu este proporţională cu talia sa. doctore? — Cred. Ce zgomot înspăimântător! Opt ambarcaţiuni au fost smulse de pe suporţii lor portmantou. Altă nenorocire! Manşa cârmei s-a sfărâmat. la opt zile după ce am părăsit Liverpoolul. Aţi auzit ce se spune despre cel de-al nouăsprezecelea drum pe care l-a făcut între Liverpool şi New-York? — Nu. Pasagerii. fără a vă face griji de gândurile care mă frământă. fără îndoială. se rostogoleau într-o parte şi în alta. Abia duminică vântul a început să se domolească. smulse de la locul lor. Noaptea a fost oribila. Călătorii erau numeroşi şi încrezători. situaţia a devenit gravă. şi cu asta basta! — Apoi. în camera de ardere. Nu mai. fie.

folosind expresia englezească. care se deplasase datorită furtunii. Câţiva prieteni de-ai săi. Câţiva pasageri palizi. Fusese corabia abandonată de echipajul ei? Era întrebarea ce începuse sâ-i frământe pe toţi. pentru care contează foarte mult orice posibilitate de a câştiga ceva. Steam-ship-ul se apropie rapid de ea. în acelaşi timp. Great-Eastern se îndrepta spre obiectul semnalat. privirea îi era. navele încearcă să păstreze această linie. epava se arăta a fi un rest dintr-o navă. Evident că nava. toate detaliile carcasei devenirâ vizibile. the great atraction a momentului. mai ales între americani şi englezi. De aceea se paria intens. Ruliul se făcea încă simţit. Printre cei mai înrăiţi pariori am remarcat un om înalt. a cărui fizionomie m-a frapat prin semnele neechivoce ale unei duplicităţi profunde. care deveniseră de câteva sute de dolari. Cântărise în jur de cinci sau şase sute de tone. Să se fi refugiat naufragiaţii în interiorul navei? Mai târziu am înţeles că nu era decât jarul rămas în urma unui foc. sau. le pierdu în totalitate. Un grup de pasageri lipsiţi de probleme de sănătate. în acest timp. Pe o sferă. Cine era? Nu ştiam. deşi un fir de fum se ridica spre cer. In timp ce steam-ship-ul îşi continua drumul. un aer viclean pe care cu greu reuşea să şi-l ascundă. Ceea ce făcea şi Great-Eastern. Oribilul rău de mare. mai ales când bate vântul din faţă. o carcasă de balena sau un rest de navă? Nu se distingea încă nimic clar. saa o can asa de balena ' 17 Jules Verne numai pentru a asista la o catastrofă? Totul era posibil din partea unui excentric. Se putea vedea deja cuprul gri-verzui de pe carena sa. Nu se zărea nimeni pe acolo. împotriva Societăţii Celor Speriaţi. Către ora nouă dimineaţa. pe care îl stârnea vântul. Fruntea sa îi era ridată de o cută verticală. Rămăşagurile. fără să se înfioare.Trebuie sa vă mărturisesc faptul că doctorul Dean Pitferge nu mă liniştea deloc. Glumea. râdeau de glumele lui deocheate. într-un cuvânt. se semnala un obiect la trei sau patru mile depărtare. ei îşi manifestau furia împotriva nefericitului steamship care se comporta ca o barcă dusă de valuri. mai ales englez. Personajul respectiv pretindea că recunoaşte în acea UN ORAŞ PLUTITOR 17 epavă o carcasă de balenă şi îşi întărea afirmaţia prin pariuri consistente la care găsea imediat opozanţi. Fusese un vas cu trei catarge. Era nouă şi părea foarte bună. Era o epavă. Vorbea tare. pe o suprafaţă plană. îndrăzneaţă şi neatentă. fapt ce nu ar fi putut scăpa nici unui psiholog. la babord. pe un ton care aducea a insultă. îşi pierduse toate catargele. încărcătura sa. Doar steamerele pot menţine o direcţie riguroasă. sprâncenele erau foarte apropiate. Câteva lanţuri sfărâmate îngreunau încă nava. . Se făceau numeroase presupuneri. datorită furtunii. Individul avea trăsăturile feţei impregnate de un sentiment de ură generala. sau vorbea serios? Era adevărat că el călătorise cu Great-Eastern de atâtea ori / ru o epava. reuniţi în partea din faţă a vasului. deplasându-se ca o barcă. echipajul reuşea să păstreze linia loxodromicâ a navei. drumul cel mai scurt dintre două puncte este segmentul de dreaptă. De fapt. făcea progrese rapide. Se ştie că. deviind uşor către nord-vest. avea. rămăseseră totuşi pe punte pentru a respira aer curat. o forţa să rămână aplecată spre tribord. navigând pe circumferinţele indicate. De la distanţa de o jumătate de milă. este linia curbă făcută de circumferinţa cercurilor mari. Binoclurile se schimbau dintr-o mână în alta. de aceeaşi teapă. în acelaşi timp contagios şi epidemic. Pentru corâbii e mai greu. indiferentă. ai cărei agenţi publicitari spuseseră că „răul de mare e o maladie necunoscută pe vas". Pasagerii nu l-ar fi putut asculta. numai că îmi displăcea. cu obrajii ciupiţi. Pentru a scurta traversarea. Pentru cei din jur. observau cu atenţie acel rest care plutea la trei sute de mile distanţă de cea mai apropiata coastă. cu nasurile umflate.

Dar cum ar fi reuşit naufragiaţii să dea de pământul ce se afla la cel puţin trei sute de mile? Puteau bărcile uşoare să reziste acelor valuri care îl zguduiau atât de îngrozitor pe Great-Easternl Când se întâmplase catastrofa? Datorită vânturilor care suflau în perioada aceea. Un vas de comerţ sau vreo navă de război n-ar fi ezitat nici o clipă să pună stăpânire pe epavă. CAPITOLUL X în ciuda mişcărilor dezordonate ale navei. Nici măcar vreo barcă de salvare a navei naufragiate. nici de . să o abandoneze. pentru a-şi uşura lectura partiturii. căpitanul Anderson instala două pânze goelele şi una artimon. n-ar fi putut să permită unui talent ca Liszt să se manifeste la toata valoarea lui. Portul din care plecase nu era menţionat. De aceea existau pauze în melodie. Epava însă nu-i răspunse în nici un fel. şi brigantina nu putu fi folosită aproape tot drumul. Daca era nota cincizeci şi trei. iar trompeta care anunţa masa nu reuşi nici măcar sâ-i trezească pe cei adormiţi. Pachebotul reprezintă pentru un astfel de om chiar cartierul său. atingea clapa cincizeci şi trei. când nava se apleca spre babord. fără a-şi face probleme pentru zgomotul din jur. care în mod cert ascundea o încărcătură de preţ. Astfel. Dimpotrivă. casa cu care se deplasează. Către prânz. nava oscila puţin. După forma pe care o avea. ele rămâneau fie în salonul lor special. nici de celelalte piane care răsunau în saloanele vecine. puţin mai târziu. aflat în cursa. spre marele regret al mateloţilor. Marinarii încercară să desfăşoare şi brigantina. mateloţii de la bord afirmau că fusese făcută pe şantierele americane. lumea se plimba pe bulevarde. Unii se duseră în saloane. Ca să se întoarcă pe drumul făcut şi să o ducă până în cel mai apropiat port era iar imposibil. nu-şi permitea sa remorcheze epava pentru mii şi mii de mile. acest lucru se simte în tot comportamentul său. alţii în cabine. aşadar. Fără îndoială că echipajul avusese timp să se îndepărteze. strada. gălăgioase ca marea. şi. Grupul de pasageri se împrăştie. pentru a o întinde conform unui nou sistem. îşi semnală prezenţa prin numeroase şuierături. păreau nişte oameni beţi. A fost obligat. între toate acele virtuoze. ordonanţele militare atribuiau 18 Jules Verne salvatorilor o treime din valoarea respectiva. în cazul salvării unei ambarcaţiuni. propriul lui câmin. viaţa la bord se desfăşura organizat. după modul de construcţie imprimat liniilor sale. în mod particular. Când era vreme bună. Cu anglo-saxonii nu este foarte greu de realizat aşa ceva. Când femeile nu urcau pe punte. am remarcat o damă înalta şi osoasa care părea o muziciana foarte bună. atunci când francezul călătoreşte. pentru a controla mai exact drumul vasului. punct care dispăru apoi cu totul.Great-Eastern ajunse în dreptul epavei. De altfel. Se auzeau atunci zgomotoasele „armonii" care ieşeau din piane. fapt care nu preocupa prea mult urechile saxone. ea însemnase toate notele cu câte un număr şi toate clapele pianului cu numărul corespunzător. Dar Great-Eastern. am citit foarte clar pe plăcuţă numele Lerida. resturile acelea nu mai constituiau decât un punct în spaţiul vast. atingea şi ca clapa douăzeci şi şapte. de avântul etravei. Se ştie că. răpuşi de râul de marc. Când steam-ship-ul ajunse în spatele navei naufragiate. şi înaltele. nu trebuia oare să căutăm spre vest locul unde se petrecuse naufragiul? Oare coca acelei corăbii se afla de mult în derivă sub influenţa dublă a curenţilor şi a brizei? Toate întrebările rămâneau fără răspuns. Toţi cei care reuşeau să se ţină drepţi. Mai bine echilibrată. Sunetele joase lipseau. Dar probabil că sistemul era „prea nou". când o făcea către tribord. fie în sala cea mare. Dacă nota avea poziţia douăzeci UN ORAŞ PLUTITOR 18 şi şapte. în tot spaţiul acela circumscris de linia orizontului nu se vedea nimic în afară de apa mării. Trebuie spus că acele instrumente. în ciuda înclinărilor produse de ruliu.

după o oră fiecare trebuie să fi câştigat zece dolari de la celălalt. caci prietenul meu Dean Pitferge se aşezase lângă mine. chiar dacă nu le-a deschis încă nimeni. dar care fac greşeala de a nu pune mâna la gură când strănută. dar în cadrul ei exista atâta varietate. cu pălăriile îndesate pe capete'? Sunt yankei. Doctorul Dean Pitferge avea replici atât de neaşteptate. E bogat. sunt oameni din Far-West. eu. care într-o bună zi a descoperit o mulţime de pepite. Mă simt bine aici şi voi regreta sincer când voi paraşi colecţia aceasta de specimene pe care întâmplarea a adus-o la bord spre. Tânăra doamnă este delicată şi încântătoare. cu picioarele întinse pe divane. un om foarte important din Massachusetts. în fiecare clipă ştie la centimă ceea ce are. Dar văd printre ei pe unul mic. Conversaţia era destul de interesanta. Are mereu sub braţ un album cu imagini din iubitul său oraş. ea îşi desfăşura întregul talent. râzând. — V-aţi refăcut după căzătura'/ l-am întrebat eu. Este îmbrăcat într-o redingotă şi poartă un pantalon negru.. Connecticut. o fosta învăţătoare. produsele Noii Anglii. puţin cam scurt. Vorbesc doar din punct de vedere mecanic. — Doriţi. Este mândru din acest motiv şi are dreptate: un oraş fondat în 1836. îndemânatici cum sunt. compromisa în urma unui proces celebru. Acum un sfert de oră avea un milion şase sute douăzeci şi cinci de mii trei sute şaizeci şi şapte de dolari şi cincizeci de cenţi. aşadar. I-am arătat un alt grup aflat într-o zonă a salonului. — Care treabă'? — Vaporul nostru. In timpul concertului. guvernatorul Băncii din Chicago. Acum mai are un milion şase sute douăzeci şi cinci de mii trei sute şaizeci şi şapte de dolari şi douăzeci şi cinci de cenţi. — Rezolvă probleme? — Nu.. Cazanclc de la elice funcţionează prost. discutând. este un om important.. Sunt saxoni adevăraţi. care pare absorbit de calcule? — Omul acela chiar calculează. yankei puri din statele Mâine. Unul dintre ei gaşca un pasaj interesant şi îl citea cu voce tare.. privindu-i pc pasagerii care se înghesuiau în salon. un tip foarte civilizat. Dar treaba asta nu merge. — Specimene! am strigat. Câteva ziare zăceau pe canapele. care par mereu învechite.copiii rai care îi stricau acordurile lovind cu pumnii octavele neocupate. mi-a mărturisit. Nu putem obţine suficienta presiune.. — în totalilate. Se va întâlni cu soţia sa. şi care numără azi patru sute de mii de suflete. Cine o fi? 19 Jules Verne — Un ministru protestant. îmi răspunse doctorul. sunt de acord. — Nu vă mai întreb cum. iar ascultătorii lui îi mulţumeau la sfârşit. — Aceia.. Vedeţi grupul acela de oameni nesimţiţi. care seamână cu un preot-şef. Mă distra. i-am răspuns. Dar seamănă toţi între ci! — Se vede că nu vă pricepeţi. — De ce apare diferenţa aceasta în a-i aprecia averea'? — Pentru că a fumat o ţigară de câţiva cenţi. domnule. incluzându-l şi pe el! Alături puteţi vedea un cuplu californian. mi-a răspuns el. un adevărat titirez. oameni inteligenţi şi de acţiune. îmi spuse doctorul. Cel mai înalt. şi daca închizi doi yankei în aceeaşi cameră. spectatorii luară la întâmplare cele câteva cărţi care se aflau pe mese. Un întreg cartier din New-York e construit pe terenurile sale. Specia e aceeaşi. Şi o face aproape tot timpul. foarte mult. Soţul. — Dar tipul acela înalt şi sinistru. Vermont. îşi socoteşte averea. din cele americane sau englezeşti. încât mă lua pe nepregătite. . un pic prea influenţaţi de reverenzi. cu nasul în vânt. Mi-am petrecut întreaga dupa-amiaza în salonul cel mare. satisfacţia mea. este un fost căruţaş. în plin deşert. sa ajungem la Ncw-York? — Deloc.

care-şi mişcă în sus şi în jos capul ca limba unui orologiu? — Acest personaj. fără îndoială! — Dar cine este omul acela înalt şi cu un aer distant. Printre acei aventurieri. domnul Hatch. Un altul. ar fi continuat mult timp pe acelaşi ton. de la Rochester. e prea bătrân ca să mai intre în luptă. Poate că prin mulţime se găsea cineva preocupat de a începe afaceri interlope care prind mereu la funcţionarii creduli. care s-a plimbat în luna de miere pe toate meridianele globului. scumpul meu domn. inventatori. în afara acelor oameni ciudaţi. la douăzeci de ani. este celebrul Cokburn. o figura demna şi o ţinuta atât de diferita de a yankeilor de rând. întrebaţi-l ceva pe acest maniac inofensiv.— Deci un om important. dar poligamia nu este obligatorie pentru un mormon. pretindea că a găsit mijlocul de a condensa toate elementele nutritive ale unui bou într-o pastila de mărimea unei monede de cinci franci şi va face monede din toate rumegătoarele pampasului. un helder.. în clipa următoare. rival al doctorului Liebig. Domnul Hatch revine dintr-o călătorie în Germania şi în Anglia. Un francez de pe strada Chapón aducea trei mii de păpuşi din carton care spuneau tata. un cuplu căsătorit de un an. inventator al motorului portativ. Doctorul. iar în America se vor despărţi. s-au certat în Anglia. Brigham Young are un harem pentru că aşa doreşte. . — Dar ştiam că în Europa e interzisă poligamia lor. a măsurat. precum „Compania oceanică pentru iluminatul cu gaz în Polinezia" sau „Societatea generală a cărbunilor care nu ard". chiar când afacerile poartă nume ciudate. care intră chiar în clipa aceasta? După mustaţa lui neagră aş zice că e un ofiţer. unul dintre marii predicatori din Oraşul Sfinţilor. am adăugat eu. răspunse doctorul. S-au adorat în Japonia. iar la douăzeci şi cinci de ani. în cea mai mare parte se duceau să-şi încerce norocul pe continentul american. a dozat şi a numârat totul. — Fâra îndoiala. fiindcă secta lor număra foarte mulţi adepţi în Europa. aprins. printre ei. — Dar individul acela înalt. Vă va calcula câte volume in-quartose pot scrie din vorbele unui avocat şi câte mile face zilnic un factor poştal doar pentru a duce UN ORAŞ PLUTITOR 20 scrisorile de dragoste. s-au suportat în Franţa. iar vreun detectiv. şi nu se îndoia că avea să facă avere. îmi zise doctorul. dar alţi pasageri defilau prin faţa ochilor noştri şi provocau remarcile inepuizabilului meu tovarăş. Dar. Vâ va da numărul văduvelor care stau câte o oră pe Podul Londrei şi înălţimea unei piramide construită din sandvişurile consumate de cetăţenii Statelor Unite într-un an. un statistician universal. un cal-putere într-o cutie de ceas. — Fără îndoială. numărul de metri cubi pe care i-a respirat. căci activul său se cifrează la milioane. care a cântărit. Ce tip bine! Are ochii oţeliţi. atenţia mea fu atrasă de intrarea unui cuplu tânăr ce părea împovărat de o plictiseală precoce. vreun casier o tulise după ce-şi golise casieria. Poate că. nu aştepta decât ca GreatEastern să ajungă la New-York pentru a pune mâna pe pradă. s-au iubit în Australia. întrucât nimeni nu se deplasează de pe un continent pe altul fără un motiv serios. O să vă spună câtă pâine a mâncat în viaţa sa de om de cincizeci de ani. cu un foarte reuşit accent american. 20 Jules Verne — Este un mormon. Câţi tipi diverşi erau în mulţimea aceea! Nu era totuşi nici un gurâcască. — Sunt peruvieni.. care făcea pe prietenul. mi-a răspuns doctorul. Dean Pitferge îmi arătă câţiva nu lipsiţi de interes. dar adepţii săi de pe malul Lacului Sărat nu-l imita deloc. mai erau destui ale căror secrete nici nu le bănuiam. Un savant în chimie. alerga sâ-şi exploateze brevetul în Noua Anglie. uitând că. domnul meu. unde a predicat cu succes mormonismul. un yankeu şi-a câştigat deja poziţia. căutători de noroc. Au părăsit Lima încă din seara nunţii.

un desfrânat. ţinându-se de braţ. doi vechi logodnici care nu aşteaptă decât sosirea vasului la New-York pentru a se putea căsători. îşi propune să ne explice sistemul său într-o conferinţă pe care o va ţine într-una din aceste seri. i-am zis. — Tineri căsătoriţi? am întrebat eu. cu permisiunea familiei. traiectoria lui Great-Eastern. făcând sâ-i strălucească metalul din care era construită. când prova se scufunda. Ne-am refugiat în zona din spate. Dean Pitferge. un duelist. fiindcă un pachebot care se respecta nu face în douăzeci şi patru de orc mai puţin de 300 de mile. cu un capăt în Anglia şi altul aruncat peste ocean. E un om cu o reputaţie detestabila. M-am uitat spre uşa salonului. UN ORAŞ PLUTITOR 21 — Nu. pe un ton înduioşător. un jucător. Albeaţa aceea mi se părea un voal imens şi lung. Fabian privea magia valurilor fără să vorbească. desigur. — Da. Dean Pitferge îmi zise că se numea Harry Drake. un timonier afişă biletul următor: Latitudine 5 f 15'nord Longitudine 18° 13' vest Distantă: Fastenet 323 mile Ceea ce însemna că la ora aceea ne aflam la 323 mile de farul de la Fastenet. stcamerul făcuse doar 323 mile în treizeci şi şase de ore. tăia valurile cu furie. Elicea fierbea la patruzeci de picioare sub ochii noştri şi. Au făcut turul Europei. ultimul pc care îl zărisem pe coasta irlandeză. Mirosuri puternice ajungeau până Ia noi. — Aceşti oameni. domnule. pc Ia douăsprezece şi jumătate. Dâra care se pierdea în zare se compunea din urmele elicei şi aburi. în acelaşi timp. L-aţi remarcat'? Câteva detalii oferite de doctor m-au ajutat să-l recunosc pe acel individ ca fiind chiar omul ce făcuse pariuri nesocotite cu privire la epavă. dacă ar fi incandescente şi cazanele vasului. şi ne gâseam la 51°15' latitudine nordică. ochelari cu rame de aur. Zice că e doctor şi călătoreşte la Quebec. iar printre ei am remarcat un om mic. . Ce vedea el în oglinda lichidă care se pretează la orice interpretare posibilă? Petrecea. pe uşa salonului cel mare. conduce parcă toţi jucătorii. Bravo lor! Ce plăcere să-i priveşti! Ii văd uneori aplecaţi pe carcasa maşinii. găsesc mereu pe cei care sâ-i flateze şi să-i asculte precum credincioşii predica preotului. cu faţa rotundă. pentru ca pasagerii să ştie situaţia. dar eu mi-am dat seama că e un mincinos de cea mai joasă speţă şi un admirator al lui Drake. care sărea uşor de la un subiect la altul. priveam imensul ocean. După ce l-am părăsit pe doctor. acolo unde doctorul spunea că „te plimbi pe câmp". Până acolo.— Adevărat? Şi domnul Hatch? — Domnul Hatch nu are decât o femeie şi crede că e destul. îmi răspunse Pitferge. 18°31' longitudine vestică faţă de meridianul Greenwich. nas coroiat. Era fiul unui neguţător din Calcutta. dacă jocul nu-i va rapi prea mulţi auditori. Marea părea o vastă întindere de smaralde lichefiate. mi-a răspuns doctorul. produse de razele reflectate. Mici curcubee. De altfel. Ah. Era insuficient. în clipa aceea. buze groase. Acesta are deja un cerc de răufăcători în centrul căruia se află. Trebuie să fie un evreu german corcit cu un bordelez. Un tânăr de douăzeci şi doi de ani şi o fata de şaptesprezece tocmai intrau. Se putea urmări. Presupunerea mea fusese valabila. aproape ruinat. Ştiţi că se joacă mult în încăperile de pe puntea din faţă? Un englez cu mutră urâtă. ce călătorie am mai face! CAPITOLUL XI In acea zi. am petrecut restul zilei cu Fabian. numărând rotaţiile roţilor care nu se învârt destul de repede faţa de cum şi-ar dori ci. apăreau din spumă. — Salonul va fi plin. adăugă doctorul. Era o notă pe care căpitanul o afişa în fiecare zi. din privire. îmi făcu semn cu cotul. dezagreabilă. şi acum ştiu că sunt sortiţi unul celuilalt. Izolaţi şi aplecaţi peste balustrada. şi care pornea spre America pentru o nouă aventură. aşa cum sunt inimile lor.

m-am apropiat de cabina sa şi m-am asigurat că nu o pâiasise. După aceasta. Sunt litere. şi firavele căruţuri cu bebeluşi zburdau de colo-colo.22 Jules Verne vreo imagine fugitivă care îi spunea adio? Zărea vreo umbră înecată în valuri? Mi se părea mai trist decât de obicei şi nu îndrăzneam să-l întreb din ce cauză era aşa. O jumătate de oră mai târziu. Am rămas. Deodată. mâini în buzunare şi nasul în vânt. Vântul abia adia. acolo un 1. am o boală care mă va ucide. către care oglinzile înclinate ale instrumentelor trebuiau să poziţioneze astrul zilei. Fabian? l-am întrebat. căpitanul Anderson şi doi ofiţeri urcară pe pasarela. Fiecare ţinea în mână un sextant cu luneta şi.. vânătorile sale. Mă înşel? Nu. un timonier potrivi ceasul de pe pasarelă. curând. — O boala? i-am zis. era să zic pe iarbă. aşadar. despre cauza suspinelor nu zicea nimic.. Daca ar fi fost câţiva trupeţi în uniforme. aplecaţi deasupra mării. Steam-ship-ul. spuse. ne-am fi putut crede la o plimbare tipic franţuzească. Imediat. Dar ce puteau însemna literele acelea? Ce amintiri evocau în inima lui Fabian? El tăcea iar. Fugea de tumult şi căuta singurătatea. Ce ai. CAPITOLUL XII în ziua următoare. mai bine echilibrat. aventurile. am zărit cum roţile mari se scufundau pe rând în apă datorită ruliului. căpitanul. la umbra copacilor. prietene? — Aici. Damele apărură cu toalete noi. dincolo un e. Fabian coborî în salon. felul în care trăia în garnizoana din India. Viteza lui Great-Eastern depăşea în momentele acelea douăsprezece noduri. vremea era frumoasă. contemplând marea. Nu l-am văzut pe Fabian toată ziua. La douăsprezece fără un sfert. prinzându-l de mâini. Timpul era favorabil pentru observaţii. apoi se retrase în cabina sa. sâmbătă 30 martie. se afişă următoarea observaţie: Latitudine 51° 10' nord Longitudine 24"13' vest Cursa: 227mile Distanta: 550. din timp în timp. Priveşte. care ne îndepărtase pe unul de celălalt. nu mai oscila deloc. şi toate ceasurile de la bord se reglară după soarele ce trecea pe cer. îngrijorat de absenţa lui. iar a mea să-l ascult. Sub frumosul cer UN ORAŞ PLUTITOR 22 însorit. Dar despre emoţiile care îi umpleau inima. După o despărţire de durată. . priveau orizontul spre sud. Imaginaţia lui supraexcitată vedea în spumă ceea ce voia ea să vadă. iar când m-am întors. abisul mă atrage! — Ce ai. Fabian îmi zise: — Dâra aceasta este cu adevărat minunată. marea era calmă. îmi zise. Mi-a spus tot ce doream să aflu din viaţa Iui. Nu m-am putut stăpâni să nu-i povestesc ceea ce se petrecuse în ajun între căpitanul Mac Elwin şi mine. Fabian nu făcea parte dintre oamenii care îşi uşurează povara povestind altora suferinţele lor. Am vorbit despre Fabian. locurile se animară. copiii îşi reluarâ jocurile întrerupte timp de două zile. Dar l-am întâlnit pe căpitanul Corsican şi ne-am plimbat preţ de un ceas pe duneta. era de datoria lui să mi se destâinuie. Apoi îmi spuse brusc: — Ah. s-ar spune că ondulaţiile se distrează trasând diverse litere. Elicea făcea treizeci şi şase de rotaţii pe minut. Nu e nici o speranţă de vindecare? — Nici una. De mai multe ori. Secundul dădu ordin să se ridice două vele foc goeletâ şi una artimon. apăsându-şi pieptul. Fără îndoială. Mereu aceleaşi. Probabil ca mulţimea care acoperea puntea îi displăcea. Unele se plimbau. Focurile intense crescuseră presiunea. — E ora douăsprezece fix. altele stăteau pe bănci.

I l-am arătat căpitanului. c la bord. doar imaginea bietei victime. Nu. timp de doi ani Fabian a avut dreptul să se creadă cel mai fericit dintre oameni şi acum este cel mai nefericit. nebun de durere. un detaliu. şi cu am înţeles ca răul de care suferea Fabián era foarte grav. Soţul îşi luă nevasta chiar din următoarea zi după căsătorie şi plecară împreuna. Nu l-ar fi întovărăşit ea pe Drake în această traversare. înţelegeţi că o înfruntare cu Harry Drake tocmai trecea pe lângă noi. Nu. din hotărârea tatălui ei. ca şi mine. în câteva cuvinte. I-ani spus ca acel aventurier. Fabian nu putea fi propriul său justiţiar. fiindcă sunteţi prietenul lui Fabián. Avu o pornire furioasă. Harry Drake tocmai trecea pe lângă noi. nesentimental. pe care i-am oprit-o. Evenimentele care ar fi putut urma trebuiau prevenite din timp. Doar dacă pronunţi acest nume în faţa. domnule. Căsătoria ar fi aranjat foarte bine lucrurile. personalitatea deosebită a lui Drake sâ-i scape lui Fabian? Un incident. în acea îngrămădire zilnică. adică ce aflasem de la doctorul Dean Pitfcrgc. mi-a zis el. Cel puţin. n-a mai văzu t-o niciodată pe cea pe care o iubea atât. în orice caz. Am înţeles raţionamentul căpitanului Corsican. insolent şi scandalagiu. nu se cunosc unul pe altul. mi-a zis căpitanul Corsican. are o faţă de tâlhar. când fata. dar am respins-o. niiss Hodges. oricât de nedemn ar fi fost acel soţ. Nimic nu părea să se opună căsătoriei între miss Hodges şi căpitanul Mac Elwin. lui şi face explozie! l-am povestit apoi căpitanului Corsican lot ce ştiam despre Harry Drake. Afacere curată. N-ar fi scăpat de privirea inchizitorială a doctorului Pitferge. dur. o femeie n-ar putea să se căsătorească cu ucigaşul soţului ei. Era o „afacere". Dar omul acesta sc afla la bord! — El! E aici! repeta Corsican. se afla într-o situaţie delicata faţă de negustorul din Calcutta. fu căutată de fiul unui neguţător din Calcutta. în clipa aceea. grav. Archibald Corsican îmi relată. Fabián e omul care l-ar ucide pe Drake ca pe un câine. Fabián nu-l cunoaşte pe Harry Drakc. Ideea îmi trecea pentru prima oară prin cap..— Da. nu era. — într-adevar. Acorda mâna fetei unui om pe care aceasta nu-l iubea si de care nu era iubită. 23 Jules Verne proastă. Povestirea se termină astfel. om practic. nu putea fi. Ochii lui se animară brusc. Copila nu avu cum să se opună. Un presentiment mă stăpânea. Fabián. iar el sacrifică fericirea fetei pentru interesele averii lui. v-aş cere o dovadă a acestei prietenii. Ştiu ce s-ar întâmpla. prinzându-mâ dc mână şi privindu-mă în ochi. i-ar da o lovitura groaznică lui. — Să dea Domnul să nu-l întâlnească Fabián! zise. am repetat. — Harry Drakc. Din fericire. trăind în mizerie. o afacere pregătită de mult. ruinat de joc şi dezmăţat. — Cum se numea fata? l-am întrebat pe câpilanul Archibald. — Da. căpitanul. nici în altă parte. un nume . O iubea şi era iubit. gata să moara. Ellen! Numele ci explica literele pe care Fabián credea că le vede în urma vasului. iar Fabián.. Să nu-l pierdem niciodată din vedere şi să fim pregătiţi să ne aruncăm între rivalul său şi el. Hodges. îmi răspunse Corsican. 23 Jules Verne armele între ei nu poate avea loc nici aici. cu o emoţie pe care nu încerca să şi-o ascundă. — Harry Drakc! am strigat. — Iar soţul ci? l-am întrebat. — Ellen Hodges. era în stare dc orice pentru a face avere. Dar undc-i fata? — O fi părăsit-o? — De ce n-ar fi la bord? îmi zise căpitanul. Era oare posibil ca în acea existenţă comună de la bordul vasului. deplorabilă. cum Fabian cunoscuse la Bombay o tânără încântătoare. — Pentru a va spune adevărul.

din acest punct de vedere. CAPITOLUL XIII A doua zi. în mâinile oamenilor! M-am mulţumit cu această explicaţie şi am început să observ ce se petrecea mai departe la bord. constrastau cu întunericul din jur. Apoi ne-am strâns mâinile şi ne-am despărţit. Prietenul meu Dean Pitferge se aşeză lângă mine. şi nu acele zgomote metalice care acompaniau ţiuitul sirenelor de la cazane. femei. se închid magazinele şi se deschid bisericile. La ora zece. obţinea de la clopot un fel de sonoritate religioasa. lopata brutarului nu trece de gura cuptorului. — Domnule. când steam-ship-ul naviga prin ceaţă. cu toţii erau îmbrăcaţi cu grijă pentru respectiva împrejurare. Cei aşezaţi la mese erau deja foarte numeroşi. L-am întrebat pe un puritan de la bord care poate fi cauza acestor toleranţe. Ofiţerii şi inginerii purtau uniforme minunate. Marea era minunată şi strălucea sub primele raze ale primăverii. cu nasturi auriţi. totuşi. în acea zi. Ca a primă observaţie. căpitanul nu dădu ordin să se ridice pânzele. îndrăznesc s-o spun. Eram acolo. militâroşi. barurile sunt închise. mi-a răspuns cu gravitate. Se auzeau distinct vocile subţiri ale copiilor şi de mezzo-soprane ale femeilor. Ofiţerii ocupau o masă mai înaltă. pe când aburii. simpla şi demnă în acelaşi timp. vântul dinspre sud-vest condensa ceaţa de pe ocean. foarte mulţumitor că li se permitea măcar marilor roţi şi elicei sâ-şi respecte turaţiile. Spre seară. Se auzeau valurile şi romanţele ce se succedau. în ţinută de gală. Fiecare ţinea în mână cartea de rugăciuni.rostit. la intervale regulate. La zece şi jumătate. deşi timpul era foarte bun şi vântul favorabil. se sting furnicarul uzinelor şi fumul fabricilor. mai mult din curiozitate. pe urmele căruia avea să fie şi el tot timpul. 31 martie. căpitanul Anderson părea un păstor. căpitanul se ridică şi începu slujba. dar ar fi fost improper. Nu se vedea nici o pânză în jur. Căpitanul şi secundul său serveau de model. Nu m-ar fi mirat să mi se spună că toţi cazangii munceau în costume negre. un timonier. Am intrat. Aplauzele şi uralele nu lipseau. Pantofii sclipeau şi rivalizau. Ochii săi mici se plimbau peste întreaga adunare. privită din exterior. Bulevardele se umplură în curând. In clipa aceea am văzut că erau aduse o mulţime de Biblii pe un platou care servea de obicei pentru sandvişuri. Prin templu înţelegeam sala cea mare unde se servea masa. numeroase grupuri apărură la uşile de la tambuchiurile din faţa şi din spate. Bărbaţi. detaşându-se de glasurile baritonale ale bărbaţilor. Acel dialog biblic dură cam o jumătate de oră. cuţitul măcelarului nu mai ameninţă gâtul victimei. Obscuritatea era accentuată. luminate orbitor. era duminică. Vântul este în mâna Lui. UN ORAŞ PLUTITOR 24 Echipajul era în ţinuta de gala. Cum se petrecea o asemenea zi la bord? Duminica. Aceste cărţi sfinte fură distribuite pe mesele templului. era completată . Saloanele. copii. şi toţi aşteptau ultimele ţiuituri ce ar fi anunţat începerea slujbei. i-am promis sâ-l supraveghez pe prietenul nostru şi sâ-l pândesc pe Drake. Ceremonia. S-ar fi câştigat câteva noduri. Era o construcţie în zona din spate a navei. se suspendă afacerile. un nimic nu i-ar fi pus în mod fatal pe unul în faţa celuilalt? Aş fi vrut să grăbesc vaporul care-i ducea pe cei doi! înainte de a mă despărţi de căpitanul Corsican. clopotul de la bord bătu rar. al zecelea. cel al Exodului. atât la englezi. trebuie respectat tot ceea ce vine direct de la Dumnezeu. plimbându-se pe pasarele. Doar Great-Eastem ocupa întregul centru matematic al imensului orizont. şi îmbrăcămintea membrilor era foarte îngrijită. Tocmai atunci. cu caschetele lustruite. cât şi la americani. Domnea cea mai profundă linişte. lustruiţi şi parfumaţi. In mijlocul lor. Cel care-l făcea să sune. amintea prin lungime şi regularitate de Ministerul de Finanţe de pe strada Rivoli. Era. care. Citi în engleză un capitol din Vechiul Testament. Plimbăreţii se salutau discret. gătiţi proaspăt.

bucurându-se de respectul tuturor. — Pe Sfântul Dustan! strigă căpitanul Corsican. căreia în mod fatal urma să i se întâmple o nenorocire. Cum apare'? Nu se ştie. după ce „construise America". pe un ton mai serios. Tipul. şi fiindcă avea ocazia sa se remarce. şi căpitanul Anderson. dacă o să vă spun că nava e bântuită de fantome în timpul nopţii? — Fantome? Cum? Credeţi şi în astfel de lucruri? — Da. în nopţile adânci. ne veţi ţine companie? . nici cărţile de joc. gusta asemenea minunăţii. după ce îşi potrivi redingota neagra. „stăpân după Dumnezeu". îl amuză mult pe căpitan. mateloţi. dar nu-şi putu reţine totuşi un zâmbet de neîncredere. cu cele trei sute zece mile care despart Fastenet de Liverpool. fiind scoţian. Revenind în salonul cel marc. Ar fi făcut la fel şi abilul Yorick? L-am privit pe doctorul Pitferge. îşi puse pălăria pe masă. apoi îşi roti privirea peste întreaga adunare. grav. Salonul rămase pustiu. Am avut ocazia.. n-aveam nimic împotrivă. vorbea acelei mulţimi suspendate pe o coajă de nucă în mijlocul oceanului imens.. torpilele submarine. Era vorba despre reverendul pe care l-am prezentat anterior. se plimba pe punte. am ieşit imediat. — La început. ofiţeri. O vom pândi împreună. să-i fac cunoştinţa doctorului Dean Pitferge cu căpitanul Corsican. urmă un orator care aduse pasiune şi violenţă acolo unde trebuiau să domine toleranţa şi reculegerea. am citit următoarea notă: Latitudine 5<J'8' nord Longitudine 3(f 44 r vest Cursă: 255 mile. El însuşi crescuse cât toata America. intrigantul yankeu. — Mă veţi crede. berbecii dc asediu. unul dintre cei a căror influenţă era enormă în ţinuturile din Noua Anglie. foarte schimbător. zise el. căpitane. pasageri şi pasagere continuau sa se odihnească asemenea Creatorului.de gravitate puritană. — în noaptea asta? — Şi-n noaptea asta. Daca Amcricii îi plăcea să fie proslăvită aşa. o umbră. domnule. Dumnezeu a creat America în şase zile şi într-a şaptea s-a odihnit. forturile întărite. Nu făcusem decât o mie o sută dc mile. povestindu-i cronica secreta a lui Great-Eastern. După căpitan. în restul zilei. cred în ceea ce povestesc persoane ce nu pot fi contestate. chiar şi de al celor mai indiferenţi. totul ar fi fost bine. că domnul căpitan nu crede prea mult legendele mele. întrebă doctorul. vrăjită. răspunse Pitferge. Discursul său fusese pregătit dinainte. de o formă vagă. Era verde ca preria sub razele soarelui ce răsare. zise doctorul. Piesele de şah nu ieşiră din cutii. nu o lasă să-i scape. replică Archibald Corsican. în ziua aceea. acel om mic de stat. oceanul avea un aspect primăvâratic. îşi scoase batista şi îşi şterse uşor buzele. Acelaşi rezultat. original. Unde dispare'? Nimeni nu poate spune. Cam o treime din drum. — Exageraţi. care. adăugă căpitanul. o navă condamnată. Monitoarele. Acesta. prima din aprilie. îi demonstra că era UN ORAŞ PLUTITOR 25 CAPITOLUL XV în ziua următoare. Auzind aşa ceva. Dean Pitferge îmi povesti că reverendul îşi dezvoltase admirabil textul. — înţeleg. 25 Jules Verne Dacă slujba s-ar fi limitat doar la acea lectura. toate acele maşinării fuseseră prezente în discursul său. Am aliat de la ofiţerii de cart şi de la câţiva mateloţi că. Nici un pian nu răsuna în saloanele tăcute. Venirea lunii aprilie deasupra Atlanticului a fost superbă. întorcându-se către mine. dacă vreţi. CAPITOLUL XIV In timpul mesei. Nu clipea deloc şi părea dispus să suporte focul predicatorului. Valurile se rostogoleau cu voluptate. Dumneavoastră. Legenda mecanicului sudat îi plăcu căpitanului Corsican.

UN ORAŞ PLUTITOR 26 — Să mergem să vedem maşina. — Staţi liniştit. răspunse. Datorită unui soare frumos. Sc mai schimbă şi câţiva pumni. Inginerul atribuia lipsa de presiune ventilării insuficiente a noilor cuptoare. datorită acelei legi deosebit de excesive. îmi trecu prin cap că totul fusese o minciuna de-a lui Pilfcrgc cu ocazia zilei de 1 aprilie. dându-se înapoi.. m-a şi înştiinţat că spectrul despre care vorbise doctorul n-a avut de gând să apară în cursul nopţii. alţii se supară. între saxoni. Aplecaţi pc balustradele de la tribord. îmi place să cred că doctorul nostru glumeşte. surâzând amabil. nu era decât o expiraţie slaba. fiindcă sunt medic. — Medic! exclamă căpitanul Corsican. De altfel. Pitferge. Cel care ucide este condamnat la cele mai grele pedepse.. Se ştie. duelurile dispăruseră dintre îndeletnicirile britanicilor. Am aflat şi latitudinea de 48"47'. Acolo. Totuşi. Totuşi. Se înţelegea deci că. rude apropiate ale delfinului. Curând stâteam aplecaţi asupra tambuchiului maşinii cu elice. iar cu îmi amintesc faptul că doctorul îmi citase numele unui ofiţer care sc afla la ocna de peste zece ani pentru că rănise mortal un adversar. aceşti pumni nu se transforma niciodată în lovituri de sabie. că în Anglia duelul atrage pedepse foarte severe.. căpitane. longitudinea de 36°48' şi ca parcursesem numai două sute cincizeci de mile. De cum l-am întâlnit pe căpitanul Corsican. — Deloc. în acea zi. ale căror diametre fuseseră diminuate imprudent. Acest fapt îl supăra pe căpitanul Anderson. în vacanţa nu exagerez! 26 Jules Verne şi câţiva marsuini. Unii râd. în adâncul puţului întunecat. Urmărirăm cuplul îndrăgostit printre cabine. dar tinerii o sorbeau din priviri.. ca şi cei minţiţi nu lipsesc niciodată. N-o fi fost destul de întuneric pentru el. prin deschiderea cărora ieşeau vaporii albi.— Nu. observarea exacta a orei douăsprezece se făcu foarte precis. ca şi cum acel cuvânt l-ar fi îngrijorat.. strângându-şi în braţe logodnica. Priveau surâzători conductele de eşapament care se ridicau în jurul coşurilor lui Great-Eastern. deşi poate că acest lucru vi se pare ciudat. i-am zis. ca de altfel şi în Franţa. doctore. Presiunea urcase în cazanele elicei. — Ce frumoasa e lumea la vârsta lor! îmi zise el. — Da. Nu! Nici Denis Papin nu fusese mai fericit când văzuse că aburii ridicau capacul celebrei sale marmite! — Iese fum! Iese fum! strigă tânăra. Mincinoşii. căci în America şi în Anglia. acest obicei este păstrat cu grijă. nu vreau să tulbur misterul acestei fantome. la şaizeci de picioare sub ochii noştri. Dean Pitferge apăru lângă mine. de îndată ce câţiva aburi scăpară din conducte. propuse tânărul. săreau ca nişte clovni în urma vasului. replică doctorul. răspunse Dean Pitferge. încăpăţânat. vagă răsuflare. am zărit cele . — Atunci. îşi murmurau cuvinte frumoase şi băteau din palme. dar. le-am zis. către ora doua. de altfel. sc produse o îmbunătăţire în ceea ce privea viteza steam-ship-\ilu\. deşi întâlnirea fusese foarte cinstita. Ofiţerii şi soldaţii nu au voie sa sc bata. Atitudinea celor doi tineri logodnici îmi relevă acest lucru. Puternicul agent termic forţa supapele cu mai mult dc douăzeci şi una de livre pe un deget pătrat.. chiar credeţi serios în morţii care se întorc la bordul navei? — Ştiu că morţii învie. Cel mai lent transatlantic ar fi avut dreptul să nc remorcheze. Eu mă gândeam că defectul provenea mai ales de la roţi. mai ales în doi. sub nici un pretext.

. tânărul îşi scosese ceasul. E doar o problemă de timp.... şi fata. Harry Drake ne-a ieşit în cale de mai multe ori..... Song: Beautiful isle of the sea.. Piano solo: Chant du berger.... Dacă două nave se află în mijlocul mării. totuşi..... în cele din urmă...... — Şi jumătate ! strigă domnişoara.. completă doctorul. fără curenţi care să le poarte.. în acest timp. umezindu-se. Lady of Lyons. sâ-l scot totuşi din izolarea în care se găsea. Era un simplu steward care protesta astfel pentru ca muzica lui preferata fusese omisă..... — Treizeci şi şapte de rotaţii! — Trezeci şi şapte şi jumătate. Puneţi doi duşmani în mijlocul unei mulţimi şi se vor întâlni. i-am răspuns... Scotch song. Gesticula aprins de fiecare dată.. atunci vor câdea una peste alta. fiindcă îmi zise: — Cine e omul acesta? — Nu ştiu.. — Nu-mi place deloc! adăugă el.. . domnule. aplecată pe umărul său. Norvjlle . Mr..patru pistoane orizontale care se grăbeau unul spre altul..... Edward? Mulţumesc.... îi lipsea ceva... Ewing ....... atunci. Mr. încât părea o moară de vânt.. adăugă ea. Paul Vert .. era un concert întreg.. el număra rotaţiile elicei. închis în sine.... Alloway .... Ai auzit. Corsican tocmai îmi spusese că Fabian ieşise din cabina sa. Mr... a tâcut şi a devenit gânditor.......... Entertainement. în cursul fiecărei mişcări....... şi voiam........Mrs.. Am urcat iar pe punte şi am pornit sâ-l caut pe Mac Elwin. Ewing Finale God save the Queen! După cum se vede. Mr.Doctor Trent Intermission of t en minutes Piano solo. — Un minut! zise ea. Song: You remember.. nu mă mai auzea şi îşi apăsa pieptul ca pentru a comprima ceva dureros. inevitabil..... CAPITOLUL XVI Revenind în salonul cel mare. Cât ea socotea secundele scurse. Am discutat un timp.. am citit pe uşă: This Night First Part Ocean Time. După câteva momente. adresându-i lui Pitferge cel mai amabil surâs. E fatal.. urmărea tic-tacul care marca secundele. Burlesque.. fără sâ-l încurc. Mac Alpine . Dacă s-ar afla în spaţiu două planete imobile. cu puţin ulei lubrifiant. L-am întâlnit pe puntea din faţă a steam-ship'ulm.. care urmărise operaţiunea.. în timp ce ne plimbam împreuna.. se vor aborda. fără vânt. Cred că Fabian a remarcat şi el acelaşi lucru.... N-a făcut nici o aluzie la trecutul său. Mă înşelam oare? Mi se părea că Harry Drake îl privea pe Fabian cu o anumită insistenţă.... Se părea că....Mr. fiindcă am auzit în spatele meu : — Păcat! N-au nimic de Mendelssohn! M-am întors. în două acte.Doctor Trent Sir James Anderson Jules Verne Song: Happy moment..

iar reuşita a fost pentru autori şi prietenii lor. surâzător. Francezul Paul Vert interpretă două valsuri încântătoare. Fabian nu s-a arătat deloc. Norville şi „You remember" al lui Mr. Ofiţerul de cart dăduse ordin să se strângă velatura. Trebuie recunoscut însă că distracţiile acelea nu-i amuzau decât pe cei care le redactaseră. Salonul. un american dogmatic. urma distracţia. După o pauza de zece minute. După „burlescâ". care fură îndelung aplaudate. făcea de cart. Câteva păsări se auzeau zburând pe deasupra noastră. După „Happy moment" al lui Mr. stăteau aşezaţi pe divanele laterale şi pe fotolii sau pe scaune. AIloway. onorabilul Mr. Acolo. comercial. inedite. în cursul spectacolului s-au produs feluriţi amatori. urcat pe pasarelă. Se întocmi următoarea notă: . bărbaţi şi femei. Pasagerii se refugiaserâ în cabine. câci mesele fugeau de sub mâinile jucătorilor. Cea mai mare parte a celor prezenţi. Acesta era jurnalul zilnic. Secundul. oceanul a fost foarte zbuciumat. Nu se putu juca whist. şi steamerul se deplasa după voia lui! Cerul şi oceanul se confundau prin ceaţă. Americanii şi englezii apreciau mult aşa ceva. Şahul era impracticabil. pe la ora şapte. urmară imnurile naţionale ale Franţei şi Angliei. CAPITOLUL XVII în cursul nopţii dinspre luni spre marţi. citi cu convingere divagaţiile sale prea puţin plăcute. Când am urcat pe punte. ochii lui scânteiau de plăcere. vântul se înmuic şi îşi schimba direcţia. şi o farsa scoţiană a doctorului Trent încheiară primul act al programului.. După ce Ocean-Timc a fost aplaudat suficient. şi se făcură observaţiile zilnice. Ewing. S-a început cu Ocean-Time. cursul bursei. în caic nici un spectator nu se ridică de la locul sau. Pereţii despărţitori începură iar să scârţâie. am constatat că ploua. mateloţii. Atmosfera era apăsătoare. pe care îl făceau câţiva pasageri pentru nevoile de la bord. Azurul cerului se arătă prin găurile dintre nori. începu a doua parte.. îşi sufleca mânecile albe şi făcu fel de fel de scamatorii. o englezoaica. două treimi din comeseni nu veniseră nici la prânz. Nu se putu stabili sub ce pavilion era. puntea rămase pustie. telegrame foarte naive. nici UN ORAŞ PLUTITOR 28 la cinâ. Printre tambuchiurile întredeschise se vedeau feţele oacheşe şi mâinile groase ale marinarilor. Ewing a început să cânte „Frumoasa insulă de pe mare 28 Jules Verne Numărul de 1 aprilie conţinea politică generală. Spre ora zece.Cum veni seara. Ferdinand l-a atacat pe împăratul Napoleon III ca răspuns la cucerirea franceza din Mexic. fiind aplaudat furtunos de spectatori. Soarele apăru pentru câteva clipe. în concluzie. Vremea îi convenea. susţinut de Mrs. Onorabilul Mac Alpine. mai mult sau mai puţin exacte. Onorabilul Mr. a început sa cânte „Frumoasa insula de pe mare". Ewing. plin de spectatori. Chiar şi saloanele erau goale. în cursul acelei zile de 2 aprilie. faptul divers. se plimbau filozofând. Sub rafalele de ploaie. se anunţă că la tribord se zărise o corabie cu trei catarge care naviga în sens opus. era luminat intens. bineînţeles că în glumă. şi îşi termină lectura cu următoarele noutăţi: — Anunţăm că preşedintele Johnson a abdicat în favoarea generalului Grant. îmbrăcaţi în pelerine şi purtând căşti. literar. Pe uşile care se închideau şi se deschideau se înghesuiau stewarzii. Către unsprezece. politic. „Cântecul pastorului" pentru pian solo. un tenor care arăta foarte bine. iar pachetele îşi reluarâ cursele prin saloane. protejat de o manta din cauciuc. Sir Anderson se ridică. Dăm ca sigură alegerea Alteţei Sale Imperiale ca succesor al Papei Pius IX. scoase un joc de cărţi din buzunar. începu concertul. Pe punte înfruntai ploia şi vântul.

Numai două sute douăzeci şi şapte de mile parcurse în douăzeci şi patru de ore! Tinerii logodiţi trebuiau să blesteme roţile acelea care nu se prea învârteau. strălucea iar. Un clipocit surd ieşea din valurile împinse de vânt. datorita promptitudinii cu care oamenii de cart îl anunţară pe timonier. Liniile orizontului deveniseră clare şi păreau că se îndepărtează de acel punct central în care se găsea Great-Eastem. Astfel. Trebuia însă recunoscut că totul era din cauza vântului ce halca dinspre vest. Vizibilitatea era redusă. Imediat omul de la cârmă manevra astfel încât să evite accidentul. atingeau suprafaţa oceanului. Vântul bătu până spre seară. De pe ocean nu distingeam nimic în afară de linia albăstruie a orizontului. Curând. lovind steatnship-ul din faţă şi întârziindu-l. Un dângânit însemna: o navă în faţă. Salonul se 56 Jules Verne umplu iar. Aburii scoşi de valuri erau un pericol major pentru navigaţie. Se anunţă o nouă distracţie cu Sir James Anderson. James Anderson povesti cum a pus cablul telegrafic pe fundul marii. . A prezentat chiar câteva fotografii cu maşinile folosite atunci. aşezându-mâ pe un spirai. o corabie cu trei catarge fu semnalată la babord. orizontul oferea o culoare albicioasă. Era un vas american. Pe la douăsprezece şi jumătate. Privirile cuprindeau întreaga imensitate a vasului. apăru o corabie cu trei catarge. dar steamerul reuşi la timp să se îndepărteze. Vântul. unde pereţii alcătuiau un fel de adăpost în care un pustnic se putea retrage din lume. M-am dus în partea din faţă a navei. vântul bătea destul de taie. iar ofiţerii aflaţi pe pasarele nu mai zăreau oamenii din partea din faţă a vasului. M-am refugiat acolo. Abordajele nu se mai puteau evita. adevărate batalioane de vapori. detaşate din banchiză şi provenite din Strâmtoarea Davis. A fost aplaudat şi felicitat chiar de către iniţiatorul acestei expediţii. elicea care abia se mişca. Pe punte nu se urcaseră încă nici căpitanul Corsican. CAPITOLUL XVIII Pe 3 aprilie. Pe la două. Trei: nava la babord. îmi trecea pe deasupra capului fără să mă atingă. şi aceste lucruri erau mai grave chiar decât incendiile. presiunea crescuse în cazane. Semnalele. Datorită vântului. nu. Se organiză o pază specială pentru a se evita lovirea vasului de blocurile uriaşe. la mai puţin de două sute de metri de Great-Eastern. spârgându-se de etravâ. Dintr-o dată. bine reglate. Către ora trei. prin urmare. în mijlocul cetii. cerul. Valurile erau încă foarte mari.. care lovea nava din faţă.Latitudine 45°29' nord Longitudine 4?25' vest Distanţă: 256 mile. nu avea cum să evite ciocnirea. Ruliul scăzu treptat pentru că oceanul se mai liniştise. Cyrus Field. Ilinois. nici Fabian sau doctorul Pitferge. Aşadar. ceaţa se intensifica iar. ceea ce anunţa că gheţurile nu erau departe. Două dăngânituri: navă la tribord. dar viteza. curăţat de vânt. Atlanticul mai fierbea încă. se făceau cu ajutorul unui clopot aflat pe duneta din faţă. Prin găurile dintre ei se zărea albastrul cerului. Great-Eastcm începu sa navigheze printr-o zonă unde pluteau primele iceberguri. prezent acolo în seara aceea. lipsa de aburi care se împotrivea dorinţei lor. Marinarii furnicau pe catarge şi în jurul maşinilor. şi stropi de apă erau împrăştiaţi în jur de spuma talazurilor. Dinspre vest. ofiţerii şi mateloţii vegheau cu cea mai mare atenţie. notiţa afişată indica latitudinea de 44°53' nord şi longitudinea de 47°6' vest. care străbătea ruta spre Anglia. marcată dincolo de tambure. Locul era foarte bun pentru a visa. Vântul deveni foarte rece. UN ORAŞ PLUTITOR 29 Pe la trei şi treizeci şi cinci de minute.. în primele ore ale zilei. Norii. Dar de data aceasta nu mai fu vorba despre scamatorii cu cărţi.

ce ameninţa să se transforme în confruntare. Abia se mai vedeau oamenii de cart de pe dunetă. i-am răspuns. Am ajuns într-un loc ce ni se părea pustiu. Izbucni o discuţie destul de aprinsă între un nordist şi un texan. ministrul de război. cât şi căpitanul Corsican îi supravegheam neîntrerupt. de îndată ce se observa un grad mai puţin. surâzând: — Doamna în negru! Am tresărit. Am observat că se luaseră numeroase măsuri de prevedere împotriva blocurilor de gheaţă. Fiecare cu gustul lui. Până atunci. sc oprea. abia desprinsă din întuneric. Ordinele sale pentru desfăşurarea activităţii în timpul nopţii erau îndeplinite întocmai. părea mai curând să alunece deasupra punţii decât să păşească. — Mă sufocam în salon. dar ce putea zări în noaptea adânca? Corsican se apropie de el: — Fabian? Fabian nu-i răspunse. Nu-l auzise. Nu se zărea nici o constelaţie pe boltă. ma uitam la forma aceea umana. Mai ales morun. Căpitanul Corsican mă luă de braţ. ajunse la zece paşi dc noi şi ramase pe loc. Discutând astfel. cu respiraţia tăiată. căpitanul Corsican şi cu mine am revenit în partea din spate a navei. ne plimbam pe bulevardul de la tribord. Oxigenul e un lucru minunat. Atmosfera e aşa de curată! îmi trebuie cam două sute de metri cubi de aer proaspăt în douăzeci şi patru de ore. am urcat pe punte cu căpitanul Corsican.. Mac Elwin recăzusc în contemplarea sa visătoare. nici o întâmplare nu-i adusese faţă în faţă pe Fabián şi pe Harry Drake. Privea oceanul. întoarse capul spre el şi îi l'acu semn să tacă. Din fericire. căpitanul 30 Jules Verne schimba cursul. Noaptea era adâncă. chiar în paharul cu vin de Champagne. dar Fabian nu ne întreba pe noi. . Pasagerii puteau sta liniştiţi. fu întreruptă de sosirea unei depeşe imaginare adresata lui Ocean-Time şi concepută astfel: „Căpitanul Semmes. la marginea vasului. — Da.. Unul dintre ei cerea un împărat pentru Statele din Sud. pe care atât eu. lor nu le place decât acidul carbonic. Ziua s-a scurs fără nici un incident. Căpitanul însuşi nu dormea în acea perioada. — O nebuna! Nu-i aşa ca e o nebună? murmura Fabian. acea discuţie politica. sau sunt pe jumătate asfixiat. un locotenent mă făcu atent că treceam pe la coada bacului de la New-Found-Land. Acelaşi gând ne fulgerase minţile. Sunt zone bogate în peşte. Aici e mult mai bine. am zărit totuşi un om aplecat peste o balustradă. adăpostiţi de vânt. Apoi. Dupâ ce am observat toate aceste lucruri. a pus Sudul să plătească pentru pierderile de la Alabama". Puntea a fost frecventata de plimbăreţii obişnuiţi. CAPITOLUL XIX Ieşind din salonul atât de puternic luminat. iar căpitanul îşi umplea plămânii. replică el. Fabian tresări. Ferestrele construcţiilor păreau adevărate guri de foc. cu privirea tulburata. datorită pereţilor de la cabine. îi arătă o umbra care se mişca încet. Aceasta avansa. cu mâna. ezita. — Respiraţi. căpitane. ar trebui să spunem asta şi londonezilor sau parizienilor care nu-l cunosc decât din auzite. Se măsura mereu temperatura apei de mare şi. Eu. Numeroşi ofiţeri se ocupau de buna funcţionare a maşinilor.în acea clipă. Am putut să disting atunci silueta unei femei a cărei faţa era acoperită cu un voal gros. se ducea. Deşi se vedea foarte greu. Deodată. şi am simţit că şi el era agitat. Aşa era. îmi mărturisi el. Seara ne-am strâns în salon. Fabian zise. ci pe el însuşi. ceva mai departe. respiraţi în voie. de aceea voia să evite un asemenea pericol. îşi relua drumul. Eu detest aşa ceva. Era o forma abia vizibila. Corsican îl strigă din nou. întunericul era de nepătruns în jurul navei. nume dat de englezi pentru Terra Nova. Aerul era proaspăt. elicei. Umbra era fantoma despre care ne vorbise doctorul Pitfcrge. Ştia că vasele se puteau bloca uşor în gheţurile de la acea latitudine. roţilor.

Dean Pitferge mă înştiinţa. Devenise astfel datorita disperării. Erau vreo jumătate de duzină de maieloţi ce arătau precum centaurii. Privirea căpitanului se aprinse de un foc interior care nu prevestea nimic bun. Onorabilul Mac Alpine luă conducerea afacerii. jumătate om. Pasagerii primiră foarte favorabil anunţul. fără plăcere. cu patru catarge. Ni se năzărea că ne găseam pe pământ. Doar noaptea reuşea sâ-şi înşele temnicerul. şi concurenţi se prezentară de îndată. Timpul trecu şi. Apoi îşi scutura capul. Nu se ştia cine avea să fie de cart atunci. Era Ellen. logodnica lui Fabian. Ne salută şi îi râspunserâm la rândul nostru. mulţi începură să parieze pe pilotul ce avea sa ducă nava în rada portului New-York. Un englez. Apoi o lua la fuga spre nişte construcţii apropiate. gata sâ-şi dispute marele premiu al vasului. şi jucătorii îşi riscau banii într-un asemenea mod. ruşine şi ruină. — Ea! murmura Fabian. smulsă de lângă Fabian. cerul se degaja de nori şi deveni senin. fu numit comisar. cu intenţia de a-l saluta. caci până la urmă ar fi recunoscut-o. Femeia îi puse mâna pe inima ca pentru a-i număra bătăile. Oceanul era foarte liniştit. domnul Hatch. în mizerie. CAPITOLUL XX Corsican şi cu mine nu puteam să ne înşelăm. Puritanii de la bord interziseseră tuturor să se iniţieze în secretele mormonismului! CAPITOLUL XXI Pe la ora patru. prezidata de misionarul din Utah. Harry Dnţke o ducea pe continentul american şi o silea sâ-i suporte viaţa lui aventuroasă. Am coborât în salon şi am citit că seara urma să aibă loc o adunare. ducându-l de acolo. pentru a se apropia de Great-Eastern. Nefericita fată nu ieşea niciodată ziua. Pe notiţă se mai putea citi: Latitudine 42°32' nord Longitudine 51°59' vest Cursă: 245 mile. electrizat. iar spectatorii ieşiră din saloane şi din cabine. soţia Iui Harry Drake. onorabilul Mac Karthy. timonierii semnalară apropierea unui steamer mare. Era o conferinţă a mormonilor. Era . că întrunirea condusă de domnul Hatch nu putea fi audiată şi de noi. Noutatea se răspândi repede. durerii. Imediat se strânseră sportivii. Cel mai important lucru era să împiedicăm o nouă întâlnire între Fabian şi Ellen. trăind ca un om nedemn. Era Atlanta. Nava aceea îşi modifica puţin cursul. după prânz. Nu ne îndoiam deloc de identitatea acelei femei. Nava părea că stă pe loc.Biata creatura sc apropie mai mult de noi. Am avut impresia că ochii ei. nici în saloane. nici pe punte. Ştiam însă că peste patru zile urma să ajungem la New-York şi speram sa împiedicăm un eveniment fatal în acea perioadă. Acesta se ridică. Reuşi uşor să adune optzeci şi şase de pariori. dispăru pe întinsul oceanului. După aceasta. cum mergea în sens opus. printre care şi câteva femei. deşi strigase: „Ea! Ea!" Nu se înşelase considerând-o nebună. Concurenţii trebuiau să facă de trei ori turul navei. adăugând: — Ce halucinaţie! 6o Jules Verne Căpitanul Corsican îl luâ de mânâ. în spatele voalului. Eu însa înţelegeam ca nu puteam face nimic împotriva soţului şi stăpânului ei. unul dintre transatlanticele ce făceau legătura între New-York şi Londră. — Vino Fabian. îi zise. Locul cursei îl formau cele două bulevarde. trecând pe la UN ORAŞ PLUTITOR 6l Brest. să parcurgă un traseu de o mie şi trei sute de metri. Despre asta vorbeam a doua zi cu căpitanul Corsican. jumătate cal. cu dragostea din inimă ucisă. Fatalitatea îi adusese pe toţi trei la bordul aceleiaşi nave. sc fixeazâ asupra căpitanului Mac Elwin. Fabian n-o recunoscuse. Nemişcarea lui Grcat-Eastem dădu pasagerilor ideea de a organiza curse. Puţin mai târziu. Către ora trei dupâ-amiaza.

Vedeţi. osos.suficient. ca un cal de curse. Izbucniră discuţiile şi cuvintele tăioase. L-am văzut pe Harry Drake amestecându-se printre ceilalţi cu aplombul său obişnuit. care se aflau unul lângă altul. răspunse. Pariurile se făcură imediat. dar abia dacâ-şi depăşise adversarul cu o jumătate de cap. Dintre concurenţii care se prezentaseră. adică dunetele. ci pieptul. 32 Jules Verne — Ce vreţi sa spuneţi? — Nu e un pur-sânge. susţineau că era vorba de o „cursa moartă". cu trupul uşor aplecat înainte. antebraţul lipit de stern. au ajuns amândoi în acelaşi timp. pe aceeaşi linie. tribunele. pieptul e bine dezvoltat. în penultima turnantă. Primul. în curând. fără câştigător. învingătorul este matelotul scoţian. Partizanii irlandezului. certându-se. Cred că tipul e antrenat în treburi de astea. în concluzie. cu pieptul lat. ochii sclipitori şi părea principalul favorit. Wimore câştigase. Erau cu picioarele goale. Fabian. — Că greşiţi. Fabian. discutând. Tocmai voiam să risc pe el câţiva dolari. uralele. Cei doi se ţineau însă la acelaşi nivel. în special Harry Drake. S-au tras apoi la sorţi locurile. fură invadate de mulţimea curioşilor. — Ăla mic o să câştige. ei fugeau. slab. Iniţial va avea o viteza bună. lâsându-le elasticitatea necesară pentru a-şi conserva forţa. Fabian se apropie de Harry Drake şi îi zise: — Greşiţi. . pe un Ion ameninţător. încurajările. dimpotrivă. liniştit. credeţi-mă. un irlandez înalt pe nume O'Kelly. Trebuie să ai genunchi buni. când doctorul m-a prins de mână: — Jucaţi pe cel mic. Adevârat. Ceilalţi patru concurenţi nici nu intrau în discuţie. Am urmat sfatul dat de doctor şi am jucat pe Wilmore. cu atenţia în altă parte. în vacarmul general. în cel de-al doilea tur. ţipetele izbucniră de peste tot. toate mişcările lor se completau reciproc. Celălalt. Călcâiul nu atingea deloc solul. cântărea din priviri şansele pe care le aveau cei din jurul său. în faţa noastră se găseau locul de plecare şi linia de sosire. şi că trebuia reluată de la început. Demonstrau pe viu axioma pe care mi-o repetase doctorul: — Nu picioarele aleargă. Trupul i se ţine bine pe picioare. Wilmore avea o faţă palidă şi calmă. deşi angajase ceva bani în cursă. pe nume Wilmore. era scund. strigatele spectatorilor salutară favoriţii. vorbind pe un ton ce nu admitea replică. doi atrăseserâ într-un mod cu totul deosebit privirile publicului. apropiindu-se de linia de sosire. Pariaţi pe el. abia dacă respiră. Fără a se preocupa de rivalii lor. îmi zise Pitferge. cu capul drept. căpitanul Corsican. un scoţian din Dundee. Cel mic. înarmaţi cu ocheane. doctorul Pitferge şi cu mine ne-am aşezat pe duneta din faţă. dar mai ales plămâni buni. Acolo se afla lumea bună. Apoi se dădu semnalul de plecare. Fură riscate sume considerabile. Cunoscătorii îşi dădură imediat seama că Wilmore şi O'Kelly erau alergători de profesie. nu veţi regreta. Fabian. Aşa decise onorabilul Mac Karthy. e un scoţian de rasă. — Ura! Ura pentru Wilmore! strigară unii. Din fericire. Norocul îl favoriza pe irlandez. dar se va pierde pe parcurs. în timp ce adversarul sau gâfâie. domnule. care avea cea mai avansata poziţie. O'Kelly şi Wilmore se distanţaseră deja de adversarii lor epuizaţi. Cel înalt nu merită. UN ORAŞ PLUTITOR 32 Drake se îndreptă spre el: — Ce spuneţi'? îl întrebă. — Wilmore a câştigat! — Nu. Se ţinea deoparte. Antrenat de o mişcare involuntară. gânditor. mi se păru destul de indiferent la zarva din jur.

Inspecţia se dovedi uşoară. Suprafaţa curentului. — Cum cobor acolo'? — Pe o scară ce porneşte dc pe punte. Mai apuca însă să-i arunce o privire plină de ură lui Fabian. Drake nu voia să aibă de a face cu el. fiindcă imediat căpitanul Corsican se interpuse între el şi Fabian cu intenţia de a prelua discuţia. căci Societatea Celor Speriaţi nu admisese decât o singura clasa pentru pasageri. fiindcă aţi pariat pe Wilmore. După ce Corsican termina. domnule. care se mulţumi să ne spună. II trata pe celălalt cu un dispreţ şi o duritate foarte semnificative. nici măcar doctorul. îndepărtându-l de noi. Din punct dc vedere al confortului nu existau diferenţe între cabine. Curând.— Asta. ca şi dumneavoastră. — Mulţumesc! Şi ce cabină ocupă domnul Drake? — Nu ştiu. Grcat-Eastern traversă curentul Gulfstream. Am urcat pe punte şi. Pe de altă parte. Printre plimbăreţi nu era nici un prieten de-al meu. Am bătut. dar nu mi-a răspuns nimeni. Toate camerele erau ocupate. — Am pariat tot pe O' Kelly. lângă marele 33 Jules Verne salon. numele pasagerilor erau afişate pe plăcuţe pe fiecare uşă. căci credeam ca am vizitat întregul oraş plutitor şi nu cunoşteam alt cartier mai retras decât acela. Dar. N-am găsit nicăieri numele lui Harry Drake. întunecat. am fost mirat de absenţa lui. ceea ce simplifica şi serviciul stewarzilor. care înverzise câmpiile de pe continent. Ziua de 5 aprilie începu cu un minunat răsărit de soare. nu l-am văzut deloc pe căpitanul Corsican. Atunci am deschis uşa. de nivelul Amazonului sau al lui Mississippi. dar nu şi moda. Vegetaţia mai întârzie câteodată. cercetând cu atenţie locurile. prin urmare. m-am dus la cabina pe care o ocupa. în jurul căruia se găseau numeroase cabine. prietenii lui Drake îl duceau pe acesta din locul cu pricina. Căpitanul Corsican şi cu mine coborârăm cu prietenul nostru. ale cărui ape sunt închise la culoare şi calde. din curiozitate. în cursul dimineţii. drept cine mă luaţi? Nu rosti nimic în plus. Dc data asta. ci spre un hol pătrat. numai cel al lui Harry Drake era de negăsit. aveţi nevoie de prieteni ca sa va puteţi apăra? Fabian păli. cu o voce liniştita: — Cu prima ocazie o sâ-l pălmuicsc pe acest personaj! CAFITOLUL XXII In timpul nopţii dc vineri spre sâmbătă. este uşor convexa. în ce cabină se alia? Unde o legase iar Harry Drake? Pe ce mâini era nefericita pe care soţul o abandona zile în şir? Dacă voiam sa aflu toate acele lucruri. Nu era. Dorind să aflu noutăţi despre Fabian. toate aveau câte un nume. E un adevărat fluviu care curge printre două maluri lichide. Fabian nu era acolo. aflat între valurile Atlanticului. Atunci mi-a trecut prin cap să aflu în ce loc era închisa nefericita Ellen. Am urcat iar pe punte. aşadar. Soarele. L-am întrebat însă pe un steward şi am aflat ca mai existau o suta de cabine sub sălile dc mese. Am pierdut şi plătesc. înţelegând că omul preferase cabinele din spate ale lui Grcnt-Eastern. Am început să caut prin salonul cel marc al doamnelor şi am străbătut culoarele celor două etaje care deserveau acea porţiune a navei. M-am îndreptat. am ajuns la uşa dincolo de care începea scara respectivă. Bătea un vânt călduţ dinspre sud-vest. şi chiar unul dintre cele mai mari. bulevardele se umplură de numeroase grupuri de plimbăreţi. izbucni Drake. Apoi se aruncă asupra lui Harry Drake. ceea ce m-a surprins puţin. evident. usca pânzele umede. — Domnule. . Aceasta nu ducea către saloane vaste. către sălile pentru servirea mesei şi am străbătut cu atenţie culoarele laterale care se întindeau între cele două rânduri de cabine. ripostă Drake. Drake îşi încrucişa braţele şi i se adresă lui Fabian: — Domnule. era pentru că doream să evit o întâlnire între ea şi Fabian. L-am reţinut însă.

Dezamăgit. CAPITOLUL XXIII Câteva clipe mai târziu. ceva suav şi trist. M-am apropiat încet de cabina cu numărul 775. cabinele erau ocupate. Deşi nu aveam cum să-i stabilesc identitatea. Am recunoscut un fel de cântec trist. Despârţindu-ne. Apoi mi-a zis cu o voce spartă: — Ştii cine este nefericita ? — Nu. Zgomotul înceta. Simt că puţină grijă. abia sesizabil. N-a opus rezistenţă. care ocolea cabinele. pe măsură ce mă apropiam. căpitanul Corsican şi cu mine am convenit să-i supraveghem şi mai sever pe actorii acelei drame. să mergem! Am urcat iar pe punte. Era ultima de pe culoarul acela întunecat. Harry Drake n-avea nici un interes să facă ştiut locul unde era închisă Ellen. Fabian. datorită semiîntunericului ce stăpânea culoarul. urmărind să o izoleze pe Ellen. fără să mai spună un cuvânt. în cea mai mare parte. Ţineam totuşi să ştiu cine era persoana ai cărei paşi îi auzisem. în acelaşi timp. Am distins. în vocea ei se simţea o durere mare.. silueta lui Fabian! Nefericitul! Ce instinct îl condusese în locul acela? Descoperise. cântecul reîncepu. Vocea trebuia să fie a bietei nebune. în fundul culoarului. Era oare Harry Drake? în interesul lui Ellen şi al lui Fabian. — Să mergem. voiam să mă retrag. locul unde era ascunsă tânăra? Nu ştiam ce să cred. Ce urma să facă? să apeleze la forţă? Dacă Ellen ieşea tocmai în clipele acelea? Orice era posibil şi totul însemna pericol. Sunetele se intensificau. ca şi mine. nu putea alege un loc mai potrivit pentru dorinţa sa. al cărei deznodământ putea exploda în orice clipă! . când am auzit paşi în holul pătrat. se îndepărtă imediat de mine. cercetând fiecare uşă. îmi zise el. puţină iubire. dar eu nu l-am pierdut din privire până ce nu l-am văzut că intră în cabina lui. ca şi mine. la lumina slabă ce se scurgea pe sub uşile cabinelor. Am ascultat iar. eram convins că Ellen era cea care cânta astfel. Presimţirea nu mă înşela. Puteam să văd. Ajunse în dreptul cabinei şi se opri acolo. fără a fi văzut.. Curând. I-am povestit scena la care asistasem. ale cărui cuvinte nu le înţelegeam. când un murmur vag. nu voiam sa fiu surprins acolo.. Dar. parchetul scârţâind din nou sub presiunea unui pas de om. Era imposibil ca vocea aceea să nu-i trezească amintiri foarte triste. se UN ORAŞ PLUTITOR 34 ridică din capătul culoarului aflat în partea stângă. m-am întâlnit cu căpitanul Corsican. Vocea nefericitei ajunse distinct până la mine. Fabian. din moment ce nu ştia despre prezenţa lui Harry Drake la bord. culoarul. Numele câutat nu era scris pe nicăieri. Puteam să prevenim pericolele? Aş fi vrut tare mult să grăbesc înaintarea vasului. cum ar fi bănuit existenţa iubitei lui acolo? Fabian asculta în continuare. Am parcurs holul şi culoarele laterale. 34 Jules Verne — E nebuna. îmi permitea să urc pe punte fără să fiu văzut. M-am îndreptat într-acolo. M-a recunoscut. Cânta o femeie.. Cântecul ei nu era decât o suita de fraze neîntrerupte. Am ascultat timp de câteva minute şi tocmai voiam să mă retrag. Fabian avansa încet. tăcu şi Ellen. M-am întors surprins. Am ascultat. Din fericire. ar vindeca-o pe femeia aceea. Printr-o coincidenţă. că situaţia se complica. A înţeles. să pun un ocean întreg între Fabian şi Harry Drake.Harry Drake. L-am tras după mine. M-am îndreptat spre el. Pe uşă nu era pus nici un nume. Vocea ei parcă vine de pe lumea cealaltă. asculta şi părea că e tras de un fir invizibil.

nu departe. mă oboseau. Taurul purta deasupra sa steaua Vega şi. iar luna. tornade pe coasta africană. Ruliul începu să se accentueze. Oceanul era zguduit de valuri imense. l-am înţeles. . ameninţat de o infirmitate fără leac. i-am văzut pe căpitan. mergea ca un om nechibzuit. Etrava navei dispăru sub munţii de apă care ne atacau din faţă. Deşi ştiam că nu se pot număra mai mult de cinci mii de aştri pe întreaga boltă. îl aşteptam să treacă. La prânz. ceea ce dusese la schimburi de cuvinte urâte. chiar înnoite. soarele ne permise o observare foarte exactă: Longitudine 58°37' vest Latitudine 41° 11' nord Cursă: 257 mile. Nu se putea vedea nimic la mai mult de un metru în faţă. Organiză exerciţii de gimnastică pe care le conduse personal. au o forţă uimitoare şi pun în pericol serios navele cele mai sigure. Vasul. Se ştie că furtunile acelea rotitoare. Am ajuns până la el după mari sforţări. Pe ocean se anunţa iar vreme urâta. îmi repeta Dean Pitferge. Pegasul. pe secund şi pe primul inginer înfofoliţi în haine impermeabile. Se ţinea bine de pereţii din jur şi stătea cu spatele împotriva vântului. Admiram constelaţiile care străluceau pe firmament. îmi făcu semn să mă apropii. dintre care unii nu-şi putuseră părăsi paturile.în ziua aceea îl aşteptam de Australasian. Am reuşit sâ o urc. Probabil că părăsise America miercuri dimineaţa şi trebuia să apară. în seara aceea am crezut că văd milioane. cuvântul „ciclon" nu cerea lămuriri suplimentare. apele devenirâ monstruoase. Locul era pustiu. după cum îi era obiceiul. Apoi m-am îndreptat spre duneta din faţă. dar din cap. nu cu mâna. dar el se încăpăţâna să nu se arate. N-am mai participat la aşa ceva. îmi zise el. Cum avea sâ-l înfrunte? — O să dea nenorocirea peste noi. taifunuri în Marea Chinei. Pe la unsprezece. numite uragane în Oceanul Indian şi în Atlantic. lovit de talazuri. ca să-i distreze pe pasagerii plictisiţi de o călătorie atât de lungă. Mobilele se deplasau cu zgomot. scălda orizontul cu razele ei. Căpitanul surâdea. a început ciclonul. dar câteva dificultăţi de detaliu n-au putut fi ocolite. căci glumele. Secundul râdea şi îşi arăta dinţii albi. dar cu mare greutate. care deservea linia Liverpool-New-York. Gemenii îmi apăreau în toată strălucirea lor. Pe la ora şapte. ale căror vârfuri înspumate se prăbuşeau într-un zgomot infernal. prinşi bine de balustrada pasarelelor. UN ORAŞ PLUTITOR 35 Primele ore ale nopţii le-am petrecut pe punte. De altfel. se zărea acel râu de diamante care formează coroana boreală. Printre aceştia se afla şi şeful de echipaj. Exact când sâ ajungă în America. 35 Jules Verne întorcându-mâ. Constelaţiile imobile păreau că se deplasează o dată cu vasul. ce ghinion are acest Great-EasterrP. m-am târât până la scara ce ducea pe punte. Lista se acoperi de semnături. nu se găsea acolo decât doctorul Pitferge. Great-Eastem era prins într-un ciclon. un adevărat ciclon. Altă distracţie fu anunţată pentru seara. Căpitanul Anderson interveni. joasă. cântărind două mii şapte sute şaizeci de tone. fiindcă nu l-aş fi auzit de la distanţa aceea. Nici nu putea să-mi vorbească. Pleiadele. declanşat la comandă! Doctorul pronunţa numai fraze întretăiate. pentru că l-ar fi dărâmat furtuna. Vântul îi înghiţea jumătate din cuvinte. CAPITOLUL XXIV Noaptea fu foarte agitată. deşi cerul arata încâ minunat. Pe la ora şase. pasagerii englezi organizară o subscripţie pentru răniţii de pe bord. un pachebot al companiei Cunard. — Ai văzut. Erau învăluiţi în ceaţa cauzată de valuri. Totuşi. dinspre babord. Vântul sufla tare.

îl luă pe umeri şi îl duse de acolo. — Asta nu e o palmă. care smulse o placă enormă de fontă ce acoperea baba din faţă. cu toate astea. Nu voia să cedeze şi nu avea să se dea înapoi! Un ofiţer şi câţiva marinari fură trimişi în partea din faţă a punţii ca să o cureţe de resturi. biciuind în plin pereţii de la tribord. Priveam acel spectacol unic. Oamenii se apropiará de capota zdrobită. fără a resimţi nici o zguduire sau vreun şoc. căpitanul Anderson înţelese. peste trei sferturi de oră. aburii se precipitară către cilindrii din spate. nici un pahar nu-şi goli conţinutul. după raportul inginerului. aspectul Atlanticului era înspăimântător. Noi eram în dreptul celui dc-al doilea catarg. Cu partea din faţă deformată. uriaşul trebuia să fugă din calea furtunii. care era atât de calm de obicei. îmi zise doctorul. Ar fi putut să întoarcă vasul şi să o şteargă din calea furtunii. apa avea o înălţime de trei picioare. demola capota masiva situată deasupra postului echipajului şi. 36 Jules Verne Vasul începea să ia serios apă. cu gura deschisă.. Marinarii se duseră la provă. evoluând ca o barcă. suspensiile se legănau în aer. Oamenii fuseseră răsturnaţi. cele câteva mii de păpuşi pe care compatriotul meu de pe strada Chapón voia să le aclimatizeze în America. încât. Nici o farfurie nu lunecă pe pământ. mai violentă decât prima. Cei mai mulţi pasageri. atât de stăpân pe situaţie. Pe la şapte şi jumătate. In sfârşit. pe jumătate înecat. Urmă o altă lovitură a talazurilor. dar el înainta hotărât... dar îşi continua drumul. îşi scutura favoriţii uzi şi se ridica. mobilele îşi reîncepură balansul. îşi schimbă direcţia spre nord şi o şterse din calea furtunii. Se vedeau mai multe resturi lăsate de apele furioase. Trebuia să fugă imediat din calea furtunii. Masa lichidă se grăbea să pătrundă prin orice gaură sau deschizătură. — Atenţie. cantitate care ar fi fost suficientă pentru a scufunda o fregată. L-am văzut alergând spre roata cea mică de pe pasarelă şi modificând poziţia cârmei. Apoi. în zona din faţă a babordului. din partea oceanului. dorinţa lui de a se lupta cu oceanul. dar. liniştiţi de nemişcarea navei. căpitanul. aproape de ora opt. Priveam prin ceaţa din care apăreau valurile ce măturau puntea. a cărui pălărie fu luată de o rafală de vânt. porţela- . se repezi la el. Vasul nu mai putea fi menţinut în situaţia aceea. îmi zise doctorul. cu mare interes. Omul nu voia să cedeze. e un pumn în bărbie. se produse şocul. deşi aceasta se afla la cincizeci de picioare deasupra nivelului mării. Până la un punct. Fuga din faţa furtunii era mai necesară ca niciodată. epuizat. îi deşiră şi îi târî ca pe nişte bucăţi de pânză. mai violentă decât prima. strigă furios: — Nava mea este dezonorată! CAPITOLUL XXV De abia virase Great-Eastern şi-şi modificase cursul. Great-Eastern primise mai mult de două mii de tone de lichid în momentele acelea. Colosul. în acele momente. un ofiţer. că ruliul dispăru. Agitaţiei îi urmă imobilitatea absolută. coborârâ în dining-room şi mâncarâ. Două bucăţi dintr-o epavă apârură pe culmea valurilor.Nu-mi puteam explica încăpăţânarea căpitanului. nenorocirea nu e departe. vasul îi ţinea piept mai departe. Lovitura ne năucise. Urmă o altă lovitura a talazurilor. Erau de la vasul nostru'? Great-Eastern tresărise la acel şoc. Dar. Invazia marii era atât de evidentă. Lupta colosului cu oceanul. Dar uitase ca puterea mării c infinită şi nu-i poate rezista nimic făcut de mână omenească! Oricât de solid ar fi fost. văzându-l pe unul dintre mateloţi zăcând fără cunoştinţa. am înţeles opinia celui care era „stăpân după Dumnezeu" pe navă.. Unul dintre ei. — E bine! făcu doctorul. Se servi apoi masa de dimineaţă. Alte resturi se zăreau pe mare. steamerul izbea valurile şi părea un om care înota printre vârtejuri. şi printre acestea. Imediat. Nava primi o lovitură formidabilă. care ajunseseră pe punte. Dintr-o dată. In culoarul de sub ei.

Talazurile erau impresionante. — Domnule. dar. drumul? — Da. s-a dovedit a fi o minciuna. Acolo. Cerul se curaţi de nori spre vest şi se lumină. Pe la ora zece. — Ce sâ-i faci? îi răspunse industriaşul parizian. Bebeluşii nu vor mai vorbi în Statele Unite ale Americii. Aş merge mereu cu vântul în faţă sau în spate. S-a răspândit şi zvonul că mai mulţi oameni au fost luaţi de valuri de pe vas. în cursul nopţii şi al dimineţii. oameni care să nu se grăbească. rezista ca un bloc masiv şi rigiditatea sa era datorată perfectei omogenităţi a construcţiei. Unul dintre pasageri.nurile se ciocniră. Aversa avu ca efect diminuarea vântului şi calmarea oceanului. Un munte de metal înaintând împotriva unuia de apă era o imagine care nu mai corespundea realităţii. ce aş face dacă Great-Eastern mi-ar aparţine? Aş face din el un transatlantic de lux. aşadar. în acest timp. N-aş avea niciodată ruliu sau tangaj. — Ne-am reluat. — E lovit râu la cap. cu zece mii de franci locul. îmi zise Pitferge. un adevărat locuitor al Atlanticului. drumul spre vest. Aş face drumul din Anglia în America într-o lună sau şase săptămâni. prezenta o perfecta siguranţă faţa de furiile oceanului. nu? adăugă el. i-a zis doctorul. steamerul îşi continua drumul cu viteză redusă. răspunse doctorul. La prânz. i-am zis. De altfel. N-ar fi la bord decât milionari. din fericire. — Nu ştiu ce s-ar fi întâmplat dacă accidentul s-ar fi produs în momentul manevrelor de întoarcere. Am urcat pe punte cu doctorul Pitferge. dar etrava tăia valurile cu siguranţă. dublei sale coci şi marginilor sale întărite. împotriva vântului şi a mării. uraganul îşi dădu ultima suflare. domnule. Puteam zice că o stâncă aştepta ca valurile să se spargă. tatăl a doi copii. — Şi bietul matelot rănit? l-am întrebat eu. pentru că valurile izbeau foarte tare nava. chiar dacă naviga doar satisfăcător. s-a putut observa cu destulă precizie locul unde ne aflam şi s-a afişat: Latitudine 41°50' nord Longitudine 61°57' vest Cursă: 193 mile. ne-a mărturisit că aşa ceva nu mai întâlnise până atunci şi nici un uragan nu mai produsese atâtea ravagii. iar Great-Eastern îşi reluă drumul spre vest pe care fusese silit să şi-l întrerupă pentru scurt timp. neputincioase. care îşi făcea prima călătorie peste mări. Trebuie repetat însă că admirabilul steamship. pe care-l străbătea pentru a patruzeci şi patra oară. oricât de mare ar fi fost puterea lui. căsătorit. agâţându-se de un tachet pentru a nu luneca pe punte. — E o idee patetica. Se simte. L-am salutat şi am pornit mai departe. spre zona din spate a vasului. 37Jules Verne Diminuarea considerabilă a drumului parcurs nu trebuia să fie atribuită decât furtunii care. de ea. Pasagerii mi-ar fi astfel întotdeauna asiguraţi împotriva râului de mare. L-am recunoscut pe omul cu păpuşile. nu trebuia opus cu orice preţ unui ocean înfuriat. un timonier ne spuse că lanţurile cârmei fuseseră smulse în timpul când nava primise cele două lovituri din partea oceanului. suflase asupra noastră. UN ORAŞ PLUTITOR 37 Se vedea că francezul acela nu era omul care să dispere. Pompele au încercat să golească apa care a intrat în vas. Dar mai e destul de lucru. Acolo vom confecţiona alţii. Ştiţi. şi mă tem pentru soarta lui. Numai că. chiar dacă se balansa cam tare. O navă nu c niciodată „dezonorata" dacă fuge din . începu să plouă torenţial. ceea ce ne obligă să căutăm adăpost sub capota marelui salon. Medicul de la bord are grijă de el. lumea dumneavoastră în miniatură a fost pusa la grea încercare. Sărmanul! E un pescar tânăr.

mi s-a părut că aud vocea lui Fabian. acesta era foarte bine informat despre tot ce făcea căpitanul Mac Elwin la bordul navei. Era descumpănit. fu din cauza căpitanului Corsican. puse în funcţiune de aburi. El îl avea în vedere de mult pe Fabian. Fără îndoială că Drake îl insultase grosolan. înainte ca mâna lui Fabian să se ridice asupra nemernicului. — Am intervenit prea târziu. ele restituiau Atlanticului ceea ce-i aparţinea. pompele continuau să extragă apa din lacul ce se formase în interiorul lui Great-Eastern. In clipa aceea. în jur şi în depărtare. l-am zărit pe Fabian.cale uraganului. Evitam 74 Jules Verne contactul cu acei aventurieri care plecau sa facă avere în America. M-am repezit spre prietenul meu. Am ascultat şi. şi cei doi duşmani de moarte ajunseseră să se provoace. Nu ne înşelasem. tumultul atinsese maximum de intensitate. Revenind spre capota marelui salon. Vântul se răcea iar. Oare o intuiţie secretă i-a dat ideea că Drake nu era singur la bord? Sau amintirea Ellenei îi revenise cu maximă intensitate datorită prezenţei acelui om? Ghicise că biata nebună era fata pe care o dorise atâţia ani? Corsican nu putea să-mi răspundă la întrebări. In orice caz. Nici societatea celor care le practică nu mă atrage. spre marea mea mirare. CAPITOLUL XXVII Chiar a doua zi. Noroc că pe mine nu mă atrâgea aşa ceva. în zori. oricât de mare şi de rezistentă ar fi. Stele apăreau şi dipăreau printre norii duşi în viteză de vânt. Consideram jocurile drept o plăcere bolnăvicioasa. Ce căuta el acolo? Se dusese după duşmanul lui? Am deschis imediat uşa. care-l opri cu un gest rapid. . când o expozie violentă de strigăte şi injurii mă făcu să mă opresc. Puternice şi rapide. era senin. aceasta era dominată de Harry Drake şi de credincioşii lui. fiindcă Fabian nu rostise un cuvânt toată noaptea. Era în picioare. căci mâna lui Fabian se ridică să lovească şi. Saloanele erau puternic luminate. CAPITOLUL XXVI în acest timp. ar fi trebuit să-l lovesc pe Drake. La bord. Pe cartea de vizită pe care duşmanul său i-o aruncase ca semn că primeşte provocarea. şi în ochii lui am surprins mai multă tristeţe decât emoţie. Dacă Fabian nu ştiuse până atunci nimic despre Drake. Cerul. aşadar. Am trecut pe lângă sala de joc. dacă nu atinse obrazul celuilalt. Un răcnet îi scăpă din piept: — Harry Drake! strigă el. ce a afectat un pachebot transatlantic. UN ORAŞ PLUTITOR 38 — Era o violenţă inutilă. i-am răspuns. în ciuda măsurilor noastre. în mijlocul mulţimii de jucători. să te abţii este periculos. a demonstrat ca un căpitan greşeşte când luptă peste măsură împotriva mării. Oricât de interesant era programul lor. am mers sâ-l caut pe căpitanul Corsican. am rămas să mă plimb pe punte. am fost surprins să văd o mulţime compacta de spectatori care aplaudau o trupă de acrobaţi. Ploaia încetase. după o clipă de linişte. curăţat de furtună. Inevitabilul se produsese. căpitane Mac Elwin. pe lângă sala respectivă. Lucrurile trebuiau sâ-şi urmeze cursul. liniştit. Era prea târziu ca sâ-i mai separi. de unde se auzeau mereu strigate şi cuvinte fără perdea. Harry Drake nu v-ar fi urmat gestul şi n-ar fi răspuns provocării. Deci tu eşti! — Eu. sa te încăpăţânezi este condamnabil. iar un exemplu recent. Când se făcu noapte. Un comandant nu trebuie să uite ca viaţa unui om e mai importanta decât satisfacerea propriului orgoliu. chiar daca simte că pe urmele sale sc află un vas al unei companii concurente. petrecuse noaptea cu Fabian. o catastrofă regretabila. L-am găsit în marele salon. Acesta era încă sub influenţa emoţiei pe care i-o provocase numele soţului iubitei sale. Corsican avea pentru Fabian o dragoste de frate. Treceam. îi răspunse. îmi spuse el. faţă în faţă cu Drake. Căpitanul Corsican mă privi. nu m-am oprit acolo. rivalul. Fabian citi un nume. totul se stingea în noaptea întunecoasa.

. în apropierea noastră. Poate că încă nu e totul pierdut. Oare îl căuta pe Fabian prin sală'? N-aş putea să o spun. — Căpitane. Paloarea lui m-a pus pe gânduri. — Desigur. îmi zise Corsican. — Da. iubirea. nu l-am văzut pe Fabian la locul său obişnuit. Acele amănunte ar fi fost. cât şi eu însumi ne-am gândit că era mai bine să respectăm durerea lui şi să nu intervenim. pozând în victimă. dar eu tremur pentru prietenul meu şi regret nespus că n-am reuşit să-l fac să evite întâlnirea asta. încerca să-şi înece remuşcârile în vin? De mai multe ori se uită spre mine. singura ei speranţă e să fie alături de Fabian pentru a reveni vreodată în lumea reală. Chiar atunci. Un lucru notabil a fost că a părăsit masa înainte de a o termina. fură afişate următoarele observaţii: Latitudine 40°33'nord Longitudine 66°2V vest Cursa: 214 mile. Căpitanul clătină din cap ca un om care nu admite că întâmplarea joacă un rol prea important în problemele omeneşti. Fabian tresări. Urmările întâlnirii sunt de temut. — Domnul meu. în timp ce Drake îl ocupa pe al său. CAPITOLUL XXVIII Nu aflasem până la prânz dacă Harry Drake îşi trimisese martorii. probabil. — Cunoaşteţi vreun mijloc de a împiedica înfruntarea? — Nu. apoi veni spre noi. mi-aş fi dat chiar şi viaţa.. Rătăcea fără un scop anume şi căuta să ne evite. împins de gânduri urâte. înainte de căsătorie. Mizerabilul mi s-a pârut îngrijorat.— Aveţi dreptate.. Aş fi sacrificat orice să lupt eu în locul lui.. Poate că Ellen. Căpitanul Mac Elwin nu se sperie de nici un pericol. întâlnirea dintre Fabian şi Drake părea inevitabilă. dar nu îndrăzni să mă fixeze din priviri. un duelist foarte bun. Dar. L-am văzut doar o clipă. L-am urmat. se va produce o prăpastie de netrecut între Ellen şi iubitul ei. aşteptând răspunsul pe care nu îndrăzneam să i-l dăm. înnebunind. Ea era. Prietenia nu e întotdeauna bine venită. fără îndoială. dacă duelul acesta trebuie să aibă loc. i-am zis. am aflat că a ucis în modul acesta trei sau patru oameni. Nu mă vedea. Fabian urcă pe punte. decât ca Harry Drake să piară! Dreptatea e de partea noastră. dragostea ei pentru căpitan. nu? Biata Ellen! 76 Jules Verne Nu era încâ sigur de crudul adevăr şi plecă mai departe. mi se pare că nu se va desfăşura decât în America şi n-ar fi exclus ca până atunci să intervină ceva care să modifice situaţia. Banditul îl cunoaşte bine pe Fabian. în ciuda a ceea ce poate să se întâmple. în starea în care este. Deodată. recunoscu căpitanul. oricât de ticălos ar fi. vrea să se răzbune. n-am primit încă vizita celor pe care Drake şi i-a ales ca martori. De data asta însă se căutase aşa ceva. în timpul prânzului. . gâsindu-se lângă Fabian. Rana ce se cicatrizase în sufletul său se deschisese iar. Doar Dumnezeu ştie că. Dacă Fabian îl ucide pe omul acesta. nu pentru duel mă tem eu. îi ştie trecutul. Curând va pătrunde în apele americane. Aşa că. i-a spus toate secretele. limba de nisip care forma intrarea în punga portului New-York. întârzierea lui ne dădea vreo speranţă? Ştiam că saxonii privesc altfel duelul şi că acesta dispăruse dintre obiceiurile lor. Great-Eastern se afla la 348 de mile de Sandy-Hook. dacă soţul lui Ellen ar fi dorit o confruntare cât mai rapida. dar el s-a dus în cabina lui şi s-a încuiat înăuntru. M-am ridicat pentru a-l urmări. atât căpitanul Corsican. La douăsprezece şi jumătate. nu putem dori pentru Ellen şi Fabian altceva. Sau poate i-a mărturisit chiar ea. — Adevărat. strângându-i mâna. rezolvate până atunci. Banditul ăsta e. — Ea era nebuna? zise el. am murmurat eu.

pachebot de trei mii două sute de tone şi 1300 cai putere. — Calculul e simplu. Trebuia să fie City of Paris. Soarele strălucea cu putere de când răsărise. a liniei Inman. dar se înşelă. Un text religios. Pe la cinci. fu foarte frumoasă. în ciuda eforturilor pe care le depunea doctorul. Pe la şase. Drumul nu s-a terminat încă! — Sărmanul! A murit tocmai când suntem aşa de aproape de coasta americană. aplecaţi peste balustradă. care se salută când au ocazia. şi cred că niciodată viteza lui nu fusese atât de mare. puturăm citi numele pachebotului. cam două miliarde de secunde. mi-a dat ştiri proaste despre matelotul rănit. Veni în întâmpinarea mea. se ivi o altă navă la orizont. Pe la patru. dură până la nouă seara. Pentru sfârşitul lui vor răspunde medicii. A murit în cursul nopţii. Ziua se termina. CAPITOLUL XXIX Ziua următoare. de la Steam-National Company. Steamerul acesta aparţinea companiei transatlantice şi transporta pasagerii pe ruta Havre-New York. pe care l-am întâlnit acolo. el vorbea. îmi zise el. fiindcă Great-Eastern naviga rapid pe acele ape liniştite. Pe la prânz.Am urcat pe punte. întâlnirea între nave UN ORAŞ PLUTITOR 40 constituie o mare atracţie pentru cei de la bord. oaspeţi ai Atlanticului. Pericolul comun pe care îl înfrunta reprezintă. şi eu. fu semnalată o nava la babord. la rândul meu. . Era Saxonia. eu ascultam. Şaizeci de ani înseamnă. Am înţeles că ne aflam pe un drum foarte frecventat şi că pământul nu putea să fie prea departe. Dacă Anderson dorea să intre în portul New-York fără avarii. principala legătură între oameni care nu se cunosc. cerul senin. fără îndoială. de cînd am plecat din Liverpool. Trebuie să ne retragem din calea celor care ne urmează. Pe punte l-am întâlnit pe doctorul Pitferge care se scălda în lumină. Starea sa era foarte gravă. luni 8 aprilie. lucrătorii trebuiau să se grăbească. Philadelphia. continuă Dean Pitferge. se făcu noapte. Ne plimbam. supravegheau maşinile. în acest timp vor pieri două miliarde de indivizi care îşi jenau succesorii. numai că ei nu se tem de nimeni. 40 Jules Verne voi pleca atunci când voi deveni supărător pentru urmaşul meu. întâlnirăm cea de-a treia navă. Aşadar. Ce se va întâmpla cu soţia şi cu copiii lui? — Ce putem face'? îmi zise doctorul. Doctorul mai continuă o vreme această teză. Puntea acelui vas era plină de pasageri care ne salutau zgomotos. şi observam dulgherii care reparau stricăciunile cauzate de furtună. Iată că ne părăseşte cel de-al cincilea nefericit. Marea era admirabila. citit de către căpitanul Anderson în salonul cel mare şi completat cu cântece. prea îndepărtată însă pentru a-i afla naţionalitatea. daca voi trăi şaizeci de ani? — Nu m-am gândit la aşa ceva. Nu aveam ce să discut asupra subiectului şi l-am lăsat să vorbească. unul dintre cele mai bune steamere ale Companiei Inman. fără ca eu sau căpitanul Corsican să primim vizita martorilor lui Drake. în cifre rotunde. Luna apăru printre razele soarelui muribund. Apropiindu-se. Asta e marea lege în faţa căreia ne supunem toţi. Secundul îmi zise că era City of Paris. ofiţerii au stabilit poziţia şi au ajuns la concluzia că pământul trebuia să fie semnalat în curând. Doctorul Pitferge. Am înţeles bucuria celor doi logodnici care. Ştiţi câţi oameni vor pieri în cursul existenţei mele. doctore. Cum mai doream să-l ating! A urmat Europa. de trei mii de tone. Problema e să devin astfel cât mai târziu. Pe la şapte şi jumătate. Părerea mea e că murim pentru că ocupăm un loc la care are dreptul altul. utilizată pentru transportul imigranţilor de la Liverpool la New-York. — A murit bietul nostru rănit.

. Amândoi au motive să se înfrunte şi poate că şi fără motive tot ar fi ajuns la această situaţie. descumpănit de tonul lui Corsican. CAPITOLUL XXX Nu mai era posibil să îndreptăm lucrurile. v-a desemnat drept UN ORAŞ PLUTITOR 41 reprezentanţii săi în această treabă. Avea să-mi dea noutăţi. De fapt. Sau Drake avea vreun interes ascuns pentru a se debarasa de Fabian. îi tăie el vorba. Cred că ne vom înţelege ca nişte oameni bine crescuţi. N-am răspuns şi l-am lăsat să bată mai departe câmpii. — Cine sunt martorii lui Drake? — Unul este doctorul Trent. Vă întreabă dacă puteţi să fiţi alături de el în problema aceasta. căpitane. Doctorul Trent luă cuvântul. Mai bine zis. pe platoul din spate al navei. — Da. —-Tot. — Dacă ţineţi. căpitanul Mac Elwin. domnule doctor. la ora şase. căpitanul Corsican se apropie de mine. — Fabian i-a primit pe martorii lui Drake. care îşi muşca mustaţa nerăbdător. — Să n-o mai lungim. ne-a trimis la dumneavoastră ca să tratăm o problemă delicată. dacă Fabian nu-l cunoştea pe Drake. un fleac. înainte ca el să pună piciorul pe continentul american şi să bănuiască prezenţa Ellenei la bord? — Nu contează asta. Toată pălăvrăgeala aceea începuse să-l plictisească pe căpitanul Corsican. zise căpitanul Corsican. Aşadar. salut la care căpitanul Corsican abia răspunse. la care ne-am prezentat iniţial. Zicând acestea. — Perfect. — Domnilor. Prietenul dumneavoastră e cel ofensat. un gentleman ale cărui merite şi maniere au fost apreciate de toată lumea. Mă roagă să-i fiu martor. — Domnilor.în timp ce mă plimbam după masa de prânz.. De ce atâta grabă? De ce Harry Drake nu aştepta să debarcăm mai întâi? Poate pentru că nava aceea. la bord. ne zise el. cei doi martori ai lui Drake se îndreptară spre noi. aici.. închiriată de o companie franceză.. Trebuie ca totul să se termine odată. prietenul nostru Drake. — Harry Drake alege sabia. dupâ ce ne salută cu importanţă. îmi zise el. — Când trebuie să vă întâlniţi? — îi aştept aici. căpitanul Corsican mă apucă de braţ şi-i întoarse spatele doctorului Trent. un farsor. Unde va avea loc confruntarea? La New-York? — Nu. — Bine. nu se discută ce vină îi revine căpitanului Mac Elwin sau lui Harry Drake. reluă el. Ne mai despărţeau doar câteva ore de momentul în care cei doi adversari urmau să se întâlnească. — Spuneţi-mi.. Lucrurile sunt simple. Numele de Mac Elwin îi provoacă insomnii şi vrea sâ-l îngroape o dată cu omul care îl poartă. de la ce a pornit cearta dintre ei? — De la o discuţie din timpul jocului.. care va fi pustiu atunci. orice speranţa de a împiedica duelul s-a spulberat? — Da. rezolvând toate aspectele delicate ale misiunii noastre. în curând. . — Şi celalalt? — Un yankeu pe care nu-l cunosc. Are dreptul sâ-şi aleagă armele. Altceva? — Căpitanul Mac Elwin acceptă? întrebă doctorul. îi părea un teren mai propice pentru întâlnirea care trebuia să se încheie cu un omor. Când? Mâine dimineaţă? — In seara asta. Am înţeles acest lucru după figura lui preocupata. ticălosul îl ştia foarte bine. pe un ton solemn.

în mijlocul unei linişti adânci. O clipă se menţinu la suprafaţa. până atunci frumoasă. şi cadavrul fu depus pe un altar. Pe la ora două. citi cu o voce gravă. mateloţii. apăru un grup de marinari din direcţia infirmeriei. apoi dispăru în mijlocul unui cerc de spumă. Urma să aibă loc trista ceremonie. ambarcaţiunile suspendate pe portmantouri. Nori negri se ridicau dinspre sud. la un semn. Ajuns în spatele roţii mari de la tribord. Trupul matelotului. Toate binoclurile se concentrară asupra primei mostre din continentul american. De altfel. spre deşertul lor inaccesibil. îşi scoase pălăria şi. L-am întrebat pe timonier ce semnifica. cum li se zice. tamburele.. Canadienii. că furtuna va izbucni peste câteva ceasuri. anexa New-Yorkului. începu să sune clopotul de pe pasarelă. începea să se schimbe. Norii groşi se apropiau de zenit. O căldură sufocanta penetra peste tot.. tot orizontul era acoperit. La chemarea clopotului. cerul se înnoura tot mai mult. avansau încet în mijlocul mulţimii care se dădea la o parte din faţa lor. Uitaţi-vă la aburii care se maschează în înălţimile cerului. cortegiul se opri. Pasarelele. barometrul a scăzut subit la şapte sute douăzeci şi unu de milimetri. Linia dunelor ce se ridicau era Long-Island. cusut într-o bucată de pânză şi fixat pe o targa. privind mai departe. toate se umplură de spectatori. Observaţi norii negri care se ridică. Par animale din alte ere geologice. Sudiştii priveau cu necaz spre ţinuturile din Nord. ca nişte oameni care nu aveau decât un pas de făcut pentru a deveni cetăţeni ai Uniunii. Cei care-l purtau pe sărmanul marinar. Observaţi norii cirus. era dus de patru oameni. De picioarele mortului se legase o ghiulea. care se vor devora între ele. în acest timp. Era locul de relaxare preferat de new-yorkezi. era gâlbui şi abia se zarea. în acea clipă. Cât despre tinerii logodnici. Yankeii îşi salutau patria-mamâ. Va urma curând o condensare rapida şi. cu care începe coasta americană de la Montauk şi continuă până la Brooklyn. chiar aţi face bine. Mormonii abia examinau malurile. — Vă repet. aceste „cozi de pisica". vor începe descărcările electrice. bastingajele. — Spuneţi-mi. pasagerii se adunară la tribord. Căpitanul avea în mână o carte de rugăciuni. UN ORAŞ PLUTITOR 42 Fiecare dintre pasageri salută cu mâna pământul atât de dorit. Vremea. Matelotul era acoperit cu drapelul britanic. un mare banc de nisip acoperit de vegetaţie. mecanicii care nu erau de serviciu se aliniară pe punte. se afla căpitanul Anderson şi ofiţerii cei mai importanţi. continua Dean Pitferge. pluti. în faţa mulţimii de spectatori căţăraţi pe un tambur. iar vân- .8o Jules Verne — Pot să-l rog pe doctorul Pitferge sa asiste la duel în calitate de medic? — Da. după o călătorie îndelungată şi presărată cu incidente penibile. continentul acela reprezenta pentru ei pământul promis. timp de câteva minute. urmaţi de tovarăşii dispărutului. Numeroase goelete stăteau aliniate lângă insula aceea acoperită de viile şi de casele de vacanţă. de parcă ne găseam în luna iulie. trupul fu ridicat şi lunecă până în mare. Ofiţerii. — Vom avea o puternică furtună chiar azi. Corsican se desparţi de mine pentru a i se alătura lui Fabian. anunţat chiar în clipa când marea înghiţea trupul matelotului. — Mărturisesc că orizontul este ameninţător. în funcţie de regretele sau de speranţele sale. şi fiecare o vedea diferit. — Vreţi să vă spun ceva care o să vă mire? îmi zise doctorul Pitferge. Spre sud. prin urmare. în clipa aceea se auzi vocea matelotului: — Pământ! CAPITOLUL XXXI Pământul. Mi-a spus că se anunţa „îngroparea" matelotului care murise în cursul nopţii. Lacul Sărat şi Oraşul Sfinţilor. Apoi. Presiunea aerului scăzuse.

pe Marea Mânecii. Fabian era încă închis în cabina lui. Nu mai era nici îndoială. Pilotul urma să ajungă la bord peste cincisprezece sau şaisprezece minute. şi a făcut pagube mari. dacă aş avea vreun anuar statistic la dispoziţie. în Connecticut. un ţăran care suferea de un astm sufocant incurabil a fost trăsnit pe câmp şi s-a vindecat complet.turile care domină sunt cele dinspre sud-vest. domnule. venea pilotul. m-aţi convins. — în fine. doctorul era în stare să facă pilule din fulgere. e medicul meu. nici despre medicina! CAPITOLUL XXXII M-am despărţit apoi de Dean Pitferge. căpitanul Mac Elwin îşi lua unele măsuri în caz de nenorocire. — Pentru că nu l-aţi văzut la lucru. se semnala o mică goeletă la tribord. în 1837. Am rămas pe punte. bărcile de pescari au fost trăsnite. în aşteptarea furtunii care se anunţa. iar Corsican stătea cu el. i-am răspuns. lângă Londra. în clipele acelea. ca un om care nu vrea să se predea. Se numea Fire-Island. 82 Jules Verne — Adică? — Cum mă vedeţi. ori în decembrie. în 1837. am fost trăsnit chiar în patul meu. în Norvegia. Iernile dulci sunt frecvent marcate de asemenea fenomene. Dar când s-a auzit de furtună cu descărcări electrice în această perioadă a anului şi încă la aceasta latitudine? — Am citit mai multe anuare. în mijlocul ei se ridica un far ce lumina în depărtări. — Pe zece dolari că pilotul e căsătorit! — Pe douăzeci că e văduv. pasagerii invadaseră punţile şi pasarelele. mă refer la tratamentul cu electricitate. în cel de-al doilea. îmi vine în minte un exemplu. — Ce contează? Eu n-am încredere deloc într-un asemenea medic şi nu l-aş chema niciodată să mă consulte. care se îndrepta spre steamship. — Pe treizeci de dolari că poartă mustaţa. doctore. Anul trecut. şi aşa m-am vindecat de o paralizie a braţului drept. Fără îndoiala. 43 Jules Verne Pe la patru şi şaisprezece minute. După cum vorbea. aţi fi auzit tunetul în februarie. E un tratament puţin costisitor. Toate privirile se îndreptară spre coasta care rămăsese cam la şase mile spre nord. V-aş putea aduce mai multe exemple. am ajuns în dreptul unei limbi de pământ lângă LongIsland. Toată atenţia se concentra asupra celor şapte sau opt persoane pe care soarta urma sâ-i desemneze să facă de cart în timpul nopţii. Dacă aţi fi trăit în 1712 sau măcar în 1824. pe 13 iulie 1867. Doream sâ-l văd pe Fabian. Mai mult chiar. dar m-am gândit că era mai bine să nu-l tulbur. Scumpul meu domn. îmi trecu prin minte că avea o soră la New-York şi m-am cutremurat la gândul că îi puteam anunţa sfârşitul fratelui ei. Se aştepta momentul când sosirea pilotului va rezolva pariul important care se pusese în legătură cu acest lucru. Pe la ora patru. doctore. frate pe care-l aştepta de atâta vreme. nici despre vreme. care până atunci nu putuse fi tratată de doctori! — Glumiţi? — Deloc. există numeroase alte cazuri care dovedesc ca fulgerele pot ţine locul celor mai buni doctori şi că intervenţiile lor fac minuni în situaţii disperate. — Observaţiile dumneavoastră pot fi juste. — Degeaba râdeţi ca un neştiutor! Nu cunoaşteţi nimic. — Pe cincizeci ca are favoriţi roşcaţi! — Pe şaizeci că are un neg pe nas! . la Kiew. trăsnetul a căzut la Drammen. Pariurile se înteţiră. care aduc furtuna în timpul iernii. în primul caz. Sper că nu vă sperie trăsnetul! — Pe mine? Trăsnetul îmi e prieten.

apăru pe UN ORAŞ PLUTITOR 44 punte şi. pentru a rezista mării. Comandantul îi strânse mâna. Era legătura politică şi civică renăscută dintre Great-Eastern şi cele doua continente. Emoţionat. Când goeleta ajunse la două lungimi de cablu de Great-Eastern. O scară din frânghie fu aruncată pe flancul colosului. Ne . cu pânzele în vânt. la Corsican veni un marinar. pilotul conducea evoluţia navei prin trecâtoarea îngustă. Erau ultimele ştiri din Europa şi din America. cu un zgomot ce putea fi comparat cu tunetul. Cu ele s-ar fi putut face înconjurul lumii. goeleta. Din înaltul tamburului de la tribord. Căpitanul Anderson dădu ordin ca vasul să se oprească şi. un om scund. Nu avea neg. Patru mateloţi vâsliră către steam-ship. nava se imobiliza. un pantalon negru.— Pariez o sută de dolari că va urca pe punte cu piciorul drept! — Fumează. — Are pipă! — Nu! Ţigară! — Nu! Da! Nu! în acest timp. pentru o clipă. Curând. Dar refluxul începuse deja. momentul exact când ajunsese la bord era ora patru. când i se înmâna câştigul. Sărise pe punte cu amândouă picioarele în acelaşi timp. o mică barcă fu lansată la apă. Avea mustăţi blonde. CAPITOLUL XXXIII Furtuna era gata să înceapă. la ordinul pilotului. încă o zi pierdută! Pe la cinci fără un sfert. căpitanul Corsican îi strânse mâna. devenise stăpânul vasului Grent-Eastern. o redingotă maro şi o umbrela. Roţile nu făceau mai mult de trei sau patru turc pe minut. Lupta dintre elemente se pregătea. ancorele fură coborâte pe fundul apei. în fine. care nici nu se aşteptase la aşa ceva. treizeci şi şase de minute. Great-Eastern redevenise o insulă. care nu mai poate să vă mulţumească. Câştigătorul pariurilor obţinea nouăzeci şi şase de dolari. care îl salută şi-i vorbi bârbăteşte: — Domnule. îl întâmpinară strigătele de bucurie ale câştigătorilor şi exclamaţiile celor care pierduseră. După ce sărise pe punte. Natura dorea să justifice presimţirea doctorului Pitferge. Lanţurile ieşiră prin nările lor din etravâ. se apropia cu repeziciune de steam-ship. Se stabiliră următoarele: Pilotul era căsătorit. care purta o şapcă din pânza lucioasa. acele ambarcaţiuni pentru pilotare cântăreau între cincizeci şi şaizeci de tone. pentru prima oară în decurs de paisprezece zile. fără a mai adăuga nimic. Eram forţaţi să stăm în mijlocul mării până a doua zi. se întindea deasupra noastră. camarazii mei m-au trimis la dumneavoastră să vă spun că sunteţi un om pe cinste. îl ruga pe căpitanul Anderson sa păstreze banii pentru văduva tânărului matelot ucis în accident. şi linia care taie deschiderea golfului Hudson nu mai putea fi trecută de către Great-Eastern. Chiar am crezut. Pe prăjina de lângă cârmă flutura pavilionul britanic. Pilotul. bine construite. Căpitanul Anderson dăduse toate ordinele necesare pentru ancorare. aproape de locul unde acosta coaja de nucă a pilotului. I se distingeau bine formele elegante care-i dădeau aspectul unui yaht de distracţie. Steamship-\x\ îşi încetinea viteza. O pânză subţire de nori. Vă mulţumesc toţi în numele bietului Wilson. Acesta prinse scara. Prin supapele întredeschise ieşeau vârtejuri de vapori albi. de culoare uniformă. Un om se urcă în bârcuţa goeletei. încântătoare şi solide. răsuna pentru ultima oară trompeta stewardului. ca începea furtuna. cu foarte marc curiozitate. urcă pe ea cu agilitate şi sări pe punte. şi caravelele lui Magellan nu le depăşeau prin nimic. în clipa aceea. Atmosfera era închisă. Acesta era căpitanul Corsican. După ce ghearele muşcară nisipul. urcase pe pasarela şi aruncase o legătură de ziare asupra căreia se repeziră mai mulţi pasageri. O clipă mai târziu. îi zise. roţile şi elicea se înfrânară.

Drake nu spuse nici un cuvânt. ofiţerii serveau masa la cantina proprie. eschivele erau aproape imposibil de executat. O zgârietura se putea observa pe garda săbiei lui Fabian. La cinci şi zece minute. cerându-i săbiile. Cerul se întunecase. care luă imediat poziţia de gardă. . — Aşa e just. Se mulţumi să-mi întindă mâna. Câteva fulgere îndepărtate străpungeau pânza norilor. Dinţii i se zăreau sub buza uşor ridicata. Fabian. mai puţin emoţionat decât martorii săi. Cel care ar fi căzut ar fi avut şanse foarte mici să mai scape. executate de luptători. Nu-l mai văzusem pe Fabian de la scena din sala de joc. căpitanul Corsican şi cu mine am pornii într-acolo. Acesta le scoase la iveală imediat. martor al lui Drake. Atmosfera părea plină de electricitate. Săbiile se întretâiară. domnilor. iar privirile sale o căutau peste tot pe Ellen. Nici un pasager nu a lipsit la acest apel. aproape indiferent. Ora înfruntării fusese bine aleasă. îmi amintesc tot. La fel şi locul acesteia. la locul de întâlnire. ţintuit de fundul mării prin ancorele sale. cei patru martori şi doctorul. Nori grei se rostogoleau la orizont. îi atinse mâna şi îi dădu sabia. într-un zgomot asurzitor. Căpitanul Mac Elwin era rece. Nici unul dintre adversari nu fusese atins. — Nu. Dimpotrivă. totuşi. — Harry Drake n-a sosit încâ? mă întreba căpitanul Corsican. în spaţiul acela strâmt. în timpul acestor pregătiri. mateloţii erau la posturile lor. Erau săbii de luptă. înfruntarea nu-l preocupa. care stătea imobil. Harry Drake îşi aruncase pălăria. le îndoi. Venise acolo ca să ucidă şi asta dorea să facă din tot sufletul. 45 Jules Verne Şi. Drake îşi ştergea fruntea plină de sudoare. încât săbiile păreau adevărate paratrăsnete în mijlocul norilor furtunoşi. Ne salutară şi le înapoiarăm salutul. stăpân pe sine. săbiile coborârâ. fără a rosti vreun cuvânt. Se părea că pregătirile nu-l interesau. Pasagerii coborâseră în dining-room. Corsican le luă. Tunetele bubuiau în serie. Atunci am văzut că era stângaci. Apoi se plasă în faţa lui Harry Drake. Fabian privi fierul scânteietor şi reveni la realitate. UN ORAŞ PLUTITOR 45 Luă hotărât sabia. doctorul şi cu mine am fost găsiţi de Fabian şi de căpitanul Corsican. Un sfert de oră mai târziu. dar foarte liniştit.chema la cina de rămas bun. Acesta era un avantaj incontestabil pentru el. le măsură şi îl lăsă pe yankeu sâ-şi aleagă arma. Electricitatea se descărca prin şerpii de foc cu o asemenea intensitate. Pe punte nu se afla nimeni. Căpitanul Corsican se adresă yankeului. căci era obişnuit să lupte cu dreptacii. ale căror mânere protejează în întregime mâinile care le ţin. saloanele erau pline de meseni şi puntea devenise pustie. După o primă confruntare care dură câteva minute. Fabian nu se clintise de la locul său. murmură el. — Sa mergem în spate. şapte persoane îşi lăsaseră locurile neocupate. îl privi plin de ură pe Fabian. Gândul îi era în alta parte. câteva un-doi-uri rapide. am înţeles că Fabian şi Drake erau foarte buni. — începeţi. Căpitanul Corsican se apropie de el. întreaga sa fizionomie arăta semnele unei uri violente. Harry Drake îl privea cu ochii injectaţi. câteva degajări şi riposte. îmi păru trist. Furtuna se declanşa cu toată furia. încă de la primele ciocniri ale lamelor. îşi deschisese cămaşa la câţiva nasturi şi îşi suflecase mânecile. Era vorba de cei doi adversari care îşi riscau vieţile în duel. le zise căpitanul Corsican. îşi scosese haina. Acesta nici nu-l văzu. Era adâncit într-o contemplare profundă şi părea că nu se gândea la rolul pe care-l juca în drama aceea. Harry Drake şi cei doi martori ai săi sosiră la cinci şi douăzeci de minute. Nu se zărea nici măcar un timonier în zona din spate a lui Great-Eastern.

nu mai mişca. Acel contact uşor a fost suficient pentru a rupe echilibrul. un mic vas cu aburi care aducea comisia sanitară a New-Yorkului.. Deodată. Am trecut apoi Light-Boat. acea limbă de nisip care se .. Dar el se ferise de acea lovitură joasă şi para. Se apropia cu mare rapiditate şi îmi permise să îmi fac o imagine despre acele mici tendere americane construite după acelaşi model. Cu mari eforturi. Trupul lui Drake căzu asemenea unei mase inerte. rămăsese în aceeaşi poziţie. ridicându-se pe vârfuri ca un tigru. Punctul de la Sandy-Hook. se apropie de Harry Drake. Deodată. dar faţa îi era neagră! Nenorocitul fusese trăsnit. — Dumneata! strigă Harry Drake către Ellen. acea mărinimie nu era pe gustul meu. cu braţele deschise. go Jules Verne Pe la unsprezece şi jumătate.. Privirea lui avea o strălucire neobişnuită. îi puse mâna pe umăr. douăzeci de asemenea vase ne înconjurară mai târziu. Am privit în jur. nu mai mişca. Fabian. sabia sa de fier atrăgând fulgerul! Ellen îl părăsi pe Fabian. în timp ce noi dădeam înapoi înspăimântaţi. la rândul său. S-ar fi zis că era spada arhanghelului Mihail în mâinile unui demon. pentru a-l împiedica pe Drake să-şi ucidă partenerul de duel. Fabian şi Harry îşi reluarâ poziţiile de apărare. râmase nemişcat. linie luminoasă plutitoare care marchează intrarea în Hudson. Căpitanul Corsican era gata să se arunce între ei. uimit.. De altfel. cu privirea plină de milă. Ellen se apropia de luptători. Am crezut că Fabian a fost atins în piept. Un fulger orbitor. Fabian. marţi 9 aprilie. sabia lui Fabian lunecă la pământ. Acesta se ridică. 46 Jules Verne Nimic nu-l putea opri sâ-l răpună pe adversarul său dezarmat. Marea se anima. Ellen îl strângea în braţe pe Fabian. cu mâinile întinse în faţă. Era cert însă că aveam în faţa ochilor un cadavru. Am fost aruncat într-o parte şi am simţit că mă sufoc. fârâ nici un motiv aparent. Furtuna se terminase în cursul nopţii. — Apâraţi-vă! urlă Drake. CAPITOLUL XXXIV în ziua următoare. Mărturisesc. Dumneata aici! Sabia lui se ridică tremurătoare. Aşteptă lâsându-şi adversarul sâ-şi revină. Ellen se aplecă asupra cadavrului. Fabian putea profita pentru a riposta. M-am ridicat. Harry Drake. aşa cum afirmase Dean Pitferge. cum susţinu mai târziu medicul de la bord? Nu ştiu nici azi. gata să se repeadă asupra victimei sale. Mizerabilul murise. sau i se rupsese un vas de sânge. GreatEastern ridica ancora şi se pregătea să intre în Hudson. cu braţele deschise. apucându-mâ de braţ. Palidă ca o moartă. o lumină violenta acoperi întreaga parte din spate a vasului în clipa aceea. Fusese atins mortal fără ca noi să ne dăm seama? Inima îmi bătu să-mi spargă pieptul. Fulgerul şi tunetul au izbucnit deodată. Harry Drake nu trebuia menajat. fascinat de aceea apariţie. Dar acesta. în timp ce fulgerele deşirau norii de deasupra noastră. — Trăsnit! murmură doctorul. căpitanul Corsican făcu semn să înceapă cea de-a doua repriză. Drake fanda.După cele câteva clipe de odihna.. Căzusem într-un genunchi. apropiindu-se cu o trecere circulară. izbind sec lama lui Harry. Trăsnit! Nu credeţi nici acum în intervenţia Cerului? Fusese Harry Drake trăsnit. dar nu o făcu. pe la unsprezece dimineaţa.. am reuşit să-mi revin. după o degajare în trei lovituri. Pilotul manevra cu mare siguranţă. Un miros de sulf se ridica din jurul nostru. pietrificat. Ultimii nori dispăreau la linia orizontului. cu vârful ei de foc. veni Sânte. fascinat de acea apariţie. M-am întors. O flotilă de goelete se deplasa de-a lungul coastei.

— Să ne vedem cu bine! îmi mai strigă el. nu m-ar deranja să o revăd. ne instalam în două camere din Fifth Avenue Hotel.. începu debarcarea tuturor celor care mă însoţiseră în cursul traversării. — Aşadar. — Vă rămân îndatorat. aşa numiţii „turişti-expres". venind de pe Broadway. Cât despre căpitanul Corsican. In clipa aceea. devotamentul şi dragostea vor reuşi să aducă la normal sufletul acela rătăcit din cauza durerii. UN ORAŞ PLUTITOR 47 — Ellen. O oră mai târziu. Atunci apărură Fabian şi căpitanul Corsican. fiindcă Great-Eastern va rămâne o sută nouăzeci şi două de ore la New-York şi pentru că mă voi întoarce în ţară tot cu el. — Bateţi palma! i-am spus. vor fi suficiente pentru a vedea New-Yorkul. zise Dean Pitferge. ce aveţi de gând să faceţi? — Pe legea mea. — Ei. mergeţi Ia Niagara? Pe legea mea. şi un grup de spectatori ne adresa urale. pe care era cât pe ce să le rupă la plecare. îmi zise el. După un sfert de oră. — într-adevăr? Dar elicea? — Şase sute opt mii o sută treizeci de ture. pe care aveam să nu-i mai revăd niciodată: californieni. sudişti. valea Mohawk. se va vindeca! Pentru câteva clipe şi-a revenit! Ah! Dumnezeu este drept şi îi va reda mintea în întregime! Vorbind astfel. sora căpitanului Mac Elwin. mormoni. îi povestisem căpitanului Anderson despre incidentele duelului ce avusese loc la bordul navei sale. şi dacă sunt întrebuinţate cu folos. uriaşele forturi ale golfului. Dupâ ce am ajuns în mijlocul unei flote pescăreşti. Hudsonul. după ce luă loc pe tenderul pe care se aflau Fabian şi Ellen. fu depăşită ceva mai târziu. I-am privit cum se îndepărtau spre punctul vamal. Medicii îşi făcură rapoartele. sub îngrijirea doamnei Red. ra-am simţit prins de braţ. şi se dădură ordine ca rămăşiţele sale să fie îngropate în America. ştiţi câte ture au făcut roţile în cursul traversării? — Nu. am să petrec acest timp în America. şi era 9. domnule! Şi statisticianul Cokburn se despărţi de mine.termină cu un far. îşi luă rămas bun de la mine fără nici o ceremonie. ne îmbarcam pe tender. Great-Eastern arunca ancorele în Hudson. Era doctorul Dean Pitferge.. Nu aveam o asemenea pretenţie. lacul Erie. Niagara şi tot ţinutul acesta cântat de Cooper. Fabian îmi strânse mâna cu recunoştinţă. după ce am pătruns între cheiurile New-Yorkului. fără a-şi lua măcar rămas bun. ora trei. CAPITOLUL XXXV Aveam să petrec opt zile în America! Great-Eastern urma să plece pe 16 aprilie. venită în întâmpinarea fratelui ei. îi aşteptam pe Fabian şi pe Corsican. se apropie de mine şi îmi zise: — Domnule. Nici măcar pe aceea de a vizita New-Yorkul în întregime sau . Statisticianul Cokburn. doctore. şi după trei ore. apoi marele oraş ce se întinde între Hudson şi Râul de Est. pentru care acest timp ar fi fost suficient ca să viziteze întreaga Americă. care nu-mi vorbise tot drumul. Era un ghid pregătit şi găsit pe neaşteptate. Justiţia nu avea ce sa cerceteze în ceea ce priveşte moartea lui Harry Drake. Văzând-o pe Ellen între Fabian şi sora lui. am zărit înălţimile acoperite de verdeaţă de la New-Jersey. nu mă îndoiam că îngrijirea. iar acestea agâţară cablurile telefonice subacvatice. m-a întrebat el. — O suta de mii şapte sute douăzeci şi trei. Opt zile! Există turişti bolnavi. tineri căsătoriţi. când am pus piciorul pe pământul Statelor Unite. precum Lyonul între Ron şi Saone. înseamnă opt zile. Doctorul mă amuza. se gândea cu bucurie la viitor.

în loc să ajungem seara. autobuze. UN ORAŞ PLUTITOR 48 CAPITOLUL XXXVI Saint-John şi fratele lui geamăn. fiind numite bulevarde când sunt longitudinale şi străzi când sunt transversale. nu circula decât în cursul nopţii. ale cărui case şi străzi fuseseră mutate pe o colină pe care Albany se desfăşura ca un amfiteatru. Saint-John. Am făcut o vizită sorei lui Fabian. Acceptam totul cu ochii închişi. un adevărat Great-Eastern al râului. — Luam trenul spre Hudson? — Nu. trenul deja plecase. adevărate braţe de mare înţesate de corăbii şi vapoare ce fac legătura cu Brooklyn. S-ar fi zis ca era un cartier al marelui New-York. Nu e prea variat. m-am dus în cabina mea să mă odihnesc. New-Yorkul este o limbă de pământ. Va trebui să ne modificăm programul. N-am avut însă o seară liniştita. şi aproape pustiu în partea de sus. taxiuri. Dean-Richmond. Seara vom lua trenul şi vom cina la Niagara-Falls. Trebuia sa nc întâlnim la hotel.tren. o carte despre obiceiurile şi caracterul americanilor. în jurul acesteia se găsesc Hudson şi Râul de Est. trăsuri. la sfatul medicilor. după un examen ultrarapid. Mi-ar fi plăcut tare mult să vad ziua locurile sălbatice pe unde trecem. în cursul actului patru. Pe la ora două. Am vizitat acel oraş curios. Farmecul acesteia putea să o vindece dc boala ce o stăpânea. După ce am servit cina la Fifth Avenuc Hotel. Peste tot domneau confortul şi luxul. Navigaţia fu reluată abia pe la patru dimineaţa. E aproape impracticabil în partea de jos. — Treburile se complică. mi-a zis el. Din păcate. un vast spaţiu comercial. bineînţeles. Se juca o picsâ cu marc succes la public. într-adevăr. urma să facem o escală la Teatrul Bănuim. pe la şapte. de aceea Fabian nu mai pierduse nici o clipă şi plecase la drum cu iubita sa. Acolo am aflat că. unde mulţimea curge fără încetare. L-am găsit pe doctor la bar. Vaporul se oprise. care era centrul legislativ al statului New-York. am fost trezit de un şoc. Pe acel bulevard ne-am plimbat întreaga scară. Din cauza întârzierii nu vom ajunge la timp la Albany ca să luăm primul. Mai deosebită apare partea sudică. Pe la ora unsprezece. O singura artera taie dintr-un capăt în altul aglomeraţia cartierelor marelui oraş şi aceasta este Broadway. prietenii mei părăsiseră oraşul.de a scrie. — Când plecăm? — în seara asta. — Vom ajunge la Niagara-Falls noaptea. Am ieşit pe punte şi l-am întâlnit pe doctorul Pitferge. la ora două. Doctorii îi recomandaseră Ellenci să-şi petreacă timpul în mijlocul naturii. cu malurile lui New-Jersey. avem puţine zile la dispoziţie. Am fost nevoiţi sâ-l aşteptăm pe următorul o oră şi patruzeci de minute. Cine a văzut un cartier din oraş cunoaşte toată localitatea. Arterele de circulaţie se întretaie în unghiuri drepte. O mulţime de pasageri luase cu asalt punţile navei cu care călătoream. Mâine dimineaţă vom fi la Albany. Căpitanul nu mai putea manevra din pricina întunericului. doctore. iar panica şi pompierii veniţi în graba au constituit marea atracţie a zilei. erau cele mai frumoase vase de pe fluviu. şi zona cea mai animată este capătul respectivei limbi. prietene. un minunat steamer. — Nu e bine. doctorul Pitfcrgc şi cu mine. l-am lăsat pe doctor să-şi vadă de treburi. iar în stânga. însoţiţi. N-am mai comentat programul doctorului. E un adevărat fluviu de oameni. a izbucnit un incendiu. . în dimineaţa următoare. când am ajuns la Albany. dc căpitanul Corsican. Dar New-Yorkul e uşor de văzut în ceea ce priveşte aspectul său 48 Jules Verne fizic. m-am întors la hotel. echivalentul marilor bulevarde Ştrand din Londra şi Montmartre din Paris. După ce am servit cina.

Era un pământ de şaptezeci de acri pe care creşteau copaci uriaşi. am ajuns pe blocul de rocă principal care suporta pe Ten-apin-Towcr. era făcut numai din piatra. am ajuns la marginea cascadei a cărei prezenţă se făcuse simţită prin mugetul infernal ce răsuna pretutindeni. privirea plonjează în adâncuri. parcă special pentru a vrăji ochiul. Scara era din lemn. Acolo natura crease unul dintre cele mai minunate locuri din lume. pe lângă pădurile de curând defrişate. Turnul. Am trecut pe lângă apele iuţi ale râului Tennessee. Am fugit pe sub copaci. în acel loc făcea o cotitură brusca.. Ne-am aventurat pe scândurile acelea şi. aşa că se puteau observa fără dificultate apele ei ce se prăbuşeau de la o înălţime de o sută cincizeci şi opt de picioare. După câteva minute. construit chiar la marginea apei. ne-au atras atenţia. După ce am trecut podul. unde riscam sa ne izbim de trunchiurile uriaşe ce zăceau în jurul căii ferate. la ora unsprezece. pe care le frecventează yankeii şi canadienii.. rotund. Palmyra. Combinaţiile de culori. 49 Jules Verne CAPITOLUL XXXVII Niagara nu-i un fluviu. localităţi ce purtau cele mai poetice nume ale istoriei antice: Roma. la câteva sute de paşi. Hotelurile luxoase şi vilele confortabile. nici măcar un râu. care fugeau înspumate pe sub vagoanele noastre. doctorul şi cu mine am ajuns pe străzile largi ale lui Niagara-Falls. Prin acest canal se varsă apele Lacului Superior. Poţi vedea până la gura monstrului lichid care înghite apele. — Priviţi acum! îmi zise doctorul. Cascada separa Statele Unite de Canada. am ajuns pe o insulă. orăşelul creat chiar la marginea cascadei. Syrâcuza. Să nu priviţi până nu vă voi zice eu! Nu l-am ascultat. Tunetul apelor se auzea şi mai tare. pe 12 aprilie. am văzut oraşele noi cu străzile marcate de urmele căruţelor şi trăsurilor. numită Goat-Island. 49 Jules Verne Am coborât apoi râpele de pe Goat-Island. mai degrabă. după ce am înconjurat Niagara. Ajunşi la nivelul cursului superior al Niagarei. după câteva clipe. să mergem în mijlocul cascadei. — închideţi ochii! îmi spuse doctorul. am vâzut o punte sau. Puntea urma cascada de la numai câţiva paşi. ale Michiganului. Niagara se putea vedea în toată splendoarea sa. Astfel trecu prin faţa ochilor noştri valea Mohawk. nişte scânduri ce uneau capetele unor stânci. pe o lungime de două mile. am ajuns la destinaţia noastră. înalt dc patruzeci şi cinci de picioare. Din vârful turnului. înconjuraţi de aleile pline de maşini. Simţi cum vibrează stânca de la . Cascada nu se putea vedea. când am văzut un turn din piatră. superbul hotel Cataract-House. dincolo de care nu se desluşea nimic. Am urcat pe un pod ce lega malul stâng al râului Niagara de cel drept. în vârf avea un balcon circular. Pe la două dimineaţa. Niagara se putea vedea în toată splendoarea sa. — Şi acum. îmi zise doctorul. fiindcă vaporii de apă rezultaţi din prăbuşirea lichidului înspumat formau o adevărata ceaţă. Mii de nume erau gravate pe treptele acesteia. la trei sute de mile de Albany. fără însă a o vedea. Am luat trenul şi am pornit mai departe. Acel monument măreţ fusese ridicat în 1833 de un oarecare Judge Porter şi era numit TerrapinTower. celebră prin cărţile lui Fenimore Cooper. Am trecut peste vastele câmpii. La ora 10 dimineaţa. ci un canal lung de treizeci şi şase de mile.Timpul a trecut iute. Apele înspumate mugeau dedesubt. Huronului şi Erie în Ontario. am schimbat trenul la Rochester. jocul de lumini şi umbre. Seara. Ce voia să spună? Nu ştiam ce să cred. soarele care atingea apele din toate unghiurile posibile dădeau naştere unor efecte greu de imaginat.

cam la şapte mile în aval de poziţia pe care o ocupă azi. Era singurul pe care se putea ajunge în Canada. programul doctorului indica o vizită pe ţărmul canadian. — Dumneavoastră aici! Ce bucurie să vă revăd! — Şi Fabian? Şi Ellen? l-am întrebat. Ei bine. Pe la ora nouă. Se afla lângă o stâncă şi. ţineţi minte ce vă spun: când se va prăbuşi stânca. am ajuns la Suspension-Bridge. — Sunt şi ei aici. liniştită. în direcţia indicată de căpitan. Nu se mai aud cuvintele. căderea de apă se situa pe la Queen's Town. domnul meu. Am plecat pe la şapte dimineaţa. se vor găsi câţiva excentrici care să coboare în Niagara o dată cu aceasta! CAPITOLUL XXXVIII A doua zi. Un negru ne-a condus într-un vestiar. deplasarea e de vreun metru pe an. roasa de ape. Dupâ sir Charles Lyell. se va prăbuşi în adâncul cascadei. am ajuns la hotel.. turnul parc a se deplasa o dată cu apele. printre care şi Louis Napoleon. încet-încet. Fabian e plin de speranţă. E calmă. efectul ar fi fost atât de puternic. pe 13 aprilie. iar în ochii ei poţi citi că încearcă să-şi amintească ceva. în timp ce-i strângeam mâna. pe care treceau trenurile. Ellen revenindu-şi. încât puţini turişti ar fi scăpat de leşin. Am revenit pe ţărm şi. — Dar l-a recunoscut pe Fabian? — Nu. Din poziţia ei se vedeau cele două cascade. în urmă cu treizeci şi cinci de mii de ani. doarme bine. Cascada se prăbuşea în faţa noastră asemenea unei cortine la teatru. Apa pulverizată se ridica în aer. şi dintr-una inferioară. dar se retrage. costase cinci sute de mii de dolari. Am pornit iar să vedem cascada. dând naştere unui minunat curcubeu. — De ce? — Cascada canadiană se retrage încet şi foarte puţin. Va veni deci clipa când stânca pe care e construit turnul. O simpla plimbare. stătea imobilă Ellen. Atunci. doctorul mi-a zis: — Terrapin-Tower. Avea o lungime de opt sute de picioare şi o lărgime de douăzeci şi patru. ne-am retras de pe terasa construcţiei. în clipa când ne aflam pe la mijlocul său. UN ORAŞ PLUTITOR 50 Pe la şapte şi jumătate. de unde ne-am echipat cu un impermeabil. — Dar unde sunt cei doi? — Priviţi! îi puteţi vedea de aici. de doar un picior. am scos un strigăt de uimire: — Căpitanul Corsican! M-a auzit şi a venit spre mine. —'■ Dar cum se face că vă găsesc aici? — Acest Ioc ne-a fost recomandat pentru recuperarea ei. Fusese construit de îndrăzneţul inginer John A. Astfel am putut ajunge în mijlocul norilor de apă pulverizată. pe deasupra noastră trecu un tren. După domnul Bakewcll.baza turnului. cizme şi pălării cauciucate. Roebling. va cădea într-o zi în prăpastie şi acest lucru se va întâmpla mai repede decât credem. nu încă. Geologii pretind că. din Trendon. l-am zărit pe Fabian. Dacă o va face vreodată. . Turnul. Podul suspendat era format dintr-o parte superioară. se afla mult mai departe de apă. Spuma sare până în vârful construcţiei. murmură căpitanul. Printr-un simplu efect optic. Am poposit la un hotel englezesc unde doctorul a comandat un dejun foarte convenabil. După câteva minute. unde ne-am dat jos hainele ude. dar în sens opus. Pe acolo trecuseră multe celebrităţi. Ea privea peisajul şi părea cufundata într-un extaz mut. pe care se deplasau pietonii şi maşinile. construit în 1833. la câţiva paşi de el. îngrozitoare.. deodată. în jur se formează prăpăstii lichide. Altfel. Inaugurat în 1855. statul New-Jersey. şi am observat cum partea superioară s-a deformat sub noi cu mai mult de un metru! Am ajuns pe ţărmul canadian şi mergeam pe malul stâng al Niagarei pentru a surprinde alte aspecte noi.

fiindcă părăseam un prieten. timp de opt luni. în compania neobositului meu doctor. 16 aprilie. surprins. Vindecarea fetei nu era departe. Clifton-House. ca şi când ar fi vrut sâ-şi alunge o anumita imagine.. Dar trebuia să plecăm. că cineva se afla foarte aproape de ea. şi astfel am părăsit. îmi zise. Marţi. mi-am luat la revedere de la el.51 Jules Verne americana şi canadiana. unde sunt? Ce e cu mine? Ellen îşi dădu seama. încurajat de doctor şi plin de speranţă. Puntea vasului era plină de pasageri şi de colete. îmi părea rău. Fabian ne-a îmbrăţişat. cineva m-a bătut pe umăr. Reveniţi în Europa? — Desigur. am naufragiat. dintr-o data. reciful Aukland. O altă privire scânteia în ochii săi. se aruncase deja între ea şi prăpastie. fii binecuvântat! Vom rămâne aici cât va fi nevoie ca să se facă bine. Ellen va redeveni a mea. — Oh. îşi duse mâna la frunte. pe 15 aprilie. poştaşul îmi aduse un plic plin de timbre multicolore. Căpitanul Corsican şi cu mine nu îndrăzneam să facem nici un pas. tremurând. Tânărul o prinse în braţe. El scoase un urlet disperat. unde.. spre disperarea lui Dean Pitferge. crezând-o moartă! Doctorul însă interveni: — Liniştiţi-vă. Era doctorul Pitferge! — Dumneavoastră! am strigat. şi-a luat rămas bun de la noi. după ce ne-a promis că ne va trimite telegrafic veşti despre fată. Seara. iubitul meu Fabian! strigă ea. Ellen îşi scutură minunatul pâr blond. Scrisoarea începea astfel: Sunt la bordul lui Coringuy. iar ea se prăbuşi fără putere. îi zise tânărului. am ajuns la Brooklyn. în ziua următoare. Se întoarse pe jumătate spre noi şi ne apăru metamorfozată. Şi se încheia în felul următor: . fiindcă Ellen îl recunoscuse. poate mâine. această criză o va salva! Am dus-o apoi la Clifton-House şi am aşezat-o în patul ei. IOO Jules Verne CAPITOLUL XXXIX A doua zi. Tresări. Fabian. era ziua fixată pentru plecarea lui Great-Eastern. în momentul când mă pregăteam să mă îndrept spre cabina mea.. emoţionat. Deodată îi scăpară câteva cuvinte: — Dumnezeule.. Ellen încă dormea. Fabian. după ce-i trecu leşinul. Cei doi se aflau atât de aproape de prăpastie. adormi adânc. Voia să se arunce în valuri? Mâna ei se întindea spre prăpastie. Fabian.. în fiecare zi văd cum se vindecă tot mai mult. o vom salva. în sfârşit. Archibald? Fabian ne privea cu tandreţe. Cerule milos. — Cu Great-Easterri? — Fără îndoială. Puntea vasului era plină de pasageri şi de colete. într-o zi însă.. care tot aşteptase să naufragieze! Apoi. încât ne era teamă de o nenorocire. cu braţele deschise. palid ca un mort. veni spre noi: — O vom salva. Traversarea avusese loc fără nici un accident. Deodată. Poate azi. Ah. stătea în faţa ei. n-am mai auzit nimic despre prietenul meu excentric. Dacă mai făcea un pas era pierdută. Ne mai rămânea abia o oră ca să ajungem la Niagara-Falls. Nu-i aşa. Ellen se ridicase brusc şi se îndreptase spre apa înspumată. Se opri brusc. în jurul prânzului. Fabian. la Paris. Când a venit clipa despărţirii de bunii noştri prieteni. Căpitanul Corsican. Era ca o moartă care revenea la viaţă şi încerca să înţeleagă ce se petrecea în jurul ei. Pot lipsi tocmai de la ultimul său drum? Mai mult ca sigur că de data asta se va scufunda! După douăsprezece zile ajungeam la Brest şi. Oare îl vedea pe Fabian? Nu. tânărul făcu un pas spre ea.

....................................................................21 CAPITOLUL VII .................................................................................................................................................................................................................................................................................................................. Jules Verne — COPIII CĂPITANULUI QRANT 6............ Robert Louis Stevenson — SĂGEATA NEAGRĂ 9..........................................................49 CAPITOLUL XVI.......................... Jules Verne — OCOLUL PĂMÂNTULUI ÎN 80 DE ZILE 4........................100 Editura CORINT vă recomandă colecţia de romane dedicate tinerilor cititori: 1..........................................................................85 CAPITOLUL XXXIV...................................................36 CAPITOLUL XI......................67 CAPITOLUL XXV.....................................................51 CAPITOLUL XVII..............................................................66 CAPITOLUL XXIV .. Herman Melville — MOBY DICK 3............................ Hector Malot — SINGUR PE LUME 12....................48 CAPITOLUL XV................................................................................................70 CAPITOLUL XXVI ............. Jules Verne — CINCI SĂPTĂMÂNI ÎN BALON 2....88 CAPITOLUL XXXV....................................................74 CAPITOLUL XXVIII..................................................... James Fenimore Cooper — ULTIMUL MOHICAN 10.......................................................... Howard Pyle — ROBIN HOOD 5................. Alphonse Daudet — TARTARIN PE ALPI 1 1 ................................. SFÂRŞIT CUPRINS CAPITOLUL I......27 CAPITOLUL IX......................................................41 CAPITOLUL XII ..32 CAPITOLUL X...................................16 CAPITOLUL V......................................................................Niciodată nu m-am simţit mai bine! Vă salută cordial al vostru prieten....................................................................................13 CAPITOLUL IV..................................................................................................................................................................................................82 CAPITOLUL XXXIII..............................................................000 DE LEGHE SUB MĂRI ....................................................................................96 CAPITOLUL XXXIX..................................................93 CAPITOLUL XXXVII .....................25 CAPITOLUL VIII........63 CAPITOLUL XXIII... Jules Verne — 20....91 CAPITOLUL XXXVI..........................................................................................60 CAPITOLUL XXI...........................................72 CAPITOLUL XXVII.......................................................................94 CAPITOLUL XXXVIII.................................................................................................................................... Alphonse Daudet — PICIUL 7........76 CAPITOLUL XXIX.............56 CAPITOLUL XIX............................................................8 CAPITOLUL III...................................................5 CAPITOLUL II..............................................................................................................................................................77 CAPITOLUL XXX.....................................61 CAPITOLUL XXII.............................................80 CAPITOLUL XXXII..........................................................................................18 CAPITOLUL VI........................................................................................57 CAPITOLUL XX....................................54 CAPITOLUL XVIII ................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................... Dean Pitferge.........................................................................46 CAPITOLUL XIV......................................................................................79 CAPITOLUL XXXI ........................... Homer — ILIADA 8...........................................................................................42 CAPITOLUL XIII.......................

care ajunseseră pe punte. Fax: 222.40. nenorocirea nu e departe. Robert M. Jules Verne — ŞARPELE DE MARE 30. care smulse o placă enorma dc fonta ce acoperea baba din faţă.49.ro cjufes ^)ernc oraş pfutitor — Asin iui e o palma. Jules Verne — DE LA PĂMÂNT LA LUNĂ 16. Homer — ODISEEA 14. — Atenţie. Burnett — MICUL LORD FAUNTLEROY 15. demola capota masiva situată deasupra postului echipajului şi. îmi zise doctorul. Alphonse Daudet — PORT-TARASCON 19. Ballarvtyne — INSULA DE CORALI 27. Henry Rider Haggard — MINELE REGELUI SOLOMON 36. îmi zise doctorul. Jack London — CĂUTĂTORII DE AUR 31.13. James Fenimore Cooper — VÂNĂTORUL DE CERBI 35. Jules Verne — ÎN JURUL LUNII 1 7 . e un pumn în bărbie. Karl May — CĂPITANUL KAIMAN 25. BIBLIOGRAFIE ŞCOLARA 9789736531873 . îi deşira si îi târî ca pe nişte bucali de pânza. Jules Verne — UN BILET DE LOTERIE 33. Fuga din faţa furtunii era mai necesara ca niciodată. James-Oliver Curwood — VÂNĂTORUL DE OAMENI 28. Jules Verne — ROBUR CUCERITORUL 26. Teodosie Rudeanu nr. Marinarii se duseră la provă. Noi eram în dreptul celui de-al doilea catarg. Nu voia s. Frances H. Karl May — BANDITUL DIN LLANO ESTACADO Pentru comenzi şi informaţii adresaţi-vă la: Editura CORINT Str. Jules Verne — CĂPITAN LA CINCISPREZECE ANI 21. biciuind în plin pereţii de la tribord. dar îşi continua drumul. mai violenta decât prima. Fc punic se vedeau mai mulle resluri lăsate dc a|)dc furioase. 21 Sector 1. Urma o alta lovii ura a talazurilor. Doua bucăţi dinlr-o epava apărură pe culmea valurilor. Jack London — INSULA CANIBALILOR 23.oviluru ne năucise. James-Oliver Curwood — GRIZZLY. Charles de Coster — THYL ULENSPIEGEL 20.19. cu toate astea.i cedeze şi nu avea sa sc dea înapoi! Un ofiţer şi câţiva înarmări fura trimişi în partea din faţa a punţii ca sa o cureţe de resturi.28. lirau dc la vasul nostru? Grciit-liuslcm tresari se la acel şoc. ilar. Jules Verne — DOI ANI DE VACANŢA 24. Jules Verne — STĂPÂNUL LUMII 29. Priveam prin ceaţa din care apăreau valurile ce maturau puntea. Jules Verne — INSULA CU ELICE 18. Bucureşti Tel: 222. Karl May — CANADA-BILL 32. Mark Twain — PRINŢ ŞI CERŞETOR 22. STĂPÂNUL MUNŢILOR 34. deşi aceasta se alia la cincizeci «ie picioare deasupra nivelului marii.19.34 E-mail: corint@dnt. 1 . 223. vasul îi ţinea piept mai departe.