Jules Verne UN ORAŞ PLUTITOR “Un oraş plutitor”, romanul lui Jules Verne (1828-1905).

Este cea Mai plastică imagine pentru uriaşul transatlantic Great-Eastern, ce Străbate maiestuos apele oceanului.geniul uman, pentru care autorul Francez are un adevărat cult, a conceput o asemenea minune care ar putea Ţine oricând locul unui comitat din Anglia sau al unui arondisment din Franţa. Construcţiile, dotările tehnice, ansamblul mecanismelor, impreSionanta desfăşurare de forţe îţi creează o senzaţie copleşitoare. Iar Pasagerii, prindiversitatea lor, a preocupărilor şi a pasiunilor ce-i Urmăresc chiar şi aici, sunt aidoma locuitorilor unui oraş de oriunde din Lume. Frumoasa poveste de dragostedintre Fabian şi Ellen umanizează O dată mai mult colosul tehnic, transformându-l nu numai într-un “oraş Plutitor”,ci şi în purtătorul sentimentelor şi idealurilor omeneşti. Coperta: Walter Riess Ilustraţiile: P. Ferat Redactare: Sorin Teodorescu, Andreea Antonovici Tehnoredactare computerizată: Corina Roncea, Cristina Bucuroiu Jules Verne UNE VILLE FLOTTANTE Toate drepturile asupra acestei ediţii sunt rezervate Editurii CORINT ISBN: 973-653-l87-2 Timbrul literar se plăteşte Uniunii Scriitorilor din România Cont: 2511.1 - 171.1/ROL BCR, Sector 1 Format: 16/61x86 Coli tipo: 6,5 Tiparul executat la: S.C. LUMINA TIPO S.R.L. - Bucureşti

Jules Verne Un oraş plutitor
Traducere de Dan Starcu

Editura CORINT Bucureşti, 2001
CAPITOLUL I Pe 18 martie 1867, ajungeam la Liverpool, iar vasul Great-Eastern urma să plece, doar câteva zile mai târziu, spre New-York. Aveam să urc la bordul său ca pasager, dar nu făceam altceva decât o călătorie de plăcere. Mă tenta o traversare a Atlanticului la bordul acelui vapor uriaş. Voiam să vizitez America de Nord numai datorită conjuncturii, nu pentru un scop anume. în primul rând mă interesa Great-Eastern. Vasul cu aburi era o adevărată capodoperă a construcţiilor navale. Un oraş plutitor, o bucată de comitat detaşată din solul englezesc şi care, după traversarea oceanului, se va suda de continentul american! îmi închipuiam masa aceea enormă luată de valuri, lupta ei cu vânturile pe care le sfida, îndrăzneala pe care o manifesta în faţa mării neputincioase, indiferenţa sa, stabilitatea în mijlocul acelui tumult care scutură, ca pe nişte şalupe, nave precum Warrior şi Solferinos. Dar imaginaţia mea se oprea cam în acest punct... Toate lucrurile pe care urma să le observ în timpul traversării, din care majoritatea nu ţineau de domeniul maritim, mă interesau foarte mult. Great-Eastem nu era doar o maşină nautică, ci

un microcosmos care purta cu el o lume întreagă, de aceea orice observator nu s-ar fi mirat să întâlnească acolo, ca pe scena unui teatru uriaş, toate instinctele, toate lucrurile ridicole, toate pasiunile omeneşti... Lăsând în urmă gara, mă îndreptai către hotelul Adelphi. Plecarea vasului Great-Eastem era anunţată pentru data de 20 martie. Pentru că doream să fac ultimele preparative, am cerut permisiunea de a mă instala imediat la bord. Căpitanul Anderson, comandantul navei, mi-a dat voie, politicos. A doua zi, am coborât spre bazinele care formau o dublă margine a docurilor de pe malurile râului Mersey. Podurile rotitoare mi-au permis să ajung pe cheiul New-Prince, un fel de plută mobilă, care urmează mişcările mării. Reprezenta locul de îmbarcare pentru numeroase nave ce făceau curse către Birkenhead, anexa Liverpoolului, situat pe malul stâng al lui Mersey. Acest Mersey, ca şi Tamisa, nu este decât un râu nesemnificativ, nedemn de a purta titlul de fluviu, chiar dacă se varsă direct în mare, fără să fie, aşadar, afluentul vreunei alte ape curgătoare. Reprezintă doar o groapa adâncă, plină cu lichid, o adevărată gaură a cărei adâncime o face aptă să preia nave de mare tonaj. Aşa se explică de ce pe acolo putea naviga Great-Eastem, căruia cea mai mare parte a porturilor din lume îi era strict 2 Jules Verne interzisă. Datorită acestor dispoziţii naturale, râuleţele Tamisa şi Mersey au văzut fondându-se la gurile lor două imense oraşe comerciale: Londra şi Liverpool. La fel, aproape în condiţii identice, s-au petrecut lucrurile cu Glasgow, pe râul Clyde. In cala de la New-Prince era pregătit un tender, mic vas cu aburi ce făcea anumite servicii pentru Great-Eastern. M-am instalat pe puntea sa, printre nenumăraţii muncitori şi manevranţi care se îndreptau spre uriaşul steam-ship. Când orologiul din turnul Victoria bătu ora şapte, tenderul îşi ridică ancora şi pomi să urce pe Mersey cu mare viteza, o data cu marea. De abia porni, că am observat pe cala un tânăr înalt, cu fizionomie aristocratica specifica ofiţerului englez. Mi s-a părut a recunoaşte în el pe unul dintre prietenii mei, căpitan în armata Indiilor, cu care nu mă mai întâlnisem de mulţi ani. Trebuia să mă fi înşelat însă, căci căpitanul Mac Elwin nu putea sa fi părăsit Bombay ui. Aş fi aflat acest lucru, dacă s-ar fi petrecut. De altfel, Mac Elwin era un tip vesel, nepăsător, un tovarăş vioi, iar cel din faţa mea, chiar dacă îmi oi'erea trăsăturile prietenului meu, părea totuşi trist şi frământat de o durere tainică. Oricum ar fi fost, nu am avut timpul necesar să-l observ mai bine, căci tenderul s-a îndepărtat rapid, iar impresia fondată pe acea asemănare s-a şters ceva mai târziu din cugetul meu. Great-Eastern era ancorat cam la trei mile în amonte, în dreptul primelor case din Liverpool. Nu se putea zări de pe cheiul de la New-Prince. Abia după prima cotitură a râului, am văzut masa lui impresionantă. S-ar fi zis că era o insulă pe jumătate ascunsa în ceaţa. Stătea cu partea din faţă spre mine, ca să evite mareea. Curând, tenderul îl înconjură, şi sleam-ship-u\ se arătă pe toată lungimea sa. Mi s-a părut aşa cum era: enorm! Trei sau patru transportoare de cărbune, acostate în flancurile sale, deversau prin sabordurile deschise, deasupra liniei de plutire, întreaga lor încărcătură. Pe lângă GreatEastern, acele nave cu trei catarge păreau nişte bărci. Coşurile lor nu atingeau nici măcar linia hublourilor care se evidenţiau în coca sa. Vârfurile catargelor nu-i depăşeau puntea. Uriaşul ar fi putut ridica navele acelea pe scripeţii portmantou, unde stăteau atârnate şalupele de salvare. Tenderul se apropie de el. Trecu pe sub etrava dreapta a lui GreatEastern, ale cărui lanţuri se întindeau violent sub forţa valurilor. Apoi, aliniindu-se la babord, opri la baza imensei scări ce urca pe flancul său precum un şarpe. Din acea poziţie, puntea tenderului ajungea abia până la linia de Great-Eastern mi s-a piimt a$a cum, de /apt, era: enorm!... 2 Jules Verne plutire a steam-s/7/p-ului, linie ce trebuia să fie atinsă în cazul încărcăturii maxime şi care era încă cu doi metri deasupra.

în acest timp, muncitorii debarcau grăbiţi şi se repezeau să urce nenumăratele trepte ale scării care se termina abia pe puntea vasului. Eu, cu capul dat pe spate, ca un turist care priveşte un edificiu înalt, contemplam roţile lui Great-Eastern. Văzute dintr-o parte, acele roţi păreau subţiri, scofâlcite, deşi lungimea paletelor era mai mare de patru metri. Din faţă însă, aveau un aspect monumental. Eleganta lor armură, dispunerea axului masiv, punctul de susţinere al întregului sistem, proptelele intercalate destinate să suporte ecartamentul jantei triple, acea aureolă de spiţe roşii care adăposteau dispozitivul, tot ansamblul impresiona şi trezea ideea unei forţe sălbatice şi misterioase. Cu câtă energie trebuiau să lovească apele, pe care fluxul le izbea de ele, paletele de lemn, atât de temeinic fixate cu buloane! Ce vârtejuri produceau pânzelor lichide, ce maşină puternică le punea în mişcare! Câte tunete absorbite de caverna tamburilor, atunci când Great-Eastern naviga cu toată presiunea, împins de acele roţi ce măsurau cincizeci şi trei de picioare în diametru şi o sută şaizeci şi şase de picioare în circumferinţă, cântărind nouăzeci de tone şi învârtindu-se de unsprezece ori pe minut! Tenderul îşi debarcase pasagerii. Am păşit pe scările de fier canelate şi, după câtva timp, am ajuns pe puntea steam-ship-ului. CAPITOLUL II Puntea nu era decât un imens şantier ce aparţinea unei armate de lucrători. Nu mă puteam crede la bordul unei nave. Mai multe mii de oameni, muncitori, membri ai echipajului, mecanici, ofiţeri, manevranţi ciudaţi se intersectau, se înghesuiau fără să se jeneze unul pe altul, atât pe punte, cât şi pe la maşini, pe catarge şi pe scheletul velaturii, toţi într-un amestec de nedescris. Aici, macaralele enorme ridicau blocuri imense de fontă. Mai încolo, bârnele grele erau înălţate cu trolii puse în mişcare de vapori. Deasupra sălii maşinilor, se balansa un cilindru de fier, adevărat trunchi de metal. Mai în faţă, vergile urcau în geamătul catargelor lungi. Mai în spate, se ridica un eşafodaj care ascundea, fără îndoială, un edificiu aflat în UN ORAŞ PLUTITOR 3 construcţie. Se însăila, se ajusta, se lucra cheresteaua, se ungeau dispozitivele mecanice, se peria, în mijlocul unei dezordini de nedescris. Bagajele mele fuseseră transbordate. Am cerut să-l văd pe căpitanul Anderson. Comandantul nu sosise încă. Unul dintre stewarzi se îngriji de instalarea mea şi-mi transportă coletele în cabinele din spate. — Prietene, i-am zis, plecarea vasului Great-Eastern era anunţată pentru 20 martie, dar e imposibil ca pregătirile să se termine în douăzeci şi patru de ore. Ştiţi cam pe când vom pleca din Liverpool? în această privinţă, stewardul nu ştia mai multe decât mine. Mă lăsă singur. M-am hotărât atunci să vizitez toate colţişoarele acelui furnicar imens şi mi-am început plimbarea aşa cum ar fi făcut un turist într-un oraş necunoscut. Un glod negru, aşa cum se întâlneşte pe pavajul din oraşele englezeşti, acoperea şi puntea steamerului. Două şanţuri infecte şerpuiau încoace şi încolo. Te credeai într-unul dintre cele mai murdare pasaje din slxada UpperThames, de lângă podul Londrei. Mergeam razant cu acele construcţii din spatele navei. între acestea şi bastingaje, de fiecare parte, se distingeau două străzi largi sau, mai curând, două bulevarde acoperite de o mulţime compactă. Am ajuns astfel chiar în centrul navei, între tambururile unite de un sistem dublu de pasarele. Acolo se deschidea spaţiul destinat să conţină organele maşinii ce punea în mişcare roţile. Am privit acea minune. Vreo cincizeci de muncitori erau repartizaţi pe pasarelele metalice ale construcţiei din fontă, unii agăţaţi de lungile pistoane înclinate sub cele mai diverse unghiuri, alţii suspendaţi de biele, câţiva reglând piesa numită excentric, alţii înşurubând cu ajutorul unor chei imense cuzineţii lagărelor. Trunchiul de metal care cobora încet prin tambuchi era un nou arbore cotit destinat să transmită roţilor mişcările bielelor. Din acel infern venea un zgomot continuu, format din sunete ascuţite şi discordante.

După ce am aruncat o privire rapidă asupra lucrărilor de pregătire, mi-am reluat plimbarea şi am ajuns pe puntea din faţă. Acolo tapiţerii tocmai terminaseră de decorat o încăpere destul de vastă, cunoscută sub denumirea de smoking-room, cameră pentru fumat, o adevărata cafenea a oraşului plutitor, luminată de paisprezece ferestre, cu plafonul alb şi auriu şi cu lambriuri din panouri din lemn de lămâi. Apoi, după ce am traversat un fel de zonă triunghiulară ce constituia partea din faţă a punţii, am ajuns la etrava care cobora până la suprafaţa apei.
10

Jules Verne Din acel punct extrem, am zărit, când m-am întors, printr-o spărtură în ceaţă, partea din spate a lui Great-Eastern aflată la o distanţă de mai mult de doi hectometri. Nu se puteau folosi decât asemenea unităţi de măsură pentru a descrie colosul. Am revenit pe bulevardul de la tribord, trecând printre clădiri şi pavilioane, evitând şocul scripeţilor care se balansau prin aer şi loviturile de bici ale frânghiilor pe care briza le mişca încolo şi încoace, ferindu-mă ba de izbiturile unei macarale, ba de zgura inflamata aruncată de vreo forjă ca pe un buchet de artificii. Abia zăream vârfurile catargelor înalte de două sute de picioare, ce se pierdeau în ceaţa cu care îşi amestecau fumul negru tenderele de serviciu şi navele care alimentau gigantul cu cărbuni. După ce am depăşit tambuchiul maşinăriei cu roţi, am remarcat un „mic hotel" care se ridica în stânga mea, apoi lunga faţadă laterală a unui palat aflat deasupra unei terase ale cărei balustrade erau curăţate. în sfârşit, am ajuns în partea din spate a steam-ship-uhu, în locul unde se ridica eşafodajul pe care l-am mai pomenit. Acolo, între ultima încăpere şi vastul panou cu zăbrele deasupra căruia se aflau cele patru roţi ale cârmei, mecanicii terminau de instalat o maşină cu aburi. Aceasta se compunea din doi cilindri orizontali şi prezenta un sistem de piuioane, leviere, întrerupătoare, care mi se păru foarte complicat. Nu i-am înţeles destinaţia de la început, dar am avut impresia că şi acolo, ca peste tot de altfel, pregătirile erau departe de a se termina. Dar cărui fapt se datorau întârzierile acelea, pentru ce erau necesare atâtea noi aranjamente la bordul lui Great-Eastern, o navă relativ nouă? Ar trebui spus în câteva cuvinte. După vreo douăzeci de traversări între Anglia şi America, a urmat una marcata de accidente foarte grave, iar exploatarea vasului a fost abandonată pentru un timp. Imensul vas, folosit pentru transportul pasagerilor, nu mai părea bun de ceva şi se văzu dat la rebut, datorită spaimei pe care le-o insufla călătorilor. Când primele tentative de a pune cablul telegrafic pe platoul submarin atlantic au eşuat, incident datorat în parte navelor ce-l transportau, inginerii s-au gândit la Great-Eastern. Doar el putea să înmagazineze la bord cele trei mii patru sute de kilometri de fir metalic, având o greutate de patru mii cinci sute de tone. Doar el putea, datorită indiferenţei pe care o manifesta faţă de mare, să deruleze, spre a fi scufundat, imensul cablu. Dar pentru a prinde firul înfăşurat pe tambur de flancurile vaporului erau necesare amenajări speciale. Au trebuit eliminate două cazane din cele şase şi un coş din UN ORAŞ PLUTITOR
II

cele trei ce aparţineau maşinilor pentru elice. în locul lor s-au instalat recipiente mari pentru a deplasa cablul pe care o pânza de apa îl. proteja de alterările cauzate de aer. Firul trecea astfel din acele lacuri plutitoare direct în mare, fără a mai suporta contactul cu straturile atmosferice. Operaţiunea de punere a cablului s-a încheiat cu succes, şi, după ce rezultatul dorit a fost obţinut, Great-Eastem a revenit la starea sa de vas abandonat. A intervenit însă Expoziţia Universală din 1867. O societate franceza, numită Societatea Celor Speriaţi de Great-Eastem, cu răspundere limitata, luă naştere, având un capital de două milioane de franci, cu intenţia de a întrebuinţa nava uriaşă pentru transportul vizitatorilor transoceanici. De unde reapăru necesitatea de a pregăti steamerul pentru această destinaţie, necesitatea de a acoperi recipientele şi a reinstala cazanele, de a mări saloanele unde

trebuiau să locuiască atâtea mii de călători şi de a construi încăperile folosite ca săli de masă suplimentare. Trebuiau amenajate şi trei mii de paturi în flancurile acelei coci uriaşe. Great-Eastern fu închiriat pentru două luni, la preţul de douăzeci şi cinci de mii de franci. Două contracte au fost făcute cu firma G. Forrester and C&. din Liverpool. Primul, în valoare de cinci sute treizeci şi opt de mii şapte sute cincizeci de franci, pentru instalarea unor noi cazane care să pună în mişcare elicea. Al doilea, în valoare de şase sute şaizeci şi două de mii cinci sute de franci, pentru reparaţia generala a navei. înainte de a întreprinde aceste ultime lucrări, The Board ot'Trade a cerut ca nava să fie urcată pe un grătar pentru a i se verifica foarte riguros coca. în cursul acestei operaţiuni foarte costisitoare, s-a reparat o fisură lungă la partea exterioară, lucru care a înghiţit o grămada de bani. Apoi s-a trecut la instalarea noilor cazane. A trebuit schimbat şi arborele motor al roţilor, care fusese deformat în cursul ultimei călătorii. Acest arbore, îndoit chiar în mijlocul său pentru a primi biela pompelor, a fost înlocuit cu un altul dotat cu doua excentrice, ceea ce asigura rezistenţa acestei piese foarte importante pe care se exercita întregul efort. în sfârşit, pentru prima oară, cârma urma să fie acţionată cu aburi. Acestei delicate manevre îi destinau mecanicii maşina pe care o ajustau în partea din spate a navei. Timonierul, aflat pe pasarela din centru, între aparatele de semnalizare ale roţilor şi elicei, avea sub ochi un cadran prevăzut cu un ac mobil, care îi dădea în orice clipă poziţia barei cârmei. Pentru a o modifica, el se mulţumea să imprime o uşoară mişcare unei roţi ce măsura 5 Jules Verne abia un picior în diametru şi era plasata vertical, la îndemână. Imediat se deschideau valvele. Aburii din cazane se precipitau prin lungile conducte în cei doi cilindri ai micuţei maşini. Pistoanele se mişcau rapid, transmisiile acţionau şi cârma asculta imediat, făcând vasul să-şi schimbe cursul. Dacă sistemul acela ar fi reuşit, un singur om ar fi putut conduce, cu un singur deget, masa colosală a lui Great-Eastern. Timp de cinci zile, lucrările au continuat cu o intensitate deosebită, întârzierile produceau multe necazuri întreprinzătorilor, dar antreprenorii nu puteau face nimic în plus. Plecarea a fost fixată irevocabil pe 26 martie. Pe 25, puntea steam-ship-ului era încă plină de tot felul de utilaje suplimentare. în sfârşit, în acea ultimă zi, căile de acces şi pasarelele se degajară încet-încet. Schelele fură demontate. Macaralele dispărură. Probele maşinilor se încheiară. Ultimele cuie fură bătute. Piesele polizate fură acoperite cu o vopsea alba pentru a fi protejate împotriva oxidării în timpul călătoriei. Rezervoarele de ulei fură umplute. Cea din urmă placă fu pusă pe suportul ei de metal. Chiar inginerul şef încercă toate cazanele. O uriaşă cantitate de aburi se precipită în sala maşinilor. Aplecat deasupra tambuchiului, acoperit de emanaţiile calde, nu mai vedeam nimic. Auzeam însă pistoanele gemând în interiorul carcaselor, cilindrii groşi oscilând cu zgomot în buloanele solide. Un clocot intens se produse din direcţia tamburelor, în timp ce paletele loveau încet apele înspumate ale râului Mersey. în spate, elicea bătea valurile cu cele patru ramuri ale sale. Cele două maşini, absolut independente una faţă de alta, erau gata să intre în funcţiune. Către ora cinci după-amiaza, o şalupă cu motor acostă vasul. Era pregătită special pentru Great-Eastern. Locomotiva sa fu detaşată, apoi urcată pe punte cu ajutorul cabestanelor. Dar şalupa nu a putut fi îmbarcată. Coca ei de oţel era de o asemenea greutate, încât pistoletele pe care erau montate palanele se pliarâ sub încărcătură, efect care nu s-ar fi produs, fără îndoială, dacă ar fi fost susţinute prin intermediul balansinelor. Şalupa trebui, aşadar, abandonată. îi rămânea încă lui Great-Eastern un şir de şaisprezece ambarcaţiuni agăţate de portmantourile-macara. în seara aceea totul fu terminat. Bulevardele măturate nu mai aveau deloc noroi, căci armata de curăţâtori trecuse pe acolo. încărcarea vasului se încheiase. Alimentele, mărfurile, cărbunii ocupau cambuzele, cala şi

Marinar activ. pe catargul cel mare. întotdeauna purta mânuşi. le striga de fiecare dată marinarilor săi: — Hai. De îndată ce fu suficientă presiune. adică o sută de focuri de condus. trebuiau să producă o împingere UN ORAŞ PLUTITOR 6 minimă pentru ca vaporul să se deplaseze. iar mecanicii recunoscură că ingeniosul aparat funcţiona perfect. Vremea era destul de bună. îmbrăcat cu eleganţă. părul blond menţinându-şi nuanţa în ciuda timpului şi a vârstei. ordine pe care le repeta şeful de echipaj cu un răget de leu gripat. major. Se întindeau la maxim corzile de la capetele lor agăţate de bastingaje. Toţi ofiţerii erau la bord. cât şi fochişti. bronzat. care. printre care un francez. de plecare. o fizionomie calmă. batalionul era la datorie zi şi noapte. gabieri. steagul englez. căci roţile. alert. A reuşit acolo unde predecesorii săi eşuaseră. specific marinei engleze. deşi e adevărat că a lucrat în condiţii mult mai bune decât ceilalţi. într-adevăr. Cele cinci coşuri scoteau deja rotocoale de fum negru. în momentul luptei. am văzut fluturând pe catargul velei foc pavilionul american. ajutat de opt sau zece ofiţeri mecanici. Era un inconvenient. Soarele apărea mai mereu printre norii ce se deplasau cu viteză. Oricum a fost. Cred că era un ofiţer al flotei detaşat pentru un timp la bordul lui Great-Easterm. doi ofiţeri secunzi. lucrul acesta îi preocupa prea puţin pe cei de pe Great-Eastern. maşinile se mai aflau sub comanda unui inginer şef. succesul acela i-a adus titlul de „Sir". iar pe cel de lângă cârmă. Lui i se datora dispunerea cablului transatlantic. Apoi se îmbarcară toţi pe tenderul care-i aştepta. CAPITOLUL UI Great-Eastern se pregătea. L-am găsit ca fiind un om foarte amabil. nu vă împiedicaţi. la revărsatul zorilor. iar către orele unsprezece tapiţerii terminară de bătut ultimele cuie şi vopsitorii de zugrăvit ultimele panouri.buncărele. un om de toată isprava. tot francez. Deşi pe mare vântul trebuia să fi fost destul de puternic şi să sufle tare. mergea cu un pas sigur şi uniform. repartizaţi în puncte diverse ale navei. steamerul nu atinsese încă linia de plutire. cu un semn particular — o bucăţica din batista sa albă ieşea din buzunarul hainei sale albastre cu trei şireturi aurite. cinci locotenenţi. un secund. cu zece cazane. ajutori de maiştri. Totuşi. studia orice detaliu. aburii fură trimişi în cilindrii maşinii motrice a cârmei. picioarele crăcănate ce-l scuteau de orice surpriză pricinuită de ruliu. Câţiva mateloţi pregăteau patru tunuri groase care trebuiau să salute oraşul Liverpool la trecerea noastră. copii. insuficient scufundate. fiindcă ştiţi că am obiceiul să mă enervez repede! în afara acelui stat. barba neagră şi deasă. M-am culcat cu speranţa că a doua zi vom porni pe mare. Statul major se compunea dintr-un căpitan. pentru a pregăti aparatele. având fiecare câte zece cuptoare. un batalion. Sub ordinele sale se găseau două sute cincizeci de oameni. timonieri şi muşi. şi un voluntar. nu-şi ţinea niciodată 6 Jules Verne mâinile în buzunare. cu faţa mare şi surâzătoare. steagul francez. clipea des din ochi. în acele condiţii se putea însă pleca. atât instalatori. Era înalt. Gabierii alergau pe vergi şi efectuau o mulţime de manevre. Pe 26 martie. Căpitanul Anderson era un marinar cu mare reputaţie în domeniul comercial britanic. Cât despre echipajul propriu-zis al steam-ship-ului. De altfel. Un abur cald ieşea din puţurile profunde care permiteau accesul la maşini. Nu m-am înşelat. ochii puţin înroşiţi. care i-a fost conferit chiar de regină. Secundul navei contrasta vizibil cu căpitanul Anderson. maiştri. avea vocea plăcută. dispunând de Great-Eastern. sau ungatori care nu părăseau niciodată adâncurile vasului. Era uşor de descris: un om plin de viaţă. dădea ordine cu voce aspră. în sfârşit. aspect englezesc. avea alură de lup de mare şi trebuia să fi trecut pe la şcoala acelui amiral francez. acesta cuprindea în jur de o sută de . Avea în jur de cincizeci de ani.

necesari pentru servirea pasagerilor. peruvieni. Nu trebuie uitat că anglo-saxonii ştiu bine să combată plictiselile unei traversări prin mânuitul furculiţei. La douăsprezece şi jumătate. acum câteva zile. se opri şi-mi întinse o mână pe care i-am strâns-o imediat. reprezentantul acelei Telegraph Conslruction and Maintenance Company. onorabilul Mac Alpine. saci. nemţi şi doi sau trei francezi. în curând. de pe insula Molene. întinşi pe tambure. din Montreal. onorabilul John Rose. tot acel talmeş-balmeş dispăru în magazii. Văzându-mă. din San Francisco. Aşadar. Aşa cum am aflat mai târziu. din New-York. lăzi cât vagoanele. Am văzut acolo. dar eu nu te-am observat. după acoperitoarele din pânză pe care se detaşau două sau trei iniţiale. Cartea sa de vizită sau numele lui. o mie de colete de toate formele. amestecate. nu m-am înşelat atunci când am crezut că te-am zărit. erau suficiente pentru a-i asigura stăpânirea. Francezii însă au crezut că trebuie să urce ca la asalt şi au făcut-o milităreşte. din New-York. scris pe o bucăţică de hârtie. valize americane sau englezeşti. Tenderul ajunse la baza scării de la tribordul uriaşului vapor. canadieni. tu aici? — Chiar eu. prietene! 16 Jules Verne — Prin urmare. după încuietorile multiple. domnul şi doamna Whitney. De altfel. aşa cum fac oamenii echilibraţi. yankei. prima lui grijă era să ajungă în sala de mese şi să marcheze locul şi tacâmul ce aveau să-i aparţină. De îndată ce un pasager punea piciorul pe puntea steam-ship-ixlm.oameni. Era populaţia unui oraş! UN ORAŞ PLUTITOR 7 La unsprezece şi jumătate se semnală tenderul. truse de călătorie micuţe şi de o eleganţă perfecta. de lângă Ouessant. să introducă nava în rada portului Brest. toată lumea se afla la post. adică în depozitele uriaşe. — Şi mergi în America? — Desigur. erau californieni. după ce acoperi pavoazid lui Great-Eastern cu fumul său. iar ultimii manevranţi. în plus. — Sunt mulţi? — O mie doua sute. Am zărit şi pilotul francez. agăţaţi de pasarele. Am un concediu de câteva luni şi cum aş putea să mi-l petrec mai bine decât alergând prin lume? . Fabian. care trebuia să conducă traversarea Liverpool—New-York. care contribuise în afacerea respectivă cu douăzeci de mii de livre. fără ţipete. o mie trei sute. cocoţaţi pe muntele de colete care se vedea pe punte. din Canada. Printre francezi se găsea fondatorul Societăţii Celor Speriaţi de Great-Eastern. englezi. între toţi se distingeau celebrul Cyrus Field. iar la întoarcere. — Tu. începu apoi nesfârşita ascensiune a bagajelor şi a pasagerilor. — Nu-i mai aşteptăm decât pe călătorii noştri. plin de afecţiune. Am rămas pe punte să urmăresc toate detaliile îmbarcării. de toate mărimile. după strălucirea aramei. toate bagajele erau transbordate. un prânz se servea chiar atunci. mi-a răspuns compatriotul meu. — Probabil că nu. hamali şi ghizi coborâră pe tenderul care pormi. recunoscute după luxul materialului din care erau confecţionate. pe cala destinată plecării. domnul şi doamna Alfred Cohen. — încep să cred că vom pleca totuşi azi. mai erau două sute de stewarzi. Pilotul care trebuia să-I scoată pe Greal-Eastern de pe râul Mersey era la bord încă din ajun. fără grabă. plin de pasageri ascunşi prin cabine. de aceea mesele erau pline de felurite mâncăruri. M-am întors spre partea din faţă a vasului şi m-am trezit lângă tânărul pe care-l zărisem pe cheiul de la New-Prince. i-am zis unui locotenent. care puteau să conţină un întreg mobilier. i-am strigat.

chiar de la început. aşadar. maşini foarte puternice pentru a smulge ancorele grele de pe fundul noroios al apei. Nefiind împins de apă. prin tuburile de eşapament şi cădeau apoi ca o ploaie fină pe punte. în clipa următoare. unul dintre călători. dar cabestanele n-au fost suficiente şi a trebuit să se folosească aparatura mecanică de care dispunea Great-Eastern. ridica des din umeri şi adresa neîncetat maşinii vorbe de duh. Vaporii şuierau prin conducte. — Ca să mă distrez. Vasul putea porni. Eu şi interlocutorul meu ne-am repezit imediat în partea . CAPITOLUL IV Fabian m-a părăsit apoi pentru a se instala în cabina 73. nerăbdător şi dezamăgit de încetineala aceea. care m-a debarcat la Liverpool alaltăieri. mari rotocoale de fum au ieşit prin coşurile uriaşe ale steamerului. un foarte bun tovarăş de drum. Dar. Lângă mine. aşa cum am constatat mai târziu. ca să-i evite forţa. dragul meu prieten. Era pregătit. din seria saloanelor de lux. UN ORAŞ PLUTITOR 8 Pentru a ridica ancora în acele condiţii era nevoie de eforturi considerabile. Tocmai vroiam să-i răspund la acea observaţie justă. era mai stăpân pe navă şi mai sigur pe manevrele subtile în mijlocul construcţiilor numeroase care jalonau râul. că lucrurile importante ale vieţii trebuiau să-i apară numai prin partea lor plăcută acelui filozof al şcolii lui Democrit. în partea anterioară a navei. Fabian? l-am întrebat. Era un om scund. împins de curent. când se auziră strigăte puternice. au trebuit să ridice ancora. Pentru a obţine imediat acea forţă considerabilă. ai cărui muşchi zigomatici. o înfrunta cu partea din faţă. slab şi nervos. — Domnule. Inginerul dăduse drumul la presiune. Trebuiau folosite. Ceea ce se şi întâmplă. un vânt violent dinspre sud-est sufla asupra sa şi îşi unea acţiunea cu cea a fluxului. Eram în momentele acelea pe duneta din faţa. Câteva vibraţii anunţau că maşinile erau încercate. dimpotrivă. a venit să trudească la scosul lanţurilor. împreună cu un mare număr de pasageri. care acţiona apoi direct asupra cabestanului ce trăgea greutatea. Un anchorboat. Mareea urca încă. Un fizionomist ar fi recunoscut. dacă pot. iar Great-Eastern. ci. — Şi de ce călătoreşti. oricâtă putere avea. întindea la maximum lanţurile. Am citit într-un ziar că vei merge cu acest vas şi. Fură obligaţi să-i vină în ajutor. Steam-ship-vl îşi ridica ancorele. căpitanul Fabian Mac Elwin. cum nu ne-am mai întâlnit de câţiva ani. dar acum am înţeles că oamenii sunt făcuţi ca să ajute maşinile. am venit să găsesc Great-Eastern pentru a face traversarea împreună. prin urmare. în plus. Era de aşteptat să fie. şi cincizeci de oameni din echipaj înfăşurară cablul gros. necesari în actul râsului. un tip de vas destinat acestei operaţiuni.— Binecuvântată fie întâmplarea care te-a făcut să alegi Great-Eastern pentru plimbarea asta! — N-a fost întâmplarea. strângându-mi mâna emoţionat. îmi răspunse. maşina fu insuficientă. al cărei număr se găsea pe biletul său. ai cărui ochi abia se vedeau printre pliurile din jurul lor. De altfel. mi-a zis el. trebuiau împinşi aburii proveniţi din cazane în cilindrii respectivei maşinării. observându-l că era palid şi trist. înfruntând-o. nu se odihneau nici o clipă. Observam toate detaliile operaţiunii şi progresul manevrei de plecare. steam-ship-u\. să coboare pe râu. cu mişcări febrile. fiindcă lungimea lui Great-Eastern nu-i permitea să evolueze pe Mersey. Căpitanul Anderson alesese momentul acela pentru a pleca. dar lucrul acesta se făcea foarte încet. Se auzeau gemetele cazanelor din adâncul navei. Cea mai uşoară atingere a acelui colos ar fi fost un dezastru. — Vii din India? — Cu Godavery. Căpitanul Anderson improviza nişte pârghii. până azi am crezut că maşinile sunt făcute ca să-i ajute pe oameni. era disponibila pentru ridicarea ancorelor o maşină de şaptezeci de cai-putere. Mai întâi.

Timonierul se afla între ei. . s-am îndreptat spre zona cu pricina. deşi se îndepărtase deja. acoperite de cuverturi. Fără excepţie. Când m-am întors. anglo-saxonii au o asemenea indiferenţă pentru viaţa oamenilor. Scara nu fusese încă ridicată. evoluând ca o balenieră sub vâsla unui timonier viguros. altele urcând sau coborând. sensibil la cele mai mici modificări ale cârmei. un scoţian din Dundee. Oamenii fuseseră răsturnaţi. Căpitanul şi pilotul urcară pe pasarelă. profita de împrejurări ca să se întoarcă cu tenderul. alţi patru timonieri vegheau în spatele sau. vasul luneca prin cursul îngust al râului. ucişi sau răniţi. în cazul că maşina cu aburi s-ar fi defectat. din înălţime. Great-Eastern. Se dădu ordinul de plecare. Unii se ridicau. tovarăşul meu cu figură ironică murmură aceste cuvinte: — Călătoria începe bine! — Foarte rău. iar vasul enorm să se deplaseze. Un locotenent se plasă lângă aparatul de semnalizare al elicei. fundul noroios. iar mateloţii merseră pe puntea din faţă ca să spele sângele ce era împrăştiat pe jos. cabestanul se învârtise irezistibil în sens contrar sub acţiunea impresionantă a lanţurilor. urcaţi pe duneta din faţă. în sfârşit. Ne repezirăm spre nefericiţi. înfruntând curentul din faţă. am crezut că vom lovi un vas cu trei catarge care deviase în mijlocul curentului şi al cărui stâlp orizontal din faţă atinse coca lui Great-Eastern. altul lângă cel de semnalizare al instalaţiilor de pornire. sufocat de nave. Paletele loviră încet apa. Unul dintre medicii de la bord plecă cu ei ca să-i însoţească până la Liverpool. Plecarea nu mai putea fi întârziată. În privinţa celor patru morţi. Birkenhead. domnule! Cu cine am onoarea? — Cu doctorul Dean Pitferge. sub mâna pilotului său. Şi când. cu recomandarea de a reveni de urgenţă pe Great-Eastern. Nenorociţii.era la adăpost. că un pasager. . dacă se dorea utilizarea mareei pentru ieşirea steam-ship-ulm. 18 Jules Verne Scăpate din sáchetele lor sfărâmate. Ceasurile din Birkenhead anunţau ora unu. Un pinion al maşinii se sfărâmase.. Cea mai mare parte a oamenilor. fură coborâte şi depuse pe puntea tenderului. acesta acostă iar nava. am privit nava aceea care nu cântărea mai mult de şapte sau opt sute de tone. iar în stânga. şi nu mai lipsea decât ca apa să înceapă să se retragă pentru a coborî şi el pe râu. iar cele patru cadavre. Din 20 Jules Verne prudenţă. CAPITOLUL V Operaţiunea fu reluată.. alţii zăceau în continuare.din faţă. lângă mica roată destinată să modifice poziţia cârmei. de asemenea. barele loviră în jurul lor. nu oferea steam-ship-ulm decât o trecere sinuoasă. unele staţionând. aflată în partea din spate. Pentru o clipă. aceia trebuiau debarcaţi imediat. Tenderul se îndepărtă apoi. Se săturase deja de Great-Eastern. priveau peisajul presărat cu coşuri de uzine.. rănit uşor de o bară ruptă. gata să facă manevrele necesare cu ajutorul unor roţi imense ce se ridicau deasupra panoului cu zăbrele. lanţurile fură ridicate şi ancorele părăsiră.. ucigând patru mateloţi şi rănind doisprezece. Cu ajutorul acelui anchor-boat. încât evenimentul nu produsese un efect deosebit la bord. Priveam micul vas care se îndepărta cu viteza maximă. fiindcă în dreapta era amplasat Liverpoolul. Dar. Se făcu semn tenderului să se întoarcă. loviţi violent în faţă sau în stomac. Mersey. elicea începu să se bălăcească în spate. nu erau decât o rotiţă dintr-un angrenaj şi puteau fi înlocuiţi fără mult zgomot. După câteva minute. toţi oamenii care lucrau la pârghii fuseseră măturaţi. mi s-a părut asemenea uneia dintre bărcuţele pe care copiii le lansează în bazinele din Green-Park sau pe Serpentine-River. Şocul fu însă evitat. Printre cei din urmă se număra şi şeful de echipaj. De altfel. Răniţii erau conduşi spre infirmerie. Trebuie spus.

căpitanul Anderson opri. Tenderul făcea eforturi să ne ajungă din urmă. astfel că nici zgomotul conversaţiilor. Marea se agita deja. Steam-ship-ul nostru se alinie lângă Tripoli. Vântul dinspre sud-vest sufla în rafale. căreia eterna ei verdeaţă i-a adus numele de Coasta-deSmarald. încărcate până la refuz cu spectatori. Curând întunericul acoperi marea. i se aruncă o scară de frânghie pe care respectivul o urcă. ajunse la micuţa şi încântătoarea goeletă care-l aştepta sub rafalele de vânt. navă de război ce staţiona în faţa bazinelor. am zărit întinderea lungă a ţărmului. Mai agil decât el. de la platforma farului şi de pe parapetul bastionului. pilotul nostru coborî în acelaşi mod până la barca sa care-l aştepta şi ai cărei vâslaşi erau dotaţi cu câte o centură de salvare plutitoare. se pierdu. casele de pe cele două maluri începură să se rărească. CAPITOLUL VI A doua zi. care nu lipseau deloc la bord. Către ora patru. Din înălţimea dunetelor de pe vasele ancorate pe râu. am ajuns pe punte. din respect pentru morţii pe care tenderul îi aducea pe ţărm chiar în clipele acelea. deşi cu mare greutate. Vântul sufla în rafale. apărură vilele. în ciuda capacităţii sale de două mii de tone. folosit pentru transportul emigranţilor şi care. câteva strigăte ne salutară pentru ultima oară. dar marea. un pachebot al liniei Cunard. Câmpul luă locul pereţilor din cărămidă. şi coasta din comitatul Galilor. mărginită de coastă. o tramă de abur alb ce marca trecerea unui tren printre două coline. întinse rigid. în curând se aplauda. Era ca o cabană izolată în extremitatea unui oraş de munte. Dar strigătele formidabile înlocuiră detunăturile care sunt expresia politeţii naţionale. Când nava acostă. Deşi vântul bătea din faţă. un drum de vamă. muzicile ne trimiteau armonii minunate. nici tangajul. iată ce anima ţinutul. După câteva clipe. îl aducea pe cel de-al doilea doctor de bord. Marinarii de pe Lord Clyde. un pat. Steagurile noastre. cu entuziasmul de care sunt în stare englezii la plecarea unei nave. UN ORAŞ PLUTITOR 10 Treptat. pe 27 martie. se ridicară braţele. 11 Jules Verne Ajuns pe duneta fumoarului. Great-Eastern se găsi printre calele-debarcader din Liverpool. forfoteau pe Mersey. nu era foarte agitată. nu se constatau nici ruliul. O canapea. Bărcile. viteza lui Great-Eastern crescu. după ce am traversat primele două săli. Şi cum se mai răspundea acelor saluturi! Ce ecouri provocaseră pe chei! Mii de curioşi acopereau zidurile din Liverpool şi Birkenhead. iar pe malul stâng al lui Mersey. Apoi. Steagurile urcau şi coborau neîncetat în onoarea lui Great-Eastern. îmi alesesem o cabină bine luminată prin intermediul a două hublouri. o toaletă o mobilau suficient. se fluturară batistele. nici muzica pianului. Cele patru tunuri care trebuiau să salute oraşul tăcură. erau dispersaţi pe vergile de pe catarge şi aclamau uriaşul. pe care zgomotul uralelor nu putea să le acopere. în noapte. Fumul nu mai întuneca peisajul. în sfârşit. nu ajungeau până la mine. Un ruliu aproape imperceptibil balansa uşor steamerul. nu făceau nici un pliu. ici şi colo. . marcată de înălţimea de la Holy-Head. dar steam-ship-ul nu resimţea acest lucru. un semafor izolat care se strâmba la navele din larg. La ora şapte dimineaţa. Câţiva pasageri se plimbau deja încolo şi încoace. Câteva case singuratice. nu părea altceva decât o bărcuţă. Pe la ora trei. chiar dacă nu ar fi fost decât o barcă ce ar fi urmat să se plimbe printr-un golf.Curând. în curând. Great-Eastern depăşise calea navigabila a lui Mersey şi intrase în canalul Saint-Georges. Oricum. Un al doilea şir de cabine o separa de salonul din faţă. Ne reluarăm drumul imediat. mă bazam pe indiferenţa manifestată de Great-Eastern. Great-Eastern naviga cu tribordul paralel cu coasta accidentată a Irlandei. Dar. neuniform profilată. strigătele începură să se stingă în depărtare. Sub forţa roţilor de lemn şi a elicelor.

iar mustăţile lungi.. Un expres. îl întovărăşea unul dintre prietenii săi. ca o placă neregulată pătată de sulfat de cupru. UN ORAŞ PLUTITOR 2-3 — Pentru asta. Ducem existenţă pe jumătate militară. strângându-i mâna. Steamerele treceau scuipând fumul negru. care aparţine liniei Cunard. marea prezenta o nuanţă murdară de verde. transatlantice sau cargouri. zise Fabián. căpitanul Corsican. le depăşea fără probleme.între coastă şi noi. specifică ofiţerilor indieni. Deja nu mai suntem acolo. de la minunata călătorie pe care am fâcut-o împreună în ţările scandinave. O traversare a Atlanticului cu acest imens vas nu are cum să nu fie foarte interesanta. navă foarte utilă. căpitanul Corsican şi cu mine ne-am salutat. dragul meu Fabian. îmi răspunse Fabián. N-am ezitat o clipă. uşurinţă şi libertate în mişcări. —. i-am zis căpitanului Mac Elwin. pierdute între favoriţi. După prezentări. prietene. — Prietenul meu Archibald Corsican. ca Gladiateur sau FUle de l'air.. Marea Roşie şi Franţa. Ceaţa. ca şi mine. cu maşinile în funcţiune. când am aflat ca Great-Eastem urma să încerce o nouă traversare între Anglia şi America. umerii degajaţi. — Ce contează. Ultima scrisoare pe care am primit-o de la tine. Corespondenţa dusă astfel câştiga o zi faţă de cele mai rapide transatlantice. traversând strâmtoarea cu o viteză de optsprezece mile pe oră. şi îşi lăsau sacii cu corespondenţa.Dragul meu Fabián. îmi zise Fabian. cred că nici tu. ce contează din moment ce concediul nostru se scurge?! . Aveam dreptul să te cred tot la regimentul tău din India. care nu sunteţi marinari de meserie. nici căpitanul Corsican nu veţi regreta decizia pe care aţi luat-o. am sosit foarte repede în bătrâna noastră Anglie. purta timbrul din Bombay. îndeosebi pentru voi. după cum era moda zilei. reluă Fabián. Către ora nouă. zbura ca un praf. lua scrisorile şi. barba blondă. le depunea la Liverpool. un om ce avea şase picioare înălţime. Făcurăm cunoştinţa curând cu Queen's Town. fumegând. Totuşi. şi iată că tenderul ne-a adus ieri lângă tine. E teroarea junglei. e. Nu ne-am văzut de trei ani. Fabián. Ştiu doar că nu datorez întâmplării faptul că te-am întâlnit la bordul Eastern-ului. Ţi-l prezint chiar pe căpitanul Archibald ca pe un mare nimicitor de tigri. lăsau bărbia descoperita. toate semnele acelei calităţi atât de rare pe care o putem numi „curaj fără furie". imediat. Acolo se găseau tot felul de nave. care circula cu o viteză foarte mare. Abia ajunsesem pe punte. dar e închiriată de o companie franceza şi ne duce în America. Great-Eastern. prin Canalul Suez. Am obţinut un concediu de un an şi. pe jumătate ţărănească. Am aflat că vei fi la bord: devenea o plăcere. un steamer pur-sânge. surâzând. Mărturisesc că. privirea sigura. Căpitanul Corsican şi cu mine am sosit la Liverpool şi aveam intenţia să trecem la bordul navei China. Great-Eastem îşi modifică drumul cu un cart înspre vestnord-vest. deşi suntem burlaci. căpitan al regimentului 22 din armata Indiei. în fâşii. Vântul era încă rece. deşi nu avea o viteză prea mare. Nu mă înşelasem asupra profesiunii sale. i-am răspuns. dar fără a se citi severitate pe chipul său. — Abia ne-am vâzut ieri. am hotărât să lăsăm pentru un timp în pace carnivorele din peninsulă şi să venim să respirăm câteva molecule de aer european. iar fruntea sa se încreţi o clipă ca după o amintire dureroasă. vase cu aburi sau corăbii. bricuri sau goelete. Trei flamuri diferite flutură deasupra capetelor noastre şi demonstrează că ne aflăm pe un teritoriu franco-anglo-american. Era o ocazie deosebită. că se înfiinţa şi căpitanul Mac Elwin. se pregăteau să plece în larg. daca datorita mie ai luat decizia de a veni aici. într-un cuvânt. Numeroase nave. le ducea la Dublin în câteva ore. într-adevăr. Eram cu atenţia atrasă de manevrele de plecare. şi nu datează de mai mult de şase săptămâni. — Am fost până acum trei săptămâni. din America sau din Mările Sudului. un mic port în dreptul căruia manevra o flotă pescărească. — Bătrâna noastră Anglie! zise. ne aflăm pe o navă englezească. Voinicul acela reprezenta tipul de ofiţer englez: fruntea înaltă. Un pachebot. în cursul căreia mai mult vânăm decât facem expediţii războinice.

Ne trebuie mişcare. care bea coniacuri fine de trei dolari sticla. Masa odată terminată. la douăsprezece şi jumătate pentru prânz. conversaţia noastră se întrerupse. Ii purta o prietenie adâncă lui Fabian. cu un sfert de oră mai devreme. la şapte şi jumătate seara pentru ceai. Vom face o trecere pe Amazon. Exista. care făcea cursa spre New-York şi care saluta uriaşul marilor ce trecea pe lângă el. se jucau cu cercurile. comesenii se aşezau pe locurile lor în vastele saloane. cu dinţi din argint. lucrau. Ofiţerii de bord se duceau şi se întorceau. bârbaţi. Două sau trei domnişoare. unii făcând de cart pe pasarela şi supraveghind compásele. Stewardul anunţa. fugeau. alţii răspunzând întrebărilor. spre marca satisfacţie a pasagerilor. femei şi copii. pregătite cu măiestrie. unde îmi voi îmbrăţişa sora şi nepoţii pe care nu i-am mai văzut de atâţia ani. la rândul său. Dintre toţi. Patru rânduri de mese mobilau acele mari încăperi. o nenorocire în viaţa lui pe care încă mi-o ascundea şi despre care nu amintise nimic nici în scrisorile lui. lichioruri sau alte băuturi. Din America vom merge în Africa. care era mai tânăr decât el cu câţiva ani. Apoi vom vizita Marile Lacuri. circulau dintr-o parte în alta. punţile se populară din nou. discutau sau citeau. Cei mai mulţi dintre pasageri fumau şi se plimbau. să ucidem prezentul. Te-ai fi crezut într-un restaurant de pe bulevard. unde leii şi elefanţii şi-au dat întâlnire pentru a sărbători venirea căpitanului Corsican. aşezate pe scaune pliante. californicnii se distingeau prin aptitudinea lor de a bea multă şampanie. salutul.Corsican. îşi lansau baloanele. Oamenii se salutau şi se comportau de parcă s-ar fi plimbat prin Hyde-Park. Numeroşi stewarzi se grăbeau să servească. acolo unde am reuşit să mă plasez în apropierea lui Fabian şi a căpitanului . Pârea a fi fratele mai marc al lui Mac Elwin acel înalt căpitan englez. în acea clipa. Fiecare acţiona foarte convingător. râsete puternice se iscarâ din senin. începerea mesei. curând. păstrau o imobilitate şi o perpendicularitate perfecte. sunetele unei orgi plasate într-o mare încăpere din partea posterioară a vasului şi acordurile a două sau trei piane Pleyel care-şi făceau o deplorabilă concurenţa în saloanele inferioare. înnoind lucrurile din jur! Peste câteva zile vom fi la New-York. lângă soţul ei. Se auzeau. Copiii ţipau. nu pe valurile oceanului. ar fi fost dus până la sacrificiu. Guvernantele UN ORAŞ PLUTITOR 2-5 şi îngrijitoarele supravegheau bebeluşii. Pe la patru şi jumătate. fost vameş. menţionata pe o mică hârtie. în mijlocul Parisului. deseori ridicole. Trebuie să uităm trecutul. evident. Se auzi trompeta. instrumentul răguşit răsuna astfel: la ora opl şi jumătate pentru micul dejun. şi. la patru dupa-amiaza pentru cină. Vom coborî pe Mississippi până la New-Orleans. devorau fripturile de vacă în sânge. Grcnl-Eiistcm ajunsese la două lungimi de cablu de un pachebot. iar apoi ne vom întoarce să impunem cipailor voinţa metropolei! Jules Verne Fabian vorbea cu o volubilitate nervoasă. Alţii degustau cu evidentă satisfacţie tartele şi alte bunâtâţuri ale desertului. Se distingea totuşi destul de greu. în câteva clipe. pe urmele căruia pornise. al cărui devotament. Stcnm-ship-ul nu resimţea ondulaţiile valurilor. care făceau obiectul unei plăţi separate. sticlele şi paharele. Aşa e viaţa. De patru ori pe zi. Uriaşul îi înapoie. puteau mânca fără teama. pământul încă se mai vedea cam la trei mile distanţa de noi la tribord. La cererea fiecăruia. aşa cum ar fi făcut daca s-ar fi aflat pe nisipul de la Tuileries. cei care aduceau mâncarea veneau cu vinuri. Către ora trei. Pasagerii invadară duneta. puse de călători. lungile bulevarde deveniră pustii. Archibald Corsican mi s-a părut a fi la curent cu situaţia. goleau în pahare conţinutul unui Oeuf a la coque. Câţiva americani burduhânoşi se balansau pe scaunele lor. dacă s-ar fi ivit ocazia. suspinând adânc din când în când. slabe şi palide. Se afla acolo. Doamne înalte. Era Propontis. Deasupra. în ciuda vâjâitului vântului. Comesenii. Femeile. o spâlâtoreasâ îmbogăţită din San Francisco. datorita cetii care . dispuse în suporţi anti-ruliu. Platourile cu bucate.

nu prezenta nici şanţuri. dintr-un capăt în altul. iar trei.anunţa o furtună. UN ORAŞ PLUTITOR 13 Maşinile lui Great-Eastern puteau fi considerate adevărate capodopere. nici ridicaturi. de o parte şi de alta. cum să evolueze pe Sena. lampadare. iar dacă socoteai şi tamburele laterale. Lăţimea lui era de douăzeci şi cinci de metri. geamuri pictate. foarte proeminenta. Puntea superioară măsura doua sute zece metri. altele erau plasate la etajul inferior. In interiorul lui Great-Eastern. manevre o companie de soldaţi. aşadar. Urma salonul damelor. două sute şaptezeci şi patru aveau fiecare mai puţină populaţie decât acea subprefecturâ plutitoare. Pe velele imense ale celui de-al doilea şi ale celui de-al treilea catarg ar fi putut să facă. Din cele trei sute şaptezeci şi trei de arondismente ale Franţei. din cea mai bună pânză realizată de fabrica regală din Edinburg. Coca lui Greiit-Eastern rezista la cele mai puternice lovituri date de mare. N-ar fi avut. aşezate între elegantele coloane aurite şi comunicau cu puntea superioara prin scările largi cu trepte metalice. vasta cocă fusese amenajata judicios. Cât despre coşuri. Celelalte trei din spate sunt numite after-main-mast. Era farul de la Fastenet. Pe punte se ridicau şase catarge şi cinci coşuri de fum. CAPITOLUL VII Am spus ca lungimea lui Greul-Eastern depăşea doi hectometri. cel mai avansat punct al coastei irlandeze. un alt mare salon. două dintre ele erau necesare pentru maşina care punea în mişcare enormele roţi de lemn. aceasta fiind. superioară celei a turnurilor catedralei Notre-Dame. şaizeci şi cinci de centimetri. catargul cel mare. fiind foarte reuşită. După aceea. Curând se observă o lumină. Erau nişte cilindri enormi. mizenne-mastşi after-gigger. Avea două sute şapte metri şi jumătate între perpendicularele ridicate. pentru eliminarea aburului de la maşina elicei. Great-Eastern deplasa douăzeci şi opt de mii cinci sute de tone. Vele de anumite forme şi dimensiuni sunt prinse de aceste catarge şi de vergile orizontale. Al doilea. In partea din faţă fuseseră instalate spălătoria şi oficiul echipajului. devenea de treizeci şi şase de metri. aş putea spune că era cu o treime mai lung decât Podul Artelor. Noaptea se apropia cu repeziciune. Mai erau treisprezece compartimente. prin urmare. când îşi ducea numărul maxim de călători. iar ultimul. suprafaţa de velatură a vasului era de cinci mii patru sute de metri pătraţi. două erau pentru velele foc. Cei şase stâlpi uriaşi erau susţinuţi de hobane şi gal-hobane metalice. iar în cursul acesteia noi trebuia să depăşim Capul Clear. cu acces printr-o scară specială. unele comunicau printr-un palier. Cel mai înalt stâlp de susţinere al velaturii avea o înălţime de două sute şapte picioare. separate prin pereţi etanşi. Nimic nu era mai uimitor decât să constaţi că imensele agregate funcţionau . al treilea şi al patrulea catarg erau făcute din ţevi fixate cu buloane. In total. ceea ce însemna că lungimea vasului era dublă faţă de a oricărui pachebot transatlantic. trei vaste dining-rooms prezentau aceeaşi dispunere faţă de cabinele din jur. Mai erau dispuse patru rânduri de cabine pe care le separa un coridor. pe conturul dat de linia de plutire. adevărate capodopere ale cazangeriei. decorat cu lustre. Pentru cei doritori de comparaţii. înalţi de treizeci de metri şi cincizeci de centimetri. Etrava sa dreaptă era găurită de nări prin care ieşeau lanţurile pentru ancoră. Acele încăperi minunate primeau lumina zilei prin vitraliile laterale. Mai în spate. Zece mii de 13 Jules Verne tone de fier fuseseră folosite la construcţia acelei structuri şi trei milioane de nituri asigurau perfecta asamblare a plăcilor care formau bordul navei. dispuse între bord şi stingher şi care aveau optzeci şi şase de centimetri înălţime. Putea transporta zece mii de pasageri. Liniile lui Great-Eastern erau foarte alungite. Partea sa din faţă. plasat pe o stâncă izolata. Din primele trei catarge. asigurându-le astfel securitatea din punct de vedere al inundaţiilor sau al incendiilor. cu uşurinţă. Era dublă şi se compunea dintr-o încrengătură de celule.

a căror suprafaţă radiantă era de o mic o sută şaptezeci şi cinci de metri pătraţi. Puntea. am reuşit sa ajung până la tamburul de la tribord.cu precizia unui ceasornic. Suprafaţa radiantă caloric a patru cazane era de şapte sute optzeci de metri pătraţi. scufundându-se alternativ. mai ales cei din lemn de fag. Am ieşit apoi din cabină. se deplasa deplorabil. Presiunea medie era în jur de un kilogram şi şaptezeci şi şase de grame pe centimetru pătrat. aranjate provizoriu. Lucrau împreună doi câte doi. aceasta datorita forţei sale exercitate de cei o mie trei sute de cai putere. aşadar. lovit dintr-o parte de furtună şi neconlând pe nici o pânză. Capul Clear fusese depăşit în cursul nopţii. Ceea ce nu-l împiedică pe un căpitan francez să facă această menţiune naivă în jurnalul său de bord: „Am întâlnit azi o navă cu şase catarge şi cinci coşuri. scândurile se crâpau. Se compunea din patru cilindri oscilanţi. dar raliul era foarte greu de suportat. dispuşi orizontal. Sacii şi valizele se apropiau şi se îndepărtau. Great-Eastern mai avea încă şase maşini auxiliare pentru alimentare şi punere în funcţiune. în mijlocul căruia două sau trei sute de colete. Vesela se izbea de duşumea. După aceste semne. ca nişte lungi compasuri. Auzeam zgomotele neregulate ale elicei şi bătaia roţilor care. care era mai rapidă. iar cu cealaltă m-am îmbrăcat chinuit. cântărind şaizeci de tone. Ar putea fi Great-Eastern ". engine-screw-\i\ număra patru cilindri ficşi. Independent de aceste mecanisme. să mă proptesc de unul dintre pontilelc pasarelei. cuplaţi perechi şi dezvoltând o cursă de patru metri douăzeci şi şapte de centimetri. când am ajuns pe punte. elicea. am înţeles ca vântul se intensificase şi că steam-ship-u\ nu mai rămânea indiferent la valurile care îl luau pe sus în mijlocul mării. Ofiţerul dc cart. izbind cu zgomot mesele şi băncile. părea că se ridică precum un balon în aer. CAPITOLUL VIII Noaptea de miercuri spre joi fu destul de rea. precum şi cabestane. tangajul era nesemnificativ. Cabina mea se agita foarte tare. în sfârşit. se înclinau Jules Verne într-o parte şi-n alta. mă pregăteam. Un tumult neobişnuit răzbea din salonul vecin. când un corp mi se rostogoli la picioare. loveau aerul cu paletele. prin mijlocul movilei de bagaje. . Pe la şase dimineaţa. Excentricul său. De asemenea. umezită de ceaţa. descriau în aer imense arce de cerc. Avea o turaţie de douăsprezece rotaţii pe minut şi contrasta evident cu maşina elicei. Aşa arăta steam-ship-ul fără pereche şi uşor de recunoscut dintre celelalte. Recunosc. după o noapte nedormită. Catargele sale. fără un punct de sprijin. părea ca se balansează într-un leagăn pentru copii. acţionau direct pe arborele elicei. m-am ridicat din pat. era foarte zbuciumată. de culoarea ardezici. Din tachet în tachet. cu un diametru de doi metri şi douăzeci şi şase de centimetri. m-am agăţat viguros de un tachet. mai nervoasă. Era imposibil să te iii pe picioare. şi a trebuit să umblu în patru labe pe duşumea. bine înfipt pe pasarela. pus în mişcare de arborele motor. nici nu m-aş fi putut ţine pe picioare şi a trebuit să mă lupt serios cu paltonul până ce am reuşit sâ-l pun pe umeri. GrcatEastcm. în jurul nostru nu era decât o imensă circumferinţă marcată de linia apei pe fondul cerului. Dar. am traversat salonul cu ajutorul mâinilor şi picioarelor. Sub presiunea produsa de cele şase cazane. Pământul nu se mai zărea. putea să realizeze până la patruzeci şi opt de rotaţii pe minut. M-am agăţat cu o mâna de un perete. Urcam scările în genunchi. După cum se putea vedea. Uşile se închideau şi se deschideau. ca un ţăran roman care urca treptele dc la „Scola sania" a lui Pi lat din Pont. şi pistoanele lor. pereţii gemeau. Acel cngine-paddle funcţiona cu un calm maiestuos. măsurată la mijlocul pistoanelor articulate direct cu bielele. aburii jucau un rol important în manevrele vasului. a căror cursă era de un metru şi optzeci de centimetri. sticlele şi paharele se ciocneau în suspensiile lor mobile. Marea. era foarte alunecoasa. Puterea nominala a maşinii de abur era de o mie de cai.

şi. Un Puntea. cum zicem noi. ar face oscilaţia în acelaşi timp. care ar fi pe jumătate în lungime cât Great-Eastern. oamenii revin la orizontală mai repede decât şi-o doresc! Doctorul. Doctorul îşi bătea joc de mine? Nu mai ştiam ce să cred. Ie-a rămas totuşi inferior. dar nu şi pentru pasageri! replică. viteza pereţilor este de un metru şapte sute patruzeci şi patru de milimetri pe secundă. totuşi. peste puţin timp. Nu va scăpa de ceea ce îi este destinat. — Atunci nu trebuie să vă plângeţi. Constat faptele şi aştept foarte liniştit momentul catastrofei. Am simţit nevoia să aflu mai multe. l-am întrebat. în consecinţă. fiindcă nu mi-ar displace să naufragiem. ca încă nu s-a terminat. îmi zise : — Asta c! Amplitudinea arcului descris de pereţii lui Great-Eastern este de patruzeci de grade. — In concluzie. Dean Pitferge. douăzeci dedesubt şi douăzeci deasupra nivelului marii.. nu ştiu pe ce fapte se bazează pronosticurile dumneavoastră pesimiste. — Staţi.. medicii. în timpul oscilaţiei. — Ah. cel care l-a construit. 15 Jules Verne transatlantic. — Doctore. Dean Pitferge scăpase doar cu câteva zgârieturi. umezită de ceaţă. reluă doctorul. dacă n-aţi fi materialist? — De ce? UN ORAŞ PLUTITOR 15 — Pentru că am remarcat faptul ca toţi oamenii care nu cred în Dumnezeu cred în orice altceva..Era doctorul Dean Pitfergc. dar lăsaţi-mâ să-mi prezint argumentele în continuare. — Ce contează! îmi spuse Dean Pitferge. şi. Permiteţi-mi să vă amintesc. şi. pasagerii. şi noi. privindu-mă. şi l-am felicitat. — Daca vorbiţi serios. — Adevărat! i-am râspuns. Construit pentru transportul emigranţilor şi pentru traficul de mărfuri cu Australia. susţinându-ne reciproc. vesel. Great-Eastern a ruinat deja mai multe companii. Cred că însuşi Brunnel. — Ceea ce bine pentru el. n-a ajuns niciodată acolo. i-am zis. încântat de replica sa. — E prima oară când navigaţi cu Great-Easternl — Nu. râzând nu de observaţie. — Nici nu mă plâng. era foarte alunecoasă. se ridică. înseamnă că e foarte stabil. de ce v-aţi îmbarcat pe GreatEastern'! — Pentru a fi martor la ceea se va petrece.. că Great-Eastern a străbătut deja de douăzeci de ori Atlanticul şi că s-a comportat suficient de bine.. Se ştie acest lucru. Originalul personaj se ridică îndată în genunchi şi. am reuşit sa ajungem pe una dintre băncile de pe dunetă. Realizat pentru a avea o viteză superioară transatlanticelor. mai bine zis. Ochii săi mici mi se păreau tare ironici. domnule. Am făcut deja mai multe traversări cu el. — Adevărat. daca vasul nostru revine aşa de repede la poziţia iniţiala. îmi răspunse el. — Glumiţi. ci de condiţiile în care fusese făcută. replică doctorul. o s-o păţim! — Noi? — Adică nava. După cum vedeţi. a murit „în urma operaţiei".. chiar şi în deochi... fiindcă ar fi putut să-şi spargă capul. doctore. Amintiţi-vâ ce greutăţi au întâmpinat inginerii ca sâ-l lanseze! Nu voia să meargă la apă mai mult decât spitalul din Greenwich. — Atunci. i-am zis. Din curiozitate. .

s-au făcut nevăzuţi în cabinele lor. Pasagerii. Ce zgomot înspăimântător! Opt ambarcaţiuni au fost smulse de pe suporţii lor portmantou. şi are o rigiditate în construcţie care îi permite să reziste ca un bloc compact şi să sfideze marea furioasă. nava. Şocuri îngrozitoare s-au făcut auzite. Era un rezervor de ulei. Multe pânze au fost luate de vânt. fie. elicea continua să ne împingă înainte. şi vasul a început sa se clatine. unul dintre mecanici a fost sudat. Părăsisem Liverpoolul pe 10 decembrie. — Dar Great-Eastern este o nava solidă. — Bravo! am strigat eu. Great-Eastern se redresa puţin şi. Maşinile sunt prea slabe pentru el. se fisurase. — E solid. cântărind peste trei mii de kilograme. i-am replicat. pasager la bord. îi punea în pericol existenţa. ale cârui odgoane se rupseserâ. Un ţarc de animale a cedat. fără a vă face griji de gândurile care mă frământă. spre dimineaţa. Aţi auzit ce se spune despre cel de-al nouăsprezecelea drum pe care l-a făcut între Liverpool şi New-York? — Nu. Lanţurile şi cablurile. Furtuna ne-a luat din lateral. călătoria noastră a început prost şi aşa se va termina. vântul sufla în rafale. am ajuns la Queen's Town. se ştie. Am întins câteva pânze pentru a putea naviga şi a scoate vasul din imobilitate. Un mecanic sudat. E ben trovatol Credeţi cu adevărat aşa ceva. a reuşit să repare cârma cu nişte lanţuri. Una dintre oglinzile din salon a fost spartă printr-o lovitură de cap pe care a dat-o chiar cel care vâ vorbeşte. Se zice că un pasager s-a rătăcit în adâncurile sale şi n-a mai fost găsit niciodată. în timp ce se construiau cazanele. Confuzia domnea peste tot. nu erau bolnavi. într-o zi de marţi. O bucată enormă de plumb. marea nu se agita deloc. doctore? — Cred. de asemenea. roţile începură să se învârtă cu viteză redusă. cât de cât. unde trebuia să fim după opt zile! CAPITOLUL IX .— Aşteptaţi. într-adevăr. câ. Furtuna se înteţea. Nu mai. reluă doctorul. Mobilele începură să danseze. în timpul acesta. domnule. cred câ. Noaptea a fost oribila. fără îndoială. nu mai rămăsese nimic din roţi. A trebuit să oprim din nou maşina şi să ne mulţumim cu elicea. asta e o dovada certa! — Se zice. se povestesc mai multe despre acest steam-ship. E un uriaş. mai ales că fuseserăm apăraţi de valurile din larg de coastele irlandeze. Ziua de sâmbătă am petrecut-o într-o spaimă generală. — Ei. — Ei bine. fiindcă reuşea să se ţină pe picioare pe un ruliu ca ăsta. Toată vesela s-a spart. vântul s-a înteţit. reluă doctorul. ca să păstram direcţia. Nu yx Jules Venie era ruliu. doctore. bine. situaţia a devenit gravă. şi era unul dintre cei mai îndemânatici. la opt zile după ce am părăsit Liverpoolul. şi cu asta basta! — Apoi. Unul dintre căpitanii de pe Great-Eastern s-a înecat. Or. Pe 12. în clipa aceea. din neatenţie. Către ora patru. Maşina care pune în mişcare roţile a trebuit sa fie oprita. dar forţa lui nu este proporţională cu talia sa. în ziua următoare. bărbaţi şi femei. Călătorii erau numeroşi şi încrezători. Un inginer american. nu ne mai rămâne decât sa regretăm moartea unui om atât de îndemânatic. Altă nenorocire! Manşa cârmei s-a sfărâmat. puteam conduce nava. în camera de ardere. Pasagerii erau încântaţi. reluă Dean Pitferge. Spiţele şi paletele ei izbeau coca navei. smulse de la locul lor. altele erau încordate la maximum. Lucrurile decurgeau bine. deplasată de ruliu. am făcut ironic. — Ah. în zori. Puteam să controlăm. răspunse Dean Pitferge. dar una dintre ele. Curând. se rostogoleau într-o parte şi în alta. eram la bord. Great-Eastern căzuse pe o parte şi nu se mai ridica din pricina valurilor. Abia duminică vântul a început să se domolească. îmi zise el. datorită opririi. şi o vaca a picat în salonul damelor prin tambuchi.

pentru care contează foarte mult orice posibilitate de a câştiga ceva. Printre cei mai înrăiţi pariori am remarcat un om înalt. Fusese corabia abandonată de echipajul ei? Era întrebarea ce începuse sâ-i frământe pe toţi. încărcătura sa. Câteva lanţuri sfărâmate îngreunau încă nava. Era nouă şi părea foarte bună. Se ştie că. numai că îmi displăcea. sau vorbea serios? Era adevărat că el călătorise cu Great-Eastern de atâtea ori / ru o epava. In timp ce steam-ship-ul îşi continua drumul. a cărui fizionomie m-a frapat prin semnele neechivoce ale unei duplicităţi profunde. Binoclurile se schimbau dintr-o mână în alta. datorită furtunii. Doar steamerele pot menţine o direcţie riguroasă. avea. Oribilul rău de mare. Nu se zărea nimeni pe acolo. Evident că nava. Glumea. pe un ton care aducea a insultă. De fapt. Pe o sferă. folosind expresia englezească. într-un cuvânt. Great-Eastern se îndrepta spre obiectul semnalat. în acelaşi timp. la babord. Se putea vedea deja cuprul gri-verzui de pe carena sa. mai ales între americani şi englezi. împotriva Societăţii Celor Speriaţi.Trebuie sa vă mărturisesc faptul că doctorul Dean Pitferge nu mă liniştea deloc. este linia curbă făcută de circumferinţa cercurilor mari. Fusese un vas cu trei catarge. râdeau de glumele lui deocheate. fapt ce nu ar fi putut scăpa nici unui psiholog. echipajul reuşea să păstreze linia loxodromicâ a navei. Un grup de pasageri lipsiţi de probleme de sănătate. Câţiva pasageri palizi. Se făceau numeroase presupuneri. sau. mai ales englez. Rămăşagurile. care se deplasase datorită furtunii. în acest timp. Ceea ce făcea şi Great-Eastern. navele încearcă să păstreze această linie. De aceea se paria intens. îşi pierduse toate catargele. sprâncenele erau foarte apropiate. Pasagerii nu l-ar fi putut asculta. Pentru a scurta traversarea. the great atraction a momentului. un aer viclean pe care cu greu reuşea să şi-l ascundă. privirea îi era. Pentru cei din jur. epava se arăta a fi un rest dintr-o navă. Câţiva prieteni de-ai săi. le pierdu în totalitate. drumul cel mai scurt dintre două puncte este segmentul de dreaptă. Individul avea trăsăturile feţei impregnate de un sentiment de ură generala. Vorbea tare. . saa o can asa de balena ' 17 Jules Verne numai pentru a asista la o catastrofă? Totul era posibil din partea unui excentric. Ruliul se făcea încă simţit. Fruntea sa îi era ridată de o cută verticală. mai ales când bate vântul din faţă. indiferentă. făcea progrese rapide. de aceeaşi teapă. Cine era? Nu ştiam. deşi un fir de fum se ridica spre cer. Să se fi refugiat naufragiaţii în interiorul navei? Mai târziu am înţeles că nu era decât jarul rămas în urma unui foc. Personajul respectiv pretindea că recunoaşte în acea UN ORAŞ PLUTITOR 17 epavă o carcasă de balenă şi îşi întărea afirmaţia prin pariuri consistente la care găsea imediat opozanţi. care deveniseră de câteva sute de dolari. cu obrajii ciupiţi. se semnala un obiect la trei sau patru mile depărtare. observau cu atenţie acel rest care plutea la trei sute de mile distanţă de cea mai apropiata coastă. cu nasurile umflate. deviind uşor către nord-vest. ai cărei agenţi publicitari spuseseră că „răul de mare e o maladie necunoscută pe vas". o forţa să rămână aplecată spre tribord. îndrăzneaţă şi neatentă. ei îşi manifestau furia împotriva nefericitului steamship care se comporta ca o barcă dusă de valuri. navigând pe circumferinţele indicate. De la distanţa de o jumătate de milă. pe o suprafaţă plană. Steam-ship-ul se apropie rapid de ea. rămăseseră totuşi pe punte pentru a respira aer curat. reuniţi în partea din faţă a vasului. Pentru corâbii e mai greu. pe care îl stârnea vântul. fără să se înfioare. în acelaşi timp contagios şi epidemic. Era o epavă. Cântărise în jur de cinci sau şase sute de tone. Către ora nouă dimineaţa. toate detaliile carcasei devenirâ vizibile. deplasându-se ca o barcă. o carcasă de balena sau un rest de navă? Nu se distingea încă nimic clar.

Când femeile nu urcau pe punte. Dacă nota avea poziţia douăzeci UN ORAŞ PLUTITOR 18 şi şapte. în mod particular. Dar probabil că sistemul era „prea nou". aflat în cursa. Grupul de pasageri se împrăştie. când o făcea către tribord. când nava se apleca spre babord. Fără îndoială că echipajul avusese timp să se îndepărteze. nici de celelalte piane care răsunau în saloanele vecine. Dar cum ar fi reuşit naufragiaţii să dea de pământul ce se afla la cel puţin trei sute de mile? Puteau bărcile uşoare să reziste acelor valuri care îl zguduiau atât de îngrozitor pe Great-Easternl Când se întâmplase catastrofa? Datorită vânturilor care suflau în perioada aceea. De aceea existau pauze în melodie. fie în sala cea mare. şi brigantina nu putu fi folosită aproape tot drumul. Toţi cei care reuşeau să se ţină drepţi. Se ştie că. Nici măcar vreo barcă de salvare a navei naufragiate. Când era vreme bună. fapt care nu preocupa prea mult urechile saxone. gălăgioase ca marea. puţin mai târziu. aşadar. Către prânz. Ca să se întoarcă pe drumul făcut şi să o ducă până în cel mai apropiat port era iar imposibil. Pachebotul reprezintă pentru un astfel de om chiar cartierul său. Mai bine echilibrată. nici de . Daca era nota cincizeci şi trei. Se auzeau atunci zgomotoasele „armonii" care ieşeau din piane. După forma pe care o avea. nu trebuia oare să căutăm spre vest locul unde se petrecuse naufragiul? Oare coca acelei corăbii se afla de mult în derivă sub influenţa dublă a curenţilor şi a brizei? Toate întrebările rămâneau fără răspuns. atingea şi ca clapa douăzeci şi şapte. în cazul salvării unei ambarcaţiuni. Marinarii încercară să desfăşoare şi brigantina. Unii se duseră în saloane. Epava însă nu-i răspunse în nici un fel. lumea se plimba pe bulevarde. Dimpotrivă. fără a-şi face probleme pentru zgomotul din jur. ele rămâneau fie în salonul lor special. de avântul etravei. am remarcat o damă înalta şi osoasa care părea o muziciana foarte bună. alţii în cabine. răpuşi de râul de marc. pentru a controla mai exact drumul vasului. Trebuie spus că acele instrumente. îşi semnală prezenţa prin numeroase şuierături. păreau nişte oameni beţi. spre marele regret al mateloţilor. în tot spaţiul acela circumscris de linia orizontului nu se vedea nimic în afară de apa mării. mateloţii de la bord afirmau că fusese făcută pe şantierele americane. Astfel. strada. Cu anglo-saxonii nu este foarte greu de realizat aşa ceva. nu-şi permitea sa remorcheze epava pentru mii şi mii de mile. punct care dispăru apoi cu totul. Portul din care plecase nu era menţionat. şi. în ciuda înclinărilor produse de ruliu. viaţa la bord se desfăşura organizat. A fost obligat. atingea clapa cincizeci şi trei. care în mod cert ascundea o încărcătură de preţ. propriul lui câmin. resturile acelea nu mai constituiau decât un punct în spaţiul vast. iar trompeta care anunţa masa nu reuşi nici măcar sâ-i trezească pe cei adormiţi. pentru a o întinde conform unui nou sistem. pentru a-şi uşura lectura partiturii. n-ar fi putut să permită unui talent ca Liszt să se manifeste la toata valoarea lui. căpitanul Anderson instala două pânze goelele şi una artimon. Sunetele joase lipseau. am citit foarte clar pe plăcuţă numele Lerida. Un vas de comerţ sau vreo navă de război n-ar fi ezitat nici o clipă să pună stăpânire pe epavă. Când steam-ship-ul ajunse în spatele navei naufragiate. CAPITOLUL X în ciuda mişcărilor dezordonate ale navei. între toate acele virtuoze. după modul de construcţie imprimat liniilor sale. De altfel. şi înaltele. nava oscila puţin. atunci când francezul călătoreşte. casa cu care se deplasează. ea însemnase toate notele cu câte un număr şi toate clapele pianului cu numărul corespunzător. acest lucru se simte în tot comportamentul său. ordonanţele militare atribuiau 18 Jules Verne salvatorilor o treime din valoarea respectiva. Dar Great-Eastern. să o abandoneze.Great-Eastern ajunse în dreptul epavei.

Cazanclc de la elice funcţionează prost. — Nu vă mai întreb cum. un adevărat titirez. îndemânatici cum sunt. Tânăra doamnă este delicată şi încântătoare. Vermont. Doctorul Dean Pitferge avea replici atât de neaşteptate. satisfacţia mea. încât mă lua pe nepregătite. I-am arătat un alt grup aflat într-o zonă a salonului. privindu-i pc pasagerii care se înghesuiau în salon.. Cine o fi? 19 Jules Verne — Un ministru protestant. Conversaţia era destul de interesanta. Unul dintre ei gaşca un pasaj interesant şi îl citea cu voce tare. care par mereu învechite. sa ajungem la Ncw-York? — Deloc.copiii rai care îi stricau acordurile lovind cu pumnii octavele neocupate. Are mereu sub braţ un album cu imagini din iubitul său oraş.. . discutând. sunt de acord.. i-am răspuns. produsele Noii Anglii. Nu putem obţine suficienta presiune. Se va întâlni cu soţia sa.. un pic prea influenţaţi de reverenzi. compromisa în urma unui proces celebru. — Care treabă'? — Vaporul nostru. domnule. îmi răspunse doctorul. este un om important. râzând. eu. Câteva ziare zăceau pe canapele. — V-aţi refăcut după căzătura'/ l-am întrebat eu. care seamână cu un preot-şef. în plin deşert.. care pare absorbit de calcule? — Omul acela chiar calculează. iar ascultătorii lui îi mulţumeau la sfârşit. — Aceia. — în totalilate. Soţul. un tip foarte civilizat. din cele americane sau englezeşti. aşadar. dar în cadrul ei exista atâta varietate. E bogat. dar care fac greşeala de a nu pune mâna la gură când strănută. foarte mult. Şi o face aproape tot timpul. oameni inteligenţi şi de acţiune. cu picioarele întinse pe divane. yankei puri din statele Mâine. spectatorii luară la întâmplare cele câteva cărţi care se aflau pe mese. Mi-am petrecut întreaga dupa-amiaza în salonul cel mare. şi care numără azi patru sute de mii de suflete. şi daca închizi doi yankei în aceeaşi cameră.. un om foarte important din Massachusetts. guvernatorul Băncii din Chicago. Dar văd printre ei pe unul mic. Cel mai înalt. cu pălăriile îndesate pe capete'? Sunt yankei. Vedeţi grupul acela de oameni nesimţiţi. cu nasul în vânt. Connecticut. Acum mai are un milion şase sute douăzeci şi cinci de mii trei sute şaizeci şi şapte de dolari şi douăzeci şi cinci de cenţi. după o oră fiecare trebuie să fi câştigat zece dolari de la celălalt. — Doriţi. o fosta învăţătoare. Mă distra. puţin cam scurt. Dar seamănă toţi între ci! — Se vede că nu vă pricepeţi. îşi socoteşte averea. — De ce apare diferenţa aceasta în a-i aprecia averea'? — Pentru că a fumat o ţigară de câţiva cenţi. — Dar tipul acela înalt şi sinistru. Este mândru din acest motiv şi are dreptate: un oraş fondat în 1836. In timpul concertului. Acum un sfert de oră avea un milion şase sute douăzeci şi cinci de mii trei sute şaizeci şi şapte de dolari şi cincizeci de cenţi. — Rezolvă probleme? — Nu. îmi spuse doctorul. care într-o bună zi a descoperit o mulţime de pepite. este un fost căruţaş. Vorbesc doar din punct de vedere mecanic. sunt oameni din Far-West. caci prietenul meu Dean Pitferge se aşezase lângă mine. în fiecare clipă ştie la centimă ceea ce are. Este îmbrăcat într-o redingotă şi poartă un pantalon negru. mi-a mărturisit. Specia e aceeaşi. — Specimene! am strigat. incluzându-l şi pe el! Alături puteţi vedea un cuplu californian. mi-a răspuns el. Sunt saxoni adevăraţi. Un întreg cartier din New-York e construit pe terenurile sale. Dar treaba asta nu merge. chiar dacă nu le-a deschis încă nimeni. ea îşi desfăşura întregul talent. Mă simt bine aici şi voi regreta sincer când voi paraşi colecţia aceasta de specimene pe care întâmplarea a adus-o la bord spre.

Poate că. s-au iubit în Australia. care a cântărit. chiar când afacerile poartă nume ciudate. îmi zise doctorul. domnul meu. S-au adorat în Japonia. uitând că. am adăugat eu. un helder. nu aştepta decât ca GreatEastern să ajungă la New-York pentru a pune mâna pe pradă. dar adepţii săi de pe malul Lacului Sărat nu-l imita deloc. o figura demna şi o ţinuta atât de diferita de a yankeilor de rând. vreun casier o tulise după ce-şi golise casieria. în cea mai mare parte se duceau să-şi încerce norocul pe continentul american. Vă va calcula câte volume in-quartose pot scrie din vorbele unui avocat şi câte mile face zilnic un factor poştal doar pentru a duce UN ORAŞ PLUTITOR 20 scrisorile de dragoste. care-şi mişcă în sus şi în jos capul ca limba unui orologiu? — Acest personaj. un cuplu căsătorit de un an. inventatori. şi nu se îndoia că avea să facă avere. Brigham Young are un harem pentru că aşa doreşte. mai erau destui ale căror secrete nici nu le bănuiam. fiindcă secta lor număra foarte mulţi adepţi în Europa. Printre acei aventurieri. dar alţi pasageri defilau prin faţa ochilor noştri şi provocau remarcile inepuizabilului meu tovarăş. rival al doctorului Liebig. pretindea că a găsit mijlocul de a condensa toate elementele nutritive ale unui bou într-o pastila de mărimea unei monede de cinci franci şi va face monede din toate rumegătoarele pampasului.. aprins. Domnul Hatch revine dintr-o călătorie în Germania şi în Anglia. domnul Hatch. în clipa următoare. Un altul. 20 Jules Verne — Este un mormon. precum „Compania oceanică pentru iluminatul cu gaz în Polinezia" sau „Societatea generală a cărbunilor care nu ard". mi-a răspuns doctorul. la douăzeci de ani. — Fâra îndoiala. Câţi tipi diverşi erau în mulţimea aceea! Nu era totuşi nici un gurâcască. Un francez de pe strada Chapón aducea trei mii de păpuşi din carton care spuneau tata. s-au suportat în Franţa. cu un foarte reuşit accent american. Dean Pitferge îmi arătă câţiva nu lipsiţi de interes. iar la douăzeci şi cinci de ani. O să vă spună câtă pâine a mâncat în viaţa sa de om de cincizeci de ani. alerga sâ-şi exploateze brevetul în Noua Anglie. dar poligamia nu este obligatorie pentru un mormon. a măsurat. care s-a plimbat în luna de miere pe toate meridianele globului. Poate că prin mulţime se găsea cineva preocupat de a începe afaceri interlope care prind mereu la funcţionarii creduli. Ce tip bine! Are ochii oţeliţi.— Deci un om important. . inventator al motorului portativ. Un savant în chimie.. iar în America se vor despărţi. un statistician universal. — Dar individul acela înalt. fără îndoială! — Dar cine este omul acela înalt şi cu un aer distant. în afara acelor oameni ciudaţi. este celebrul Cokburn. un yankeu şi-a câştigat deja poziţia. unul dintre marii predicatori din Oraşul Sfinţilor. Doctorul. care intră chiar în clipa aceasta? După mustaţa lui neagră aş zice că e un ofiţer. Dar. întrebaţi-l ceva pe acest maniac inofensiv. un cal-putere într-o cutie de ceas. printre ei. întrucât nimeni nu se deplasează de pe un continent pe altul fără un motiv serios. căci activul său se cifrează la milioane. — Dar ştiam că în Europa e interzisă poligamia lor. numărul de metri cubi pe care i-a respirat. s-au certat în Anglia. Au părăsit Lima încă din seara nunţii. Vâ va da numărul văduvelor care stau câte o oră pe Podul Londrei şi înălţimea unei piramide construită din sandvişurile consumate de cetăţenii Statelor Unite într-un an. căutători de noroc. iar vreun detectiv. de la Rochester. a dozat şi a numârat totul. scumpul meu domn. răspunse doctorul. ar fi continuat mult timp pe acelaşi ton. unde a predicat cu succes mormonismul. — Fără îndoială. — Sunt peruvieni. atenţia mea fu atrasă de intrarea unui cuplu tânăr ce părea împovărat de o plictiseală precoce. care făcea pe prietenul. e prea bătrân ca să mai intre în luptă.

adăugă doctorul. După ce l-am părăsit pe doctor. Au făcut turul Europei. Trebuie să fie un evreu german corcit cu un bordelez. un timonier afişă biletul următor: Latitudine 5 f 15'nord Longitudine 18° 13' vest Distantă: Fastenet 323 mile Ceea ce însemna că la ora aceea ne aflam la 323 mile de farul de la Fastenet. buze groase. Acesta are deja un cerc de răufăcători în centrul căruia se află. L-aţi remarcat'? Câteva detalii oferite de doctor m-au ajutat să-l recunosc pe acel individ ca fiind chiar omul ce făcuse pariuri nesocotite cu privire la epavă. . şi care pornea spre America pentru o nouă aventură. numărând rotaţiile roţilor care nu se învârt destul de repede faţa de cum şi-ar dori ci. ţinându-se de braţ. şi acum ştiu că sunt sortiţi unul celuilalt. — Da. — Tineri căsătoriţi? am întrebat eu. Era fiul unui neguţător din Calcutta. mi-a răspuns doctorul. Până acolo. dacă ar fi incandescente şi cazanele vasului. Zice că e doctor şi călătoreşte la Quebec. în clipa aceea. în acelaşi timp.— Adevărat? Şi domnul Hatch? — Domnul Hatch nu are decât o femeie şi crede că e destul. îmi făcu semn cu cotul. Dean Pitferge. De altfel. produse de razele reflectate. desigur. aproape ruinat. pentru ca pasagerii să ştie situaţia. conduce parcă toţi jucătorii. Ne-am refugiat în zona din spate. când prova se scufunda. domnule. UN ORAŞ PLUTITOR 21 — Nu. un jucător. Albeaţa aceea mi se părea un voal imens şi lung. îşi propune să ne explice sistemul său într-o conferinţă pe care o va ţine într-una din aceste seri. ultimul pc care îl zărisem pe coasta irlandeză. priveam imensul ocean. fiindcă un pachebot care se respecta nu face în douăzeci şi patru de orc mai puţin de 300 de mile. cu permisiunea familiei. Se putea urmări. ochelari cu rame de aur. dar eu mi-am dat seama că e un mincinos de cea mai joasă speţă şi un admirator al lui Drake. cu un capăt în Anglia şi altul aruncat peste ocean. care sărea uşor de la un subiect la altul. dacă jocul nu-i va rapi prea mulţi auditori. dezagreabilă. i-am zis. stcamerul făcuse doar 323 mile în treizeci şi şase de ore. traiectoria lui Great-Eastern. cu faţa rotundă. găsesc mereu pe cei care sâ-i flateze şi să-i asculte precum credincioşii predica preotului. Bravo lor! Ce plăcere să-i priveşti! Ii văd uneori aplecaţi pe carcasa maşinii. un duelist. 18°31' longitudine vestică faţă de meridianul Greenwich. iar printre ei am remarcat un om mic. ce călătorie am mai face! CAPITOLUL XI In acea zi. Dâra care se pierdea în zare se compunea din urmele elicei şi aburi. Presupunerea mea fusese valabila. aşa cum sunt inimile lor. făcând sâ-i strălucească metalul din care era construită. Era o notă pe care căpitanul o afişa în fiecare zi. un desfrânat. — Salonul va fi plin. tăia valurile cu furie. — Aceşti oameni. Marea părea o vastă întindere de smaralde lichefiate. acolo unde doctorul spunea că „te plimbi pe câmp". Mirosuri puternice ajungeau până Ia noi. Ah. Izolaţi şi aplecaţi peste balustrada. şi ne gâseam la 51°15' latitudine nordică. apăreau din spumă. Fabian privea magia valurilor fără să vorbească. Era insuficient. M-am uitat spre uşa salonului. pe un ton înduioşător. îmi răspunse Pitferge. am petrecut restul zilei cu Fabian. Mici curcubee. nas coroiat. pe uşa salonului cel mare. Ce vedea el în oglinda lichidă care se pretează la orice interpretare posibilă? Petrecea. Ştiţi că se joacă mult în încăperile de pe puntea din faţă? Un englez cu mutră urâtă. Elicea fierbea la patruzeci de picioare sub ochii noştri şi. Dean Pitferge îmi zise că se numea Harry Drake. doi vechi logodnici care nu aşteaptă decât sosirea vasului la New-York pentru a se putea căsători. pc Ia douăsprezece şi jumătate. din privire. E un om cu o reputaţie detestabila. Un tânăr de douăzeci şi doi de ani şi o fata de şaptesprezece tocmai intrau.

Fiecare ţinea în mână un sextant cu luneta şi. abisul mă atrage! — Ce ai. ne-am fi putut crede la o plimbare tipic franţuzească. vânătorile sale. mâini în buzunare şi nasul în vânt. apăsându-şi pieptul. Sunt litere. Priveşte. Nu l-am văzut pe Fabian toată ziua. Fără îndoială. CAPITOLUL XII în ziua următoare.. Am rămas. iar a mea să-l ascult. felul în care trăia în garnizoana din India. Viteza lui Great-Eastern depăşea în momentele acelea douăsprezece noduri. Timpul era favorabil pentru observaţii. După aceasta. m-am apropiat de cabina sa şi m-am asigurat că nu o pâiasise. Fugea de tumult şi căuta singurătatea. Daca ar fi fost câţiva trupeţi în uniforme. un timonier potrivi ceasul de pe pasarelă. căpitanul Anderson şi doi ofiţeri urcară pe pasarela. despre cauza suspinelor nu zicea nimic. îmi zise. Fabian coborî în salon. Dar ce puteau însemna literele acelea? Ce amintiri evocau în inima lui Fabian? El tăcea iar. Nu e nici o speranţă de vindecare? — Nici una. Elicea făcea treizeci şi şase de rotaţii pe minut.22 Jules Verne vreo imagine fugitivă care îi spunea adio? Zărea vreo umbră înecată în valuri? Mi se părea mai trist decât de obicei şi nu îndrăzneam să-l întreb din ce cauză era aşa. Steam-ship-ul. Probabil ca mulţimea care acoperea puntea îi displăcea. altele stăteau pe bănci. marea era calmă. Imediat. era de datoria lui să mi se destâinuie. La douăsprezece fără un sfert. Apoi îmi spuse brusc: — Ah. prietene? — Aici. contemplând marea. spuse. Focurile intense crescuseră presiunea. Imaginaţia lui supraexcitată vedea în spumă ceea ce voia ea să vadă. Fabian îmi zise: — Dâra aceasta este cu adevărat minunată. am o boală care mă va ucide. către care oglinzile înclinate ale instrumentelor trebuiau să poziţioneze astrul zilei. căpitanul. O jumătate de oră mai târziu. aşadar. nu mai oscila deloc. Mi-a spus tot ce doream să aflu din viaţa Iui. Sub frumosul cer UN ORAŞ PLUTITOR 22 însorit. mai bine echilibrat. la umbra copacilor. De mai multe ori. dincolo un e. vremea era frumoasă. copiii îşi reluarâ jocurile întrerupte timp de două zile. apoi se retrase în cabina sa. Dar despre emoţiile care îi umpleau inima.. Mereu aceleaşi. din timp în timp. După o despărţire de durată. sâmbătă 30 martie. aplecaţi deasupra mării. priveau orizontul spre sud. îngrijorat de absenţa lui. iar când m-am întors. Secundul dădu ordin să se ridice două vele foc goeletâ şi una artimon. Am vorbit despre Fabian. care ne îndepărtase pe unul de celălalt. Unele se plimbau. — E ora douăsprezece fix. şi firavele căruţuri cu bebeluşi zburdau de colo-colo. Damele apărură cu toalete noi. s-ar spune că ondulaţiile se distrează trasând diverse litere. Nu m-am putut stăpâni să nu-i povestesc ceea ce se petrecuse în ajun între căpitanul Mac Elwin şi mine. era să zic pe iarbă. se afişă următoarea observaţie: Latitudine 51° 10' nord Longitudine 24"13' vest Cursa: 227mile Distanta: 550. curând. Deodată. Mă înşel? Nu. acolo un 1. aventurile. — O boala? i-am zis. Vântul abia adia. Ce ai. şi toate ceasurile de la bord se reglară după soarele ce trecea pe cer. prinzându-l de mâini. am zărit cum roţile mari se scufundau pe rând în apă datorită ruliului. Dar l-am întâlnit pe căpitanul Corsican şi ne-am plimbat preţ de un ceas pe duneta. . locurile se animară. Fabian? l-am întrebat. Fabian nu făcea parte dintre oamenii care îşi uşurează povara povestind altora suferinţele lor.

Hodges. mi-a zis căpitanul Corsican. când fata. Fabián e omul care l-ar ucide pe Drake ca pe un câine. în acea îngrămădire zilnică. — Harry Drakc. Ochii lui se animară brusc. 23 Jules Verne armele între ei nu poate avea loc nici aici. n-a mai văzu t-o niciodată pe cea pe care o iubea atât. — Pentru a va spune adevărul. I l-am arătat căpitanului.. oricât de nedemn ar fi fost acel soţ. — într-adevar. are o faţă de tâlhar. v-aş cere o dovadă a acestei prietenii. dar am respins-o. nu era. Archibald Corsican îmi relată. Dar omul acesta sc afla la bord! — El! E aici! repeta Corsican. Ellen! Numele ci explica literele pe care Fabián credea că le vede în urma vasului. Harry Drake tocmai trecea pe lângă noi. nesentimental. ca şi mine. fu căutată de fiul unui neguţător din Calcutta. Povestirea se termină astfel. Să nu-l pierdem niciodată din vedere şi să fim pregătiţi să ne aruncăm între rivalul său şi el. căpitanul. Fabián. personalitatea deosebită a lui Drake sâ-i scape lui Fabian? Un incident. îmi răspunse Corsican. adică ce aflasem de la doctorul Dean Pitfcrgc. — Iar soţul ci? l-am întrebat. doar imaginea bietei victime. Ştiu ce s-ar întâmpla. — Să dea Domnul să nu-l întâlnească Fabián! zise. nebun de durere. se afla într-o situaţie delicata faţă de negustorul din Calcutta. am repetat. în clipa aceea. Nu. în câteva cuvinte. iar el sacrifică fericirea fetei pentru interesele averii lui. o femeie n-ar putea să se căsătorească cu ucigaşul soţului ei. pe care i-am oprit-o. I-ani spus ca acel aventurier. Căsătoria ar fi aranjat foarte bine lucrurile. — Harry Drakc! am strigat. Nu l-ar fi întovărăşit ea pe Drake în această traversare. nici în altă parte. Era oare posibil ca în acea existenţă comună de la bordul vasului. mi-a zis el. niiss Hodges. era în stare dc orice pentru a face avere. domnule. deplorabilă. 23 Jules Verne proastă. Ideea îmi trecea pentru prima oară prin cap. — Ellen Hodges.— Da. dur. cum Fabian cunoscuse la Bombay o tânără încântătoare.. Acorda mâna fetei unui om pe care aceasta nu-l iubea si de care nu era iubită. Avu o pornire furioasă. Am înţeles raţionamentul căpitanului Corsican. şi cu am înţeles ca răul de care suferea Fabián era foarte grav. Doar dacă pronunţi acest nume în faţa. ruinat de joc şi dezmăţat. Fabian nu putea fi propriul său justiţiar. N-ar fi scăpat de privirea inchizitorială a doctorului Pitferge. un nume . o afacere pregătită de mult. grav. Dar undc-i fata? — O fi părăsit-o? — De ce n-ar fi la bord? îmi zise căpitanul. Nu. lui şi face explozie! l-am povestit apoi căpitanului Corsican lot ce ştiam despre Harry Drake. înţelegeţi că o înfruntare cu Harry Drake tocmai trecea pe lângă noi. c la bord. nu putea fi. trăind în mizerie. Era o „afacere". i-ar da o lovitura groaznică lui. Cel puţin. Copila nu avu cum să se opună. om practic. în orice caz. gata să moara. O iubea şi era iubit. iar Fabián. Soţul îşi luă nevasta chiar din următoarea zi după căsătorie şi plecară împreuna. fiindcă sunteţi prietenul lui Fabián. Nimic nu părea să se opună căsătoriei între miss Hodges şi căpitanul Mac Elwin. prinzându-mâ dc mână şi privindu-mă în ochi. un detaliu. din hotărârea tatălui ei. Din fericire. nu se cunosc unul pe altul. Afacere curată. Evenimentele care ar fi putut urma trebuiau prevenite din timp. Fabián nu-l cunoaşte pe Harry Drakc. — Da. timp de doi ani Fabian a avut dreptul să se creadă cel mai fericit dintre oameni şi acum este cel mai nefericit. — Cum se numea fata? l-am întrebat pe câpilanul Archibald. cu o emoţie pe care nu încerca să şi-o ascundă. Un presentiment mă stăpânea. insolent şi scandalagiu.

pe urmele căruia avea să fie şi el tot timpul. simpla şi demnă în acelaşi timp. i-am promis sâ-l supraveghez pe prietenul nostru şi sâ-l pândesc pe Drake. cât şi la americani. Plimbăreţii se salutau discret. In mijlocul lor. Bulevardele se umplură în curând. Se auzeau distinct vocile subţiri ale copiilor şi de mezzo-soprane ale femeilor. — Domnule. Nu se vedea nici o pânză în jur. Ochii săi mici se plimbau peste întreaga adunare. lopata brutarului nu trece de gura cuptorului. al zecelea. îndrăznesc s-o spun. Tocmai atunci. în mâinile oamenilor! M-am mulţumit cu această explicaţie şi am început să observ ce se petrecea mai departe la bord. Prietenul meu Dean Pitferge se aşeză lângă mine. cel al Exodului. era completată . Căpitanul şi secundul său serveau de model. CAPITOLUL XIII A doua zi. privită din exterior. în acea zi. Doar Great-Eastem ocupa întregul centru matematic al imensului orizont. Ca a primă observaţie. Domnea cea mai profundă linişte. totuşi. 31 martie. Saloanele. căpitanul se ridică şi începu slujba. Se auzeau valurile şi romanţele ce se succedau. un timonier. Marea era minunată şi strălucea sub primele raze ale primăverii. şi nu acele zgomote metalice care acompaniau ţiuitul sirenelor de la cazane. căpitanul Anderson părea un păstor. Aceste cărţi sfinte fură distribuite pe mesele templului. clopotul de la bord bătu rar. Am intrat. Citi în engleză un capitol din Vechiul Testament. amintea prin lungime şi regularitate de Ministerul de Finanţe de pe strada Rivoli. cu caschetele lustruite. In clipa aceea am văzut că erau aduse o mulţime de Biblii pe un platou care servea de obicei pentru sandvişuri. lustruiţi şi parfumaţi. cu toţii erau îmbrăcaţi cu grijă pentru respectiva împrejurare. atât la englezi. Spre seară. Aplauzele şi uralele nu lipseau. La zece şi jumătate. La ora zece. UN ORAŞ PLUTITOR 24 Echipajul era în ţinuta de gala. în ţinută de gală. din acest punct de vedere. Cel care-l făcea să sune. cuţitul măcelarului nu mai ameninţă gâtul victimei. care. obţinea de la clopot un fel de sonoritate religioasa. şi toţi aşteptau ultimele ţiuituri ce ar fi anunţat începerea slujbei. Acel dialog biblic dură cam o jumătate de oră. Era. Bărbaţi. plimbându-se pe pasarele. când steam-ship-ul naviga prin ceaţă. Eram acolo. la intervale regulate. Prin templu înţelegeam sala cea mare unde se servea masa. S-ar fi câştigat câteva noduri. pe când aburii. militâroşi. L-am întrebat pe un puritan de la bord care poate fi cauza acestor toleranţe. Fiecare ţinea în mână cartea de rugăciuni. era duminică. barurile sunt închise. Obscuritatea era accentuată. Era o construcţie în zona din spate a navei. numeroase grupuri apărură la uşile de la tambuchiurile din faţa şi din spate. vântul dinspre sud-vest condensa ceaţa de pe ocean. mi-a răspuns cu gravitate. deşi timpul era foarte bun şi vântul favorabil. luminate orbitor. femei. copii. se suspendă afacerile. trebuie respectat tot ceea ce vine direct de la Dumnezeu. Ofiţerii şi inginerii purtau uniforme minunate. constrastau cu întunericul din jur. mai mult din curiozitate. Ceremonia. gătiţi proaspăt. Vântul este în mâna Lui. căpitanul nu dădu ordin să se ridice pânzele. Nu m-ar fi mirat să mi se spună că toţi cazangii munceau în costume negre. dar ar fi fost improper. un nimic nu i-ar fi pus în mod fatal pe unul în faţa celuilalt? Aş fi vrut să grăbesc vaporul care-i ducea pe cei doi! înainte de a mă despărţi de căpitanul Corsican. cu nasturi auriţi. se sting furnicarul uzinelor şi fumul fabricilor. Pantofii sclipeau şi rivalizau. şi îmbrăcămintea membrilor era foarte îngrijită. Cum se petrecea o asemenea zi la bord? Duminica. Ofiţerii ocupau o masă mai înaltă. detaşându-se de glasurile baritonale ale bărbaţilor. Apoi ne-am strâns mâinile şi ne-am despărţit. foarte mulţumitor că li se permitea măcar marilor roţi şi elicei sâ-şi respecte turaţiile. Cei aşezaţi la mese erau deja foarte numeroşi. se închid magazinele şi se deschid bisericile.rostit.

dar nu-şi putu reţine totuşi un zâmbet de neîncredere. ne veţi ţine companie? . întrebă doctorul. Dean Pitferge îmi povesti că reverendul îşi dezvoltase admirabil textul. — La început. se plimba pe punte. Dumnezeu a creat America în şase zile şi într-a şaptea s-a odihnit. o navă condamnată. foarte schimbător. forturile întărite. după ce „construise America". prima din aprilie. Acesta. că domnul căpitan nu crede prea mult legendele mele. Ar fi făcut la fel şi abilul Yorick? L-am privit pe doctorul Pitferge. o umbră. răspunse Pitferge. Am avut ocazia. „stăpân după Dumnezeu". Daca Amcricii îi plăcea să fie proslăvită aşa. berbecii dc asediu. CAPITOLUL XIV In timpul mesei. să-i fac cunoştinţa doctorului Dean Pitferge cu căpitanul Corsican. torpilele submarine. îi demonstra că era UN ORAŞ PLUTITOR 25 CAPITOLUL XV în ziua următoare. zise doctorul. Nu făcusem decât o mie o sută dc mile. Acelaşi rezultat. în nopţile adânci. de o formă vagă. vorbea acelei mulţimi suspendate pe o coajă de nucă în mijlocul oceanului imens. Era vorba despre reverendul pe care l-am prezentat anterior. oceanul avea un aspect primăvâratic. grav. ofiţeri. domnule. Am aliat de la ofiţerii de cart şi de la câţiva mateloţi că. în restul zilei. toate acele maşinării fuseseră prezente în discursul său. Unde dispare'? Nimeni nu poate spune. bucurându-se de respectul tuturor. Nu clipea deloc şi părea dispus să suporte focul predicatorului. după ce îşi potrivi redingota neagra. întorcându-se către mine. Dumneavoastră. 25 Jules Verne Dacă slujba s-ar fi limitat doar la acea lectura. Tipul. îşi scoase batista şi îşi şterse uşor buzele. Discursul său fusese pregătit dinainte. replică Archibald Corsican. zise el.. pasageri şi pasagere continuau sa se odihnească asemenea Creatorului. vrăjită. îşi puse pălăria pe masă. n-aveam nimic împotrivă. — Pe Sfântul Dustan! strigă căpitanul Corsican. Nici un pian nu răsuna în saloanele tăcute. Piesele de şah nu ieşiră din cutii. Era verde ca preria sub razele soarelui ce răsare. căreia în mod fatal urma să i se întâmple o nenorocire. intrigantul yankeu. acel om mic de stat. Venirea lunii aprilie deasupra Atlanticului a fost superbă. adăugă căpitanul. Cum apare'? Nu se ştie. chiar şi de al celor mai indiferenţi. am citit următoarea notă: Latitudine 5<J'8' nord Longitudine 3(f 44 r vest Cursă: 255 mile. urmă un orator care aduse pasiune şi violenţă acolo unde trebuiau să domine toleranţa şi reculegerea. O vom pândi împreună. După căpitan. şi fiindcă avea ocazia sa se remarce. — Exageraţi. dacă o să vă spun că nava e bântuită de fantome în timpul nopţii? — Fantome? Cum? Credeţi şi în astfel de lucruri? — Da.. cred în ceea ce povestesc persoane ce nu pot fi contestate. El însuşi crescuse cât toata America. îl amuză mult pe căpitan. Cam o treime din drum. fiind scoţian. — în noaptea asta? — Şi-n noaptea asta. care. dacă vreţi. în ziua aceea. — înţeleg. Valurile se rostogoleau cu voluptate. mateloţi. căpitane. gusta asemenea minunăţii. apoi îşi roti privirea peste întreaga adunare. nu o lasă să-i scape. cu cele trei sute zece mile care despart Fastenet de Liverpool. Revenind în salonul cel marc. original. Auzind aşa ceva. totul ar fi fost bine. unul dintre cei a căror influenţă era enormă în ţinuturile din Noua Anglie.de gravitate puritană. am ieşit imediat. povestindu-i cronica secreta a lui Great-Eastern. Monitoarele. nici cărţile de joc. pe un ton mai serios. Salonul rămase pustiu. Legenda mecanicului sudat îi plăcu căpitanului Corsican. şi căpitanul Anderson. — Mă veţi crede.

. Pitferge. îmi trecu prin cap că totul fusese o minciuna de-a lui Pilfcrgc cu ocazia zilei de 1 aprilie. datorită acelei legi deosebit de excesive. nu vreau să tulbur misterul acestei fantome. De cum l-am întâlnit pe căpitanul Corsican. Presiunea urcase în cazanele elicei. — Ce frumoasa e lumea la vârsta lor! îmi zise el. UN ORAŞ PLUTITOR 26 — Să mergem să vedem maşina. de îndată ce câţiva aburi scăpară din conducte. i-am zis. către ora doua. dar. Atitudinea celor doi tineri logodnici îmi relevă acest lucru. aceşti pumni nu se transforma niciodată în lovituri de sabie. mai ales în doi. Datorită unui soare frumos. duelurile dispăruseră dintre îndeletnicirile britanicilor. — Medic! exclamă căpitanul Corsican. iar cu îmi amintesc faptul că doctorul îmi citase numele unui ofiţer care sc afla la ocna de peste zece ani pentru că rănise mortal un adversar. longitudinea de 36°48' şi ca parcursesem numai două sute cincizeci de mile. Unii râd. — Staţi liniştit. ca şi cei minţiţi nu lipsesc niciodată. Se înţelegea deci că. am zărit cele . îmi place să cred că doctorul nostru glumeşte. acest obicei este păstrat cu grijă. Puternicul agent termic forţa supapele cu mai mult dc douăzeci şi una de livre pe un deget pătrat. N-o fi fost destul de întuneric pentru el.. în adâncul puţului întunecat. — Deloc. Totuşi. răspunse Dean Pitferge. Acest fapt îl supăra pe căpitanul Anderson. Urmărirăm cuplul îndrăgostit printre cabine. rude apropiate ale delfinului. Eu mă gândeam că defectul provenea mai ales de la roţi. Cel mai lent transatlantic ar fi avut dreptul să nc remorcheze. Inginerul atribuia lipsa de presiune ventilării insuficiente a noilor cuptoare. Nu! Nici Denis Papin nu fusese mai fericit când văzuse că aburii ridicau capacul celebrei sale marmite! — Iese fum! Iese fum! strigă tânăra. Mincinoşii. Curând stâteam aplecaţi asupra tambuchiului maşinii cu elice. în vacanţa nu exagerez! 26 Jules Verne şi câţiva marsuini. dar tinerii o sorbeau din priviri. fiindcă sunt medic. între saxoni... că în Anglia duelul atrage pedepse foarte severe. căpitane. vagă răsuflare. răspunse.— Nu. Priveau surâzători conductele de eşapament care se ridicau în jurul coşurilor lui Great-Eastern. strângându-şi în braţe logodnica. chiar credeţi serios în morţii care se întorc la bordul navei? — Ştiu că morţii învie. Aplecaţi pc balustradele de la tribord. m-a şi înştiinţat că spectrul despre care vorbise doctorul n-a avut de gând să apară în cursul nopţii. ale căror diametre fuseseră diminuate imprudent. căci în America şi în Anglia. îşi murmurau cuvinte frumoase şi băteau din palme. încăpăţânat. de altfel. observarea exacta a orei douăsprezece se făcu foarte precis. deşi întâlnirea fusese foarte cinstita. Totuşi. sub nici un pretext. ca de altfel şi în Franţa. alţii se supară.. săreau ca nişte clovni în urma vasului.. în acea zi. doctore. Cel care ucide este condamnat la cele mai grele pedepse. deşi poate că acest lucru vi se pare ciudat. Se ştie. le-am zis. — Atunci. prin deschiderea cărora ieşeau vaporii albi. Am aflat şi latitudinea de 48"47'. — Da. ca şi cum acel cuvânt l-ar fi îngrijorat. nu era decât o expiraţie slaba. surâzând amabil. De altfel. Acolo. propuse tânărul. Sc mai schimbă şi câţiva pumni. Dean Pitferge apăru lângă mine. la şaizeci de picioare sub ochii noştri. Ofiţerii şi soldaţii nu au voie sa sc bata. dându-se înapoi. sc produse o îmbunătăţire în ceea ce privea viteza steam-ship-\ilu\. replică doctorul.

şi fata.. Corsican tocmai îmi spusese că Fabian ieşise din cabina sa. CAPITOLUL XVI Revenind în salonul cel mare. Entertainement. Scotch song.. N-a făcut nici o aluzie la trecutul său. în două acte. atunci vor câdea una peste alta.Mrs. — Nu-mi place deloc! adăugă el.. domnule. sâ-l scot totuşi din izolarea în care se găsea..Doctor Trent Intermission of t en minutes Piano solo.. Song: You remember... fiindcă îmi zise: — Cine e omul acesta? — Nu ştiu. aplecată pe umărul său. Ewing ... completă doctorul. E doar o problemă de timp. Mr. îi lipsea ceva. Puneţi doi duşmani în mijlocul unei mulţimi şi se vor întâlni. Am urcat iar pe punte şi am pornit sâ-l caut pe Mac Elwin..... totuşi.. Burlesque...... era un concert întreg..... Cred că Fabian a remarcat şi el acelaşi lucru... Norvjlle .. Cât ea socotea secundele scurse. în timp ce ne plimbam împreuna... se vor aborda.. în cele din urmă.... fiindcă am auzit în spatele meu : — Păcat! N-au nimic de Mendelssohn! M-am întors.. Mr. Mac Alpine .. Piano solo: Chant du berger..Doctor Trent Sir James Anderson Jules Verne Song: Happy moment.. Mr.. Lady of Lyons... Ai auzit. inevitabil... Paul Vert . Alloway ... După câteva momente.. Dacă s-ar afla în spaţiu două planete imobile... Se părea că. Ewing Finale God save the Queen! După cum se vede.... Am discutat un timp. şi voiam.. — Treizeci şi şapte de rotaţii! — Trezeci şi şapte şi jumătate. adăugă ea. el număra rotaţiile elicei. tânărul îşi scosese ceasul.... Mă înşelam oare? Mi se părea că Harry Drake îl privea pe Fabian cu o anumită insistenţă.. care urmărise operaţiunea.... Harry Drake ne-a ieşit în cale de mai multe ori. încât părea o moară de vânt.....patru pistoane orizontale care se grăbeau unul spre altul.... L-am întâlnit pe puntea din faţă a steam-ship'ulm. cu puţin ulei lubrifiant... Edward? Mulţumesc........ fără curenţi care să le poarte.... am citit pe uşă: This Night First Part Ocean Time. E fatal. Gesticula aprins de fiecare dată. în cursul fiecărei mişcări....Mr. urmărea tic-tacul care marca secundele. . Dacă două nave se află în mijlocul mării... în acest timp. — Şi jumătate ! strigă domnişoara. Era un simplu steward care protesta astfel pentru ca muzica lui preferata fusese omisă... fără sâ-l încurc. fără vânt... i-am răspuns... a tâcut şi a devenit gânditor. atunci... adresându-i lui Pitferge cel mai amabil surâs.. umezindu-se... Mr....... închis în sine.... — Un minut! zise ea. nu mă mai auzea şi îşi apăsa pieptul ca pentru a comprima ceva dureros... Song: Beautiful isle of the sea.

oceanul a fost foarte zbuciumat. ochii lui scânteiau de plăcere. o englezoaica. şi steamerul se deplasa după voia lui! Cerul şi oceanul se confundau prin ceaţă. inedite. Cea mai mare parte a celor prezenţi. mateloţii. începu a doua parte. „Cântecul pastorului" pentru pian solo. îmbrăcaţi în pelerine şi purtând căşti. Norville şi „You remember" al lui Mr. citi cu convingere divagaţiile sale prea puţin plăcute. Şahul era impracticabil.. Câteva păsări se auzeau zburând pe deasupra noastră.. protejat de o manta din cauciuc. bineînţeles că în glumă. onorabilul Mr. câci mesele fugeau de sub mâinile jucătorilor. Spre ora zece. plin de spectatori. iar reuşita a fost pentru autori şi prietenii lor. a început sa cânte „Frumoasa insula de pe mare". cursul bursei. urcat pe pasarelă. Printre tambuchiurile întredeschise se vedeau feţele oacheşe şi mâinile groase ale marinarilor. pe care îl făceau câţiva pasageri pentru nevoile de la bord. Onorabilul Mr. se plimbau filozofând. După „Happy moment" al lui Mr. Ewing. vântul se înmuic şi îşi schimba direcţia. în caic nici un spectator nu se ridică de la locul sau. Sir Anderson se ridică. Azurul cerului se arătă prin găurile dintre nori.Cum veni seara. şi se făcură observaţiile zilnice. Fabian nu s-a arătat deloc. bărbaţi şi femei. literar. Către unsprezece. faptul divers. Acolo. în cursul acelei zile de 2 aprilie. în concluzie. Se întocmi următoarea notă: . un tenor care arăta foarte bine. politic. Salonul. Soarele apăru pentru câteva clipe. Când am urcat pe punte. urma distracţia. Dăm ca sigură alegerea Alteţei Sale Imperiale ca succesor al Papei Pius IX. susţinut de Mrs. am constatat că ploua. Americanii şi englezii apreciau mult aşa ceva. Ferdinand l-a atacat pe împăratul Napoleon III ca răspuns la cucerirea franceza din Mexic. stăteau aşezaţi pe divanele laterale şi pe fotolii sau pe scaune. iar pachetele îşi reluarâ cursele prin saloane. puntea rămase pustie. mai mult sau mai puţin exacte. CAPITOLUL XVII în cursul nopţii dinspre luni spre marţi. Pasagerii se refugiaserâ în cabine. Nu se putu stabili sub ce pavilion era. pe la ora şapte. un american dogmatic. Acesta era jurnalul zilnic. se anunţă că la tribord se zărise o corabie cu trei catarge care naviga în sens opus. Onorabilul Mac Alpine. Pe uşile care se închideau şi se deschideau se înghesuiau stewarzii. Francezul Paul Vert interpretă două valsuri încântătoare. telegrame foarte naive. Chiar şi saloanele erau goale. Sub rafalele de ploaie. care fură îndelung aplaudate. începu concertul. După „burlescâ". fiind aplaudat furtunos de spectatori. nici UN ORAŞ PLUTITOR 28 la cinâ. Pereţii despărţitori începură iar să scârţâie. AIloway. era luminat intens. comercial. Secundul. două treimi din comeseni nu veniseră nici la prânz. făcea de cart. După o pauza de zece minute. Atmosfera era apăsătoare. Pe punte înfruntai ploia şi vântul. Ewing a început să cânte „Frumoasa insulă de pe mare 28 Jules Verne Numărul de 1 aprilie conţinea politică generală. surâzător. Vremea îi convenea. Nu se putu juca whist. şi îşi termină lectura cu următoarele noutăţi: — Anunţăm că preşedintele Johnson a abdicat în favoarea generalului Grant. Ewing. Ofiţerul de cart dăduse ordin să se strângă velatura. în cursul spectacolului s-au produs feluriţi amatori. Trebuie recunoscut însă că distracţiile acelea nu-i amuzau decât pe cei care le redactaseră. S-a început cu Ocean-Time. îşi sufleca mânecile albe şi făcu fel de fel de scamatorii. scoase un joc de cărţi din buzunar. După ce Ocean-Timc a fost aplaudat suficient. urmară imnurile naţionale ale Franţei şi Angliei. şi o farsa scoţiană a doctorului Trent încheiară primul act al programului.

Pe punte nu se urcaseră încă nici căpitanul Corsican. Datorită vântului. Marinarii furnicau pe catarge şi în jurul maşinilor. lipsa de aburi care se împotrivea dorinţei lor. Semnalele. la mai puţin de două sute de metri de Great-Eastern. A fost aplaudat şi felicitat chiar de către iniţiatorul acestei expediţii. unde pereţii alcătuiau un fel de adăpost în care un pustnic se putea retrage din lume. Trei: nava la babord. se făceau cu ajutorul unui clopot aflat pe duneta din faţă. apăru o corabie cu trei catarge.Latitudine 45°29' nord Longitudine 4?25' vest Distanţă: 256 mile. presiunea crescuse în cazane. ofiţerii şi mateloţii vegheau cu cea mai mare atenţie. Ruliul scăzu treptat pentru că oceanul se mai liniştise. Abordajele nu se mai puteau evita. notiţa afişată indica latitudinea de 44°53' nord şi longitudinea de 47°6' vest. Era un vas american. prin urmare. Locul era foarte bun pentru a visa. Aburii scoşi de valuri erau un pericol major pentru navigaţie. M-am dus în partea din faţă a navei. care străbătea ruta spre Anglia. marcată dincolo de tambure. nu avea cum să evite ciocnirea. dar steamerul reuşi la timp să se îndepărteze. nici Fabian sau doctorul Pitferge. Dintr-o dată. iar ofiţerii aflaţi pe pasarele nu mai zăreau oamenii din partea din faţă a vasului. A prezentat chiar câteva fotografii cu maşinile folosite atunci. spârgându-se de etravâ. lovind steatnship-ul din faţă şi întârziindu-l. Către ora trei. M-am refugiat acolo. Două dăngânituri: navă la tribord. prezent acolo în seara aceea. orizontul oferea o culoare albicioasă. aşezându-mâ pe un spirai. dar viteza. curăţat de vânt. CAPITOLUL XVIII Pe 3 aprilie. James Anderson povesti cum a pus cablul telegrafic pe fundul marii. o corabie cu trei catarge fu semnalată la babord. UN ORAŞ PLUTITOR 29 Pe la trei şi treizeci şi cinci de minute. Vizibilitatea era redusă. Ilinois. atingeau suprafaţa oceanului. Great-Eastcm începu sa navigheze printr-o zonă unde pluteau primele iceberguri. Atlanticul mai fierbea încă. care lovea nava din faţă. Un dângânit însemna: o navă în faţă. adevărate batalioane de vapori. Norii. bine reglate. şi aceste lucruri erau mai grave chiar decât incendiile. Vântul deveni foarte rece. vântul bătea destul de taie. ceea ce anunţa că gheţurile nu erau departe. datorita promptitudinii cu care oamenii de cart îl anunţară pe timonier. Astfel. Aşadar. . Privirile cuprindeau întreaga imensitate a vasului. Valurile erau încă foarte mari. Trebuia însă recunoscut că totul era din cauza vântului ce halca dinspre vest.. strălucea iar. Pe la douăsprezece şi jumătate. Prin găurile dintre ei se zărea albastrul cerului. în mijlocul cetii. şi stropi de apă erau împrăştiaţi în jur de spuma talazurilor. Dinspre vest. în primele ore ale zilei. Dar de data aceasta nu mai fu vorba despre scamatorii cu cărţi. Curând. îmi trecea pe deasupra capului fără să mă atingă. Se anunţă o nouă distracţie cu Sir James Anderson. Vântul. ceaţa se intensifica iar. Se organiză o pază specială pentru a se evita lovirea vasului de blocurile uriaşe. Numai două sute douăzeci şi şapte de mile parcurse în douăzeci şi patru de ore! Tinerii logodiţi trebuiau să blesteme roţile acelea care nu se prea învârteau. detaşate din banchiză şi provenite din Strâmtoarea Davis. Un clipocit surd ieşea din valurile împinse de vânt. De pe ocean nu distingeam nimic în afară de linia albăstruie a orizontului. nu.. cerul. elicea care abia se mişca. Pe la două. Imediat omul de la cârmă manevra astfel încât să evite accidentul. Liniile orizontului deveniseră clare şi păreau că se îndepărtează de acel punct central în care se găsea Great-Eastem. Vântul bătu până spre seară. Cyrus Field. Salonul se 56 Jules Verne umplu iar.

Aici e mult mai bine. CAPITOLUL XIX Ieşind din salonul atât de puternic luminat. Apoi. de aceea voia să evite un asemenea pericol. cu privirea tulburata. îmi mărturisi el. chiar în paharul cu vin de Champagne. Noaptea era adâncă. Am ajuns într-un loc ce ni se părea pustiu. Ziua s-a scurs fără nici un incident. cu mâna. căpitanul Corsican şi cu mine am revenit în partea din spate a navei. Ştia că vasele se puteau bloca uşor în gheţurile de la acea latitudine. Fiecare cu gustul lui. datorită pereţilor de la cabine. Pasagerii puteau sta liniştiţi. întunericul era de nepătruns în jurul navei. Unul dintre ei cerea un împărat pentru Statele din Sud. îi arătă o umbra care se mişca încet. Eu detest aşa ceva. Oxigenul e un lucru minunat. iar căpitanul îşi umplea plămânii. ce ameninţa să se transforme în confruntare. abia desprinsă din întuneric. am zărit totuşi un om aplecat peste o balustradă. Nu-l auzise. îşi relua drumul. Seara ne-am strâns în salon. Sunt zone bogate în peşte. întoarse capul spre el şi îi l'acu semn să tacă. pe care atât eu. Căpitanul însuşi nu dormea în acea perioada. Numeroşi ofiţeri se ocupau de buna funcţionare a maşinilor. Privea oceanul. Ordinele sale pentru desfăşurarea activităţii în timpul nopţii erau îndeplinite întocmai. Era o forma abia vizibila. ministrul de război. Puntea a fost frecventata de plimbăreţii obişnuiţi. Am observat că se luaseră numeroase măsuri de prevedere împotriva blocurilor de gheaţă. Aerul era proaspăt. ne plimbam pe bulevardul de la tribord. Acelaşi gând ne fulgerase minţile. i-am răspuns. Deşi se vedea foarte greu. Dupâ ce am observat toate aceste lucruri. Din fericire. sau sunt pe jumătate asfixiat. nume dat de englezi pentru Terra Nova. căpitanul 30 Jules Verne schimba cursul. ar trebui să spunem asta şi londonezilor sau parizienilor care nu-l cunosc decât din auzite. de îndată ce se observa un grad mai puţin. Atmosfera e aşa de curată! îmi trebuie cam două sute de metri cubi de aer proaspăt în douăzeci şi patru de ore.. acea discuţie politica. Aceasta avansa. ajunse la zece paşi dc noi şi ramase pe loc. sc oprea. — O nebuna! Nu-i aşa ca e o nebună? murmura Fabian. surâzând: — Doamna în negru! Am tresărit. a pus Sudul să plătească pentru pierderile de la Alabama". Fabian zise. părea mai curând să alunece deasupra punţii decât să păşească. ceva mai departe. ci pe el însuşi. Mai ales morun. elicei. dar ce putea zări în noaptea adânca? Corsican se apropie de el: — Fabian? Fabian nu-i răspunse. Izbucni o discuţie destul de aprinsă între un nordist şi un texan. dar Fabian nu ne întreba pe noi. fu întreruptă de sosirea unei depeşe imaginare adresata lui Ocean-Time şi concepută astfel: „Căpitanul Semmes. Fabian tresări. — Mă sufocam în salon. şi am simţit că şi el era agitat. cât şi căpitanul Corsican îi supravegheam neîntrerupt. Se măsura mereu temperatura apei de mare şi. lor nu le place decât acidul carbonic. — Respiraţi. la marginea vasului. nici o întâmplare nu-i adusese faţă în faţă pe Fabián şi pe Harry Drake. Ferestrele construcţiilor păreau adevărate guri de foc. căpitane.în acea clipă. Căpitanul Corsican mă luă de braţ. ma uitam la forma aceea umana. Mac Elwin recăzusc în contemplarea sa visătoare. Deodată. respiraţi în voie. ezita. Aşa era.. Nu se zărea nici o constelaţie pe boltă. Corsican îl strigă din nou. un locotenent mă făcu atent că treceam pe la coada bacului de la New-Found-Land. Discutând astfel. Umbra era fantoma despre care ne vorbise doctorul Pitfcrge. roţilor. — Da. se ducea. . cu respiraţia tăiată. Până atunci. am urcat pe punte cu căpitanul Corsican. adăpostiţi de vânt. Eu. Abia se mai vedeau oamenii de cart de pe dunetă. Am putut să disting atunci silueta unei femei a cărei faţa era acoperită cu un voal gros. replică el.

Dean Pitferge mă înştiinţa. fu numit comisar. deşi strigase: „Ea! Ea!" Nu se înşelase considerând-o nebună. Privirea căpitanului se aprinse de un foc interior care nu prevestea nimic bun. jumătate om.Biata creatura sc apropie mai mult de noi. Am coborât în salon şi am citit că seara urma să aibă loc o adunare. Am avut impresia că ochii ei. nici pe punte. Nemişcarea lui Grcat-Eastem dădu pasagerilor ideea de a organiza curse. după prânz. CAPITOLUL XX Corsican şi cu mine nu puteam să ne înşelăm. Pasagerii primiră foarte favorabil anunţul. Oceanul era foarte liniştit. Apoi îşi scutura capul. Puritanii de la bord interziseseră tuturor să se iniţieze în secretele mormonismului! CAPITOLUL XXI Pe la ora patru. gata sâ-şi dispute marele premiu al vasului. Era Atlanta. să parcurgă un traseu de o mie şi trei sute de metri. logodnica lui Fabian. electrizat. Locul cursei îl formau cele două bulevarde. în mizerie. cu patru catarge. Ni se năzărea că ne găseam pe pământ. Nava aceea îşi modifica puţin cursul. şi jucătorii îşi riscau banii într-un asemenea mod. că întrunirea condusă de domnul Hatch nu putea fi audiată şi de noi. adăugând: — Ce halucinaţie! 6o Jules Verne Căpitanul Corsican îl luâ de mânâ. cu intenţia de a-l saluta. Către ora trei dupâ-amiaza. Onorabilul Mac Alpine luă conducerea afacerii. soţia Iui Harry Drake. Femeia îi puse mâna pe inima ca pentru a-i număra bătăile. Eu însa înţelegeam ca nu puteam face nimic împotriva soţului şi stăpânului ei. Erau vreo jumătate de duzină de maieloţi ce arătau precum centaurii. Un englez. Reuşi uşor să adune optzeci şi şase de pariori. Imediat se strânseră sportivii. Era o conferinţă a mormonilor. Puţin mai târziu. cum mergea în sens opus. printre care şi câteva femei. caci până la urmă ar fi recunoscut-o. în spatele voalului. durerii. Fatalitatea îi adusese pe toţi trei la bordul aceleiaşi nave. — Ea! murmura Fabian. Despre asta vorbeam a doua zi cu căpitanul Corsican. trăind ca un om nedemn. trecând pe la UN ORAŞ PLUTITOR 6l Brest. Ne salută şi îi râspunserâm la rândul nostru. Pe notiţă se mai putea citi: Latitudine 42°32' nord Longitudine 51°59' vest Cursă: 245 mile. Nu ne îndoiam deloc de identitatea acelei femei. Noutatea se răspândi repede. Devenise astfel datorita disperării. dispăru pe întinsul oceanului. onorabilul Mac Karthy. sc fixeazâ asupra căpitanului Mac Elwin. Nava părea că stă pe loc. Nefericita fată nu ieşea niciodată ziua. Ştiam însă că peste patru zile urma să ajungem la New-York şi speram sa împiedicăm un eveniment fatal în acea perioadă. Cel mai important lucru era să împiedicăm o nouă întâlnire între Fabian şi Ellen. Apoi o lua la fuga spre nişte construcţii apropiate. Harry Dnţke o ducea pe continentul american şi o silea sâ-i suporte viaţa lui aventuroasă. timonierii semnalară apropierea unui steamer mare. Nu se ştia cine avea să fie de cart atunci. Concurenţii trebuiau să facă de trei ori turul navei. ducându-l de acolo. Timpul trecu şi. şi concurenţi se prezentară de îndată. smulsă de lângă Fabian. îi zise. unul dintre transatlanticele ce făceau legătura între New-York şi Londră. Doar noaptea reuşea sâ-şi înşele temnicerul. cu dragostea din inimă ucisă. — Vino Fabian. domnul Hatch. pentru a se apropia de Great-Eastern. Acesta se ridică. cerul se degaja de nori şi deveni senin. jumătate cal. fără plăcere. După aceasta. iar spectatorii ieşiră din saloane şi din cabine. ruşine şi ruină. nici în saloane. Fabian n-o recunoscuse. Era . prezidata de misionarul din Utah. Era Ellen. mulţi începură să parieze pe pilotul ce avea sa ducă nava în rada portului New-York.

fură invadate de mulţimea curioşilor. ca un cal de curse. în curând. Fabian. Erau cu picioarele goale. ochii sclipitori şi părea principalul favorit. nu veţi regreta. O'Kelly şi Wilmore se distanţaseră deja de adversarii lor epuizaţi. Cred că tipul e antrenat în treburi de astea. Demonstrau pe viu axioma pe care mi-o repetase doctorul: — Nu picioarele aleargă. Fabian. L-am văzut pe Harry Drake amestecându-se printre ceilalţi cu aplombul său obişnuit. Ceilalţi patru concurenţi nici nu intrau în discuţie. credeţi-mă. doctorul Pitferge şi cu mine ne-am aşezat pe duneta din faţă. Se ţinea deoparte. Pariaţi pe el. Fură riscate sume considerabile. uralele. ci pieptul. vorbind pe un ton ce nu admitea replică. Din fericire. cu capul drept. dimpotrivă. Cunoscătorii îşi dădură imediat seama că Wilmore şi O'Kelly erau alergători de profesie. UN ORAŞ PLUTITOR 32 Drake se îndreptă spre el: — Ce spuneţi'? îl întrebă. cu trupul uşor aplecat înainte. susţineau că era vorba de o „cursa moartă". cu pieptul lat. în faţa noastră se găseau locul de plecare şi linia de sosire. Iniţial va avea o viteza bună. Fabian se apropie de Harry Drake şi îi zise: — Greşiţi. Primul. Wimore câştigase. Acolo se afla lumea bună. un irlandez înalt pe nume O'Kelly. căpitanul Corsican. — Că greşiţi. în penultima turnantă. în special Harry Drake. apropiindu-se de linia de sosire. Pariurile se făcură imediat. au ajuns amândoi în acelaşi timp. Antrenat de o mişcare involuntară. în concluzie. învingătorul este matelotul scoţian. în cel de-al doilea tur. Vedeţi. discutând. şi că trebuia reluată de la început. dar mai ales plămâni buni. pe nume Wilmore. gânditor. pe aceeaşi linie. Partizanii irlandezului. Izbucniră discuţiile şi cuvintele tăioase. — Wilmore a câştigat! — Nu. Trupul i se ţine bine pe picioare. îmi zise Pitferge. 32 Jules Verne — Ce vreţi sa spuneţi? — Nu e un pur-sânge. care avea cea mai avansata poziţie. certându-se. doi atrăseserâ într-un mod cu totul deosebit privirile publicului. Cei doi se ţineau însă la acelaşi nivel. . pieptul e bine dezvoltat. când doctorul m-a prins de mână: — Jucaţi pe cel mic. Trebuie să ai genunchi buni. strigatele spectatorilor salutară favoriţii. antebraţul lipit de stern. slab. dar abia dacâ-şi depăşise adversarul cu o jumătate de cap. Aşa decise onorabilul Mac Karthy. Norocul îl favoriza pe irlandez. lâsându-le elasticitatea necesară pentru a-şi conserva forţa. înarmaţi cu ocheane. tribunele. domnule. mi se păru destul de indiferent la zarva din jur. în vacarmul general. Wilmore avea o faţă palidă şi calmă. S-au tras apoi la sorţi locurile. Adevârat. Am urmat sfatul dat de doctor şi am jucat pe Wilmore. Fabian. încurajările.suficient. Fără a se preocupa de rivalii lor. liniştit. ei fugeau. un scoţian din Dundee. adică dunetele. abia dacă respiră. dar se va pierde pe parcurs. pe un Ion ameninţător. toate mişcările lor se completau reciproc. răspunse. osos. Cel mic. Călcâiul nu atingea deloc solul. Apoi se dădu semnalul de plecare. e un scoţian de rasă. în timp ce adversarul sau gâfâie. era scund. deşi angajase ceva bani în cursă. cântărea din priviri şansele pe care le aveau cei din jurul său. Dintre concurenţii care se prezentaseră. care se aflau unul lângă altul. fără câştigător. cu atenţia în altă parte. — Ura! Ura pentru Wilmore! strigară unii. Cel înalt nu merită. Tocmai voiam să risc pe el câţiva dolari. Celălalt. — Ăla mic o să câştige. ţipetele izbucniră de peste tot.

cu o voce liniştita: — Cu prima ocazie o sâ-l pălmuicsc pe acest personaj! CAFITOLUL XXII In timpul nopţii dc vineri spre sâmbătă. Bătea un vânt călduţ dinspre sud-vest. ceea ce simplifica şi serviciul stewarzilor. Mai apuca însă să-i arunce o privire plină de ură lui Fabian. drept cine mă luaţi? Nu rosti nimic în plus. Suprafaţa curentului. aveţi nevoie de prieteni ca sa va puteţi apăra? Fabian păli. nici măcar doctorul. Căpitanul Corsican şi cu mine coborârăm cu prietenul nostru. Printre plimbăreţi nu era nici un prieten de-al meu. Aceasta nu ducea către saloane vaste. fiindcă aţi pariat pe Wilmore. căci credeam ca am vizitat întregul oraş plutitor şi nu cunoşteam alt cartier mai retras decât acela. Dorind să aflu noutăţi despre Fabian. către sălile pentru servirea mesei şi am străbătut cu atenţie culoarele laterale care se întindeau între cele două rânduri de cabine. Am început să caut prin salonul cel marc al doamnelor şi am străbătut culoarele celor două etaje care deserveau acea porţiune a navei. m-am dus la cabina pe care o ocupa. Atunci am deschis uşa. toate aveau câte un nume. Vegetaţia mai întârzie câteodată. Am urcat pe punte şi. Drake nu voia să aibă de a face cu el. M-am îndreptat. aşadar. aflat între valurile Atlanticului. prietenii lui Drake îl duceau pe acesta din locul cu pricina. II trata pe celălalt cu un dispreţ şi o duritate foarte semnificative. dar nu mi-a răspuns nimeni. îndepărtându-l de noi. — Cum cobor acolo'? — Pe o scară ce porneşte dc pe punte. cercetând cu atenţie locurile. lângă marele 33 Jules Verne salon. înţelegând că omul preferase cabinele din spate ale lui Grcnt-Eastern. ceea ce m-a surprins puţin. Dar. Toate camerele erau ocupate. care se mulţumi să ne spună. . ripostă Drake. şi chiar unul dintre cele mai mari. nu l-am văzut deloc pe căpitanul Corsican. — Mulţumesc! Şi ce cabină ocupă domnul Drake? — Nu ştiu. de nivelul Amazonului sau al lui Mississippi. L-am întrebat însă pe un steward şi am aflat ca mai existau o suta de cabine sub sălile dc mese. care înverzise câmpiile de pe continent. fiindcă imediat căpitanul Corsican se interpuse între el şi Fabian cu intenţia de a prelua discuţia. Dc data asta. Atunci mi-a trecut prin cap să aflu în ce loc era închisa nefericita Ellen. Inspecţia se dovedi uşoară. dar nu şi moda.— Asta. După ce Corsican termina. am fost mirat de absenţa lui. în cursul dimineţii. Grcat-Eastern traversă curentul Gulfstream. — Am pariat tot pe O' Kelly. Curând. Fabian nu era acolo. Soarele. izbucni Drake. bulevardele se umplură de numeroase grupuri de plimbăreţi. domnule. din curiozitate. — Domnule. numai cel al lui Harry Drake era de negăsit. Am pierdut şi plătesc. Ziua de 5 aprilie începu cu un minunat răsărit de soare. evident. N-am găsit nicăieri numele lui Harry Drake. L-am reţinut însă. căci Societatea Celor Speriaţi nu admisese decât o singura clasa pentru pasageri. usca pânzele umede. ale cărui ape sunt închise la culoare şi calde. Din punct dc vedere al confortului nu existau diferenţe între cabine. întunecat. Am bătut. în ce cabină se alia? Unde o legase iar Harry Drake? Pe ce mâini era nefericita pe care soţul o abandona zile în şir? Dacă voiam sa aflu toate acele lucruri. E un adevărat fluviu care curge printre două maluri lichide. ci spre un hol pătrat. prin urmare. Nu era. am ajuns la uşa dincolo de care începea scara respectivă. Pe de altă parte. numele pasagerilor erau afişate pe plăcuţe pe fiecare uşă. Am urcat iar pe punte. ca şi dumneavoastră. este uşor convexa. Apoi se aruncă asupra lui Harry Drake. era pentru că doream să evit o întâlnire între ea şi Fabian. în jurul căruia se găseau numeroase cabine. Drake îşi încrucişa braţele şi i se adresă lui Fabian: — Domnule.

Ce urma să facă? să apeleze la forţă? Dacă Ellen ieşea tocmai în clipele acelea? Orice era posibil şi totul însemna pericol. culoarul. Am ascultat timp de câteva minute şi tocmai voiam să mă retrag. în acelaşi timp. fără să mai spună un cuvânt. Ţineam totuşi să ştiu cine era persoana ai cărei paşi îi auzisem.. voiam să mă retrag. — Să mergem. când am auzit paşi în holul pătrat. m-am întâlnit cu căpitanul Corsican. Simt că puţină grijă. Fabian. urmărind să o izoleze pe Ellen. că situaţia se complica. se îndepărtă imediat de mine. Era oare Harry Drake? în interesul lui Ellen şi al lui Fabian. 34 Jules Verne — E nebuna. cum ar fi bănuit existenţa iubitei lui acolo? Fabian asculta în continuare.. îmi permitea să urc pe punte fără să fiu văzut. Am recunoscut un fel de cântec trist. M-am îndreptat spre el. Era ultima de pe culoarul acela întunecat. datorită semiîntunericului ce stăpânea culoarul. fără a fi văzut. cercetând fiecare uşă. îmi zise el. cabinele erau ocupate. locul unde era ascunsă tânăra? Nu ştiam ce să cred. A înţeles. Puteam să văd. Am distins. Deşi nu aveam cum să-i stabilesc identitatea. Puteam să prevenim pericolele? Aş fi vrut tare mult să grăbesc înaintarea vasului. Despârţindu-ne. Dezamăgit. eram convins că Ellen era cea care cânta astfel. tăcu şi Ellen. M-a recunoscut. ca şi mine. care ocolea cabinele. M-am întors surprins. Vocea nefericitei ajunse distinct până la mine. nu putea alege un loc mai potrivit pentru dorinţa sa. Presimţirea nu mă înşela. parchetul scârţâind din nou sub presiunea unui pas de om. Cânta o femeie. Harry Drake n-avea nici un interes să facă ştiut locul unde era închisă Ellen. Pe uşă nu era pus nici un nume. Am parcurs holul şi culoarele laterale. Am ascultat. N-a opus rezistenţă. ale cărui cuvinte nu le înţelegeam.Harry Drake.. CAPITOLUL XXIII Câteva clipe mai târziu. Dar. Printr-o coincidenţă. abia sesizabil. Zgomotul înceta. Fabian avansa încet. căpitanul Corsican şi cu mine am convenit să-i supraveghem şi mai sever pe actorii acelei drame. să mergem! Am urcat iar pe punte. Era imposibil ca vocea aceea să nu-i trezească amintiri foarte triste. puţină iubire. când un murmur vag. în fundul culoarului. Numele câutat nu era scris pe nicăieri. asculta şi părea că e tras de un fir invizibil. Fabian. Vocea trebuia să fie a bietei nebune. în vocea ei se simţea o durere mare. nu voiam sa fiu surprins acolo. ar vindeca-o pe femeia aceea. dar eu nu l-am pierdut din privire până ce nu l-am văzut că intră în cabina lui. al cărei deznodământ putea exploda în orice clipă! . ceva suav şi trist. Vocea ei parcă vine de pe lumea cealaltă. cântecul reîncepu. la lumina slabă ce se scurgea pe sub uşile cabinelor. M-am îndreptat într-acolo. să pun un ocean întreg între Fabian şi Harry Drake. din moment ce nu ştia despre prezenţa lui Harry Drake la bord. ca şi mine. se UN ORAŞ PLUTITOR 34 ridică din capătul culoarului aflat în partea stângă. Am ascultat iar. L-am tras după mine.. Din fericire. silueta lui Fabian! Nefericitul! Ce instinct îl condusese în locul acela? Descoperise. M-am apropiat încet de cabina cu numărul 775. Cântecul ei nu era decât o suita de fraze neîntrerupte. Curând. Apoi mi-a zis cu o voce spartă: — Ştii cine este nefericita ? — Nu. pe măsură ce mă apropiam. Ajunse în dreptul cabinei şi se opri acolo. I-am povestit scena la care asistasem. în cea mai mare parte. Sunetele se intensificau.

m-am târât până la scara ce ducea pe punte. nu se găsea acolo decât doctorul Pitferge. Deşi ştiam că nu se pot număra mai mult de cinci mii de aştri pe întreaga boltă. Pegasul. l-am înţeles. a început ciclonul. nu cu mâna. La prânz. dar câteva dificultăţi de detaliu n-au putut fi ocolite. Apoi m-am îndreptat spre duneta din faţă. Totuşi. Cum avea sâ-l înfrunte? — O să dea nenorocirea peste noi. i-am văzut pe căpitan. Am ajuns până la el după mari sforţări. Se ţinea bine de pereţii din jur şi stătea cu spatele împotriva vântului. Mobilele se deplasau cu zgomot. taifunuri în Marea Chinei. Pe ocean se anunţa iar vreme urâta. îmi făcu semn să mă apropii. un adevărat ciclon. Nici nu putea să-mi vorbească. după cum îi era obiceiul. Lista se acoperi de semnături. Pleiadele. Erau învăluiţi în ceaţa cauzată de valuri. îl aşteptam să treacă. Organiză exerciţii de gimnastică pe care le conduse personal. numite uragane în Oceanul Indian şi în Atlantic. dar el se încăpăţâna să nu se arate. De altfel. Vântul sufla tare. fiindcă nu l-aş fi auzit de la distanţa aceea. Oceanul era zguduit de valuri imense. Pe la ora şase. ameninţat de o infirmitate fără leac. declanşat la comandă! Doctorul pronunţa numai fraze întretăiate. mergea ca un om nechibzuit. mă oboseau. prinşi bine de balustrada pasarelelor. ale căror vârfuri înspumate se prăbuşeau într-un zgomot infernal. Am reuşit sâ o urc. soarele ne permise o observare foarte exactă: Longitudine 58°37' vest Latitudine 41° 11' nord Cursă: 257 mile. Constelaţiile imobile păreau că se deplasează o dată cu vasul. Altă distracţie fu anunţată pentru seara. se zărea acel râu de diamante care formează coroana boreală. pasagerii englezi organizară o subscripţie pentru răniţii de pe bord. tornade pe coasta africană. UN ORAŞ PLUTITOR 35 Primele ore ale nopţii le-am petrecut pe punte. Great-Eastem era prins într-un ciclon. pe secund şi pe primul inginer înfofoliţi în haine impermeabile. în seara aceea am crezut că văd milioane. Se ştie că furtunile acelea rotitoare. lovit de talazuri. au o forţă uimitoare şi pun în pericol serios navele cele mai sigure. ceea ce dusese la schimburi de cuvinte urâte. Ruliul începu să se accentueze. N-am mai participat la aşa ceva. Admiram constelaţiile care străluceau pe firmament. ce ghinion are acest Great-EasterrP. dintre care unii nu-şi putuseră părăsi paturile.în ziua aceea îl aşteptam de Australasian. CAPITOLUL XXIV Noaptea fu foarte agitată. Gemenii îmi apăreau în toată strălucirea lor. Pe la unsprezece. Vasul. iar luna. Taurul purta deasupra sa steaua Vega şi. dinspre babord. un pachebot al companiei Cunard. Exact când sâ ajungă în America. Probabil că părăsise America miercuri dimineaţa şi trebuia să apară. Căpitanul surâdea. Secundul râdea şi îşi arăta dinţii albi. Locul era pustiu. îmi zise el. pentru că l-ar fi dărâmat furtuna. căci glumele. deşi cerul arata încâ minunat. Nu se putea vedea nimic la mai mult de un metru în faţă. ca să-i distreze pe pasagerii plictisiţi de o călătorie atât de lungă. cuvântul „ciclon" nu cerea lămuriri suplimentare. îmi repeta Dean Pitferge. Pe la ora şapte. . 35 Jules Verne întorcându-mâ. apele devenirâ monstruoase. Căpitanul Anderson interveni. scălda orizontul cu razele ei. cântărind două mii şapte sute şaizeci de tone. nu departe. Printre aceştia se afla şi şeful de echipaj. dar cu mare greutate. Etrava navei dispăru sub munţii de apă care ne atacau din faţă. — Ai văzut. care deservea linia Liverpool-New-York. joasă. chiar înnoite. dar din cap. Vântul îi înghiţea jumătate din cuvinte.

cu gura deschisă. deşi aceasta se afla la cincizeci de picioare deasupra nivelului mării. strigă furios: — Nava mea este dezonorată! CAPITOLUL XXV De abia virase Great-Eastern şi-şi modificase cursul. Masa lichidă se grăbea să pătrundă prin orice gaură sau deschizătură. 36 Jules Verne Vasul începea să ia serios apă. porţela- . Oamenii fuseseră răsturnaţi. se repezi la el. dorinţa lui de a se lupta cu oceanul. Apoi. Nici o farfurie nu lunecă pe pământ.. Se servi apoi masa de dimineaţă. epuizat. am înţeles opinia celui care era „stăpân după Dumnezeu" pe navă. Agitaţiei îi urmă imobilitatea absolută. un ofiţer. dar îşi continua drumul. Dar. că ruliul dispăru. coborârâ în dining-room şi mâncarâ. din partea oceanului. Nava primi o lovitură formidabilă. încât. Dintr-o dată. dar. Colosul. Priveam acel spectacol unic. suspensiile se legănau în aer. aburii se precipitară către cilindrii din spate. Se vedeau mai multe resturi lăsate de apele furioase. — E bine! făcu doctorul. evoluând ca o barcă. L-am văzut alergând spre roata cea mică de pe pasarelă şi modificând poziţia cârmei. nici un pahar nu-şi goli conţinutul. dar el înainta hotărât. care ajunseseră pe punte. Erau de la vasul nostru'? Great-Eastern tresărise la acel şoc. Unul dintre ei. îi deşiră şi îi târî ca pe nişte bucăţi de pânză. mobilele îşi reîncepură balansul. Noi eram în dreptul celui dc-al doilea catarg. aspectul Atlanticului era înspăimântător. pe jumătate înecat. care smulse o placă enormă de fontă ce acoperea baba din faţă. Pe la şapte şi jumătate. Până la un punct. Vasul nu mai putea fi menţinut în situaţia aceea. Urmă o altă lovitură a talazurilor. căpitanul Anderson înţelese. Invazia marii era atât de evidentă. cu toate astea. Imediat. Trebuia să fugă imediat din calea furtunii. Lupta colosului cu oceanul.. îmi zise doctorul. — Asta nu e o palmă. Urmă o altă lovitura a talazurilor. steamerul izbea valurile şi părea un om care înota printre vârtejuri. şi printre acestea. Nu voia să cedeze şi nu avea să se dea înapoi! Un ofiţer şi câţiva marinari fură trimişi în partea din faţă a punţii ca să o cureţe de resturi. uriaşul trebuia să fugă din calea furtunii. aproape de ora opt. care era atât de calm de obicei. Două bucăţi dintr-o epavă apârură pe culmea valurilor. Lovitura ne năucise. îl luă pe umeri şi îl duse de acolo. Omul nu voia să cedeze. îmi zise doctorul. vasul îi ţinea piept mai departe. văzându-l pe unul dintre mateloţi zăcând fără cunoştinţa.Nu-mi puteam explica încăpăţânarea căpitanului. Oamenii se apropiará de capota zdrobită. Cu partea din faţă deformată. cu mare interes. liniştiţi de nemişcarea navei. Marinarii se duseră la provă. In culoarul de sub ei. peste trei sferturi de oră. a cărui pălărie fu luată de o rafală de vânt. în acele momente. Priveam prin ceaţa din care apăreau valurile ce măturau puntea. se produse şocul. după raportul inginerului. nenorocirea nu e departe. e un pumn în bărbie. atât de stăpân pe situaţie. Ar fi putut să întoarcă vasul şi să o şteargă din calea furtunii. Fuga din faţa furtunii era mai necesară ca niciodată. demola capota masiva situată deasupra postului echipajului şi.. apa avea o înălţime de trei picioare. In sfârşit. — Atenţie. Alte resturi se zăreau pe mare. Cei mai mulţi pasageri. Dar uitase ca puterea mării c infinită şi nu-i poate rezista nimic făcut de mână omenească! Oricât de solid ar fi fost. Great-Eastern primise mai mult de două mii de tone de lichid în momentele acelea. mai violentă decât prima.. cele câteva mii de păpuşi pe care compatriotul meu de pe strada Chapón voia să le aclimatizeze în America. cantitate care ar fi fost suficientă pentru a scufunda o fregată. biciuind în plin pereţii de la tribord. îşi scutura favoriţii uzi şi se ridica. mai violentă decât prima. îşi schimbă direcţia spre nord şi o şterse din calea furtunii. căpitanul. fără a resimţi nici o zguduire sau vreun şoc. în zona din faţă a babordului.

Puteam zice că o stâncă aştepta ca valurile să se spargă. i-a zis doctorul. spre zona din spate a vasului. i-am zis. care îşi făcea prima călătorie peste mări. — E lovit râu la cap. şi mă tem pentru soarta lui. cu zece mii de franci locul. drumul? — Da. Cerul se curaţi de nori spre vest şi se lumină. — Ce sâ-i faci? îi răspunse industriaşul parizian. răspunse doctorul. tatăl a doi copii. ne-a mărturisit că aşa ceva nu mai întâlnise până atunci şi nici un uragan nu mai produsese atâtea ravagii. Un munte de metal înaintând împotriva unuia de apă era o imagine care nu mai corespundea realităţii. Acolo vom confecţiona alţii. Ştiţi. Pe la ora zece. pe care-l străbătea pentru a patruzeci şi patra oară. Pompele au încercat să golească apa care a intrat în vas.nurile se ciocniră. chiar dacă se balansa cam tare. Sărmanul! E un pescar tânăr. agâţându-se de un tachet pentru a nu luneca pe punte. O navă nu c niciodată „dezonorata" dacă fuge din . s-a dovedit a fi o minciuna. La prânz. Aversa avu ca efect diminuarea vântului şi calmarea oceanului. Se simte. N-aş avea niciodată ruliu sau tangaj. De altfel. steamerul îşi continua drumul cu viteză redusă. — Nu ştiu ce s-ar fi întâmplat dacă accidentul s-ar fi produs în momentul manevrelor de întoarcere. L-am salutat şi am pornit mai departe. dar. nu trebuia opus cu orice preţ unui ocean înfuriat. împotriva vântului şi a mării. suflase asupra noastră. lumea dumneavoastră în miniatură a fost pusa la grea încercare. din fericire. aşadar. oricât de mare ar fi fost puterea lui. în cursul nopţii şi al dimineţii. Aş merge mereu cu vântul în faţă sau în spate. — E o idee patetica. un timonier ne spuse că lanţurile cârmei fuseseră smulse în timpul când nava primise cele două lovituri din partea oceanului. — Domnule. s-a putut observa cu destulă precizie locul unde ne aflam şi s-a afişat: Latitudine 41°50' nord Longitudine 61°57' vest Cursă: 193 mile. Medicul de la bord are grijă de el. Unul dintre pasageri. Dar mai e destul de lucru. Acolo. chiar dacă naviga doar satisfăcător. L-am recunoscut pe omul cu păpuşile. pentru că valurile izbeau foarte tare nava. S-a răspândit şi zvonul că mai mulţi oameni au fost luaţi de valuri de pe vas. ceea ce ne obligă să căutăm adăpost sub capota marelui salon. Aş face drumul din Anglia în America într-o lună sau şase săptămâni. neputincioase. Talazurile erau impresionante. dublei sale coci şi marginilor sale întărite. Am urcat pe punte cu doctorul Pitferge. de ea. începu să plouă torenţial. — Ne-am reluat. domnule. Pasagerii mi-ar fi astfel întotdeauna asiguraţi împotriva râului de mare. rezista ca un bloc masiv şi rigiditatea sa era datorată perfectei omogenităţi a construcţiei. în acest timp. 37Jules Verne Diminuarea considerabilă a drumului parcurs nu trebuia să fie atribuită decât furtunii care. Bebeluşii nu vor mai vorbi în Statele Unite ale Americii. nu? adăugă el. îmi zise Pitferge. UN ORAŞ PLUTITOR 37 Se vedea că francezul acela nu era omul care să dispere. dar etrava tăia valurile cu siguranţă. uraganul îşi dădu ultima suflare. un adevărat locuitor al Atlanticului. N-ar fi la bord decât milionari. Numai că. drumul spre vest. iar Great-Eastern îşi reluă drumul spre vest pe care fusese silit să şi-l întrerupă pentru scurt timp. Trebuie repetat însă că admirabilul steamship. — Şi bietul matelot rănit? l-am întrebat eu. căsătorit. prezenta o perfecta siguranţă faţa de furiile oceanului. oameni care să nu se grăbească. ce aş face dacă Great-Eastern mi-ar aparţine? Aş face din el un transatlantic de lux.

Harry Drake nu v-ar fi urmat gestul şi n-ar fi răspuns provocării. Un răcnet îi scăpă din piept: — Harry Drake! strigă el. Un comandant nu trebuie să uite ca viaţa unui om e mai importanta decât satisfacerea propriului orgoliu. Evitam 74 Jules Verne contactul cu acei aventurieri care plecau sa facă avere în America. Am trecut pe lângă sala de joc. dacă nu atinse obrazul celuilalt. Corsican avea pentru Fabian o dragoste de frate. fiindcă Fabian nu rostise un cuvânt toată noaptea. am mers sâ-l caut pe căpitanul Corsican. Vântul se răcea iar. Nici societatea celor care le practică nu mă atrage. aşadar. Consideram jocurile drept o plăcere bolnăvicioasa. Stele apăreau şi dipăreau printre norii duşi în viteză de vânt. era senin. Lucrurile trebuiau sâ-şi urmeze cursul. CAPITOLUL XXVII Chiar a doua zi. Acesta era încă sub influenţa emoţiei pe care i-o provocase numele soţului iubitei sale. Fără îndoială că Drake îl insultase grosolan. UN ORAŞ PLUTITOR 38 — Era o violenţă inutilă. Oricât de interesant era programul lor. ce a afectat un pachebot transatlantic. în mijlocul mulţimii de jucători. în zori. şi în ochii lui am surprins mai multă tristeţe decât emoţie. înainte ca mâna lui Fabian să se ridice asupra nemernicului. de unde se auzeau mereu strigate şi cuvinte fără perdea. iar un exemplu recent. . Nu ne înşelasem. să te abţii este periculos. Oare o intuiţie secretă i-a dat ideea că Drake nu era singur la bord? Sau amintirea Ellenei îi revenise cu maximă intensitate datorită prezenţei acelui om? Ghicise că biata nebună era fata pe care o dorise atâţia ani? Corsican nu putea să-mi răspundă la întrebări. Ce căuta el acolo? Se dusese după duşmanul lui? Am deschis imediat uşa. şi cei doi duşmani de moarte ajunseseră să se provoace. ar fi trebuit să-l lovesc pe Drake. — Am intervenit prea târziu. Cerul. l-am zărit pe Fabian.cale uraganului. Puternice şi rapide. spre marea mea mirare. Inevitabilul se produsese. am fost surprins să văd o mulţime compacta de spectatori care aplaudau o trupă de acrobaţi. Era în picioare. care-l opri cu un gest rapid. Când se făcu noapte. i-am răspuns. totul se stingea în noaptea întunecoasa. ele restituiau Atlanticului ceea ce-i aparţinea. Ploaia încetase. nu m-am oprit acolo. în jur şi în depărtare. căci mâna lui Fabian se ridică să lovească şi. căpitane Mac Elwin. fu din cauza căpitanului Corsican. a demonstrat ca un căpitan greşeşte când luptă peste măsură împotriva mării. în ciuda măsurilor noastre. am rămas să mă plimb pe punte. o catastrofă regretabila. aceasta era dominată de Harry Drake şi de credincioşii lui. curăţat de furtună. Era prea târziu ca sâ-i mai separi. El îl avea în vedere de mult pe Fabian. Revenind spre capota marelui salon. faţă în faţă cu Drake. mi s-a părut că aud vocea lui Fabian. Era descumpănit. după o clipă de linişte. In clipa aceea. când o expozie violentă de strigăte şi injurii mă făcu să mă opresc. La bord. puse în funcţiune de aburi. Fabian citi un nume. îi răspunse. Pe cartea de vizită pe care duşmanul său i-o aruncase ca semn că primeşte provocarea. acesta era foarte bine informat despre tot ce făcea căpitanul Mac Elwin la bordul navei. îmi spuse el. Dacă Fabian nu ştiuse până atunci nimic despre Drake. Noroc că pe mine nu mă atrâgea aşa ceva. L-am găsit în marele salon. Deci tu eşti! — Eu. Saloanele erau puternic luminate. pe lângă sala respectivă. chiar daca simte că pe urmele sale sc află un vas al unei companii concurente. tumultul atinsese maximum de intensitate. In orice caz. liniştit. M-am repezit spre prietenul meu. CAPITOLUL XXVI în acest timp. oricât de mare şi de rezistentă ar fi. sa te încăpăţânezi este condamnabil. rivalul. Treceam. pompele continuau să extragă apa din lacul ce se formase în interiorul lui Great-Eastern. Am ascultat şi. petrecuse noaptea cu Fabian. Căpitanul Corsican mă privi.

Acele amănunte ar fi fost. vrea să se răzbune. nu putem dori pentru Ellen şi Fabian altceva. Chiar atunci. — Da. — Ea era nebuna? zise el. La douăsprezece şi jumătate. Great-Eastern se afla la 348 de mile de Sandy-Hook. — Adevărat. — Desigur. Deodată. în ciuda a ceea ce poate să se întâmple. decât ca Harry Drake să piară! Dreptatea e de partea noastră. Nu mă vedea.— Aveţi dreptate. un duelist foarte bun. Rătăcea fără un scop anume şi căuta să ne evite. Un lucru notabil a fost că a părăsit masa înainte de a o termina. împins de gânduri urâte. aşteptând răspunsul pe care nu îndrăzneam să i-l dăm.. Căpitanul clătină din cap ca un om care nu admite că întâmplarea joacă un rol prea important în problemele omeneşti. dragostea ei pentru căpitan. Mizerabilul mi s-a pârut îngrijorat. iubirea. dar eu tremur pentru prietenul meu şi regret nespus că n-am reuşit să-l fac să evite întâlnirea asta. Căpitanul Mac Elwin nu se sperie de nici un pericol. Fabian urcă pe punte. Aş fi sacrificat orice să lupt eu în locul lui. îmi zise Corsican. nu? Biata Ellen! 76 Jules Verne Nu era încâ sigur de crudul adevăr şi plecă mai departe. în timpul prânzului. fură afişate următoarele observaţii: Latitudine 40°33'nord Longitudine 66°2V vest Cursa: 214 mile. întâlnirea dintre Fabian şi Drake părea inevitabilă. probabil.. Ea era. strângându-i mâna. Sau poate i-a mărturisit chiar ea. — Domnul meu. Dar. Aşa că. dar nu îndrăzni să mă fixeze din priviri. mi se pare că nu se va desfăşura decât în America şi n-ar fi exclus ca până atunci să intervină ceva care să modifice situaţia. Doar Dumnezeu ştie că. L-am urmat. — Cunoaşteţi vreun mijloc de a împiedica înfruntarea? — Nu. Prietenia nu e întotdeauna bine venită. dacă duelul acesta trebuie să aibă loc. n-am primit încă vizita celor pe care Drake şi i-a ales ca martori. înnebunind. singura ei speranţă e să fie alături de Fabian pentru a reveni vreodată în lumea reală. Banditul ăsta e. pozând în victimă. Banditul îl cunoaşte bine pe Fabian. se va produce o prăpastie de netrecut între Ellen şi iubitul ei. . dar el s-a dus în cabina lui şi s-a încuiat înăuntru. întârzierea lui ne dădea vreo speranţă? Ştiam că saxonii privesc altfel duelul şi că acesta dispăruse dintre obiceiurile lor. am murmurat eu. oricât de ticălos ar fi. fără îndoială. CAPITOLUL XXVIII Nu aflasem până la prânz dacă Harry Drake îşi trimisese martorii. i-am zis. L-am văzut doar o clipă. Poate că încă nu e totul pierdut. Fabian tresări. înainte de căsătorie. dacă soţul lui Ellen ar fi dorit o confruntare cât mai rapida. îi ştie trecutul. Urmările întâlnirii sunt de temut. — Căpitane. Oare îl căuta pe Fabian prin sală'? N-aş putea să o spun. nu l-am văzut pe Fabian la locul său obişnuit. i-a spus toate secretele. cât şi eu însumi ne-am gândit că era mai bine să respectăm durerea lui şi să nu intervenim. De data asta însă se căutase aşa ceva. mi-aş fi dat chiar şi viaţa. Dacă Fabian îl ucide pe omul acesta. încerca să-şi înece remuşcârile în vin? De mai multe ori se uită spre mine. nu pentru duel mă tem eu. am aflat că a ucis în modul acesta trei sau patru oameni. Paloarea lui m-a pus pe gânduri. Curând va pătrunde în apele americane. recunoscu căpitanul. gâsindu-se lângă Fabian. atât căpitanul Corsican. Poate că Ellen. în apropierea noastră. apoi veni spre noi. în starea în care este. rezolvate până atunci. M-am ridicat pentru a-l urmări.. în timp ce Drake îl ocupa pe al său.. limba de nisip care forma intrarea în punga portului New-York. Rana ce se cicatrizase în sufletul său se deschisese iar.

ofiţerii au stabilit poziţia şi au ajuns la concluzia că pământul trebuia să fie semnalat în curând. Trebuia să fie City of Paris. — A murit bietul nostru rănit. Doctorul Pitferge. Dacă Anderson dorea să intre în portul New-York fără avarii. fără îndoială. fără ca eu sau căpitanul Corsican să primim vizita martorilor lui Drake. Pe punte l-am întâlnit pe doctorul Pitferge care se scălda în lumină. 40 Jules Verne voi pleca atunci când voi deveni supărător pentru urmaşul meu. Pentru sfârşitul lui vor răspunde medicii. întâlnirăm cea de-a treia navă. şi eu. Puntea acelui vas era plină de pasageri care ne salutau zgomotos. puturăm citi numele pachebotului. Problema e să devin astfel cât mai târziu. lucrătorii trebuiau să se grăbească. Pe la cinci. doctore. Aşadar. Şaizeci de ani înseamnă. la rândul meu. continuă Dean Pitferge. îmi zise el. întâlnirea între nave UN ORAŞ PLUTITOR 40 constituie o mare atracţie pentru cei de la bord. Pe la şase. şi cred că niciodată viteza lui nu fusese atât de mare. Ce se va întâmpla cu soţia şi cu copiii lui? — Ce putem face'? îmi zise doctorul. prea îndepărtată însă pentru a-i afla naţionalitatea. Părerea mea e că murim pentru că ocupăm un loc la care are dreptul altul. eu ascultam. citit de către căpitanul Anderson în salonul cel mare şi completat cu cântece. Era Saxonia. care se salută când au ocazia. cerul senin. numai că ei nu se tem de nimeni. pe care l-am întâlnit acolo. Pe la prânz. Steamerul acesta aparţinea companiei transatlantice şi transporta pasagerii pe ruta Havre-New York. Ştiţi câţi oameni vor pieri în cursul existenţei mele. luni 8 aprilie. fiindcă Great-Eastern naviga rapid pe acele ape liniştite.Am urcat pe punte. dură până la nouă seara. utilizată pentru transportul imigranţilor de la Liverpool la New-York. în ciuda eforturilor pe care le depunea doctorul. pachebot de trei mii două sute de tone şi 1300 cai putere. Pericolul comun pe care îl înfrunta reprezintă. de cînd am plecat din Liverpool. Asta e marea lege în faţa căreia ne supunem toţi. Pe la patru. Philadelphia. Doctorul mai continuă o vreme această teză. unul dintre cele mai bune steamere ale Companiei Inman. Am înţeles că ne aflam pe un drum foarte frecventat şi că pământul nu putea să fie prea departe. CAPITOLUL XXIX Ziua următoare. fu semnalată o nava la babord. Pe la şapte şi jumătate. cam două miliarde de secunde. Iată că ne părăseşte cel de-al cincilea nefericit. oaspeţi ai Atlanticului. de la Steam-National Company. Starea sa era foarte gravă. . se făcu noapte. Drumul nu s-a terminat încă! — Sărmanul! A murit tocmai când suntem aşa de aproape de coasta americană. Un text religios. Trebuie să ne retragem din calea celor care ne urmează. Ziua se termina. dar se înşelă. Marea era admirabila. în cifre rotunde. daca voi trăi şaizeci de ani? — Nu m-am gândit la aşa ceva. de trei mii de tone. principala legătură între oameni care nu se cunosc. se ivi o altă navă la orizont. — Calculul e simplu. Veni în întâmpinarea mea. Am înţeles bucuria celor doi logodnici care. Luna apăru printre razele soarelui muribund. el vorbea. supravegheau maşinile. A murit în cursul nopţii. Ne plimbam. Secundul îmi zise că era City of Paris. a liniei Inman. Apropiindu-se. Cum mai doream să-l ating! A urmat Europa. Soarele strălucea cu putere de când răsărise. şi observam dulgherii care reparau stricăciunile cauzate de furtună. fu foarte frumoasă. în acest timp vor pieri două miliarde de indivizi care îşi jenau succesorii. Nu aveam ce să discut asupra subiectului şi l-am lăsat să vorbească. aplecaţi peste balustradă. mi-a dat ştiri proaste despre matelotul rănit.

Aşadar. descumpănit de tonul lui Corsican. pe un ton solemn. Altceva? — Căpitanul Mac Elwin acceptă? întrebă doctorul. îi tăie el vorba. un farsor. — Domnilor.. Avea să-mi dea noutăţi. căpitane. — Când trebuie să vă întâlniţi? — îi aştept aici.. Cred că ne vom înţelege ca nişte oameni bine crescuţi.. domnule doctor. Am înţeles acest lucru după figura lui preocupata. căpitanul Mac Elwin. Mă roagă să-i fiu martor. — Cine sunt martorii lui Drake? — Unul este doctorul Trent. un fleac. — Să n-o mai lungim. Prietenul dumneavoastră e cel ofensat. la ora şase. — Domnilor. reluă el. . ticălosul îl ştia foarte bine. la bord. rezolvând toate aspectele delicate ale misiunii noastre. dupâ ce ne salută cu importanţă. nu se discută ce vină îi revine căpitanului Mac Elwin sau lui Harry Drake. Lucrurile sunt simple. zise căpitanul Corsican. — Perfect. la care ne-am prezentat iniţial. salut la care căpitanul Corsican abia răspunse. Trebuie ca totul să se termine odată. — Spuneţi-mi. — Harry Drake alege sabia. Ne mai despărţeau doar câteva ore de momentul în care cei doi adversari urmau să se întâlnească. Toată pălăvrăgeala aceea începuse să-l plictisească pe căpitanul Corsican. un gentleman ale cărui merite şi maniere au fost apreciate de toată lumea. Amândoi au motive să se înfrunte şi poate că şi fără motive tot ar fi ajuns la această situaţie. Doctorul Trent luă cuvântul. Unde va avea loc confruntarea? La New-York? — Nu. — Bine. orice speranţa de a împiedica duelul s-a spulberat? — Da. Sau Drake avea vreun interes ascuns pentru a se debarasa de Fabian. — Dacă ţineţi. prietenul nostru Drake. Când? Mâine dimineaţă? — In seara asta. închiriată de o companie franceză. v-a desemnat drept UN ORAŞ PLUTITOR 41 reprezentanţii săi în această treabă. CAPITOLUL XXX Nu mai era posibil să îndreptăm lucrurile.. —-Tot. De fapt. ne zise el. îi părea un teren mai propice pentru întâlnirea care trebuia să se încheie cu un omor. care îşi muşca mustaţa nerăbdător. înainte ca el să pună piciorul pe continentul american şi să bănuiască prezenţa Ellenei la bord? — Nu contează asta. pe platoul din spate al navei. Are dreptul sâ-şi aleagă armele. cei doi martori ai lui Drake se îndreptară spre noi. — Fabian i-a primit pe martorii lui Drake. îmi zise el... — Da. Numele de Mac Elwin îi provoacă insomnii şi vrea sâ-l îngroape o dată cu omul care îl poartă. în curând. dacă Fabian nu-l cunoştea pe Drake. căpitanul Corsican se apropie de mine. N-am răspuns şi l-am lăsat să bată mai departe câmpii. Mai bine zis. De ce atâta grabă? De ce Harry Drake nu aştepta să debarcăm mai întâi? Poate pentru că nava aceea. ne-a trimis la dumneavoastră ca să tratăm o problemă delicată. — Şi celalalt? — Un yankeu pe care nu-l cunosc. Vă întreabă dacă puteţi să fiţi alături de el în problema aceasta. căpitanul Corsican mă apucă de braţ şi-i întoarse spatele doctorului Trent.în timp ce mă plimbam după masa de prânz. de la ce a pornit cearta dintre ei? — De la o discuţie din timpul jocului. Zicând acestea. care va fi pustiu atunci. aici.

. O clipă se menţinu la suprafaţa. anexa New-Yorkului. Pe la ora două. era dus de patru oameni. Vremea. — Spuneţi-mi. UN ORAŞ PLUTITOR 42 Fiecare dintre pasageri salută cu mâna pământul atât de dorit. în acest timp.. aceste „cozi de pisica". Norii groşi se apropiau de zenit. Căpitanul avea în mână o carte de rugăciuni. iar vân- . chiar aţi face bine. în clipa aceea se auzi vocea matelotului: — Pământ! CAPITOLUL XXXI Pământul. Spre sud. mecanicii care nu erau de serviciu se aliniară pe punte. îşi scoase pălăria şi. spre deşertul lor inaccesibil. privind mai departe. pluti. citi cu o voce gravă. Lacul Sărat şi Oraşul Sfinţilor. şi fiecare o vedea diferit. tot orizontul era acoperit.8o Jules Verne — Pot să-l rog pe doctorul Pitferge sa asiste la duel în calitate de medic? — Da. Pasarelele. Cât despre tinerii logodnici. — Mărturisesc că orizontul este ameninţător. Observaţi norii negri care se ridică. barometrul a scăzut subit la şapte sute douăzeci şi unu de milimetri. până atunci frumoasă. Par animale din alte ere geologice. continua Dean Pitferge. anunţat chiar în clipa când marea înghiţea trupul matelotului. Nori negri se ridicau dinspre sud. Ofiţerii. că furtuna va izbucni peste câteva ceasuri. care se vor devora între ele. urmaţi de tovarăşii dispărutului. vor începe descărcările electrice. trupul fu ridicat şi lunecă până în mare. Yankeii îşi salutau patria-mamâ. Ajuns în spatele roţii mari de la tribord. De altfel. în faţa mulţimii de spectatori căţăraţi pe un tambur. Cei care-l purtau pe sărmanul marinar. Trupul matelotului. cu care începe coasta americană de la Montauk şi continuă până la Brooklyn. continentul acela reprezenta pentru ei pământul promis. O căldură sufocanta penetra peste tot. — Vreţi să vă spun ceva care o să vă mire? îmi zise doctorul Pitferge. prin urmare. — Vom avea o puternică furtună chiar azi. Presiunea aerului scăzuse. începu să sune clopotul de pe pasarelă. Matelotul era acoperit cu drapelul britanic. bastingajele. un mare banc de nisip acoperit de vegetaţie. avansau încet în mijlocul mulţimii care se dădea la o parte din faţa lor. Urma să aibă loc trista ceremonie. tamburele. cortegiul se opri. timp de câteva minute. cum li se zice. în mijlocul unei linişti adânci. în funcţie de regretele sau de speranţele sale. Mormonii abia examinau malurile. era gâlbui şi abia se zarea. Mi-a spus că se anunţa „îngroparea" matelotului care murise în cursul nopţii. cerul se înnoura tot mai mult. începea să se schimbe. Va urma curând o condensare rapida şi. şi cadavrul fu depus pe un altar. — Vă repet. Uitaţi-vă la aburii care se maschează în înălţimile cerului. Toate binoclurile se concentrară asupra primei mostre din continentul american. la un semn. după o călătorie îndelungată şi presărată cu incidente penibile. ca nişte oameni care nu aveau decât un pas de făcut pentru a deveni cetăţeni ai Uniunii. Numeroase goelete stăteau aliniate lângă insula aceea acoperită de viile şi de casele de vacanţă. apăru un grup de marinari din direcţia infirmeriei. cusut într-o bucată de pânză şi fixat pe o targa. toate se umplură de spectatori. pasagerii se adunară la tribord. de parcă ne găseam în luna iulie. De picioarele mortului se legase o ghiulea. Corsican se desparţi de mine pentru a i se alătura lui Fabian. L-am întrebat pe timonier ce semnifica. Observaţi norii cirus. în acea clipă. Sudiştii priveau cu necaz spre ţinuturile din Nord. Linia dunelor ce se ridicau era Long-Island. apoi dispăru în mijlocul unui cerc de spumă. se afla căpitanul Anderson şi ofiţerii cei mai importanţi. Canadienii. mateloţii. Apoi. Era locul de relaxare preferat de new-yorkezi. ambarcaţiunile suspendate pe portmantouri. La chemarea clopotului.

doctorul era în stare să facă pilule din fulgere. în clipele acelea. mă refer la tratamentul cu electricitate. doctore. în primul caz. care aduc furtuna în timpul iernii. la Kiew. — Ce contează? Eu n-am încredere deloc într-un asemenea medic şi nu l-aş chema niciodată să mă consulte. în 1837. am ajuns în dreptul unei limbi de pământ lângă LongIsland. Iernile dulci sunt frecvent marcate de asemenea fenomene. m-aţi convins. — Pe zece dolari că pilotul e căsătorit! — Pe douăzeci că e văduv. Fără îndoiala. în 1837. Mai mult chiar. în Norvegia. Scumpul meu domn. Anul trecut. lângă Londra. — Observaţiile dumneavoastră pot fi juste. pasagerii invadaseră punţile şi pasarelele. pe Marea Mânecii. care se îndrepta spre steamship. şi aşa m-am vindecat de o paralizie a braţului drept. i-am răspuns. se semnala o mică goeletă la tribord. — Pe treizeci de dolari că poartă mustaţa.turile care domină sunt cele dinspre sud-vest. Se aştepta momentul când sosirea pilotului va rezolva pariul important care se pusese în legătură cu acest lucru. — Pentru că nu l-aţi văzut la lucru. Doream sâ-l văd pe Fabian. aţi fi auzit tunetul în februarie. trăsnetul a căzut la Drammen. ca un om care nu vrea să se predea. în cel de-al doilea. După cum vorbea. un ţăran care suferea de un astm sufocant incurabil a fost trăsnit pe câmp şi s-a vindecat complet. Pe la ora patru. nici despre vreme. iar Corsican stătea cu el. dar m-am gândit că era mai bine să nu-l tulbur. în mijlocul ei se ridica un far ce lumina în depărtări. E un tratament puţin costisitor. — Degeaba râdeţi ca un neştiutor! Nu cunoaşteţi nimic. venea pilotul. în Connecticut. pe 13 iulie 1867. în aşteptarea furtunii care se anunţa. ori în decembrie. Sper că nu vă sperie trăsnetul! — Pe mine? Trăsnetul îmi e prieten. e medicul meu. căpitanul Mac Elwin îşi lua unele măsuri în caz de nenorocire. frate pe care-l aştepta de atâta vreme. 43 Jules Verne Pe la patru şi şaisprezece minute. Fabian era încă închis în cabina lui. — în fine. Am rămas pe punte. şi a făcut pagube mari. Toate privirile se îndreptară spre coasta care rămăsese cam la şase mile spre nord. V-aş putea aduce mai multe exemple. Pilotul urma să ajungă la bord peste cincisprezece sau şaisprezece minute. am fost trăsnit chiar în patul meu. Dacă aţi fi trăit în 1712 sau măcar în 1824. îmi trecu prin minte că avea o soră la New-York şi m-am cutremurat la gândul că îi puteam anunţa sfârşitul fratelui ei. Toată atenţia se concentra asupra celor şapte sau opt persoane pe care soarta urma sâ-i desemneze să facă de cart în timpul nopţii. Se numea Fire-Island. — Pe cincizeci ca are favoriţi roşcaţi! — Pe şaizeci că are un neg pe nas! . Nu mai era nici îndoială. 82 Jules Verne — Adică? — Cum mă vedeţi. care până atunci nu putuse fi tratată de doctori! — Glumiţi? — Deloc. nici despre medicina! CAPITOLUL XXXII M-am despărţit apoi de Dean Pitferge. domnule. există numeroase alte cazuri care dovedesc ca fulgerele pot ţine locul celor mai buni doctori şi că intervenţiile lor fac minuni în situaţii disperate. îmi vine în minte un exemplu. Pariurile se înteţiră. doctore. Dar când s-a auzit de furtună cu descărcări electrice în această perioadă a anului şi încă la aceasta latitudine? — Am citit mai multe anuare. bărcile de pescari au fost trăsnite. dacă aş avea vreun anuar statistic la dispoziţie.

goeleta. Acesta prinse scara. Cu ele s-ar fi putut face înconjurul lumii. După ce ghearele muşcară nisipul. O clipă mai târziu. Steamship-\x\ îşi încetinea viteza. o mică barcă fu lansată la apă. la ordinul pilotului. treizeci şi şase de minute. Din înaltul tamburului de la tribord. Se stabiliră următoarele: Pilotul era căsătorit. aproape de locul unde acosta coaja de nucă a pilotului. pilotul conducea evoluţia navei prin trecâtoarea îngustă. se apropia cu repeziciune de steam-ship. în fine. cu foarte marc curiozitate. Vă mulţumesc toţi în numele bietului Wilson. Eram forţaţi să stăm în mijlocul mării până a doua zi. ca începea furtuna. După ce sărise pe punte. urcă pe ea cu agilitate şi sări pe punte. Un om se urcă în bârcuţa goeletei. Dar refluxul începuse deja. Acesta era căpitanul Corsican. Atmosfera era închisă. Erau ultimele ştiri din Europa şi din America. care nu mai poate să vă mulţumească. Când goeleta ajunse la două lungimi de cablu de Great-Eastern. Avea mustăţi blonde. care îl salută şi-i vorbi bârbăteşte: — Domnule. pentru a rezista mării. I se distingeau bine formele elegante care-i dădeau aspectul unui yaht de distracţie. pentru o clipă. ancorele fură coborâte pe fundul apei.— Pariez o sută de dolari că va urca pe punte cu piciorul drept! — Fumează. o redingotă maro şi o umbrela. cu pânzele în vânt. Patru mateloţi vâsliră către steam-ship. îl ruga pe căpitanul Anderson sa păstreze banii pentru văduva tânărului matelot ucis în accident. cu un zgomot ce putea fi comparat cu tunetul. Comandantul îi strânse mâna. Lanţurile ieşiră prin nările lor din etravâ. un pantalon negru. care nici nu se aşteptase la aşa ceva. Pilotul. Roţile nu făceau mai mult de trei sau patru turc pe minut. Emoţionat. îl întâmpinară strigătele de bucurie ale câştigătorilor şi exclamaţiile celor care pierduseră. fără a mai adăuga nimic. încântătoare şi solide. Ne . încă o zi pierdută! Pe la cinci fără un sfert. devenise stăpânul vasului Grent-Eastern. Lupta dintre elemente se pregătea. Căpitanul Anderson dădu ordin ca vasul să se oprească şi. răsuna pentru ultima oară trompeta stewardului. pentru prima oară în decurs de paisprezece zile. în clipa aceea. bine construite. îi zise. Nu avea neg. Sărise pe punte cu amândouă picioarele în acelaşi timp. Pe prăjina de lângă cârmă flutura pavilionul britanic. roţile şi elicea se înfrânară. la Corsican veni un marinar. Curând. Era legătura politică şi civică renăscută dintre Great-Eastern şi cele doua continente. şi caravelele lui Magellan nu le depăşeau prin nimic. căpitanul Corsican îi strânse mâna. Căpitanul Anderson dăduse toate ordinele necesare pentru ancorare. urcase pe pasarela şi aruncase o legătură de ziare asupra căreia se repeziră mai mulţi pasageri. nava se imobiliza. apăru pe UN ORAŞ PLUTITOR 44 punte şi. un om scund. care purta o şapcă din pânza lucioasa. — Are pipă! — Nu! Ţigară! — Nu! Da! Nu! în acest timp. camarazii mei m-au trimis la dumneavoastră să vă spun că sunteţi un om pe cinste. O pânză subţire de nori. Great-Eastern redevenise o insulă. se întindea deasupra noastră. când i se înmâna câştigul. Natura dorea să justifice presimţirea doctorului Pitferge. acele ambarcaţiuni pentru pilotare cântăreau între cincizeci şi şaizeci de tone. Chiar am crezut. şi linia care taie deschiderea golfului Hudson nu mai putea fi trecută de către Great-Eastern. Câştigătorul pariurilor obţinea nouăzeci şi şase de dolari. de culoare uniformă. O scară din frânghie fu aruncată pe flancul colosului. momentul exact când ajunsese la bord era ora patru. CAPITOLUL XXXIII Furtuna era gata să înceapă. Prin supapele întredeschise ieşeau vârtejuri de vapori albi.

Drake nu spuse nici un cuvânt. Acesta era un avantaj incontestabil pentru el. care luă imediat poziţia de gardă. ale căror mânere protejează în întregime mâinile care le ţin. mai puţin emoţionat decât martorii săi. Era vorba de cei doi adversari care îşi riscau vieţile în duel. Venise acolo ca să ucidă şi asta dorea să facă din tot sufletul. . Furtuna se declanşa cu toată furia. care stătea imobil. Drake îşi ştergea fruntea plină de sudoare. într-un zgomot asurzitor. Căpitanul Corsican se apropie de el. săbiile coborârâ. în spaţiul acela strâmt. îşi deschisese cămaşa la câţiva nasturi şi îşi suflecase mânecile. le îndoi.chema la cina de rămas bun. dar foarte liniştit. Fabian. Căpitanul Mac Elwin era rece. întreaga sa fizionomie arăta semnele unei uri violente. eschivele erau aproape imposibil de executat. îşi scosese haina. cei patru martori şi doctorul. Fabian privi fierul scânteietor şi reveni la realitate. îl privi plin de ură pe Fabian. ofiţerii serveau masa la cantina proprie. Se părea că pregătirile nu-l interesau. — începeţi. ţintuit de fundul mării prin ancorele sale. După o primă confruntare care dură câteva minute. înfruntarea nu-l preocupa. murmură el. Gândul îi era în alta parte. Un sfert de oră mai târziu. fără a rosti vreun cuvânt. căci era obişnuit să lupte cu dreptacii. Săbiile se întretâiară. Electricitatea se descărca prin şerpii de foc cu o asemenea intensitate. doctorul şi cu mine am fost găsiţi de Fabian şi de căpitanul Corsican. Nici un pasager nu a lipsit la acest apel. Cerul se întunecase. Nori grei se rostogoleau la orizont. La fel şi locul acesteia. încă de la primele ciocniri ale lamelor. îmi amintesc tot. 45 Jules Verne Şi. la locul de întâlnire. le măsură şi îl lăsă pe yankeu sâ-şi aleagă arma. executate de luptători. Pe punte nu se afla nimeni. în timpul acestor pregătiri. câteva un-doi-uri rapide. Apoi se plasă în faţa lui Harry Drake. Ora înfruntării fusese bine aleasă. O zgârietura se putea observa pe garda săbiei lui Fabian. Dinţii i se zăreau sub buza uşor ridicata. cerându-i săbiile. Acesta nici nu-l văzu. Câteva fulgere îndepărtate străpungeau pânza norilor. Ne salutară şi le înapoiarăm salutul. La cinci şi zece minute. UN ORAŞ PLUTITOR 45 Luă hotărât sabia. încât săbiile păreau adevărate paratrăsnete în mijlocul norilor furtunoşi. Fabian nu se clintise de la locul său. Atunci am văzut că era stângaci. Atmosfera părea plină de electricitate. le zise căpitanul Corsican. căpitanul Corsican şi cu mine am pornii într-acolo. totuşi. Căpitanul Corsican se adresă yankeului. Cel care ar fi căzut ar fi avut şanse foarte mici să mai scape. saloanele erau pline de meseni şi puntea devenise pustie. câteva degajări şi riposte. stăpân pe sine. Harry Drake şi cei doi martori ai săi sosiră la cinci şi douăzeci de minute. Nu se zărea nici măcar un timonier în zona din spate a lui Great-Eastern. — Aşa e just. şapte persoane îşi lăsaseră locurile neocupate. am înţeles că Fabian şi Drake erau foarte buni. mateloţii erau la posturile lor. Dimpotrivă. îmi păru trist. martor al lui Drake. Acesta le scoase la iveală imediat. Harry Drake îl privea cu ochii injectaţi. Pasagerii coborâseră în dining-room. Erau săbii de luptă. — Sa mergem în spate. Corsican le luă. Nici unul dintre adversari nu fusese atins. iar privirile sale o căutau peste tot pe Ellen. Tunetele bubuiau în serie. Era adâncit într-o contemplare profundă şi părea că nu se gândea la rolul pe care-l juca în drama aceea. Harry Drake îşi aruncase pălăria. aproape indiferent. — Harry Drake n-a sosit încâ? mă întreba căpitanul Corsican. îi atinse mâna şi îi dădu sabia. Se mulţumi să-mi întindă mâna. — Nu. domnilor. Nu-l mai văzusem pe Fabian de la scena din sala de joc.

Deodată. fascinat de aceea apariţie. dar nu o făcu. cu braţele deschise. acea mărinimie nu era pe gustul meu. linie luminoasă plutitoare care marchează intrarea în Hudson. Trupul lui Drake căzu asemenea unei mase inerte. Un fulger orbitor. se apropie de Harry Drake. aşa cum afirmase Dean Pitferge.. — Dumneata! strigă Harry Drake către Ellen. Mizerabilul murise. Furtuna se terminase în cursul nopţii. în timp ce fulgerele deşirau norii de deasupra noastră. Privirea lui avea o strălucire neobişnuită. Dar el se ferise de acea lovitură joasă şi para. Harry Drake nu trebuia menajat. Dumneata aici! Sabia lui se ridică tremurătoare. pietrificat. Am privit în jur. Deodată. cu mâinile întinse în faţă. pe la unsprezece dimineaţa. Mărturisesc. Am trecut apoi Light-Boat. Un miros de sulf se ridica din jurul nostru. izbind sec lama lui Harry. dar faţa îi era neagră! Nenorocitul fusese trăsnit. Aşteptă lâsându-şi adversarul sâ-şi revină. Căzusem într-un genunchi. Ultimii nori dispăreau la linia orizontului. Se apropia cu mare rapiditate şi îmi permise să îmi fac o imagine despre acele mici tendere americane construite după acelaşi model. Trăsnit! Nu credeţi nici acum în intervenţia Cerului? Fusese Harry Drake trăsnit. Fabian. râmase nemişcat. M-am întors.. Acesta se ridică. Dar acesta. go Jules Verne Pe la unsprezece şi jumătate. îi puse mâna pe umăr.După cele câteva clipe de odihna. nu mai mişca. un mic vas cu aburi care aducea comisia sanitară a New-Yorkului. Pilotul manevra cu mare siguranţă. Am fost aruncat într-o parte şi am simţit că mă sufoc. la rândul său. în timp ce noi dădeam înapoi înspăimântaţi. Fulgerul şi tunetul au izbucnit deodată. Ellen îl strângea în braţe pe Fabian. acea limbă de nisip care se . apucându-mâ de braţ. o lumină violenta acoperi întreaga parte din spate a vasului în clipa aceea. — Trăsnit! murmură doctorul. sau i se rupsese un vas de sânge.. Marea se anima. Drake fanda. marţi 9 aprilie. De altfel. Fabian putea profita pentru a riposta. GreatEastern ridica ancora şi se pregătea să intre în Hudson... Era cert însă că aveam în faţa ochilor un cadavru. M-am ridicat. gata să se repeadă asupra victimei sale. sabia sa de fier atrăgând fulgerul! Ellen îl părăsi pe Fabian. 46 Jules Verne Nimic nu-l putea opri sâ-l răpună pe adversarul său dezarmat. apropiindu-se cu o trecere circulară. Cu mari eforturi. Harry Drake. Acel contact uşor a fost suficient pentru a rupe echilibrul. ridicându-se pe vârfuri ca un tigru. douăzeci de asemenea vase ne înconjurară mai târziu. cu privirea plină de milă. O flotilă de goelete se deplasa de-a lungul coastei. Fusese atins mortal fără ca noi să ne dăm seama? Inima îmi bătu să-mi spargă pieptul. pentru a-l împiedica pe Drake să-şi ucidă partenerul de duel. — Apâraţi-vă! urlă Drake. Punctul de la Sandy-Hook. Fabian şi Harry îşi reluarâ poziţiile de apărare. Am crezut că Fabian a fost atins în piept. am reuşit să-mi revin. cu braţele deschise. uimit. căpitanul Corsican făcu semn să înceapă cea de-a doua repriză. cum susţinu mai târziu medicul de la bord? Nu ştiu nici azi. Ellen se apropia de luptători. fârâ nici un motiv aparent. Fabian. Ellen se aplecă asupra cadavrului. CAPITOLUL XXXIV în ziua următoare. sabia lui Fabian lunecă la pământ. rămăsese în aceeaşi poziţie. după o degajare în trei lovituri. veni Sânte. cu vârful ei de foc.. Căpitanul Corsican era gata să se arunce între ei. Palidă ca o moartă. nu mai mişca. fascinat de acea apariţie. S-ar fi zis că era spada arhanghelului Mihail în mâinile unui demon.

. îi aşteptam pe Fabian şi pe Corsican. — Vă rămân îndatorat. Opt zile! Există turişti bolnavi. UN ORAŞ PLUTITOR 47 — Ellen. ra-am simţit prins de braţ. uriaşele forturi ale golfului. şi un grup de spectatori ne adresa urale. pe care era cât pe ce să le rupă la plecare. se va vindeca! Pentru câteva clipe şi-a revenit! Ah! Dumnezeu este drept şi îi va reda mintea în întregime! Vorbind astfel. sub îngrijirea doamnei Red. îi povestisem căpitanului Anderson despre incidentele duelului ce avusese loc la bordul navei sale. aşa numiţii „turişti-expres". începu debarcarea tuturor celor care mă însoţiseră în cursul traversării.. nu m-ar deranja să o revăd. ne instalam în două camere din Fifth Avenue Hotel. O oră mai târziu. După un sfert de oră. fără a-şi lua măcar rămas bun. Atunci apărură Fabian şi căpitanul Corsican. sudişti. îmi zise el. după ce am pătruns între cheiurile New-Yorkului. venind de pe Broadway. Niagara şi tot ţinutul acesta cântat de Cooper. vor fi suficiente pentru a vedea New-Yorkul. când am pus piciorul pe pământul Statelor Unite. devotamentul şi dragostea vor reuşi să aducă la normal sufletul acela rătăcit din cauza durerii. I-am privit cum se îndepărtau spre punctul vamal. Medicii îşi făcură rapoartele. venită în întâmpinarea fratelui ei. ne îmbarcam pe tender. sora căpitanului Mac Elwin. valea Mohawk. — Să ne vedem cu bine! îmi mai strigă el. nu mă îndoiam că îngrijirea. — Bateţi palma! i-am spus. am să petrec acest timp în America.termină cu un far. CAPITOLUL XXXV Aveam să petrec opt zile în America! Great-Eastern urma să plece pe 16 aprilie. — O suta de mii şapte sute douăzeci şi trei. Dupâ ce am ajuns în mijlocul unei flote pescăreşti. înseamnă opt zile. şi era 9. apoi marele oraş ce se întinde între Hudson şi Râul de Est. se gândea cu bucurie la viitor. Fabian îmi strânse mâna cu recunoştinţă. iar acestea agâţară cablurile telefonice subacvatice. m-a întrebat el. — Aşadar. — Ei. precum Lyonul între Ron şi Saone. şi se dădură ordine ca rămăşiţele sale să fie îngropate în America. Great-Eastern arunca ancorele în Hudson. mergeţi Ia Niagara? Pe legea mea. Văzând-o pe Ellen între Fabian şi sora lui. domnule! Şi statisticianul Cokburn se despărţi de mine. îşi luă rămas bun de la mine fără nici o ceremonie. tineri căsătoriţi. şi după trei ore. Era un ghid pregătit şi găsit pe neaşteptate. — într-adevăr? Dar elicea? — Şase sute opt mii o sută treizeci de ture. zise Dean Pitferge. care nu-mi vorbise tot drumul. am zărit înălţimile acoperite de verdeaţă de la New-Jersey. pe care aveam să nu-i mai revăd niciodată: californieni. ora trei. mormoni. ştiţi câte ture au făcut roţile în cursul traversării? — Nu. Era doctorul Dean Pitferge. fiindcă Great-Eastern va rămâne o sută nouăzeci şi două de ore la New-York şi pentru că mă voi întoarce în ţară tot cu el. se apropie de mine şi îmi zise: — Domnule. fu depăşită ceva mai târziu. după ce luă loc pe tenderul pe care se aflau Fabian şi Ellen. In clipa aceea. doctore. Statisticianul Cokburn. Cât despre căpitanul Corsican. şi dacă sunt întrebuinţate cu folos. Hudsonul. Justiţia nu avea ce sa cerceteze în ceea ce priveşte moartea lui Harry Drake. Nici măcar pe aceea de a vizita New-Yorkul în întregime sau . pentru care acest timp ar fi fost suficient ca să viziteze întreaga Americă. ce aveţi de gând să faceţi? — Pe legea mea. Nu aveam o asemenea pretenţie. Doctorul mă amuza. lacul Erie.

Se juca o picsâ cu marc succes la public. Mi-ar fi plăcut tare mult să vad ziua locurile sălbatice pe unde trecem. Acceptam totul cu ochii închişi. ale cărui case şi străzi fuseseră mutate pe o colină pe care Albany se desfăşura ca un amfiteatru. unde mulţimea curge fără încetare. un minunat steamer. . de aceea Fabian nu mai pierduse nici o clipă şi plecase la drum cu iubita sa. l-am lăsat pe doctor să-şi vadă de treburi. N-am mai comentat programul doctorului. însoţiţi. adevărate braţe de mare înţesate de corăbii şi vapoare ce fac legătura cu Brooklyn. Din păcate. taxiuri. mi-a zis el. la ora două. Din cauza întârzierii nu vom ajunge la timp la Albany ca să luăm primul. am fost trezit de un şoc. După ce am servit cina. iar în stânga. O mulţime de pasageri luase cu asalt punţile navei cu care călătoream. pe la şapte. L-am găsit pe doctor la bar. un vast spaţiu comercial. Farmecul acesteia putea să o vindece dc boala ce o stăpânea. doctorul Pitfcrgc şi cu mine. Seara vom lua trenul şi vom cina la Niagara-Falls. Căpitanul nu mai putea manevra din pricina întunericului. în cursul actului patru. Dean-Richmond. O singura artera taie dintr-un capăt în altul aglomeraţia cartierelor marelui oraş şi aceasta este Broadway. Navigaţia fu reluată abia pe la patru dimineaţa. şi aproape pustiu în partea de sus. m-am dus în cabina mea să mă odihnesc. Doctorii îi recomandaseră Ellenci să-şi petreacă timpul în mijlocul naturii. Pe la ora unsprezece. Arterele de circulaţie se întretaie în unghiuri drepte. Dar New-Yorkul e uşor de văzut în ceea ce priveşte aspectul său 48 Jules Verne fizic. Am fost nevoiţi sâ-l aşteptăm pe următorul o oră şi patruzeci de minute. bineînţeles. cu malurile lui New-Jersey. un adevărat Great-Eastern al râului. E aproape impracticabil în partea de jos. iar panica şi pompierii veniţi în graba au constituit marea atracţie a zilei. Mâine dimineaţă vom fi la Albany. care era centrul legislativ al statului New-York. Pe la ora două. într-adevăr. Am ieşit pe punte şi l-am întâlnit pe doctorul Pitferge. — Nu e bine. şi zona cea mai animată este capătul respectivei limbi. prietenii mei părăsiseră oraşul. Am vizitat acel oraş curios. Va trebui să ne modificăm programul. trenul deja plecase. după un examen ultrarapid. UN ORAŞ PLUTITOR 48 CAPITOLUL XXXVI Saint-John şi fratele lui geamăn. Am făcut o vizită sorei lui Fabian.tren. în dimineaţa următoare. Peste tot domneau confortul şi luxul. în jurul acesteia se găsesc Hudson şi Râul de Est. la sfatul medicilor. nu circula decât în cursul nopţii. Vaporul se oprise. prietene. Trebuia sa nc întâlnim la hotel. m-am întors la hotel. autobuze. erau cele mai frumoase vase de pe fluviu. Saint-John. doctore. E un adevărat fluviu de oameni. N-am avut însă o seară liniştita. dc căpitanul Corsican. — Când plecăm? — în seara asta. în loc să ajungem seara. Cine a văzut un cartier din oraş cunoaşte toată localitatea. S-ar fi zis ca era un cartier al marelui New-York. echivalentul marilor bulevarde Ştrand din Londra şi Montmartre din Paris. După ce am servit cina la Fifth Avenuc Hotel. Mai deosebită apare partea sudică. o carte despre obiceiurile şi caracterul americanilor.de a scrie. Nu e prea variat. când am ajuns la Albany. Acolo am aflat că. fiind numite bulevarde când sunt longitudinale şi străzi când sunt transversale. New-Yorkul este o limbă de pământ. a izbucnit un incendiu. Pe acel bulevard ne-am plimbat întreaga scară. — Luam trenul spre Hudson? — Nu. — Treburile se complică. avem puţine zile la dispoziţie. trăsuri. — Vom ajunge la Niagara-Falls noaptea. urma să facem o escală la Teatrul Bănuim.

să mergem în mijlocul cascadei. Niagara se putea vedea în toată splendoarea sa. construit chiar la marginea apei. Cascada separa Statele Unite de Canada. Pe la două dimineaţa. Astfel trecu prin faţa ochilor noştri valea Mohawk. Cascada nu se putea vedea. Acel monument măreţ fusese ridicat în 1833 de un oarecare Judge Porter şi era numit TerrapinTower. rotund. Am trecut pe lângă apele iuţi ale râului Tennessee. Hotelurile luxoase şi vilele confortabile. am ajuns pe o insulă. am văzut oraşele noi cu străzile marcate de urmele căruţelor şi trăsurilor. am schimbat trenul la Rochester. La ora 10 dimineaţa. Syrâcuza. soarele care atingea apele din toate unghiurile posibile dădeau naştere unor efecte greu de imaginat. Palmyra. Am luat trenul şi am pornit mai departe. am ajuns la marginea cascadei a cărei prezenţă se făcuse simţită prin mugetul infernal ce răsuna pretutindeni. celebră prin cărţile lui Fenimore Cooper. ale Michiganului. Huronului şi Erie în Ontario. Apele înspumate mugeau dedesubt. După câteva minute. După ce am trecut podul. Prin acest canal se varsă apele Lacului Superior. Ce voia să spună? Nu ştiam ce să cred. Turnul. îmi zise doctorul. după ce am înconjurat Niagara. jocul de lumini şi umbre. înconjuraţi de aleile pline de maşini. ne-au atras atenţia. Acolo natura crease unul dintre cele mai minunate locuri din lume. Am trecut peste vastele câmpii. pe o lungime de două mile. mai degrabă. privirea plonjează în adâncuri. Simţi cum vibrează stânca de la . Am fugit pe sub copaci. când am văzut un turn din piatră. am ajuns la destinaţia noastră. am ajuns pe blocul de rocă principal care suporta pe Ten-apin-Towcr. Era un pământ de şaptezeci de acri pe care creşteau copaci uriaşi. — închideţi ochii! îmi spuse doctorul. Niagara se putea vedea în toată splendoarea sa. — Priviţi acum! îmi zise doctorul. doctorul şi cu mine am ajuns pe străzile largi ale lui Niagara-Falls. fără însă a o vedea. în vârf avea un balcon circular. în acel loc făcea o cotitură brusca. Ne-am aventurat pe scândurile acelea şi. la trei sute de mile de Albany. numită Goat-Island. am vâzut o punte sau. Poţi vedea până la gura monstrului lichid care înghite apele. Scara era din lemn. care fugeau înspumate pe sub vagoanele noastre. Să nu priviţi până nu vă voi zice eu! Nu l-am ascultat. Puntea urma cascada de la numai câţiva paşi. pe care le frecventează yankeii şi canadienii. dincolo de care nu se desluşea nimic. 49 Jules Verne CAPITOLUL XXXVII Niagara nu-i un fluviu. parcă special pentru a vrăji ochiul. orăşelul creat chiar la marginea cascadei.. nişte scânduri ce uneau capetele unor stânci. aşa că se puteau observa fără dificultate apele ei ce se prăbuşeau de la o înălţime de o sută cincizeci şi opt de picioare. Seara.Timpul a trecut iute. era făcut numai din piatra. la câteva sute de paşi. Am urcat pe un pod ce lega malul stâng al râului Niagara de cel drept. unde riscam sa ne izbim de trunchiurile uriaşe ce zăceau în jurul căii ferate.. — Şi acum. după câteva clipe. înalt dc patruzeci şi cinci de picioare. superbul hotel Cataract-House. la ora unsprezece. Din vârful turnului. Ajunşi la nivelul cursului superior al Niagarei. Combinaţiile de culori. 49 Jules Verne Am coborât apoi râpele de pe Goat-Island. nici măcar un râu. fiindcă vaporii de apă rezultaţi din prăbuşirea lichidului înspumat formau o adevărata ceaţă. pe 12 aprilie. localităţi ce purtau cele mai poetice nume ale istoriei antice: Roma. Tunetul apelor se auzea şi mai tare. pe lângă pădurile de curând defrişate. Mii de nume erau gravate pe treptele acesteia. ci un canal lung de treizeci şi şase de mile.

în direcţia indicată de căpitan. deplasarea e de vreun metru pe an. pe care se deplasau pietonii şi maşinile. Am poposit la un hotel englezesc unde doctorul a comandat un dejun foarte convenabil. l-am zărit pe Fabian. nu încă. Am pornit iar să vedem cascada. Nu se mai aud cuvintele. Se afla lângă o stâncă şi. murmură căpitanul. doarme bine. de doar un picior. După câteva minute. pe care treceau trenurile. din Trendon. O simpla plimbare.. Printr-un simplu efect optic. — Dar l-a recunoscut pe Fabian? — Nu. — Dar unde sunt cei doi? — Priviţi! îi puteţi vedea de aici. se va prăbuşi în adâncul cascadei. dar se retrage. Pe acolo trecuseră multe celebrităţi. Cascada se prăbuşea în faţa noastră asemenea unei cortine la teatru. liniştită. E calmă. dar în sens opus. costase cinci sute de mii de dolari. Pe la ora nouă. Era singurul pe care se putea ajunge în Canada. Apa pulverizată se ridica în aer. deodată. Fabian e plin de speranţă. la câţiva paşi de el. va cădea într-o zi în prăpastie şi acest lucru se va întâmpla mai repede decât credem. efectul ar fi fost atât de puternic. dând naştere unui minunat curcubeu. în jur se formează prăpăstii lichide. Astfel am putut ajunge în mijlocul norilor de apă pulverizată. Geologii pretind că. se vor găsi câţiva excentrici care să coboare în Niagara o dată cu aceasta! CAPITOLUL XXXVIII A doua zi. Avea o lungime de opt sute de picioare şi o lărgime de douăzeci şi patru. căderea de apă se situa pe la Queen's Town. iar în ochii ei poţi citi că încearcă să-şi amintească ceva.. ţineţi minte ce vă spun: când se va prăbuşi stânca. cam la şapte mile în aval de poziţia pe care o ocupă azi. Spuma sare până în vârful construcţiei. — Sunt şi ei aici. Un negru ne-a condus într-un vestiar. programul doctorului indica o vizită pe ţărmul canadian. —'■ Dar cum se face că vă găsesc aici? — Acest Ioc ne-a fost recomandat pentru recuperarea ei. am ajuns la hotel. de unde ne-am echipat cu un impermeabil. cizme şi pălării cauciucate. şi am observat cum partea superioară s-a deformat sub noi cu mai mult de un metru! Am ajuns pe ţărmul canadian şi mergeam pe malul stâng al Niagarei pentru a surprinde alte aspecte noi. Ellen revenindu-şi. Atunci. După domnul Bakewcll. roasa de ape. domnul meu. am scos un strigăt de uimire: — Căpitanul Corsican! M-a auzit şi a venit spre mine. în timp ce-i strângeam mâna. îngrozitoare. doctorul mi-a zis: — Terrapin-Tower. statul New-Jersey. ne-am retras de pe terasa construcţiei. în clipa când ne aflam pe la mijlocul său. Podul suspendat era format dintr-o parte superioară. încât puţini turişti ar fi scăpat de leşin. se afla mult mai departe de apă. Dacă o va face vreodată. Altfel. încet-încet.baza turnului. Ea privea peisajul şi părea cufundata într-un extaz mut. Fusese construit de îndrăzneţul inginer John A. turnul parc a se deplasa o dată cu apele. Turnul. Inaugurat în 1855. Am revenit pe ţărm şi. stătea imobilă Ellen. şi dintr-una inferioară. Ei bine. construit în 1833. pe 13 aprilie. — Dumneavoastră aici! Ce bucurie să vă revăd! — Şi Fabian? Şi Ellen? l-am întrebat. Dupâ sir Charles Lyell. pe deasupra noastră trecu un tren. unde ne-am dat jos hainele ude. UN ORAŞ PLUTITOR 50 Pe la şapte şi jumătate. am ajuns la Suspension-Bridge. Am plecat pe la şapte dimineaţa. Va veni deci clipa când stânca pe care e construit turnul. în urmă cu treizeci şi cinci de mii de ani. . Din poziţia ei se vedeau cele două cascade. printre care şi Louis Napoleon. Roebling. — De ce? — Cascada canadiană se retrage încet şi foarte puţin.

Fabian. 16 aprilie. Tânărul o prinse în braţe. n-am mai auzit nimic despre prietenul meu excentric. palid ca un mort. se aruncase deja între ea şi prăpastie. fiindcă Ellen îl recunoscuse. Căpitanul Corsican şi cu mine nu îndrăzneam să facem nici un pas. Fabian. Cerule milos. IOO Jules Verne CAPITOLUL XXXIX A doua zi. Poate azi. Se opri brusc. Reveniţi în Europa? — Desigur. Când a venit clipa despărţirii de bunii noştri prieteni. tânărul făcu un pas spre ea. şi-a luat rămas bun de la noi. îi zise tânărului. timp de opt luni. Vindecarea fetei nu era departe. Era ca o moartă care revenea la viaţă şi încerca să înţeleagă ce se petrecea în jurul ei. O altă privire scânteia în ochii săi. Nu-i aşa.. Fabian ne-a îmbrăţişat. stătea în faţa ei. Căpitanul Corsican. fiindcă părăseam un prieten. iar ea se prăbuşi fără putere.. Oare îl vedea pe Fabian? Nu. Seara. cineva m-a bătut pe umăr. tremurând. Era doctorul Pitferge! — Dumneavoastră! am strigat. încurajat de doctor şi plin de speranţă. pe 15 aprilie. Ah. o vom salva. Traversarea avusese loc fără nici un accident. adormi adânc. în fiecare zi văd cum se vindecă tot mai mult.. Tresări. spre disperarea lui Dean Pitferge. încât ne era teamă de o nenorocire. la Paris. — Cu Great-Easterri? — Fără îndoială. iubitul meu Fabian! strigă ea. Dar trebuia să plecăm. Archibald? Fabian ne privea cu tandreţe. ca şi când ar fi vrut sâ-şi alunge o anumita imagine. după ce-i trecu leşinul. Puntea vasului era plină de pasageri şi de colete. cu braţele deschise. şi astfel am părăsit. îmi zise. Voia să se arunce în valuri? Mâna ei se întindea spre prăpastie. Fabian. surprins. Ellen îşi scutură minunatul pâr blond. poate mâine. Scrisoarea începea astfel: Sunt la bordul lui Coringuy. care tot aşteptase să naufragieze! Apoi. în compania neobositului meu doctor. Ellen va redeveni a mea. îşi duse mâna la frunte.51 Jules Verne americana şi canadiana. reciful Aukland. era ziua fixată pentru plecarea lui Great-Eastern. în momentul când mă pregăteam să mă îndrept spre cabina mea. Ellen se ridicase brusc şi se îndreptase spre apa înspumată. fii binecuvântat! Vom rămâne aici cât va fi nevoie ca să se facă bine. Ellen încă dormea.. Dacă mai făcea un pas era pierdută. am naufragiat. în jurul prânzului. unde. în ziua următoare. dintr-o data. Ne mai rămânea abia o oră ca să ajungem la Niagara-Falls. veni spre noi: — O vom salva. în sfârşit. El scoase un urlet disperat.. Puntea vasului era plină de pasageri şi de colete. Fabian. Se întoarse pe jumătate spre noi şi ne apăru metamorfozată. Pot lipsi tocmai de la ultimul său drum? Mai mult ca sigur că de data asta se va scufunda! După douăsprezece zile ajungeam la Brest şi. — Oh. Clifton-House. Şi se încheia în felul următor: . Deodată. această criză o va salva! Am dus-o apoi la Clifton-House şi am aşezat-o în patul ei. îmi părea rău. că cineva se afla foarte aproape de ea. emoţionat. poştaşul îmi aduse un plic plin de timbre multicolore. crezând-o moartă! Doctorul însă interveni: — Liniştiţi-vă. am ajuns la Brooklyn. Marţi. într-o zi însă. unde sunt? Ce e cu mine? Ellen îşi dădu seama. Deodată îi scăpară câteva cuvinte: — Dumnezeule. mi-am luat la revedere de la el.. Cei doi se aflau atât de aproape de prăpastie. după ce ne-a promis că ne va trimite telegrafic veşti despre fată.

.....................74 CAPITOLUL XXVIII.............79 CAPITOLUL XXXI .............................................91 CAPITOLUL XXXVI...................................................................76 CAPITOLUL XXIX.......................................................................................................................................................................................................................................................56 CAPITOLUL XIX......................................................................................................................................................................................49 CAPITOLUL XVI........................................................................... Robert Louis Stevenson — SĂGEATA NEAGRĂ 9.......................................................................................................................................41 CAPITOLUL XII ..... Jules Verne — CINCI SĂPTĂMÂNI ÎN BALON 2.......................................................................................................... Jules Verne — 20..........27 CAPITOLUL IX...............................................25 CAPITOLUL VIII..........................................................................96 CAPITOLUL XXXIX..46 CAPITOLUL XIV.........................100 Editura CORINT vă recomandă colecţia de romane dedicate tinerilor cititori: 1.................................................. Dean Pitferge...........5 CAPITOLUL II...................77 CAPITOLUL XXX.................................................................32 CAPITOLUL X........................................ Alphonse Daudet — TARTARIN PE ALPI 1 1 .................. James Fenimore Cooper — ULTIMUL MOHICAN 10...................................................................57 CAPITOLUL XX........................................................................36 CAPITOLUL XI.......................................................................................................................................................................................... Jules Verne — OCOLUL PĂMÂNTULUI ÎN 80 DE ZILE 4.......................................................................18 CAPITOLUL VI............................................................................. Homer — ILIADA 8.................................................................72 CAPITOLUL XXVII...............................................................85 CAPITOLUL XXXIV.............................................................67 CAPITOLUL XXV................48 CAPITOLUL XV.............................. Jules Verne — COPIII CĂPITANULUI QRANT 6......................................................................................................................................................................................................94 CAPITOLUL XXXVIII........................................................................................................................................................................................ Alphonse Daudet — PICIUL 7............................93 CAPITOLUL XXXVII ........................ Hector Malot — SINGUR PE LUME 12..........................................21 CAPITOLUL VII ................51 CAPITOLUL XVII...82 CAPITOLUL XXXIII.........................................Niciodată nu m-am simţit mai bine! Vă salută cordial al vostru prieten...................................................................... Howard Pyle — ROBIN HOOD 5........................................ SFÂRŞIT CUPRINS CAPITOLUL I................................................................................61 CAPITOLUL XXII....................... Herman Melville — MOBY DICK 3..........................................................................13 CAPITOLUL IV...............................................................................................80 CAPITOLUL XXXII................................66 CAPITOLUL XXIV .........................................................................................000 DE LEGHE SUB MĂRI ................60 CAPITOLUL XXI.........................................................................................................................................................54 CAPITOLUL XVIII .........88 CAPITOLUL XXXV..........63 CAPITOLUL XXIII............................70 CAPITOLUL XXVI ......................................8 CAPITOLUL III...............16 CAPITOLUL V...............................................................................................................42 CAPITOLUL XIII..

Jack London — INSULA CANIBALILOR 23.19. Priveam prin ceaţa din care apăreau valurile ce maturau puntea. Jules Verne — ÎN JURUL LUNII 1 7 . îmi zise doctorul. Jules Verne — ROBUR CUCERITORUL 26.40. care ajunseseră pe punte. Jules Verne — UN BILET DE LOTERIE 33. Homer — ODISEEA 14. e un pumn în bărbie. Ballarvtyne — INSULA DE CORALI 27. Jules Verne — DE LA PĂMÂNT LA LUNĂ 16. Mark Twain — PRINŢ ŞI CERŞETOR 22. Jules Verne — STĂPÂNUL LUMII 29. 21 Sector 1. Jules Verne — DOI ANI DE VACANŢA 24. Karl May — CANADA-BILL 32. dar îşi continua drumul. Jules Verne — ŞARPELE DE MARE 30. biciuind în plin pereţii de la tribord. Noi eram în dreptul celui de-al doilea catarg. Jules Verne — CĂPITAN LA CINCISPREZECE ANI 21. care smulse o placă enorma dc fonta ce acoperea baba din faţă. Urma o alta lovii ura a talazurilor. Nu voia s. James-Oliver Curwood — GRIZZLY. Alphonse Daudet — PORT-TARASCON 19.34 E-mail: corint@dnt.i cedeze şi nu avea sa sc dea înapoi! Un ofiţer şi câţiva înarmări fura trimişi în partea din faţa a punţii ca sa o cureţe de resturi. îmi zise doctorul. Karl May — CĂPITANUL KAIMAN 25. Fax: 222. vasul îi ţinea piept mai departe. — Atenţie. Fc punic se vedeau mai mulle resluri lăsate dc a|)dc furioase. Jules Verne — INSULA CU ELICE 18. îi deşira si îi târî ca pe nişte bucali de pânza.ro cjufes ^)ernc oraş pfutitor — Asin iui e o palma. Karl May — BANDITUL DIN LLANO ESTACADO Pentru comenzi şi informaţii adresaţi-vă la: Editura CORINT Str. mai violenta decât prima. Bucureşti Tel: 222. Burnett — MICUL LORD FAUNTLEROY 15. nenorocirea nu e departe. BIBLIOGRAFIE ŞCOLARA 9789736531873 . Teodosie Rudeanu nr. Robert M. cu toate astea.oviluru ne năucise. 223. Charles de Coster — THYL ULENSPIEGEL 20. Doua bucăţi dinlr-o epava apărură pe culmea valurilor. ilar.19.13.49. Henry Rider Haggard — MINELE REGELUI SOLOMON 36. demola capota masiva situată deasupra postului echipajului şi. lirau dc la vasul nostru? Grciit-liuslcm tresari se la acel şoc.28. deşi aceasta se alia la cincizeci «ie picioare deasupra nivelului marii. James Fenimore Cooper — VÂNĂTORUL DE CERBI 35. Frances H. Fuga din faţa furtunii era mai necesara ca niciodată. Jack London — CĂUTĂTORII DE AUR 31. 1 . STĂPÂNUL MUNŢILOR 34. James-Oliver Curwood — VÂNĂTORUL DE OAMENI 28. Marinarii se duseră la provă.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful