Jules Verne UN ORAŞ PLUTITOR “Un oraş plutitor”, romanul lui Jules Verne (1828-1905).

Este cea Mai plastică imagine pentru uriaşul transatlantic Great-Eastern, ce Străbate maiestuos apele oceanului.geniul uman, pentru care autorul Francez are un adevărat cult, a conceput o asemenea minune care ar putea Ţine oricând locul unui comitat din Anglia sau al unui arondisment din Franţa. Construcţiile, dotările tehnice, ansamblul mecanismelor, impreSionanta desfăşurare de forţe îţi creează o senzaţie copleşitoare. Iar Pasagerii, prindiversitatea lor, a preocupărilor şi a pasiunilor ce-i Urmăresc chiar şi aici, sunt aidoma locuitorilor unui oraş de oriunde din Lume. Frumoasa poveste de dragostedintre Fabian şi Ellen umanizează O dată mai mult colosul tehnic, transformându-l nu numai într-un “oraş Plutitor”,ci şi în purtătorul sentimentelor şi idealurilor omeneşti. Coperta: Walter Riess Ilustraţiile: P. Ferat Redactare: Sorin Teodorescu, Andreea Antonovici Tehnoredactare computerizată: Corina Roncea, Cristina Bucuroiu Jules Verne UNE VILLE FLOTTANTE Toate drepturile asupra acestei ediţii sunt rezervate Editurii CORINT ISBN: 973-653-l87-2 Timbrul literar se plăteşte Uniunii Scriitorilor din România Cont: 2511.1 - 171.1/ROL BCR, Sector 1 Format: 16/61x86 Coli tipo: 6,5 Tiparul executat la: S.C. LUMINA TIPO S.R.L. - Bucureşti

Jules Verne Un oraş plutitor
Traducere de Dan Starcu

Editura CORINT Bucureşti, 2001
CAPITOLUL I Pe 18 martie 1867, ajungeam la Liverpool, iar vasul Great-Eastern urma să plece, doar câteva zile mai târziu, spre New-York. Aveam să urc la bordul său ca pasager, dar nu făceam altceva decât o călătorie de plăcere. Mă tenta o traversare a Atlanticului la bordul acelui vapor uriaş. Voiam să vizitez America de Nord numai datorită conjuncturii, nu pentru un scop anume. în primul rând mă interesa Great-Eastern. Vasul cu aburi era o adevărată capodoperă a construcţiilor navale. Un oraş plutitor, o bucată de comitat detaşată din solul englezesc şi care, după traversarea oceanului, se va suda de continentul american! îmi închipuiam masa aceea enormă luată de valuri, lupta ei cu vânturile pe care le sfida, îndrăzneala pe care o manifesta în faţa mării neputincioase, indiferenţa sa, stabilitatea în mijlocul acelui tumult care scutură, ca pe nişte şalupe, nave precum Warrior şi Solferinos. Dar imaginaţia mea se oprea cam în acest punct... Toate lucrurile pe care urma să le observ în timpul traversării, din care majoritatea nu ţineau de domeniul maritim, mă interesau foarte mult. Great-Eastem nu era doar o maşină nautică, ci

un microcosmos care purta cu el o lume întreagă, de aceea orice observator nu s-ar fi mirat să întâlnească acolo, ca pe scena unui teatru uriaş, toate instinctele, toate lucrurile ridicole, toate pasiunile omeneşti... Lăsând în urmă gara, mă îndreptai către hotelul Adelphi. Plecarea vasului Great-Eastem era anunţată pentru data de 20 martie. Pentru că doream să fac ultimele preparative, am cerut permisiunea de a mă instala imediat la bord. Căpitanul Anderson, comandantul navei, mi-a dat voie, politicos. A doua zi, am coborât spre bazinele care formau o dublă margine a docurilor de pe malurile râului Mersey. Podurile rotitoare mi-au permis să ajung pe cheiul New-Prince, un fel de plută mobilă, care urmează mişcările mării. Reprezenta locul de îmbarcare pentru numeroase nave ce făceau curse către Birkenhead, anexa Liverpoolului, situat pe malul stâng al lui Mersey. Acest Mersey, ca şi Tamisa, nu este decât un râu nesemnificativ, nedemn de a purta titlul de fluviu, chiar dacă se varsă direct în mare, fără să fie, aşadar, afluentul vreunei alte ape curgătoare. Reprezintă doar o groapa adâncă, plină cu lichid, o adevărată gaură a cărei adâncime o face aptă să preia nave de mare tonaj. Aşa se explică de ce pe acolo putea naviga Great-Eastem, căruia cea mai mare parte a porturilor din lume îi era strict 2 Jules Verne interzisă. Datorită acestor dispoziţii naturale, râuleţele Tamisa şi Mersey au văzut fondându-se la gurile lor două imense oraşe comerciale: Londra şi Liverpool. La fel, aproape în condiţii identice, s-au petrecut lucrurile cu Glasgow, pe râul Clyde. In cala de la New-Prince era pregătit un tender, mic vas cu aburi ce făcea anumite servicii pentru Great-Eastern. M-am instalat pe puntea sa, printre nenumăraţii muncitori şi manevranţi care se îndreptau spre uriaşul steam-ship. Când orologiul din turnul Victoria bătu ora şapte, tenderul îşi ridică ancora şi pomi să urce pe Mersey cu mare viteza, o data cu marea. De abia porni, că am observat pe cala un tânăr înalt, cu fizionomie aristocratica specifica ofiţerului englez. Mi s-a părut a recunoaşte în el pe unul dintre prietenii mei, căpitan în armata Indiilor, cu care nu mă mai întâlnisem de mulţi ani. Trebuia să mă fi înşelat însă, căci căpitanul Mac Elwin nu putea sa fi părăsit Bombay ui. Aş fi aflat acest lucru, dacă s-ar fi petrecut. De altfel, Mac Elwin era un tip vesel, nepăsător, un tovarăş vioi, iar cel din faţa mea, chiar dacă îmi oi'erea trăsăturile prietenului meu, părea totuşi trist şi frământat de o durere tainică. Oricum ar fi fost, nu am avut timpul necesar să-l observ mai bine, căci tenderul s-a îndepărtat rapid, iar impresia fondată pe acea asemănare s-a şters ceva mai târziu din cugetul meu. Great-Eastern era ancorat cam la trei mile în amonte, în dreptul primelor case din Liverpool. Nu se putea zări de pe cheiul de la New-Prince. Abia după prima cotitură a râului, am văzut masa lui impresionantă. S-ar fi zis că era o insulă pe jumătate ascunsa în ceaţa. Stătea cu partea din faţă spre mine, ca să evite mareea. Curând, tenderul îl înconjură, şi sleam-ship-u\ se arătă pe toată lungimea sa. Mi s-a părut aşa cum era: enorm! Trei sau patru transportoare de cărbune, acostate în flancurile sale, deversau prin sabordurile deschise, deasupra liniei de plutire, întreaga lor încărcătură. Pe lângă GreatEastern, acele nave cu trei catarge păreau nişte bărci. Coşurile lor nu atingeau nici măcar linia hublourilor care se evidenţiau în coca sa. Vârfurile catargelor nu-i depăşeau puntea. Uriaşul ar fi putut ridica navele acelea pe scripeţii portmantou, unde stăteau atârnate şalupele de salvare. Tenderul se apropie de el. Trecu pe sub etrava dreapta a lui GreatEastern, ale cărui lanţuri se întindeau violent sub forţa valurilor. Apoi, aliniindu-se la babord, opri la baza imensei scări ce urca pe flancul său precum un şarpe. Din acea poziţie, puntea tenderului ajungea abia până la linia de Great-Eastern mi s-a piimt a$a cum, de /apt, era: enorm!... 2 Jules Verne plutire a steam-s/7/p-ului, linie ce trebuia să fie atinsă în cazul încărcăturii maxime şi care era încă cu doi metri deasupra.

în acest timp, muncitorii debarcau grăbiţi şi se repezeau să urce nenumăratele trepte ale scării care se termina abia pe puntea vasului. Eu, cu capul dat pe spate, ca un turist care priveşte un edificiu înalt, contemplam roţile lui Great-Eastern. Văzute dintr-o parte, acele roţi păreau subţiri, scofâlcite, deşi lungimea paletelor era mai mare de patru metri. Din faţă însă, aveau un aspect monumental. Eleganta lor armură, dispunerea axului masiv, punctul de susţinere al întregului sistem, proptelele intercalate destinate să suporte ecartamentul jantei triple, acea aureolă de spiţe roşii care adăposteau dispozitivul, tot ansamblul impresiona şi trezea ideea unei forţe sălbatice şi misterioase. Cu câtă energie trebuiau să lovească apele, pe care fluxul le izbea de ele, paletele de lemn, atât de temeinic fixate cu buloane! Ce vârtejuri produceau pânzelor lichide, ce maşină puternică le punea în mişcare! Câte tunete absorbite de caverna tamburilor, atunci când Great-Eastern naviga cu toată presiunea, împins de acele roţi ce măsurau cincizeci şi trei de picioare în diametru şi o sută şaizeci şi şase de picioare în circumferinţă, cântărind nouăzeci de tone şi învârtindu-se de unsprezece ori pe minut! Tenderul îşi debarcase pasagerii. Am păşit pe scările de fier canelate şi, după câtva timp, am ajuns pe puntea steam-ship-ului. CAPITOLUL II Puntea nu era decât un imens şantier ce aparţinea unei armate de lucrători. Nu mă puteam crede la bordul unei nave. Mai multe mii de oameni, muncitori, membri ai echipajului, mecanici, ofiţeri, manevranţi ciudaţi se intersectau, se înghesuiau fără să se jeneze unul pe altul, atât pe punte, cât şi pe la maşini, pe catarge şi pe scheletul velaturii, toţi într-un amestec de nedescris. Aici, macaralele enorme ridicau blocuri imense de fontă. Mai încolo, bârnele grele erau înălţate cu trolii puse în mişcare de vapori. Deasupra sălii maşinilor, se balansa un cilindru de fier, adevărat trunchi de metal. Mai în faţă, vergile urcau în geamătul catargelor lungi. Mai în spate, se ridica un eşafodaj care ascundea, fără îndoială, un edificiu aflat în UN ORAŞ PLUTITOR 3 construcţie. Se însăila, se ajusta, se lucra cheresteaua, se ungeau dispozitivele mecanice, se peria, în mijlocul unei dezordini de nedescris. Bagajele mele fuseseră transbordate. Am cerut să-l văd pe căpitanul Anderson. Comandantul nu sosise încă. Unul dintre stewarzi se îngriji de instalarea mea şi-mi transportă coletele în cabinele din spate. — Prietene, i-am zis, plecarea vasului Great-Eastern era anunţată pentru 20 martie, dar e imposibil ca pregătirile să se termine în douăzeci şi patru de ore. Ştiţi cam pe când vom pleca din Liverpool? în această privinţă, stewardul nu ştia mai multe decât mine. Mă lăsă singur. M-am hotărât atunci să vizitez toate colţişoarele acelui furnicar imens şi mi-am început plimbarea aşa cum ar fi făcut un turist într-un oraş necunoscut. Un glod negru, aşa cum se întâlneşte pe pavajul din oraşele englezeşti, acoperea şi puntea steamerului. Două şanţuri infecte şerpuiau încoace şi încolo. Te credeai într-unul dintre cele mai murdare pasaje din slxada UpperThames, de lângă podul Londrei. Mergeam razant cu acele construcţii din spatele navei. între acestea şi bastingaje, de fiecare parte, se distingeau două străzi largi sau, mai curând, două bulevarde acoperite de o mulţime compactă. Am ajuns astfel chiar în centrul navei, între tambururile unite de un sistem dublu de pasarele. Acolo se deschidea spaţiul destinat să conţină organele maşinii ce punea în mişcare roţile. Am privit acea minune. Vreo cincizeci de muncitori erau repartizaţi pe pasarelele metalice ale construcţiei din fontă, unii agăţaţi de lungile pistoane înclinate sub cele mai diverse unghiuri, alţii suspendaţi de biele, câţiva reglând piesa numită excentric, alţii înşurubând cu ajutorul unor chei imense cuzineţii lagărelor. Trunchiul de metal care cobora încet prin tambuchi era un nou arbore cotit destinat să transmită roţilor mişcările bielelor. Din acel infern venea un zgomot continuu, format din sunete ascuţite şi discordante.

După ce am aruncat o privire rapidă asupra lucrărilor de pregătire, mi-am reluat plimbarea şi am ajuns pe puntea din faţă. Acolo tapiţerii tocmai terminaseră de decorat o încăpere destul de vastă, cunoscută sub denumirea de smoking-room, cameră pentru fumat, o adevărata cafenea a oraşului plutitor, luminată de paisprezece ferestre, cu plafonul alb şi auriu şi cu lambriuri din panouri din lemn de lămâi. Apoi, după ce am traversat un fel de zonă triunghiulară ce constituia partea din faţă a punţii, am ajuns la etrava care cobora până la suprafaţa apei.
10

Jules Verne Din acel punct extrem, am zărit, când m-am întors, printr-o spărtură în ceaţă, partea din spate a lui Great-Eastern aflată la o distanţă de mai mult de doi hectometri. Nu se puteau folosi decât asemenea unităţi de măsură pentru a descrie colosul. Am revenit pe bulevardul de la tribord, trecând printre clădiri şi pavilioane, evitând şocul scripeţilor care se balansau prin aer şi loviturile de bici ale frânghiilor pe care briza le mişca încolo şi încoace, ferindu-mă ba de izbiturile unei macarale, ba de zgura inflamata aruncată de vreo forjă ca pe un buchet de artificii. Abia zăream vârfurile catargelor înalte de două sute de picioare, ce se pierdeau în ceaţa cu care îşi amestecau fumul negru tenderele de serviciu şi navele care alimentau gigantul cu cărbuni. După ce am depăşit tambuchiul maşinăriei cu roţi, am remarcat un „mic hotel" care se ridica în stânga mea, apoi lunga faţadă laterală a unui palat aflat deasupra unei terase ale cărei balustrade erau curăţate. în sfârşit, am ajuns în partea din spate a steam-ship-uhu, în locul unde se ridica eşafodajul pe care l-am mai pomenit. Acolo, între ultima încăpere şi vastul panou cu zăbrele deasupra căruia se aflau cele patru roţi ale cârmei, mecanicii terminau de instalat o maşină cu aburi. Aceasta se compunea din doi cilindri orizontali şi prezenta un sistem de piuioane, leviere, întrerupătoare, care mi se păru foarte complicat. Nu i-am înţeles destinaţia de la început, dar am avut impresia că şi acolo, ca peste tot de altfel, pregătirile erau departe de a se termina. Dar cărui fapt se datorau întârzierile acelea, pentru ce erau necesare atâtea noi aranjamente la bordul lui Great-Eastern, o navă relativ nouă? Ar trebui spus în câteva cuvinte. După vreo douăzeci de traversări între Anglia şi America, a urmat una marcata de accidente foarte grave, iar exploatarea vasului a fost abandonată pentru un timp. Imensul vas, folosit pentru transportul pasagerilor, nu mai părea bun de ceva şi se văzu dat la rebut, datorită spaimei pe care le-o insufla călătorilor. Când primele tentative de a pune cablul telegrafic pe platoul submarin atlantic au eşuat, incident datorat în parte navelor ce-l transportau, inginerii s-au gândit la Great-Eastern. Doar el putea să înmagazineze la bord cele trei mii patru sute de kilometri de fir metalic, având o greutate de patru mii cinci sute de tone. Doar el putea, datorită indiferenţei pe care o manifesta faţă de mare, să deruleze, spre a fi scufundat, imensul cablu. Dar pentru a prinde firul înfăşurat pe tambur de flancurile vaporului erau necesare amenajări speciale. Au trebuit eliminate două cazane din cele şase şi un coş din UN ORAŞ PLUTITOR
II

cele trei ce aparţineau maşinilor pentru elice. în locul lor s-au instalat recipiente mari pentru a deplasa cablul pe care o pânza de apa îl. proteja de alterările cauzate de aer. Firul trecea astfel din acele lacuri plutitoare direct în mare, fără a mai suporta contactul cu straturile atmosferice. Operaţiunea de punere a cablului s-a încheiat cu succes, şi, după ce rezultatul dorit a fost obţinut, Great-Eastem a revenit la starea sa de vas abandonat. A intervenit însă Expoziţia Universală din 1867. O societate franceza, numită Societatea Celor Speriaţi de Great-Eastem, cu răspundere limitata, luă naştere, având un capital de două milioane de franci, cu intenţia de a întrebuinţa nava uriaşă pentru transportul vizitatorilor transoceanici. De unde reapăru necesitatea de a pregăti steamerul pentru această destinaţie, necesitatea de a acoperi recipientele şi a reinstala cazanele, de a mări saloanele unde

trebuiau să locuiască atâtea mii de călători şi de a construi încăperile folosite ca săli de masă suplimentare. Trebuiau amenajate şi trei mii de paturi în flancurile acelei coci uriaşe. Great-Eastern fu închiriat pentru două luni, la preţul de douăzeci şi cinci de mii de franci. Două contracte au fost făcute cu firma G. Forrester and C&. din Liverpool. Primul, în valoare de cinci sute treizeci şi opt de mii şapte sute cincizeci de franci, pentru instalarea unor noi cazane care să pună în mişcare elicea. Al doilea, în valoare de şase sute şaizeci şi două de mii cinci sute de franci, pentru reparaţia generala a navei. înainte de a întreprinde aceste ultime lucrări, The Board ot'Trade a cerut ca nava să fie urcată pe un grătar pentru a i se verifica foarte riguros coca. în cursul acestei operaţiuni foarte costisitoare, s-a reparat o fisură lungă la partea exterioară, lucru care a înghiţit o grămada de bani. Apoi s-a trecut la instalarea noilor cazane. A trebuit schimbat şi arborele motor al roţilor, care fusese deformat în cursul ultimei călătorii. Acest arbore, îndoit chiar în mijlocul său pentru a primi biela pompelor, a fost înlocuit cu un altul dotat cu doua excentrice, ceea ce asigura rezistenţa acestei piese foarte importante pe care se exercita întregul efort. în sfârşit, pentru prima oară, cârma urma să fie acţionată cu aburi. Acestei delicate manevre îi destinau mecanicii maşina pe care o ajustau în partea din spate a navei. Timonierul, aflat pe pasarela din centru, între aparatele de semnalizare ale roţilor şi elicei, avea sub ochi un cadran prevăzut cu un ac mobil, care îi dădea în orice clipă poziţia barei cârmei. Pentru a o modifica, el se mulţumea să imprime o uşoară mişcare unei roţi ce măsura 5 Jules Verne abia un picior în diametru şi era plasata vertical, la îndemână. Imediat se deschideau valvele. Aburii din cazane se precipitau prin lungile conducte în cei doi cilindri ai micuţei maşini. Pistoanele se mişcau rapid, transmisiile acţionau şi cârma asculta imediat, făcând vasul să-şi schimbe cursul. Dacă sistemul acela ar fi reuşit, un singur om ar fi putut conduce, cu un singur deget, masa colosală a lui Great-Eastern. Timp de cinci zile, lucrările au continuat cu o intensitate deosebită, întârzierile produceau multe necazuri întreprinzătorilor, dar antreprenorii nu puteau face nimic în plus. Plecarea a fost fixată irevocabil pe 26 martie. Pe 25, puntea steam-ship-ului era încă plină de tot felul de utilaje suplimentare. în sfârşit, în acea ultimă zi, căile de acces şi pasarelele se degajară încet-încet. Schelele fură demontate. Macaralele dispărură. Probele maşinilor se încheiară. Ultimele cuie fură bătute. Piesele polizate fură acoperite cu o vopsea alba pentru a fi protejate împotriva oxidării în timpul călătoriei. Rezervoarele de ulei fură umplute. Cea din urmă placă fu pusă pe suportul ei de metal. Chiar inginerul şef încercă toate cazanele. O uriaşă cantitate de aburi se precipită în sala maşinilor. Aplecat deasupra tambuchiului, acoperit de emanaţiile calde, nu mai vedeam nimic. Auzeam însă pistoanele gemând în interiorul carcaselor, cilindrii groşi oscilând cu zgomot în buloanele solide. Un clocot intens se produse din direcţia tamburelor, în timp ce paletele loveau încet apele înspumate ale râului Mersey. în spate, elicea bătea valurile cu cele patru ramuri ale sale. Cele două maşini, absolut independente una faţă de alta, erau gata să intre în funcţiune. Către ora cinci după-amiaza, o şalupă cu motor acostă vasul. Era pregătită special pentru Great-Eastern. Locomotiva sa fu detaşată, apoi urcată pe punte cu ajutorul cabestanelor. Dar şalupa nu a putut fi îmbarcată. Coca ei de oţel era de o asemenea greutate, încât pistoletele pe care erau montate palanele se pliarâ sub încărcătură, efect care nu s-ar fi produs, fără îndoială, dacă ar fi fost susţinute prin intermediul balansinelor. Şalupa trebui, aşadar, abandonată. îi rămânea încă lui Great-Eastern un şir de şaisprezece ambarcaţiuni agăţate de portmantourile-macara. în seara aceea totul fu terminat. Bulevardele măturate nu mai aveau deloc noroi, căci armata de curăţâtori trecuse pe acolo. încărcarea vasului se încheiase. Alimentele, mărfurile, cărbunii ocupau cambuzele, cala şi

Oricum a fost. cât şi fochişti. alert. L-am găsit ca fiind un om foarte amabil. părul blond menţinându-şi nuanţa în ciuda timpului şi a vârstei. care i-a fost conferit chiar de regină. CAPITOLUL UI Great-Eastern se pregătea. printre care un francez. dădea ordine cu voce aspră. un secund. de plecare. Cele cinci coşuri scoteau deja rotocoale de fum negru. adică o sută de focuri de condus. Era înalt. nu-şi ţinea niciodată 6 Jules Verne mâinile în buzunare. Vremea era destul de bună. picioarele crăcănate ce-l scuteau de orice surpriză pricinuită de ruliu. aburii fură trimişi în cilindrii maşinii motrice a cârmei. maşinile se mai aflau sub comanda unui inginer şef. Apoi se îmbarcară toţi pe tenderul care-i aştepta. De altfel. batalionul era la datorie zi şi noapte. iar pe cel de lângă cârmă. Căpitanul Anderson era un marinar cu mare reputaţie în domeniul comercial britanic. Cred că era un ofiţer al flotei detaşat pentru un timp la bordul lui Great-Easterm. Era un inconvenient. studia orice detaliu. steagul englez. în momentul luptei. Era uşor de descris: un om plin de viaţă. avea vocea plăcută. ordine pe care le repeta şeful de echipaj cu un răget de leu gripat. maiştri. un batalion. dispunând de Great-Eastern. De îndată ce fu suficientă presiune. sau ungatori care nu părăseau niciodată adâncurile vasului. cu un semn particular — o bucăţica din batista sa albă ieşea din buzunarul hainei sale albastre cu trei şireturi aurite. lucrul acesta îi preocupa prea puţin pe cei de pe Great-Eastern. steamerul nu atinsese încă linia de plutire. major. Lui i se datora dispunerea cablului transatlantic. şi un voluntar. Soarele apărea mai mereu printre norii ce se deplasau cu viteză. Nu m-am înşelat. trebuiau să producă o împingere UN ORAŞ PLUTITOR 6 minimă pentru ca vaporul să se deplaseze. îmbrăcat cu eleganţă. iar către orele unsprezece tapiţerii terminară de bătut ultimele cuie şi vopsitorii de zugrăvit ultimele panouri. succesul acela i-a adus titlul de „Sir". Marinar activ. Un abur cald ieşea din puţurile profunde care permiteau accesul la maşini. insuficient scufundate. barba neagră şi deasă. specific marinei engleze.buncărele. mergea cu un pas sigur şi uniform. deşi e adevărat că a lucrat în condiţii mult mai bune decât ceilalţi. având fiecare câte zece cuptoare. M-am culcat cu speranţa că a doua zi vom porni pe mare. am văzut fluturând pe catargul velei foc pavilionul american. întotdeauna purta mânuşi. Secundul navei contrasta vizibil cu căpitanul Anderson. căci roţile. Cât despre echipajul propriu-zis al steam-ship-ului. ajutat de opt sau zece ofiţeri mecanici. acesta cuprindea în jur de o sută de . le striga de fiecare dată marinarilor săi: — Hai. bronzat. A reuşit acolo unde predecesorii săi eşuaseră. nu vă împiedicaţi. copii. Totuşi. Avea în jur de cincizeci de ani. o fizionomie calmă. timonieri şi muşi. pentru a pregăti aparatele. cu faţa mare şi surâzătoare. repartizaţi în puncte diverse ale navei. Statul major se compunea dintr-un căpitan. Pe 26 martie. doi ofiţeri secunzi. Deşi pe mare vântul trebuia să fi fost destul de puternic şi să sufle tare. în acele condiţii se putea însă pleca. într-adevăr. fiindcă ştiţi că am obiceiul să mă enervez repede! în afara acelui stat. steagul francez. cu zece cazane. în sfârşit. Se întindeau la maxim corzile de la capetele lor agăţate de bastingaje. atât instalatori. Toţi ofiţerii erau la bord. un om de toată isprava. pe catargul cel mare. aspect englezesc. care. avea alură de lup de mare şi trebuia să fi trecut pe la şcoala acelui amiral francez. Gabierii alergau pe vergi şi efectuau o mulţime de manevre. gabieri. Câţiva mateloţi pregăteau patru tunuri groase care trebuiau să salute oraşul Liverpool la trecerea noastră. ajutori de maiştri. tot francez. iar mecanicii recunoscură că ingeniosul aparat funcţiona perfect. cinci locotenenţi. Sub ordinele sale se găseau două sute cincizeci de oameni. clipea des din ochi. ochii puţin înroşiţi. la revărsatul zorilor.

Am rămas pe punte să urmăresc toate detaliile îmbarcării. pe cala destinată plecării. prietene! 16 Jules Verne — Prin urmare. după încuietorile multiple. din New-York. plin de afecţiune. peruvieni. lăzi cât vagoanele. de toate mărimile. reprezentantul acelei Telegraph Conslruction and Maintenance Company. saci. Aşa cum am aflat mai târziu. Cartea sa de vizită sau numele lui. prima lui grijă era să ajungă în sala de mese şi să marcheze locul şi tacâmul ce aveau să-i aparţină. adică în depozitele uriaşe. Fabian. — Sunt mulţi? — O mie doua sute. truse de călătorie micuţe şi de o eleganţă perfecta. fără ţipete. erau californieni. valize americane sau englezeşti. De altfel. Aşadar. — încep să cred că vom pleca totuşi azi. Văzându-mă. Francezii însă au crezut că trebuie să urce ca la asalt şi au făcut-o milităreşte. nemţi şi doi sau trei francezi. Pilotul care trebuia să-I scoată pe Greal-Eastern de pe râul Mersey era la bord încă din ajun. La douăsprezece şi jumătate. o mie trei sute. în plus. hamali şi ghizi coborâră pe tenderul care pormi. necesari pentru servirea pasagerilor. — Nu-i mai aşteptăm decât pe călătorii noştri. De îndată ce un pasager punea piciorul pe puntea steam-ship-ixlm. — Şi mergi în America? — Desigur. întinşi pe tambure. fără grabă. care contribuise în afacerea respectivă cu douăzeci de mii de livre. se opri şi-mi întinse o mână pe care i-am strâns-o imediat. Am văzut acolo.oameni. de aceea mesele erau pline de felurite mâncăruri. agăţaţi de pasarele. din Canada. mai erau două sute de stewarzi. scris pe o bucăţică de hârtie. iar ultimii manevranţi. Am un concediu de câteva luni şi cum aş putea să mi-l petrec mai bine decât alergând prin lume? . onorabilul Mac Alpine. plin de pasageri ascunşi prin cabine. domnul şi doamna Whitney. Nu trebuie uitat că anglo-saxonii ştiu bine să combată plictiselile unei traversări prin mânuitul furculiţei. recunoscute după luxul materialului din care erau confecţionate. în curând. cocoţaţi pe muntele de colete care se vedea pe punte. care puteau să conţină un întreg mobilier. yankei. amestecate. dar eu nu te-am observat. tu aici? — Chiar eu. canadieni. i-am strigat. iar la întoarcere. toate bagajele erau transbordate. mi-a răspuns compatriotul meu. după ce acoperi pavoazid lui Great-Eastern cu fumul său. să introducă nava în rada portului Brest. tot acel talmeş-balmeş dispăru în magazii. după strălucirea aramei. între toţi se distingeau celebrul Cyrus Field. toată lumea se afla la post. o mie de colete de toate formele. aşa cum fac oamenii echilibraţi. de lângă Ouessant. după acoperitoarele din pânză pe care se detaşau două sau trei iniţiale. onorabilul John Rose. Era populaţia unui oraş! UN ORAŞ PLUTITOR 7 La unsprezece şi jumătate se semnală tenderul. — Probabil că nu. Am zărit şi pilotul francez. din New-York. domnul şi doamna Alfred Cohen. erau suficiente pentru a-i asigura stăpânirea. care trebuia să conducă traversarea Liverpool—New-York. — Tu. nu m-am înşelat atunci când am crezut că te-am zărit. M-am întors spre partea din faţă a vasului şi m-am trezit lângă tânărul pe care-l zărisem pe cheiul de la New-Prince. Printre francezi se găsea fondatorul Societăţii Celor Speriaţi de Great-Eastern. Tenderul ajunse la baza scării de la tribordul uriaşului vapor. un prânz se servea chiar atunci. de pe insula Molene. acum câteva zile. din Montreal. englezi. începu apoi nesfârşita ascensiune a bagajelor şi a pasagerilor. i-am zis unui locotenent. din San Francisco.

Fabian? l-am întrebat. ci. De altfel. Nefiind împins de apă. dragul meu prieten. slab şi nervos. întindea la maximum lanţurile. până azi am crezut că maşinile sunt făcute ca să-i ajute pe oameni. dar lucrul acesta se făcea foarte încet. ridica des din umeri şi adresa neîncetat maşinii vorbe de duh. unul dintre călători. dimpotrivă. Eu şi interlocutorul meu ne-am repezit imediat în partea . strângându-mi mâna emoţionat. Steam-ship-vl îşi ridica ancorele. cum nu ne-am mai întâlnit de câţiva ani. necesari în actul râsului. ai cărui muşchi zigomatici. Am citit într-un ziar că vei merge cu acest vas şi. Era un om scund. Căpitanul Anderson improviza nişte pârghii. Se auzeau gemetele cazanelor din adâncul navei. steam-ship-u\. Fură obligaţi să-i vină în ajutor. Ceea ce se şi întâmplă. înfruntând-o. să coboare pe râu. Vasul putea porni. CAPITOLUL IV Fabian m-a părăsit apoi pentru a se instala în cabina 73. un foarte bun tovarăş de drum. căpitanul Fabian Mac Elwin. Observam toate detaliile operaţiunii şi progresul manevrei de plecare. dacă pot. era disponibila pentru ridicarea ancorelor o maşină de şaptezeci de cai-putere. când se auziră strigăte puternice. Vaporii şuierau prin conducte. maşina fu insuficientă. şi cincizeci de oameni din echipaj înfăşurară cablul gros. — Ca să mă distrez. Cea mai uşoară atingere a acelui colos ar fi fost un dezastru. — Domnule. — Vii din India? — Cu Godavery. în plus. au trebuit să ridice ancora. a venit să trudească la scosul lanţurilor. Era de aşteptat să fie. fiindcă lungimea lui Great-Eastern nu-i permitea să evolueze pe Mersey. Era pregătit. în clipa următoare. un tip de vas destinat acestei operaţiuni.— Binecuvântată fie întâmplarea care te-a făcut să alegi Great-Eastern pentru plimbarea asta! — N-a fost întâmplarea. nerăbdător şi dezamăgit de încetineala aceea. cu mişcări febrile. Mareea urca încă. chiar de la început. care m-a debarcat la Liverpool alaltăieri. Pentru a obţine imediat acea forţă considerabilă. o înfrunta cu partea din faţă. oricâtă putere avea. dar acum am înţeles că oamenii sunt făcuţi ca să ajute maşinile. trebuiau împinşi aburii proveniţi din cazane în cilindrii respectivei maşinării. în partea anterioară a navei. Un fizionomist ar fi recunoscut. ca să-i evite forţa. Dar. care acţiona apoi direct asupra cabestanului ce trăgea greutatea. aşadar. — Şi de ce călătoreşti. ai cărui ochi abia se vedeau printre pliurile din jurul lor. Mai întâi. Câteva vibraţii anunţau că maşinile erau încercate. prin tuburile de eşapament şi cădeau apoi ca o ploaie fină pe punte. împreună cu un mare număr de pasageri. Eram în momentele acelea pe duneta din faţa. că lucrurile importante ale vieţii trebuiau să-i apară numai prin partea lor plăcută acelui filozof al şcolii lui Democrit. Inginerul dăduse drumul la presiune. Căpitanul Anderson alesese momentul acela pentru a pleca. UN ORAŞ PLUTITOR 8 Pentru a ridica ancora în acele condiţii era nevoie de eforturi considerabile. iar Great-Eastern. aşa cum am constatat mai târziu. mari rotocoale de fum au ieşit prin coşurile uriaşe ale steamerului. nu se odihneau nici o clipă. maşini foarte puternice pentru a smulge ancorele grele de pe fundul noroios al apei. am venit să găsesc Great-Eastern pentru a face traversarea împreună. îmi răspunse. Tocmai vroiam să-i răspund la acea observaţie justă. prin urmare. mi-a zis el. din seria saloanelor de lux. Lângă mine. al cărei număr se găsea pe biletul său. dar cabestanele n-au fost suficiente şi a trebuit să se folosească aparatura mecanică de care dispunea Great-Eastern. era mai stăpân pe navă şi mai sigur pe manevrele subtile în mijlocul construcţiilor numeroase care jalonau râul. observându-l că era palid şi trist. Trebuiau folosite. un vânt violent dinspre sud-est sufla asupra sa şi îşi unea acţiunea cu cea a fluxului. împins de curent. Un anchorboat.

anglo-saxonii au o asemenea indiferenţă pentru viaţa oamenilor. ucigând patru mateloţi şi rănind doisprezece. unele staţionând. Când m-am întors. Şocul fu însă evitat. Cu ajutorul acelui anchor-boat. lanţurile fură ridicate şi ancorele părăsiră. Răniţii erau conduşi spre infirmerie. nu oferea steam-ship-ulm decât o trecere sinuoasă. alţi patru timonieri vegheau în spatele sau.. Unul dintre medicii de la bord plecă cu ei ca să-i însoţească până la Liverpool. Se dădu ordinul de plecare. din înălţime. Şi când. sufocat de nave. mi s-a părut asemenea uneia dintre bărcuţele pe care copiii le lansează în bazinele din Green-Park sau pe Serpentine-River. evoluând ca o balenieră sub vâsla unui timonier viguros. Se săturase deja de Great-Eastern. toţi oamenii care lucrau la pârghii fuseseră măturaţi. vasul luneca prin cursul îngust al râului. Un locotenent se plasă lângă aparatul de semnalizare al elicei. în sfârşit. înfruntând curentul din faţă. Unii se ridicau. tovarăşul meu cu figură ironică murmură aceste cuvinte: — Călătoria începe bine! — Foarte rău. Cea mai mare parte a oamenilor. sensibil la cele mai mici modificări ale cârmei. . CAPITOLUL V Operaţiunea fu reluată. Din 20 Jules Verne prudenţă. sub mâna pilotului său. Birkenhead. aflată în partea din spate. ucişi sau răniţi. loviţi violent în faţă sau în stomac. altul lângă cel de semnalizare al instalaţiilor de pornire.. Se făcu semn tenderului să se întoarcă. Dar. nu erau decât o rotiţă dintr-un angrenaj şi puteau fi înlocuiţi fără mult zgomot. Ceasurile din Birkenhead anunţau ora unu. dacă se dorea utilizarea mareei pentru ieşirea steam-ship-ulm. De altfel. Ne repezirăm spre nefericiţi. Oamenii fuseseră răsturnaţi. Timonierul se afla între ei. După câteva minute. Fără excepţie. Plecarea nu mai putea fi întârziată. fură coborâte şi depuse pe puntea tenderului. urcaţi pe duneta din faţă. cabestanul se învârtise irezistibil în sens contrar sub acţiunea impresionantă a lanţurilor.era la adăpost. gata să facă manevrele necesare cu ajutorul unor roţi imense ce se ridicau deasupra panoului cu zăbrele. altele urcând sau coborând. s-am îndreptat spre zona cu pricina. am privit nava aceea care nu cântărea mai mult de şapte sau opt sute de tone. Pentru o clipă. Căpitanul şi pilotul urcară pe pasarelă.din faţă. iar cele patru cadavre. elicea începu să se bălăcească în spate. barele loviră în jurul lor. Nenorociţii.. Un pinion al maşinii se sfărâmase.. fiindcă în dreapta era amplasat Liverpoolul. 18 Jules Verne Scăpate din sáchetele lor sfărâmate. domnule! Cu cine am onoarea? — Cu doctorul Dean Pitferge. iar în stânga. alţii zăceau în continuare. am crezut că vom lovi un vas cu trei catarge care deviase în mijlocul curentului şi al cărui stâlp orizontal din faţă atinse coca lui Great-Eastern. Paletele loviră încet apa. iar mateloţii merseră pe puntea din faţă ca să spele sângele ce era împrăştiat pe jos. deşi se îndepărtase deja. Trebuie spus. şi nu mai lipsea decât ca apa să înceapă să se retragă pentru a coborî şi el pe râu. În privinţa celor patru morţi. Great-Eastern. Tenderul se îndepărtă apoi. iar vasul enorm să se deplaseze. lângă mica roată destinată să modifice poziţia cârmei. încât evenimentul nu produsese un efect deosebit la bord. cu recomandarea de a reveni de urgenţă pe Great-Eastern. Priveam micul vas care se îndepărta cu viteza maximă. rănit uşor de o bară ruptă. aceia trebuiau debarcaţi imediat. Printre cei din urmă se număra şi şeful de echipaj. fundul noroios. profita de împrejurări ca să se întoarcă cu tenderul. Scara nu fusese încă ridicată. un scoţian din Dundee. de asemenea. acoperite de cuverturi. priveau peisajul presărat cu coşuri de uzine. Mersey. în cazul că maşina cu aburi s-ar fi defectat. acesta acostă iar nava. că un pasager. .

iată ce anima ţinutul. un pachebot al liniei Cunard. Pe la ora trei. Steam-ship-ul nostru se alinie lângă Tripoli. i se aruncă o scară de frânghie pe care respectivul o urcă. Ne reluarăm drumul imediat. în curând se aplauda. Către ora patru. nu părea altceva decât o bărcuţă. Great-Eastern naviga cu tribordul paralel cu coasta accidentată a Irlandei. un drum de vamă. Dar strigătele formidabile înlocuiră detunăturile care sunt expresia politeţii naţionale. Mai agil decât el. Din înălţimea dunetelor de pe vasele ancorate pe râu. chiar dacă nu ar fi fost decât o barcă ce ar fi urmat să se plimbe printr-un golf. după ce am traversat primele două săli. îmi alesesem o cabină bine luminată prin intermediul a două hublouri. nu era foarte agitată. am zărit întinderea lungă a ţărmului. viteza lui Great-Eastern crescu. . întinse rigid. O canapea. pilotul nostru coborî în acelaşi mod până la barca sa care-l aştepta şi ai cărei vâslaşi erau dotaţi cu câte o centură de salvare plutitoare. 11 Jules Verne Ajuns pe duneta fumoarului. ici şi colo. forfoteau pe Mersey. se pierdu. navă de război ce staţiona în faţa bazinelor. dar steam-ship-ul nu resimţea acest lucru. am ajuns pe punte. Oricum. se fluturară batistele. nici tangajul. Tenderul făcea eforturi să ne ajungă din urmă. Cele patru tunuri care trebuiau să salute oraşul tăcură. Great-Eastern se găsi printre calele-debarcader din Liverpool. Deşi vântul bătea din faţă. nu făceau nici un pliu. mă bazam pe indiferenţa manifestată de Great-Eastern.Curând. Steagurile noastre. o toaletă o mobilau suficient. în sfârşit. marcată de înălţimea de la Holy-Head. Fumul nu mai întuneca peisajul. câteva strigăte ne salutară pentru ultima oară. UN ORAŞ PLUTITOR 10 Treptat. ajunse la micuţa şi încântătoarea goeletă care-l aştepta sub rafalele de vânt. din respect pentru morţii pe care tenderul îi aducea pe ţărm chiar în clipele acelea. Great-Eastern depăşise calea navigabila a lui Mersey şi intrase în canalul Saint-Georges. Câţiva pasageri se plimbau deja încolo şi încoace. Câteva case singuratice. Apoi. care nu lipseau deloc la bord. o tramă de abur alb ce marca trecerea unui tren printre două coline. După câteva clipe. în curând. deşi cu mare greutate. îl aducea pe cel de-al doilea doctor de bord. şi coasta din comitatul Galilor. astfel că nici zgomotul conversaţiilor. Dar. Un ruliu aproape imperceptibil balansa uşor steamerul. se ridicară braţele. strigătele începură să se stingă în depărtare. neuniform profilată. pe care zgomotul uralelor nu putea să le acopere. Marea se agita deja. cu entuziasmul de care sunt în stare englezii la plecarea unei nave. iar pe malul stâng al lui Mersey. un semafor izolat care se strâmba la navele din larg. Sub forţa roţilor de lemn şi a elicelor. în ciuda capacităţii sale de două mii de tone. casele de pe cele două maluri începură să se rărească. Când nava acostă. erau dispersaţi pe vergile de pe catarge şi aclamau uriaşul. mărginită de coastă. Vântul sufla în rafale. în noapte. Marinarii de pe Lord Clyde. Câmpul luă locul pereţilor din cărămidă. căpitanul Anderson opri. Era ca o cabană izolată în extremitatea unui oraş de munte. Bărcile. Vântul dinspre sud-vest sufla în rafale. Curând întunericul acoperi marea. încărcate până la refuz cu spectatori. un pat. căreia eterna ei verdeaţă i-a adus numele de Coasta-deSmarald. nu ajungeau până la mine. muzicile ne trimiteau armonii minunate. dar marea. nici muzica pianului. Un al doilea şir de cabine o separa de salonul din faţă. La ora şapte dimineaţa. nu se constatau nici ruliul. Şi cum se mai răspundea acelor saluturi! Ce ecouri provocaseră pe chei! Mii de curioşi acopereau zidurile din Liverpool şi Birkenhead. CAPITOLUL VI A doua zi. de la platforma farului şi de pe parapetul bastionului. apărură vilele. folosit pentru transportul emigranţilor şi care. Steagurile urcau şi coborau neîncetat în onoarea lui Great-Eastern. pe 27 martie.

prin Canalul Suez. ca şi mine. îndeosebi pentru voi. într-adevăr. Acolo se găseau tot felul de nave. căpitanul Corsican şi cu mine ne-am salutat. privirea sigura. daca datorita mie ai luat decizia de a veni aici. nici căpitanul Corsican nu veţi regreta decizia pe care aţi luat-o. După prezentări. transatlantice sau cargouri. Totuşi. Am aflat că vei fi la bord: devenea o plăcere.. căpitanul Corsican. dar e închiriată de o companie franceza şi ne duce în America. E teroarea junglei. Deja nu mai suntem acolo. Un expres. Un pachebot. deşi suntem burlaci. în fâşii. marea prezenta o nuanţă murdară de verde. zise Fabián. traversând strâmtoarea cu o viteză de optsprezece mile pe oră. Ducem existenţă pe jumătate militară. ne aflăm pe o navă englezească. în cursul căreia mai mult vânăm decât facem expediţii războinice. — Am fost până acum trei săptămâni. Abia ajunsesem pe punte. purta timbrul din Bombay. îl întovărăşea unul dintre prietenii săi. Great-Eastern. Great-Eastem îşi modifică drumul cu un cart înspre vestnord-vest. le ducea la Dublin în câteva ore. dragul meu Fabian. Făcurăm cunoştinţa curând cu Queen's Town. Ultima scrisoare pe care am primit-o de la tine. iar fruntea sa se încreţi o clipă ca după o amintire dureroasă. —. ca Gladiateur sau FUle de l'air. şi îşi lăsau sacii cu corespondenţa. Trei flamuri diferite flutură deasupra capetelor noastre şi demonstrează că ne aflăm pe un teritoriu franco-anglo-american. umerii degajaţi. Nu mă înşelasem asupra profesiunii sale. surâzând. O traversare a Atlanticului cu acest imens vas nu are cum să nu fie foarte interesanta. vase cu aburi sau corăbii. care circula cu o viteză foarte mare. cred că nici tu. — Bătrâna noastră Anglie! zise. pierdute între favoriţi. le depăşea fără probleme. pe jumătate ţărănească. — Abia ne-am vâzut ieri. Era o ocazie deosebită. Ţi-l prezint chiar pe căpitanul Archibald ca pe un mare nimicitor de tigri. şi iată că tenderul ne-a adus ieri lângă tine. — Prietenul meu Archibald Corsican. imediat.între coastă şi noi. Ceaţa. îmi zise Fabian.. căpitan al regimentului 22 din armata Indiei. ca o placă neregulată pătată de sulfat de cupru. Voinicul acela reprezenta tipul de ofiţer englez: fruntea înaltă. într-un cuvânt. Mărturisesc că. i-am zis căpitanului Mac Elwin. Nu ne-am văzut de trei ani. cu maşinile în funcţiune. Eram cu atenţia atrasă de manevrele de plecare. şi nu datează de mai mult de şase săptămâni. Aveam dreptul să te cred tot la regimentul tău din India. am sosit foarte repede în bătrâna noastră Anglie. care nu sunteţi marinari de meserie. Către ora nouă. toate semnele acelei calităţi atât de rare pe care o putem numi „curaj fără furie". Steamerele treceau scuipând fumul negru. îmi răspunse Fabián. ce contează din moment ce concediul nostru se scurge?! . fumegând. un mic port în dreptul căruia manevra o flotă pescărească. Corespondenţa dusă astfel câştiga o zi faţă de cele mai rapide transatlantice. strângându-i mâna. deşi nu avea o viteză prea mare. Vântul era încă rece. care aparţine liniei Cunard. am hotărât să lăsăm pentru un timp în pace carnivorele din peninsulă şi să venim să respirăm câteva molecule de aer european. dar fără a se citi severitate pe chipul său. lăsau bărbia descoperita. Fabián. e. când am aflat ca Great-Eastem urma să încerce o nouă traversare între Anglia şi America. — Ce contează. le depunea la Liverpool. N-am ezitat o clipă.Dragul meu Fabián. uşurinţă şi libertate în mişcări. după cum era moda zilei. reluă Fabián. Am obţinut un concediu de un an şi. din America sau din Mările Sudului. iar mustăţile lungi. Numeroase nave. un steamer pur-sânge. de la minunata călătorie pe care am fâcut-o împreună în ţările scandinave. barba blondă. specifică ofiţerilor indieni. i-am răspuns. bricuri sau goelete. că se înfiinţa şi căpitanul Mac Elwin. zbura ca un praf. UN ORAŞ PLUTITOR 2-3 — Pentru asta. Ştiu doar că nu datorez întâmplării faptul că te-am întâlnit la bordul Eastern-ului. lua scrisorile şi. navă foarte utilă. Marea Roşie şi Franţa. Căpitanul Corsican şi cu mine am sosit la Liverpool şi aveam intenţia să trecem la bordul navei China. un om ce avea şase picioare înălţime. prietene. se pregăteau să plece în larg.

care făceau obiectul unei plăţi separate. sticlele şi paharele. Grcnl-Eiistcm ajunsese la două lungimi de cablu de un pachebot. unde leii şi elefanţii şi-au dat întâlnire pentru a sărbători venirea căpitanului Corsican. instrumentul răguşit răsuna astfel: la ora opl şi jumătate pentru micul dejun. Doamne înalte. Pasagerii invadară duneta. dacă s-ar fi ivit ocazia. salutul. goleau în pahare conţinutul unui Oeuf a la coque.Corsican. Se auzi trompeta. Cei mai mulţi dintre pasageri fumau şi se plimbau. Două sau trei domnişoare. conversaţia noastră se întrerupse. puteau mânca fără teama. Ofiţerii de bord se duceau şi se întorceau. pământul încă se mai vedea cam la trei mile distanţa de noi la tribord. ar fi fost dus până la sacrificiu. Vom face o trecere pe Amazon. Fiecare acţiona foarte convingător. Archibald Corsican mi s-a părut a fi la curent cu situaţia. evident. unii făcând de cart pe pasarela şi supraveghind compásele. păstrau o imobilitate şi o perpendicularitate perfecte. în câteva clipe. lichioruri sau alte băuturi. râsete puternice se iscarâ din senin. înnoind lucrurile din jur! Peste câteva zile vom fi la New-York. dispuse în suporţi anti-ruliu. californicnii se distingeau prin aptitudinea lor de a bea multă şampanie. Pârea a fi fratele mai marc al lui Mac Elwin acel înalt căpitan englez. Oamenii se salutau şi se comportau de parcă s-ar fi plimbat prin Hyde-Park. care făcea cursa spre New-York şi care saluta uriaşul marilor ce trecea pe lângă el. devorau fripturile de vacă în sânge. Trebuie să uităm trecutul. Te-ai fi crezut într-un restaurant de pe bulevard. lungile bulevarde deveniră pustii. punţile se populară din nou. femei şi copii. se jucau cu cercurile. la rândul său. la patru dupa-amiaza pentru cină. De patru ori pe zi. Către ora trei. curând. Aşa e viaţa. aşezate pe scaune pliante. îşi lansau baloanele. la douăsprezece şi jumătate pentru prânz. menţionata pe o mică hârtie. spre marca satisfacţie a pasagerilor. discutau sau citeau. în acea clipa. Apoi vom vizita Marile Lacuri. cei care aduceau mâncarea veneau cu vinuri. datorita cetii care . acolo unde am reuşit să mă plasez în apropierea lui Fabian şi a căpitanului . Se distingea totuşi destul de greu. în ciuda vâjâitului vântului. cu dinţi din argint. puse de călători. Numeroşi stewarzi se grăbeau să servească. al cărui devotament. o spâlâtoreasâ îmbogăţită din San Francisco. iar apoi ne vom întoarce să impunem cipailor voinţa metropolei! Jules Verne Fabian vorbea cu o volubilitate nervoasă. în mijlocul Parisului. care bea coniacuri fine de trei dolari sticla. cu un sfert de oră mai devreme. Dintre toţi. la şapte şi jumătate seara pentru ceai. Stcnm-ship-ul nu resimţea ondulaţiile valurilor. unde îmi voi îmbrăţişa sora şi nepoţii pe care nu i-am mai văzut de atâţia ani. La cererea fiecăruia. care era mai tânăr decât el cu câţiva ani. suspinând adânc din când în când. Pe la patru şi jumătate. începerea mesei. Femeile. sunetele unei orgi plasate într-o mare încăpere din partea posterioară a vasului şi acordurile a două sau trei piane Pleyel care-şi făceau o deplorabilă concurenţa în saloanele inferioare. pregătite cu măiestrie. circulau dintr-o parte în alta. Patru rânduri de mese mobilau acele mari încăperi. slabe şi palide. Câţiva americani burduhânoşi se balansau pe scaunele lor. Uriaşul îi înapoie. nu pe valurile oceanului. Vom coborî pe Mississippi până la New-Orleans. Alţii degustau cu evidentă satisfacţie tartele şi alte bunâtâţuri ale desertului. aşa cum ar fi făcut daca s-ar fi aflat pe nisipul de la Tuileries.Ne trebuie mişcare. Din America vom merge în Africa. pe urmele căruia pornise. o nenorocire în viaţa lui pe care încă mi-o ascundea şi despre care nu amintise nimic nici în scrisorile lui. Se auzeau. Se afla acolo. fugeau. deseori ridicole. Platourile cu bucate. lângă soţul ei. Exista. Copiii ţipau. fost vameş. alţii răspunzând întrebărilor. Stewardul anunţa. şi. să ucidem prezentul. Ii purta o prietenie adâncă lui Fabian. lucrau. Comesenii. Era Propontis. bârbaţi. Masa odată terminată. Guvernantele UN ORAŞ PLUTITOR 2-5 şi îngrijitoarele supravegheau bebeluşii. comesenii se aşezau pe locurile lor în vastele saloane. Deasupra.

aş putea spune că era cu o treime mai lung decât Podul Artelor. un alt mare salon. pentru eliminarea aburului de la maşina elicei. UN ORAŞ PLUTITOR 13 Maşinile lui Great-Eastern puteau fi considerate adevărate capodopere. iar ultimul. Era farul de la Fastenet. N-ar fi avut. Liniile lui Great-Eastern erau foarte alungite. iar în cursul acesteia noi trebuia să depăşim Capul Clear. cel mai avansat punct al coastei irlandeze. Erau nişte cilindri enormi. fiind foarte reuşită. dintr-un capăt în altul. cu uşurinţă. de o parte şi de alta. iar trei. Partea sa din faţă. In total. Din cele trei sute şaptezeci şi trei de arondismente ale Franţei. suprafaţa de velatură a vasului era de cinci mii patru sute de metri pătraţi. separate prin pereţi etanşi. Nimic nu era mai uimitor decât să constaţi că imensele agregate funcţionau . Cât despre coşuri. aşezate între elegantele coloane aurite şi comunicau cu puntea superioara prin scările largi cu trepte metalice.anunţa o furtună. două erau pentru velele foc. nu prezenta nici şanţuri. pe conturul dat de linia de plutire. altele erau plasate la etajul inferior. foarte proeminenta. Mai erau treisprezece compartimente. Acele încăperi minunate primeau lumina zilei prin vitraliile laterale. unele comunicau printr-un palier. Cei şase stâlpi uriaşi erau susţinuţi de hobane şi gal-hobane metalice. Zece mii de 13 Jules Verne tone de fier fuseseră folosite la construcţia acelei structuri şi trei milioane de nituri asigurau perfecta asamblare a plăcilor care formau bordul navei. trei vaste dining-rooms prezentau aceeaşi dispunere faţă de cabinele din jur. aşadar. iar dacă socoteai şi tamburele laterale. al treilea şi al patrulea catarg erau făcute din ţevi fixate cu buloane. Great-Eastern deplasa douăzeci şi opt de mii cinci sute de tone. din cea mai bună pânză realizată de fabrica regală din Edinburg. vasta cocă fusese amenajata judicios. nici ridicaturi. CAPITOLUL VII Am spus ca lungimea lui Greul-Eastern depăşea doi hectometri. Era dublă şi se compunea dintr-o încrengătură de celule. Curând se observă o lumină. După aceea. Pe punte se ridicau şase catarge şi cinci coşuri de fum. Mai în spate. cu acces printr-o scară specială. Coca lui Greiit-Eastern rezista la cele mai puternice lovituri date de mare. şaizeci şi cinci de centimetri. adevărate capodopere ale cazangeriei. plasat pe o stâncă izolata. lampadare. dispuse între bord şi stingher şi care aveau optzeci şi şase de centimetri înălţime. Pe velele imense ale celui de-al doilea şi ale celui de-al treilea catarg ar fi putut să facă. când îşi ducea numărul maxim de călători. Mai erau dispuse patru rânduri de cabine pe care le separa un coridor. devenea de treizeci şi şase de metri. geamuri pictate. Vele de anumite forme şi dimensiuni sunt prinse de aceste catarge şi de vergile orizontale. Lăţimea lui era de douăzeci şi cinci de metri. înalţi de treizeci de metri şi cincizeci de centimetri. In partea din faţă fuseseră instalate spălătoria şi oficiul echipajului. decorat cu lustre. ceea ce însemna că lungimea vasului era dublă faţă de a oricărui pachebot transatlantic. Noaptea se apropia cu repeziciune. prin urmare. Putea transporta zece mii de pasageri. mizenne-mastşi after-gigger. Puntea superioară măsura doua sute zece metri. Etrava sa dreaptă era găurită de nări prin care ieşeau lanţurile pentru ancoră. Celelalte trei din spate sunt numite after-main-mast. Din primele trei catarge. Avea două sute şapte metri şi jumătate între perpendicularele ridicate. aceasta fiind. manevre o companie de soldaţi. Pentru cei doritori de comparaţii. In interiorul lui Great-Eastern. Urma salonul damelor. Cel mai înalt stâlp de susţinere al velaturii avea o înălţime de două sute şapte picioare. catargul cel mare. două dintre ele erau necesare pentru maşina care punea în mişcare enormele roţi de lemn. Al doilea. superioară celei a turnurilor catedralei Notre-Dame. două sute şaptezeci şi patru aveau fiecare mai puţină populaţie decât acea subprefecturâ plutitoare. asigurându-le astfel securitatea din punct de vedere al inundaţiilor sau al incendiilor. cum să evolueze pe Sena.

am înţeles ca vântul se intensificase şi că steam-ship-u\ nu mai rămânea indiferent la valurile care îl luau pe sus în mijlocul mării. aşadar. pus în mişcare de arborele motor. se înclinau Jules Verne într-o parte şi-n alta. umezită de ceaţa. lovit dintr-o parte de furtună şi neconlând pe nici o pânză. cântărind şaizeci de tone. Pământul nu se mai zărea. Sacii şi valizele se apropiau şi se îndepărtau. GrcatEastcm. când am ajuns pe punte. era foarte zbuciumată. mai ales cei din lemn de fag. şi pistoanele lor. aranjate provizoriu. După aceste semne. Puterea nominala a maşinii de abur era de o mie de cai. cuplaţi perechi şi dezvoltând o cursă de patru metri douăzeci şi şapte de centimetri. Pe la şase dimineaţa. Cabina mea se agita foarte tare. elicea. prin mijlocul movilei de bagaje. fără un punct de sprijin. era foarte alunecoasa. loveau aerul cu paletele. Din tachet în tachet. ca nişte lungi compasuri. Urcam scările în genunchi. când un corp mi se rostogoli la picioare. aburii jucau un rol important în manevrele vasului. măsurată la mijlocul pistoanelor articulate direct cu bielele. aceasta datorita forţei sale exercitate de cei o mie trei sute de cai putere. Un tumult neobişnuit răzbea din salonul vecin. Presiunea medie era în jur de un kilogram şi şaptezeci şi şase de grame pe centimetru pătrat. ca un ţăran roman care urca treptele dc la „Scola sania" a lui Pi lat din Pont. pereţii gemeau. Great-Eastern mai avea încă şase maşini auxiliare pentru alimentare şi punere în funcţiune. De asemenea. în jurul nostru nu era decât o imensă circumferinţă marcată de linia apei pe fondul cerului. Ceea ce nu-l împiedică pe un căpitan francez să facă această menţiune naivă în jurnalul său de bord: „Am întâlnit azi o navă cu şase catarge şi cinci coşuri. Independent de aceste mecanisme. engine-screw-\i\ număra patru cilindri ficşi. Capul Clear fusese depăşit în cursul nopţii. Era imposibil să te iii pe picioare. mă pregăteam. după o noapte nedormită. care era mai rapidă. Uşile se închideau şi se deschideau. Vesela se izbea de duşumea. Lucrau împreună doi câte doi. cu un diametru de doi metri şi douăzeci şi şase de centimetri. iar cu cealaltă m-am îmbrăcat chinuit. am reuşit sa ajung până la tamburul de la tribord. putea să realizeze până la patruzeci şi opt de rotaţii pe minut. părea ca se balansează într-un leagăn pentru copii. Suprafaţa radiantă caloric a patru cazane era de şapte sute optzeci de metri pătraţi. Catargele sale. După cum se putea vedea. scufundându-se alternativ.cu precizia unui ceasornic. Am ieşit apoi din cabină. am traversat salonul cu ajutorul mâinilor şi picioarelor. Recunosc. Ofiţerul dc cart. a căror suprafaţă radiantă era de o mic o sută şaptezeci şi cinci de metri pătraţi. Dar. a căror cursă era de un metru şi optzeci de centimetri. descriau în aer imense arce de cerc. Se compunea din patru cilindri oscilanţi. m-am agăţat viguros de un tachet. Aşa arăta steam-ship-ul fără pereche şi uşor de recunoscut dintre celelalte. izbind cu zgomot mesele şi băncile. . şi a trebuit să umblu în patru labe pe duşumea. Marea. Sub presiunea produsa de cele şase cazane. în sfârşit. sticlele şi paharele se ciocneau în suspensiile lor mobile. m-am ridicat din pat. în mijlocul căruia două sau trei sute de colete. Auzeam zgomotele neregulate ale elicei şi bătaia roţilor care. CAPITOLUL VIII Noaptea de miercuri spre joi fu destul de rea. bine înfipt pe pasarela. dar raliul era foarte greu de suportat. se deplasa deplorabil. să mă proptesc de unul dintre pontilelc pasarelei. părea că se ridică precum un balon în aer. acţionau direct pe arborele elicei. dispuşi orizontal. precum şi cabestane. M-am agăţat cu o mâna de un perete. scândurile se crâpau. Ar putea fi Great-Eastern ". de culoarea ardezici. mai nervoasă. Puntea. nici nu m-aş fi putut ţine pe picioare şi a trebuit să mă lupt serios cu paltonul până ce am reuşit sâ-l pun pe umeri. Acel cngine-paddle funcţiona cu un calm maiestuos. Avea o turaţie de douăsprezece rotaţii pe minut şi contrasta evident cu maşina elicei. tangajul era nesemnificativ. Excentricul său.

douăzeci dedesubt şi douăzeci deasupra nivelului marii. Constat faptele şi aştept foarte liniştit momentul catastrofei.. în timpul oscilaţiei. Dean Pitferge. care ar fi pe jumătate în lungime cât Great-Eastern. — Doctore. o s-o păţim! — Noi? — Adică nava. dacă n-aţi fi materialist? — De ce? UN ORAŞ PLUTITOR 15 — Pentru că am remarcat faptul ca toţi oamenii care nu cred în Dumnezeu cred în orice altceva. Se ştie acest lucru. — Staţi. replică doctorul. vesel. ca încă nu s-a terminat. . Permiteţi-mi să vă amintesc. fiindcă nu mi-ar displace să naufragiem. cum zicem noi. — Ceea ce bine pentru el. viteza pereţilor este de un metru şapte sute patruzeci şi patru de milimetri pe secundă. fiindcă ar fi putut să-şi spargă capul. — Ah. privindu-mă.. Doctorul îşi bătea joc de mine? Nu mai ştiam ce să cred.. încântat de replica sa. ar face oscilaţia în acelaşi timp. Ochii săi mici mi se păreau tare ironici.. chiar şi în deochi.. şi. şi. în consecinţă. domnule. i-am zis. peste puţin timp. — Daca vorbiţi serios. i-am zis. medicii. râzând nu de observaţie. — Nici nu mă plâng. Cred că însuşi Brunnel. Amintiţi-vâ ce greutăţi au întâmpinat inginerii ca sâ-l lanseze! Nu voia să meargă la apă mai mult decât spitalul din Greenwich. a murit „în urma operaţiei".. şi l-am felicitat. — Atunci.Era doctorul Dean Pitfergc. — Ce contează! îmi spuse Dean Pitferge. După cum vedeţi. — Atunci nu trebuie să vă plângeţi. — Adevărat! i-am râspuns. umezită de ceaţă. n-a ajuns niciodată acolo. — Adevărat. susţinându-ne reciproc. că Great-Eastern a străbătut deja de douăzeci de ori Atlanticul şi că s-a comportat suficient de bine. înseamnă că e foarte stabil. am reuşit sa ajungem pe una dintre băncile de pe dunetă. era foarte alunecoasă.. Nu va scăpa de ceea ce îi este destinat. — E prima oară când navigaţi cu Great-Easternl — Nu. reluă doctorul. Originalul personaj se ridică îndată în genunchi şi. îmi zise : — Asta c! Amplitudinea arcului descris de pereţii lui Great-Eastern este de patruzeci de grade. Ie-a rămas totuşi inferior. Am simţit nevoia să aflu mai multe. doctore. mai bine zis. îmi răspunse el. Realizat pentru a avea o viteză superioară transatlanticelor. şi. — In concluzie. 15 Jules Verne transatlantic. Am făcut deja mai multe traversări cu el. nu ştiu pe ce fapte se bazează pronosticurile dumneavoastră pesimiste. oamenii revin la orizontală mai repede decât şi-o doresc! Doctorul. pasagerii. daca vasul nostru revine aşa de repede la poziţia iniţiala. cel care l-a construit. se ridică. Din curiozitate. dar nu şi pentru pasageri! replică. Dean Pitferge scăpase doar cu câteva zgârieturi. Construit pentru transportul emigranţilor şi pentru traficul de mărfuri cu Australia. ci de condiţiile în care fusese făcută.. de ce v-aţi îmbarcat pe GreatEastern'! — Pentru a fi martor la ceea se va petrece. l-am întrebat. totuşi. Great-Eastern a ruinat deja mai multe companii. — Glumiţi. Un Puntea. şi noi. dar lăsaţi-mâ să-mi prezint argumentele în continuare.

Or. Aţi auzit ce se spune despre cel de-al nouăsprezecelea drum pe care l-a făcut între Liverpool şi New-York? — Nu. îi punea în pericol existenţa. — Bravo! am strigat eu. — Ei. roţile începură să se învârtă cu viteză redusă. vântul s-a înteţit. Nu mai. reluă Dean Pitferge. O bucată enormă de plumb. — E solid. în timpul acesta. Ziua de sâmbătă am petrecut-o într-o spaimă generală. Una dintre oglinzile din salon a fost spartă printr-o lovitură de cap pe care a dat-o chiar cel care vâ vorbeşte. Confuzia domnea peste tot. şi vasul a început sa se clatine. Multe pânze au fost luate de vânt. a reuşit să repare cârma cu nişte lanţuri. Mobilele începură să danseze. Nu yx Jules Venie era ruliu. Un ţarc de animale a cedat. situaţia a devenit gravă. Abia duminică vântul a început să se domolească. Pasagerii. Maşina care pune în mişcare roţile a trebuit sa fie oprita. Părăsisem Liverpoolul pe 10 decembrie. Furtuna ne-a luat din lateral. nu erau bolnavi. reluă doctorul. Spiţele şi paletele ei izbeau coca navei. Puteam să controlăm. E ben trovatol Credeţi cu adevărat aşa ceva. Către ora patru. se rostogoleau într-o parte şi în alta. Altă nenorocire! Manşa cârmei s-a sfărâmat. Lucrurile decurgeau bine. Pe 12. deplasată de ruliu. şi are o rigiditate în construcţie care îi permite să reziste ca un bloc compact şi să sfideze marea furioasă. bine. la opt zile după ce am părăsit Liverpoolul. E un uriaş. dar una dintre ele. unde trebuia să fim după opt zile! CAPITOLUL IX . se povestesc mai multe despre acest steam-ship. Unul dintre căpitanii de pe Great-Eastern s-a înecat. nava. altele erau încordate la maximum. Great-Eastern se redresa puţin şi. puteam conduce nava. răspunse Dean Pitferge. spre dimineaţa. elicea continua să ne împingă înainte. reluă doctorul. într-adevăr. călătoria noastră a început prost şi aşa se va termina. domnule. fiindcă reuşea să se ţină pe picioare pe un ruliu ca ăsta. Curând. asta e o dovada certa! — Se zice. Ce zgomot înspăimântător! Opt ambarcaţiuni au fost smulse de pe suporţii lor portmantou. marea nu se agita deloc. unul dintre mecanici a fost sudat. mai ales că fuseserăm apăraţi de valurile din larg de coastele irlandeze. am ajuns la Queen's Town. în zori. dar forţa lui nu este proporţională cu talia sa. fără a vă face griji de gândurile care mă frământă. smulse de la locul lor. ca să păstram direcţia. se ştie. într-o zi de marţi. de asemenea. cântărind peste trei mii de kilograme. se fisurase. Maşinile sunt prea slabe pentru el. doctore? — Cred. Şocuri îngrozitoare s-au făcut auzite. Noaptea a fost oribila. şi era unul dintre cei mai îndemânatici. — Ah. — Dar Great-Eastern este o nava solidă. şi o vaca a picat în salonul damelor prin tambuchi. nu mai rămăsese nimic din roţi. cât de cât. Un mecanic sudat. am făcut ironic. din neatenţie. Furtuna se înteţea. s-au făcut nevăzuţi în cabinele lor. Great-Eastern căzuse pe o parte şi nu se mai ridica din pricina valurilor. datorită opririi. fără îndoială. îmi zise el. — Ei bine. doctore. Am întins câteva pânze pentru a putea naviga şi a scoate vasul din imobilitate. fie. bărbaţi şi femei.— Aşteptaţi. în ziua următoare. şi cu asta basta! — Apoi. vântul sufla în rafale. cred câ. Pasagerii erau încântaţi. i-am replicat. în clipa aceea. nu ne mai rămâne decât sa regretăm moartea unui om atât de îndemânatic. eram la bord. Era un rezervor de ulei. pasager la bord. câ. Un inginer american. Toată vesela s-a spart. A trebuit să oprim din nou maşina şi să ne mulţumim cu elicea. în timp ce se construiau cazanele. ale cârui odgoane se rupseserâ. Călătorii erau numeroşi şi încrezători. Se zice că un pasager s-a rătăcit în adâncurile sale şi n-a mai fost găsit niciodată. Lanţurile şi cablurile. în camera de ardere.

Oribilul rău de mare. sprâncenele erau foarte apropiate. Să se fi refugiat naufragiaţii în interiorul navei? Mai târziu am înţeles că nu era decât jarul rămas în urma unui foc. drumul cel mai scurt dintre două puncte este segmentul de dreaptă. care deveniseră de câteva sute de dolari. mai ales când bate vântul din faţă. împotriva Societăţii Celor Speriaţi. Cine era? Nu ştiam. observau cu atenţie acel rest care plutea la trei sute de mile distanţă de cea mai apropiata coastă. Către ora nouă dimineaţa. echipajul reuşea să păstreze linia loxodromicâ a navei. cu nasurile umflate. Binoclurile se schimbau dintr-o mână în alta. folosind expresia englezească. Doar steamerele pot menţine o direcţie riguroasă. saa o can asa de balena ' 17 Jules Verne numai pentru a asista la o catastrofă? Totul era posibil din partea unui excentric. Ceea ce făcea şi Great-Eastern. De la distanţa de o jumătate de milă. deviind uşor către nord-vest. cu obrajii ciupiţi. ai cărei agenţi publicitari spuseseră că „răul de mare e o maladie necunoscută pe vas". epava se arăta a fi un rest dintr-o navă. Câţiva pasageri palizi. reuniţi în partea din faţă a vasului. Steam-ship-ul se apropie rapid de ea. ei îşi manifestau furia împotriva nefericitului steamship care se comporta ca o barcă dusă de valuri. un aer viclean pe care cu greu reuşea să şi-l ascundă. de aceeaşi teapă. Personajul respectiv pretindea că recunoaşte în acea UN ORAŞ PLUTITOR 17 epavă o carcasă de balenă şi îşi întărea afirmaţia prin pariuri consistente la care găsea imediat opozanţi. în acelaşi timp. rămăseseră totuşi pe punte pentru a respira aer curat. Cântărise în jur de cinci sau şase sute de tone. Nu se zărea nimeni pe acolo. Un grup de pasageri lipsiţi de probleme de sănătate. Fruntea sa îi era ridată de o cută verticală. Se făceau numeroase presupuneri.Trebuie sa vă mărturisesc faptul că doctorul Dean Pitferge nu mă liniştea deloc. navele încearcă să păstreze această linie. Glumea. Pe o sferă. Fusese corabia abandonată de echipajul ei? Era întrebarea ce începuse sâ-i frământe pe toţi. Great-Eastern se îndrepta spre obiectul semnalat. deşi un fir de fum se ridica spre cer. fapt ce nu ar fi putut scăpa nici unui psiholog. Se putea vedea deja cuprul gri-verzui de pe carena sa. Rămăşagurile. Ruliul se făcea încă simţit. o carcasă de balena sau un rest de navă? Nu se distingea încă nimic clar. pe o suprafaţă plană. the great atraction a momentului. în acelaşi timp contagios şi epidemic. privirea îi era. le pierdu în totalitate. sau. numai că îmi displăcea. fără să se înfioare. o forţa să rămână aplecată spre tribord. deplasându-se ca o barcă. a cărui fizionomie m-a frapat prin semnele neechivoce ale unei duplicităţi profunde. indiferentă. este linia curbă făcută de circumferinţa cercurilor mari. pentru care contează foarte mult orice posibilitate de a câştiga ceva. râdeau de glumele lui deocheate. Câteva lanţuri sfărâmate îngreunau încă nava. făcea progrese rapide. . Vorbea tare. Era nouă şi părea foarte bună. se semnala un obiect la trei sau patru mile depărtare. Pentru a scurta traversarea. In timp ce steam-ship-ul îşi continua drumul. sau vorbea serios? Era adevărat că el călătorise cu Great-Eastern de atâtea ori / ru o epava. Fusese un vas cu trei catarge. pe care îl stârnea vântul. care se deplasase datorită furtunii. îndrăzneaţă şi neatentă. Câţiva prieteni de-ai săi. într-un cuvânt. Se ştie că. avea. îşi pierduse toate catargele. navigând pe circumferinţele indicate. De fapt. pe un ton care aducea a insultă. datorită furtunii. mai ales între americani şi englezi. Individul avea trăsăturile feţei impregnate de un sentiment de ură generala. Printre cei mai înrăiţi pariori am remarcat un om înalt. mai ales englez. toate detaliile carcasei devenirâ vizibile. De aceea se paria intens. Evident că nava. Pasagerii nu l-ar fi putut asculta. încărcătura sa. Era o epavă. Pentru corâbii e mai greu. Pentru cei din jur. în acest timp. la babord.

n-ar fi putut să permită unui talent ca Liszt să se manifeste la toata valoarea lui. după modul de construcţie imprimat liniilor sale. în cazul salvării unei ambarcaţiuni. puţin mai târziu. Astfel. fapt care nu preocupa prea mult urechile saxone. gălăgioase ca marea. De aceea existau pauze în melodie. Mai bine echilibrată. Dar cum ar fi reuşit naufragiaţii să dea de pământul ce se afla la cel puţin trei sute de mile? Puteau bărcile uşoare să reziste acelor valuri care îl zguduiau atât de îngrozitor pe Great-Easternl Când se întâmplase catastrofa? Datorită vânturilor care suflau în perioada aceea. Când femeile nu urcau pe punte. aşadar. şi. îşi semnală prezenţa prin numeroase şuierături. Când era vreme bună. Dar probabil că sistemul era „prea nou". Toţi cei care reuşeau să se ţină drepţi. păreau nişte oameni beţi. alţii în cabine. Cu anglo-saxonii nu este foarte greu de realizat aşa ceva. punct care dispăru apoi cu totul. atingea clapa cincizeci şi trei. Trebuie spus că acele instrumente. atunci când francezul călătoreşte. când nava se apleca spre babord. Un vas de comerţ sau vreo navă de război n-ar fi ezitat nici o clipă să pună stăpânire pe epavă. strada. în ciuda înclinărilor produse de ruliu. fie în sala cea mare. Epava însă nu-i răspunse în nici un fel. Daca era nota cincizeci şi trei. în mod particular. Portul din care plecase nu era menţionat. în tot spaţiul acela circumscris de linia orizontului nu se vedea nimic în afară de apa mării. între toate acele virtuoze. ordonanţele militare atribuiau 18 Jules Verne salvatorilor o treime din valoarea respectiva. nu trebuia oare să căutăm spre vest locul unde se petrecuse naufragiul? Oare coca acelei corăbii se afla de mult în derivă sub influenţa dublă a curenţilor şi a brizei? Toate întrebările rămâneau fără răspuns. acest lucru se simte în tot comportamentul său. Dacă nota avea poziţia douăzeci UN ORAŞ PLUTITOR 18 şi şapte. nici de . Se auzeau atunci zgomotoasele „armonii" care ieşeau din piane. CAPITOLUL X în ciuda mişcărilor dezordonate ale navei. mateloţii de la bord afirmau că fusese făcută pe şantierele americane. spre marele regret al mateloţilor. răpuşi de râul de marc. Nici măcar vreo barcă de salvare a navei naufragiate. care în mod cert ascundea o încărcătură de preţ. viaţa la bord se desfăşura organizat. Către prânz. Sunetele joase lipseau. pentru a-şi uşura lectura partiturii. Se ştie că. şi brigantina nu putu fi folosită aproape tot drumul. nu-şi permitea sa remorcheze epava pentru mii şi mii de mile. nici de celelalte piane care răsunau în saloanele vecine. nava oscila puţin. atingea şi ca clapa douăzeci şi şapte. ele rămâneau fie în salonul lor special. De altfel. Ca să se întoarcă pe drumul făcut şi să o ducă până în cel mai apropiat port era iar imposibil. Când steam-ship-ul ajunse în spatele navei naufragiate. pentru a o întinde conform unui nou sistem. lumea se plimba pe bulevarde. Fără îndoială că echipajul avusese timp să se îndepărteze. casa cu care se deplasează. propriul lui câmin. să o abandoneze. de avântul etravei. pentru a controla mai exact drumul vasului. ea însemnase toate notele cu câte un număr şi toate clapele pianului cu numărul corespunzător. când o făcea către tribord. am citit foarte clar pe plăcuţă numele Lerida. Dar Great-Eastern. iar trompeta care anunţa masa nu reuşi nici măcar sâ-i trezească pe cei adormiţi. resturile acelea nu mai constituiau decât un punct în spaţiul vast. Marinarii încercară să desfăşoare şi brigantina. şi înaltele. A fost obligat. aflat în cursa. Dimpotrivă. am remarcat o damă înalta şi osoasa care părea o muziciana foarte bună. După forma pe care o avea.Great-Eastern ajunse în dreptul epavei. Unii se duseră în saloane. fără a-şi face probleme pentru zgomotul din jur. Grupul de pasageri se împrăştie. căpitanul Anderson instala două pânze goelele şi una artimon. Pachebotul reprezintă pentru un astfel de om chiar cartierul său.

Este mândru din acest motiv şi are dreptate: un oraş fondat în 1836. — Nu vă mai întreb cum. care pare absorbit de calcule? — Omul acela chiar calculează. caci prietenul meu Dean Pitferge se aşezase lângă mine. — în totalilate. Acum un sfert de oră avea un milion şase sute douăzeci şi cinci de mii trei sute şaizeci şi şapte de dolari şi cincizeci de cenţi. Mi-am petrecut întreaga dupa-amiaza în salonul cel mare. Cine o fi? 19 Jules Verne — Un ministru protestant. îndemânatici cum sunt. puţin cam scurt. compromisa în urma unui proces celebru. îşi socoteşte averea. Se va întâlni cu soţia sa. .. Soţul. spectatorii luară la întâmplare cele câteva cărţi care se aflau pe mese. care într-o bună zi a descoperit o mulţime de pepite. un om foarte important din Massachusetts. şi daca închizi doi yankei în aceeaşi cameră. Dar seamănă toţi între ci! — Se vede că nu vă pricepeţi. Un întreg cartier din New-York e construit pe terenurile sale. produsele Noii Anglii. dar care fac greşeala de a nu pune mâna la gură când strănută. — Care treabă'? — Vaporul nostru. domnule. Dar văd printre ei pe unul mic. — Rezolvă probleme? — Nu. Vermont. Are mereu sub braţ un album cu imagini din iubitul său oraş. este un om important. sa ajungem la Ncw-York? — Deloc. aşadar. — Specimene! am strigat. Cazanclc de la elice funcţionează prost. şi care numără azi patru sute de mii de suflete. Vorbesc doar din punct de vedere mecanic. mi-a răspuns el. discutând. un pic prea influenţaţi de reverenzi. care par mereu învechite. dar în cadrul ei exista atâta varietate. incluzându-l şi pe el! Alături puteţi vedea un cuplu californian. — De ce apare diferenţa aceasta în a-i aprecia averea'? — Pentru că a fumat o ţigară de câţiva cenţi. Câteva ziare zăceau pe canapele. sunt de acord. iar ascultătorii lui îi mulţumeau la sfârşit. satisfacţia mea. foarte mult.. Vedeţi grupul acela de oameni nesimţiţi. în plin deşert. un tip foarte civilizat. un adevărat titirez. din cele americane sau englezeşti.copiii rai care îi stricau acordurile lovind cu pumnii octavele neocupate. o fosta învăţătoare. — Dar tipul acela înalt şi sinistru. Acum mai are un milion şase sute douăzeci şi cinci de mii trei sute şaizeci şi şapte de dolari şi douăzeci şi cinci de cenţi. guvernatorul Băncii din Chicago. Şi o face aproape tot timpul. care seamână cu un preot-şef. îmi spuse doctorul. Doctorul Dean Pitferge avea replici atât de neaşteptate. Connecticut. îmi răspunse doctorul. cu nasul în vânt. Tânăra doamnă este delicată şi încântătoare. eu.. — Aceia. după o oră fiecare trebuie să fi câştigat zece dolari de la celălalt. In timpul concertului. — Doriţi. Specia e aceeaşi. cu picioarele întinse pe divane. Este îmbrăcat într-o redingotă şi poartă un pantalon negru. Mă distra. yankei puri din statele Mâine. râzând. oameni inteligenţi şi de acţiune. încât mă lua pe nepregătite. Nu putem obţine suficienta presiune. mi-a mărturisit. E bogat. Unul dintre ei gaşca un pasaj interesant şi îl citea cu voce tare. ea îşi desfăşura întregul talent. Conversaţia era destul de interesanta.. — V-aţi refăcut după căzătura'/ l-am întrebat eu.. în fiecare clipă ştie la centimă ceea ce are. Mă simt bine aici şi voi regreta sincer când voi paraşi colecţia aceasta de specimene pe care întâmplarea a adus-o la bord spre.. i-am răspuns. Sunt saxoni adevăraţi. cu pălăriile îndesate pe capete'? Sunt yankei. este un fost căruţaş. privindu-i pc pasagerii care se înghesuiau în salon. I-am arătat un alt grup aflat într-o zonă a salonului. sunt oameni din Far-West. Cel mai înalt. Dar treaba asta nu merge. chiar dacă nu le-a deschis încă nimeni.

un yankeu şi-a câştigat deja poziţia. domnul meu. unde a predicat cu succes mormonismul. şi nu se îndoia că avea să facă avere. Printre acei aventurieri. ar fi continuat mult timp pe acelaşi ton. a dozat şi a numârat totul. unul dintre marii predicatori din Oraşul Sfinţilor. fiindcă secta lor număra foarte mulţi adepţi în Europa. — Dar ştiam că în Europa e interzisă poligamia lor. O să vă spună câtă pâine a mâncat în viaţa sa de om de cincizeci de ani. un statistician universal. iar la douăzeci şi cinci de ani. dar alţi pasageri defilau prin faţa ochilor noştri şi provocau remarcile inepuizabilului meu tovarăş. Un francez de pe strada Chapón aducea trei mii de păpuşi din carton care spuneau tata.— Deci un om important. Vă va calcula câte volume in-quartose pot scrie din vorbele unui avocat şi câte mile face zilnic un factor poştal doar pentru a duce UN ORAŞ PLUTITOR 20 scrisorile de dragoste. la douăzeci de ani. dar adepţii săi de pe malul Lacului Sărat nu-l imita deloc. care intră chiar în clipa aceasta? După mustaţa lui neagră aş zice că e un ofiţer. Câţi tipi diverşi erau în mulţimea aceea! Nu era totuşi nici un gurâcască. Brigham Young are un harem pentru că aşa doreşte. care-şi mişcă în sus şi în jos capul ca limba unui orologiu? — Acest personaj. scumpul meu domn. de la Rochester. mi-a răspuns doctorul. — Fâra îndoiala. s-au certat în Anglia. un cal-putere într-o cutie de ceas. atenţia mea fu atrasă de intrarea unui cuplu tânăr ce părea împovărat de o plictiseală precoce. e prea bătrân ca să mai intre în luptă. printre ei. . o figura demna şi o ţinuta atât de diferita de a yankeilor de rând. iar în America se vor despărţi. — Sunt peruvieni. în clipa următoare. numărul de metri cubi pe care i-a respirat. inventatori. pretindea că a găsit mijlocul de a condensa toate elementele nutritive ale unui bou într-o pastila de mărimea unei monede de cinci franci şi va face monede din toate rumegătoarele pampasului. un helder. mai erau destui ale căror secrete nici nu le bănuiam. 20 Jules Verne — Este un mormon. Dean Pitferge îmi arătă câţiva nu lipsiţi de interes. s-au iubit în Australia. Un altul. Ce tip bine! Are ochii oţeliţi. Poate că. întrebaţi-l ceva pe acest maniac inofensiv. rival al doctorului Liebig. Domnul Hatch revine dintr-o călătorie în Germania şi în Anglia. întrucât nimeni nu se deplasează de pe un continent pe altul fără un motiv serios. căutători de noroc.. — Dar individul acela înalt. aprins. iar vreun detectiv. îmi zise doctorul. chiar când afacerile poartă nume ciudate. căci activul său se cifrează la milioane. în cea mai mare parte se duceau să-şi încerce norocul pe continentul american. dar poligamia nu este obligatorie pentru un mormon. precum „Compania oceanică pentru iluminatul cu gaz în Polinezia" sau „Societatea generală a cărbunilor care nu ard". inventator al motorului portativ. S-au adorat în Japonia. Un savant în chimie.. s-au suportat în Franţa. nu aştepta decât ca GreatEastern să ajungă la New-York pentru a pune mâna pe pradă. care făcea pe prietenul. Poate că prin mulţime se găsea cineva preocupat de a începe afaceri interlope care prind mereu la funcţionarii creduli. vreun casier o tulise după ce-şi golise casieria. răspunse doctorul. Dar. Doctorul. care s-a plimbat în luna de miere pe toate meridianele globului. domnul Hatch. un cuplu căsătorit de un an. uitând că. Au părăsit Lima încă din seara nunţii. este celebrul Cokburn. alerga sâ-şi exploateze brevetul în Noua Anglie. în afara acelor oameni ciudaţi. cu un foarte reuşit accent american. Vâ va da numărul văduvelor care stau câte o oră pe Podul Londrei şi înălţimea unei piramide construită din sandvişurile consumate de cetăţenii Statelor Unite într-un an. — Fără îndoială. fără îndoială! — Dar cine este omul acela înalt şi cu un aer distant. care a cântărit. a măsurat. am adăugat eu.

pe un ton înduioşător. în acelaşi timp. i-am zis. dar eu mi-am dat seama că e un mincinos de cea mai joasă speţă şi un admirator al lui Drake. ochelari cu rame de aur. Elicea fierbea la patruzeci de picioare sub ochii noştri şi. dacă ar fi incandescente şi cazanele vasului. Era o notă pe care căpitanul o afişa în fiecare zi. un timonier afişă biletul următor: Latitudine 5 f 15'nord Longitudine 18° 13' vest Distantă: Fastenet 323 mile Ceea ce însemna că la ora aceea ne aflam la 323 mile de farul de la Fastenet. pe uşa salonului cel mare. ce călătorie am mai face! CAPITOLUL XI In acea zi. numărând rotaţiile roţilor care nu se învârt destul de repede faţa de cum şi-ar dori ci. mi-a răspuns doctorul. fiindcă un pachebot care se respecta nu face în douăzeci şi patru de orc mai puţin de 300 de mile. am petrecut restul zilei cu Fabian. Dean Pitferge îmi zise că se numea Harry Drake. şi ne gâseam la 51°15' latitudine nordică. dacă jocul nu-i va rapi prea mulţi auditori. — Salonul va fi plin. priveam imensul ocean. îmi făcu semn cu cotul. îmi răspunse Pitferge. un jucător. Era insuficient. Fabian privea magia valurilor fără să vorbească. Bravo lor! Ce plăcere să-i priveşti! Ii văd uneori aplecaţi pe carcasa maşinii. aproape ruinat. — Tineri căsătoriţi? am întrebat eu. Zice că e doctor şi călătoreşte la Quebec. când prova se scufunda. L-aţi remarcat'? Câteva detalii oferite de doctor m-au ajutat să-l recunosc pe acel individ ca fiind chiar omul ce făcuse pariuri nesocotite cu privire la epavă. După ce l-am părăsit pe doctor. Ah. Dâra care se pierdea în zare se compunea din urmele elicei şi aburi. buze groase. UN ORAŞ PLUTITOR 21 — Nu. produse de razele reflectate. — Aceşti oameni. cu faţa rotundă. Se putea urmări. iar printre ei am remarcat un om mic. M-am uitat spre uşa salonului. cu permisiunea familiei. dezagreabilă. Ce vedea el în oglinda lichidă care se pretează la orice interpretare posibilă? Petrecea. Au făcut turul Europei. . E un om cu o reputaţie detestabila. din privire. pc Ia douăsprezece şi jumătate. traiectoria lui Great-Eastern. aşa cum sunt inimile lor. ultimul pc care îl zărisem pe coasta irlandeză. cu un capăt în Anglia şi altul aruncat peste ocean. Presupunerea mea fusese valabila. şi acum ştiu că sunt sortiţi unul celuilalt. domnule. Ne-am refugiat în zona din spate. conduce parcă toţi jucătorii. Marea părea o vastă întindere de smaralde lichefiate. Mirosuri puternice ajungeau până Ia noi. în clipa aceea. acolo unde doctorul spunea că „te plimbi pe câmp". Era fiul unui neguţător din Calcutta. care sărea uşor de la un subiect la altul. — Da. De altfel. Mici curcubee. stcamerul făcuse doar 323 mile în treizeci şi şase de ore. Albeaţa aceea mi se părea un voal imens şi lung. Până acolo. 18°31' longitudine vestică faţă de meridianul Greenwich. Izolaţi şi aplecaţi peste balustrada. apăreau din spumă. găsesc mereu pe cei care sâ-i flateze şi să-i asculte precum credincioşii predica preotului. şi care pornea spre America pentru o nouă aventură. ţinându-se de braţ. tăia valurile cu furie. îşi propune să ne explice sistemul său într-o conferinţă pe care o va ţine într-una din aceste seri. Ştiţi că se joacă mult în încăperile de pe puntea din faţă? Un englez cu mutră urâtă. un duelist. desigur. Dean Pitferge. Trebuie să fie un evreu german corcit cu un bordelez. făcând sâ-i strălucească metalul din care era construită. nas coroiat. doi vechi logodnici care nu aşteaptă decât sosirea vasului la New-York pentru a se putea căsători. pentru ca pasagerii să ştie situaţia.— Adevărat? Şi domnul Hatch? — Domnul Hatch nu are decât o femeie şi crede că e destul. Acesta are deja un cerc de răufăcători în centrul căruia se află. Un tânăr de douăzeci şi doi de ani şi o fata de şaptesprezece tocmai intrau. un desfrânat. adăugă doctorul.

un timonier potrivi ceasul de pe pasarelă. acolo un 1. prietene? — Aici. Mă înşel? Nu. copiii îşi reluarâ jocurile întrerupte timp de două zile. la umbra copacilor. Nu e nici o speranţă de vindecare? — Nici una.22 Jules Verne vreo imagine fugitivă care îi spunea adio? Zărea vreo umbră înecată în valuri? Mi se părea mai trist decât de obicei şi nu îndrăzneam să-l întreb din ce cauză era aşa. — E ora douăsprezece fix. Focurile intense crescuseră presiunea. Ce ai. După o despărţire de durată. Fabian? l-am întrebat. Sunt litere. Probabil ca mulţimea care acoperea puntea îi displăcea. Am vorbit despre Fabian. Steam-ship-ul. Apoi îmi spuse brusc: — Ah. Mereu aceleaşi. contemplând marea. priveau orizontul spre sud. m-am apropiat de cabina sa şi m-am asigurat că nu o pâiasise. spuse. curând. Vântul abia adia. mâini în buzunare şi nasul în vânt. şi toate ceasurile de la bord se reglară după soarele ce trecea pe cer. După aceasta. era să zic pe iarbă. felul în care trăia în garnizoana din India. către care oglinzile înclinate ale instrumentelor trebuiau să poziţioneze astrul zilei. Imaginaţia lui supraexcitată vedea în spumă ceea ce voia ea să vadă. Dar ce puteau însemna literele acelea? Ce amintiri evocau în inima lui Fabian? El tăcea iar. sâmbătă 30 martie. Viteza lui Great-Eastern depăşea în momentele acelea douăsprezece noduri. aşadar. aplecaţi deasupra mării. O jumătate de oră mai târziu. îmi zise. Dar despre emoţiile care îi umpleau inima. abisul mă atrage! — Ce ai. dincolo un e. CAPITOLUL XII în ziua următoare. apăsându-şi pieptul. Elicea făcea treizeci şi şase de rotaţii pe minut. Nu m-am putut stăpâni să nu-i povestesc ceea ce se petrecuse în ajun între căpitanul Mac Elwin şi mine. Nu l-am văzut pe Fabian toată ziua. . — O boala? i-am zis. Am rămas. marea era calmă. Imediat. Fabian nu făcea parte dintre oamenii care îşi uşurează povara povestind altora suferinţele lor. era de datoria lui să mi se destâinuie. apoi se retrase în cabina sa.. despre cauza suspinelor nu zicea nimic. din timp în timp. iar a mea să-l ascult. îngrijorat de absenţa lui. Priveşte. care ne îndepărtase pe unul de celălalt. Deodată. Fiecare ţinea în mână un sextant cu luneta şi. Fabian îmi zise: — Dâra aceasta este cu adevărat minunată. Damele apărură cu toalete noi. Fabian coborî în salon. mai bine echilibrat. Daca ar fi fost câţiva trupeţi în uniforme. Dar l-am întâlnit pe căpitanul Corsican şi ne-am plimbat preţ de un ceas pe duneta. iar când m-am întors. Timpul era favorabil pentru observaţii. prinzându-l de mâini. vânătorile sale. nu mai oscila deloc. Secundul dădu ordin să se ridice două vele foc goeletâ şi una artimon. şi firavele căruţuri cu bebeluşi zburdau de colo-colo. vremea era frumoasă. Sub frumosul cer UN ORAŞ PLUTITOR 22 însorit. Unele se plimbau. Fugea de tumult şi căuta singurătatea. se afişă următoarea observaţie: Latitudine 51° 10' nord Longitudine 24"13' vest Cursa: 227mile Distanta: 550. altele stăteau pe bănci. Fără îndoială. am o boală care mă va ucide. am zărit cum roţile mari se scufundau pe rând în apă datorită ruliului. ne-am fi putut crede la o plimbare tipic franţuzească. s-ar spune că ondulaţiile se distrează trasând diverse litere. locurile se animară. căpitanul Anderson şi doi ofiţeri urcară pe pasarela. aventurile.. căpitanul. De mai multe ori. Mi-a spus tot ce doream să aflu din viaţa Iui. La douăsprezece fără un sfert.

Soţul îşi luă nevasta chiar din următoarea zi după căsătorie şi plecară împreuna. c la bord. I l-am arătat căpitanului. Ochii lui se animară brusc. timp de doi ani Fabian a avut dreptul să se creadă cel mai fericit dintre oameni şi acum este cel mai nefericit. fu căutată de fiul unui neguţător din Calcutta. înţelegeţi că o înfruntare cu Harry Drake tocmai trecea pe lângă noi.. — Să dea Domnul să nu-l întâlnească Fabián! zise. 23 Jules Verne armele între ei nu poate avea loc nici aici. Un presentiment mă stăpânea. — Harry Drakc! am strigat. nici în altă parte. Ideea îmi trecea pentru prima oară prin cap.— Da. Avu o pornire furioasă. oricât de nedemn ar fi fost acel soţ. nu se cunosc unul pe altul. — Pentru a va spune adevărul. nu era. 23 Jules Verne proastă. Căsătoria ar fi aranjat foarte bine lucrurile. o femeie n-ar putea să se căsătorească cu ucigaşul soţului ei. cu o emoţie pe care nu încerca să şi-o ascundă. nu putea fi. personalitatea deosebită a lui Drake sâ-i scape lui Fabian? Un incident. iar el sacrifică fericirea fetei pentru interesele averii lui. când fata. — Ellen Hodges. — într-adevar. dar am respins-o. grav. Ştiu ce s-ar întâmpla. Copila nu avu cum să se opună. căpitanul. Fabián. în câteva cuvinte. Dar undc-i fata? — O fi părăsit-o? — De ce n-ar fi la bord? îmi zise căpitanul. Fabian nu putea fi propriul său justiţiar. un detaliu. Doar dacă pronunţi acest nume în faţa. dur.. Povestirea se termină astfel. adică ce aflasem de la doctorul Dean Pitfcrgc. gata să moara. în acea îngrămădire zilnică. Fabián nu-l cunoaşte pe Harry Drakc. Să nu-l pierdem niciodată din vedere şi să fim pregătiţi să ne aruncăm între rivalul său şi el. prinzându-mâ dc mână şi privindu-mă în ochi. Harry Drake tocmai trecea pe lângă noi. şi cu am înţeles ca răul de care suferea Fabián era foarte grav. Dar omul acesta sc afla la bord! — El! E aici! repeta Corsican. — Da. Hodges. Acorda mâna fetei unui om pe care aceasta nu-l iubea si de care nu era iubită. nebun de durere. Am înţeles raţionamentul căpitanului Corsican. îmi răspunse Corsican. doar imaginea bietei victime. are o faţă de tâlhar. Archibald Corsican îmi relată. în clipa aceea. om practic. din hotărârea tatălui ei. Nu. pe care i-am oprit-o. — Cum se numea fata? l-am întrebat pe câpilanul Archibald. i-ar da o lovitura groaznică lui. trăind în mizerie. cum Fabian cunoscuse la Bombay o tânără încântătoare. ca şi mine. v-aş cere o dovadă a acestei prietenii. iar Fabián. Nimic nu părea să se opună căsătoriei între miss Hodges şi căpitanul Mac Elwin. Fabián e omul care l-ar ucide pe Drake ca pe un câine. Afacere curată. Nu. Era oare posibil ca în acea existenţă comună de la bordul vasului. lui şi face explozie! l-am povestit apoi căpitanului Corsican lot ce ştiam despre Harry Drake. Cel puţin. domnule. în orice caz. O iubea şi era iubit. era în stare dc orice pentru a face avere. am repetat. mi-a zis căpitanul Corsican. ruinat de joc şi dezmăţat. o afacere pregătită de mult. mi-a zis el. Ellen! Numele ci explica literele pe care Fabián credea că le vede în urma vasului. N-ar fi scăpat de privirea inchizitorială a doctorului Pitferge. Evenimentele care ar fi putut urma trebuiau prevenite din timp. Era o „afacere". I-ani spus ca acel aventurier. nesentimental. — Harry Drakc. deplorabilă. n-a mai văzu t-o niciodată pe cea pe care o iubea atât. fiindcă sunteţi prietenul lui Fabián. se afla într-o situaţie delicata faţă de negustorul din Calcutta. Nu l-ar fi întovărăşit ea pe Drake în această traversare. niiss Hodges. Din fericire. — Iar soţul ci? l-am întrebat. insolent şi scandalagiu. un nume .

şi îmbrăcămintea membrilor era foarte îngrijită. Ofiţerii şi inginerii purtau uniforme minunate. căpitanul nu dădu ordin să se ridice pânzele. şi nu acele zgomote metalice care acompaniau ţiuitul sirenelor de la cazane. Eram acolo. care. numeroase grupuri apărură la uşile de la tambuchiurile din faţa şi din spate. clopotul de la bord bătu rar. Aceste cărţi sfinte fură distribuite pe mesele templului. la intervale regulate. se închid magazinele şi se deschid bisericile. cel al Exodului. pe urmele căruia avea să fie şi el tot timpul.rostit. cuţitul măcelarului nu mai ameninţă gâtul victimei. simpla şi demnă în acelaşi timp. Aplauzele şi uralele nu lipseau. Marea era minunată şi strălucea sub primele raze ale primăverii. Citi în engleză un capitol din Vechiul Testament. privită din exterior. cât şi la americani. Ofiţerii ocupau o masă mai înaltă. era duminică. Se auzeau valurile şi romanţele ce se succedau. pe când aburii. Plimbăreţii se salutau discret. Apoi ne-am strâns mâinile şi ne-am despărţit. Tocmai atunci. se suspendă afacerile. constrastau cu întunericul din jur. La ora zece. femei. Nu se vedea nici o pânză în jur. detaşându-se de glasurile baritonale ale bărbaţilor. lustruiţi şi parfumaţi. obţinea de la clopot un fel de sonoritate religioasa. Saloanele. Fiecare ţinea în mână cartea de rugăciuni. 31 martie. dar ar fi fost improper. vântul dinspre sud-vest condensa ceaţa de pe ocean. Cel care-l făcea să sune. şi toţi aşteptau ultimele ţiuituri ce ar fi anunţat începerea slujbei. UN ORAŞ PLUTITOR 24 Echipajul era în ţinuta de gala. i-am promis sâ-l supraveghez pe prietenul nostru şi sâ-l pândesc pe Drake. totuşi. Ochii săi mici se plimbau peste întreaga adunare. Era o construcţie în zona din spate a navei. cu nasturi auriţi. S-ar fi câştigat câteva noduri. Bărbaţi. în acea zi. In mijlocul lor. In clipa aceea am văzut că erau aduse o mulţime de Biblii pe un platou care servea de obicei pentru sandvişuri. gătiţi proaspăt. se sting furnicarul uzinelor şi fumul fabricilor. Bulevardele se umplură în curând. barurile sunt închise. foarte mulţumitor că li se permitea măcar marilor roţi şi elicei sâ-şi respecte turaţiile. căpitanul Anderson părea un păstor. Prietenul meu Dean Pitferge se aşeză lângă mine. La zece şi jumătate. Ca a primă observaţie. Era. militâroşi. Se auzeau distinct vocile subţiri ale copiilor şi de mezzo-soprane ale femeilor. Căpitanul şi secundul său serveau de model. Am intrat. Pantofii sclipeau şi rivalizau. Acel dialog biblic dură cam o jumătate de oră. trebuie respectat tot ceea ce vine direct de la Dumnezeu. din acest punct de vedere. copii. deşi timpul era foarte bun şi vântul favorabil. luminate orbitor. îndrăznesc s-o spun. căpitanul se ridică şi începu slujba. CAPITOLUL XIII A doua zi. mi-a răspuns cu gravitate. Cei aşezaţi la mese erau deja foarte numeroşi. Vântul este în mâna Lui. în ţinută de gală. Obscuritatea era accentuată. Doar Great-Eastem ocupa întregul centru matematic al imensului orizont. mai mult din curiozitate. un nimic nu i-ar fi pus în mod fatal pe unul în faţa celuilalt? Aş fi vrut să grăbesc vaporul care-i ducea pe cei doi! înainte de a mă despărţi de căpitanul Corsican. amintea prin lungime şi regularitate de Ministerul de Finanţe de pe strada Rivoli. Nu m-ar fi mirat să mi se spună că toţi cazangii munceau în costume negre. un timonier. cu toţii erau îmbrăcaţi cu grijă pentru respectiva împrejurare. Cum se petrecea o asemenea zi la bord? Duminica. Spre seară. era completată . L-am întrebat pe un puritan de la bord care poate fi cauza acestor toleranţe. plimbându-se pe pasarele. Ceremonia. Prin templu înţelegeam sala cea mare unde se servea masa. când steam-ship-ul naviga prin ceaţă. cu caschetele lustruite. lopata brutarului nu trece de gura cuptorului. în mâinile oamenilor! M-am mulţumit cu această explicaţie şi am început să observ ce se petrecea mai departe la bord. Domnea cea mai profundă linişte. — Domnule. atât la englezi. al zecelea.

mateloţi. în restul zilei. am ieşit imediat. Nici un pian nu răsuna în saloanele tăcute. — înţeleg.de gravitate puritană. Dumnezeu a creat America în şase zile şi într-a şaptea s-a odihnit. Nu făcusem decât o mie o sută dc mile. vorbea acelei mulţimi suspendate pe o coajă de nucă în mijlocul oceanului imens. Nu clipea deloc şi părea dispus să suporte focul predicatorului. acel om mic de stat. Am aliat de la ofiţerii de cart şi de la câţiva mateloţi că. cu cele trei sute zece mile care despart Fastenet de Liverpool. torpilele submarine. o navă condamnată. se plimba pe punte. o umbră. povestindu-i cronica secreta a lui Great-Eastern. Cum apare'? Nu se ştie. întrebă doctorul. răspunse Pitferge. pe un ton mai serios. în nopţile adânci. gusta asemenea minunăţii. să-i fac cunoştinţa doctorului Dean Pitferge cu căpitanul Corsican. grav. Ar fi făcut la fel şi abilul Yorick? L-am privit pe doctorul Pitferge. care. Cam o treime din drum. îşi scoase batista şi îşi şterse uşor buzele. n-aveam nimic împotrivă. replică Archibald Corsican. cred în ceea ce povestesc persoane ce nu pot fi contestate. Tipul. îl amuză mult pe căpitan. unul dintre cei a căror influenţă era enormă în ţinuturile din Noua Anglie. Dean Pitferge îmi povesti că reverendul îşi dezvoltase admirabil textul. domnule. După căpitan. nici cărţile de joc. vrăjită. Revenind în salonul cel marc. oceanul avea un aspect primăvâratic. zise doctorul. — Exageraţi. totul ar fi fost bine. fiind scoţian. îşi puse pălăria pe masă. Auzind aşa ceva. CAPITOLUL XIV In timpul mesei. Venirea lunii aprilie deasupra Atlanticului a fost superbă. ne veţi ţine companie? . şi căpitanul Anderson. Era vorba despre reverendul pe care l-am prezentat anterior. îi demonstra că era UN ORAŞ PLUTITOR 25 CAPITOLUL XV în ziua următoare.. după ce îşi potrivi redingota neagra. „stăpân după Dumnezeu". Daca Amcricii îi plăcea să fie proslăvită aşa. nu o lasă să-i scape. dacă o să vă spun că nava e bântuită de fantome în timpul nopţii? — Fantome? Cum? Credeţi şi în astfel de lucruri? — Da.. original. — Mă veţi crede. O vom pândi împreună. Acelaşi rezultat. Valurile se rostogoleau cu voluptate. dar nu-şi putu reţine totuşi un zâmbet de neîncredere. 25 Jules Verne Dacă slujba s-ar fi limitat doar la acea lectura. Unde dispare'? Nimeni nu poate spune. adăugă căpitanul. — în noaptea asta? — Şi-n noaptea asta. zise el. Dumneavoastră. foarte schimbător. prima din aprilie. — La început. Era verde ca preria sub razele soarelui ce răsare. ofiţeri. Piesele de şah nu ieşiră din cutii. întorcându-se către mine. şi fiindcă avea ocazia sa se remarce. Acesta. forturile întărite. după ce „construise America". căreia în mod fatal urma să i se întâmple o nenorocire. pasageri şi pasagere continuau sa se odihnească asemenea Creatorului. chiar şi de al celor mai indiferenţi. Discursul său fusese pregătit dinainte. am citit următoarea notă: Latitudine 5<J'8' nord Longitudine 3(f 44 r vest Cursă: 255 mile. El însuşi crescuse cât toata America. dacă vreţi. bucurându-se de respectul tuturor. — Pe Sfântul Dustan! strigă căpitanul Corsican. intrigantul yankeu. Salonul rămase pustiu. de o formă vagă. toate acele maşinării fuseseră prezente în discursul său. apoi îşi roti privirea peste întreaga adunare. urmă un orator care aduse pasiune şi violenţă acolo unde trebuiau să domine toleranţa şi reculegerea. căpitane. Monitoarele. că domnul căpitan nu crede prea mult legendele mele. Legenda mecanicului sudat îi plăcu căpitanului Corsican. berbecii dc asediu. Am avut ocazia. în ziua aceea.

Dean Pitferge apăru lângă mine. sc produse o îmbunătăţire în ceea ce privea viteza steam-ship-\ilu\. acest obicei este păstrat cu grijă. duelurile dispăruseră dintre îndeletnicirile britanicilor. fiindcă sunt medic. alţii se supară. i-am zis. datorită acelei legi deosebit de excesive. Aplecaţi pc balustradele de la tribord. Inginerul atribuia lipsa de presiune ventilării insuficiente a noilor cuptoare. chiar credeţi serios în morţii care se întorc la bordul navei? — Ştiu că morţii învie. Mincinoşii. deşi întâlnirea fusese foarte cinstita. către ora doua.— Nu. sub nici un pretext. surâzând amabil. în acea zi. Urmărirăm cuplul îndrăgostit printre cabine.. căci în America şi în Anglia.. căpitane. Totuşi. Sc mai schimbă şi câţiva pumni. — Deloc. deşi poate că acest lucru vi se pare ciudat. Am aflat şi latitudinea de 48"47'. că în Anglia duelul atrage pedepse foarte severe. încăpăţânat. Priveau surâzători conductele de eşapament care se ridicau în jurul coşurilor lui Great-Eastern. longitudinea de 36°48' şi ca parcursesem numai două sute cincizeci de mile. dar tinerii o sorbeau din priviri. — Ce frumoasa e lumea la vârsta lor! îmi zise el. ca şi cum acel cuvânt l-ar fi îngrijorat. observarea exacta a orei douăsprezece se făcu foarte precis. îşi murmurau cuvinte frumoase şi băteau din palme. dându-se înapoi. Curând stâteam aplecaţi asupra tambuchiului maşinii cu elice. Acolo. ca şi cei minţiţi nu lipsesc niciodată. — Medic! exclamă căpitanul Corsican. N-o fi fost destul de întuneric pentru el. strângându-şi în braţe logodnica. îmi trecu prin cap că totul fusese o minciuna de-a lui Pilfcrgc cu ocazia zilei de 1 aprilie. Puternicul agent termic forţa supapele cu mai mult dc douăzeci şi una de livre pe un deget pătrat. săreau ca nişte clovni în urma vasului. ale căror diametre fuseseră diminuate imprudent. Ofiţerii şi soldaţii nu au voie sa sc bata. De cum l-am întâlnit pe căpitanul Corsican. rude apropiate ale delfinului. Unii râd. — Atunci. iar cu îmi amintesc faptul că doctorul îmi citase numele unui ofiţer care sc afla la ocna de peste zece ani pentru că rănise mortal un adversar.. UN ORAŞ PLUTITOR 26 — Să mergem să vedem maşina. în vacanţa nu exagerez! 26 Jules Verne şi câţiva marsuini. — Da. Nu! Nici Denis Papin nu fusese mai fericit când văzuse că aburii ridicau capacul celebrei sale marmite! — Iese fum! Iese fum! strigă tânăra. m-a şi înştiinţat că spectrul despre care vorbise doctorul n-a avut de gând să apară în cursul nopţii. Presiunea urcase în cazanele elicei. Totuşi. la şaizeci de picioare sub ochii noştri. le-am zis. — Staţi liniştit. îmi place să cred că doctorul nostru glumeşte. Pitferge. replică doctorul. Se înţelegea deci că. răspunse. Eu mă gândeam că defectul provenea mai ales de la roţi. Datorită unui soare frumos. ca de altfel şi în Franţa.. Se ştie.. prin deschiderea cărora ieşeau vaporii albi. dar. răspunse Dean Pitferge.. nu vreau să tulbur misterul acestei fantome. de îndată ce câţiva aburi scăpară din conducte. Cel care ucide este condamnat la cele mai grele pedepse. aceşti pumni nu se transforma niciodată în lovituri de sabie. am zărit cele . propuse tânărul. De altfel. doctore. de altfel. Atitudinea celor doi tineri logodnici îmi relevă acest lucru. Cel mai lent transatlantic ar fi avut dreptul să nc remorcheze. vagă răsuflare. mai ales în doi. Acest fapt îl supăra pe căpitanul Anderson. nu era decât o expiraţie slaba. în adâncul puţului întunecat. între saxoni.

.. Cât ea socotea secundele scurse. Am urcat iar pe punte şi am pornit sâ-l caut pe Mac Elwin. în două acte.......Mrs. sâ-l scot totuşi din izolarea în care se găsea. atunci. adăugă ea. Lady of Lyons. fără vânt. în cursul fiecărei mişcări.. urmărea tic-tacul care marca secundele.. îi lipsea ceva.. închis în sine........Doctor Trent Sir James Anderson Jules Verne Song: Happy moment.. era un concert întreg.Mr. CAPITOLUL XVI Revenind în salonul cel mare. cu puţin ulei lubrifiant. E fatal...... adresându-i lui Pitferge cel mai amabil surâs. tânărul îşi scosese ceasul. Mr. fără sâ-l încurc....patru pistoane orizontale care se grăbeau unul spre altul. fiindcă am auzit în spatele meu : — Păcat! N-au nimic de Mendelssohn! M-am întors. Norvjlle . — Treizeci şi şapte de rotaţii! — Trezeci şi şapte şi jumătate. el număra rotaţiile elicei. şi fata.... Alloway . Dacă s-ar afla în spaţiu două planete imobile.. Mac Alpine ... şi voiam. fiindcă îmi zise: — Cine e omul acesta? — Nu ştiu. Mr.. în timp ce ne plimbam împreuna. Mr....... totuşi.. Scotch song. inevitabil. Ai auzit.. E doar o problemă de timp.. Entertainement. Song: Beautiful isle of the sea.... se vor aborda.. Puneţi doi duşmani în mijlocul unei mulţimi şi se vor întâlni.. Edward? Mulţumesc...... Harry Drake ne-a ieşit în cale de mai multe ori.. — Un minut! zise ea.. în acest timp..... Mă înşelam oare? Mi se părea că Harry Drake îl privea pe Fabian cu o anumită insistenţă..... care urmărise operaţiunea. Piano solo: Chant du berger. Burlesque.. Mr.. Am discutat un timp. încât părea o moară de vânt.... — Şi jumătate ! strigă domnişoara.. Corsican tocmai îmi spusese că Fabian ieşise din cabina sa... Era un simplu steward care protesta astfel pentru ca muzica lui preferata fusese omisă. Ewing Finale God save the Queen! După cum se vede.. atunci vor câdea una peste alta.. — Nu-mi place deloc! adăugă el... Cred că Fabian a remarcat şi el acelaşi lucru. Dacă două nave se află în mijlocul mării. N-a făcut nici o aluzie la trecutul său.. i-am răspuns. L-am întâlnit pe puntea din faţă a steam-ship'ulm... Se părea că... Paul Vert ...... umezindu-se... După câteva momente... a tâcut şi a devenit gânditor.. în cele din urmă... nu mă mai auzea şi îşi apăsa pieptul ca pentru a comprima ceva dureros.. Ewing .. fără curenţi care să le poarte. am citit pe uşă: This Night First Part Ocean Time... Gesticula aprins de fiecare dată...Doctor Trent Intermission of t en minutes Piano solo... completă doctorul. domnule. aplecată pe umărul său. Song: You remember.. ...

îşi sufleca mânecile albe şi făcu fel de fel de scamatorii. bineînţeles că în glumă. politic. CAPITOLUL XVII în cursul nopţii dinspre luni spre marţi. Ferdinand l-a atacat pe împăratul Napoleon III ca răspuns la cucerirea franceza din Mexic. şi o farsa scoţiană a doctorului Trent încheiară primul act al programului. inedite. Spre ora zece. şi steamerul se deplasa după voia lui! Cerul şi oceanul se confundau prin ceaţă. telegrame foarte naive. comercial. literar. câci mesele fugeau de sub mâinile jucătorilor. Pasagerii se refugiaserâ în cabine. Câteva păsări se auzeau zburând pe deasupra noastră. Printre tambuchiurile întredeschise se vedeau feţele oacheşe şi mâinile groase ale marinarilor.. Americanii şi englezii apreciau mult aşa ceva. Atmosfera era apăsătoare. era luminat intens. pe care îl făceau câţiva pasageri pentru nevoile de la bord. „Cântecul pastorului" pentru pian solo. Acolo.. S-a început cu Ocean-Time. ochii lui scânteiau de plăcere. Norville şi „You remember" al lui Mr. care fură îndelung aplaudate. cursul bursei. Ewing a început să cânte „Frumoasa insulă de pe mare 28 Jules Verne Numărul de 1 aprilie conţinea politică generală. începu concertul. După ce Ocean-Timc a fost aplaudat suficient. Când am urcat pe punte. iar pachetele îşi reluarâ cursele prin saloane. susţinut de Mrs. două treimi din comeseni nu veniseră nici la prânz. Francezul Paul Vert interpretă două valsuri încântătoare. Dăm ca sigură alegerea Alteţei Sale Imperiale ca succesor al Papei Pius IX. Cea mai mare parte a celor prezenţi. începu a doua parte. Ewing. După „Happy moment" al lui Mr. Chiar şi saloanele erau goale. Secundul. onorabilul Mr. un american dogmatic. Nu se putu stabili sub ce pavilion era. Onorabilul Mac Alpine. protejat de o manta din cauciuc. faptul divers. în caic nici un spectator nu se ridică de la locul sau. fiind aplaudat furtunos de spectatori. urmară imnurile naţionale ale Franţei şi Angliei. nici UN ORAŞ PLUTITOR 28 la cinâ. Pe uşile care se închideau şi se deschideau se înghesuiau stewarzii. bărbaţi şi femei. îmbrăcaţi în pelerine şi purtând căşti. scoase un joc de cărţi din buzunar. Soarele apăru pentru câteva clipe. urcat pe pasarelă. Azurul cerului se arătă prin găurile dintre nori. Ofiţerul de cart dăduse ordin să se strângă velatura. oceanul a fost foarte zbuciumat. După o pauza de zece minute. Salonul. în concluzie. Sir Anderson se ridică. citi cu convingere divagaţiile sale prea puţin plăcute. în cursul spectacolului s-au produs feluriţi amatori. surâzător. Vremea îi convenea. Trebuie recunoscut însă că distracţiile acelea nu-i amuzau decât pe cei care le redactaseră. o englezoaica. şi se făcură observaţiile zilnice. Fabian nu s-a arătat deloc. stăteau aşezaţi pe divanele laterale şi pe fotolii sau pe scaune. După „burlescâ". Onorabilul Mr. şi îşi termină lectura cu următoarele noutăţi: — Anunţăm că preşedintele Johnson a abdicat în favoarea generalului Grant. vântul se înmuic şi îşi schimba direcţia. un tenor care arăta foarte bine. AIloway. am constatat că ploua. pe la ora şapte. mateloţii. Sub rafalele de ploaie. Către unsprezece. Acesta era jurnalul zilnic. urma distracţia. iar reuşita a fost pentru autori şi prietenii lor. puntea rămase pustie. se plimbau filozofând. se anunţă că la tribord se zărise o corabie cu trei catarge care naviga în sens opus. Pereţii despărţitori începură iar să scârţâie. în cursul acelei zile de 2 aprilie. plin de spectatori. Se întocmi următoarea notă: .Cum veni seara. Ewing. Nu se putu juca whist. mai mult sau mai puţin exacte. a început sa cânte „Frumoasa insula de pe mare". Pe punte înfruntai ploia şi vântul. făcea de cart. Şahul era impracticabil.

se făceau cu ajutorul unui clopot aflat pe duneta din faţă. iar ofiţerii aflaţi pe pasarele nu mai zăreau oamenii din partea din faţă a vasului. unde pereţii alcătuiau un fel de adăpost în care un pustnic se putea retrage din lume. M-am dus în partea din faţă a navei. Numai două sute douăzeci şi şapte de mile parcurse în douăzeci şi patru de ore! Tinerii logodiţi trebuiau să blesteme roţile acelea care nu se prea învârteau. Privirile cuprindeau întreaga imensitate a vasului. Vântul. M-am refugiat acolo. Locul era foarte bun pentru a visa. A prezentat chiar câteva fotografii cu maşinile folosite atunci. în primele ore ale zilei. . dar steamerul reuşi la timp să se îndepărteze. o corabie cu trei catarge fu semnalată la babord. Marinarii furnicau pe catarge şi în jurul maşinilor. presiunea crescuse în cazane. De pe ocean nu distingeam nimic în afară de linia albăstruie a orizontului. Vântul deveni foarte rece. Ilinois. Astfel. Dintr-o dată. Ruliul scăzu treptat pentru că oceanul se mai liniştise. Valurile erau încă foarte mari. Aburii scoşi de valuri erau un pericol major pentru navigaţie. care străbătea ruta spre Anglia. prezent acolo în seara aceea. Norii. Se organiză o pază specială pentru a se evita lovirea vasului de blocurile uriaşe. Se anunţă o nouă distracţie cu Sir James Anderson. Imediat omul de la cârmă manevra astfel încât să evite accidentul. CAPITOLUL XVIII Pe 3 aprilie. Dinspre vest. Liniile orizontului deveniseră clare şi păreau că se îndepărtează de acel punct central în care se găsea Great-Eastem. Great-Eastcm începu sa navigheze printr-o zonă unde pluteau primele iceberguri. Salonul se 56 Jules Verne umplu iar. lipsa de aburi care se împotrivea dorinţei lor.. ofiţerii şi mateloţii vegheau cu cea mai mare atenţie. Pe la douăsprezece şi jumătate. în mijlocul cetii. detaşate din banchiză şi provenite din Strâmtoarea Davis. spârgându-se de etravâ. prin urmare. Abordajele nu se mai puteau evita. dar viteza. adevărate batalioane de vapori. lovind steatnship-ul din faţă şi întârziindu-l. Un dângânit însemna: o navă în faţă. care lovea nava din faţă. vântul bătea destul de taie. Vizibilitatea era redusă. curăţat de vânt.Latitudine 45°29' nord Longitudine 4?25' vest Distanţă: 256 mile. James Anderson povesti cum a pus cablul telegrafic pe fundul marii. îmi trecea pe deasupra capului fără să mă atingă. Trebuia însă recunoscut că totul era din cauza vântului ce halca dinspre vest. Aşadar. Datorită vântului. A fost aplaudat şi felicitat chiar de către iniţiatorul acestei expediţii. ceaţa se intensifica iar. elicea care abia se mişca. Atlanticul mai fierbea încă. marcată dincolo de tambure. bine reglate. ceea ce anunţa că gheţurile nu erau departe. orizontul oferea o culoare albicioasă. Cyrus Field. datorita promptitudinii cu care oamenii de cart îl anunţară pe timonier. Pe la două.. apăru o corabie cu trei catarge. Trei: nava la babord. şi aceste lucruri erau mai grave chiar decât incendiile. Era un vas american. Două dăngânituri: navă la tribord. nu avea cum să evite ciocnirea. atingeau suprafaţa oceanului. cerul. Un clipocit surd ieşea din valurile împinse de vânt. Către ora trei. nu. nici Fabian sau doctorul Pitferge. UN ORAŞ PLUTITOR 29 Pe la trei şi treizeci şi cinci de minute. Semnalele. Dar de data aceasta nu mai fu vorba despre scamatorii cu cărţi. şi stropi de apă erau împrăştiaţi în jur de spuma talazurilor. Curând. notiţa afişată indica latitudinea de 44°53' nord şi longitudinea de 47°6' vest. la mai puţin de două sute de metri de Great-Eastern. Prin găurile dintre ei se zărea albastrul cerului. Pe punte nu se urcaseră încă nici căpitanul Corsican. aşezându-mâ pe un spirai. strălucea iar. Vântul bătu până spre seară.

elicei. Numeroşi ofiţeri se ocupau de buna funcţionare a maşinilor. abia desprinsă din întuneric. Ştia că vasele se puteau bloca uşor în gheţurile de la acea latitudine. Nu-l auzise. Am putut să disting atunci silueta unei femei a cărei faţa era acoperită cu un voal gros. am urcat pe punte cu căpitanul Corsican.. Mac Elwin recăzusc în contemplarea sa visătoare. Acelaşi gând ne fulgerase minţile. pe care atât eu. Eu. Până atunci. .în acea clipă. — Mă sufocam în salon. ci pe el însuşi. Noaptea era adâncă. Abia se mai vedeau oamenii de cart de pe dunetă. Discutând astfel. surâzând: — Doamna în negru! Am tresărit. Căpitanul Corsican mă luă de braţ. îi arătă o umbra care se mişca încet. Am ajuns într-un loc ce ni se părea pustiu. şi am simţit că şi el era agitat. Sunt zone bogate în peşte. ma uitam la forma aceea umana. — Da. Eu detest aşa ceva. dar Fabian nu ne întreba pe noi. întoarse capul spre el şi îi l'acu semn să tacă. — O nebuna! Nu-i aşa ca e o nebună? murmura Fabian. Se măsura mereu temperatura apei de mare şi. roţilor. Aerul era proaspăt. ezita. dar ce putea zări în noaptea adânca? Corsican se apropie de el: — Fabian? Fabian nu-i răspunse. chiar în paharul cu vin de Champagne. replică el. datorită pereţilor de la cabine. am zărit totuşi un om aplecat peste o balustradă. sc oprea. — Respiraţi. un locotenent mă făcu atent că treceam pe la coada bacului de la New-Found-Land. i-am răspuns. ajunse la zece paşi dc noi şi ramase pe loc. ceva mai departe. Am observat că se luaseră numeroase măsuri de prevedere împotriva blocurilor de gheaţă. fu întreruptă de sosirea unei depeşe imaginare adresata lui Ocean-Time şi concepută astfel: „Căpitanul Semmes. Aici e mult mai bine. ministrul de război. Corsican îl strigă din nou. ar trebui să spunem asta şi londonezilor sau parizienilor care nu-l cunosc decât din auzite. Seara ne-am strâns în salon. CAPITOLUL XIX Ieşind din salonul atât de puternic luminat. întunericul era de nepătruns în jurul navei. îmi mărturisi el. îşi relua drumul. cu mâna. Unul dintre ei cerea un împărat pentru Statele din Sud. se ducea. Aşa era. Ferestrele construcţiilor păreau adevărate guri de foc. Dupâ ce am observat toate aceste lucruri. cu privirea tulburata. respiraţi în voie. Mai ales morun. iar căpitanul îşi umplea plămânii. căpitanul Corsican şi cu mine am revenit în partea din spate a navei. Fabian zise. cât şi căpitanul Corsican îi supravegheam neîntrerupt. Deşi se vedea foarte greu. ce ameninţa să se transforme în confruntare. Apoi.. Atmosfera e aşa de curată! îmi trebuie cam două sute de metri cubi de aer proaspăt în douăzeci şi patru de ore. de aceea voia să evite un asemenea pericol. Nu se zărea nici o constelaţie pe boltă. Pasagerii puteau sta liniştiţi. Izbucni o discuţie destul de aprinsă între un nordist şi un texan. nici o întâmplare nu-i adusese faţă în faţă pe Fabián şi pe Harry Drake. sau sunt pe jumătate asfixiat. Ordinele sale pentru desfăşurarea activităţii în timpul nopţii erau îndeplinite întocmai. acea discuţie politica. Oxigenul e un lucru minunat. Era o forma abia vizibila. căpitane. lor nu le place decât acidul carbonic. Deodată. Fabian tresări. cu respiraţia tăiată. nume dat de englezi pentru Terra Nova. de îndată ce se observa un grad mai puţin. Ziua s-a scurs fără nici un incident. Fiecare cu gustul lui. căpitanul 30 Jules Verne schimba cursul. la marginea vasului. Din fericire. ne plimbam pe bulevardul de la tribord. părea mai curând să alunece deasupra punţii decât să păşească. Puntea a fost frecventata de plimbăreţii obişnuiţi. Privea oceanul. a pus Sudul să plătească pentru pierderile de la Alabama". adăpostiţi de vânt. Umbra era fantoma despre care ne vorbise doctorul Pitfcrge. Aceasta avansa. Căpitanul însuşi nu dormea în acea perioada.

mulţi începură să parieze pe pilotul ce avea sa ducă nava în rada portului New-York. Concurenţii trebuiau să facă de trei ori turul navei. Timpul trecu şi. Onorabilul Mac Alpine luă conducerea afacerii. Era . Despre asta vorbeam a doua zi cu căpitanul Corsican. adăugând: — Ce halucinaţie! 6o Jules Verne Căpitanul Corsican îl luâ de mânâ. durerii. şi jucătorii îşi riscau banii într-un asemenea mod. prezidata de misionarul din Utah. jumătate cal. Femeia îi puse mâna pe inima ca pentru a-i număra bătăile. soţia Iui Harry Drake. Nava aceea îşi modifica puţin cursul. unul dintre transatlanticele ce făceau legătura între New-York şi Londră. trăind ca un om nedemn. cerul se degaja de nori şi deveni senin. pentru a se apropia de Great-Eastern. Acesta se ridică. iar spectatorii ieşiră din saloane şi din cabine. Erau vreo jumătate de duzină de maieloţi ce arătau precum centaurii. Ne salută şi îi râspunserâm la rândul nostru. Un englez. cu patru catarge. dispăru pe întinsul oceanului. Ştiam însă că peste patru zile urma să ajungem la New-York şi speram sa împiedicăm un eveniment fatal în acea perioadă. Puţin mai târziu. Privirea căpitanului se aprinse de un foc interior care nu prevestea nimic bun. Imediat se strânseră sportivii. printre care şi câteva femei. CAPITOLUL XX Corsican şi cu mine nu puteam să ne înşelăm.Biata creatura sc apropie mai mult de noi. Nava părea că stă pe loc. Fabian n-o recunoscuse. Oceanul era foarte liniştit. — Vino Fabian. Locul cursei îl formau cele două bulevarde. — Ea! murmura Fabian. Am coborât în salon şi am citit că seara urma să aibă loc o adunare. ruşine şi ruină. cum mergea în sens opus. nici pe punte. Am avut impresia că ochii ei. Către ora trei dupâ-amiaza. gata sâ-şi dispute marele premiu al vasului. că întrunirea condusă de domnul Hatch nu putea fi audiată şi de noi. Devenise astfel datorita disperării. deşi strigase: „Ea! Ea!" Nu se înşelase considerând-o nebună. timonierii semnalară apropierea unui steamer mare. Apoi o lua la fuga spre nişte construcţii apropiate. să parcurgă un traseu de o mie şi trei sute de metri. Ni se năzărea că ne găseam pe pământ. Nu se ştia cine avea să fie de cart atunci. Fatalitatea îi adusese pe toţi trei la bordul aceleiaşi nave. Cel mai important lucru era să împiedicăm o nouă întâlnire între Fabian şi Ellen. în mizerie. fu numit comisar. cu intenţia de a-l saluta. şi concurenţi se prezentară de îndată. Apoi îşi scutura capul. Reuşi uşor să adune optzeci şi şase de pariori. domnul Hatch. fără plăcere. logodnica lui Fabian. Era Atlanta. Nu ne îndoiam deloc de identitatea acelei femei. smulsă de lângă Fabian. sc fixeazâ asupra căpitanului Mac Elwin. Pasagerii primiră foarte favorabil anunţul. Dean Pitferge mă înştiinţa. îi zise. ducându-l de acolo. Era Ellen. onorabilul Mac Karthy. trecând pe la UN ORAŞ PLUTITOR 6l Brest. Pe notiţă se mai putea citi: Latitudine 42°32' nord Longitudine 51°59' vest Cursă: 245 mile. cu dragostea din inimă ucisă. jumătate om. Eu însa înţelegeam ca nu puteam face nimic împotriva soţului şi stăpânului ei. în spatele voalului. Nemişcarea lui Grcat-Eastem dădu pasagerilor ideea de a organiza curse. Harry Dnţke o ducea pe continentul american şi o silea sâ-i suporte viaţa lui aventuroasă. Nefericita fată nu ieşea niciodată ziua. După aceasta. Era o conferinţă a mormonilor. Doar noaptea reuşea sâ-şi înşele temnicerul. caci până la urmă ar fi recunoscut-o. electrizat. Puritanii de la bord interziseseră tuturor să se iniţieze în secretele mormonismului! CAPITOLUL XXI Pe la ora patru. după prânz. Noutatea se răspândi repede. nici în saloane.

antebraţul lipit de stern. osos. abia dacă respiră. în faţa noastră se găseau locul de plecare şi linia de sosire. dar abia dacâ-şi depăşise adversarul cu o jumătate de cap. ca un cal de curse. cu pieptul lat. pieptul e bine dezvoltat. Primul. Wilmore avea o faţă palidă şi calmă. toate mişcările lor se completau reciproc. cu atenţia în altă parte. — Ăla mic o să câştige. încurajările. ţipetele izbucniră de peste tot. Fură riscate sume considerabile. slab. Cred că tipul e antrenat în treburi de astea. ei fugeau. certându-se. dar se va pierde pe parcurs. lâsându-le elasticitatea necesară pentru a-şi conserva forţa. Acolo se afla lumea bună. învingătorul este matelotul scoţian. domnule. pe un Ion ameninţător. doctorul Pitferge şi cu mine ne-am aşezat pe duneta din faţă. căpitanul Corsican. Celălalt. Fabian. Demonstrau pe viu axioma pe care mi-o repetase doctorul: — Nu picioarele aleargă. Apoi se dădu semnalul de plecare. dimpotrivă. în cel de-al doilea tur. UN ORAŞ PLUTITOR 32 Drake se îndreptă spre el: — Ce spuneţi'? îl întrebă. . au ajuns amândoi în acelaşi timp.suficient. — Că greşiţi. Călcâiul nu atingea deloc solul. care avea cea mai avansata poziţie. adică dunetele. 32 Jules Verne — Ce vreţi sa spuneţi? — Nu e un pur-sânge. în vacarmul general. uralele. Aşa decise onorabilul Mac Karthy. înarmaţi cu ocheane. Fabian. deşi angajase ceva bani în cursă. Cunoscătorii îşi dădură imediat seama că Wilmore şi O'Kelly erau alergători de profesie. susţineau că era vorba de o „cursa moartă". cu capul drept. când doctorul m-a prins de mână: — Jucaţi pe cel mic. Trupul i se ţine bine pe picioare. Adevârat. tribunele. un irlandez înalt pe nume O'Kelly. în curând. cu trupul uşor aplecat înainte. O'Kelly şi Wilmore se distanţaseră deja de adversarii lor epuizaţi. Partizanii irlandezului. răspunse. în special Harry Drake. fără câştigător. ci pieptul. Iniţial va avea o viteza bună. liniştit. Wimore câştigase. Ceilalţi patru concurenţi nici nu intrau în discuţie. apropiindu-se de linia de sosire. un scoţian din Dundee. Din fericire. şi că trebuia reluată de la început. în timp ce adversarul sau gâfâie. doi atrăseserâ într-un mod cu totul deosebit privirile publicului. Am urmat sfatul dat de doctor şi am jucat pe Wilmore. vorbind pe un ton ce nu admitea replică. Izbucniră discuţiile şi cuvintele tăioase. fură invadate de mulţimea curioşilor. îmi zise Pitferge. Vedeţi. Fabian se apropie de Harry Drake şi îi zise: — Greşiţi. Cel mic. Dintre concurenţii care se prezentaseră. e un scoţian de rasă. Cel înalt nu merită. — Wilmore a câştigat! — Nu. credeţi-mă. nu veţi regreta. L-am văzut pe Harry Drake amestecându-se printre ceilalţi cu aplombul său obişnuit. pe nume Wilmore. mi se păru destul de indiferent la zarva din jur. în penultima turnantă. Pariurile se făcură imediat. pe aceeaşi linie. Cei doi se ţineau însă la acelaşi nivel. Erau cu picioarele goale. gânditor. Se ţinea deoparte. Norocul îl favoriza pe irlandez. Fabian. discutând. ochii sclipitori şi părea principalul favorit. Pariaţi pe el. dar mai ales plămâni buni. S-au tras apoi la sorţi locurile. cântărea din priviri şansele pe care le aveau cei din jurul său. Fără a se preocupa de rivalii lor. strigatele spectatorilor salutară favoriţii. care se aflau unul lângă altul. era scund. — Ura! Ura pentru Wilmore! strigară unii. în concluzie. Trebuie să ai genunchi buni. Tocmai voiam să risc pe el câţiva dolari. Antrenat de o mişcare involuntară.

E un adevărat fluviu care curge printre două maluri lichide. Aceasta nu ducea către saloane vaste. Suprafaţa curentului. cu o voce liniştita: — Cu prima ocazie o sâ-l pălmuicsc pe acest personaj! CAFITOLUL XXII In timpul nopţii dc vineri spre sâmbătă. îndepărtându-l de noi. am ajuns la uşa dincolo de care începea scara respectivă. Ziua de 5 aprilie începu cu un minunat răsărit de soare. căci Societatea Celor Speriaţi nu admisese decât o singura clasa pentru pasageri. Atunci am deschis uşa. dar nu mi-a răspuns nimeni. N-am găsit nicăieri numele lui Harry Drake. Nu era. — Cum cobor acolo'? — Pe o scară ce porneşte dc pe punte. După ce Corsican termina. prietenii lui Drake îl duceau pe acesta din locul cu pricina. lângă marele 33 Jules Verne salon. Dar. cercetând cu atenţie locurile. şi chiar unul dintre cele mai mari. . Grcat-Eastern traversă curentul Gulfstream. Soarele. este uşor convexa. care se mulţumi să ne spună. prin urmare. Am bătut. ca şi dumneavoastră. Inspecţia se dovedi uşoară. înţelegând că omul preferase cabinele din spate ale lui Grcnt-Eastern. Bătea un vânt călduţ dinspre sud-vest. în ce cabină se alia? Unde o legase iar Harry Drake? Pe ce mâini era nefericita pe care soţul o abandona zile în şir? Dacă voiam sa aflu toate acele lucruri. Apoi se aruncă asupra lui Harry Drake. Căpitanul Corsican şi cu mine coborârăm cu prietenul nostru. Mai apuca însă să-i arunce o privire plină de ură lui Fabian. Din punct dc vedere al confortului nu existau diferenţe între cabine. ceea ce m-a surprins puţin. drept cine mă luaţi? Nu rosti nimic în plus. Am urcat pe punte şi. care înverzise câmpiile de pe continent. în cursul dimineţii. căci credeam ca am vizitat întregul oraş plutitor şi nu cunoşteam alt cartier mai retras decât acela. Toate camerele erau ocupate. către sălile pentru servirea mesei şi am străbătut cu atenţie culoarele laterale care se întindeau între cele două rânduri de cabine. Curând. — Domnule. Drake îşi încrucişa braţele şi i se adresă lui Fabian: — Domnule. Printre plimbăreţi nu era nici un prieten de-al meu. bulevardele se umplură de numeroase grupuri de plimbăreţi. numai cel al lui Harry Drake era de negăsit. m-am dus la cabina pe care o ocupa. L-am întrebat însă pe un steward şi am aflat ca mai existau o suta de cabine sub sălile dc mese. Am început să caut prin salonul cel marc al doamnelor şi am străbătut culoarele celor două etaje care deserveau acea porţiune a navei. evident. de nivelul Amazonului sau al lui Mississippi. — Am pariat tot pe O' Kelly. M-am îndreptat. Dc data asta. usca pânzele umede. Am pierdut şi plătesc. ripostă Drake. izbucni Drake. aflat între valurile Atlanticului.— Asta. în jurul căruia se găseau numeroase cabine. fiindcă imediat căpitanul Corsican se interpuse între el şi Fabian cu intenţia de a prelua discuţia. — Mulţumesc! Şi ce cabină ocupă domnul Drake? — Nu ştiu. Pe de altă parte. Atunci mi-a trecut prin cap să aflu în ce loc era închisa nefericita Ellen. Drake nu voia să aibă de a face cu el. aveţi nevoie de prieteni ca sa va puteţi apăra? Fabian păli. nu l-am văzut deloc pe căpitanul Corsican. Am urcat iar pe punte. toate aveau câte un nume. ale cărui ape sunt închise la culoare şi calde. fiindcă aţi pariat pe Wilmore. am fost mirat de absenţa lui. întunecat. aşadar. II trata pe celălalt cu un dispreţ şi o duritate foarte semnificative. Fabian nu era acolo. ci spre un hol pătrat. domnule. nici măcar doctorul. Dorind să aflu noutăţi despre Fabian. era pentru că doream să evit o întâlnire între ea şi Fabian. Vegetaţia mai întârzie câteodată. din curiozitate. dar nu şi moda. ceea ce simplifica şi serviciul stewarzilor. L-am reţinut însă. numele pasagerilor erau afişate pe plăcuţe pe fiecare uşă.

tăcu şi Ellen. silueta lui Fabian! Nefericitul! Ce instinct îl condusese în locul acela? Descoperise. M-am îndreptat spre el. ca şi mine.. abia sesizabil. ca şi mine. Am ascultat. Harry Drake n-avea nici un interes să facă ştiut locul unde era închisă Ellen. CAPITOLUL XXIII Câteva clipe mai târziu. Apoi mi-a zis cu o voce spartă: — Ştii cine este nefericita ? — Nu.Harry Drake. Am distins. I-am povestit scena la care asistasem. Curând. puţină iubire. în cea mai mare parte. fără să mai spună un cuvânt. care ocolea cabinele. cabinele erau ocupate. Din fericire. când am auzit paşi în holul pătrat. din moment ce nu ştia despre prezenţa lui Harry Drake la bord. Fabian avansa încet. Era imposibil ca vocea aceea să nu-i trezească amintiri foarte triste. Zgomotul înceta. Puteam să prevenim pericolele? Aş fi vrut tare mult să grăbesc înaintarea vasului. M-a recunoscut. cercetând fiecare uşă. Am ascultat timp de câteva minute şi tocmai voiam să mă retrag. Era oare Harry Drake? în interesul lui Ellen şi al lui Fabian. Era ultima de pe culoarul acela întunecat. Puteam să văd. căpitanul Corsican şi cu mine am convenit să-i supraveghem şi mai sever pe actorii acelei drame. când un murmur vag. în fundul culoarului. voiam să mă retrag. 34 Jules Verne — E nebuna. Despârţindu-ne. nu voiam sa fiu surprins acolo. m-am întâlnit cu căpitanul Corsican. îmi zise el. L-am tras după mine. Am parcurs holul şi culoarele laterale. eram convins că Ellen era cea care cânta astfel. pe măsură ce mă apropiam. Presimţirea nu mă înşela. Vocea nefericitei ajunse distinct până la mine. Pe uşă nu era pus nici un nume. Cânta o femeie. să pun un ocean întreg între Fabian şi Harry Drake. Simt că puţină grijă. Am recunoscut un fel de cântec trist. Printr-o coincidenţă.. Sunetele se intensificau. M-am îndreptat într-acolo. în acelaşi timp. Cântecul ei nu era decât o suita de fraze neîntrerupte. se UN ORAŞ PLUTITOR 34 ridică din capătul culoarului aflat în partea stângă. să mergem! Am urcat iar pe punte. Fabian. asculta şi părea că e tras de un fir invizibil. Ce urma să facă? să apeleze la forţă? Dacă Ellen ieşea tocmai în clipele acelea? Orice era posibil şi totul însemna pericol. Fabian. în vocea ei se simţea o durere mare. că situaţia se complica. Dar. cântecul reîncepu. dar eu nu l-am pierdut din privire până ce nu l-am văzut că intră în cabina lui. A înţeles. M-am apropiat încet de cabina cu numărul 775. nu putea alege un loc mai potrivit pentru dorinţa sa. locul unde era ascunsă tânăra? Nu ştiam ce să cred. Vocea trebuia să fie a bietei nebune. ceva suav şi trist. al cărei deznodământ putea exploda în orice clipă! . ar vindeca-o pe femeia aceea. Vocea ei parcă vine de pe lumea cealaltă.. Am ascultat iar. parchetul scârţâind din nou sub presiunea unui pas de om. ale cărui cuvinte nu le înţelegeam. cum ar fi bănuit existenţa iubitei lui acolo? Fabian asculta în continuare. Dezamăgit. la lumina slabă ce se scurgea pe sub uşile cabinelor. culoarul. N-a opus rezistenţă. fără a fi văzut. Deşi nu aveam cum să-i stabilesc identitatea. Numele câutat nu era scris pe nicăieri. Ajunse în dreptul cabinei şi se opri acolo.. urmărind să o izoleze pe Ellen. Ţineam totuşi să ştiu cine era persoana ai cărei paşi îi auzisem. se îndepărtă imediat de mine. — Să mergem. îmi permitea să urc pe punte fără să fiu văzut. datorită semiîntunericului ce stăpânea culoarul. M-am întors surprins.

Exact când sâ ajungă în America. Great-Eastem era prins într-un ciclon. un pachebot al companiei Cunard. a început ciclonul. îl aşteptam să treacă. Altă distracţie fu anunţată pentru seara. Organiză exerciţii de gimnastică pe care le conduse personal. Totuşi. 35 Jules Verne întorcându-mâ. pentru că l-ar fi dărâmat furtuna. ca să-i distreze pe pasagerii plictisiţi de o călătorie atât de lungă. Pegasul. joasă. numite uragane în Oceanul Indian şi în Atlantic. Pe la ora şapte. i-am văzut pe căpitan. Căpitanul surâdea. mergea ca un om nechibzuit. . un adevărat ciclon. — Ai văzut. dintre care unii nu-şi putuseră părăsi paturile. în seara aceea am crezut că văd milioane. declanşat la comandă! Doctorul pronunţa numai fraze întretăiate. l-am înţeles. fiindcă nu l-aş fi auzit de la distanţa aceea. Vasul. ceea ce dusese la schimburi de cuvinte urâte. se zărea acel râu de diamante care formează coroana boreală. îmi repeta Dean Pitferge. căci glumele. Etrava navei dispăru sub munţii de apă care ne atacau din faţă. Constelaţiile imobile păreau că se deplasează o dată cu vasul. Ruliul începu să se accentueze. Pe la unsprezece. taifunuri în Marea Chinei. Pe la ora şase. Vântul îi înghiţea jumătate din cuvinte. dar cu mare greutate. îmi făcu semn să mă apropii. Locul era pustiu. Am ajuns până la el după mari sforţări. De altfel. scălda orizontul cu razele ei. îmi zise el. pasagerii englezi organizară o subscripţie pentru răniţii de pe bord. Probabil că părăsise America miercuri dimineaţa şi trebuia să apară. CAPITOLUL XXIV Noaptea fu foarte agitată. Oceanul era zguduit de valuri imense. apele devenirâ monstruoase. Am reuşit sâ o urc. pe secund şi pe primul inginer înfofoliţi în haine impermeabile. cuvântul „ciclon" nu cerea lămuriri suplimentare. Nu se putea vedea nimic la mai mult de un metru în faţă. cântărind două mii şapte sute şaizeci de tone. Se ţinea bine de pereţii din jur şi stătea cu spatele împotriva vântului. nu se găsea acolo decât doctorul Pitferge. Apoi m-am îndreptat spre duneta din faţă. Se ştie că furtunile acelea rotitoare. Gemenii îmi apăreau în toată strălucirea lor. ameninţat de o infirmitate fără leac. dar câteva dificultăţi de detaliu n-au putut fi ocolite. Deşi ştiam că nu se pot număra mai mult de cinci mii de aştri pe întreaga boltă. după cum îi era obiceiul. Pe ocean se anunţa iar vreme urâta. La prânz. ce ghinion are acest Great-EasterrP. dar din cap. Pleiadele. Erau învăluiţi în ceaţa cauzată de valuri. tornade pe coasta africană. care deservea linia Liverpool-New-York. Cum avea sâ-l înfrunte? — O să dea nenorocirea peste noi.în ziua aceea îl aşteptam de Australasian. Taurul purta deasupra sa steaua Vega şi. chiar înnoite. Nici nu putea să-mi vorbească. Lista se acoperi de semnături. iar luna. N-am mai participat la aşa ceva. mă oboseau. prinşi bine de balustrada pasarelelor. Secundul râdea şi îşi arăta dinţii albi. nu cu mâna. m-am târât până la scara ce ducea pe punte. dinspre babord. Printre aceştia se afla şi şeful de echipaj. Vântul sufla tare. dar el se încăpăţâna să nu se arate. au o forţă uimitoare şi pun în pericol serios navele cele mai sigure. deşi cerul arata încâ minunat. Mobilele se deplasau cu zgomot. Căpitanul Anderson interveni. lovit de talazuri. UN ORAŞ PLUTITOR 35 Primele ore ale nopţii le-am petrecut pe punte. soarele ne permise o observare foarte exactă: Longitudine 58°37' vest Latitudine 41° 11' nord Cursă: 257 mile. Admiram constelaţiile care străluceau pe firmament. nu departe. ale căror vârfuri înspumate se prăbuşeau într-un zgomot infernal.

văzându-l pe unul dintre mateloţi zăcând fără cunoştinţa. Noi eram în dreptul celui dc-al doilea catarg. care era atât de calm de obicei. Agitaţiei îi urmă imobilitatea absolută. Priveam prin ceaţa din care apăreau valurile ce măturau puntea. e un pumn în bărbie. Se vedeau mai multe resturi lăsate de apele furioase.. Nava primi o lovitură formidabilă. Fuga din faţa furtunii era mai necesară ca niciodată. evoluând ca o barcă. că ruliul dispăru. Priveam acel spectacol unic. aburii se precipitară către cilindrii din spate. Trebuia să fugă imediat din calea furtunii. se produse şocul. — Asta nu e o palmă. Cei mai mulţi pasageri.Nu-mi puteam explica încăpăţânarea căpitanului. strigă furios: — Nava mea este dezonorată! CAPITOLUL XXV De abia virase Great-Eastern şi-şi modificase cursul. care smulse o placă enormă de fontă ce acoperea baba din faţă. îşi schimbă direcţia spre nord şi o şterse din calea furtunii. Oamenii se apropiará de capota zdrobită. atât de stăpân pe situaţie. Se servi apoi masa de dimineaţă. dorinţa lui de a se lupta cu oceanul. apa avea o înălţime de trei picioare. Colosul. cele câteva mii de păpuşi pe care compatriotul meu de pe strada Chapón voia să le aclimatizeze în America. căpitanul Anderson înţelese. Urmă o altă lovitură a talazurilor. fără a resimţi nici o zguduire sau vreun şoc. nenorocirea nu e departe. Marinarii se duseră la provă. Masa lichidă se grăbea să pătrundă prin orice gaură sau deschizătură. porţela- . a cărui pălărie fu luată de o rafală de vânt. epuizat. steamerul izbea valurile şi părea un om care înota printre vârtejuri. din partea oceanului. îşi scutura favoriţii uzi şi se ridica. în acele momente.. în zona din faţă a babordului. Dintr-o dată. Nu voia să cedeze şi nu avea să se dea înapoi! Un ofiţer şi câţiva marinari fură trimişi în partea din faţă a punţii ca să o cureţe de resturi. Urmă o altă lovitura a talazurilor. Great-Eastern primise mai mult de două mii de tone de lichid în momentele acelea. demola capota masiva situată deasupra postului echipajului şi. Două bucăţi dintr-o epavă apârură pe culmea valurilor. Nici o farfurie nu lunecă pe pământ. — E bine! făcu doctorul. — Atenţie.. Pe la şapte şi jumătate. Lupta colosului cu oceanul. mobilele îşi reîncepură balansul. Cu partea din faţă deformată. uriaşul trebuia să fugă din calea furtunii.. cu gura deschisă. care ajunseseră pe punte. mai violentă decât prima. Lovitura ne năucise. Ar fi putut să întoarcă vasul şi să o şteargă din calea furtunii. pe jumătate înecat. Dar. Dar uitase ca puterea mării c infinită şi nu-i poate rezista nimic făcut de mână omenească! Oricât de solid ar fi fost. cantitate care ar fi fost suficientă pentru a scufunda o fregată. Până la un punct. Invazia marii era atât de evidentă. Apoi. cu mare interes. vasul îi ţinea piept mai departe. dar. dar el înainta hotărât. aproape de ora opt. In culoarul de sub ei. îi deşiră şi îi târî ca pe nişte bucăţi de pânză. am înţeles opinia celui care era „stăpân după Dumnezeu" pe navă. nici un pahar nu-şi goli conţinutul. îmi zise doctorul. şi printre acestea. 36 Jules Verne Vasul începea să ia serios apă. Omul nu voia să cedeze. deşi aceasta se afla la cincizeci de picioare deasupra nivelului mării. Imediat. aspectul Atlanticului era înspăimântător. coborârâ în dining-room şi mâncarâ. Erau de la vasul nostru'? Great-Eastern tresărise la acel şoc. dar îşi continua drumul. se repezi la el. liniştiţi de nemişcarea navei. mai violentă decât prima. încât. îmi zise doctorul. suspensiile se legănau în aer. Unul dintre ei. L-am văzut alergând spre roata cea mică de pe pasarelă şi modificând poziţia cârmei. un ofiţer. cu toate astea. după raportul inginerului. In sfârşit. peste trei sferturi de oră. Vasul nu mai putea fi menţinut în situaţia aceea. îl luă pe umeri şi îl duse de acolo. biciuind în plin pereţii de la tribord. Oamenii fuseseră răsturnaţi. Alte resturi se zăreau pe mare. căpitanul.

un timonier ne spuse că lanţurile cârmei fuseseră smulse în timpul când nava primise cele două lovituri din partea oceanului. din fericire. — E lovit râu la cap. O navă nu c niciodată „dezonorata" dacă fuge din . Pasagerii mi-ar fi astfel întotdeauna asiguraţi împotriva râului de mare. de ea. Bebeluşii nu vor mai vorbi în Statele Unite ale Americii. şi mă tem pentru soarta lui. pe care-l străbătea pentru a patruzeci şi patra oară. — Şi bietul matelot rănit? l-am întrebat eu. iar Great-Eastern îşi reluă drumul spre vest pe care fusese silit să şi-l întrerupă pentru scurt timp. Numai că. suflase asupra noastră. Sărmanul! E un pescar tânăr. Acolo vom confecţiona alţii. Pe la ora zece. N-aş avea niciodată ruliu sau tangaj. — Ce sâ-i faci? îi răspunse industriaşul parizian. L-am recunoscut pe omul cu păpuşile. dublei sale coci şi marginilor sale întărite. s-a putut observa cu destulă precizie locul unde ne aflam şi s-a afişat: Latitudine 41°50' nord Longitudine 61°57' vest Cursă: 193 mile. De altfel. cu zece mii de franci locul. Pompele au încercat să golească apa care a intrat în vas. căsătorit. ceea ce ne obligă să căutăm adăpost sub capota marelui salon. neputincioase. chiar dacă se balansa cam tare. care îşi făcea prima călătorie peste mări. 37Jules Verne Diminuarea considerabilă a drumului parcurs nu trebuia să fie atribuită decât furtunii care. îmi zise Pitferge. nu trebuia opus cu orice preţ unui ocean înfuriat. Puteam zice că o stâncă aştepta ca valurile să se spargă. răspunse doctorul. uraganul îşi dădu ultima suflare. dar etrava tăia valurile cu siguranţă. Talazurile erau impresionante. chiar dacă naviga doar satisfăcător. UN ORAŞ PLUTITOR 37 Se vedea că francezul acela nu era omul care să dispere. oricât de mare ar fi fost puterea lui. în cursul nopţii şi al dimineţii. pentru că valurile izbeau foarte tare nava. N-ar fi la bord decât milionari. Cerul se curaţi de nori spre vest şi se lumină. — E o idee patetica. — Ne-am reluat. La prânz. Se simte. steamerul îşi continua drumul cu viteză redusă. împotriva vântului şi a mării. Acolo. Dar mai e destul de lucru. Aversa avu ca efect diminuarea vântului şi calmarea oceanului. prezenta o perfecta siguranţă faţa de furiile oceanului. începu să plouă torenţial. S-a răspândit şi zvonul că mai mulţi oameni au fost luaţi de valuri de pe vas. nu? adăugă el. Ştiţi. oameni care să nu se grăbească. — Nu ştiu ce s-ar fi întâmplat dacă accidentul s-ar fi produs în momentul manevrelor de întoarcere. L-am salutat şi am pornit mai departe. i-am zis. Trebuie repetat însă că admirabilul steamship. s-a dovedit a fi o minciuna. Unul dintre pasageri. drumul spre vest. Am urcat pe punte cu doctorul Pitferge. ce aş face dacă Great-Eastern mi-ar aparţine? Aş face din el un transatlantic de lux. un adevărat locuitor al Atlanticului. drumul? — Da. în acest timp. i-a zis doctorul. Aş face drumul din Anglia în America într-o lună sau şase săptămâni. agâţându-se de un tachet pentru a nu luneca pe punte. dar. — Domnule. Aş merge mereu cu vântul în faţă sau în spate. Medicul de la bord are grijă de el. lumea dumneavoastră în miniatură a fost pusa la grea încercare. Un munte de metal înaintând împotriva unuia de apă era o imagine care nu mai corespundea realităţii. ne-a mărturisit că aşa ceva nu mai întâlnise până atunci şi nici un uragan nu mai produsese atâtea ravagii.nurile se ciocniră. aşadar. spre zona din spate a vasului. rezista ca un bloc masiv şi rigiditatea sa era datorată perfectei omogenităţi a construcţiei. domnule. tatăl a doi copii.

Cerul. am fost surprins să văd o mulţime compacta de spectatori care aplaudau o trupă de acrobaţi. în zori. UN ORAŞ PLUTITOR 38 — Era o violenţă inutilă. l-am zărit pe Fabian. după o clipă de linişte. Fără îndoială că Drake îl insultase grosolan. Fabian citi un nume. Noroc că pe mine nu mă atrâgea aşa ceva. i-am răspuns. CAPITOLUL XXVII Chiar a doua zi. de unde se auzeau mereu strigate şi cuvinte fără perdea. şi cei doi duşmani de moarte ajunseseră să se provoace. îmi spuse el. am rămas să mă plimb pe punte. nu m-am oprit acolo. sa te încăpăţânezi este condamnabil. mi s-a părut că aud vocea lui Fabian. era senin. şi în ochii lui am surprins mai multă tristeţe decât emoţie. a demonstrat ca un căpitan greşeşte când luptă peste măsură împotriva mării. Un răcnet îi scăpă din piept: — Harry Drake! strigă el. El îl avea în vedere de mult pe Fabian. acesta era foarte bine informat despre tot ce făcea căpitanul Mac Elwin la bordul navei. aceasta era dominată de Harry Drake şi de credincioşii lui. puse în funcţiune de aburi. care-l opri cu un gest rapid. L-am găsit în marele salon. Nu ne înşelasem. petrecuse noaptea cu Fabian. ele restituiau Atlanticului ceea ce-i aparţinea. liniştit. Stele apăreau şi dipăreau printre norii duşi în viteză de vânt. Inevitabilul se produsese. Vântul se răcea iar. Saloanele erau puternic luminate. Consideram jocurile drept o plăcere bolnăvicioasa. Corsican avea pentru Fabian o dragoste de frate. curăţat de furtună. o catastrofă regretabila. . Treceam. faţă în faţă cu Drake. Era prea târziu ca sâ-i mai separi. dacă nu atinse obrazul celuilalt. am mers sâ-l caut pe căpitanul Corsican. căci mâna lui Fabian se ridică să lovească şi. Acesta era încă sub influenţa emoţiei pe care i-o provocase numele soţului iubitei sale. iar un exemplu recent. Revenind spre capota marelui salon. Când se făcu noapte. spre marea mea mirare. Oricât de interesant era programul lor. Evitam 74 Jules Verne contactul cu acei aventurieri care plecau sa facă avere în America. Ploaia încetase. ce a afectat un pachebot transatlantic. La bord. M-am repezit spre prietenul meu. să te abţii este periculos. Nici societatea celor care le practică nu mă atrage. fiindcă Fabian nu rostise un cuvânt toată noaptea. Era în picioare. când o expozie violentă de strigăte şi injurii mă făcu să mă opresc. căpitane Mac Elwin. Am ascultat şi. Deci tu eşti! — Eu. înainte ca mâna lui Fabian să se ridice asupra nemernicului. Lucrurile trebuiau sâ-şi urmeze cursul. In orice caz. CAPITOLUL XXVI în acest timp. rivalul. totul se stingea în noaptea întunecoasa. Dacă Fabian nu ştiuse până atunci nimic despre Drake. In clipa aceea. chiar daca simte că pe urmele sale sc află un vas al unei companii concurente. Un comandant nu trebuie să uite ca viaţa unui om e mai importanta decât satisfacerea propriului orgoliu. ar fi trebuit să-l lovesc pe Drake. Oare o intuiţie secretă i-a dat ideea că Drake nu era singur la bord? Sau amintirea Ellenei îi revenise cu maximă intensitate datorită prezenţei acelui om? Ghicise că biata nebună era fata pe care o dorise atâţia ani? Corsican nu putea să-mi răspundă la întrebări. Era descumpănit. fu din cauza căpitanului Corsican. pompele continuau să extragă apa din lacul ce se formase în interiorul lui Great-Eastern. pe lângă sala respectivă. Am trecut pe lângă sala de joc. Harry Drake nu v-ar fi urmat gestul şi n-ar fi răspuns provocării. îi răspunse. în mijlocul mulţimii de jucători. Ce căuta el acolo? Se dusese după duşmanul lui? Am deschis imediat uşa. aşadar. — Am intervenit prea târziu. Puternice şi rapide. tumultul atinsese maximum de intensitate. oricât de mare şi de rezistentă ar fi. în ciuda măsurilor noastre. Căpitanul Corsican mă privi.cale uraganului. Pe cartea de vizită pe care duşmanul său i-o aruncase ca semn că primeşte provocarea. în jur şi în depărtare.

aşteptând răspunsul pe care nu îndrăzneam să i-l dăm. încerca să-şi înece remuşcârile în vin? De mai multe ori se uită spre mine. L-am urmat. Great-Eastern se afla la 348 de mile de Sandy-Hook. L-am văzut doar o clipă. Dar. nu l-am văzut pe Fabian la locul său obişnuit. pozând în victimă. îi ştie trecutul. mi-aş fi dat chiar şi viaţa. mi se pare că nu se va desfăşura decât în America şi n-ar fi exclus ca până atunci să intervină ceva care să modifice situaţia. îmi zise Corsican. probabil. — Ea era nebuna? zise el.— Aveţi dreptate. i-a spus toate secretele. am murmurat eu. Acele amănunte ar fi fost. în ciuda a ceea ce poate să se întâmple. — Domnul meu. înainte de căsătorie. — Căpitane. fără îndoială. Urmările întâlnirii sunt de temut. nu? Biata Ellen! 76 Jules Verne Nu era încâ sigur de crudul adevăr şi plecă mai departe. în apropierea noastră. Sau poate i-a mărturisit chiar ea. decât ca Harry Drake să piară! Dreptatea e de partea noastră.. Rătăcea fără un scop anume şi căuta să ne evite. gâsindu-se lângă Fabian. dacă duelul acesta trebuie să aibă loc. Mizerabilul mi s-a pârut îngrijorat. fură afişate următoarele observaţii: Latitudine 40°33'nord Longitudine 66°2V vest Cursa: 214 mile. Doar Dumnezeu ştie că. dacă soţul lui Ellen ar fi dorit o confruntare cât mai rapida. atât căpitanul Corsican. întârzierea lui ne dădea vreo speranţă? Ştiam că saxonii privesc altfel duelul şi că acesta dispăruse dintre obiceiurile lor.. — Adevărat. Ea era. Deodată. — Desigur. recunoscu căpitanul. Banditul ăsta e. Rana ce se cicatrizase în sufletul său se deschisese iar. dar eu tremur pentru prietenul meu şi regret nespus că n-am reuşit să-l fac să evite întâlnirea asta. cât şi eu însumi ne-am gândit că era mai bine să respectăm durerea lui şi să nu intervenim. nu pentru duel mă tem eu. Dacă Fabian îl ucide pe omul acesta. singura ei speranţă e să fie alături de Fabian pentru a reveni vreodată în lumea reală. Paloarea lui m-a pus pe gânduri. am aflat că a ucis în modul acesta trei sau patru oameni. întâlnirea dintre Fabian şi Drake părea inevitabilă. limba de nisip care forma intrarea în punga portului New-York. dar nu îndrăzni să mă fixeze din priviri. Căpitanul Mac Elwin nu se sperie de nici un pericol. — Cunoaşteţi vreun mijloc de a împiedica înfruntarea? — Nu. n-am primit încă vizita celor pe care Drake şi i-a ales ca martori. un duelist foarte bun. Nu mă vedea.. se va produce o prăpastie de netrecut între Ellen şi iubitul ei. — Da.. Poate că Ellen. împins de gânduri urâte. M-am ridicat pentru a-l urmări. i-am zis. în starea în care este. Fabian tresări. Chiar atunci. dragostea ei pentru căpitan. Oare îl căuta pe Fabian prin sală'? N-aş putea să o spun. . Un lucru notabil a fost că a părăsit masa înainte de a o termina. Curând va pătrunde în apele americane. iubirea. vrea să se răzbune. Aş fi sacrificat orice să lupt eu în locul lui. în timpul prânzului. La douăsprezece şi jumătate. în timp ce Drake îl ocupa pe al său. dar el s-a dus în cabina lui şi s-a încuiat înăuntru. Banditul îl cunoaşte bine pe Fabian. CAPITOLUL XXVIII Nu aflasem până la prânz dacă Harry Drake îşi trimisese martorii. apoi veni spre noi. Prietenia nu e întotdeauna bine venită. Poate că încă nu e totul pierdut. strângându-i mâna. înnebunind. De data asta însă se căutase aşa ceva. oricât de ticălos ar fi. nu putem dori pentru Ellen şi Fabian altceva. rezolvate până atunci. Aşa că. Căpitanul clătină din cap ca un om care nu admite că întâmplarea joacă un rol prea important în problemele omeneşti. Fabian urcă pe punte.

pe care l-am întâlnit acolo. Ce se va întâmpla cu soţia şi cu copiii lui? — Ce putem face'? îmi zise doctorul. luni 8 aprilie. Şaizeci de ani înseamnă. Iată că ne părăseşte cel de-al cincilea nefericit. întâlnirea între nave UN ORAŞ PLUTITOR 40 constituie o mare atracţie pentru cei de la bord. doctore. fără îndoială. şi eu. Am înţeles bucuria celor doi logodnici care. Doctorul mai continuă o vreme această teză. — A murit bietul nostru rănit. fu foarte frumoasă. de trei mii de tone. prea îndepărtată însă pentru a-i afla naţionalitatea. şi observam dulgherii care reparau stricăciunile cauzate de furtună. Ştiţi câţi oameni vor pieri în cursul existenţei mele. Doctorul Pitferge. Starea sa era foarte gravă. Drumul nu s-a terminat încă! — Sărmanul! A murit tocmai când suntem aşa de aproape de coasta americană. Pe la cinci. supravegheau maşinile.Am urcat pe punte. mi-a dat ştiri proaste despre matelotul rănit. principala legătură între oameni care nu se cunosc. de la Steam-National Company. lucrătorii trebuiau să se grăbească. 40 Jules Verne voi pleca atunci când voi deveni supărător pentru urmaşul meu. fu semnalată o nava la babord. se făcu noapte. Ne plimbam. la rândul meu. numai că ei nu se tem de nimeni. Nu aveam ce să discut asupra subiectului şi l-am lăsat să vorbească. oaspeţi ai Atlanticului. a liniei Inman. Marea era admirabila. Apropiindu-se. în ciuda eforturilor pe care le depunea doctorul. în acest timp vor pieri două miliarde de indivizi care îşi jenau succesorii. aplecaţi peste balustradă. Pe la prânz. cerul senin. CAPITOLUL XXIX Ziua următoare. Pe la şapte şi jumătate. Problema e să devin astfel cât mai târziu. Dacă Anderson dorea să intre în portul New-York fără avarii. în cifre rotunde. Pentru sfârşitul lui vor răspunde medicii. Soarele strălucea cu putere de când răsărise. pachebot de trei mii două sute de tone şi 1300 cai putere. Ziua se termina. Puntea acelui vas era plină de pasageri care ne salutau zgomotos. întâlnirăm cea de-a treia navă. Pe la şase. Era Saxonia. puturăm citi numele pachebotului. Trebuia să fie City of Paris. Steamerul acesta aparţinea companiei transatlantice şi transporta pasagerii pe ruta Havre-New York. care se salută când au ocazia. Pe punte l-am întâlnit pe doctorul Pitferge care se scălda în lumină. utilizată pentru transportul imigranţilor de la Liverpool la New-York. dar se înşelă. Luna apăru printre razele soarelui muribund. Aşadar. Părerea mea e că murim pentru că ocupăm un loc la care are dreptul altul. A murit în cursul nopţii. Cum mai doream să-l ating! A urmat Europa. Secundul îmi zise că era City of Paris. de cînd am plecat din Liverpool. fiindcă Great-Eastern naviga rapid pe acele ape liniştite. el vorbea. se ivi o altă navă la orizont. citit de către căpitanul Anderson în salonul cel mare şi completat cu cântece. Trebuie să ne retragem din calea celor care ne urmează. daca voi trăi şaizeci de ani? — Nu m-am gândit la aşa ceva. fără ca eu sau căpitanul Corsican să primim vizita martorilor lui Drake. cam două miliarde de secunde. eu ascultam. Asta e marea lege în faţa căreia ne supunem toţi. Pericolul comun pe care îl înfrunta reprezintă. — Calculul e simplu. îmi zise el. Am înţeles că ne aflam pe un drum foarte frecventat şi că pământul nu putea să fie prea departe. Pe la patru. Philadelphia. şi cred că niciodată viteza lui nu fusese atât de mare. Veni în întâmpinarea mea. continuă Dean Pitferge. . Un text religios. dură până la nouă seara. ofiţerii au stabilit poziţia şi au ajuns la concluzia că pământul trebuia să fie semnalat în curând. unul dintre cele mai bune steamere ale Companiei Inman.

Avea să-mi dea noutăţi. Ne mai despărţeau doar câteva ore de momentul în care cei doi adversari urmau să se întâlnească. dupâ ce ne salută cu importanţă. Trebuie ca totul să se termine odată. aici. — Fabian i-a primit pe martorii lui Drake. căpitanul Corsican se apropie de mine. cei doi martori ai lui Drake se îndreptară spre noi. — Da. zise căpitanul Corsican. Prietenul dumneavoastră e cel ofensat. rezolvând toate aspectele delicate ale misiunii noastre. înainte ca el să pună piciorul pe continentul american şi să bănuiască prezenţa Ellenei la bord? — Nu contează asta. — Domnilor. un gentleman ale cărui merite şi maniere au fost apreciate de toată lumea. un fleac. Aşadar. de la ce a pornit cearta dintre ei? — De la o discuţie din timpul jocului. Toată pălăvrăgeala aceea începuse să-l plictisească pe căpitanul Corsican. Numele de Mac Elwin îi provoacă insomnii şi vrea sâ-l îngroape o dată cu omul care îl poartă. reluă el. ticălosul îl ştia foarte bine. care va fi pustiu atunci. v-a desemnat drept UN ORAŞ PLUTITOR 41 reprezentanţii săi în această treabă. Mai bine zis. — Harry Drake alege sabia.. Altceva? — Căpitanul Mac Elwin acceptă? întrebă doctorul.. —-Tot. îmi zise el. salut la care căpitanul Corsican abia răspunse.. căpitanul Mac Elwin. închiriată de o companie franceză. — Spuneţi-mi.. nu se discută ce vină îi revine căpitanului Mac Elwin sau lui Harry Drake.. domnule doctor. îi părea un teren mai propice pentru întâlnirea care trebuia să se încheie cu un omor. — Dacă ţineţi. Când? Mâine dimineaţă? — In seara asta. Lucrurile sunt simple. căpitane. căpitanul Corsican mă apucă de braţ şi-i întoarse spatele doctorului Trent. — Cine sunt martorii lui Drake? — Unul este doctorul Trent. . — Şi celalalt? — Un yankeu pe care nu-l cunosc. N-am răspuns şi l-am lăsat să bată mai departe câmpii. — Să n-o mai lungim. De fapt. în curând. la ora şase. CAPITOLUL XXX Nu mai era posibil să îndreptăm lucrurile. Vă întreabă dacă puteţi să fiţi alături de el în problema aceasta. — Bine. la care ne-am prezentat iniţial. ne-a trimis la dumneavoastră ca să tratăm o problemă delicată. Sau Drake avea vreun interes ascuns pentru a se debarasa de Fabian. prietenul nostru Drake. dacă Fabian nu-l cunoştea pe Drake. orice speranţa de a împiedica duelul s-a spulberat? — Da.. Cred că ne vom înţelege ca nişte oameni bine crescuţi. Am înţeles acest lucru după figura lui preocupata. care îşi muşca mustaţa nerăbdător. pe platoul din spate al navei. Mă roagă să-i fiu martor. — Când trebuie să vă întâlniţi? — îi aştept aici.în timp ce mă plimbam după masa de prânz. Unde va avea loc confruntarea? La New-York? — Nu. ne zise el. Are dreptul sâ-şi aleagă armele. — Perfect. pe un ton solemn. un farsor. descumpănit de tonul lui Corsican. Amândoi au motive să se înfrunte şi poate că şi fără motive tot ar fi ajuns la această situaţie. Doctorul Trent luă cuvântul. îi tăie el vorba. la bord. Zicând acestea. De ce atâta grabă? De ce Harry Drake nu aştepta să debarcăm mai întâi? Poate pentru că nava aceea. — Domnilor.

apoi dispăru în mijlocul unui cerc de spumă. cum li se zice. tot orizontul era acoperit. că furtuna va izbucni peste câteva ceasuri. şi fiecare o vedea diferit. Corsican se desparţi de mine pentru a i se alătura lui Fabian. spre deşertul lor inaccesibil. privind mai departe. urmaţi de tovarăşii dispărutului. Apoi. şi cadavrul fu depus pe un altar. Uitaţi-vă la aburii care se maschează în înălţimile cerului. Ajuns în spatele roţii mari de la tribord. O clipă se menţinu la suprafaţa. — Mărturisesc că orizontul este ameninţător. Yankeii îşi salutau patria-mamâ. barometrul a scăzut subit la şapte sute douăzeci şi unu de milimetri. Pasarelele. Mormonii abia examinau malurile. în clipa aceea se auzi vocea matelotului: — Pământ! CAPITOLUL XXXI Pământul. iar vân- . Căpitanul avea în mână o carte de rugăciuni. Sudiştii priveau cu necaz spre ţinuturile din Nord. — Vă repet. — Vom avea o puternică furtună chiar azi. Numeroase goelete stăteau aliniate lângă insula aceea acoperită de viile şi de casele de vacanţă. ambarcaţiunile suspendate pe portmantouri. De picioarele mortului se legase o ghiulea. mecanicii care nu erau de serviciu se aliniară pe punte. continentul acela reprezenta pentru ei pământul promis. De altfel. Spre sud. cu care începe coasta americană de la Montauk şi continuă până la Brooklyn. cortegiul se opri. la un semn. tamburele. după o călătorie îndelungată şi presărată cu incidente penibile. era dus de patru oameni. Nori negri se ridicau dinspre sud. se afla căpitanul Anderson şi ofiţerii cei mai importanţi.. — Vreţi să vă spun ceva care o să vă mire? îmi zise doctorul Pitferge. Norii groşi se apropiau de zenit. apăru un grup de marinari din direcţia infirmeriei. citi cu o voce gravă. Par animale din alte ere geologice. Cei care-l purtau pe sărmanul marinar. trupul fu ridicat şi lunecă până în mare. Va urma curând o condensare rapida şi. — Spuneţi-mi. până atunci frumoasă. Cât despre tinerii logodnici. începu să sune clopotul de pe pasarelă. O căldură sufocanta penetra peste tot. La chemarea clopotului. Canadienii. toate se umplură de spectatori. anunţat chiar în clipa când marea înghiţea trupul matelotului. pluti. Presiunea aerului scăzuse. Trupul matelotului. cusut într-o bucată de pânză şi fixat pe o targa.8o Jules Verne — Pot să-l rog pe doctorul Pitferge sa asiste la duel în calitate de medic? — Da. îşi scoase pălăria şi. în mijlocul unei linişti adânci. de parcă ne găseam în luna iulie.. în funcţie de regretele sau de speranţele sale. aceste „cozi de pisica". în faţa mulţimii de spectatori căţăraţi pe un tambur. Era locul de relaxare preferat de new-yorkezi. timp de câteva minute. Mi-a spus că se anunţa „îngroparea" matelotului care murise în cursul nopţii. continua Dean Pitferge. în acest timp. chiar aţi face bine. bastingajele. un mare banc de nisip acoperit de vegetaţie. avansau încet în mijlocul mulţimii care se dădea la o parte din faţa lor. vor începe descărcările electrice. Lacul Sărat şi Oraşul Sfinţilor. UN ORAŞ PLUTITOR 42 Fiecare dintre pasageri salută cu mâna pământul atât de dorit. cerul se înnoura tot mai mult. Observaţi norii negri care se ridică. Observaţi norii cirus. ca nişte oameni care nu aveau decât un pas de făcut pentru a deveni cetăţeni ai Uniunii. Matelotul era acoperit cu drapelul britanic. era gâlbui şi abia se zarea. pasagerii se adunară la tribord. Ofiţerii. Toate binoclurile se concentrară asupra primei mostre din continentul american. care se vor devora între ele. prin urmare. începea să se schimbe. anexa New-Yorkului. Pe la ora două. în acea clipă. Urma să aibă loc trista ceremonie. Linia dunelor ce se ridicau era Long-Island. Vremea. mateloţii. L-am întrebat pe timonier ce semnifica.

i-am răspuns. se semnala o mică goeletă la tribord. care aduc furtuna în timpul iernii. Toate privirile se îndreptară spre coasta care rămăsese cam la şase mile spre nord. ca un om care nu vrea să se predea. e medicul meu. trăsnetul a căzut la Drammen. ori în decembrie. în mijlocul ei se ridica un far ce lumina în depărtări. — Ce contează? Eu n-am încredere deloc într-un asemenea medic şi nu l-aş chema niciodată să mă consulte. aţi fi auzit tunetul în februarie. în Norvegia. Toată atenţia se concentra asupra celor şapte sau opt persoane pe care soarta urma sâ-i desemneze să facă de cart în timpul nopţii. nici despre medicina! CAPITOLUL XXXII M-am despărţit apoi de Dean Pitferge. în cel de-al doilea. 43 Jules Verne Pe la patru şi şaisprezece minute. Doream sâ-l văd pe Fabian. Nu mai era nici îndoială. Fără îndoiala. Pe la ora patru. în Connecticut. am fost trăsnit chiar în patul meu. în primul caz. pe 13 iulie 1867. Dar când s-a auzit de furtună cu descărcări electrice în această perioadă a anului şi încă la aceasta latitudine? — Am citit mai multe anuare. V-aş putea aduce mai multe exemple. îmi vine în minte un exemplu. — Pe zece dolari că pilotul e căsătorit! — Pe douăzeci că e văduv. nici despre vreme. Mai mult chiar. bărcile de pescari au fost trăsnite. pasagerii invadaseră punţile şi pasarelele. Scumpul meu domn. venea pilotul. în clipele acelea. Fabian era încă închis în cabina lui. frate pe care-l aştepta de atâta vreme. domnule. — Pe treizeci de dolari că poartă mustaţa. doctore. — Pentru că nu l-aţi văzut la lucru. lângă Londra. După cum vorbea. există numeroase alte cazuri care dovedesc ca fulgerele pot ţine locul celor mai buni doctori şi că intervenţiile lor fac minuni în situaţii disperate. iar Corsican stătea cu el. şi aşa m-am vindecat de o paralizie a braţului drept. în 1837. doctorul era în stare să facă pilule din fulgere. Se numea Fire-Island. doctore. Sper că nu vă sperie trăsnetul! — Pe mine? Trăsnetul îmi e prieten. şi a făcut pagube mari. m-aţi convins. 82 Jules Verne — Adică? — Cum mă vedeţi. pe Marea Mânecii. un ţăran care suferea de un astm sufocant incurabil a fost trăsnit pe câmp şi s-a vindecat complet. îmi trecu prin minte că avea o soră la New-York şi m-am cutremurat la gândul că îi puteam anunţa sfârşitul fratelui ei. — în fine. Anul trecut. dar m-am gândit că era mai bine să nu-l tulbur. care se îndrepta spre steamship. căpitanul Mac Elwin îşi lua unele măsuri în caz de nenorocire. la Kiew. Se aştepta momentul când sosirea pilotului va rezolva pariul important care se pusese în legătură cu acest lucru. Iernile dulci sunt frecvent marcate de asemenea fenomene. Am rămas pe punte. mă refer la tratamentul cu electricitate. Pariurile se înteţiră. am ajuns în dreptul unei limbi de pământ lângă LongIsland. Dacă aţi fi trăit în 1712 sau măcar în 1824. în 1837. care până atunci nu putuse fi tratată de doctori! — Glumiţi? — Deloc. E un tratament puţin costisitor. — Pe cincizeci ca are favoriţi roşcaţi! — Pe şaizeci că are un neg pe nas! . — Observaţiile dumneavoastră pot fi juste.turile care domină sunt cele dinspre sud-vest. — Degeaba râdeţi ca un neştiutor! Nu cunoaşteţi nimic. în aşteptarea furtunii care se anunţa. Pilotul urma să ajungă la bord peste cincisprezece sau şaisprezece minute. dacă aş avea vreun anuar statistic la dispoziţie.

Atmosfera era închisă. O pânză subţire de nori. la ordinul pilotului. care purta o şapcă din pânza lucioasa. aproape de locul unde acosta coaja de nucă a pilotului. Curând. cu pânzele în vânt. se apropia cu repeziciune de steam-ship. I se distingeau bine formele elegante care-i dădeau aspectul unui yaht de distracţie. devenise stăpânul vasului Grent-Eastern. Lupta dintre elemente se pregătea. nava se imobiliza. cu foarte marc curiozitate. Sărise pe punte cu amândouă picioarele în acelaşi timp. îl ruga pe căpitanul Anderson sa păstreze banii pentru văduva tânărului matelot ucis în accident. încântătoare şi solide. Căpitanul Anderson dăduse toate ordinele necesare pentru ancorare. Se stabiliră următoarele: Pilotul era căsătorit. un om scund. Era legătura politică şi civică renăscută dintre Great-Eastern şi cele doua continente. Din înaltul tamburului de la tribord. Nu avea neg. Avea mustăţi blonde. de culoare uniformă. şi caravelele lui Magellan nu le depăşeau prin nimic. bine construite. Dar refluxul începuse deja. fără a mai adăuga nimic. După ce ghearele muşcară nisipul. Acesta prinse scara. care nici nu se aşteptase la aşa ceva. După ce sărise pe punte. Un om se urcă în bârcuţa goeletei. care nu mai poate să vă mulţumească. Ne . camarazii mei m-au trimis la dumneavoastră să vă spun că sunteţi un om pe cinste. în clipa aceea. îi zise. când i se înmâna câştigul. momentul exact când ajunsese la bord era ora patru. Great-Eastern redevenise o insulă. O clipă mai târziu. acele ambarcaţiuni pentru pilotare cântăreau între cincizeci şi şaizeci de tone. roţile şi elicea se înfrânară. Când goeleta ajunse la două lungimi de cablu de Great-Eastern. pentru a rezista mării. un pantalon negru. ancorele fură coborâte pe fundul apei. treizeci şi şase de minute. Steamship-\x\ îşi încetinea viteza. Prin supapele întredeschise ieşeau vârtejuri de vapori albi. încă o zi pierdută! Pe la cinci fără un sfert. şi linia care taie deschiderea golfului Hudson nu mai putea fi trecută de către Great-Eastern. Roţile nu făceau mai mult de trei sau patru turc pe minut. goeleta. Emoţionat. în fine. cu un zgomot ce putea fi comparat cu tunetul. pilotul conducea evoluţia navei prin trecâtoarea îngustă. căpitanul Corsican îi strânse mâna. răsuna pentru ultima oară trompeta stewardului. CAPITOLUL XXXIII Furtuna era gata să înceapă. Căpitanul Anderson dădu ordin ca vasul să se oprească şi. Pe prăjina de lângă cârmă flutura pavilionul britanic. pentru o clipă. urcase pe pasarela şi aruncase o legătură de ziare asupra căreia se repeziră mai mulţi pasageri. o redingotă maro şi o umbrela. apăru pe UN ORAŞ PLUTITOR 44 punte şi. Cu ele s-ar fi putut face înconjurul lumii. Vă mulţumesc toţi în numele bietului Wilson. ca începea furtuna. Pilotul. care îl salută şi-i vorbi bârbăteşte: — Domnule. Erau ultimele ştiri din Europa şi din America. Natura dorea să justifice presimţirea doctorului Pitferge. Chiar am crezut. o mică barcă fu lansată la apă. pentru prima oară în decurs de paisprezece zile. — Are pipă! — Nu! Ţigară! — Nu! Da! Nu! în acest timp. O scară din frânghie fu aruncată pe flancul colosului. la Corsican veni un marinar. se întindea deasupra noastră. Acesta era căpitanul Corsican. Comandantul îi strânse mâna.— Pariez o sută de dolari că va urca pe punte cu piciorul drept! — Fumează. Câştigătorul pariurilor obţinea nouăzeci şi şase de dolari. Lanţurile ieşiră prin nările lor din etravâ. urcă pe ea cu agilitate şi sări pe punte. Eram forţaţi să stăm în mijlocul mării până a doua zi. Patru mateloţi vâsliră către steam-ship. îl întâmpinară strigătele de bucurie ale câştigătorilor şi exclamaţiile celor care pierduseră.

— începeţi. în spaţiul acela strâmt. le măsură şi îl lăsă pe yankeu sâ-şi aleagă arma. fără a rosti vreun cuvânt. Era adâncit într-o contemplare profundă şi părea că nu se gândea la rolul pe care-l juca în drama aceea. am înţeles că Fabian şi Drake erau foarte buni. Acesta nici nu-l văzu. căci era obişnuit să lupte cu dreptacii. Era vorba de cei doi adversari care îşi riscau vieţile în duel. Se mulţumi să-mi întindă mâna. şapte persoane îşi lăsaseră locurile neocupate. le îndoi. încă de la primele ciocniri ale lamelor. Ne salutară şi le înapoiarăm salutul. le zise căpitanul Corsican. în timpul acestor pregătiri. — Sa mergem în spate. 45 Jules Verne Şi. dar foarte liniştit. Harry Drake îl privea cu ochii injectaţi. Câteva fulgere îndepărtate străpungeau pânza norilor.chema la cina de rămas bun. . La cinci şi zece minute. Atmosfera părea plină de electricitate. mateloţii erau la posturile lor. ofiţerii serveau masa la cantina proprie. la locul de întâlnire. UN ORAŞ PLUTITOR 45 Luă hotărât sabia. Dimpotrivă. Gândul îi era în alta parte. Căpitanul Mac Elwin era rece. Furtuna se declanşa cu toată furia. Pasagerii coborâseră în dining-room. cei patru martori şi doctorul. ţintuit de fundul mării prin ancorele sale. îmi amintesc tot. Cel care ar fi căzut ar fi avut şanse foarte mici să mai scape. îi atinse mâna şi îi dădu sabia. Căpitanul Corsican se adresă yankeului. — Harry Drake n-a sosit încâ? mă întreba căpitanul Corsican. domnilor. Căpitanul Corsican se apropie de el. eschivele erau aproape imposibil de executat. încât săbiile păreau adevărate paratrăsnete în mijlocul norilor furtunoşi. îşi scosese haina. Dinţii i se zăreau sub buza uşor ridicata. câteva degajări şi riposte. Harry Drake îşi aruncase pălăria. Săbiile se întretâiară. îşi deschisese cămaşa la câţiva nasturi şi îşi suflecase mânecile. Nu se zărea nici măcar un timonier în zona din spate a lui Great-Eastern. întreaga sa fizionomie arăta semnele unei uri violente. saloanele erau pline de meseni şi puntea devenise pustie. Drake nu spuse nici un cuvânt. martor al lui Drake. — Nu. îl privi plin de ură pe Fabian. Ora înfruntării fusese bine aleasă. ale căror mânere protejează în întregime mâinile care le ţin. Nori grei se rostogoleau la orizont. Nu-l mai văzusem pe Fabian de la scena din sala de joc. Atunci am văzut că era stângaci. Venise acolo ca să ucidă şi asta dorea să facă din tot sufletul. cerându-i săbiile. doctorul şi cu mine am fost găsiţi de Fabian şi de căpitanul Corsican. Acesta le scoase la iveală imediat. Corsican le luă. înfruntarea nu-l preocupa. Se părea că pregătirile nu-l interesau. Pe punte nu se afla nimeni. iar privirile sale o căutau peste tot pe Ellen. într-un zgomot asurzitor. La fel şi locul acesteia. totuşi. După o primă confruntare care dură câteva minute. Drake îşi ştergea fruntea plină de sudoare. săbiile coborârâ. Nici un pasager nu a lipsit la acest apel. Acesta era un avantaj incontestabil pentru el. Cerul se întunecase. Un sfert de oră mai târziu. câteva un-doi-uri rapide. Fabian nu se clintise de la locul său. îmi păru trist. care stătea imobil. Apoi se plasă în faţa lui Harry Drake. Electricitatea se descărca prin şerpii de foc cu o asemenea intensitate. Fabian privi fierul scânteietor şi reveni la realitate. care luă imediat poziţia de gardă. Fabian. Nici unul dintre adversari nu fusese atins. — Aşa e just. murmură el. Erau săbii de luptă. aproape indiferent. O zgârietura se putea observa pe garda săbiei lui Fabian. executate de luptători. căpitanul Corsican şi cu mine am pornii într-acolo. Tunetele bubuiau în serie. stăpân pe sine. mai puţin emoţionat decât martorii săi. Harry Drake şi cei doi martori ai săi sosiră la cinci şi douăzeci de minute.

Dar el se ferise de acea lovitură joasă şi para. pietrificat. Fusese atins mortal fără ca noi să ne dăm seama? Inima îmi bătu să-mi spargă pieptul. fascinat de acea apariţie. Ellen se apropia de luptători. Ultimii nori dispăreau la linia orizontului. cu mâinile întinse în faţă. cu braţele deschise. Mizerabilul murise. Acel contact uşor a fost suficient pentru a rupe echilibrul. Pilotul manevra cu mare siguranţă. Am trecut apoi Light-Boat. S-ar fi zis că era spada arhanghelului Mihail în mâinile unui demon. De altfel. Punctul de la Sandy-Hook. Dar acesta. cu braţele deschise. sabia sa de fier atrăgând fulgerul! Ellen îl părăsi pe Fabian. apropiindu-se cu o trecere circulară. Am privit în jur. sau i se rupsese un vas de sânge. Fabian putea profita pentru a riposta. Deodată. la rândul său. izbind sec lama lui Harry. dar nu o făcu. acea limbă de nisip care se . dar faţa îi era neagră! Nenorocitul fusese trăsnit. Fabian. Privirea lui avea o strălucire neobişnuită. Am crezut că Fabian a fost atins în piept. se apropie de Harry Drake.. Acesta se ridică. nu mai mişca. linie luminoasă plutitoare care marchează intrarea în Hudson. Drake fanda. Ellen îl strângea în braţe pe Fabian. uimit. O flotilă de goelete se deplasa de-a lungul coastei. M-am întors. — Dumneata! strigă Harry Drake către Ellen. Ellen se aplecă asupra cadavrului. Fabian şi Harry îşi reluarâ poziţiile de apărare. marţi 9 aprilie. cu vârful ei de foc. Fabian. căpitanul Corsican făcu semn să înceapă cea de-a doua repriză. un mic vas cu aburi care aducea comisia sanitară a New-Yorkului. fârâ nici un motiv aparent. pe la unsprezece dimineaţa. nu mai mişca. în timp ce noi dădeam înapoi înspăimântaţi. ridicându-se pe vârfuri ca un tigru. Palidă ca o moartă. GreatEastern ridica ancora şi se pregătea să intre în Hudson.După cele câteva clipe de odihna. Mărturisesc. în timp ce fulgerele deşirau norii de deasupra noastră. Harry Drake nu trebuia menajat. am reuşit să-mi revin. pentru a-l împiedica pe Drake să-şi ucidă partenerul de duel. Cu mari eforturi. apucându-mâ de braţ. M-am ridicat. cu privirea plină de milă. Un miros de sulf se ridica din jurul nostru. Dumneata aici! Sabia lui se ridică tremurătoare. Furtuna se terminase în cursul nopţii. aşa cum afirmase Dean Pitferge. după o degajare în trei lovituri. Căzusem într-un genunchi. Trupul lui Drake căzu asemenea unei mase inerte.. douăzeci de asemenea vase ne înconjurară mai târziu. Deodată. Se apropia cu mare rapiditate şi îmi permise să îmi fac o imagine despre acele mici tendere americane construite după acelaşi model. gata să se repeadă asupra victimei sale. Am fost aruncat într-o parte şi am simţit că mă sufoc. Trăsnit! Nu credeţi nici acum în intervenţia Cerului? Fusese Harry Drake trăsnit.. o lumină violenta acoperi întreaga parte din spate a vasului în clipa aceea. go Jules Verne Pe la unsprezece şi jumătate.. cum susţinu mai târziu medicul de la bord? Nu ştiu nici azi. Harry Drake. Fulgerul şi tunetul au izbucnit deodată. acea mărinimie nu era pe gustul meu. veni Sânte. Un fulger orbitor. fascinat de aceea apariţie. Căpitanul Corsican era gata să se arunce între ei. — Apâraţi-vă! urlă Drake.. Aşteptă lâsându-şi adversarul sâ-şi revină. Era cert însă că aveam în faţa ochilor un cadavru. îi puse mâna pe umăr. rămăsese în aceeaşi poziţie. 46 Jules Verne Nimic nu-l putea opri sâ-l răpună pe adversarul său dezarmat. CAPITOLUL XXXIV în ziua următoare. râmase nemişcat. — Trăsnit! murmură doctorul.. sabia lui Fabian lunecă la pământ. Marea se anima.

am zărit înălţimile acoperite de verdeaţă de la New-Jersey. uriaşele forturi ale golfului. m-a întrebat el. — Vă rămân îndatorat. pentru care acest timp ar fi fost suficient ca să viziteze întreaga Americă. îşi luă rămas bun de la mine fără nici o ceremonie. şi dacă sunt întrebuinţate cu folos. tineri căsătoriţi. se va vindeca! Pentru câteva clipe şi-a revenit! Ah! Dumnezeu este drept şi îi va reda mintea în întregime! Vorbind astfel. Niagara şi tot ţinutul acesta cântat de Cooper. după ce luă loc pe tenderul pe care se aflau Fabian şi Ellen. UN ORAŞ PLUTITOR 47 — Ellen. sora căpitanului Mac Elwin. pe care aveam să nu-i mai revăd niciodată: californieni. O oră mai târziu. — într-adevăr? Dar elicea? — Şase sute opt mii o sută treizeci de ture. domnule! Şi statisticianul Cokburn se despărţi de mine. Doctorul mă amuza. se gândea cu bucurie la viitor. — Să ne vedem cu bine! îmi mai strigă el. am să petrec acest timp în America. — Bateţi palma! i-am spus. vor fi suficiente pentru a vedea New-Yorkul. mormoni. Atunci apărură Fabian şi căpitanul Corsican. Justiţia nu avea ce sa cerceteze în ceea ce priveşte moartea lui Harry Drake. nu m-ar deranja să o revăd. ştiţi câte ture au făcut roţile în cursul traversării? — Nu. — Ei. valea Mohawk. Opt zile! Există turişti bolnavi. ne îmbarcam pe tender. fără a-şi lua măcar rămas bun. şi un grup de spectatori ne adresa urale. când am pus piciorul pe pământul Statelor Unite. Medicii îşi făcură rapoartele. se apropie de mine şi îmi zise: — Domnule. îi aşteptam pe Fabian şi pe Corsican. doctore. începu debarcarea tuturor celor care mă însoţiseră în cursul traversării.. fiindcă Great-Eastern va rămâne o sută nouăzeci şi două de ore la New-York şi pentru că mă voi întoarce în ţară tot cu el. fu depăşită ceva mai târziu. venind de pe Broadway. îi povestisem căpitanului Anderson despre incidentele duelului ce avusese loc la bordul navei sale. ce aveţi de gând să faceţi? — Pe legea mea. care nu-mi vorbise tot drumul. nu mă îndoiam că îngrijirea.termină cu un far. I-am privit cum se îndepărtau spre punctul vamal. mergeţi Ia Niagara? Pe legea mea. şi era 9. Era un ghid pregătit şi găsit pe neaşteptate. sub îngrijirea doamnei Red. Hudsonul. — O suta de mii şapte sute douăzeci şi trei. pe care era cât pe ce să le rupă la plecare. Statisticianul Cokburn. ne instalam în două camere din Fifth Avenue Hotel. după ce am pătruns între cheiurile New-Yorkului. devotamentul şi dragostea vor reuşi să aducă la normal sufletul acela rătăcit din cauza durerii. lacul Erie. Era doctorul Dean Pitferge. După un sfert de oră. Fabian îmi strânse mâna cu recunoştinţă. sudişti. precum Lyonul între Ron şi Saone. Nu aveam o asemenea pretenţie. Cât despre căpitanul Corsican. Dupâ ce am ajuns în mijlocul unei flote pescăreşti. CAPITOLUL XXXV Aveam să petrec opt zile în America! Great-Eastern urma să plece pe 16 aprilie. Great-Eastern arunca ancorele în Hudson. apoi marele oraş ce se întinde între Hudson şi Râul de Est. ora trei. aşa numiţii „turişti-expres". înseamnă opt zile. venită în întâmpinarea fratelui ei. Văzând-o pe Ellen între Fabian şi sora lui.. — Aşadar. zise Dean Pitferge. şi se dădură ordine ca rămăşiţele sale să fie îngropate în America. iar acestea agâţară cablurile telefonice subacvatice. şi după trei ore. ra-am simţit prins de braţ. Nici măcar pe aceea de a vizita New-Yorkul în întregime sau . îmi zise el. In clipa aceea.

— Vom ajunge la Niagara-Falls noaptea. Mâine dimineaţă vom fi la Albany. Farmecul acesteia putea să o vindece dc boala ce o stăpânea. Va trebui să ne modificăm programul. Căpitanul nu mai putea manevra din pricina întunericului. Mi-ar fi plăcut tare mult să vad ziua locurile sălbatice pe unde trecem. în dimineaţa următoare. E un adevărat fluviu de oameni. Pe la ora două. adevărate braţe de mare înţesate de corăbii şi vapoare ce fac legătura cu Brooklyn. urma să facem o escală la Teatrul Bănuim. dc căpitanul Corsican. N-am avut însă o seară liniştita. E aproape impracticabil în partea de jos. echivalentul marilor bulevarde Ştrand din Londra şi Montmartre din Paris. în loc să ajungem seara. în jurul acesteia se găsesc Hudson şi Râul de Est. Pe la ora unsprezece. iar în stânga. UN ORAŞ PLUTITOR 48 CAPITOLUL XXXVI Saint-John şi fratele lui geamăn. doctore. Arterele de circulaţie se întretaie în unghiuri drepte. — Treburile se complică. erau cele mai frumoase vase de pe fluviu. însoţiţi. — Când plecăm? — în seara asta. m-am dus în cabina mea să mă odihnesc. Peste tot domneau confortul şi luxul. O mulţime de pasageri luase cu asalt punţile navei cu care călătoream. cu malurile lui New-Jersey. Am ieşit pe punte şi l-am întâlnit pe doctorul Pitferge. o carte despre obiceiurile şi caracterul americanilor. am fost trezit de un şoc. mi-a zis el. l-am lăsat pe doctor să-şi vadă de treburi. — Nu e bine. L-am găsit pe doctor la bar. la sfatul medicilor. O singura artera taie dintr-un capăt în altul aglomeraţia cartierelor marelui oraş şi aceasta este Broadway. taxiuri. m-am întors la hotel. prietene. şi aproape pustiu în partea de sus. bineînţeles. pe la şapte. nu circula decât în cursul nopţii. După ce am servit cina la Fifth Avenuc Hotel.tren. fiind numite bulevarde când sunt longitudinale şi străzi când sunt transversale. Trebuia sa nc întâlnim la hotel. ale cărui case şi străzi fuseseră mutate pe o colină pe care Albany se desfăşura ca un amfiteatru.de a scrie. într-adevăr. trăsuri. Seara vom lua trenul şi vom cina la Niagara-Falls. Am vizitat acel oraş curios. a izbucnit un incendiu. Cine a văzut un cartier din oraş cunoaşte toată localitatea. Acceptam totul cu ochii închişi. avem puţine zile la dispoziţie. un vast spaţiu comercial. în cursul actului patru. un minunat steamer. Saint-John. autobuze. şi zona cea mai animată este capătul respectivei limbi. New-Yorkul este o limbă de pământ. trenul deja plecase. unde mulţimea curge fără încetare. doctorul Pitfcrgc şi cu mine. Vaporul se oprise. Dar New-Yorkul e uşor de văzut în ceea ce priveşte aspectul său 48 Jules Verne fizic. un adevărat Great-Eastern al râului. Din păcate. Din cauza întârzierii nu vom ajunge la timp la Albany ca să luăm primul. Nu e prea variat. Acolo am aflat că. Pe acel bulevard ne-am plimbat întreaga scară. Navigaţia fu reluată abia pe la patru dimineaţa. Doctorii îi recomandaseră Ellenci să-şi petreacă timpul în mijlocul naturii. după un examen ultrarapid. După ce am servit cina. care era centrul legislativ al statului New-York. prietenii mei părăsiseră oraşul. N-am mai comentat programul doctorului. când am ajuns la Albany. . Am fost nevoiţi sâ-l aşteptăm pe următorul o oră şi patruzeci de minute. iar panica şi pompierii veniţi în graba au constituit marea atracţie a zilei. Mai deosebită apare partea sudică. Se juca o picsâ cu marc succes la public. Am făcut o vizită sorei lui Fabian. — Luam trenul spre Hudson? — Nu. la ora două. Dean-Richmond. de aceea Fabian nu mai pierduse nici o clipă şi plecase la drum cu iubita sa. S-ar fi zis ca era un cartier al marelui New-York.

Acel monument măreţ fusese ridicat în 1833 de un oarecare Judge Porter şi era numit TerrapinTower. Turnul. Să nu priviţi până nu vă voi zice eu! Nu l-am ascultat. Ne-am aventurat pe scândurile acelea şi. am ajuns la destinaţia noastră. dincolo de care nu se desluşea nimic. ne-au atras atenţia. localităţi ce purtau cele mai poetice nume ale istoriei antice: Roma. Am urcat pe un pod ce lega malul stâng al râului Niagara de cel drept. ci un canal lung de treizeci şi şase de mile. pe 12 aprilie. nici măcar un râu. nişte scânduri ce uneau capetele unor stânci. rotund. care fugeau înspumate pe sub vagoanele noastre. la ora unsprezece. Acolo natura crease unul dintre cele mai minunate locuri din lume.. Tunetul apelor se auzea şi mai tare. — Priviţi acum! îmi zise doctorul. înconjuraţi de aleile pline de maşini. la trei sute de mile de Albany. pe lângă pădurile de curând defrişate. am ajuns la marginea cascadei a cărei prezenţă se făcuse simţită prin mugetul infernal ce răsuna pretutindeni. după ce am înconjurat Niagara. Cascada nu se putea vedea. am ajuns pe o insulă. Huronului şi Erie în Ontario. numită Goat-Island. 49 Jules Verne CAPITOLUL XXXVII Niagara nu-i un fluviu. pe care le frecventează yankeii şi canadienii. superbul hotel Cataract-House. Simţi cum vibrează stânca de la . 49 Jules Verne Am coborât apoi râpele de pe Goat-Island. Puntea urma cascada de la numai câţiva paşi. Niagara se putea vedea în toată splendoarea sa. pe o lungime de două mile. aşa că se puteau observa fără dificultate apele ei ce se prăbuşeau de la o înălţime de o sută cincizeci şi opt de picioare. Niagara se putea vedea în toată splendoarea sa. Seara. După câteva minute. să mergem în mijlocul cascadei. Prin acest canal se varsă apele Lacului Superior. Era un pământ de şaptezeci de acri pe care creşteau copaci uriaşi. orăşelul creat chiar la marginea cascadei. am schimbat trenul la Rochester. doctorul şi cu mine am ajuns pe străzile largi ale lui Niagara-Falls. înalt dc patruzeci şi cinci de picioare. Apele înspumate mugeau dedesubt. unde riscam sa ne izbim de trunchiurile uriaşe ce zăceau în jurul căii ferate. am ajuns pe blocul de rocă principal care suporta pe Ten-apin-Towcr. am văzut oraşele noi cu străzile marcate de urmele căruţelor şi trăsurilor. soarele care atingea apele din toate unghiurile posibile dădeau naştere unor efecte greu de imaginat. Pe la două dimineaţa.Timpul a trecut iute. privirea plonjează în adâncuri. fiindcă vaporii de apă rezultaţi din prăbuşirea lichidului înspumat formau o adevărata ceaţă. Mii de nume erau gravate pe treptele acesteia. Palmyra. Am trecut peste vastele câmpii. Ajunşi la nivelul cursului superior al Niagarei. la câteva sute de paşi. celebră prin cărţile lui Fenimore Cooper. îmi zise doctorul. ale Michiganului. în acel loc făcea o cotitură brusca. Syrâcuza. Combinaţiile de culori. jocul de lumini şi umbre. construit chiar la marginea apei. Scara era din lemn. mai degrabă. Am luat trenul şi am pornit mai departe. Am fugit pe sub copaci.. Din vârful turnului. după câteva clipe. am vâzut o punte sau. Cascada separa Statele Unite de Canada. — Şi acum. fără însă a o vedea. Astfel trecu prin faţa ochilor noştri valea Mohawk. Poţi vedea până la gura monstrului lichid care înghite apele. La ora 10 dimineaţa. Hotelurile luxoase şi vilele confortabile. Ce voia să spună? Nu ştiam ce să cred. Am trecut pe lângă apele iuţi ale râului Tennessee. — închideţi ochii! îmi spuse doctorul. în vârf avea un balcon circular. când am văzut un turn din piatră. era făcut numai din piatra. După ce am trecut podul. parcă special pentru a vrăji ochiul.

roasa de ape. — Dumneavoastră aici! Ce bucurie să vă revăd! — Şi Fabian? Şi Ellen? l-am întrebat. şi dintr-una inferioară. cam la şapte mile în aval de poziţia pe care o ocupă azi. efectul ar fi fost atât de puternic. Geologii pretind că. printre care şi Louis Napoleon. Printr-un simplu efect optic. programul doctorului indica o vizită pe ţărmul canadian. murmură căpitanul.. Am pornit iar să vedem cascada. Pe acolo trecuseră multe celebrităţi. unde ne-am dat jos hainele ude. UN ORAŞ PLUTITOR 50 Pe la şapte şi jumătate.baza turnului. Am revenit pe ţărm şi. Ea privea peisajul şi părea cufundata într-un extaz mut. Pe la ora nouă. dând naştere unui minunat curcubeu. la câţiva paşi de el. în urmă cu treizeci şi cinci de mii de ani. liniştită. pe 13 aprilie. în direcţia indicată de căpitan. — Sunt şi ei aici. domnul meu. —'■ Dar cum se face că vă găsesc aici? — Acest Ioc ne-a fost recomandat pentru recuperarea ei. Fusese construit de îndrăzneţul inginer John A. ne-am retras de pe terasa construcţiei. Atunci. După domnul Bakewcll. construit în 1833. Nu se mai aud cuvintele. din Trendon. O simpla plimbare. Era singurul pe care se putea ajunge în Canada. Turnul.. dar în sens opus. în clipa când ne aflam pe la mijlocul său. statul New-Jersey. turnul parc a se deplasa o dată cu apele. se va prăbuşi în adâncul cascadei. încât puţini turişti ar fi scăpat de leşin. — De ce? — Cascada canadiană se retrage încet şi foarte puţin. de doar un picior. Cascada se prăbuşea în faţa noastră asemenea unei cortine la teatru. Dacă o va face vreodată. Ellen revenindu-şi. Avea o lungime de opt sute de picioare şi o lărgime de douăzeci şi patru. în timp ce-i strângeam mâna. am ajuns la hotel. cizme şi pălării cauciucate. Apa pulverizată se ridica în aer. şi am observat cum partea superioară s-a deformat sub noi cu mai mult de un metru! Am ajuns pe ţărmul canadian şi mergeam pe malul stâng al Niagarei pentru a surprinde alte aspecte noi. Va veni deci clipa când stânca pe care e construit turnul. în jur se formează prăpăstii lichide. încet-încet. Roebling. l-am zărit pe Fabian. stătea imobilă Ellen. am scos un strigăt de uimire: — Căpitanul Corsican! M-a auzit şi a venit spre mine. dar se retrage. de unde ne-am echipat cu un impermeabil. va cădea într-o zi în prăpastie şi acest lucru se va întâmpla mai repede decât credem. se afla mult mai departe de apă. Spuma sare până în vârful construcţiei. Podul suspendat era format dintr-o parte superioară. se vor găsi câţiva excentrici care să coboare în Niagara o dată cu aceasta! CAPITOLUL XXXVIII A doua zi. Se afla lângă o stâncă şi. Am poposit la un hotel englezesc unde doctorul a comandat un dejun foarte convenabil. pe deasupra noastră trecu un tren. — Dar unde sunt cei doi? — Priviţi! îi puteţi vedea de aici. Ei bine. Inaugurat în 1855. pe care treceau trenurile. am ajuns la Suspension-Bridge. Dupâ sir Charles Lyell. deplasarea e de vreun metru pe an. Astfel am putut ajunge în mijlocul norilor de apă pulverizată. costase cinci sute de mii de dolari. Am plecat pe la şapte dimineaţa. ţineţi minte ce vă spun: când se va prăbuşi stânca. căderea de apă se situa pe la Queen's Town. îngrozitoare. doctorul mi-a zis: — Terrapin-Tower. — Dar l-a recunoscut pe Fabian? — Nu. . Altfel. Din poziţia ei se vedeau cele două cascade. pe care se deplasau pietonii şi maşinile. deodată. După câteva minute. nu încă. doarme bine. Fabian e plin de speranţă. E calmă. iar în ochii ei poţi citi că încearcă să-şi amintească ceva. Un negru ne-a condus într-un vestiar.

era ziua fixată pentru plecarea lui Great-Eastern. Se opri brusc. Deodată. iubitul meu Fabian! strigă ea. am naufragiat. stătea în faţa ei. unde. cineva m-a bătut pe umăr. îmi părea rău. tânărul făcu un pas spre ea. după ce-i trecu leşinul. reciful Aukland. Fabian ne-a îmbrăţişat. spre disperarea lui Dean Pitferge. — Oh. Reveniţi în Europa? — Desigur. Ellen se ridicase brusc şi se îndreptase spre apa înspumată. în ziua următoare. El scoase un urlet disperat. Scrisoarea începea astfel: Sunt la bordul lui Coringuy. IOO Jules Verne CAPITOLUL XXXIX A doua zi. Ne mai rămânea abia o oră ca să ajungem la Niagara-Falls. Fabian. pe 15 aprilie. Dacă mai făcea un pas era pierdută.. surprins. în compania neobositului meu doctor. Poate azi. în momentul când mă pregăteam să mă îndrept spre cabina mea. şi astfel am părăsit. după ce ne-a promis că ne va trimite telegrafic veşti despre fată.51 Jules Verne americana şi canadiana. o vom salva.. O altă privire scânteia în ochii săi. Când a venit clipa despărţirii de bunii noştri prieteni. Marţi. care tot aşteptase să naufragieze! Apoi.. îi zise tânărului. încurajat de doctor şi plin de speranţă. 16 aprilie. această criză o va salva! Am dus-o apoi la Clifton-House şi am aşezat-o în patul ei. Nu-i aşa. Tresări. Clifton-House. timp de opt luni. Fabian. Ellen îşi scutură minunatul pâr blond. n-am mai auzit nimic despre prietenul meu excentric. iar ea se prăbuşi fără putere. poate mâine. Era ca o moartă care revenea la viaţă şi încerca să înţeleagă ce se petrecea în jurul ei. veni spre noi: — O vom salva. şi-a luat rămas bun de la noi. Fabian. Puntea vasului era plină de pasageri şi de colete. Puntea vasului era plină de pasageri şi de colete. Oare îl vedea pe Fabian? Nu. tremurând. Tânărul o prinse în braţe. Căpitanul Corsican şi cu mine nu îndrăzneam să facem nici un pas. crezând-o moartă! Doctorul însă interveni: — Liniştiţi-vă. fii binecuvântat! Vom rămâne aici cât va fi nevoie ca să se facă bine. Dar trebuia să plecăm. fiindcă părăseam un prieten. Deodată îi scăpară câteva cuvinte: — Dumnezeule. îşi duse mâna la frunte.. emoţionat. Fabian. adormi adânc. am ajuns la Brooklyn. poştaşul îmi aduse un plic plin de timbre multicolore. cu braţele deschise. încât ne era teamă de o nenorocire. mi-am luat la revedere de la el. — Cu Great-Easterri? — Fără îndoială. Seara. unde sunt? Ce e cu mine? Ellen îşi dădu seama.. dintr-o data. în jurul prânzului. Pot lipsi tocmai de la ultimul său drum? Mai mult ca sigur că de data asta se va scufunda! După douăsprezece zile ajungeam la Brest şi. îmi zise. la Paris. Cei doi se aflau atât de aproape de prăpastie. se aruncase deja între ea şi prăpastie. Ah. fiindcă Ellen îl recunoscuse. Ellen încă dormea. că cineva se afla foarte aproape de ea. în sfârşit. Vindecarea fetei nu era departe. în fiecare zi văd cum se vindecă tot mai mult. Ellen va redeveni a mea. Traversarea avusese loc fără nici un accident.. palid ca un mort. Şi se încheia în felul următor: . într-o zi însă. Se întoarse pe jumătate spre noi şi ne apăru metamorfozată. Era doctorul Pitferge! — Dumneavoastră! am strigat. Archibald? Fabian ne privea cu tandreţe. Voia să se arunce în valuri? Mâna ei se întindea spre prăpastie. Cerule milos. ca şi când ar fi vrut sâ-şi alunge o anumita imagine. Căpitanul Corsican.

....................................... Hector Malot — SINGUR PE LUME 12....................................................76 CAPITOLUL XXIX................................................................................67 CAPITOLUL XXV............................................................74 CAPITOLUL XXVIII.....51 CAPITOLUL XVII...........................41 CAPITOLUL XII ............................................................................................... Homer — ILIADA 8......................25 CAPITOLUL VIII.....................................................56 CAPITOLUL XIX...........................................100 Editura CORINT vă recomandă colecţia de romane dedicate tinerilor cititori: 1.................................................................................................................................................................................. Dean Pitferge............ Jules Verne — COPIII CĂPITANULUI QRANT 6............................................................................42 CAPITOLUL XIII......................61 CAPITOLUL XXII............................................................................................000 DE LEGHE SUB MĂRI ...........36 CAPITOLUL XI.......63 CAPITOLUL XXIII............48 CAPITOLUL XV.......16 CAPITOLUL V........................................5 CAPITOLUL II.....................................................................................13 CAPITOLUL IV................................80 CAPITOLUL XXXII..................................49 CAPITOLUL XVI.......................................................72 CAPITOLUL XXVII...............94 CAPITOLUL XXXVIII......................................................................... James Fenimore Cooper — ULTIMUL MOHICAN 10...................... Jules Verne — 20....................27 CAPITOLUL IX........................................................................................................................................... Alphonse Daudet — PICIUL 7...............................................................................................82 CAPITOLUL XXXIII.................................................88 CAPITOLUL XXXV........................................... Jules Verne — CINCI SĂPTĂMÂNI ÎN BALON 2...........................................................................................................................................................................66 CAPITOLUL XXIV ........................................................................................................................................................................................79 CAPITOLUL XXXI .........................................................................................................18 CAPITOLUL VI..........................................96 CAPITOLUL XXXIX.................................32 CAPITOLUL X..................................... SFÂRŞIT CUPRINS CAPITOLUL I..........8 CAPITOLUL III.....................................................................................................................................................................................................21 CAPITOLUL VII .............................................................91 CAPITOLUL XXXVI......................................................70 CAPITOLUL XXVI .......................................85 CAPITOLUL XXXIV.................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................... Howard Pyle — ROBIN HOOD 5....................................................................................................................77 CAPITOLUL XXX.Niciodată nu m-am simţit mai bine! Vă salută cordial al vostru prieten......................................... Jules Verne — OCOLUL PĂMÂNTULUI ÎN 80 DE ZILE 4................. Alphonse Daudet — TARTARIN PE ALPI 1 1 ............60 CAPITOLUL XXI...................................................................................................................................................................................................................54 CAPITOLUL XVIII ................... Herman Melville — MOBY DICK 3..................... Robert Louis Stevenson — SĂGEATA NEAGRĂ 9...................46 CAPITOLUL XIV..........................................57 CAPITOLUL XX.....93 CAPITOLUL XXXVII ..............

James Fenimore Cooper — VÂNĂTORUL DE CERBI 35.40. Ballarvtyne — INSULA DE CORALI 27.ro cjufes ^)ernc oraş pfutitor — Asin iui e o palma. Jules Verne — DOI ANI DE VACANŢA 24. 21 Sector 1. îi deşira si îi târî ca pe nişte bucali de pânza. Noi eram în dreptul celui de-al doilea catarg. Jules Verne — CĂPITAN LA CINCISPREZECE ANI 21. Karl May — BANDITUL DIN LLANO ESTACADO Pentru comenzi şi informaţii adresaţi-vă la: Editura CORINT Str.13. Jules Verne — ŞARPELE DE MARE 30. biciuind în plin pereţii de la tribord. Bucureşti Tel: 222. Charles de Coster — THYL ULENSPIEGEL 20.i cedeze şi nu avea sa sc dea înapoi! Un ofiţer şi câţiva înarmări fura trimişi în partea din faţa a punţii ca sa o cureţe de resturi.oviluru ne năucise. deşi aceasta se alia la cincizeci «ie picioare deasupra nivelului marii. Jules Verne — STĂPÂNUL LUMII 29. cu toate astea. Marinarii se duseră la provă.49. ilar. nenorocirea nu e departe. Homer — ODISEEA 14. e un pumn în bărbie. Teodosie Rudeanu nr.19. Karl May — CANADA-BILL 32. Doua bucăţi dinlr-o epava apărură pe culmea valurilor. STĂPÂNUL MUNŢILOR 34. Jules Verne — INSULA CU ELICE 18. James-Oliver Curwood — VÂNĂTORUL DE OAMENI 28. — Atenţie. Karl May — CĂPITANUL KAIMAN 25. care ajunseseră pe punte. Alphonse Daudet — PORT-TARASCON 19. Jack London — CĂUTĂTORII DE AUR 31. Fc punic se vedeau mai mulle resluri lăsate dc a|)dc furioase. Fuga din faţa furtunii era mai necesara ca niciodată. vasul îi ţinea piept mai departe. Robert M. mai violenta decât prima. Urma o alta lovii ura a talazurilor. lirau dc la vasul nostru? Grciit-liuslcm tresari se la acel şoc. Nu voia s. care smulse o placă enorma dc fonta ce acoperea baba din faţă. 223. Fax: 222. Frances H.19. Priveam prin ceaţa din care apăreau valurile ce maturau puntea. îmi zise doctorul. Jules Verne — ÎN JURUL LUNII 1 7 . Burnett — MICUL LORD FAUNTLEROY 15. Jules Verne — ROBUR CUCERITORUL 26.28. Jack London — INSULA CANIBALILOR 23. Mark Twain — PRINŢ ŞI CERŞETOR 22. BIBLIOGRAFIE ŞCOLARA 9789736531873 . Henry Rider Haggard — MINELE REGELUI SOLOMON 36.34 E-mail: corint@dnt. dar îşi continua drumul. 1 . demola capota masiva situată deasupra postului echipajului şi. James-Oliver Curwood — GRIZZLY. Jules Verne — UN BILET DE LOTERIE 33. îmi zise doctorul. Jules Verne — DE LA PĂMÂNT LA LUNĂ 16.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful