Jules Verne 20 000 de leghe sub mari Traducere.

de EDITURA ION CREANGA, BUCURESTI, 1977 LUCIA DONEA SADOVEANU SI GELLU NAUM PARTEA NTI Capitolul I O STNCA MISCATOARE n anul 1866 s-a petrecut o ntmplare ciudata, un fenomen nelamurit si nenteles, pe ca re fara ndoiala ca nimeni nu 1-a uitat. Daca lasam la o parte zvonurile care-i ne linisteau pe locuitorii porturilor si framntau opinia publica de pe ntregul glob, trebuie sa spunem ca ntmplarea aceea i-a tulburat ndeosebi pe marinari. Ea a dat fo arte mult de gndit negustorilor, armatorilor, comandantilor de vapoare, skipperil or si masterilor din Europa si America, ofiterilor din marina militara a tuturor tarilor si, odata cu ei, guvernelor din diferitele state ale celor doua contine nte. n adevar, de ctva timp, mai multe vase ntlnisera pe mare "ceva urias", un fel de obi ect lunguiet, n forma de fus, cteodata fosforescent, si cu mult mai mare si mai ra pid dect o balena. Toate faptele n legatura cu aceasta aparitie, consemnate n diferite jurnale de bor d, se potriveau destul de bine ntre ele n ceea ce priveste structura lucrului ori fiintei aceleia, viteza incalculabila a miscarilor sale, puterea uimitoare cu ca re nainta, vitalitatea rara cu care parea nzestrata. Daca ar fi fost un cetaceu, el ar fi ntrecut n marime pe toti cei cunoscuti de sti inta pna atunci. Nici Cuvier, nici Lacepede, nici Dumerii, nici de Quatrefages nar fi admis existenta unui asemenea monstru, afara de cazul cnd l-ar fi vazut ei n sisi cu propriii lor ochi de savanti. Lund media observatiilor facute n diferite rnduri, nlaturnd evaluarile timide, care a tribuiau acestui obiect o lungime de doua sute de picioare, respingnd parerile ex agerate care l descriau lat de o mie si lung de trei mii de picioare, se putea af irma ca aceasta fiinta nemaipomenita, daca ea exista totusi, ntrecea cu mult toat e dimensiunile admise pna atunci de catre ihtiologi. Or, ea exista; faptul n sine nu mai putea fi tagaduit si, tinnd seama de nclinarea care mboldeste creierul omenesc spre supranatural, se va putea ntelege emotia strnita n ntreaga lume de aceasta aparitie de ne crezut. Iar ca sa o treci n rndul basmelor era cu neputinta. ntr-adevar, la 20 iulie 1866, vaporul Governor-Higginson, apar- tinnd Companiei "C alcutta and Burnach steam navigation", n- tlnise aceasta namila miscatoare la cinc i mile spre rasarit de coastele Australiei. La nceput capitanul Baker crezu ca se gaseste n fata unei stnci necunoscute. El se pregatea chiar sa-i determine poziti a exacta, cnd doua coloane de apa, zvrlite de ciudatul obiect, se naltara suiernd la o suta cincizeci de picioare n aer. Deci, afara de cazul ca prin stnca ar fi putu t strabate tsnirile intermitente ale vreunui gheizer, Governor-Higginson avea dea face, fara doar si poate, cu un mamifer acvatic, necunoscut pna atunci, care ar unca prin narile sale coloane de apa amestecata cu aer si aburi. Un fapt asemanator a mai fost observat n ziua de 23 iulie a aceluiasi an, n apele Pacificului, de catre vasul Cristobal-Colon al Companiei "West India and Pacific steam navigation". Deci, acest ce- taceu neobisnuit putea sa se miste dintr-un loc ntr-altul cu o iuteala uimitoare, dat fiind ca Governor-Higginson si Cristoba l-Colon l ntlnisera ntr-un rastimp de trei zile n doua puncte diferite ale globului, despartite unul de altul printr-o distanta de peste sapte sute de leghe marine. Cincisprezece zile mai trziu, la doua mii de leghe de acolo, Hel- vetia al "Compa niei Nationale" si Shannon al Companiei "Royal- Mail", mergnd n directii opuse, pr in partea Atlanticului cuprinsa ntre Statele Unite si Europa, si semnalara recipro c aparitia monstrului la 4215' latitudine nordica si 6035' longitudine vestica de la meridianul Greenwich. n urma acestei observatii simultane, se crezu ca lungime a minima a mamiferului poate fi evaluata la peste trei sute cincizeci de picioar e englezesti1, prin faptul ca Shannon si Helvetia erau mai mici dect el, desi fie care din cele doua vase avea cte o suta de metri de la prova la pupa. Or, cele ma

i mari balene, acelea care traiesc prin apele insulelor Aleutine, Kulammak si Um - gullik, n-au depasit niciodata lungimea de cincizeci si sase de metri - daca o ating si pe aceasta. Rapoartele sosite unui dupa altul, noile observatii facute pe bordul transatlant icului Pereire, o ciocnire ntre Etna, de la linia Inman, si monstru, un proces-ve rbal ncheiat de ofiterii fregatei franceze Normandie, o foarte serioasa dare de s eama obtinuta de statul- major din partea comandantului Fitz-James, de pe bordul vasului Lord-Clyde, tulburara adnc opinia publica. n tarile cu locuitori veseli d in fire se facura glume pe seama fenomenului, dar tarile serioase si cu spirit p ractic, ca Anglia, America, Germania, fura viu preocupate de aceasta problema. Pretutindeni n marile orase, monstrul ajunsese la moda. A fost cntat n cafenele, pr ezentat n teatre si luat n batjocura n ziare. Stirile fanteziste au avut de asemene a un prilej minunat sa se ras- pndeasca n fel de fel de variante. n ziare aparura d in nou toate fiintele uriase nascocite de mintea omului, de la balena alba, ngroz itoarea Moby Dick din regiunile hiperboreene, si pna la uriasul Kraken, ale carui tentacule pot sa nlantuie un vas de cinci sute de tone si sa-1 traga n adncurile o ceanului. Au fost reproduse chiar si marturii din vremuri vechi, parerile lui Ar istotel si ale lui Pliniu, care admiteau existenta unor asemenea monstri, apoi p ovestirile episcopului norvegian Pontoppidan, descrierile lui Paul Eggede si n sfr sit rapoartele domnului Harrington, care trebuie crezut cnd afirma ca a vazut de pe bordul lui Castillan, n 1857, sarpele urias ce bntuise pna atunci numai marile v echiului "Constitutionnel"2. Atunci izbucni nesfrsita polemica n rndul societatilor si al ziarelor stiintifice, n tre cei ce credeau n existenta monstrului si cei care nu voiau sa o recunoasca. " Problema monstrului" nflacara spiritele. Ziaristii care tineau parte stiintei, n l upta cu cei care m- nuiau subtilitatile spiritului, varsara valuri de cerneala n t impul acestei campanii de neuitat; unii varsara chiar si doua sau trei picaturi de snge, fiindca de la sarpele de mare se ajunse si la insulte dintre cele mai ji gnitoare. Razboiul acesta tinu sase luni, n care timp izbnda paru ca trece cnd de o parte, cnd de alta. Articolelor de fond publicate de Institutul geografic al Braziliei, de Academia regala de stiinte din Berlin, de Asociatia britanica sau de Institutul Smithsonian din Washington, discutiilor din "Indian Archipelago", din "Cosmos"ul abatelui Moigno, din "Mitteilungen" al lui Petermann sau cronicilor stiintifi ce ale marilor ziare din Franta si strainatate, tuturor acestora le raspundeau z iarele mai marunte, cu o verva nesecata. O mna de ziaristi inteligenti, parodiind un cuvnt al lui Linne, pe care niste adversari ai monstrului l citasera, sustinea u cu tarie ca "natura nu face prostii" si si rugau staruitor contemporanii sa nu o faca de ocara dnd crezare povestirilor despre Krakeni, despre serpi de mare, de spre Moby Dick sau despre alte naluciri ale marinarilor n delir. n sfrsit, cel mai iubit dintre redactorii unui ziar satiric foarte temut, ntr-un articol de-al sau, trecnd peste toti si toate, se napusti asupra monstrului, ca Hippolyt3, i aplica o ultima lovitura si l dadu gata n mijlocul unui hohot de rs universal. Spiritul nvi nsese stiinta. n timpul primelor luni ale anului 1867, toate acestea pareau a fi nmormntate si nu se credea ca ar mai putea renaste, cnd o serie de fapte noi fura aduse la cunosti nta publicului. Acum nu mai era vorba de a rezolva o problema stiintifica, ci de a se nlatura un pericol real si serios. Problema lua o nfatisare cu totul noua. M onstrul deveni iarasi insula, stnca, dar o stnca miscatoare, care nu putea fi nici determinata, nici atinsa. La 5 martie 1867, vasul Moravian al Companiei "Montreal Ocean", gasindu-se n timp ul noptii la 2730' latitudine si 7215' longitudine, izbi cu tribordul o stnca a car ei existenta prin meleagurile acelea nu era semnalata de nici o harta. Datorita puterii vntului si a celor patru sute de cai putere, vasul Moravian nainta cu o vi teza de treisprezece noduri. Nu ncape ndoiala ca, f&ra calitatea superioara a blin dajului sau, Moravian, nepregatit pentru aceasta izbitura, s-ar fi scufundat, mpr euna cu cei doua sute treizeci si sapte de pasageri pe care i aducea din Canada. Accidentul se ntmplase n zori, catre orele cinci dimineata. Ofiterii de cart se nap ustira nspre partea de dinapoi a vasului. Ei cercetara oceanul cu cea mai desavrsi ta atentie. Nu vazura nsa altceva dect o vltoare puternica la vreo sase sute de met

ri departare, unde se parea ca valurile fusesera lovite cu o forta neobisnuita. Dupa ce stabili pozitia exacta a locului, Moravian si continua drumul, fara stric aciuni vadite. Se lovise oare de o stnca submarina, sau de resturile uriase ale u nui vas naufragiat? Aceasta nu s-a putut afla. Dar mai trziu, pe santierele de re paratii, examinndu-i-se ca- rena, se vazu ca o parte din chila vasului era sfarmat a. Accidentul, desi deosebit de grav, ar fi fost poate uitat ca attea altele, daca, dupa trei saptamni, nu s-ar fi ivit un altul asemanator. Numai ca, de data asta, datorita nationalitatii vasului cazut victima ct si renumelui companiei careia i a partinea, evenimentul avu un rasunet deosebit. Toata lumea cunostea numele celebrului armator englez Cunard. Industriasul acest a inteligent a nfiintat, n 1840, un serviciu postal ntre Liverpool si Halifax, folo sind trei vase de lemn cu zbaturi, care aveau o putere de patru sute de cai si o capacitate de o mie o suta saizeci si doua de tone. Dupa opt ani, inventarul co mpaniei crescuse cu alte patru vase de sase sute cincizeci de cai putere si cu o mie opt sute douazeci de tone, iar doi ani mai trziu, cu nca doua vase, superioar e ca putere si tonaj. n 1853, Compania "Cunard", al carei privilegiu pentru trans portul scrisorilor fusese tocmai rennoit, si mari pe rnd inventarul cu navele Ar ab ia, Pers ia, China, Scotia, lava, Rusia - toate de prima categorie si totodata c ele mai mari vase, care, dupa Great-Eastern, strabatusera vreodata marile. Astfe l ca n 1867, compania avea douasprezece vase, dintre care opt cu zbaturi si patru cu elice. Daca dau aceste amanunte, foarte restrnse dealtfel, o fac pentru ca fiecare sa cu noasca importanta acestei companii de transporturi maritime, vestita n ntreaga lum e pentru activitatea ei iscusita. Nici o ntreprindere de navigatie transoceanica n-a fost condusa cu mai multa destoinicie, nici o afacere nu s-a bucurat de un s ucces mai deplin. Timp de douazeci si sase de ani, vasele Companiei "Cunard" au strabatut de doua mii de ori Atlanticul. Datorita muncii fara ragaz a echipajelo r, nici o calatorie n-a fost ntrerupta sau oprita, nu s-a ntmplat niciodata vreo ntrz iere, nu s-a pierdut niciodata vreo scrisoare, vreun om sau vreun vapor. Dupa cu m reiese dintr-o dare de seama ntocmita dupa documentele oficiale din ultimii ani , calatorii prefera si astazi Compania "Cunard" oricarei alteia, cu toata concur enta puternica pe care i-o face Franta. Acestea fiind spuse, nimeni nu se va mir a de rasunetul pe care 1-a strnit accidentul ntmplat unuia dintre cele mai frumoase vase ale sale. La 13 aprilie 1867, pe o mare linistita, batuta de^ un vnt usor, vasul Scotia se gasea la 1512' longitudine si 4537' latitudine. El mergea cu o viteza de treisprez ece noduri si patruzeci si trei de sutimi, mpins de cei o mie de cai putere ai sa i. Zbaturile loveau marea cu o regularitate perfecta. Corpul vasului era afundat cu sase metri si saptezeci de centimetri, deplasnd un volum de sase mii sase sut e douazeci si patru metri cubi. La ora patru si saptesprezece minute, spre seara, pe cnd calatorii se strnsesera n salonul cel mare sa ia gustarea, se simti o usoara zguduitura, urmare a unei lov ituri pe care Scotia o primi n coasta, cam n spatele zbatului de la babord. Scotia nu lovise ceva, ci fusese lovita de un corp ce parea mai degraba a fi a scutit sau sfredelitor dect strivitor. Atingerea paruse att de nensemnata, nct pe bor d nu s-ar fi nelinistit nimeni, daca oamenii din cala vasului n-ar fi dat buzna pe punte strignd: "Ne scufundam, ne scufundam!" La nceput calatorii se nspaimntara, dar capitanul Anderson se grabi sa-i linisteasc a. ntr-adevar, nimic grav nu se putea ntmpla ndata dupa ciocnire, deoarece Scotia, mp artita n sapte compartimente prin pereti care nu lasau sa patrunda apa, era n star e sa faca fata fara nici o grija unei sparturi n corpul sau. Capitanul Anderson cobor imediat n cala. El si dadu seama ca al cincilea compartime nt fusese inundat, iar repeziciunea cu care crestea apa i dovedi ca spartura era foarte mare. Din fericire, caza- nele nu erau instalate n acest compartiment, alt fel focul s-ar fi stins de ndata. Capitanul Anderson opri numaidect vasul, si unul dintre marinari se scufunda n apa ca sa vada ce stricaciuni s-au produs. Cteva clipe mai trziu se constata existent a unei sparturi de doi metri n ca- rena vaporului. O asemenea spartura nu putea fi astupata pe loc si Scotia trebui sa-si urmeze dr

umul, cu zbaturile aproape necate. Toate acestea se petrecusera cam la 300 mile d epartare de Capul Clear, de aceea vasul sosi n port cu o ntrziere de trei zile, fap t care nelinisti foarte mult populatia din Liverpool. Cercetnd vasul pe santierele de reparatii, inginerii abia putura sa-si creada och ilor vaznd spartura n forma de triunghi isoscel, deschisa la doi metri si jumatate sub linia de plutire. Spartura n placa de fier era att de perfecta, nct nici cu un instrument special n-ar fi putut fi f&cuta mai bine. Se vede ca unealta care str apunsese fierul era de un fel neobisnuit si ca, dupa ce fusese aruncata cu o for ta extraordinara, perfornd un blindaj de patru centimetri grosime, ea se retrases e de la sine, printr-o miscare de nenteles. Acesta a fost faptul care a pasionat din nou, pentru multa vreme, opinia publica . De atunci, toate naufragiile ale caror cauze n-au putut fi cunoscute au fost p use pe seama monstrului marin; si, din nenorocire, ele snt n numar foarte mare: di n trei mii de vase, a caror pierdere este semnalata n fiecare an Biroului "Verita s", numarul celor care dispar n mod misterios cu toata ncarcatura lor nu este mai mic de doua sute de vase, cu aburi sau cu pnze. Pe drept sau pe nedrept, de disparitia acestor vase a fost acuzat "monstrul" si, datorita lui, comunicatiile ntre diferitele continente devenind din ce n ce mai p ericuloase, publicul calator ceru, n mod hotart, ca marile sa fie scapate cu orice pret de ngrozitorul cetaceu. Capitolul II PENTRU SI CONTRA n vremea cnd se petreceau toate acestea, eu ma ntorceam dintr-o explorare stiintifi ca pe care o facusem n tinuturile pline de primejdii din Nebraska, n Statele Unite . Fusesem trimis acolo de guvernul francez n calitatea mea de profesor suplinitor la Muzeul de istorie naturala din Paris. Dupa sase luni petrecute n Nebraska, ca tre sfrsitul lui martie m-am ntors la New York, aducnd cu mine colectii pretioase. Plecarea spre Franta mi era fixata pentru nceputul lunii mai. n asteptarea ei, ma o cupam cu clasarea bogatiilor mineralogice, botanice si zoologice, pentru muzeu. Atunci avu loc accidentul vasului Scotia. Cunosteam toate discutiile n legatura cu monstrul marin; si cum s-ar fi putut sa nu le cunosc? Citisem si recitisem pe rnd toate ziarele americane si europene, fa ra nsa a ma lamuri prea mult. Taina aceasta mi dadea de gndit, si pentru ca nu pute am sa-mi formez o parere, treceam de la o extrema la alta. Fara ndoiala ca la mij loc era ceva neobisnuit; nencrezatorii puteau merge sa vada spartura misterioasa a vasului Scotia. Cnd am ajuns la New York, faptele erau discutate cu nflacarare. Parerea ca ar fi vorba de o insula plutitoare sau de o stnca invizibila, asa cum sustineau necunoscatorii, fusese parasita. ntr-adevar, n afara de cazul cnd stnca ac easta ar fi avut n ea o masina, cum s-ar fi putut deplasa cu o viteza att de mare? De asemenea, tot pe baza uimitoarei viteze de deplasare fusese respinsa si ideea existentei unei epave marine uriase. Ramneau deci numai doua explicatii posibile , si partizanii lor se mpartisera n doua tabere: de o parte, cei care sustineau te oria existentei unui monstru de o forta colosala, de cealalta parte, cei care vo rbeau cu convingere despre un vas "submarin", de o forta motrice extraordinara. Or, aceasta ultima ipoteza, admisibila la urma urmelor, cazu n fata cercetarilor facute n cele doua continente. Nu prea era cu putinta ca un simplu particular sa aiba un asemenea aparat. Unde si cnd l-ar fi putut construi si cum ar fi reusit e l sa pastreze secretul constructiei ? Numai un guvern putea avea o astfel de mas ina distrugatoare, pentru ca n vremurile acestea nenorocite, n care omul se stradu ieste sa mareasca puterea armelor de razboi, e de crezut ca un stat sa ncerce, fa ra stirea celorlalte, o masina att de groaznica. Dupa pustile cu tragere rapida, torpilele; dupa torpile, berbecii submarini; apoi - cel putin asa sper - mijloac ele de aparare mpotriva lor. Dar ipoteza unei masini de razboi cazu si ea n urma d eclaratiilor guvernelor. Pentru ca era vorba de un interes public - doar suferea u comunicatiile transoceanice - sinceritatea guvernelor nu putea fi pusa la ndoia la. Dealtfel, cine ar fi fost n stare sa creada ca constructia unui vas submarin s-ar fi putut face n secret? A pastra secretul n asemenea mprejurari e foarte greu pentru un particular si cu siguranta ca este imposibil pentru un stat, ale carui actiuni snt supravegheate cu deosebita atentie de catre puterile rivale. Deci, dupa cercetari facute n Anglia, Franta, Rusia, Prusia, Italia, America si c hiar n Turcia, ipoteza unui vas submarin fu definitiv ndepartata.

Monstrul marin reveni astfel la ordinea zilei, n ciuda nenumaratelor glume si ata curi ale ziarelor de mna a doua. Porniti pe aceasta cale, oamenii si dadura fru lib er imaginatiei, faurind cele mai nesabuite si mai nastrusnice nchipuiri n domeniul ihtiologiei. La sosirea mea n New York, mai multe persoane mi facura onoarea de a-mi pune ntreba ri cu privire la monstru. Publicasem n Franta o lucrare n doua volume intitulata " Misterele din adn- cul marilor". Cartea, foarte bine primita n lumea savantilor, m a facea sa trec drept un specialist n acest domeniu destul de putin cunoscut al i storiei naturale. Mi se ceru parerea. Atta timp ct am putut sa neg realitatea fapt ului, am tacut cu ndrjire. Curnd nsa, "strns cu usa", a trebuit sa dau explicatii. De ci, "onorabilul Pierre Aronnax, profesor la Muzeul din Paris", a fost somat de z iarul "New York Herald" sa-si spuna parerea. Fiindca nu puteam sa tac, am vorbit . Am discutat chestiunea sub toate aspectele ei politice si stiintifice; dau mai jos un extras dintr-un articol bine documentat pe care l-am publicat n numarul d in 30 aprilie: Prin urmare, spuneam eu, dupa ce am cercetat una cte una diferitele ipoteze, du pa ce a fost nlaturata orice alta presupunere, trebuie sa admitem neaparat existe nta unui animal de o putere neobisnuita. Marile adncimi ale oceanului ne snt cu totul necunoscute. Sondele cercetatorilor n-au ajuns nca ptna la ele. Ce se petrece oare in aceste abisuri? Ce fel de fiin te traiesc si ar putea trai la douasprezece sau cincisprezece mile sub apa ? Ce fel de organism au aceste animale? Cu greu ne putem nchipui. Totusi, solutia problemei pe care o am de rezolvat poate sa ia forma unei dile me: sau cunoastem toate varietatile de fiinte care traiesc pe planeta noastra, s au nu le cunoastem. Daca nu le cunoastem pe toate, daca natura mai are nca pentru noi secrete in ih tiologie, nimic nu e mai usor dect sa admitem existenta unor pesti sau a unor cet acei de specii sau de genuri necunoscute, cu un organism parca anume facut ca sa <<perforeze", locuind n abisurile de nepatruns, si pe care o intmplare oarecare, o fantezie sau o toana i ridica din cnd in cnd, la mari intervale de timp, catre su prafata oceanelor. Daca, dimpotriva, cunoastem toate speciile existente, trebuie neaparat sa caut am animalul de care e vorba printre acelea care snt determinate, si n cazul acesta m-as simti ndemnat sa admit existenta unui narval urias. Narvalul obisnuit sau licornul de mare atinge adesea o lungime de saizeci de p icioare. nmultiti cu cinci sau chiar cu zece aceasta marime, dati cetaceului nost ru o putere proportionala cu marimea sa, sporifi-i armele de atac si veti obtine animalul dorit. El va avea proportiile determinate de ofiterii de pe Shannon, v a avea unealta trebuincioasa pentru strapungerea vasului Scotia si puterea neces ara pentru a sparge blindajul unei nave. ntr-adevar, narvalul este narmat cu un fel de spada de fildes, cu o halebarda dupa cum i spun unii naturalisti - un dinte principal care are taria otelului. As emenea dinti s-au gasit nfipti n corpul balenelor pe care narvalul le ataca totdea una cu succes. Altii au fost smulsi cu foarte mare greutate din carenele vaselor pe care le sfredelisera dintr-o parte ntr-alta, asa cum un burghiu sfredeleste u n butoi. La muzeul Facultatii de Medicina din Paris se gaseste unul dintre acest i dinti, lung de doi metri si douazeci si cinci de centimetri si avnd la baza pat ruzeci si opt de centimetri! Ei bine, nchipuiti-va aceasta arma de zece ori mai tare si animalul de zece ori mai puternic, zvrliti-o cu o viteza de douazeci de mile pe ora, nmultiti greutate a ei cu patratul vitezei si veti obtine o lovitura n stare sa dea nastere catastr ofei despre care vorbim. Deci, pna la informatii mai amanuntite, parerea mea este ca avem de-a face cu un cetaceu de o marime uriasa, narmat nu cu o halebarda, ci cu un adevarat pinten, ca al fregatelor cuirasate, cu care s-ar asemana att n cee a ce priveste volumul ct si puterea de miscare. Astfel s-ar explica acest fenomen inexplicabil - afara de cazul n care, n ciuda celor vazute, simtite si resimtite, nimic nu ar fi adevarat, ceea ce iarasi este cu putinta! Ultimele cuvinte erau o lasitate din partea mea; dar voiam sa-mi apar pna la un a numit punct demnitatea de profesor si sa nu ma fac de rs n fata americanilor, care

stiu sa rda atunci cnd au de ce. mi pastram astfel o iesire. Dar, n fond, admiteam existenta monstrului. Articolul meu fu discutat cu multa aprindere, fapt care-1 facu foarte cunoscut s i mi aduse un numar oarecare de partizani. Dealtfel, solutia propusa lasa fru libe r imaginatiei. Spiritului omenesc i place sa-si plasmuiasca tot felul de fapturi supranaturale, si marea es te cel mai bun loc n care pot sa se nasca si sa se dezvolte acesti uriasi pe lnga care animalele de pe pamnt, ca elefantii sau rinocerii, nu snt dect niste pitici. nt inderile de apa poarta n adncurile lor cele mai mari specii de mamifere cunoscute si ascund poate moluste de marimi nemaipomenite, crustacee nspaimnta- toare la ved ere, cum ar fi, de pilda, homari avnd o suta de metri, sau crabi cntarind doua sut e de tone! Si de ce nu? Pe vremuri, animalele de pe pamnt, vietuitoare ale erelor geologice, patrupedele, quadrumanele, reptilele si pasarile erau facute pe masu ri uriase, pe care timpul le-a micsorat putin cte putin. De ce oare marea n-ar fi pastrat n adncurile ei necunoscute aceste probe gigantice ale vietii unei alte ep oci, ea care niciodata nu se schimba, pe cta vreme smburele pamntesc se schimba ntru na? De ce oare n-ar ascunde n snul ei ultimele varietati ale acestor specii de tit ani, ce traiesc secole n locul anilor si milenii n locul secolelor? Dar prea ma las dus de visuri care n-ar trebui sa ma preocupe ntr-o asemenea ma sura. Sa pun deci capat nchipuirilor pe care timpul mi le-a schimbat ulterior n re alitati de necrezut. Repet: se formase atunci o parere despre natura fenomenului , si oamenii credeau pe de-a-ntregul n existenta unei fiinte uimitoare care nu av ea nimic comun cu fabulosii serpi de mare. Dar daca unii n-au vazut n aceasta dect o problema pur stiintifica, altii, mai practici, mai ales din America si din An glia, erau de parere ca oceanul trebuie curatat de periculosul monstru, pentru c a astfel sa se asigure comunicatiile transoceanice. Ziarele industriale si comer ciale, mai ales, insistara asupra acestui lucru. "Shipping and Mercantile Ga - z ette", "Lloyd", si "Paquebot", "Revue maritime et coloniale", toate ziarele devo tate companiilor de asigurare, care amenintau sa ridice taxele de asigurare, au fost n unanimitate de acord asupra acestui punct. Dupa ce opinia publica si-a dat astfel verdictul, Statele Unite luara, primele , o hotarre. La New York se organiza o expeditie destinata urmaririi cetaceului. O fregata de mare viteza, numita Abraham Lincoln, fu pregatita sa cerceteze n cel mai scurt timp apele. Arsenalele au fost deschise comandantului Farragut, care grabi echiparea fregatei. Si, dupa cum se ntmpla totdeauna, din clipa n care se lua ho- tarrea ca monstrul sa fie urmarit, el nu mai aparu. Timp de doua luni nu se mai auzi nimic despre el. Nici o nava nu-1 mai ntlni. Se parea ca cetaceul aflase de comploturile care se ur zeau mpotriva lui. Se vorbise atta despre monstru, chiar si prin cablul transatlan tic! De aceea unii glumeti pretindeau ca, printr-un siretlic, monstrul oprise n d rum vreo telegrama, aflnd astfel de toate uneltirile si punndu-se la adapost. Deci acum nu se mai stia n ce parte sa fie trimisa fregata, pregatita pentru o lunga calatorie si echipata cu unelte de pescuit din cele mai bune. Si nerabdare a crescu mereu, pna cnd, la 2 iulie, se afla ca un vas, care naviga pe ruta San Fr ancisco -Sanhai, vazuse animalul cu trei saptamni mai nainte n apele nordice ale Pa cificului. Stirea aceasta dadu nastere unei emotii de nedescris. Comandantului Farragut n u i se mai ngadui nici macar un ragaz de douazeci si patrii de ore. Proviziile er au ncarcate. Cazanele de carbuni erau pline pna la refuz. Toti oamenii din echipaj se gaseau la posturi. Capitanului nu-i mai ramnea dect sa-si aprinda cuptoarele, sa le ncinga si sa porneasca. Nu i s-ar fi iertat nici macar o jumatate de zi ntrzi ere. Dealtfel, comandantul Farragut nu dorea nici el altceva dect sa plece ct mai curnd. Cu trei ore nainte ca Abraham Lincoln sa paraseasca cheiul din Brooklyn, am pri mit o scrisoare redactata n felul urmator: Domnului Aronnax Profesor la Muzeul din Paris Hotel "Fifth-Avenue" New York Domnule,

Daca doriti sa faceti parte din expeditia de pe Abraham Lincoln, guvernul Statel or Unite ar fi ncntat ca Franta sa fie reprezentata prin dv. in aceasta expeditie. Comandantul Farragut va tine la dispozitie o cabina. Cu cele mai bune sentimente J.B.HOBSON, secretarul Ministerului Marinei Capitolul III CUM DORESTE DOMNUL! Cu trei secunde nainte de a sosi scrisoarea lui J. B. Hobson, nu ma gndeam la urma rirea narvalului, cum nu ma gndeam la nici o alta calatorie fara rost. Trei secun de dupa ce am citit scrisoarea onorabilului secretar al Marinei, mi-am dat n sfrsi t seama ca adevarata mea chemare, singurul scop al vietii mele era sa vnez monstr ul acela primejdios si sa scap lumea de el. Dar, pentru ca abia ma ntorsesem dintr-o calatorie grea si obositoare, as fi vrut nespus de mult sa ma odihnesc. Tnjeam de dorul- de a-mi revedea tara, prietenii, mica mea locuinta din Jardin des Plantes si dragele, pretioasele mele colectii! Nimic nsa nu m-a putut opri. Am uitat de toate - de oboseala, de prieteni, de co lectii - si am primit, fara sa mai stau pe gnduri, oferta guvernului american. "Oricum, ma gndeam, toate drumurile duc spre Europa, si monstrul are sa fie att de cumsecade nct sa ma duca spre coastele Frantei. Animalul acesta de treaba se va l asa prins n marile Europei pentru placerea mea personala, si nu vreau sa aduc Muz eului de istorie naturala din Paris mai putin de jumatate de metru din halebarda lui de fildes". Dar pna una-alta, trebuia sa caut narvalul n nordul Oceanului Pacific, ceea ce nsem na ca trebuia sa pornesc pe un drum opus aceluia care duce spre Franta. * Conseil! am strigat cu o voce nerabdatoare. Conseil, servitorul meu, era un tnar cinstit care ma ntovarasea n toate calatoriile ; un flamand cumsecade, pe care-1 iubeam si care la rndul sau ma iubea, un om de un snge rece putin obisnuit, ordonat din principiu, harnic din deprindere, nemirnd u-se niciodata de nimic, foarte ndemnatic, priceput la orice, si care, n ciuda nume lui sau, nu dadea niciodata sfaturi1 - nici macar atunci cnd nu-i erau cerute. Avnd mereu de-a face cu savantii care traiau cu noi n Jardin des Plantes, Conseil n cepuse sa stie cte ceva. Devenise un specialist n clasificarile biologice, putnd sa strabata cu o usurinta de acrobat toate ncrengaturile, grupele, clasele, subclas ele, ordinele, familiile, genurile, subgenurile, speciile si varietatile. Dar st iinta lui se oprea aici. Clasificarea era viata lui si altceva nu-1 mai interesa . Foarte priceput n teoria clasificarii, dar foarte putin priceput n practica, el n-ar fi putut deosebi, cred, un casalot de o balena! Si totusi, ce baiat cumseca de si vrednic! Timp de zece ani, Conseil ma urmase pretutindeni unde ma chemase stiinta. Si nic iodata n-am auzit de la el vreo vorba despre lungimea sau despre oboseala vreune i calatorii. Niciodata nu se codea cnd si nchidea valiza ca sa plece ntr-o tara oare care, China sau Congo, orict de ndepartata ar fi fost acea tara. Ma urma oriunde, fara sa stea pe gnduri. Se bucura de o sanatate de fier, de muschi solizi, si era de un calm desavrsit. Avea treizeci de ani si vrsta lui fata de a mea era ca cincisprezece fata de doua zeci. Cer iertare daca spun n felul acesta ca aveam patruzeci de ani. Totusi, Conseil avea un cusur: fiind de un formalism ndracit, nu mi se adresa nic iodata dect la persoana a treia, fapt care uneori ma cam scotea din sarite. * Conseil! am strigat din nou, ncepnd plin de nerabdare sa ma pregatesc de calator ie. Fireste, nu puneam la ndoiala devotamentul acestui tnar. De obicei nu-1 ntrebam dac a vrea sau nu sa ma urmeze n calatoriile mele; de data aceasta nsa era vorba de o expeditie care putea sa se prelungeasca la nesfrsit, de o calatorie plina de prim ejdii, n urmarirea unui animal n stare sa scufunde o fregata ca pe o coaja de nuca . Toate acestea puteau sa dea de gndit chiar omului cel mai calm din lume. Oare c e avea sa spuna Conseil? * Conseil! am strigat pentru a treia oara. * Domnul m-a chemat? ntreba el intrnd. * Da, baiete! Fa-mi bagajele si pregateste-te de plecare. Peste doua ore pornim. * Cum doreste domnul, raspunse linistit Conseil. * N-avem nici o clipa de pierdut. Pune n geamantanul meu tot ce trebuie pentru ca

latorie: haine, camasi, ciorapi, fara sa le numeri, ct poti mai multe, si grabest e-te! * Si colectiile domnului? se interesa Conseil. * O sa ne ocupam mai trziu de ele. * Cum? Si arhioterium, hiracoterium, oreodon, heropotamus si toate celelalte sch elete... * Vor fi pastrate la hotel. * Si babirussa4 ? * Are sa fie hranita ct timp o sa lipsim. Dealtfel, am sa dau ordin ca toata mena jeria noastra sa fie trimisa n Franta. * Nu ne ntoarcem la Paris? ntreba Conseil. * Ba da... desigur... am raspuns sovaind. Facem nsa un ocol. * Ocolul care i va placea domnului. * A! Nu va fi mare lucru! Un drum mai putin direct, atta tot. Vom calatori pe Abr aham Lincoln. * Cum doreste domnul, raspunse linistit Conseil. * Stii, prietene, este vorba de monstrul acela... de faimosul ce- taceu... merge m sa curatim marile!... Autorul unei lucrari n doua volume despre "Misterele din adncul marilor" nu poate sa lipseasca de la expeditia aceasta interesanta pe care o conduce comandantul Farragut. E o misiune glorioasa... dar plina de primejdii ! Nu se stie ncotro mergem. Animalele astea pot fi pline de toane. Totusi vom ple ca. Avem un comandant care nu se teme de nimic. * Ce va face domnul voi face si eu, raspunse Conseil. * Gndeste-te bine! Nu vreau sa-ti ascund nimic. E vorba de una din acele calatori i din care poti sa nu te mai ntorci. * Cum doreste domnul. Peste un sfert de ceas bagajele noastre erau gata. Desi Conseil le facuse la rep ezeala, eram sigur ca nu lipsea nimic, caci baiatul acesta se pricepea sa aranje ze camasile si hainele tot att de bine pe ct stia sa claseze pasarile si mamiferel e. Ascensorul hotelului ne lasa n vestibulul cel mare. Am cobort cteva trepte care duc eau la parter. Aici am achitat nota de plata la biroul vesnic asaltat de o multi me imensa si am dat ordin sa fie expediate la Paris baloturile cu animale mpaiate si cu plante uscate. Nu am uitat nici sa las banii necesari pentru hrana babiru ssei si, urmat de Conseil, am sarit ntr-o trasura. Pentru douazeci de franci cursa, trasura cobor Broadway-ul la Union Square, merse pe Fourth-Avenue, pna la ntretaierea cu Bowery-street, o lua pe Katrin-street si se opri pe cheiul treizeci si patru. Acolo, bacul Katrin ne transporta, oameni, cai si trasura, la Brooklyn, periferia cea mare a New York-ului, asezata pe malu l stng al rului, n partea de rasarit, si n cteva minute am ajuns la cheiul lnga care A braham Lincoln varsa nori negri de fum prin cele doua cosuri ale sale. Bagajele ne-au fost duse ndata pe puntea fregatei. Am alergat pe bord si am ntreba t de comandantul Farragut. Unul din marinari ma conduse pe duneta. Acolo am dat de un ofiter cu nfatisare placuta, care mi-a ntins mna. * Domnul Pierre Aronnax? ma ntreba el. * Chiar el, am raspuns. Comandantul Farragut ? * n persoana. Fiti binevenit, domnule profesor! Cabina dumneavoastra este pregati ta. Am salutat si, lasndu-1 pe comandant la treburile lui, m-am ndreptat spre cabina c e-mi fusese destinata. Abraham Lincoln fusese bine ales si pregatit pentru noua sa misiune. Era o fre gata de mare viteza, prevazuta cu aparate de suprancalzire care puteau ridica put erea aburilor pna la sapte atmosfere. La presiunea aceasta, Abraham Lincoln ating ea o viteza mijlocie de optsprezece mile si trei zecimi pe ora, viteza foarte ma re, ce e drept, dar nu de ajuns pentru a lupta cu giganticul cetaceu. Interiorul vasului corespundea nsusirilor sale nautice. Cabina mea, aflata la pro va si dnd spre careul ofiterilor, mi-a placut. * Ne vom simti foarte bine aici, i-am spus lui Conseil. * Tot asa de bine, nu va fie cu suparare, raspunse Conseil, pe ct se simte un cru

staceu n scoica unei moluste. L-am lasat pe Conseil sa ornduiasca bagajele si m-am urcat pe punte, ca sa urmare sc pregatirile de plecare. n clipa aceea, comandantul Farragut daduse ordin sa fie desfacute ultimele odgoan e care-1 mai legau pe Abraham Lincoln de cheiul Brooklyn. Prin urmare, daca as f i ntrziat cu un sfert de ora sau chiar cu mai putin, fregata ar fi plecat fara min e si n-as fi putut lua parte la aceasta expeditie neobisnuita, supranaturala si de necrezut, care, desi povestita asa cum s-a ntmplat, va gasi totusi ctiva nencreza tori. Dar comandantul Farragut nu voia sa piarda nici un minut macar, nerabdator sa aj unga n marile n care fusese semnalat animalul. El l chema pe inginer. * Avem presiune ? * Da, domnule, raspunse acesta. * Go ahead! striga comandantul Farragut. Cnd auzira ordinul, transmis n sala masinilor cu ajutorul unui aparat cu aer compr imat, mecanicii pusera n miscare roata de pornire. Se auzi un suierat, datorita a burilor care intrara cu iuteala n sertarasele ntredeschise. Pistoanele orizontale si lungi gemeau si mpingeau bielele. Aripile elicei bateau din ce n ce mai repede valurile si Abraham Lincoln nainta maret printre cel putin o suta de ferryboat-ur i si pilotine pline de spectatori, care alcatuiau alaiul. Cheiurile Brooklyn-ului si cartierele orasului New York, care se ntind pe malul d e rasarit al rului, erau ntesate de curiosi. De trei ori la rnd izbucnira strigate de "ura!", din peste cinci mii de piepturi. Mii de batiste fluturau deasupra mul timii si continuara sa-1 salute pe Abraham Lincoln pna ce vasul patrunse n apele H ud- sonului, pe la vrful peninsulei lunguiete pe care e asezat New York-ul. Atunci fregata, plutind spre New Jersey pe lnga malul drept al fluviului, acoperi t de vile, trecu printre forturi, care o salutara cu salve de tun. Abraham Linco ln raspunse naltnd si cobornd de trei ori pavilionul american, pe care straluceau c ele treizeci si noua de stele; apoi, schimbndu-si directia ca sa intre n canalul c e se curbeaza spre golful format de istmul Sandy Hook, trecu de-a lungul tarmulu i nisipos de pe care miile de spectatori l aclamara nca o data. Alaiul de bacuri si de pilotine continua sa urmeze fregata si n-o parasi dect n dreptul vasului-far, care arata cu cele doua ochiuri de lumina ale s ale caile de acces ale New York-ului. Era ora trei. Pilotul cobor n barca si se ndrepta ndata spre goeleta care l astepta. Cuptoarele fura ntetite; elicea batu mai repede valurile; fregata trecu pe lnga Lo ng Island, de-a lungul coastei joase si galbui, si, la ora opt seara, dupa ce lu minile din Fire Island se pierdura nspre nord-vest, se ndrepta cu toata viteza cat re apele ntunecate ale Atlanticului. Capitolul IV NED LAND Comandantul Farragut era un marinar priceput, demn de fregata pe care o comanda. El era sufletul vasului si mpreuna cu echipajul sau forma un tot de nedespartit. Comandantul nu se ndoia de existenta cetaceului si nici nu ngaduia ca vreunul din tre oamenii de pe bord sa puna la ndoiala acest fapt. Credea n el, asa cum unele f emei batrne cred n Leviathan5 - cu inima, nu cu judecata. Monstrul exista cu sigur anta, si comandantul si jurase ca are sa scape marile de ticalosiile lui, pornind sa-1 nfrunte ca legendarul cavaler de Rhodes sau ca nenfricatul Dieudonne de Gozo n, care se luptase cu sarpele ce-i pustia insula. Farragut era hotart sa lupte pe viata si pe moarte. Alta cale nu exista. Ofiterii de pe bord mpartaseau parerea comandantului lor. Trebuia sa-i auzi vorbi nd, discutnd, certndu-se, cntarind posibilitatile ntlnirii si cercetnd ntinderea nesf ta a oceanului. Multi stateau de paza cocotati pe catarge fara ca nimeni sa le-o ceara, fecnd astfel o corvoada pe care n orice alta mprejurare ar fi blestemat-o. Atta timp ct soarele era pe cer, catargele erau pline de mateloti care nu puteau r abda sa stea linistiti pe punte. Si cu toate acestea, Abraham Lincoln nu apucase nca sa despice apele suspecte ale Pacificului. Ct despre echipaj, n-avea alta dorinta dect sa ntlneasca monstrul, sa-1 prinda cu ca ngea, sa-1 traga pe bord si sa-1 taie n bucati. Oamenii supravegheau marea cu o a tentie ncordata. Dealtfel, comandantul Farragut pomenise de o suma de doua mii de

dolari, destinata oricarui marinar sau ofiter care va semnala primul aparitia animalului. ntelegeti, deci, cu ct zel scrutau marea cei de pe Abraham Lincoln. Nici eu nu ma lasam mai prejos dect ceilalti, facndu-mi, la rndul meu, partea de ob servatii zilnice. Pentru ca toti cei de pe vas erau "numai ochi", cred ca fregat a ar fi putut mai curnd sa se numeasca Argus. Singur Conseil, prin nepasarea lui, nu se potrivea deloc cu entuziasmul care domnea pe bord. Spuneam ca Farragut si nzestrase vasul cu aparate potrivite pentru pescuitul urias ului cetaceu. n privinta aceasta nu l-ar fi ntrecut nici chiar un vas de vnat balen e. Avea toate uneltele cunoscute, de la cangea care se arunca cu mna, pna la saget ile dintate si gloantele explozive. Pe bord se afla chiar si un tun perfectionat care se ncarca pe la chiulasa si care avea peretii grosi si gura ngusta; cred ca modelul lui trebuie sa se gaseasca la Expozitia universala din 1867. Instrumentu l acesta pretios, venit din America, zvrlea la o distanta de vreo 16 km un proiec til conic care cntarea 4 kg. Deci vasului nu-i lipsea nici un mijloc de distruger e. Dar asta nu era totul; pe vas se afla si Ned Land, regele vnatorilor cu cangea . Ned Land era un canadian uimitor de ndemnatic; nimeni nu-I ntrecea n primejdioasa lu i meserie. Pe lnga ndemnare, avea snge rece, ndrazneala si viclenie, asa ca trebuia c a o balena sa fie tare isteata sau un casalot din cale afara de siret, ca sa sca pe de lovitura cangei sale. Ned Land avea vreo patruzeci de ani. Era un barbat nalt, puternic, cu o nfatisare serioasa, tacut si cteodata violent, mai cu seama atunci cnd l nemultumea cineva. E l atragea privirile tuturor, iar ochii sai patrunzatori i dadeau o nfatisare si ma i grava. Comandantul Farragut daduse dovada de multa ntelepciune atunci cnd l angajase pe om ul acesta care, datorita ochilor si bratelor sale, facea ct tot echipajul la un l oc. N-as putea sa-1 aseman mai bine dect cu un telescop puternic, care ar fi toto data si un tun gata oricnd de tragere. Cine zice "canadian", zice "francez" si, orict de putin vorbaret era Ned Land, tr ebuie sa marturisesc ca prinsese pentru mine o oarecare simpatie. Pesemne ca l at ragea nationalitatea mea. Era pentru el un prilej de a vorbi, iar mie mi dadea pu tinta sa aud limba veche a lui Rabelais, care e folosita nca n unele provincii can adiene. Familia lui traia n Quebec si era att de numeroasa nct forma un ntreg trib de pescari ndrazneti, nca de pe vremea cnd orasul acesta tinea de Franta. ncetul cu ncetul, Ned prinse gust de vorba; mie mi placea sa-1 ascult istorisindu-s i ntmplarile petrecute n marile polare. Era nespus de multa poezie n povestirile sal e despre pescuitul de balene si despre lupta cu uriasele mamifere. Punea n ele att a viata, nct mi se parea ca ascult vreun Homer canadian care mi cnta o noua Iliada, petrecuta n regiunile Nordului. l descriu pe tovarasul acesta ndraznet asa cum l cunosc eu astazi, cnd am devenit pr ieteni buni, legati cu acea dragoste nezdruncinata care se naste si se ntareste n m prejurarile cele mai nfricosatoare. Ah, viteazule Ned! As vrea sa mai traiesc nca o suta de ani, numai ca sa-mi amintesc ct mai mult timp de tine! Si acum, care era parerea lui Ned Land despre monstrul marin? Trebuie sa marturi sesc ca, dintre toti oamenii de pe bord, el singur era acela care nu credea delo c n existenta monstrului. Ba chiar se ferea sa vorbeasca despre aceasta; dar ntr-o zi am cautat sa aflu ce gndea. La 30 iulie, deci cam la trei saptamni dupa plecarea noastra, fregata se gasea n d reptul Capului Blanc, la treizeci de mile sub vntul care batea dinspre coastele P atagoniei. Era o seara minunata. Tre- cuseram de Tropicul Capricornului. Pna la S trmtoarea lui Magellan, n sud. nu mai aveam de strabatut nici sapte sute de mile. n mai putin de opt zile, nava Abraham Lincoln trebuia sa brazdeze valurile Pacifi cului. Stateam pe punte unul lnga altul, Ned Land si cu mine, vorbind vrute si nevrute s i privind apele acestei mari misterioase, ale carei adncuri nu fusesera strapunse pna atunci de privirile oamenilor. Am adus n mod firesc vorba despre cetaceul uri as, cntarind sortii de izbnda sau de nereusita.ai expeditiei noastre; vaznd nsa ca N ed ma lasa sa vorbesc fara ca el sa spuna mare lucru, l-am ntrebat de-a dreptul: * Cum se poate, Ned, sa nu crezi n existenta cetaceului pe care-1 cautam? Ai oare motive deosebite ca sa fii att de nencrezator?

Vnatorul cu cangea ma privi cteva clipe fara sa-mi raspunda, si lovi fruntea larga cu palma, asa cum i era obiceiul, nchise ochii ca si cum ar fi vrut sa se gndeasca si, n sfirsit, mi spuse: * Tot ce se poate, domnule Aronnax. * Cu toate acestea, Ned, un vnator de balene ca dumneata, un om obisnuit cu mamif erele din apele oceanelor, ar trebui sa creada fara sa stea prea mult pe gnduri c a exista cetacei uriasi; dumneata s-ar cuveni sa fii ultimul dintre oamenii de p e bord care sa te ndoiesti de asta, n mprejurarile de fata! * Va nselati, domnule profesor! raspunse Ned. Se prea poate ca unii oameni nepric eputi sa creada n comete extraordinare care strabat cerul sau n monstri antediluvi eni care salasluiesc n inima pamntului; dar nici astronomul si nici geologul nu va admite asemenea nascociri. Asa e si cu vinatorul de balene. Am urmarit multi cetacei, am vnat cu cangea si am u cis destui. Dar orict ar fi fost ei de puternici si de bine narmati, n-ar fl putut numai cu cozile si cu coltii lor sa gaureasca placile de fier ale unui vapor. * Si totusi, Ned, stim ca snt vapoare care au fost strapunse de coltul narvalului . * Corabii de lemn s-ar putea sa fie, mi raspunse canadianul, cu toate ca eu nu le -am vazut niciodata. Asa ca pna una, alta, nu cred ca balenele, casalotii sau nar valii ar putea savrsi asemenea ispravi. * Asculta-ma, Ned... * Nu, domnule profesor, asta n-o cred nici n ruptul capului. Poate sa fie altceva ... vreo meduza uriasa... * Ba nu, Ned, meduza nu e dect o molusca si nsusi numele ei arata ct de moale i este carnea; chiar daca ar avea lungimea de cinci sute de picioare si tot ar fi neva tamatoare pentru nave ca Scotia sau Abraham Lincoln, asa ca ispravile monstrilor de teapa Krakeni- lor nu snt dect povesti. * Atunci, domnule naturalist, mi spuse Ned Land cu un ton cam ironic, dumneata co ntinui sa crezi ca exista un cetaceu urias? * Da, Ned, ti-o repet, si credinta mea se sprijina pe logica faptelor. Cred n exi stenta unui mamifer puternic din ncrengatura vertebratelor, ca balenele, casaloti i sau delfinii, nzestrat cu un colt n forma de corn, a carui putere de patrundere este extraordinara. * Hm! facu vnatorul de balene, scuturnd din cap ca un om care nu vrea sa se lase c onvins. * Gndeste-te, bravul meu canadian, ca daca un asemenea animal exista si traieste n fundul oceanului la o adncime de cteva mile, apoi trebuie sa aiba un organism cu o putere de rezistenta fara seaman. * Pentru ce? ntreba Ned. * Pentru ca este necesara o forta nemaipomenita ca sa te mentii n straturile de a pa de mare adncime si sa rezisti la presiunea lor. * Adevarat? facu Ned, clipind din ochi. * Sigur. Si cifrele ti-o vor dovedi ndata. * Ei, cifre! o ntoarse Ned. Cu cifrele poti sa faci ce vrei! * Asta cnd e vorba de afaceri, Ned, dar nu cnd e vorba de matematica. Asculta-ma: sa zicem ca presiunea unei atmosfere este ct a unei coloane de apa nalta de treize ci si doua de picioare. De fapt, naltimea coloanei de apa ar trebui sa fie mai mi ca, pentru ca e vorba de apa de mare, care are o densitate mai mare dect a apei d ulci. Prin urmare, Ned, cnd te scufunzi, la fiecare treizeci si doua de picioare de apa pe care le ai deasupra suporti o presiune egala cu cte o atmosfera, adica tot attea kilograme pe fiecare centimetru patrat al suprafetei corpului. De aici urmeaza ca la trei sute douazeci de picioare presiunea este de zece atmosfere, l a trei mii doua sute de picioare este de o suta de atmosfere si ca ea ajunge de o mie de atmosfere la treizeci si doua de mii de picioare, adica la aproape doua leghe si jumatate. Asa ca, daca ai putea ajunge la aceasta adncime n ocean, fieca re centimetru patrat de pe suprafata corpului dumitale ar suferi o apasare de o mie de kilograme. Si stii dumneata, draga Ned, ce suprafata ai n centimetri patra ti? * Habar n-am, domnule Aronnax! * Cam vreo saptesprezece mii.

* Att de mult? * Si cum n realitate presiunea atmosferica este mai mare dect apasarea unui kilogr am pe centimetru patrat, cei saptesprezece mii de centimetri patrati ai dumitale suporta n aceasta clipa o presiune de saptesprezece mii cinci sute saizeci si op t de kilograme. * Fara sa bag de seama? * Fara sa bagi de seama. Si daca nu esti turtit de o asemenea apasare, aceasta e din pricina ca aerul care-ti patrunde n interiorul corpului are o presiune egala . Exista un echilibru desavrsit ntre apasarea exterioara si cea interioara, care s e neutralizeaza si care ti ngaduie sa le suporti ftra greutate pe amndoua. Dar n apa lucrurile stau altfel. * Da, nteleg, raspunse Ned, care ncepuse sa fie ceva mai atent, apa ma nconjoara, d ar nu ma patrunde. * ntocmai, Ned. De aceea, la treizeci si doua de picioare sub apa ai suferi o apa sare de saptesprezece mii cinci sute saizeci si opt de kilograme; la trei sute d ouazeci, o presiune de zece ori mai mare, deci o suta saptezeci si cinci de mii sase sute optzeci de kilograme; la trei mii doua sute de picioare, de o suta de ori aceasta presiune, adica un milion sapte sute cincizeci si sase de mii opt su te de kilograme; la treizeci si doua de mii de picioare, n sfirsit, de o mie de o ri aceasta presiune, deci saptesprezece milioane cinci sute saizeci si opt de mi i de kilograme, adica ai fi turtit, ca si cum ai fi scos dintr-o presa hidraulic a. * Drace! se mira Ned. * Ei bine, dragul meu vnator, daca niste vertebrate lungi de cteva sute de metri s i proportional de groase pot sa stea la asemenea adncimi, ele a caror suprafata r eprezinta milioane de centimetri patrati, nseamna ca apasarea pe care o suporta a junge si ea la miliarde de kilograme. Socoteste si dumneata acum ce rezistenta t rebuie sa aiba scheletul lor si ct de puternic trebuie sa le fie organismul, ca s a reziste la o asemenea presiune. * Ar trebui sa fie facute din placi de fier groase de opt degete, ca fregatele c uirasate, raspunse Ned Land. * Asa e, Ned, si gndeste-te numai ce stricaciuni poate produce o asemenea namila, care vine asupra unei nave cu iuteala unui expres. * Da... e adevarat... se poate, raspunse canadianul, a carui nencredere era zdrun cinata de aceste cifre, dar care tot nu voia sa se dea batut. * Ei bine, te-am convins? * Nu m-ati convins dect de un lucru, domnule naturalist, anume ca, daca n fundul m arilor exista asemenea animale, ele trebuie sa fie att de puternice ct spuneti dum neavoastra. * Dar daca n-ar exista, ncapatnatule, cum ti explici accidentul ntmplat Scotiei? * Stiu eu?... Poate ca... zise Ned, sovaind. * Hai, spune! * Poate ca... nu este adevarat, raspunse canadianul, repetnd fara voie un raspuns celebru al lui Arago. Dar raspunsul acesta nu dovedea dect ncapatnarea vnatorului de balene si nimic altce va. n ziua aceea l-am lasat n pace. Accidentul vasului Scotia nu putea fi negat. S partura a existat si a trebuit sa fie astupata; cred ca existenta ei nu putea fi demonstrata mai lamurit. Spartura aceasta nu se facuse singura; si cum nu fuses e pricinuita de stnci sau de masini submarine, fara ndoiala ca se datora armei per foratoare a vreunui animal. Dupa mine, pentru toate motivele aratate mai sus, animalul acesta apartinea ncren gaturii vertebratelor, clasei mamiferelor, grupului pisciformelor, n sfrsit, ordin ului cetaceelor. Ct despre familia din care facea parte, balena, casalot sau delf in, sau genul si specia n care se cuvenea sa fie asezat, aceasta era o chestiune pe care trebuia s-o lamuresc mai trziu. Pentru a o lamuri, trebuia mai nti sa disec monstrul necunoscut; pentru a-1 diseca, trebuia sa-1 prindem; pentru a-1 prinde , trebuia sa-1 vnam cu cangea, si asta era treaba lui Ned Land; pentru ca Ned sa1 vneze, trebuia sa-1 vedem, si asta era treaba echipajului; iar pentru a-1 vedea , trebuia sa-1 ntlnim - si asta nu depindea dect de ntmplare Capitolul V

LA NTMPLARE Ctva timp, Abraham Lincoln calatori linistit, pna ntr-o zi cnd o mprejurare neastepta ta scoase la iveala dibacia nentrecuta a lui Ned Land si ne dovedi cta ncredere tre buia sa avem n el. n apropierea insulelor Maluine, la 30 iunie, fregata ntlni cteva baleniere americane , care, dupa cum am aflat, nu aveau nici o stire despre narval. Capitanul vasulu i Monroe, stiind ca Ned Land se afla pe bordul lui Abraham Lincoln, l ruga sa-i a jute la prinderea unei balene ce se gasea prin apropiere. Comandantul Farragut, dornic sa-1 vada pe Ned la lucru, i dadu voie sa treaca pe Monroe. Norocul l ajuta att de bine pe canadianul nostru, nct, printr-o dubla lovitura, n loc de o balena, el lovi doua; pe una o atinse drept n inima, iar pe cealalta o prinse dupa cteva m inute de urmarire! Hotart lucru, daca monstrul nostru va avea vreodata de-a face cu cangea lui Ned L and, n-am sa pun ramasag ca victoria va fi de partea cetaceului. Fregata dadu ocol cu o viteza uimitoare coastei de sud-est a Ame- ricii. La 3 iu lie ne gaseam la intrarea Strmtorii Magellan, aproape de Capul Fecioarelor. Dar c omandantul Farragut nu voia sa ia acest drum ntortocheat si manevra astfel nct ocol i Capul Horn. ntregul echipaj se declara de acord cu hotarrea lui. S-ar fi putut oare sa ntlnim ce taceul ntr-un loc att de ngust? Multi dintre ma- teloti erau de parere ca monstrul n-ar fi putut trece pe acolo, pentru ca "era prea mare pentru strmtoarea asta!" La 6 iulie, pe la ora trei dupa-amiaza, Abraham Lincoln, gasindu-se la cincispre zece mile mai spre sud, dadu ocol singuraticei insule, acelei stnci pierdute la m arginea continentului american, careia niste marinari olandezi i-au dat numele o rasului lor natal, Capul Horn. Porniram spre nord-vest si a doua zi elicea frega tei batea n sfrsit apele Pacificului. "Fiti cu ochii n patru! Fiti cu ochii n patru!" spuneau ntruna marinarii de pe Abra ham Lincoln. Si toti i deschideau peste masura de mari. n fata nadejdii de a cstiga doua mii de dolari, ochii si lunetele nu mai aveau o clipa de ragaz. Zi si noapte se cerceta suprafata oceanului, iar nictalopii, care puteau sa vada si n ntuneric, aveau o d ata mai mult, fata de ceilalti, putinta de a cstiga premiul. Cu toate ca pe mine nu ma atrageau banii, cercetam totusi cu cea mai mare atenti e ntinderea oceanului. Eram n stare sa nu parasesc nici o clipa puntea vasului; mnc am repede, dormeam putin si nu-mi pasa nici de soare, nici de ploaie. Stateam ap lecat peste parapet cnd n partea din fata a vasului, cnd n partea de dinapoi, cercetn d cu lacomie dra pufoasa care albea marea spre orizont. Si de cte ori n-am simtit aceeasi strngere de inima laolalta cu ofiterii si cu echipajul, cnd vreo balena pl ina de toane si arata spinarea neagra deasupra valurilor! Atunci, puntea fregatei se umplea ntr-o clipa cu mateloti si cu ofiteri care, cu rasuflarea ntretaiata, c u ochii tulburi, urmareau fiecare miscare a cetaceului. Priveam si eu pna-mi obos ea vederea, n timp ce Conseil, tot att de netulburat ca de obicei, mi spunea linist it: * Daca domnul ar avea bunavointa sa nu-si holbeze ochii att de tare, ar vedea mai bine! Emotii zadarnice! Abraham Lincoln si schimba directia, urmarea animalul semnalat, o simpla balena sau vreun casalot obisnuit, care disparea curnd n mijlocul unui c or de blesteme. Calatoria se desfasura n cele mai bune conditii. Timpul se mentinea frumos. Cu to ate ca eram n cel mai rau anotimp din Emisfera Australa, unde luna iulie corespun de lunii ianuarie din Europa, marea ramnea linistita si putea fi cercetata cu usu rinta, pna la mari departari. Ned Land arata nca cea mai drza nencredere; se prefacea chiai ca nu se uita n larg d ect atunci cnd era de serviciu sau cnd se zarea vreo balena. Si de ct ajutor ne-ar f i putut fi privirea lui att de patrunzatoare! Dar canadianul acela ncapatnat citea sau dormea n cabina lui timp de opt ore din douasprezece. De o suta de ori l-am d ojenit pentru nepasarea pe care o arata. * Ei si! raspundea el. Nu-i nimic, domnule Aronnax; chiar daca ar fi vreun anima l, cum am putea noi sa-1 descoperim? Nu mergem oare la ntmplare? Animalul acesta i nvizibil a fost vazut, dupa spusele unora, n apele de nord ale Pacificului. Sa zi

cem ca-i asa; dar au trecut de atunci doua luni si, daca tinem seama de obiceiur ile cetaceului dumneavoastra, trebuie sa nu uitam ca lui nu-i place sa muce- zea sca mult timp prin aceleasi meleaguri! Se misca dintr-un loc n- tr-altul cu o usu rinta nemaipomenita. Si dumneavoastra stiti mai bine dect mine, domnule profesor, ca natura nu face nimic pe dos si ca n-ar fi dat ea unui animal greoi de felul lui putinta de a se misca att de repede, daca el n-ar avea nevoie de asta. Deci, daca animalul exista, acum e departe! La asemenea argumente nu aveam ce sa mai raspund. ntr-adevar, mergeam la ntmplare. Dar cum am fi putut face altfel ? Asa ca sortii no stri de izbnda erau foarte putini. Totusi, nca nu se ndoia nimeni de succesul exped itiei si nici un marinar de pe bord n-ar fi pus ramasag mpotriva existentei narva lului sau mpotriva apropiatei lui aparitii. n ziua de 20 iulie am taiat Tropicul Capricornului pe la 105 longitudine, iar la 2 7 ale aceleiasi luni am trecut Ecuatorul pe la meridianul 110. Fregata se ndrepta spre apus si intra n apele centrale ale Pacificului. Comandantul Farragut gndea, pe buna dreptate, ca e mai bine sa intram n apele cele mai adnci si sa ne ndepartam de continente sau de insule, de care monstrul parea ca se fereste ntotdeauna - " f&ra ndoiala pentru ca nu era destula apa pentru dnsul!" dupa cum spunea seful ech ipajului. Trecuram deci pe lnga insulele Pomotu, Marchize si Sandwich, taiaram Tr opicul Cancerului la longitudinea 132 si ne ndreptaram catre marile Chinei. Eram n sfrsit n locurile unde monstrul si savrsise ultimele ispravi! Si pot spune ca pe bord nu se mai ducea o viata normala. Inimile bateau sa sparga piepturile, pr egatindu-se parca pentru viitoare boli f$ra leac. ntregul echipaj se gasea ntr-o s tare de nervi pe care cu greu as putea s-o descriu. Nimeni nu mai mnca, nimeni nu mai dormea. De douazeci de ori pe zi, o alarma falsa sau o nchipuire a vreunui m atelot care scruta valurile ne producea emotii att de puternice, nct, repetndu-se ntr una, ele ne tineau ntr-o ncordare prea mare ca sa nu aiba urmari. Si ntr-adevar, urmarile se vazura curnd. Vreme de trei luni n care fiecare zi ni se paru un secol, n care timp Abraham Lincoln strabatu toate apele de nord ale Paci ficului, alergnd dupa toate balenele semnalate, schimbndu-si fara veste directia, oprindu-se pe neasteptate, marindu-si sau micsorndu-si viteza, cu primejdia de a strica masinile vasului, nici un petic de apa, ncepnd de la malurile Japoniei pna l a coastele Americii, nu ramase necercetat. Si nu zariram nimic, nimic altceva de ct imensitatea valurilor pustii! Nimic asemanator unui narval gigantic, nici unei insule submarine, nici unei epave naufragiate, nici unei insule miscatoare, nim ic care sa para supranatural! Consecintele nu ntrziara sa se arate. Mai nti descurajarea puse stapnire pe gndurile o amenilor, apoi ea facu loc nencrederii. Un simtamnt nou, amestec de rusine si mnie se ivi pe bord. Oamenii se simteau rusinati ca s-au lasat "dusi" de o nchipuire, dar mai cu seama erau furiosi! Dovezile adunate una cte una, timp de un an, se pr abusira dintr-o data si fiecare nu se mai gndi dect sa recstige, odihnindu-se si do rmind, timpul pe care l sacrificase prosteste. Si cu nestatornicia fireasca sufletului omenesc, oamenii cazura dintr-o extrema n cealalta. Cei ce fusesera partizani nflacarati ai expeditiei devenira acum aprig ii ei brfitori. mpotrivirea porni din pntecele corabiei, ajunse pna la careul ofiter ilor si, desigur ca, fara ncapatnarea neobisnuita a comandantului Farragut, fregat a s-ar fi ndreptat definitiv catre sud. Totusi, cercetarea aceasta nefolositoare nu mai putea fi mult timp prelungita. F regatei nu i se putea aduce nici o vina; facuse tot ce fusese cu putinta ca sa i zbuteasca. Nicicnd echipajul vreunui vas al marinei americane nu dovedise mai mul ta rabdare si mai multa tragere de inima. Nereusita expeditiei nu putea fi pusa pe seama oamenilor. Nu ne mai ramnea altceva de facut dect sa ne ntoarcem. Lucrul acesta a fost adus la cunostinta comandantului, dar el se mpotrivi. Matelo tii nu-si ascundeau nemultumirea si asta se vedea dupa munca lor care ncepuse sa" nu mai mearga asa cum trebuie. Nu vreau sa spun prin asta ca s-ar fi ivit vreo r evolta pe bord. Dupa o scurta perioada de ncapatnare, comandantul Farragut ceru tr ei zile de ragaz, asa cum altadata ceruse Columb. Daca-n aceste trei zile monstr ul nu s-ar fi ivit, crmaciul trebuia sa nvrta de trei ori roata si Abraham Lincoln avea sa porneasca spre marile europene. Ca prima urmare a acestei fagaduieli, facuta la 2 noiembrie, poate fi socotit fa

ptul ca ea a rensufletit echipajul. Lasnd la o parte nepasarea, oamenii cercetara din nou cu atentie oceanul. Fiecare voia sa-i mai arunce o ultima privire. Lunet ele intrara din nou n functiune. Era sfidarea cea de pe urma adusa narvalului uri as, care, dupa toate socotelile, nu se putea sa nu raspunda acestei somatii. Mai trecura doua zile. Abraham Lincoln nainta cu viteza redusa. Oamenii foloseau tot felul de mijloace ca sa trezeasca atentia monstrului sau sa-1 scoata din amo rteala, n cazul cnd el s-ar fi gasit prin aceste meleaguri. Pentru asta au fost atr nate n partea de dinapoi a vasului niste bucati mari de slanina, care, trebuie sa spun, au facut nespusa placere rechinilor. Abraham Lincoln se opri de cteva ori si barcile strabatura apele n toate directiile mprejurul sau, astfel nct nici un col t de mare n-a ramas necercetat. Dar veni si seara de 4 noiembrie, fara ca taina abisurilor marine sa fie descoperita. A doua zi, 5 noiembrie, la amiaza, urma sa ia sfrsit termenul fixat. Dupa aceea, comandantul Farragut, potrivit fagaduielii sale, trebuia sa ndrepte fregata spre sud-est si sa paraseasca cu totul regiunile nordice ale Pacificului. Fregata se afla atunci la 31 15' latitudine nordica si 13642' longitudine estica. Tarmurile Japoniei erau la mai putin de doua sute de mile de noi. Se apropia no aptea. Trecuse de ora opt. Nori grosi acoperisera luna, care se gasea n primul ei patrar. Fregata despica cu usurinta valurile linistite. n clipa aceea stateam in partea din fata a vasului, sprijinit de parapetul tribor dului. Conseil se afla lnga mine, privind si el valurile. Echipajul, cocotat pe c atarguri, cerceta zarea care se ngusta si se ntuneca ncetul cu ncetul. Din cnd n cnd o eanul sclipea sub razele lunii, strecurate printre sparturile norilor. Apoi, ori ce urma luminoasa se pierdea n ntunecime. Uitndu-ma la Conseil, mi se paru ca si pe el l cuprinsese, ct de ct, starea de spiri t a celorlalti. Cel putin asa am crezut! Poate ca pentru prima data era stapnit d e oarecare curiozitate. * Ce zici, Conseil ? l ntrebai. Mi se pare ca asta este ultima ocazie de a pune mna pe cei doua mii de dolari. * Ba, daca domnul mi permite, raspunse Conseil, eu n-am pus niciodata temei pe pr emiul acesta si, dupa mine, guvernul Statelor Unite ar fi putut fagadui o suta d e mii de dolari, ca tot n-ar fi pierdut nimic. * Ai dreptate, Conseil. La urma urmei e o prostie treaba asta n care ne-am vrt cu a tta usurinta. Ct timp pierdut, cte emotii zadarnice! nca de acum sase luni puteam fi n Franta... * n casuta dumneavoastra, adauga Conseil, n muzeul dumneavoastra! Pna acum as fi te rminat de clasificat si fosilele. Iar babirussa ar fi fost instalata n cusca ei d in Jardin des Plantes si ar fi atras pe toti curiosii din capitala. * Ai dreptate, Conseil, si unde mai pui ca acum toata lumea o sa rda de noi! * Asa este, raspunse linistit Conseil, lumea o sa cam rda de domnul. Si daca mi-e ngaduit sa spun... * Spune, Conseil. * Ei bine, domnul nu va primi dect ceea ce merita! * Adevarat! * Cnd are cineva norocul sa fie un savant ca domnul, nu-i este ngaduit... Conseil n-a mai avut cnd sa ispraveasca complimentul, pentru ca n mijlocul tacerii generale se auzi o voce. Era vocea lui Ned Land: * Hei! Obiectul cu pricina n directia vntului, n fata noastra! Capitolul VI CU TOATA VITEZA La strigatul acesta, ntregul echipaj alerga spre Ned Land: comandantul, ofiterii, maistrii, matelotii, mecanicii, care lasara masinile, si chiar fochistii, care parasira cazanele. Se dadu ordin de oprire si fregata nu mai nainta dect datorita vitezei avute pna atunci. Era un ntuneric att de adnc, nct, orict de buni ar fi fost ochii canadianului, ma ntre am cum a vazut si ce a putut el sa vada. Inima mi batea sa se sparga. Dar Ned Land nu se nselase si curnd zariram cu totii obiectul pe care ni-1 arata c u mna. La vreo patru sute de metri de Abraham Lincoln, n coasta tribordului, marea parea a fi luminata pe dedesubt. Fara ndoiala ca nu putea fi vorba de un simplu fenomen fosforescent. Monstrul scufundat la ctiva metri de la suprafata apei arun

ca aceasta lumina puternica si ciudata, de care pomenisera n rapoartele lor mai m ulti capitani. O stralucire att de minunata nu putea fi produsa dect cu o mare put ere de luminare. Partea luminoasa aparea din mare ca un oval urias foarte alungi t, avnd n mijloc focarul, a carui stralucire orbitoare slabea treptat. Unul dintre ofiteri striga: * Nu-i dect o ngramadire de molecule fosforescente! * Nu, domnule, i-am spus eu convins; nici foladele, nici salpele nu dau o lumina att de puternica. Stralucirea aceasta este fara doar si poate de natura electric a... Dar ia uitati-va! Se misca! Se apropie! Da napoi! Se arunca asupra noastra! Din toate colturile fregatei izbucnira strigate. * Tacere! spuse comandantul Farragut. Bara la vnt, iute! napoi! Matelotii alergara spre bara, mecanicii la masini. Se dadu drumul aburilor si Abraham Lincoln, virnd spre babord, se ntoarse n semicerc. * Bara dreapta, masina nainte! striga din nou comandantul Farragut. Ordinele fura executate si fregata se departa cu viteza de focarul luminos. Ba, ma nsel! Voi sa se ndeparteze, dar monstrul se apropia cu o viteza de doua ori mai mare dect a vasului. Toti gfiam, stnd muti si nemiscati, mai mult de uimire dect de teama. Animalul se ap ropia de noi, parca n joaca. Dadu ocol fregatei, care alerga cu paisprezece nodur i pe ora, si o nvalui n lumina sa, ca ntr-un nor de praf stralucitor. Apoi se depar ta cu vreo doua sau trei mile, lasnd n urma lui o dra fosforescenta, asemenea aburu lui pe care-1 lasa n urma locomotiva unui expres. Deodata, din marginea orizontul ui, monstrul se napusti cu o iuteala nspai- mntatoare asupra lui Abraham Lincoln, se opri brusc la douazeci de picioare de el, se stinse, nu scufundndu-se n apa, pe ntru ca atunci stralucirea i-ar fi scazut treptat, ci dintr-o data, de parca i-a r fi secat ntr-o clipa izvorul de lumina! Apoi reaparu de cealalta parte a fregat ei, ca si cum ar fi nconjurat-o sau ar fi trecut pe sub ea. Oricnd ne puteam ciocn i, si aceasta ar fi nsemnat pentru noi sfrsitul. Dar ce ma uimea mai mult erau manevrele fregatei. Ea fugea si nu ataca. Era urma rita tocmai ea,care avea misiunea sa urmareasca. I-am spus aceasta comandantului Farragut. Chipul sau, de obicei att de nepasator, arata o mirare fara margini. * Domnule Aronnax, mi spuse el, nu stiu ct este de ngrozitoare fiinta cu care am de -a face si nu vreau sa-mi pun n primejdie fregata pe bezna asta. Si, dealtfel, cu m poti lupta cu ceva necunoscut si cum poti sa te aperi ? Sa se faca ziua si atu nci rolurile au sa se schimbe. * Domnule comandant, nu mai aveti acum nici o ndoiala n privinta animalului, nu-i asa? * Nu, domnule, cu siguranta este un narval gigantic si totodata un narval electr ic. * Tare mi-e teama ca nu-i chip sa te apropii de el, asa cum nu-i chip sa te apro pii de un tipar sau de o torpila! * Asa este, raspunse comandantul; iar daca are si puterea de a trasni, atunci fa ra ndoiala ca este cel mai grozav animal care a existat vreodata. Din pricina ast a snt prevazator, domnule. Toata noaptea echipajul ramase de paza. Nimanui nu-i dadu prin minte sa doarma. Abraham Lincoln, neputnd sa-si ntreaca n viteza adversarul, si ncetinise mersul. La rn dul sau, narvalul, imitnd fregata, se lasa leganat de valuri si parea hotart sa nu -si paraseasca pozitia. Totusi, catre miezul noptii, el disparu, sau, ca sa ntrebuintez un cuvnt mai potri vit, se "stinse", ca un urias vierme luminos. Fugise? Ne temeam ca da. Dar la or a unu f$ra sapte minute se auzi o suieratura asurzitoare, asemanatoare cu aceea produsa de un suvoi de apa mpins cu o putere grozava. Comandantul Farragut, Ned L and si cu mine ne aflam n clipa aceea pe punte, strapungnd cu privirea ntunericul d e nepatruns. * Ned Land. ntreba comandantul, dumneata desigur ca ai auzit de multe ori balenel e mugind? * De multe ori, domnule, dar niciodata n-am auzit balene care sa ma faca sa cstig doua mii de dolari de la prima vedere. * Asa este, ai dreptul la premiu. Dar ia spune-mi, Ned, zgomotul care se aude nu seamana cu acela pe care-1 fac cetaceele cnd arunca apa afara?

* E la fel, domnule, doar ca asta este de o mie de ori mai puternic, asa ca nu n e putem nsela; avem n fata noastra un cetaceu, si, cu voia dumneavoastra, adauga vn atorul, mine, n zori, am sa-i spun o vorba la ureche. * Numai sa aiba pofta sa te asculte, mestere Land! am adaugat eu cu oarecare ndoi ala n glas. * Sa ma apropii numai ct trebuie de dnsul, mi taie vorba canadianul, si o sa trebui asca sa ma asculte. * Si pentru asta, ntreba comandantul, vrei sa-ti pun la dispozitie o baleniera? * Fara ndoiala, domnule. * Si viata oamenilor mei de pe baleniera va fi n pericol? * Tot att ct si a mea! raspunse simplu vnatorul de balene. Catre ora doua dimineata, focarul luminos reaparu la fel de puternic si la cinci mile departare de Abraham Lincoln. Cu toata distanta, cu tot zgomotul vntului si al marii, se auzeau limpede grozavele batai de coada ale animalului si chiar re spiratia sa gfiitoare.- n clipa n care monstrul iesea la suprafata oceanului ca sa respire, parea ca aerul navaleste n plamnii sai, asa cum aburii navalesc n cilindri i uriasi ai unei masini de doua mii de cai putere. "Hm! ma gndeam eu, strasnica balena mai trebuie sa fie aceea care are puterea unu i regiment de cavalerie!" Am ramas de veghe pna-n zori si ne-am facut pregatirile de lupta. Uneltele de pes cuit au fost asezate n lungul bastingajului. Secundul puse sa se ncarce tunuletele , care arunca o cange pna la distanta de o mila, si pustile lungi, ale caror gloa nte explozive pot ucide cele mai mari animale. Ned Land se multumi sa-si ascuta numai cangea care, ce e drept, n mna sa era o arma grozava. La ora sase se lumina de ziua si, odata cu primele luciri ale zorilor, disparu s i stralucirea electrica a harvalului. La sapte se facu ziua de-a binelea, dar o ceata deosebit de deasa, pe care cele mai bune ocheane nu puteau s-o strabata, mp iedica vederea, stmind dezamagire si furie. M-am urcat pe catargul dinapoi. Ctiva ofiteri se catarasera pna-n vrful catargelor mari. La opt, ceata se rostogoli greoi deasupra valurilor si coloanele ei rasucite se ridicara si se mprastiara ncetul cu ncetul. Zarea se curati, limpezindu-se n acelasi timp. Deodata se auzi vocea lui Ned Land: * Obiectul cu pricina la babord, napoi! Toate privirile se ndreptara ntr-acolo. La o mila si jumatate de fregata, un corp lung si negricios iesea pna la un metru deasupra valurilor. Coada lui, care se zbatea cu putere, strnea un adevarat vrtej . Niciodata o coada de animal marin nu lovise apa cu o asemenea forta. O dra imen sa de spuma, de o albeata stralucitoare, arata drumul strabatut de animal si des cria o curba alungita. Fregata se apropie de cetaceu. L-am cercetat cu cea mai mare atentie. Rapoartele date de Shannon si de Helvetia i cam exagerasera dimensiunile; lungimea, dupa so coteala mea, nu-i trecea de doua sute cincizeci de picioare. Ct despre grosime, n -am putut dect cu greu sa o masor; n general, nsa, corpul animalului mi s-a parut m inunat de bine proportionat. Pe cnd cercetam aceasta fiinta neobisnuita, ea zvrli doua coloane de aburi si de a pa, care se ridicara pna la o naltime de patruzeci de metri, ceea ce m-a lamurit a supra modului sau de respiratie. Am tras concluzia definitiva ca &cea parte din n crengatura vertebratelor, clasa mamiferelor, subclasa monodelfilor, grupul pisci - formelor, ordinul cetaceelor, familia... n privinta aceasta nu ma puteam pronun ta nca. Ordinul cetaceelor, cuprinde trei familii: balenele, casalotii si delfini i, iar narvalii se gasesc tocmai printre acestia din urma. Fiecare dintre cele t rei familii se mparte n mai multe genuri, fiecare gen - n specii, fiecare specie - n varietati, mi mai lipseau, asadar, varietatea, specia, genul si familia. Dar nu ma ndoiam ca mi voi completa clasificatia cu ajutorul Cerului si al comandantului Farragut. Echipajul astepta cu nerabdare ordinul comandantului. Acesta, dupa ce observa an imalul cu atentie, l chema pe mecanicul sef, care veni n graba. * Domnule, l ntreba comandantul, aveti presiune suficienta? * Da, raspunse mecanicul.

* Bine, ntetiti focul si dati-i drumul cu toata viteza! Trei urale ntovarasira ordinul comandantului. Ceasul luptei sosise. Peste cteva cl ipe, ambele cosuri ale fregatei aruncau valuri de fum negru si puntea se cutremu ra de vjitul cuptoarelor. Abraham Lincoln, mpins nainte de elicea sa puternica, se ndrepta n directia animal ului. Acesta, nepasator, l lasa sa se apropie pna la vreo suta de metri, apoi, far a sa caute sa se scufunde, se prefacu ca o ia la fuga si se multumi sa-si mentin a distanta. Urmarirea tinu vreo trei sferturi de ceas, fera ca fregata sa se apr opie ct de ct de cetaceu. Era limpede ca, mergnd astfel, nu-1 va putea ajunge nicio data. Comandantul Farragut si rasucea nervos firele de par din barba-i stufoasa. * Ned Land, striga el. Canadianul aparu. * Spune, mestere Land, ma mai sfatuiesti sa dau drumul barcilor? * Nu, domnule, raspunse Ned Land, caci lighioana nu o sa se lase prinsa dect atun ci cnd va avea ea pofta. * Atunci ce-i de facut? * Daca puteti, mariti viteza, domnule. Eu, cu voia dumneavoastra, se-ntelege, ma voi aseza lnga bompres si, odata ajuns aproape de fiara, am sa arunc cangea. * Du-te, Ned, raspunse comandantul. Mecanici, striga el, mariti presiunea! Ned Land se duse la postul sau. Focurile fura ntetite si mai mult; elicea se nvrti de patruzeci si trei de ori pe minut, aburi iesira prin supapa. Indicatorul de v iteza fu pus n functiune si vazuram ca Abraham Lincoln alerga cu optsprezece mile si cinci zecimi pe ora. Timp de o ora fregata nainta astfel, fara a cstiga ct de putin din distanta ce-o de spartea de animal! Lucrul acesta era umilitor pentru unul dintre cele mai rapide vase ale marinei americane. Echipajul se nfuriase de-a binelea. Matelotii njurau monstrul, care, dealtfel, nu binevoia sa le raspunda. Comandantul Farragut nu se mai multumea sa-si rasuceasca barba, ci si-o musca. Mecanicul sef fu chemat din nou. * Ati atins maximum de presiune? l ntreba comandantul. * Da, domnule, raspunse acesta. * Supapele snt ncarcate ? * La sase atmosfere si jumatate. * ncarca-le la zece atmosfere! Iata un ordin ct se poate de americanesc. Nici pe Mississippi nu s-ar fi putut or ganiza o cursa mai grozava pentru a lasa n urma un "concurent". * Conseil, i spusei vrednicului meu ajutor, care se gasea n apropiere, stii ca s-a r putea sa sarim n aer? * Cum doreste domnul!... raspunse Conseil. Ei bine, marturisesc ca doream sa fac o asemenea ncercare. Supapele au fost ncarcate, carbunii umplura cuptoarele. Ventilatoarele trimisera curenti de aer asupra carbunilor aprinsi. Viteza lui Abraham Lincoln crescu. Cat argele se cutremurau de sus pna jos, iar coloanele de fum abia puteau sa iasa pri n cosurile prea strimte. Indicatorul de viteza fu aruncat nca o data. * Ei, cum stam, crmaciule?... ntreba capitanul Farragut. * Nouasprezece mile si trei zecimi, domnule comandant. * ntetiti focurile! Mecanicii se supusera ordinului. Manometrul arata zece atmosfere. Dar cetaceul s e "ncalzi" si el, fara doar si poate, fiindca porni, la rndul sau, fara sa-i pese, tot cu nouasprezece mile si trei zecimi. Ce urmarire! Nu, nu pot sa descriu emotia care facea sa-mi tremure toate fibrele fiintei mele. Ned Land statea la postul sau, cu cangea n mna. De mai multe ori mi se paru ca ne apropiem de animal. * l ajungem, l ajungem! striga canadianul. Dar n clipa n care se pregatea sa-1 loveasca, cetaceul o lua la goana cu o iuteala ce putea fi socotita la treizeci de mile pe ora. Si chiar cnd fregata gonea cu c ea mai mare viteza, si rse de noi, dndu-ne trcoale. Pe drept cuvnt, oamenii erau furi osi.

La amiaza ne gaseam n aceeasi situatie ca la ora opt dimineata. Comandantul Farra gut se hotar sa ntrebuinteze mijloace mai tari. * Ei, spuse el, animalul acesta alearga mai repede dect Abraham Lincoln! Bine! Vo m vedea daca o sa ntreaca si ghiulelele noastre. Oamenii sa treaca la tunul din f ata! Tunul fu ndata ncarcat, gata de tragere. Lovitura porni, dar ghiuleaua trecu la cteva picioare deasupra cetaceului, care e ra la o distanta de o jumatate de mila. * Altul mai ndemnatic! striga comandantul. Pun la bataie cinci sute de dolari pent ru acela care va nimeri lighioana asta draceasca! Un tunar batrn, cu barba alba - parca l vad si acum - cu privirea linistita si cu o nfatisare hotarta veni lnga tun, l potrivi bine si ochi ndelung. Izbucni o detunatu ra, careia i se adaugara uralele echipajului. Ghiuleaua si atinse tinta, dar lovi piezis si, alunecnd pe suprafata rotunda a ani malului, se pierdu la doua mile mai departe n mare. * Al naibii! scrsni plin de furie batrnul tunar. Dobitocul asta e acoperit cu plac i de metal de sase degete grosime! * Fir-ar blestemat! striga comandantul Farragut. Urmarirea rencepu si, aplecndu-se spre mine, comandantul mi spuse: Ma voi tine dupa el, sa stiu de bine ca sar n ae r cu fregata cu tot! * Da, i-am raspuns, aveti dreptate. Speram ca animalul va obosi cndva, deoarece era o fiinta si nu o masina cu aburi. Dar nu s-a ntmplat asa. Orele se scurgeau fara ca el sa dea vreun semn de oboseal a. Totusi, trebuie sa spun, spre lauda lui Abraham Lincoln, ca vasul a luptat cu o drzenie neistovita. Cred ca n timpul acelei nenorocite zile de 6 noiembrie el a st rabatut o distanta de cel putin cinci sute de kilometri! Dar noaptea se lasa curn d, nvaluind cu umbrele sale ntinderea furtunoasa a oceanului. Atunci am crezut ca expeditia noastra s-a ncheiat si ca nu vom mai ntlni niciodata animalul acela nemaipomenit. Ma nselam nsa. Cam pe la orele zece si cincizeci de minute seara, lumina electrica aparu din no u, la distanta de trei mile n fata fregatei, tot att de puternica, tot att de limpe de ca si noaptea trecuta. Narvalul parea nemiscat; poate era ostenit de goana din timpul zilei si acum dor mea, leganat de valuri. Lucrul acesta nsemna pentru noi un noroc peste care putea m sa nu mai dam a doua oara, de aceea comandantul Farragut se hotar sa-1 foloseas ca. Se facura toate pregatirile. Abraham Lincoln fu tinut sub presiune mica si nainta cu cea mai mare bagare de seama, ca nu cumva sa trezeasca dusmanul. n largul oce anului se pot ntlni adesea balene adormite, care pot fi atacate cu succes; si Ned Land rapusese multe dintre acestea. Canadianul si lua postul n primire, agatat de partea de jos a bompresului. Fregata se apropie fara zgomot si, oprindu-si motorul la patru sute de metri de animal, nainta apoi mpinsa numai de viteza ramasa. Pe bord nu se mai misca nimeni. O liniste adnca domnea peste tot. Ne gaseam cam la o suta de picioare departare de focarul arzator, a carui stralucire crestea mereu, lundu-ne vederea. n clipa aceea, aplecat peste balustrada puntii, l vedeam pe Ned Land sub mine, tinn du-se cu o mna de martingala, iar cu cealalta nvrtind grozava lui cange. Numai doua zeci de picioare l mai desparteau de animalul nemiscat. Deodata, Ned Land ntinse bratul si zvrli cu putere cangea. Am auzit arma izbindu-s e cu zgomot, ca si cum ar fi nimerit ntr-un corp tare. Lumina electrica se stinse brusc si doua enorme coloane de apa se abatura peste puntea fregatei, curgnd ca un suvoi de la un capat la altul, rasturnnd oameni si d istrugnd tot ce ntlneau n cale. Se produse o ciocnire nfioratoare si, aruncat peste balustrada, fara sa mai am vr eme sa ma agat de ceva, cazui n mare. Capitolul VII O BALENA DE SPECIE NECUNOSCUTA Cu toate ca m-a buimacit caderea aceea neasteptata, tot ce am simtit atunci mi-a ramas foarte limpede ntiparit n minte.

Mai nti m-am scufundat la o adncime de vreo douazeci de picioare. Snt un bun notator, desi nu ma pot masura cu Byron sau cu Edgar Poe, care au fost asi n arta natatie i - astfel ca nu mi-am pierdut cumpatul. Din cteva lovituri puternice de picioare m-am ridicat la suprafata apei. Prima mea grija a fost sa vad ce s-a ntmplat cu fregata. mi observase cineva dispar itia? si schimbase oare Abraham Lincoln directia? Trimisese comandantul Farragut o barca dupa mine? Puteam sa nadajduiesc ca voi f i salvat? Prin ntunericul de nepatruns, se ntrezarea o umbra neagra dispa- rnd spre rasarit. Luminile ei se pierdura n departare. Era fregata. Ma socoteam pierdut. * Ajutor! Ajutor! strigai, notnd cu disperare spre Abraham Lincoln. Hainele ma stinghereau. Apa mi se lipea de corp, zadarnicindu-mi orice miscare. Ma cufundam, ma sufocam. * Ajutor! A fost ultimul meu strigat. Gura mi se umplu de apa. Ma zbateam trt spre adncuri. Deodata cineva ma apuca de haina, ma trase la suprafata apei si am auzit, da, am auzit cuvintele acestea: * Daca domnul ar avea bunavointa sa se sprijine de umarul meu, ar putea sa noate mult mai usor. M-am agatat de bratul credinciosului Conseil: * Tu esti, Conseil, tu? * Chiar eu, mi raspunse Conseil. Snt la ordinele dumneavoastra. * Ciocnirea te-a aruncat n apa odata cu mine ? * Deloc. Dar fiind n serviciul domnului, l-am urmat. Conseil gasea ca toate acestea snt foarte firesti! * Si fregata? l ntrebai eu. * Fregata, raspunse Conseil ntorcndu-se pe spate, snt de parere ca domnul nu trebui e sa se mai bizuie pe ea. * Ce spui ? * n clipa n care ma aruncam n mare, am auzit oamenii de la crma strignd: "Elicea si cr ma snt sfSrmate". * Sfarmate? * Da, sfarmate de dintii monstrului. Cred ca e singura stricaciune pe care a sufe rit-o Abraham Lincoln. Dar, din nenorocire pentru noi, fregata nu mai poate fi cr mita. * Atunci sntem pierduti! * Poate, raspunse linistit Conseil. Totusi mai avem cteva ore naintea noastra si n acest timp se pot ntmpla nca multe lucruri. Calmul de neclintit al lui Conseil ma mbarbata. Am notat cu mai multa vigoare; nsa din cauza hainelor care ma strngeau ca ntr-un cleste, abia ma puteam tine Ia supra fata. Conseil baga de seama lucrul acesta. * Sa-mi dea voie domnul sa-i fac o taietura la haina, mi spuse el. Si strecurnd un cutit sub hainele mele, le despica de sus pna jos. Apoi mi le scoase cu dibacie, n timp ce eu notam pentru amndoi. I-am facut, la rndul meu, aceeasi operatie lui Conseil, continund sa "navigam" unu l lnga altul. Totusi, situatia nu era mai putin grava. Poate ca disparitia noastra nici nu fus ese observata, si chiar daca ar fi fost, fregata nu putea sa se ntoarca spre noi din cauza crmei rupte. Nu puteam nadajdui dect n trimiterea unei barci. Conseil se gndi cu snge rece la aceasta presupunere si si facu un plan. Ciudata fii nta! Baiatul acesta era att de linistit, de parca s-ar fi aflat la el acasa! Am hotart, dat fiind ca singura noastra scapare nu putea fi dect o barca de pe Abr aham Lincoln, sa ne pregatim s-o asteptam ct mai mult timp. Si pentru ca n astepta rea barcii sa nu ne sleim puterile, ne-am gndit la urmatoarea solutie: n timp ce u nul dintre noi va pluti pe spate, nemiscat, cu bratele ncrucisate, cu picioarele n tinse, celalalt va nota mpingndu-1 nainte. Rolul acesta de remorcher nu trebuia sa d ureze mai mult de zece minute si n felul acesta aveam putinta sa notam nca vreo ctev a ore, poate chiar pna la rasaritul soarelui. Slaba nadejde! Dar speranta este att de adnc nradacinata n sufletul omului! Si apoi, eram doi. n sfrsit, desi pare de necrezut, trebuie sa spun ca daca as fi vrut chi

ar sa-mi nimicesc orice nadejde si sa ma las cuprins de desperare, tot n-as fi p utut! Ciocnirea dintre fregata si cetaceu avusese loc cam pe la unsprezece noaptea. Du pa socoteala mea, trebuia deci sa rezistam nca opt ore pna la rasaritul soarelui lucru care ar fi fost cu putinta daca puneam n practica planul nostru. Marea, de stul de linistita, nu ne obosea prea tare. Din cnd n cnd ncercam sa strabat cu privi rea ntunericul adnc, pe care-1 ntrerupea doar fosforescenta provocata de miscarile noastre. Priveam valurile luminoase care se spargeau sub mna mea si a caror fsie s clipitoare era acoperita de umbre plumburii. Am fi putut crede ca sntem cufundati ntr-o baie de mercur. Pe la unu noaptea ma simtii foarte obosit. Bratele si picioarele mi ntepenisera di n pricina unor crcei puternici. Conseil ma sprijini, si salvarea noastra nu mai a trna acum dect de el. Curnd l auzii gfind: respiratia i era scurta si repede. Am ntel ca nu va mai putea sa reziste multa vreme. * Lasa-ma! Lasa-ma! i spusei. * Sa parasesc pe domnul? Niciodata! striga el. Sper sa ma nec eu mai nti. Chiar atunci, printre norii grosi, pe care vntul i mna spre rasarit, se ivi luna. S ub razele ei, marea straluci. Lumina aceea binefacatoare ne mprospata puterile. R idicai capul si privii n toate partile. Fregata abia se mai zarea, ca o masa ntune cata, cam la vreo cinci mile de noi. De barci nsa nici urma! Am vrut sa strig, dar la ce bun, cnd ne gaseam la o asemenea departare! Buzele me le umflate nu mai erau n stare sa scoata nici un sunet. Conseil bigui cteva cuvinte si mi se paru ca-1 aud repetnd de mai multe ori: * Ajutor! Ajutor! Oprindu-ne o clipa, am ascultat. Mi se parea ca mai aud ceva. Si nu puteam sa fi u sigur daca era sngele care-mi vjia n urechi sau daca era un strigat care raspundea chemarii lui Conseil. * Ai auzit? soptii eu. * Da! Da! Si Conseil striga din nou, cu desperare. De data aceasta nu ma puteam nsela! O voce omeneasca ne raspunse. Era oare vocea unui nenorocit parasit n mijlocul oceanului, a unei alte victime de pe vasul nost ru, sau mai degraba ne chema din ntuneric o barca trimisa de fregata? Conseil fScu o ultima sfortare si, sprijinindu-se de umarul meu, n timp ce eu rez istam cu cele din urma puteri, iesi pe jumatate din apa, dupa care cazu iar, ist ovit. * Ce-ai vazut? * Am vazut... sopti el, am vazut... dar sa nu mai vorbim... sa ne pastram puteri le!... Ce vazuse oare ? In clipa aceea, nu stiu de ce, amintirea monstrului mi reveni pe ntru prima oara n minte... Dar vocea?... S-au dus de mult vremurile cnd de-alde Io nas si gaseau adapost n pntecele balenelor!

n acest timp, Conseil ma tragea mereu dupa el, ridicnd din cnd n cnd capul, privind na inte si scotnd cte un strigat, caruia i raspundea o voce din ce n ce mai apropiata. Abia l mai auzeam. Puterile ma parasisera; degetele mi se rasfirau; minile nu-mi m ai erau de nici un ajutor, gura mereu deschisa mi se umplea de apa sarata a mari i; ma cuprinse frigul. Ridicai capul pentru ultima oara, apoi ma scufundai... n clipa aceea m-am lovit de ceva tare, de care m-am agatat. Am simtit ca snt tra s la suprafata apei, ca pieptul mi se dezumfla si am lesinat. mi revenii curnd, da torita frectiunii strasnice care mi se fcea. Am ntredeschis ochii... * Conseil! am soptit. * Domnul m-a sunat? raspunse Conseil. Atunci, la lumina ultimelor raze ale lunii care apunea, am zarit o figura care n u era a lui Conseil, dar pe care am recunoscut-o ndata. * Ned! am strigat. * Da, domnule, Ned, n persoana, alergnd nca dupa premiu! mi raspunse canadianul. * Ai fost aruncat n mare cnd s-a ciocnit fregata ? * Da, domnule profesor, dar fiindca snt mai norocos dect dumneavoastra, am nimerit ndata pe o insula plutitoare. * O insula? * Da, sau, si mai exact, am nimerit pe cetaceul dumneavoastra urias. * Vorbeste mai limpede, Ned. * Numai acum am nteles de ce cangea mea nu 1-a putut patrunde si s-a tocit de pie lea lui. * De ce, Ned, de ce ? * Pentru ca monstrul asta, domnule profesor, e f&cut din placi de otel! Aici trebuie sa ma opresc putin, sa-mi remprospatez amintirile si sa-mi controlez spusele. Ultimele cuvinte ale canadianului pricinuira o schimbare brusca n mintea mea. M-a m catarat repede deasupra fiintei sau obiectului pe jumatate iesit din apa, care ne servea de adapost; l-am ncercat cu piciorul. Aveam de-a face, fara ndoiala, cu un corp tare, de nepatruns, si nu cu acea substanta moale din care snt facute ma rile mamifere marine. Dar acest corp tare putea sa fie o carapace osoasa, asemeni aceleia pe care o av eau animalele antediluviene, si as fi putut foarte bine sa clasez monstrul print re reptilele-amfibii, cum snt broastele testoase sau aligatorii. Dar nu! Spatele negricios pe care stateam era neted, lucios, fara solzi. Cnd l lov eai, scotea un sunet metalic si - ma credeti sau nu - parea ca este, dar ce spun eu, nu parea, ci chiar era f&cut din placi nituite. Nu mai ncapea nici urma de ndoiala! Animalul, monstrul, fenomenul care daduse de gn dit ntregii lumi savante, care tulburase si nselase nchipuirea marinarilor de pe ce le doua continente, trebuia s-o recunosc, era un fenomen mai uimitor nca, un feno men iesit din mna omului. Descoperirea existentei unei fiinte mitologice, de necrezut, nu m-ar fi uimit att de mult. Dar sa te pomenesti dintr-o data n fata ochilor cu un lucru att de uluit or, faurit de mna omului ntr-un mod misterios, era ceva care te putea face sa-ti p ierzi mintile! Cu toate acestea, nu mai ncapea nici o ndoiala! Ne gaseam pe spatel e unui fel de vas submarin, care avea, dupa cum am putut sa-mi dau seama, forma unui imens peste de otel. Ned Land avusese dreptate. Conseil si cu mine ne-am va zut siliti sa ne alaturam parerii lui. * Bine, spusei eu, dar atunci aparatul acesta trebuie sa aiba ntr-n- sul masini si un echipaj care sa le manevreze... * Nici vorba ca da, mi raspunse Ned, si totusi, de trei ore, de cnd stau pe insula

asta plutitoare, n-a dat nimeni nici un semn de viata. * Va sa zica, vasul nu s-a miscat din loc. * Nu, domnule Aronnax, se lasa leganat n voia valurilor, dar nu porneste mai depa rte. * Totusi stim ca e nzestrat cu o mare iuteala. Si, pentru ca e nevoie de o masina care sa produca viteza aceasta si de un mecanic care sa conduca masina, e sigur ca sntem salvati. * Hm! tacu Ned cu ndoiala. n clipa aceea, vrnd parca sa ntareasca cuvintele mele, se auzi o bolboroseala n part ea dinapoi a acestui aparat ciudat, al carui propulsor era cu siguranta o elice. Vasul porni. Abia am avut timp sa ne agatam de partea sa care se ridica cu optz eci de centimetri deasupra apei. Din fericire, nsa, viteza nu era prea mare. * Att timp ct merge la suprafata, bodogani Ned Land, n-am nimic de zis. Dar daca i da prin minte sa se scufunde, atunci pielea mea nu mai face nici doi bani! "Ba nca si mai putin!" ar fi putut spune canadianul. Trebuia deci sa intram numai dect n legatura cu cei ce se aflau nauntrul aparatului. Am cercetat partea de deasu pra, cautnd o deschizatura, un capac, un "loc de trecere", ca sa zic asa; nsa plac ile erau att de bine prinse una de alta, nct totul parea neted si uniform. Dealtfel disparuse si luna si se facuse ntuneric bezna. Acum trebuia sa asteptam sa se lumineze de ziua, ca sa gasim un mijloc de a patrunde n interiorul vasului submarin. Asadar, scaparea noastra era n mna misteriosilor crmaci care conduceau aparatul, si daca ei ar fi dorit sa-1 scufunde, eram pierduti! Dar daca aceasta nu avea sa s e ntmple, atunci era sigur ca vom face cunostinta cu dnsii. Fara ndoiala ca daca nu gasisera un sistem de a-si produce singuri aerul, trebuiau sa se ridice din cnd n cnd la suprafata apei, ca sa-1 ia. Deci trebuia sa existe o deschizatura care sa puna n legatura interiorul vasului cu aerul. Ct despre nadejdea de a fi salvati de catre comandantul Farragut, trebuia sa renu ntam cu totul la ea. Ne ndreptam spre apus. Dupa socotelile noastre, viteza cu ca re naintam era destul de potrivita, cam de douasprezece mile pe ora. Elicea batea valurile cu o regularitate desavrsita, iesind din cnd n cnd la suprafata si facnd sa ts- neasca apa fosforescenta la o mare naltime. Pe la patru dimineata, aparatul si mari viteza. Rezistam cu greu la iuteala sa am etitoare, mai ales cnd valurile ne sfchiuiau fata. Din fericire, Ned descoperi sub mna sa un inel de prins odgoane, fixat n partea de sus a nvelisului, si izbutiram sa ne agatam de el. Astfel se scurse ntreaga noapte. Amintirile mele nelamurite ma mpiedica sa descriu pe rnd tot ce s-a ntmplat. mi amintesc bine de un singur amanunt: n timpul cnd marea si vntul se potolisera, mi s-a parut de mai multe ori ca aud niste sunete nelamur ite, un fel de armonie nedeslusita, formata din acorduri ndepartate. Care era mis terul acestui vas submarin, caruia ntreaga lume i cauta n zadar o explicatie? Ce fe l de fiinte locuiau pe vasul acesta misterios? Care era mecanismul ce-i dadea pu tinta sa se miste cu o viteza att de uimitoare? n sfrsit se ivira zorile. Ceata diminetii ne nvalui, apoi se risipi curnd. Eram gata sa ncep o cercetare amanuntita a nvelisului care alcatuia, n partea de sus, in fel de punte, cnd am simtit ca ea se scufunda ncetul cu ncetul. * Ei, la naiba! striga Ned Land, lovind cu piciorul n placile sonore, deschideti odata, navigatori neospitalieri! Dar din pricina zgomotului asurzitor al elicei, era greu sa-1 auda cineva. Din f ericire, nsa, miscarea de scufundare nceta. Deodata, dinauntrul vasului se auzi un zanganit puternic de fiare. O placa fu ri dicata si un om si facu aparitia. La vederea noastra el scoase un strigat ciudat si disparu. Dupa cteva clipe, opt voinici cu fata acoperita aparura pe tacute si ne trasera n masina lor fantastica. Capitolul VIII MOBILIS IN MOBILE Rapirea noastra att de neasteptata se savrsise cu iuteala fulgerului, fara ca vreu nul dintre noi sa-si poata da seama de ceea ce se ntmpla. Nu stiu ce vor fi gndit t ovarasii mei, vazndu-se trti n aceasta nchisoare plutitoare, dar eu am simtit cum ma

trec fiorii. Cu cine aveam de-a face? Fara ndoiala ca era vorba de niste pirati d e o specie noua, care foloseau metode proprii pentru a jefui pe mare. De abia se nchise capacul ngust de deasupra noastra, cnd m-am pomenit ntr-o ntunecime de nepatruns. La nceput, ochii mei, obisnuiti cu lumina de afara, n-au putut deslusi nimic n jur. Simtii sub talpile goale treptele unei scari de fier. Ned Land si Conseil, mpinsi cu putere din spat e, veneau n urma mea. O usa se deschise la capatul scarii si se nchise apoi repede , cu zgomot, dupa noi. Eram singuri. Unde? N-as fi putut spune si nici nu-mi put eam nchipui, ntunericul era att de adnc, nct nici dupa cteva minute ochii nu mi se obi nuisera cu el. Nu se zarea nici o licarire, ct de slaba, cum se zareste de obicei chiar n noptile cele mai ntunecoase. Ned Land, nfuriat de felul cum se purtau cu noi, si dadu fru liber mniei: * Lua-i-ar naiba! striga el. Grozave gazde am mai nimerit! Parca ar fi caledonie ni! N-ar mai lipsi dect sa fie si mncatori de oameni! N-ar fi de mirare, dar, n ce ma priveste pe mine, va spun ca n-am sa ma las mncat cu una, cu doua... * Linisteste-te, Ned, linisteste-te! vorbi Conseil care, ca de obicei, si pastra sngele rece. Nu-ti pierde cumpatul de pe acum. Nu ne-au pus nca la frigare. * La frigare nu, dar la cuptor ne-au pus, raspunse canadianul. E groaznic de ntun eric. Noroc ca am "bowie-knife-ul"6 la mine si, cu toata bezna asta, am sa stiu sa-1 mnuiesc. Primul dintre banditi care va ncerca sa puna mna pe mine... * Nu te enerva degeaba, Ned, i-am spus eu. Si nu ne face de rs cu iesirile astea de prisos. Poate ca cineva asculta tot ce vorbim. Mai bine am ncerca sa vedem und e sntem. Am pasit bjbind. Dupa cinci pasi am dat cu mna de un perete facut din placi de fier nituite. Apoi, ntorcndu-ma, m-am izbit de o masa de lemn si de niste scaune. Pode aua nchisorii noastre era acoperita cu o rogojina de formium, care nabusea zgomotu l pasilor. Pe pereti n-am gasit nici urma de usa sau de fereastra. Conseil, care si ncepuse cercetarea pornind n partea cealalta, se ciocni de mine, si astfel ne-a m ntors amndoi n mijlocul cabinei, care parea sa aiba douazeci de picioare lungime si zece latime. Ct despre naltimea ei, nici chiar Ned Land, ct era de nalt, n-o pute a masura. Trecuse vreo jumatate de ora fara ca sa se schimbe ceva, cnd deodata ochii nostri trecura de la ntunericul de nepatruns la o lumina att de puternica, nct n prima clip a aproape ca ne orbi. Am recunoscut, dupa limpezimea si dupa stralucirea ei, ace a lumina electrica a carei minunata fosforescenta o vazusem n jurul vasului subma rin. Dupa ce ochii mi s-au nchis fara voie, i-am redeschis si am vazut ca lumina pornea dintr-o jumatate de glob mat asezat n tavanul cabinei. * n sfirsit putem vedea! striga Ned Land, care statea cu cutitul n mna, gata de apa rare. * Da, raspunsei eu, dar cu asta n-am facut nimic, fiindca situatia noastra e tot att de sumbra ca si pna acum. * Ar fi bine ca domnul sa aiba putina rabdare, ma sfatui netulburatul Conseil. Lumina aparuta pe neasteptate mi ngadui sa cercetez ncaperea pna n cele mai mici aman unte. N-am vazut altceva dect o masa si cinci scaune f^ra spatar. Usa invizibila prin care intrasem era nchisa ermetic. Nu se auzea nici un zgomot; totul parea mo rt. Vasul statea oare pe loc, era nca la suprafata sau coborse n adncuri? Nu puteam sa-mi dau seama. * Totusi, globul luminos nu se aprinsese degeaba. Eram sigur ca oamenii vasului aveau sa apara n curnd. Doar cnd e vorba sa fii dat uitarii, nu mai este nevoie sa ti se lumineze temnita. Nu ma nselasem. Se auzi un zgomot de zavoare trase, usa se deschise si doi oameni si facura aparitia. Unul din ei era scund, cu muschi puternici, lat n spate, cu minile si picioarele m ari, cap zdravan, par negru si des, mustata stufoasa, privirea vie si patrunzato are, iar din ntreaga sa faptura se desprindea acea agerime proprie populatiilor p rovensale din sudul Frantei; omul acesta marunt era dovada vie a nteleptelor cuvi nte spuse de Diderot, dupa care miscarile l arata pe om asa cum este. Fara ndoiala ca vorbirea i era plina de prosopopei, metonimii si hiperbole, lucru de care cu greu mi-as fi putut da seama, caci fata de mine el ntrebuinta numai o limba ciuda ta, cu totul de nenteles.

Celalalt necunoscut merita o descriere mai amanuntita. Un discipol al lui Gratio let sau al lui Engel ar fi putut citi n nfatisarea lui ca ntr-o carte deschisa. Eu n sumi mi-am dat seama numaidect de nsu- sirile-i de capetenie: portul semet al capu lui si privirea rece si sigura a ochilor negri dovedeau ncrederea n sine; pielea s a, mai mult palida dect colorata, arata o fire potolita, care stie sa se stapneasc a; miscarea repede a sprncenelor sale ce se ncruntau des era semn de energie si, n sfirsit, respiratia puternica, pe care de obicei o au oamenii plini de viata, ar ata, f&ra gres, curajul sau. Adaug ca omul acesta era mndru, ca privirea-i hotarta si senina oglindea gndiri nalt e si ca potrivirea desavrsita dintre gesturi si expresie - cum spun fizionomistii - vadea o sinceritate de netagaduit. Privindu-1, ma simtii "f3ra sa vreau" linistit si sigur ca ntlnirea noastra se va sfrsi cu bine. n privinta vrstei sale, n-as fi putut spune sigur daca avea treizeci si cinci sau cincizeci de ani. Statura i era nalta, fruntea larga, nasul drept, gu ra frumos desenata, dintii minunati, minile fine, cu degete lungi, mini ct se poate de "psihice", cum ar spune cei ce se ocupa cu ghicitul n palma, potrivite unei i nimi pasionate. Hotart lucru, niciodata nu mai ntlnisem un om att de minunat. O tras atura deosebita a fetei o formau ochii sai, oarecum departati unul de altul, si care puteau cuprinde dintr-o data n raza lor vizuala mai mult de un sfert din ori zont. Pe lnga nsusirea aceasta - pe care am verificat-o mai trziu - omul avea si o vedere extraordinara, mai agera dect a lui Ned Land. Cnd si atintea privirea asupra unui lucru, linia sprn- cenelor se frngea, pleoapele-i grele se apropiau, nconjurnd pupilele ochilor si strmtnd astfel cmpul vizual. Ce privire! Cum marea orice lucru micsorat de departare si cum te patrundea pna n adncul sufletului! Cu cta usurinta strapungea pnzele de apa, de nepatruns pentru ochii nostri, si cum vedea pna n adncu l marilor! Cei doi necunoscuti purtau pe cap berete fecute din blana de lutru, aveau picioa rele ncaltate n cizme din piele de foca si erau mbracati n haine facute dintr-o tesa tura speciala, care nu le mpiedica cu nimic miscarile. Cel mai nalt dintre ei - de sigur comandantul - ne privi foarte atent, fara sa spuna o vorba. Apoi, ntorcndu-s e spre tovarasul sau, i se adresa ntr-o limba necunoscuta, folosind un dialect so nor si placut, n care vocalele erau rostite ct se poate de felurit. Celalalt i raspunse printr-o miscare a capului si adauga doua-trei cuvinte de nent eles pentru mine, dupa care ma privi, ca si cum m-ar fi ntrebat ceva. I-am raspuns, n frantuzeste, ca nu pricep nimic din ce spune; dar omul paru ca nu ma ntelege si din pricina aceasta situatia deveni destul de ncurcata. * Domnul ar face bine sa povesteasca totusi patania noastra, spuse Conseil. Poat e ca domnii vor ntelege ceva. Am povestit toata aventura noastra, foarte raspicat si fara sa las nimic la o pa rte. Am spus cum ma cheama si care mi este profesiunea, l-am prezentat pe Conseil si pe vnatorul de balene Ned Land. Omul cu privirea calma ma asculta linistit, politicos, chiar si cu o deosebita a tentie. Nimic pe fata sa nsa nu arata ca mi-a nteles istorisirea. Cnd am sfrsit, n-a spus o vorba macar. Ma gndii sa-i vorbesc englezeste. Poate ca n limba aceasta, care este aproape univ ersala, voi reusi sa comunic cu el. O cunosteam pe ct cunosteam si limba germana, de ajuns ca sa pot citi, dar nu ca s-o vorbesc fara greseli. Or, acum trebuia s a ma fac ct mai bine nteles. * Mestere Land, i spusei vnatorului, e rndul dumitale. Vorbesti n cea mai curata eng lezeasca pe care a vorbit-o vreodata un anglo- saxon. Poate ca vei fi mai noroco s dect mine. Ned nu se lasa rugat si ncepu de la capat povestirea, pe care n parte am nteles-o s i eu. Erau aceleasi fapte, dar nfatisate altfel. Din pricina firii sale iuti, can adianul povesti cu multa nsufletire. Mai nti protesta cu tarie mpotriva faptului ca a fost nchis fara nici un drept, ntrebnd n virtutea carei legi era tinut sub zavor, aminti de habeas corpus7> ameninta cu urmarirea pe acei care l nchisesera pe nedre pt, se zbatu, gesticula, striga, se nfurie si n cele din urma dadu sa se nteleaga, printr-un gest graitor, ca muream de foame. Lucrul acesta era cu totul adevarat, desi noi aproape ca l uitasem.

Spre marea noastra uimire, ni se paru ca nici Ned Land n-a fost nteles. Vizitator ii nostri nici nu clipira macar; era vadit ca nu ntelegeau nici limba lui Arago, nici pe aceea a lui Faraday. Ma simteam ct se poate de ncurcat dupa ce desfasurasem zadarnic toate cunostintele noastre filologice si nu mai stiam ce sa fac, cnd Conseil mi spuse: * Daca domnul mi ngaduie, as povesti si eu ntmplarea, n limba germana. * Cunosti germana? * Ca orice flamand, daca nu va suparati. * Dimpotriva, da-i drumul, baiete! Cu vocea sa linistita, Conseil povesti pentru a treia oara peripetiile expeditie i noastre. Dar, cu toate ntorsaturile elegante ale frazelor, cu toate intonatiile frumoase ale povestitorului, nici germana nu avu mai mult succes. n sfirsit, am ncercat sa-mi reamintesc de latineasca pe care o nvatasem n liceu si a m nceput sa povestesc n aceasta limba. Cred ca daca m-ar fi auzit Cicero, si-ar fi astupat urechile si m-ar fi trimis la bucatarie. Totusi am scos-o la capat, ins a cu acelasi rezultat. Dupa ce si aceasta ultima ncercare dadu gres, cei doi necunoscuti schimbara cteva cuvinte n limba lor nenteleasa si se retrasera, fara sa ne dea macar un semn de ncu rajare. Usa se nchise. * Asta-i miselie! striga Ned Land, nfuriindu-se pentru a doua- zecea oara. Ce nsea mna asta? Li se vorbeste ticalosilor astora frantuzeste, englezeste, nemteste, l atineste, si ei n-au nici macar buna- cuviinta sa raspunda! * Linisteste-te, Ned, i spusei eu, furia ta nu ne ajuta cu nimic. * Dar nu va dati seama, domnule profesor, striga Ned, mnios, ca putem muri de foa me n cusca asta de fier? * Ei, facu Conseil, cu putina filozofie o putem duce nca multa vreme! * Prieteni, le spusei eu, nu trebuie sa ne pierdem nadejdea. Ne-am mai gasit noi alta data n situatii si mai grele. V-as ruga sa mai aveti putina rabdare, nainte de a va face o parere despre comandant si despre echipajul sau. * Eu mi-am si facut-o, raspunse Ned. Snt niste ticalosi... * Bine! Dar din ce tara? * Din tara ticalosilor! * Dragul meu Ned, nu prea stiu pe unde vine tara despre care vorbesti, si-ti mar turisesc ca mi-e foarte greu sa-mi dau seama de ce nationalitate snt acesti doi n ecunoscuti. Nu snt nici englezi, nici francezi, nici germani - iata tot ce stim d espre ei. Eu as crede nsa ca att comandantul ct si secundul snt nascuti n tari sudice . Au ceva meridional n ei. Dar n-as putea fi sigur, numai dupa nfatisarea lor, dac a snt spanioli, turci, arabi sau indieni, iar limba pe care o vorbesc mi este cu t otul necunoscuta. * Iata neajunsul de a nu cunoaste toate limbile, spuse Conseil, sau, mai degraba , iata ce rau este ca nu se vorbeste peste tot o singura limba! * Asta nu ne-ar sluji la nimic! raspunse Ned Land. Nu vedeti ca astia vorbesc o limba a lor, inventata de ei, ca sa duca la desperare niste bieti oameni care mo r de foame? Doar n toate tarile de pe glob se ntelege ce vrei sa spui cnd casti gur a, clampani din falci si din dinti si plescai din buze. De la Quebec pna la Pomot u, de la Paris pna n partea cealalta a Pamntului. semnele acestea nu spun oare: "Mi -e foame, da-mi sa mannc!?" * Ei, facu Conseil, unii oameni snt mai grei de cap! Nici nu-si ispravise bine vorba cnd usa se deschise si intra un steward. Ne aduce a mbracaminte si pantaloni din aceeasi stofa curioasa despre care am mai vorbit. Ma grabii sa le mbrac; tovarasii mei facura la fel. n timpul acesta, stewardul - care parea si mut si surd - pregati o masa cu trei t acmuri. * Iata n sfrsit un lucru mai serios, spuse Conseil; mi se pare ca ncepe sa fie bine ! * Pe dracu! raspunse plin de ciuda Ned. Ce crezi ca o sa putem mnca aici? Ficat d e broasca testoasa, muschi de rechin sau friptura dc foca! * Vom vedea ndata, spuse Conseil. Farfuriile acoperite cu capace de argint fura ornduite frumos si ne asezaram la masa. Fara doar si poate ca aveam de-a face cu oameni civiliza

ti si, daca n-ar fi fost lumina electrica, m-as fl crezut la "Hotel Adelphi" din Liverpool, sau la "Grand-Hotel" din Paris. Trebuie sa spun totusi ca pe masa nu se gasea nici pine si nici vin. Apa era limpede si proaspata, dar era apa, lucru care lui Ned Land nu-i fecu deloc placere. Printre felurile de mncare care ne-au fost aduse, am recunoscut unele specii de pesti, gatite minunat; dar celelalte mncari, desi aveau un gust foarte bun, nu mi-am dat seama ce snt si n-as fi putut macar sa spun daca snt din carne sau din legume. Tacmurile si tot ce se gasea pe m asa erau de o eleganta si de un gust desavrsit. Fiecare obiect - lingura, furculita, cutit, farfurie - era nsemnat cu o litera nco njurata de urmatoarea inscriptie: N "Miscator n elementul miscator!" Deviza se potrivea ntru totul acestui aparat subm arin, cu conditia sa traduci in prin in nu prin pe. Litera N era, fara ndoiala, i nitiala numelui misteriosului personaj care domnea n fundul marilor! Nici Ned si nici Conseil nu-si bateau capul cu asemenea probleme. Ei nfulecau de zor si curnd facui si eu la fel. Ma linistisem n privinta soartei noastre, fiindca mi dadusem seama ca gazdele n-aveau intentia sa ne lase sa murim de foame. Dar toate au un sfirsit, toate trec, chiar si foamea unor oameni care n-au mncat de cincisprezece ore. Dupa ce ne-am saturat bine, ne-a cuprins un somn de nenvins . Lucrul acesta era, dealtfel, firesc dupa o noapte ntreaga n care ne luptasem cu moartea. * Ah! Ce-as mai dormi! spuse Conseil. * Eu chiar dorm! i raspunse Ned. Amndoi se lungira pe covorul din cabina si n cteva clipe adormira adnc. Ct despre mine, am adormit mai greu; prea multe gnduri ma napadeau, prea multe pro bleme ma framntau, prea multe imagini mi treceau prin fata ochilor si nu ma lasau sa dorm! Unde ne aflam? Ce putere necunoscuta ne conducea? Simteam - sau mai curn d credeam ca simt - cum aparatul se scufunda tot mai mult n adncuri. ncepui sa am v ise groaznice. Mi se parea ca vad tot felul de animale ciudate nconjurnd vasul, cu care semanau att de bine! Deodata m-am linistit. M-a cuprins o toropeala placuta si curnd m-am cufundat ntr-un somn adnc. Capitolul IX FURIILE LUI NED LAND Nu stiu ct am dormit; pesemne ca multa vreme, fiindca somnul ne-a alungat toata o boseala. M-am trezit cel dinti. Tovarasii mei dormeau bustean n colturile n care se culcasera. De ndata ce m-am ridicat de pe asternutul acela destul de tare, mi-am simtit crei erul odihnit, mintea limpede si am nceput sa cercetez cu atentie ncaperea. Nimic n u se schimbase. nchisoarea ramasese nchisoare, iar prizonierii, prizonieri. Atta do ar ca n timpul somnului nostru stewardul strnsese masa. Nimic nu lasa sa se ntrezar easca o schimbare apropiata a situatiei noastre, de aceea am nceput sa ma ntreb, p lin de ngrijorare, daca nu cumva eram sortiti de acum nainte s traim n cusca aceasta . Un asemenea gnd ma ngrozea, mai ales pentru ca, desi creierul mi se eliberase de t oate nchipuirile chinuitoare din ajun, simteam n schimb cum ceva mi apasa tot mai m ult pieptul. Aerul devenise nabusitor pentru plamnii nostri. Cu toate ca ncaperea e ra mare, mi-am dat seama ca n timpul somnului consumaseram o buna parte din oxige nul ei. Stiam destul de bine ca orice om respira ntr-o ora oxigenul cuprins ntr-o suta de litri de aer, si ca aerul, ncarcndu-se cu o canti- .ate aproape egala de a cid carbonic, devine atunci de nerespirat. Se cerea deci fara ntrziere primenirea aerului att din nchisoarea noastra, ct si din n tregul submarin. Ma ntrebam ce face comandantul n asemenea cazuri? Obtine aerul prin procedee chimi ce, elibernd cu ajutorul caldurii oxigenul din clorat de potasiu si absorbind aci dul carbonic prin potasa caustica? n acest caz, trebuia sa mai aiba oarecari lega turi cu continentele, ca sa-si poata procura materialul necesar. Se marginea sa n magazineze aerul la presiuni nalte n rezervoare si sa-i dea drumul apoi dupa cum s imtea echipajul nevoia? Si asta era posibil. Sau, folosind un mijloc mai usor si mai economic, si prin urmare mai cu putinta, se multumea sa se ridice ca sa res pire hi suprafata apei, ca un cetaceu, si si rennoia provizia de aer pentru douaze ci si patru de ore? Orice mijloc ar fi fost ales, mi se parea ca trebuie pus far

a ntrziere n aplicare. Si pe cnd ma sileam sa trag ct mai des aerul n piept, ca sa pot folosi ct mai bine putinul oxigen ce mai ramasese, simtii deodata un val rece, mbi bat de mireasma sarata a apei. Era chiar adierea marii, ncarcata de iod, care te readucea la viata. Am deschis gura ct am putut mai mult si mi-am umplut plamnii cu aer curat. Atunci am simtit o usoara clatinare, un ruliu slab, dar care se simt ea totusi. Pesemne ca vasul, monstrul de fier, se ridicase la suprafata oceanulu i ca sa respire, asemeni balenelor. Ghicisem deci foarte bine n ce fel se facea a erisirea. Dupa ce absorbii cu nesat aerul, am cautat tubul de aerisire si l-am descoperit curnd. Deasupra usii se deschidea o gaura prin care patrundea aerul proaspat, pri menind atmosfera ncarcata din celula. Ajunsesem aici cu observatiile mele, cnd Ned si Conseil, simtind adierea binefaca toare a marii, se trezira aproape n acelasi timp. Se frecara la ochi, se ntinsera si se ridicara n graba. * Domnul a dormit bine? ma ntreba Conseil cu politetea lui obisnuita. * Foarte bine, i-am raspuns. Dar dumneata, mestere Land? * Am dormit adnc, domnule profesor. Dar ce-i asta? Simt aer de mare. Un marinar nu se putea nsela n privinta asta, si i-am povestit canadianului ce se n tmplase n timp ce dormise. * Asta, spuse el, explica foarte bine mugetele pe care le auzeam cnd asa-zisul na rval se gasea aproape de Abraham Lincoln. * Sigur, Ned, era respiratia lui! * Numai ca, domnule Aronnax, habar n-am ct este ceasul. Nu cumva stiti, o fi timp ul sa luam masa de seara? * Masa de seara? Mai degraba prnzul, dragul meu Ned, pentru ca de ieri si pna acum a trecut cu siguranta o zi. * Va sa zica am dormit douazeci si patru de ore? se mira Conseil. * Cred si eu... * N-am nimic mpotriva, vorbi Ned. Prnz sau cina, ce o fi, astept cu placere pe ste ward, cu oricare dintre ele. * N-ar fi rau sa le aduca pe amndoua, si dadu parerea Conseil. * Adevarat, ntari canadianul, avem dreptul la doua mese si snt gata sa le mannc pe amndoua. * Sa asteptam, spusei eu. Cu siguranta ca necunoscutii acestia nu au de gnd sa ne lase sa murim de foame, pentru ca altfel masa de ieri nu ar fi avut nici un ros t. * Numai daca nu cumva vor sa ne puna la ngrasat, facu Ned. * Nici gnd, i raspunsei. Doar nu sntem n minile canibalilor! * Cine poate sti? spuse cu seriozitate canadianul. S-ar putea ca oamenii acestia sa jinduiasca de multa vieme dupa o bucatica de carne proaspata si atunci trei barbati sanatosi si voinici ca domnul profesor, Conseil si cu mine... * Sfirseste cu prostiile, mestere Land, si mai ales nu fi pornit mpotriva lor, ca ci s-ar putea sa ne nrautatim situatia! * La urma urmei, spuse vnatorul, eu plesnesc de foame si uite ca prnzul sau cina a sta nu mai vine odata! * Mestere Land, i raspunsei eu, trebuie sa tinem seama de regulile vasului si mi se pare ca stomacul nostru a luat-o naintea ceasului de la bucatarie. * Bine, sa-1 potrivim atunci dupa bucatarie, spuse linistit Conseil. * Stiam ca n-o sa vorbesti altfel, prietene Conseil, se supara nerabdatorul cana dian. Nu vrei sa-ti strici nici nervii, nici ficatul. Totdeauna esti linistit! A i fi n stare sa multumesti nainte de a mnca si sa mori mai bine de foame dect sa te plngi! * La ce mi-ar ajuta daca m-as plnge? * Ei, vezi bine ca ti-ar ajuta! Macar ai face ceva, n-ai sta cu mi- nile n sn. Daca piratii astia - si spun pirati din respect si ca sa nu ma pun contra domnului p rofesor, care nu-mi da voie sa-i numesc canibali - daca piratii astia si nchipuie ca ma vor putea tine nchis ntr-o cusca n care ma sufoc, fara sa auda blestemele cu care mi nsotesc mnia, se nsealj*!... Credeti ca o sa ne tina multa vreme n cutia asta de fier?

* Ca sa fiu cinstit, nu stiu mai mult dect dumneata, Ned. * Dar ce credeti dumneavoastra despre toate astea ? * Cred ca ntmplarea a facut sa aflam un secret cumplit. Or, daca echipajul submari nului are interesul sa-1 pastreze si daca acest interes este mai important dect v iata a trei oameni, cred ca existenta noastra este n pericol. Daca lucrurile nu s tau asa, atunci, cu primul prilej, monstrul care ne-a nghitit ne va reda lumii lo cuite de semenii nostri. * Numai daca ntre timp nu ne vor nrola n echipaj, spuse Conseil, si nu ne vor tine astfel aici... * Pna n clipa n care, grai Ned Land, vreo alta fregata mai rapida sau mai ndemnatica dect Abraham Lincoln va pune mna pe acest cuib de banditi si ne va nalta si pe noi, odata cu echipajul, n vrful catargului cel mare, ca sa ne dam suflarea din urma. * Ai dreptate, mestere Land! raspunsei eu. Dar, dupa cte stiu eu, nu ne-a cerut n imeni pna acum sa facem parte din echipaj, si mi se pare ca este de prisos sa dis cutam dinainte asupra hotarrii pe care am lua-o daca ar ti vorba vreodata despre asa ceva. Va repet, trebuie sa asteptam deocamdata si sa nu facem nimic, pentru ca nu este nimic de facut. * Dimpotriva, domnule profesor, spuse Ned, care nu voia sa se dea batut; trebuie sa facem ceva! * Si ce anume, mestere Land ? * Sa ne salvam. * De multe ori e greu sa evadezi dintr-o nchisoare "pamn- teasca", dar sa scapi di ntr-o nchisoare submarina asta mi se pare cu neputinta. * Ei, prietene Land, ntreba Conseil, ce mai ai de spus acuma? N-as crede ca un am erican sa se dea batut asa, cu una, cu doua... Vnatorul de balene tacea, vadit ncurcat. De o evadare, n mprejurarile n care ne arunc ase soarta, nici nu putea fi vorba. Dar un canadian este pe jumatate francez, si mesterul Land ne dovedi aceasta prin raspunsul sau. * Deci, domnule Aronnax, ncepu el dupa cteva clipe de gndire, nu va trece prin mint e cam ce trebuie sa faca niste oameni care nu pot cu nici un chip sa scape din nc hisoare? * Nu, prietene. * Foarte simplu; trebuie sa faca pe dracu-n patru si sa ramna n ea. * Strasnic! zise Conseil. Tot mai bine e sa fii nauntrul vasului, dect deasupra sa u dedesubtul lui. z * Da, dar numai dupa ce-ai aruncat afara temnicierii, paznicii si gardienii, ada uga Ned Land. * Ce tot spui, Ned? Te gndesti cu tot dinadinsul sa pui stap- nire pe vas? * Desigur, raspunse canadianul. * Cu neputinta! * De ce, domnule profesor? S-ar putea sa ni se iveasca vreo mprejurare prielnica si nu vad ce ne-ar mpiedica sa ne folosim de ea. Daca pe vas nu snt dect vreo douaz eci de oameni, n-o sa stea n calea a doi francezi si a unui canadian! Mi s-a parut ca e mai bine sa-1 las pe Ned sa se scalde n apele lui dect sa-1 cont razic. Asa ca m-am multumit sa-i spun: * Sa asteptam mprejurarea aceea, mestere Land, si vom vedea noi ce-i de facut. Pna atunci, nsa, te rog, mai stapneste-ti nerabdarea. n situatia noastra nu putem folo si dect siretenia, fiindca furia nu ne va duce la nimic bun. Fagaduieste-mi deci ca ai sa lasi mnia la o parte. * Va fagaduiesc, domnule profesor, mi raspunse Ned Land, dar felul n care rosti cu vintele acestea nu ma linisti deloc. De acum n-o sa-mi mai iasa din gura nici o vorba de mnie, n-o sa mai fac nimic care sa ma tradeze, chiar daca mesele nu ne v or fi aduse la timp. * Ti-ai dat cuvntul, Ned! i aminti nca o data canadianului. Cu asta, discutia noastra lua sfrsit si toti trei cazuram pe gnduri. n ceea ce ma p riveste, marturisesc ca, cu toate asigurarile lui Ned, nu prea vedeam cum am put ea scapa. Nu credeam n acele mprejurari prielnice despre care vorbise Ned Land. Ca sa poata fi att de bine condus, vasul trebuia sa aiba un echipaj numeros, si ast a nsemna ca n cazul unei lupte am fi avut prea multi oameni mpotriva noastra. Apoi, mai nainte de toate, ar fi trebuit sa fim liberi, si noi nu eram. Nu vedeam nici

cea mai mica putinta de a fugi din cusca aceea, att de bine nchisa. Si daca ma gnd eam ca ciudatul comandant al acestui vas avea un secret de pastrat - ceea ce par ea nendoielnic - puteam sa-mi dau seama ca nu ne va lasa sa ne miscam liberi pe b ord. Va cauta sa se scape de noi prin cine stie ce mijloace violente, sau ne va azvrli ntr-o buna zi pe vreun colt uitat al pamntului? Asta nu stiam. Toate presupu nerile mi se pareau nsa posibile si trebuia sa fii vnator de balene ca sa poti spe ra sa-ti recuceresti libertatea. Privindu-1 pe Ned Land. bagai de seama ca pe masura ce se gndea devenea tot mai n ervos. Auzeam cum tot mai mult i se umplea gtlejul de njuraturi si vedeam cum misc arile i devin tot mai amenintatoare. Se ridica si se nvrtea ca o fiara n cusca, lovi nd peretii cu picioarele si cu pumnii. Iar timpul trecea, foamea ne rodea de-a b inelea, stewardul nu dadea nici un semn de viata si ni se parea ca daca ntr-adeva r avea cineva vreo intentie buna n privinta noastra, apoi acela uitase de noi. Ned Land, chinuit de foame, se nfuria si njura tot mai mult, si, cu toate ca-mi da duse cuvntul, ma temeam ca va izbucni n clipa n care se va gasi fata n fata cu vreun ul din oamenii echipajului. Mai trecura doua ore, n care timp furia canadianului crescu. Chema si striga zada rnic. Peretii de metal erau surzi. N-auzeam nici un sunet nauntrul acelui vas, ca re parea mort. Daca s-ar fi miscat, macar as fi simtit bataile elicei. Dar pesem ne ca vasul se scufundase n adncul apelor, de aceea linistea era att de mare, nct dev enise nspaimntatoare! Si cum mi dadeam din cc n ce mai mult seama ca sntem parasiti, uitati n fundul celul ei noastre, nici nu mai ndrazneam sa ma gndesc ct timp va tine starea aceasta. Nade jdile, pe care ntlnirea cu comandantul vasului mi le trezise, se naruira una cte un a. Privirea calma a omului aceluia, nfatisarea lui marinimoasa, nobletea purtarii sale, toate mi se stersera din minte. ncepusem sa vad cu alti ochi personajul ac ela ciudat, sa mi-1 nchipui asa cum poate era: nendurator, crud. Simteam ca nu are n el nimic omenesc, ca nu cunoaste mila, ca este un dusman nversunat al semenilor sai, carora le jurase o ura vesnica. Dar avea oare sa ne lase sa pierim nchisi n cusca asta strimta, prada nalucirilor n grozitoare spre care te mpinge foamea nversunata? Gndul acesta groaznic se ntari att de mult, nct simtii cum ma cuprinde o spaima de nenchipuit. Conseil ramnea linistit; Ned Land era n culmea furiei. Deodata se auzi un zgomot. Pe podeaua de metal rasunara pasi, zavoarele fura tra se, usa se deschise si aparu stewardul. nainte de-a putea face vreo miscare ca sa-1 opresc, canadianul se si aruncase asu pra lui; l trntise si-1 strngea cu putere de gt. Stewardul se nabusea sub mna-i putern ica. Tocmai cnd Conseil se caznea sa ndeparteze minile vnatorului de pe gtul victimei, apr oape sufocata, si cnd eu ma pregateam sa fac acelasi lucru, am ramas ncreijienit a uzind aceste cuvinte pronuntate n limba franceza: * Linisteste-te, mestere Land, iar dumneavoastra, domnule profesor, aveti bunata tea de a ma asculta. Capitolul X OMUL MARILOR Cel care vorbise era comandantul vasului. Auzindu-1, Ned Land se ridica. De ndata ce stapnul sau i facu un semn sa plece, ste wardul iesi, aproape sugrumat si abia tinndu-se pe picioare. Att de mare era autor itatea comandantului asupra oamenilor sai, nct stewardul nu facu nici un gest prin care sa lase sa se vada ura ce o simtea mpotriva canadianului. Conseil, de data asta curios, fara sa-si dea seama, iar eu, uimit, asteptam tacuti dezno- damntul acestei scene. Sprijinit de coltul mesei, cu bratele ncrucisate, comandantul ne privi cu cea mai mare atentie. Statea oare n cumpana daca sa ne vorbeasca sau nu? i parea rau de c uvintele rostite n frantuzeste? S-ar fi putut crede ca da. Dupa cteva clipe de liniste, pe care nimeni dintre noi nu se gndea sa o tulbure, c omandantul ne spuse cu o voce calma si patrunzatoare: * Domnilor, cunosc la fel de bine franceza, engleza, germana si latina. As fi pu tut deci sa va raspund chiar de la prima noastra ntl- nire, dar am vrut mai nti sa v a cunosc si apoi sa chibzuiesc. Povestea dumneavoastra, pe care am ascultat-o de patru ori, si care de fiecare data a avut un continut cu totul asemanator, mi-a

aratat cine snteti. Stiu acum ca ntmplarea m-a pus n fata domnului Pierre Aronnax, profesor de istorie naturala la Muzeul din Paris, trimis ntr-o misiune stiintific a n strainatate, a lui Conseil, omul sau de serviciu, si a lui Ned Land, canadian prin nastere, vnator de balene pe fregata Abraham Lincoln, din flota Statelor Un ite ale Americii. Ma nclinai, n semn de aprobare; ntruct comandantul nu-mi pusese nici o ntrebare, n-av eam ce-i raspunde. Omul acesta vorbea franceza curent, fara accent strain. Fraze le sale erau limpezi, cuvintele exacte, usurinta de a se exprima remarcabila. Da r cu toate astea "am simtit" ca nu aveam n fata mea un compatriot. El urma: * Socotiti, fara ndoiala, domnilor, ca a trecut cam multa vreme de la prima vizit a pe care v-am facut-o. nsa, dupa ce am aflat cine snteti, am dorit sa chibzuiesc asupra hotarrii pe care o voi lua n privinta dumneavoastra. Am stat mult la ndoiala . mprejurari nenorocite v-au adus n fata unui om care a rupt orice legatura cu ome nirea. Ati venit sa-mi tulburati linistea... * Fara voia noastra, spusei eu. * Fara voie? ntreba necunoscutul, ridicnd putin vocea. Cum, Abraham Lincoln ma urm areste fara voie n toate marile? Fara voie v-ati mbarcat dumneavoastra pe fregata? Fara voie mi-ati bombardat vasul si tot fara voie Ned Land si-a aruncat cangea asupra lui? Am nteles ca sub vorbele lui se ascunde o mnie abia stapnita. Desigur nsa ca aveam d e dat un raspuns la toate aceste nvinuiri, ceea ce si facui: * Domnule, i-am spus, fara ndoiala ca nu cunoasteti discutiile care.au avut loc n America si Europa n privinta dumneavoastra. Nu stiati ca numeroasele accidente, d atorita ciocnirilor cu aparatul dumneavoastra submarin, au alarmat opinia public a de pe cele doua continente. Nu va mai nsir presupunerile fara numar prin care s e ncerca lamurirea acestui fenomen ciudat, caruia numai dumneavoastra i cunoasteti taina. Dar sa stiti ca, urmarindu-va pna la marginile Pacificului, Abraham Linco ln credea ca vneaza un monstru marin puternic, de care oceanul trebuia curatat cu orice pret. Un zmbet usor aparu pe chipul comandantului; apoi el spuse pe un ton linistit: * Domnule Aronnax, ati putea afirma ca fregata dumneavoastra n-ar fi urmarit si bombardat chiar si un vas submarin, nu numai un monstru? ntrebarea aceasta ma puse n ncurcatura, fiindca comandantul Farragut n-ar fi sovait , ci ar fi socotit ca este de datoria lui sa nimi- ceasca un asemenea aparat, cu m ar fi nimicit, dealtfel, si un narval gigantic. * Acum ntelegeti, domnule, relua necunoscutul, de ce am dreptul sa va privesc ca pe niste dusmani. N-am mai spus nimic. Ce rost mai are o discutie, cnd forta poate sa distruga cele mai bune dovezi? * Am sovait multa vreme, relua comandantul. Nimic nu ma obliga sa va dau ospital itate. Daca ar fi trebuit sa ma despart de dumneavoastra, nu mai aveam de ce sa va revad. Puteam sa va urc pe puntea vasului care v-a servit de adapost, sa ma s cufund n apa si sa uit ca ati existat cndva. N-ar fi fost dreptul meu? * Ar fi fost poate dreptul unui salbatic, i raspunsei, nu al unui om civilizat. * Domnule profesor, replica cu vioiciune comandantul, eu nu snt ceea ce dumneavoa stra numiti un om civilizat. M-am rupt de ntreaga lume pentru motive pe care numa i eu am dreptul sa le judec; nu mai ascult deci de regulile lumii si va poftesc sa nu mi le mai amintiti niciodata. Cuvintele acestea mi-au fost spuse raspicat. Ochii necunoscutului scaparara fulg ere de mnie si dispret si mi-am dat seama ca omul acesta trebuie sa fi avut un tr ecut nfricosator. Nu numai ca traia n afara legilor omenesti, dar se afla n afara o ricarei putinte de a fi tras la raspundere. Cine ar fi ndraznit sa-1 urmareasca n fundul marilor cnd, chiar la suprafata lor, el putea sa zadarniceasca orice s-ar fi ncercat mpotriva lui? Ce nava ar fi fost n stare sa tina piept atacurilor submar inului? Ce cuirasa, orict ar fi fost ea de solida, ar fi rezistat loviturilor mon strului de metal? Nici un om nu putea sa-i ceara socoteala pentru faptele sale. Toate acestea mi trecura fulgerator prin minte, pe cnd ciudatul comandant tacea, c ufundat n gndurile sale. Ma uitam la el cu un amestec de spaima si de curiozitate, asa cum, fara ndoiala, Edip se uitase la Sfinx. Dupa o tacere destul de ndelungat

a, comandantul ncepu din nou sa vorbeasca: * Dupa cum va spuneam, nti am sovait; dar m-am gndit ca propriul meu interes ar put ea sa se mpace cu acea mila fireasca, la care orice faptura omeneasca are dreptul . Fiindca soarta v-a aruncat pe vasul meu, veti ramne aici. Veti fi liberi, dar n schimbul acestei libertati, care dealtfel nu va fi deplina, va cer o singura con ditie. mi este de ajuns cuvntul dumneavoastra de onoare ca va veti supune ei. * Spuneti-ne despre ce este vorba, domnule; mi nchipui ca este o conditie pe care orice om cinstit o poate primi. * Da, domnule. Iat-o: s-ar putea ca unele ntmplari neprevazute sa ma sileasca sa v a tin nchisi cteva ceasuri sau cteva zile n cabinele dumneavoastra! Deoarece doresc sa nu folosesc niciodata forta, astept de la dumneavoastra, ntr-un asemenea caz, mai mult dect n toate celelalte, o ascultare absoluta. Facnd asa, va scutesc de ori ce raspundere, fiindca eu snt acela care trebuie sa va mpiedice sa vedeti ceea ce nu trebuie sa fie vazut. Primiti conditia mea? Pe bord se petreceau deci lucruri destul de ciudate, care nu trebuiau sa fie vaz ute de cei ce nu se aflau n afara legilor societatii! Aceasta nu avea sa fie cea mai mica dintre surprizele pe care mi le pregatea viitorul! * Primim, raspunsei eu. Dar v-as cere ngaduinta sa va pun o ntrebare; una singura. * Vorbiti, domnule. * Mi-ati spus ca vom fi liberi pe bord. * Cu desavrsire. * As dori sa va ntreb: ce ntelegeti prin aceasta libertate? * Libertatea de a strabate vasul n lung si n lat, de a privi, de a observa chiar t ot ceea ce se petrece aici, n afara unor rare mprejurari, n sfrsit, libertatea de ca re ne bucuram noi nsine, tovarasii mei si cu mine. Vedeam bine ca nu ne ntelegem deloc. * Dati-mi voie, reluai eu, dar aceasta libertate nu e alta dect aceea pe care o a re orice prizonier de a-si strabate nchisoarea! Ea nu ne ajunge. * Va trebui totusi sa va multumiti cu ea. * Cum, sa nu ne mai vedem niciodata tara, prietenii, rudele? * Da, domnule. * Ei, asta-i! striga Ned Land. Daca e vorba asa, atunci pentru nimic n lume nu-mi dau cuvntul ca nu voi ncerca sa scap de aici. * Nici nu ti-1 cer, mestere Land! raspunse cu raceala comandantul. * Domnule, spusei eu, neputndu-mi stapni mnia, dumneavoastra abuzati de situatia n c are ne aflam! Asta-i cruzime! * Nu, domnule, asta este bunatate! Nu snteti dect prizonierii mei, n urma unei lupt e! Desi as putea, cu un singur cuvnt, sa va scufund n adncurile oceanului, va tin ln ga mine. Dumneavoastra snteti cei care m-ati atacat! Dumneavoastra snteti cei care ati venit sa smulgeti taina vietii mele, pe care nici un om pe lume nu trebuie sa o patrunda! Si credeti ca am sa va trimit iarasi pe pamnt, unde nimeni nu treb uie sa ma cunoasca? Niciodata! Daca va tin aici, nu o fac din placere, ci din ne voia de a ma apara pe mine nsumi. Cuvintele acestea vadeau din partea comandantului o ncapatnare mpotriva careia nu era nimic de fecut. * Prin urmare, domnule, l ntrebai eu, ne siliti pur si simplu sa alegem ntre viata si moarte? * ntocmai! * Dragi prieteni, le spusei tovarasilor mei, n situatia aceasta, nu mai avem ce r aspunde. Dar nici un cuvnt nu ne leaga de sta- pnul acestui vas. * ntr-adevar, nici unul, domnule! spuse necunoscutul. Apoi, cu o voce mai blnda, a dauga: Si acum, dati-mi voie sa ispravesc ceea ce voiam sa va spun. Pe dumneavoa stra, domnule Aronnax, va cunosc. Cel putin dumneavoastra, daca nu si tovarasii dumneavoastra, nu veti avea poate sa va plngeti prea mult de ntmplarea care v-a leg at de soarta mea. Printre cartile care ma ajuta n studiile ce ma atrag ndeosebi, v eti gasi si lucrarea pe care ati publicat-o despre adncurile marilor. Am citit-o de multe ori. Ati dus cercetarile pna unde v-a ngaduit stiinta pamnteasca. Dar nu s titi totul, n-ati vazut totul. Dati-mi voie sa va spun ca nu veti regreta timpul pe care l veti petrece pe bordul vasului meu. Veti calatori prin tara minunilor. Veti fi de-acum nainte uluit. Va veti plictisi cu greu de privelistea pe care o

veti avea nencetat n fata ochilor. Am de gnd sa fac din nou nconjurul lumii submarin e, pentru a revedea - cine stie, poate pentru ultima data - tot ce am putut sa s tudiez n fundul marilor pe care le-am strabatut de attea ori, si dumneavoastra vet i fi tovarasul meu de studii. De astazi nainte veti intra ntr-o lume noua, veti ve dea ce n-a vazut nca nici un om - fara a ma pune la socoteala pe mine si pe tovar asii mei - si datorita mie planeta noastra va va dezvalui ultimele ei taine. Nu pot tagadui ca vorbele comandantului ma miscara adnc. mi ghicise slabiciunea, a sa ca uitai pentru o clipa ca vederea acelor lucruri minunate nu putea sa pretui asca nici pe departe ct libertatea pierduta. Dealtfel, ma bizuiam pe viitor care putea sa descurce lucrurile. De aceea ma multumii sa-i raspund: * Domnule, desi ati rupt-o cu omenirea, nadajduiesc ca nu sn- teti lipsit de oric e simtire omeneasca. Noi nu sntem dect niste naufragiati, primiti de mila pe bordu l vasului dumneavoastra; lucrul acesta nu-1 vom uita. Ct despre mine, mi dau seama ca daca interesul pentru stiinta ar putea nimici pna si nevoia de libertate, atu nci ntlnirea noastra ar putea sa-mi aduca o mare rasplata. Credeam ca acum comandantul mi va ntinde mna pentru a pecetlui ntelegerea noastra. D ar n-a f^cut-o. mi paru rau pentru el. n clipa cnd omul acesta ciudat voia sa plece, i-am spus: * ngaduiti-mi nca o ntrebare. Cum va numiti ? * Pentru dumneavoastra, domnule, nu snt dect capitanul Nemo. Iar dumneavoastra si tovarasii dumneavoastra nu snteti pentru mine dect niste calatori de pe Nautilus. Capitanul Nemo chema un steward si i dadu diferite ordine, n limba aceea ciudata p e care n-o cunosteam. Apoi, ntorcndu-se catre canadian si Conseil, le spuse: * Va rog sa-1 urmati pe omul acesta, care va va conduce n cabina dumneavoastra un de va asteapta masa. * Bucurosi! raspunse vnatorul de balene. Apoi, mpreuna cu Conseil, parasi ncaperea n care fusesem nchisi mai mult de treizeci de ore. * Si acum, domnule Aronnax, dejunul nostru este gata. Dati-mi voie sa merg nainte , ca sa va arat drumul. * La ordinele dumneavoastra, domnule capitan. l urmai pe capitanul Nemo si, de cum am trecut pragul, am patruns ntr-un coridor l uminat electric, asemanator celor de pe vapoare. Dupa vreo zece metri, o a doua usa se deschise n fata mea. Am intrat atunci ntr-o sufragerie mobilata si mpodobita cu gust, dar si cu sobriet ate. n cele doua capete ale salii strajuiau bufete nalte de stejar cu ncrustatii si ornamente de abanos; pe rafturile lor straluceau faiante, portelanuri si sticla rii nepretuite. Vesela licarea sub razele pornite dintr-un plafon luminos, ale c arui picturi minunate cerneau si ndulceau totodata lumina prea orbitoare. n mijlocul salii se afla o masa ncarcata cu bunatati. Capitanul Nemo mi arata scaun ul. * Luati loc, va rog, mi spuse el, si mncati; trebuie sa va fie tare foame. Dejunul era alcatuit din cteva feluri de mncare, facute numai din alimente care se puteau gasi n mare, si din alte cteva feluri a caror natura si provenienta n-am p utut-o ghici. Trebuie sa marturisesc ca erau bune, desi aveau un gust deosebit c u care, dealtfel, m-am deprins destul de repede. Mncarurile acestea mi s-au parut bogate n fosfor, de aceea ma gndii ca snt tot de origine marina. Capitanul Nemo ma privea. Nu l-am ntrebat nimic, dar pesemne ca mi-a ghicit gnduri le, pentru ca mi-a raspuns singur la ntrebarile pe care as fi dorit neaparat sa i le pun: * Cu toate ca o mare parte din mncaruri va este necunoscuta, mi zise el, puteti sa luati fara nici o teama: snt ct se poate de sanatoase si de hranitoare. Eu am ren untat de mult la hrana de pe pamnt si, iata, ma simt foarte bine. Echipajul se hr aneste la fel ca mine si se simte minunat. * Va sa zica, toate aceste alimente snt roadele marii ? * Da, domnule profesor, marea mi da tot ce am nevoie. Uneori ntind plasele n urma v asului si le scot att de pline, nct snt gata sa se rupa. Alteori vnez n locuri care pa r de neatins pentru om si gonesc vnatul prin paduri submarine. Turmele mele, ca s i acelea ale legendarului Neptun, pasc fara teama pe cmpiile nesfrsite ale oceanul ui.

Privindu-1 pe capitanul Nemo cu oarecare uimire, i raspunsei: * nteleg foarte bine, domnule, ca prindeti cu plasele pesti minunati; nteleg ceva mai putin cum puteti sa vnati n padurile submarine; dar nu pricep deloc cum puteti sa n-aveti la masa o ct de mica bucatica de carne. * Si totusi, domnule, mi raspunse capitanul Nemo, nu mannc niciodata carnea animal elor terestre. * Dar asta ce este? l ntrebai, aratndu-i farfuria pe care mai erau cteva felii de mu schi. * Nu-i altceva dect muschi de broasca testoasa de mare. Iar ceea ce ati crezut ca este o tocana facuta din carne de porc nu e n realitate dect ficat de delfin. Am un bucatar nentrecut, mai cu seama cnd e vorba de conservat produsele oceanului. V a rog sa gustati din toate. Iata aici niste conserve de holoturii, despre care u n malaez ar spune ca n-au egal n lume; iata o smntna facuta din lapte de cetaceu si zahar scos din fucusul urias care creste n Marea Nordului; n sfirsit, ncercati dul ceata asta de anemone care nu e cu nimic mai prejos dect aceea facuta din cele ma i placute fructe. Gustam pe rnd, mai mult din curiozitate dect de pofta, n timp ce capitanul Nemo ma n cnta cu nemaipomenitele-i povestiri. * Marea, domnule Aronnax, urma el, marea aceasta nespus de darnica si nesecatuit a, pe care as asemana-o cu o doica buna, nu numai ca ma hraneste, dar ma si mbrac a. Stofele noastre snt tesute din byssusul unor anumite scoici; culoarea le-o da purpura, pe care o cunosteau cei din vremurile de demult, si violetul scos din a plysiile Mediteranei. Parfumurile pe care le veti gasi pe masa de toaleta din ca bina dumneavoastra snt obtinute din distilarea unor plante marine. Patul va este &cut din cea mai moale iarba de mare. Condeiul cu care veti scrie este un fanon de balena, iar cerneala nu-i altceva dect lichidul pe care l produce sepia sau enc ornetul. Marea ne da acum de toate, si ntr-o buna zi va primi napoi toate darurile ei! * Se vede ca va place mult marea, domnule capitan! * Da, o iubesc! Pentru mine marea este totul! Ea acopera sapte zecimi din globul pamntesc. Adierea ei este curata si sanatoasa. E un desert nemarginit, n care omul nu este niciodata singur, caci viata freamata n jurul lui. Marea este purtatoarea unei vieti nemaivazute si minunate; e miscar e si dragoste; este infinitul viu, cum a spus unul dintre poetii dumneavoastra. Si ntr-adevar, domnule profesor, n ea natura se arata n cele trei regnuri - mineral , vegetal si animal. Ultimul este bogat reprezentat prin patru grupe de zoofite, prin trei clase de artropode, cinci clase de moluste, prin trei clase de verteb rate, mamiferele, reptilele si nenumaratele legiuni de pesti, ordin nesfrsit de a nimale care numara mai mult de treisprezece mii de specii, dintre care abia o ze cime traieste n apele dulci. Marea este rezervorul urias al naturii. n mare gasest i linistea desavrsita. Nici un despot nu o stapneste. La suprafata ei, tiranii mai pot sa-si foloseasca drepturile nelegiuite, mai pot sa se bata, sa se mannce unu l pe altul, sa aduca toate grozaviile de pe pamnt. Dar la treizeci de picioare su b nivelul marii, puterea lor nceteaza si influenta lor piere. Ah, domnule, traiti , traiti aici, n snul marilor! Aici nu am nici un stapn, aici ma simt cu adevarat l iber! Capitanul Nemo tacu dintr-o data, coplesit de nflacararea care-1 cuprinsese. Trec use oare dincolo de cumpatarea sa obisnuita? Spusese prea multe? Timp de cteva mi nute el se plimba foarte agitat. Apoi, nervii i se linistira, iar chipul sau si r ecapata raceala obisnuita. Si ntorcndu-se spre mine, capitanul Nemo mi spuse: * Acum, domnule profesor, daca doriti sa vizitati vasul Nautilus, va stau la dis pozitie. Capitolul XT NAUTILUS Capitanul Nemo se ridica. l urmai. O usa dubla se deschise n cealalta parte a sali i si intraram ntr-o camera la fel de mare ca aceea pe care o parasisem. Era biblioteca. Dulapurile nalte de palisandru negru, cu ncrustatii de arama, cu r afturi foarte mari, erau pline de carti, toate legate n acelasi fel. Rafturile se ntindeau de-a lungul peretilor, termi- nndu-se n partea de jos cu divane largi, ne spus de odihnitoare, mbracate n piele cafenie. Pe lnga divane erau asezate pupitre usoare, care se miscau dupa cum voiai, apropiindu-le sau depar- tndu-le ca sa pot

i pune cartile pe ele n timpul cititului. n mijlocul camerei se nalta o masa enorma , plina cu brosuri, printre care se vedeau si cteva ziare cam vechi. Patru globur i mate, aproape pierdute printre ornamentele plafonului, scaldau n lumina lor ele ctrica unitatea att de armonioasa si cu atta maiestrie ornduita a ncaperii. Priveam toate mut de admiratie si nu-mi venea sa-mi cred ochilor. * Capitane Nemo, i spusei gazdei mele, care se ntinsese pe un divan, biblioteca du mneavoastra ar putea face cinste oricarui palat de pe glob, si ma gndesc cu uimir e cum de ati putut-o aduce pna n adncul marilor. * Unde as putea gasi mai multa singuratate, mai multa liniste, domnule profesor? raspunse capitanul Nemo. n cabinetul dumneavoastra de lucru de la Muzeu gasiti o liniste att de deplina? * Nu, domnule, si trebuie sa va spun ca este cu mult mai sarac dect al dumneavoas tra. Aveti aici sase sau sapte mii de volume... * Douasprezece mii, domnule Aronnax. Snt singurele mele legaturi cu pamntul. Dar l umea a ncetat sa mai existe pentru mine n clipa n care Nautilus s-a afundat pentru prima oara n adncul apelor. n ziua aceea mi-am cumparat ultimele volume, ultimele b rosuri, ultimele ziare, si de atunci mi spun ca omenirea n-a mai gndit si n-a mai scris nimic. Aceste carti, domnule profesor, va stau la dispozitie si le puteti folosi oricnd doriti. i multumii capitanului si ma apropiai de rafturile bibliotecii. Erau acolo, din b elsug, carti stiintifice, de morala si de literatura, scrise n toate limbile, dar n-am vazut nici un tratat de economie politica; se parea ca acestea snt interzis e cu strasnicie pe vas. Un amanunt m-a mirat: cartile se gaseau clasate fara a s e tine seama de limba n care erau scrise, si amestecul lor dovedea ca Nemo obisnu ia sa citeasca orice volum i cadea n mna. Printre ele am vazut capodoperele maestrilor vechi si moderni, adica tot ceea ce omenirea a produs mai frumos n istorie, poezie, roman si stiinta de la Homer pna la Victor Hugo, de la Xenofon pna la Michelet, de la Rabelais pna la George Sand. Dar lucrarile stiintifice erau cu mult mai numeroase dect toate celelalte; cartil e de mecanica, de balistica, hidrografie, meteorologie, geografie, geologie etc. ocupau un loc la fel de nsemnat ca si cele de stiinte naturale, si mi-am dat sea ma ca ele formau principala preocupare a capitanului. Am gasit acolo ntreaga oper a a lui Humboldt si a lui Arago, lucrarile lui Foucault, Henry Sainte-Claire Dev ille, Chas- les, Milne-Edwards, Quatrefages, Tyndall, Faraday, Berthelot, abatel e Secchi, Petermann, ale comandantului Maury, ale lui Agas- sis etc., memoriile Academiei de Stiinte, buletinele societatilor de geografie etc., si la loc de ci nste cele doua volume ale mele carora le datoram, poate, aceasta primire destul de omeneasca din partea comandantului Nemo. Printre operele lui Joseph Bertrand am gasit cartea intitulata "Fondatorii astronomiei"; si cum stiam ca ea aparuse n cursul anului 1865, am putut deduce ca Nautilus nu putuse fi construit naintea a celei epoci. Deci capitanul Nemo si ncepuse viata submarina de cel mult trei ani. Ma gndeam, dea ltfel, ca lucrari mai recente mi vor ngadui sa fixez data exacta. Dar aveam tot ti mpul sa le cercetez si nu voiam sa ntrzii plimbarea printre minunatiile de pe Naut ilus. * Domnule, i spusei capitanului, va multumesc foarte mult ca mi-ati pus la dispoz itie biblioteca. n ea se afla comori de stiinta de care ma voi folosi. * Aici nu este numai biblioteca, ci si camera de fumat. * Camera de fumat?! ma mirai eu. Asadar, se poate fuma pe vas? * Fara ndoiala. * Atunci, domnule, trebuie sa cred ca mai pastrati nca legaturi cu Havana. * Deloc! raspunse capitanul. Luati tigara asta, domnule Aronnax, si, cu toate ca nu vine din Havana, are sa va placa foarte mult, daca snteti cunoscator. Am luat tigara oferita, a carei forma amintea de tigarile englezesti, cu singura deosebire ca parea fabricata din foi de aur. Am aprins-o la jeraticul aflat pe un frumos suport de bronz si am tras primele fumuri cu nesatul unui patimas care n-a fumat de doua zile. * E minunat, am spus, dar nu-i tutun. * Nu, acest tutun nu e adus nici din Havana si nici din Orient. E un soi de alga , bogata n nicotina, pe care ne-o da marea, cu destula zgrcenie. Va mai pare rau d

upa tutunul englezesc? * Domnule capitan, ncepnd de astazi, l dispretuiesc. * Fumati cte tigari vreti, fara sa va mai gnditi la originea tutunului. Nu le-a co ntrolat nici o regie, dar cred ca nu snt rele. * Dimpotriva. n clipa aceea capitanul Nemo deschise usa ce se gasea n fata celei prin care intra sem n biblioteca si am pasit ntr-un salon imens, iluminat cum nu se poate mai frum os. Era o vasta ncapere, lunga de zece metri, lata de sase si nalta de cinci. Din plaf onul ei, mpodobit cu arabescuri fine, se raspn- dea o lumina limpede si blnda deasu pra tuturor minunatiilor care se aflau n acest muzeu. Caci ne gaseam cu adevarat n tr-un muzeu, n care o mna priceputa si darnica adunase toate comorile naturii si a rtei, amestecndu-le ntre ele cu acel gust artistic, care este propriu atelierelor de pictura. Vreo treizeci de tablouri ale marilor maestri, n rame asemanatoare, despartite un ul de altul prin panoplii stralucitoare, mpodobeau peretii acoperiti de tapiserii cu un desen sobru. Am vazut acolo pnze de cea mai mare valoare, dintre care pe u nele le admirasem n colectiile particulare din Europa si la expozitiile de pictur a. Din diferitele scoli ale vechilor maestri, am vazut o madona de Rafael, o fec ioara de Leonardo da Vinci, o nimfa de Correggio, o femeie de Tizian, o adoratie de Veronese, o naltare de Murillo, un portret de Holbfcin, un calugar de Velasqu ez, un martir de Ribeira, o serbare cmpeneasca de Rubens, doua peisaje flamande d e Te- niers, trei tablouri mici n genul lui Gerard Dow, Mestu si Paul Potter, dou a pnze de GSricault si Prudhon, cteva peisaje marine de Backuysen si Vernet. Print re operele pictorilor moderni, se vedeau tablouri semnate de Delacroix, Ingres, Decamp, Troyon, Meissonier, Daubigny etc. Cteva miniaturi admirabile de statui n m armura si bronz, dupa cele mai frumoase modele ale antichitatii, se naltau pe pie destale n colturile acestui minunat muzeu. Uimirea pe care mi o prezisese comanda ntul lui Nautilus ncepuse sa ma cuprinda. Domnule profesor, mi spuse el, iertati-ma ca va primesc asa, n neornduiala care dom neste aici. * Domnule capitan, desi nu ncerc sa stiu cine snteti, mi dati voie sa recunosc n dum neavoastra un artist? Un amator, cel mult, domnule. Pe vremuri mi placea sa colectionez aceste frumoa se opere create de mna omului. Eram un cercetator nesatios, un scormonitor neoste nit si astfel am izbutit sa adun cteva lucruri de mare valoare. Snt ultimele mele amintiri dintr-o lume care pentru mine e moarta. n ochii mei, artistii dumneavoas tra moderni au devenit tot att de vechi ca si cei care au cte doua sau trei mii de ani de viata si am nceput sa-i confund. Marii maestri nu au vrsta. Dar muzicienii acestia? l-am ntrebat, aratndu-i partituri de Weber, Rossini, Moz art, Beethoven, Haydn, Meyerbeer, Herold, Wagner, Gounod si multi altii, mprastia te pe un mare pian-orga, ce se gasea ntr-un colt al salonului. * Acesti muzicieni, mi raspunse capitanul Nemo, snt contemporani cu Orfeu, caci pe ntru morti nu exista timp, iar eu snt mort ca si ei, domnule profesor, tot att de mort ct si acei dintre prietenii dumneavoastra care se odihnesc acum la sase pici oare sub pamnt. Capitanul tacu, pierzndu-se ntr-o visare adnca. l priveam tulburat, cercetndu-i, fara sa scot un cuvnt, nfatisarea ciudata. Era o vasta ncapere.. Sprijinit de coltul unei minunate masute de mozaic, cu privirea pierduta, el nu ma mai vedea, parnd ca ma uitase. Respectndu-i starea de reculegere, am nceput sa privesc curiozitatile care mbogatea u salonul. Pe lnga operele de arta, raritatile naturii ocupau un loc foarte nsemnat. Se gasea u acolo ndeosebi plante, scoici si alte roade ale oceanului, descoperite fara ndoi ala de nsusi capitanul Nemo. n mijlocul salonului, o fntna arteziana, iluminata elec tric, si trimitea apa ntr-o scoica imensa. Scoica aceasta, care adapostise cea mai mare molusca acefala, masura aproape sase metri jur mprejurul marginilor ei rotu njite cu finete. ntrecea deci n marime frumoasele tridacne, pe care Francisc I le

primise n dar din partea republicii venetiene si din care biserica Saint-Supplice din Paris si-a facut doua agheazmatare uriase. n preajma bazinului, n vitrine elegante, tintuite cu armaturi de aram, erau clasifi cate si etichetate cele mai pretioase produse ale marii pe care le-a putut vedea vreodata un naturalist. Va nchipuiti ct am fost de fericit n calitatea mea de prof esor. Se gaseau acolo specimene foarte curioase de polipi si echino- derme, cele doua grupe ale ncrengaturii zoofitelor. Un conchiliolog1 mai pasionat s-ar fi extaziat, desigur, si n fata altor vitrine, si mai numeroase, n care erau clasate specimenele din ncrengatura molustelor. Am vazut acolo o colectie nepretuita, pe care nsa timpul nu-mi ngaduie s-o descriu. n afara acestora, n despartituri speciale, se desfasurau siraguri de perle nespus de frumoase, care straluceau sub lumina electrica, perle trandafirii, smulse din "pinele" Marii Rosii, perle verzi din haleotidul "iris", galbene, albastre, neg re, produse curioase ale diverselor moluste din toate oceanele si ale unor scoic i de apa dulce din nord; n sfirsit, cteva piese a caror valoare nu poate fi socoti ta si care au fost produse de pintadinele cele mai rare. Unele dintre perle erau mai mari dect oul de porumbel; ele pretuiau cu mult mai mult dect aceea pe care c alatorul Tavernier o vnduse cu trei milioane sahului Persiei si ntreceau perla ima mului din Mascat, pe care o credeam fara seaman n lumea ntreaga. Mi-am dat seama ca valoarea acestei colectii este cu neputinta de calculat. Capi tanul Nemo trebuie sa fi cheltuit milioane ca sa strnga asemenea obiecte de pret, si tocmai ma ntrebam de unde avea attia bani ca sa-si poata multumi dorintele sal e de colectionar, cnd el mi ntrerupse gndurile: I Conchiliolog - specialist in cunoasterea cochiliilor de moluste. * mi cercetati scoicile, domnule profesor? ntr-adevar, ele pot sa intereseze pe un naturalist; dar pentru mine au un farmec n plus, caci le-am cules pe toate cu mna mea si pot sa va spun ca nici o mare de pe glob nu a ramas necercetata. * mi dau seama, capitane, mi dau seama cta placere simtiti plimbndu-va printre aseme nea comori, mai ales ca vi le-ati adunat singur. Nici un muzeu din Europa nu se poate mndri cu o asemenea colectie de produse ale oceanului. Dar daca am atta admi ratie pentru ele, nu am mai putina nici pentru nava care le poarta. Departe de m ine gndul de a patrunde n tainele dumneavoastra, nsa marturisesc ca acest Nautilus, forta motrice pe care o are n el, aparatele cu ajutorul carora este manevrat si care i dau viata, toate acestea mi strnesc o curiozitate fara margini. Vad atrnnd pe peretii acestui salon niste instrumente a caror ntrebuintare mi este necunoscuta. As putea sti?... * Domnule Aronnax, mi raspunse capitanul Nemo, v-am fagaduit ca veti fi liber pe bord si, prin urmare, ntregul Nautilus va sta la dispozitie. Puteti deci sa-1 viz itati cu de-amanuntul si, daca doriti, voi fi cu cea mai mare placere ghidul dum neavoastra. * Nu stiu cum sa va multumesc, domnule, dar nu vreau sa abuzez de bunavointa dum neavoastra. As dori numai sa va ntreb la ce pot fi ntrebuintate aceste instrumente de fizica. * Domnule profesor, instrumente asemanatoare se gasesc si n camera mea, si acolo voi avea onoarea sa va explic ntrebuintarea lor. Dar mai nti sa mergem sa vedeti ca bina care va este pregatita. Trebuie sa stiti cum veti locui pe bordul lui Nauti lus. L-am urmat pe capitanul Nemo, si prin una din usile ce se aflau n fiecare perete al salonului am reintrat n coridoarele vasului. Capitanul ma conduse ntr-o cabina, care era, de fapt, mai mult o camera eleganta, cu pat, toaleta si alte mobile f elurite. Am multumit gazdei mele. * Camera dumneavoastra este alaturi de a mea, mi spuse el deschiznd o usa, iar a m ea da n salonul din care am iesit. Am intrat n camera capitanului. Avea o nfatisare severa, aproape monahala: un pat de fier, o masa de lucru si cteva mobile pentru toaleta. Totul era luminat slab. Nimic confortabil; numai strictul necesar. Capitanul Nemo mi arata un scaun si ma ndemna: * Luati loc, va rog.

M-am asezat, iar el ncepu sa-mi vorbeasca. Capitolul XII TOTUL CU AJUTORUL ELECTRICITATII * Domnule, spuse capitanul Nemo, aratndu-mi instrumentele atmate pe peretii camere i sale, iata aparatele necesare pentru navigatia lui Nautilus. Aici, ca si n salo n, le am toata vremea sub ochi si ele mi arata pozitia si directia exacta a vasul ui, n mijlocul oceanului. Unele din ele va snt cunoscute, cum este de pilda termom etrul, care arata temperatura vasului; barometrul, care masoara presiunea aerulu i si prezice schimbarea vremii; higrometrul, care indica gradul de uscaciune al atmosferei; stormglasul, care anunta furtunile; busola, care mi arata directia; s extantul, cu care, dupa naltimea soarelui, mi dau seama de latitudinea la care ne aflam; cronometrul, cu ajutorul caruia pot sa calculez longitudinea si, n sfirsit , lunetele de zi si noapte, prin care scrutez orizontul cnd Nautilus se ridica la suprafata. * Acestea snt instrumente obisnuite, i raspunsei eu, si le cunosc ntrebuintarea. Da r mai vad altele care folosesc fara ndoiala ne- voiloi speciale ale vasului. Cadr anul acesta cu un ac mobil nu e un manometru? * Da, e un manometru. Pus n contact cu apa, el arata presiunea ei si mi da totodat a adncimea la care ne aflam. * Dar sondele acestea de tip nou ? * Snt sonde termometrice, care mi masoara temperatura diferitelor straturi de apa. * Dar instrumentele acestea, a caror ntrebuintare n-o cunosc? * Aici, domnule profesor, trebuie sa va dau cteva lamuriri, spuse capitanul Nemo. Fiti bun si ma ascultati. El tacu cteva clipe, apoi ncepu: Exista un element pute rnic, ascultator, rapida usor de mnuit, bun la toate si care domneste pe vas ca u n stapn. Totul se face cu ajutorul lui. El ma lumineaza, ma ncalzeste si e sufletu l marinarilor de pe Nautilus. Acest element este electricitatea. * Electricitatea ? ntrebai eu, nedumerit. * Da, domnule. * Totusi aveti o foarte mare viteza de miscare, care nu se potriveste deloc cu p uterea electricitatii. Pna acum, puterea ei dinamica e nca destul de redusa si n-a putut sa dea dect putina energie! * Domnule profesor, electricitatea mea nu se aseamana cu aceea a oamenilor. Mai mult nu va pot spune. * Nici nu insist, domnule; ma uimeste nsa faptul ca ati putut obtine un asemenea rezultat. As vrea sa va mai pun doar o ntrebare, la care puteti sa nu-mi raspundeti daca socotiti ca nu trebuie. Elementele pe care le folositi pentru a produce electricitatea cred ca se uzeaza repede. Z incul, de pilda, cum l nlocuiti, daca nu mai aveti nici o legatura cu pamntul? * Am sa va raspund. Mai nti nsa vreau sa va spun ca n fundul marilor exista mine de zinc, de fier, de argint si de aur, care snt sigur ca ar putea fi exploatate. Dar eu nu folosesc metalele pamn- tului si cer marii nsasi mijloacele de a produce el ectricitatea. * Marii ? * Da, domnule profesor, si mijloacele nu mi-au lipsit. As fi putut, stabilind un circuit ntre mai multe fire cufundate la adn- cimi diferite, sa obtin electricita te prin variatiile de temperatura la care erau supuse firele; am preferat nsa sa folosesc un sistem mai practic. * Care anume ? * Cunoasteti compozitia apei de mare. ntr-o mie de grame se afla nouazeci si sase si jumatate de sutimi apa si aproape doua sutimi si doua treimi clorura de sodi u; apoi, o cantitate mica de clorura de magneziu si potasiu, bromura de magneziu , sulfat de magneziu si carbonat de calciu. Dupa cum vedeti, se gaseste destul d e multa clorura de sodiu. Tocmai din acest sodiu, pe care l extrag din apa marii, mi compun elementele de care am nevoie. * Sodiu ? * Da, domnule. Amestecat cu mercur, da un amalgam care tine locul zincului n elem entele Bunsen. Mercurul nu se uzeaza niciodata. Numai sodiul se ispraveste, dar marea mi da altul. Trebuie sa va mai spun ca pilele de sodiu snt socotite ca fiind cele mai puternice si ca forta lor electrometrica este de doua ori mai mare dect a pilelor de zinc.

* nteleg foarte bine, capitane, calitatile sodiului pentru conditiile lui Nautilu s. Se gaseste n mare. Bun. Dar trebuie produs, trebuie extras. Cum faceti? Pilele dumneavoastra va pot servi la aceasta extractie; dar, daca nu ma nsel, consumul de sodiu necesar aparatelor electrice ar ntrece cu mult cantitatea extrasa si atu nci ar nsemna sa consumati mai mult dect puteti produce. * ntocmai, domnule profesor, numai ca eu nu-1 extrag prin pile, ci ntrebuintez pur si simplu caldura carbunilor de pamnt. * De pamnt? ntrebai eu, apasnd asupra ultimului cuvnt. * Sa le spunem carbuni de mare, daca doriti, raspunse capitanul Nemo. * Si puteti exploata minele submarine de huila? * Domnule Aronnax, ma veti vedea la lucru. Nu va cer dect putina rabdare, fiindca timp aveti de ajuns de acum nainte. Amin- titi-va numai att: eu datorez tot ocean ului; el mi produce electricitatea, si electricitatea da vasului caldura, lumina, miscare, ntr-un cuvnt - viata. * Sper ca nu si aerul pe care l respirati ? * O, as putea sa-mi fabric aerul necesar pentru respiratie! Deocamdata nsa este d e prisos, pentru ca ma urc la suprafata apei ori de cte ori e nevoie. Totusi, dac a electricitatea nu-mi procura aerul pentru respirat, ea pune cel putin n miscare pompe puternice, care l nmagazineaza n rezervoare speciale, si asta face ca la nev oie sa-mi prelungesc sederea n adncurile apelor att ct doresc. * Domnule capitan, raspunsei eu, nu pot dect sa va admir. Ati descoperit ceea ce oamenii vor descoperi si ei, fara doar si poate, cndva, adevarata putere dinamica a electricitatii. * Nu stiu daca o vor descoperi vreodata, mi raspunse cu raceala capitanul Nemo. O ricum ar fi, dumneavoastra cunoasteti de pe acum prima ntrebuintare pe care am da t-o acestei pretioase forte. Ea ne lumineaza cu o egalitate si o continuitate pe care lumina soarelui nu o are. Si acum uitati-va la ceasul acesta: este electri c si merge cu o regularitate ce ntrece pe aceea a celor mai bune crono- metre. Iam mpartit cadranul n douazeci si patru de ore, ca la ceasurile italienesti, caci pentru mine nu exista nici zi, nici noapte, nici soare, nici luna, ci numai lumi na artificiala pe care o duc cu mine n fundul marilor. Priviti, n clipa asta este ora zece dimineata. * ntr-adevar. * Sa va arat o alta aplicare a electricitatii. Cadranul acesta, agatat n fata noa stra, arata viteza lui Nautilus. Un fir electric l pune n legatura cu elicea, si a cul sau mi indica viteza reala a vasului. Iata, n clipa aceasta mergem cu o viteza mijlocie de cincisprezece mile pe ora. * Minunat! raspunsei. Acum nteleg, domnule capitan, de ce ntrebuintati aceasta ene rgie, care poate nlocui vntul, apa si aburii. * N-am ispravit nca, domnule Aronnax, spuse capitanul, ridi- cndu-se. Daca binevoi ti sa ma urmati, vom vizita partea de dinapoi a lui Nautilus. ntr-adevar, cunosteam numai partea din fata a submarinului, a carei mpartire exact a, mergnd dinspre centru spre vrful care semana cu un pinten, era urmatoarea: sufr ageria de cinci metri, despartita de biblioteca printr-un perete etans, adica un perete prin care nu putea patrunde apa, biblioteca de cinci metri, salonul cel mare de zece metri, despartit de camera capitanului printr-un al doilea perete e tans, camera capitanului de cinci metri, a mea de doi si jumatate si, n sfrsit, un rezervor de aer de sapte metri si jumatate, care se ntindea pna la prova. n total, o lungime de treizeci si cinci de metri. Peretii etansi aveau usi care e nchidea u ermetic cu ajutorul unor dopuri de cauciuc, n asa fel nct dadeau vasului sigurant a deplina n cazul cnd s-ar fi produs o inundatie. l urmai pe capitanul Nemo prin mai multe coridoare, pna n centrul lui Nautilus. Aco lo se afla un fel de fintna asezata ntre doi pereti etansi. O scara de fier fixata n perete urca spre partea de sus a vasului. Am ntrebat pe capitan la ce servea sc ara aceea. * Duce la luntre, mi raspunse el. * Cum, aveti o luntre? ma mirai eu. * Fara ndoiala. O luntre ct se poate de buna, usoara si facuta n asa fel, nct sa nu s e poata scufunda. Ea ne serveste la plimbare si pescuit. * Desigur ca atunci cnd vreti sa o folositi trebuie sa reveniti neaparat la supra

fata apei? * Deloc. Luntrea este lipita de partea superioara a nvelisului lui Nautilus, fixa ta cu buloane solide, si ocupa o cavitate facuta anume ca s-o adaposteasca. Ea e ste acoperita n ntregime: apa nu poate patrunde deloc ntr-nsa. Scara duce la o desch izatura prin care poate trece un om, facuta n peretele vasului, si care corespund e cu o deschizatura asemanatoare, facuta n coasta luntrii. Prin aceasta dubla des chizatura se poate intra n luntre. Cnd deschizatura de pe Nautilus se nchide, o nchi d si pe cea a luntrii cu ajutorul unor aparate de presiune; dau drumul buloanelo r si luntrea se ridica cu o iuteala uimitoare la suprafata marii; atunci deschid panourile, care pna atunci au fost nchise cu grija, mi instalez catargul, ridic pnz ele sau iau vslele si pornesc la plimbare. * Dar cum va ntoarceti la bord? * Nu ma ntorc, domnule Aronnax. Nautilus vine sa ma ia. * Cnd vreti dumneavoastra? * Da, cnd vreau eu. Snt legat de el printr-un fir electric. Trimit o telegrama si gata. * ntr-adevar, spusei eu, ametit de attea minuni, e foarte simplu! Dupa ce am trecut pe lnga scara ce ducea pe punte, am vazut o cabina lunga de doi metri, n care Conseil si Ned Land erau foarte ocupati sa nfu lece mncarurile care tocmai li se servisera. Am ajuns apoi la usa unei bucatarii lungi de trei metri, situata ntre ncapatoarele sali de mese ale vasului. Electricitatea, mai puternica si mai ascultatoare chiar dect aburul, facea aici t oate operatiile necesare. Firele ntinse pna sub cuptoare ncalzeau niste placi de pl atina, ce dadeau o caldura constanta. Ele ncalzeau de asemenea aparatele de distilat, care, prin vapo- rizare, dadeau o apa de baut minunata. Lnga bucatarie se afla o sala de baie confortabila, din al e carei robinete curgea apa rece sau calda, dupa dorinta. Dupa bucatarie venea sala echipajului, lunga de cinci metri. Usa nsa era nchisa; d aca as fi putut privi nauntru, mi-as fi putut da seama, dupa modul n care fusese a menajata, de cti oameni era nevoie pentru manevrarea vasului. n fund se ridica un al patrulea perete etans, despartind sala echipajului de sala masinilor. Am deschis o usa si m-am pomenit n compartimentul n care capitanul Nem o - inginer nentrecut - instalase cu dibacie aparatele de locomotie. Sala masinilor, viu luminata, avea o lungime de cel putin douazeci de metri. Ea era, fireste, mpartita n doua; prima parte cuprindea elementele producatoare de el ectricitate, iar cea de a doua, mecanismul care punea n miscare elicea. La nceput am fost surprins de mirosul deosebit care umplea ncaperea. Capitanul Nem o baga de seama lucrul acesta: * Miroase gazul, produs din pricina ca ntrebuintam sodiu; este un neajuns fara nse mnatate. Dealtfel, n fiecare dimineata ridicam vasul la suprafata pentru a-1 aeri si. Va nchipuiti cu ct interes am cercetat masinile lui Nautilus. * Dupa cum vedeti, mi spuse capitanul Nemo, folosesc elementele Bunsen si nu Ruhm korff, care snt prea slabe. Elementele Bunsen nu snt numeroase, dar snt mari si put ernice, ceea ce e mult mai bine, dupa cum m-a convins experienta proprie. Electr icitatea produsa este ndrumata catre partea de dinapoi a vasului, unde, prin nist e electromagneti mari, actioneaza un anumit sistem de prghii si de angrenaje care pun n miscare arborele elicei. Elicea are un diametru de sase metri si calca sap te metri si jumatate, putnd sa faca pna la o suta douazeci de turatii pe secunda. '- Si ce viteza obtineti ? * Cincizeci de mile pe ora. Vedeam bine ca ma aflu n fata unei taine, dar n-am staruit s-o aflu. Cum putea el ectricitatea sa actioneze cu atta putere? De unde se nastea forta aceasta aproape nemarginita? Nu cumva dintr-o tensiune excesiva obtinuta cu ajutorul unor bobin e de tip nou? Sau poate ca taina era cuprinsa n modul de transmitere a fortei, ca re putea fi sporita la infinit printr-un sistem de prghii nca necunoscut?1 Nu pute am ntelege. ' Intr-adcvar, sc vorbeste tocmai despre o inventie de felul acesta, n care un nou sistem de prghii produce o forta considerabila. Oare s-o fi ntilnit cindva inv entatorul cu capitanul Nemo? (n.a.)

* Capitane Nemo, spusei eu, constat rezultatele, dar nu ncerc sa mi le explic. Am vazut cum manevra Nautilus n fata lui Abraham Lincoln. n ce priveste viteza lui, snt cu totul lamurit. Dar nu-i de ajuns sa naintezi cu viteza, trebuie sa stii si n cotro pornesti! Trebuie sa te poti ndrepta la dreapta, la stnga, n sus, n jos! Si ma ntreb: cum puteti oare atinge marile adncimi, unde ntlnesti o rezistenta crescnda, c are ajunge la sute de atmosfere? Cum puteti apoi sa va urcati din nou la suprafa ta oceanului? Si, n sfrsit, cum va puteti mentine la adncimea care va convine? Snt p oate prea curios ntrebndu-va toate acestea? * Deloc, domnule profesor, mi raspunse capitanul, dupa o usoara sovaire, caci tot nu veti mai parasi niciodata vasul acesta. Poftiti n salon - el este adevaratul nostru cabinet de lucru - si acolo veti afla tot ce trebuie sa stiti despre Naut ilus! Capitolul XIII CTEVA CIFRE O clipa mai trziu eram asezati pe un divan n salon si fumam. Capitanul mi arata un desen, care nfatisa schema vasului n sectiune transversala si longitudinala, si-si ncepu astfel expunerea: * Iata, domnule Aronnax, diferitele dimensiuni ale acestui vas. Dupa cum vedeti, el este ca un cilindru foarte alungit, ale carui capete snt conice. Are forma un ei tigari de foi, forma folosita, dealtfel, la Londra pentru mai multe construct ii de acelasi gen. Lungimea cilindrului de la un capat la celalalt este de sapte zeci de metri, iar diametrul sau n partea cea mai umflata este de opt metri. Nu e ste deci construit ntru totul ca vasele de cursa lunga, dar liniile snt destul de alungite si curbele destul de ndulcite pentru a putea strabate apa cu cea mai mar e usurinta. Cunoscnd aceste dimensiuni, puteti afla printr-un calcul foarte simplu suprafata si volumul lui Nautilus. Suprafata are o mie si unsprezece metri patrati si patr uzeci si cinci de sutimi; volumul, o mie cinci sute de metri cubi si doua zecimi - ceea ce nseamna ca, atunci cnd este scufundat n ntregime, el deplaseaza sau cn- ta reste o mie cinci sute de metri cubi sau tone. Cnd am facut planurile acestui vas destinat navigatiei submarine, am vrut sa se s cufunde n apa n proportie de noua zecimi, ramnnd afara numai cu o zecime. Prin urmar e, el nu trebuia sa dislocuiasca n aceste conditii dect noua zecimi din volumul sa u, adica, sa zicem, o mie trei sute cincizeci si sase metri cubi si patruzeci si opt de sutimi, ceea ce nseamna tot attea tone. A trebuit deci sa-1 construiesc du pa dimensiunile aratate mai sus, n asa fel nct sa nu depaseasca aceasta greutate. Nautilus are doua nvelisuri, unul interior si celalalt exterior, legate ntre ele prin traverse de fier n forma de T, care i dau o tarie extraordinara. Datorita ac estui fapt vasul rezista ca un bloc, ca si cum ar fi plin; marginea lui nu se po ate rupe; ea e unita prin nsasi felul n care e facuta si nu prin strngerea unor nit uri; omogenitatea constructiei vasului, datorita mbinarii perfecte a materialelor , i da putinta sa nfrunte marile cele mai furtunoase. Att nvelisul dinafara ct si cel dinauntru snt fabricate din placi de otel, a caror d ensitate n raport cu apa este de sapte pna la opt zecimi. Primul are cinci centime tri grosime si cntareste trei sute nouazeci si patru de tone si optzeci si sase s utimi. Al doilea nvelis, mpreuna cu chila, nalta de cincizeci de centimetri si lata de douazeci si cinci, si care cntareste ea singura saizeci si doua de tone, la c are se adauga masinile, lestul, diferitele accesorii si amenaja- mente, ca si pa nourile interioare, cntareste laolalta noua sute saizeci si una de tone si saizec i si doua de sutimi, care, adunate cu cele trei sute nouazeci si patru de tone s i optzeci si sase de sutimi, dau totalul cerut de o mie trei sute cincizeci si s ase de tone si patruzeci si opt de sutimi. E limpede? * Da, raspunsei eu. * Deci, relua capitanul, cnd Nautilus pluteste, el iese la suprafata cu o zecime. Asa ca, daca am prevazut rezervoare cu o capacitate egala cu aceasta zecime, de ci care sa contina o suta cincizeci de tone si saptezeci si doua de sutimi, si d aca le umplu cu apa, vasul, care dislocuieste sau cntareste atunci o mie cinci su te sapte tone, se scufunda. Asa se si ntmpla, domnule profesor. Aceste rezervoare se afla n partea de jos a vasului. Deschid robinetele, rezervoarele se umplu si v asul se scufunda, plutind la o adncime mica sub nivelul apei. * Bine, domnule capitan, dar abia acum ajungem la adevarata problema. Ca va pute

ti cobor la o mica adncime sub nivelul apei, nteleg. Dar cnd vreti sa va scufundati la o adncime mai mare, nu ntmpina vasul o presiune crescnda si deci nu sufera o apas are de jos n sus, care poate fi evaluata la o atmosfera pentru fiecare treizeci d e picioare de apa, deci un kilogram pe centimetru patrat? * ntr-adevar, domnule, asa e. * Deci numai daca ar avea o greutate egala cu presiunea apei, vasul ar putea sa se coboare n adnc. * Domnule profesor, nu trebuie sa confundati statica cu dinamica, fiindca puteti face greseli mari. Nu este greu deloc sa atingi adncurile oceanului, dat fiind c a corpurile au tendinta de a cobor. Va rog sa fiti atent la explicatiile mele. * Snt ct se poate de atent, domnule capitan. * Cnd am calculat greutatea pe care trebuia sa o dau vasului pentru a-1 scufunda, m-am gndit mai ales la reducerea de volum pe care o sufera apa marii pe masura c e paturile devin mai adnci. * Foarte adevarat! raspunsei eu. * Dupa cum stiti, apa se comprima foarte putin. Dupa calculele cele mai recente, comprimarea ei atinge abia patru sute treizeci si sase zecimi de milionimi la o atmosfera, adica la fiecare treizeci de picioare adncime. Daca este vorba sa cob or la o mie de metri, socotesc reducerea volumului la o presiune echivalenta cu aceea a unei coloane de apa de o mie de metri, adica o presiune de o suta de atm osfere. Aceasta reducere va fi atunci de patru sute treizeci si sase de sutimi d e miimi. Trebuie deci sa maresc greutatea n asa fel, nct vasul sa cntareasca o mie c inci sute treisprezece tone si saptezeci si sapte de sutimi, n loc de o mie cinci sute sapte tone si doua zecimi. Adaugirea nu va fi dect de sase tone si cincizec i si sapte de sutimi. * Numai att? * Numai att, domnule Aronnax. Calculul este foarte usor de verificat. Am rezervoa re suplimentare, care pot sa cuprinda o suta de tone. Nimic nu ma mpiedica deci c a, fara nici o grija, sa cobor la mari adncimi. Cnd vreau sa ma urc la suprafata a pei, e de ajuns sa scot aceasta cantitate de apa, golind complet toate rezervoar ele si astfel Nautilus mentine la suprafata numai o zecime din capacitatea sa to tala. La toate aceste rationamente bazate pe cifre, nu mai aveam ce raspunde. * Calculele dumneavoastra snt juste, domnule capitan, i spusei eu, si ar nsemna sa fiu de rea-credinta ca sa le tagaduiesc, fiindca practica de zi cu zi le ntareste . Dar abia acum ntrevad adevarata dificultate. * Care, domnule ? * Cnd snteti la o mie de metri adncime, peretii vasului suporta o presiune de o sut a de atmosfere. Or, daca atunci vreti sa goliti rezervoarele suplimentare, ca sa usurati vasul si sa-i dati putinta sa se urce la suprafata, pompele trebuie sa n vinga presiunea aceasta de o suta de atmosfere, care este de o suta de kilograme pe fiecare centimetru patrat... Ar trebui deci o forta... * O forta pe care numai electricitatea putea sa mi-o dea! se grabi sa raspunda c apitanul Nemo. Va repet, domnule, ca puterea dinamica a masinilor mele este apro ape nemarginita. Pompele lui Nautilus au o forta extraordinara, pe care ati avut ocazia sa o verificati cnd am azvrlit acele enorme trombe de apa asupra lui Abrah am Lincoln. Dealtfel, nu ma servesc de rezervoarele suplimentare dect pentru adnci mi de la o mie cinci sute la doua mii de metri, ca sa-mi crut aparatele. Cnd vrea u sa cobor la adncimi mari, la doua sau trei leghe sub apa, folosesc mijloace mai complicate, nsa tot att de bune. * Care, domnule capitan ? * Ca sa ntelegeti, trebuie sa va explic mai nti cum este manevrat Nautilus. * Snt foarte nerabdator s-o aflu. * Pentru a ndrepta vasul catre tribord sau spre babord, cu alte cuvinte pentru a1 misca pe un plan orizontal, ma servesc de o crma obisnuita, cu safranul1 larg, fixata ndaratul etamboului2 si care este pusa n miscare de o roata si de palancuri 3. Dar Nautilus poate fi miscat si de jos n sus si de sus n jos, n linie verticala, cu ajutorul a doua planuri nclinate, fixate pe laturile lui la centrul de plutir e, planuri mobile care pot lua toate pozitiile si care se manevreaza din interio r cu ajutorul unor prghii puternice. Daca planurile snt mentinute paralel cu vasul

, acesta se misca orizontal. Daca snt nclinate, atunci vasul, dupa nclinare si sub impulsul elicei, sau se scufunda urmnd o diagonala pe care o pot alungi dupa voie , sau se urca dupa aceeasi diagonala. Cnd vreau sa revin mai repede la suprafata, opresc elicea, si presiunea apei face ca Nautilus sa se ridice vertical, ca un balon umplut cu hidrogen care se nalta cu iuteala n aer. * Minunat, domnule capitan! exclamai eu. Dar cum poate cr- maciul sa urmeze, n mij locul apelor, calea pe care o doriti? * Crmaciul este asezat ntr-o cabina de sticla, n partea superioara a vasului; cabin a aceasta este prevazuta cu sticle lenticulare. * Dar cum poate rezista sticla la asemenea presiuni ? * Foarte bine! Cristalul, care se sparge usor cnd este lovit, are totusi o rezist enta considerabila. Cu ocazia unor ncercari de a pescui la lumina electrica, facu te n 1864 n marile Nordului, s-a vazut ca unele placi din cristal, care n-aveau de ct sapte milimetri 1 Safran - partea exterioara a crmei, care spinteca valurile. 2 Etambou - piesa la pupa navei, care sustine crma. 3 Palane - instrument alcatuit din doua rnduri de macarale, ntrebuintat la ridic area greutatilor pe vapoare. grosime, au rezistat la presiuni de saisprezece atmosfere, lasnd totodata sa trea ca prin ele raze calorice puternice, a caror caldura era repartizata inegal. Or, sticlele de care ma servesc eu au douazeci si unu de centimetri la centru, deci snt de treizeci de ori mai groase. * nteleg, capitane Nemo, dar ca sa poti vedea, trebuie ca lumina sa alunge ntuneri cul si ma ntreb cum se poate ca n ntunecimea apelor... * n spatele cabinei crmaciului se afla un reflector electric foarte puternic, ale carui raze lumineaza marea pe o distanta de o jumatate de mila. * Strasnic! Acum mi explic fosforescenta asa-zisului cetaceu, care a dat atta bata ie de cap savantilor! As mai vrea sa va ntreb daca ciocnirea lui Nautilus cu Scot ia, care a facut atta vlva, s-a datorat unei ntmplari... * Numai ntmplarii, domnule Aronnax. Ma aflam la doi metri adncime cnd a avut loc cio cnirea. Dealtfel, am vazut ca nu s-a produs nici o nenorocire. * Este adevarat. Dar ntlnirea cu Abraham Lincoln?... * Domnule profesor, mi pare rau de nava aceasta, care era una din cele mai bune n ave ale marinei americane, dar am fost atacat si a trebuit sa ma apar! Totusi mam multumit doar sa o scot din lupta si trag speranta ca si va putea repara stric aciunile destul de usor, n portul cel mai apropiat. * Ah, domnule capitan, strigai eu entuziasmat, ntr-adevar Nautilus este un vas ex traordinar! * Da, domnule profesor, raspunse cu emotie capitanul Nemo, si pot spune ca-1 iub esc ca si cum ar fi copilul meu! Daca pe vasele dumneavoastra, supuse toanelor o ceanului, primejdia te ameninta n orice clipa, daca navignd pe ele apele te fac di n capul locului sa simti sub tine abisul, dupa cum a spus-o asa de bine olandezu l Jansen, n schimb pe Nautilus nu te mai temi de nimic. Nu te mai temi ca nava po ate fi turtita, pentru ca nvelisurile ei au taria fierului; nu-ti mai pasa ca s-a r putea subrezi catargele, nici ca pnzele ar putea fl luate de vnt; nu mai tremuri de grija cazanelor care ar putea plesni din pricina presiunii aburului; nici de teama vreunui incendiu, fiindca Nautilus e facut din metal si nu din lemn; lips a carbunelui nu mai e o problema, fiindca Nautilus e condus cu electricitate; nu mai poate fi vorba de ciocniri cu alte vase, fiindca el singur poate naviga la asemenea adncimi; nu te mai temi sa nfrunti furtunile, pentru ca la ctiva metri sub apa poti gasi o liniste desavrsita. Iata, domnule, ce nsemneaza un vas adevarat. Se spune ca inginerul are mai multa ncredere ntr-o nava dect constructorul ei, iar acesta are mai multa ncredere n ea dect capitanul; va dati seama cta ncredere am n Nau tilus eu, care i snt n acelasi timp si capitan, si constructor, si inginer! Capitanul Nemo vorbea cu o nsufletire convingatoare. Stralucirea ochilor, caldura gesturilor sale l facusera de nerecunoscut; cu adevarat si iubea submarinul, asa cum un tata si iubeste copilul! * Fara voie mi trecu prin minte o ntrebare, care poate nu trebuia pusa; dar nu m-a m putut stapni: * Atunci snteti inginer ?

* Da, domnule profesor, am studiat la Londra, la Paris si New York, pe vremea cnd eram locuitor al pamntului. * Si cum l-ati putut construi pe minunatul Nautilus, fara ca nimeni sa afle? * Domnule Aronnax, fiecare bucata a vasului mi-a sosit din alta parte a globului si pe adrese false. Scheletul a fost turnat de "Creusot", n Franta; arborele eli cei la "Pen et Co", din Londra; placile de metal ale nvelisurilor la "Leard", din Liverpool; elicea la "Scott", din Glasgow. Rezervoarele au fost fabricate de "C aii et Cie", din Paris, masina la "Krupp", din Prusia, pintenul n atelierele "Mot ala", n Suedia, instrumentele de navigatie la "Fratii Hart", din New York etc., s i fiecare furnizor a primit planurile mele sub nume diferite. * Dar piesele fabricate au trebuit sa fie montate si ajustate, spusei eu. * Mi-am instalat atelierele ntr-o insulita pustie, n mijlocul oceanului. Acolo, lu cratorii mei, sau mai bine-zis tovarasii mei de lucru, pe care i-am nvatat si i-a m format, au desavrsit vasul mpreuna cu mine. Apoi, cnd totul a fost gata, focul a mistuit orice urma a sederii noastre n insula pe care, daca as fi putut, as fi ar uncat-o n aer. * Atunci mi nchipui ca vasul v-a costat nemaipomenit de mult. * Un vas de fier, domnule Aronnax, costa o mie o suta douazeci si cinci de franc i tona; or Nautilus are o mie cinci sute de tone. Montatul ma mai costa o mie sa se sute optzeci si sapte de mii de franci - sa spunem, deci, doua milioane, si, daca adaugam operele de arta si colectiile, ajungem la patru sau cinci milioane. * V-as mai pune o ntrebare, domnule capitan. * Va rog. * Snteti att de bogat? * Nenchipuit de bogat, domnule profesor; as putea sa achit, fara sa simt, cele do uasprezece miliarde care formeaza datoriile Frantei. Ma uitam ncremenit la omul acesta ciudat, care mi vorbea astfel. Oare si batea joc de mine? Viitorul avea sa ma lamureasca. Capitolul XIV FLUVIUL NEGRU Partea globului pamntesc acoperita de ape masoara trei milioane opt sute treizeci si doua de mii cinci sute cincizeci si opt de miria- metri patrati. Aceasta mas a lichida cuprinde doua miliarde doua sute cincizeci de milioane de metri cubi s i ar putea sa formeze o sfera cu un diametru de saizeci de leghe, a carei greuta te ar fi de trei quin- tilioane de tone. Pentru a ntelege o asemenea cifra, sa ne gndim ca un quintilion este fata de un miliard ceea ce miliardul este fata de un itate, va sa zica ntr-un quintilion se afla tot attea miliarde cte unitati se afla n tr-un miliard. Ca sa se adune o cantitate de apa att de mare, ar trebui ca toate fluviile pamntului sa curga timp de patruzeci de mii de ani. n decursul erelor geologice, dupa perioada focului a urmat perioada apei. La ncepu t a fost apa pretutindeni. Apoi, rnd pe rnd, n timpurile siluriene, au aparut crest ele muntilor, s-au ivit insule, care au disparut apoi necate de potopuri partiale si au aparut din nou, s-au lipit strns unele de altele, au format continente si n sfrsit pa- mnturile s-au fixat din punct de vedere geografic asa cum le vedem ast azi. Pamntul iesit deasupra apelor masura treizeci si sapte de milioane sase sute cincizeci si sapte de mii de mile patrate, sau douasprezece mii noua sute saisp rezece milioane de hectare. Configuratia continentelor ngaduie mpartirea apelor n cinci parti: Oceanul nghetat d e Nord, Oceanul nghetat de Sud, Oceanul Indian, Oceanul Atlantic si Oceanul Pacif ic. Pacificul se ntinde de la nord la sud ntre cele doua cercuri polare si de la vest la est ntre Asia si America, pe o ntindere de 115 n longitudine. Este cel mai linist it dintre oceane; curentii sai snt largi si linistiti; mareele - nu prea puternic e si ploile bogate. Acesta este oceanul pe care soarta m-a facut sa-1 strabat ma i nti, n mprejurarile cele mai ciudate. * Daca n-aveti nimic mpotriva, domnule profesor, mi spuse capitanul Nemo, vom stab ili punctul n care ne aflam, ca sa fixam astfel nceputul calatoriei noastre. Este ora douasprezece fara un sfert. Sa urcam la suprafata apei. Capitanul apasa de trei ori o sonerie electrica. Pompele ncepura sa scoata apa di n rezervoare; acul manometrului arata, prin presiunile sale diferite, miscarea d e ridicare a lui Nautilus, apoi se opri.

* Am ajuns, spuse capitanul. Ma ndreptai spre scara centrala, care ducea pe punte. Am urcat treptele de metal si, prin capacele deschise, am ajuns pe partea de deasupra a lui Nautilus. Punte a iesise din apa cu numai optzeci de centimetri. Am privit vasul care, datorita formei sale de fus, semana ntr-adevar cu o tigara de foi. Am bagat de seama ca pl acile de metal semanau cu solzii care acopera corpul celor mai mari reptile tere stre si am nteles atunci de ce, privindu-1 chiar cu cele mai bune ocheane, oameni i l luau totdeauna pe Nautilus drept un animal marin. Catre mijlocul puntii, luntrea, pe jumatate intrata n nvelisul vasului, forma o us oara bulbucatura. naintea si napoia ei se aflau doua cabine nu prea nalte, cu peret ii nclinati, acoperiti n parte cu lentile groase; una pentru crmaci, alta pentru pu ternicul far electric care i lumina calea. Marea era minunata si cerul senin. Nava se legana usor pe valurile oceanului. O briza, venind dinspre rasarit, ncretea suprafata apei. Zarea, limpezita de ceturi , putea fi cercetata cum nu se poate mai bine. n calea noastra nu se vedea nimic; nici un colt de stnca, nici o insulita. Nici urma de Abraham Lincoln, nimic altc eva dect o nemarginita ntindere pustie. Cu ajutorul sextantului, capitanul Nemo lua naltimea soarelui, ca sa determine la titudinea. Astepta cteva minute ca astrul sa ajunga la marginea orizontului. n tim p ce observa, nu-i tresari nici macar un muschi si cred ca sextantul n-ar fi put ut sa stea mai neclintit nici ntr-o mna de marmura. * Amiaza, spuse el. Daca doriti, domnule profesor... Aruncai o ultima privire asupra acestei mari galbui din preajma tarmurilor japoneze si cobori n salonul cel mare. Acolo, capitanul calcula cronometric longitudinea, pe care o controla cu ajutoru l observatiilor unghiurilor orare facute mai nainte. Apoi mi spuse: * Domnule Aronnax, ne aflam la 137 si 15' longitudine vestica. * A carui meridian ? am ntrebat repede, spernd ca raspunsul capitanului mi va dezva lui poate nationalitatea sa. * Domnule, raspunse el, am mai multe cronometre, reglate dupa meridianele Parisu lui, Greenwichului si Washingtonului. Dar n cinstea dumneavoastra ma voi servi de cel parizian. Raspunsul acesta nu-mi spunea nimic. M-am nclinat si comandantul relua: * Ne gasim la 137 15* longitudine la apus de meridianul Parisului si la 30 7' lati tudine nordica, adica la vreo trei sute de mile de coastele Japoniei. Astazi, 8 noiembrie, la amiaza, ncepem calatoria noastra de explorare a fundului apelor. * Domnul sa ne aiba n paza sa, raspunsei eu. Capitanul Nemo lua naltimea soarelui * Si acum, domnule profesor, va las sa studiati. Am hotart ca ruta noastra sa fie est-nord-est, la cincizeci de metri adncime. Iata hartile pe care veti putea urm ari drumul. Salonul va sta la dispozitie; ct despre mine, va cer ngaduinta de a va parasi. Capitanul Nemo ma saluta si astfel ramasei singur, cufundat n gnduri. Iar aceste gn duri se ndreptau toate spre comandantul lui Nautilus. Oare voi sti vreodata carei nationalitati apartine omul acesta straniu, care se lauda ca nu apartine nici u neia ? Ura sa mpotriva ntregii omeniri, ura care l poate mpinge la razbunari grave, cine o dezlantuie? Era capitanul Nemo vreunul din acei savanti necunoscuti, un g eniu, "cu care s-au purtat rau", cum ar fi spus Conseil, vreun Galileu al timpur ilor noastre, sau poate unul din acei oameni de stiinta ca, de pilda, americanul Maury, a carui cariera a fost zdrobita prin manevre politice ? nca nu puteam sami dau seama. Ma gn- deam ca, desi ntmplarea ma aruncase pe bordul vasului sau, des i viata mi era n minile lui, capitanul Nemo m-a primit cu raceala, dar cu ospitalit ate. Totusi el nu-mi strnsese niciodata mna pe care i-o dadusem si niciodata nu mi -o ntinsese pe a sa. Am stat o ora ntreaga cufundat n gnduri, cautnd sa patrund misterul care ma nconjura. Apoi, privirile mi se oprira pe harta ntinsa si am pus degetul pe punctul unde s e ntlneau longitudinea si latitudinea la care ne gaseam. Marea, ca si continentele , si are si ea fluviile ei. Acestia snt curentii care pot fi recunoscuti dupa temp eratura si culoarea lor, si dintre care cel mai important este cel cunoscut sub

numele de Golf-Stream. Stiinta a stabilit pe glob directiile a cinci curenti pri ncipali: unul n nordul Atlanticului, al doilea n sudul Atlanticului, al treilea n n ordul Pacificului, al patrulea n sudul Pacificului si al cincilea n sudul Oceanulu i Indian. Se pare ca a existat si un al saselea curent n nordul Oceanului Indian, pe vremea cnd Marea Caspica si Marea de Arai, unite cu marile lacuri din Asia, n u formau dect o singura ntindere de apa. n punctul aratat pe harta se desfasura unul dintre acesti curenti, si anume CuroSivo al japonezilor sau Fluviul Negru, care, iesind din Golful Bengal, unde l ncal zesc razele fierbinti ale soarelui tropical, strabate Strmtoarea Malacca, merge d e-a lungul coastei asiatice, se ntinde n nordul Pacificului pna n insulele Aleutine, trnd cu el trunchiuri de camfor si alte produse din partile acelea si deosebinduse de valurile oceanului prin apele sale calde, prin culoarea sa liliachie. Cure ntul acesta avea sa-1 parcurga Nautilus. L-am urmat cu privirea; l vedeam pierzndu -se n imensitatea Pacificului si ma simteam dus odata cu el, cnd Ned Land si Conse il se ivira n usa salonului. Cei doi tovarasi ai mei ramasera mpietriti la vederea minunatiilor ngramadite n fat a lor. * Unde sntem? Unde sntem? striga canadianul. La muzeul din Quebec? * Daca nu-i cu suparare, si dadu cu parerea Conseil, cred ca ne aflam mai degraba la Hotelul "Sommerard"! * Prieteni, le raspunsei eu facndu-le semn sa intre, nu snteti nici n Canada, nici n Franta, ci pe bordul lui Nautilus, la cincizeci de metri sub nivelul marii. * Trebuie sa credem, daca domnul o spune, admise Conseil; dar va spun drept ca u n asemenea salon poate uimi chiar si pe un flamand ca mine. * Priveste si mira-te, prietene, caci pentru un clasificator de talia ta e mult de lucru aici! N-as fi avut nevoie sa-1 ncurajez pe Conseil, fiindca se si aplecase peste vitrin ele n care descoperise cteva specii interesante si murmura expresii din limbajul n aturalistilor: clasa gasteropodelor, familia buccinidelor, genul "porcelan", spe cia "cyprea-madagas- cariensis" etc. n timpul acesta, Ned Land, pe care studiul scoicilor nu-1 interesa, ma ntreba ce v orbisem cu capitanul Nemo. Am putut cumva sa descopar cine era, de unde venea, u nde mergea, spre ce adncuri ne mna? n sfrsit, mi puse o mie de ntrebari fara sa-mi las e macar timp sa-i raspund. i spusei tot ce stiam, sau mai bine-zis tot ce nu stiam, ntrebndu-1, la rndul meu, c e vazuse sau auzise. * N-am vazut si n-am auzit nimic, mi raspunse canadianul. N-am zarit nici macar e chipajul acestui vas. Nu cumva o fi si el electric? * Cum electric? * Pe legea mea daca nu-mi vine sa cred una ca asta! Dar dumneavoastra, domnule A ronnax, n-ati putea sa-mi spuneti cti oameni snt pe vas: zece, douazeci, cincizeci , o suta? * N-as putea sa-ti spun, mestere Land. Dealtfel, crede-ma, trebuie sa lasi la o parte pentru un timp gndul de-a pune mna pe Nautilus sau de-a fugi. Vasul acesta e una din capodoperele industriei moderne si mi-ar fi parut rau daca nu l-as fi v azut! Multi oameni ar primi sa fie n locul nostru, numai ca sa se poata plimba pr intre minunatiile de aici. Asa ca uita-te linistit si cauta sa nu scapi nimic di n ce se petrece n jurul nostru. * Sa ma uit! striga Ned Land. Dar nu se poate vedea nimic si nici nu vom vedea n imic n afara de nchisoarea de fier! Mergem, plutim, ca niste orbi... Tocmai cnd Ned Land rostea cuvintele acestea, se fcu deodata ntuneric desavrsit. Lum inile se stinsera, nsa att de repede, nct am simtit cum ma dor ochii, ca atunci cnd t reci de la o lumina puternica la un ntuneric deplin. Stateam tacuti si nemiscati, nestiind ce surpriza placuta sau neplacuta ne mai a steapta. Apoi se auzi un zgomot, ca si cum nvelisurile lui Nautilus s-ar fi desch is de o parte si de alta. * E sfrsitul sfrsitului! sopti Ned Land. * Ordinul hidromeduzelor! murmura Conseil. Dintr-o data, salonul se lumina din ambele parti. Prin doua deschizaturi alungit e se vedeau acum valurile, luminate puternic de electricitate. Doua placi de cri

stal ne desparteau de apa. M-am cutremurat mai nti la gndul ca acesti pereti fragil i ar putea sa se sparga; dar cristalurile erau prinse n armaturi puternice de ara ma, care le dadeau o rezistenta de nenfrnt. Marea se vedea pe o distanta de o mila mprejurul vasului. Ce priveliste! Cine ar putea sa o descrie? Ce mna mestera ar fi putut sa prinda pe o pnza frumusetea lumi nii care strabatea prin apele limpezi si bogatia culorilor care se pierdeau spre adncuri sau spre suprafata apei? Se stie ct de stravezii snt apele marilor. Ele ntrec n limpezime apele de munte. Si chiar substantele minerale si organice care se gasesc n ele le maresc transparent a. n unele parti ale oceanului, de pilda n Antile, nisipul de pe fund se vede la o adncime de o suta patruzeci si cinci de metri, iar zazele soarelui se pare ca pa trund pna la o adncime de peste trei sute de metri. Dar n mediul fluid pe care l str abatea Nautilus, stralucirea electrica se producea chiar n snul valurilor. Acolo n u mai era o apa luminata, ci o lumina lichida. Daca admitem presupunerea lui Ehremberg, care crede ntr-o luminatie fosforescenta a fundului marilor, atunci apare nendoios ca natura a destinat locuitorilor mari i una din cele mai minunate privelisti. De lucrul acesta mi-am putut da seama pr ivind miile de jocuri ale luminii. Aveam, de o parte si de alta, cte o fereastra deschisa spre adncurile neexplorate. ntunecimea salonului fecea ca lumina de afara sa fie si mai puternica, iar noi priveam ca si cum cristalurile limpezi din fat a noastra ar fi fost geamurile unui acvariu imens. Nautilus parea ca nu se misca. Si asta, din pricina ca ne lipseau punctele de reper. Uneori, totusi, valurile despicate de pintenul vasului fugeau pe dinainte a ochilor nostri cu o viteza extraordinara. Priveam fermecati, strnsi unul lnga altul n fata geamurilor, muti de uimire, cnd Con seil spuse: * Ai vrut sa vezi, prietene Ned; ei, iata, acuma vezi! * Grozav! Grozav! soptea ntruna canadianul, care, uitndu-si pentru o clipa mnia si planurile de evadare, privea ncremenit. Face sa vii din cele mai departate coltur i ale lumii pentru o asemenea priveliste! * Da, spusei, eu, nteleg acum viata capitanului Nemo! Si-a facut o lume a lui, n c are gaseste cele mai uimitoare minuni! * Dar pestii? ntreba canadianul. Nu vad pestii! * La ce bun, prietene Ned, raspunse Conseil, tot nu-i cunosti. * Cum! Nu-i cunosc eu, care snt pescar?! striga Ned Land. Si ntre cei doi ncepu o discutie pe tema aceasta, dat fiind ca amndoi cunosteau pestii, dar fiecare n felul lui. Toata lumea stie ca pestii formeaz a clasa a patra si ultima din ncrengatura vertebratelor. Ei au fost definiti astf el: "vertebrate cu circulatia dubla si cu sngele rece, care respira prin branhii si snt adaptate la viata din apa". Ei formeaza doua categorii deosebite: categori a pestilor ososi, adica a acelor pesti care au coloana vertebrala formata din ve rtebre osoase, si a doua categorie, a pestilor cartilaginosi, adica a acelora a caror coloana vertebrala este formata din vertebre cartilaginoase. Canadianul cunostea poate aceste deosebiri, dar Conseil stia mult mai multe dect el si acum, fiind prieteni, ar fi dorit din toata inima ca Ned sa nu fie mai put in instruit. De aceea i spuse: * Tu esti un ucigator de pesti, prietene Ned, un pescar ct se poate de dibaci si pesemne ca ai prins foarte multe dintre aceste animale interesante. Dar as pune ramasag ca nu stii sa-i clasifici. * Ba stiu, raspunse cu seriozitate vnatorul de balene. Pestii snt de doua feluri: unii care se mannca si altii care nu se mannca. * Asta e o clasificare de mncacios, zise Conseil. Dar ia spune-mi: stii care e de osebirea dintre pestii ososi si pestii cartilaginosi? * Poate ca da, Conseil. * Si cum se submpart aceste doua mari clase ? * Banuiesc, raspunse canadianul. * Atunci, prietene Ned, asculta si baga bine la cap! Pestii ososi se submpart n sa se ordine: nti acantopterigienii, care au falca de sus ntreaga si mobila, iar branh iile n forma de pieptene. Acest ordin cuprinde cincisprezece familii, adica trei sferturi dintre toti pestii cunoscuti. Ca exemplu: bibanul.

* Destul de bun la gust, spuse Ned. * n al doilea rnd, urma Conseil, vin abdominalii care au notatoarele ventrale sub pn tec, fara a f prinse de oasele umerilor, ordin mpartit n cinci familii si cuprinznd cea mai mare parte a pestilor de apa dulce. Ca exemplu: crapul si stiuca. * Mda! mormai canadianul cu dispret. Pesti de apa dulce. * n al treilea rnd, spuse Conseil, avem subbranchienii, ale caror aripioare ventra le snt prinse sub aripioarele pectorale si agatate de oasele umerilor. Acest ordi n cuprinde patru familii, din care fac parte: cambula, limanda, calcanul, limba de mare etc... * Foarte buni, foarte buni! striga canadianul, care nu putea sa priveasca pestii dect ca pe ceva care poate sau nu poate fi mncat. * n al patrulea rnd, urma Conseil, fara a-si pierde cumpatul, avem apodele cu corp ul alungit, fara aripioare ventrale, acoperite cu o piele groasa si de multe ori cleioasa, ordin care nu cuprinde dect o familie. Ca exemplu: tiparul de mare si gimnotus. * Nu tocmai bun, facu Ned. * n al cincilea rnd vin lofobranhii, care au falcile ntregi si libere, dar ale caro r branhii snt formate din mici tufe asezate perechi de-a lungul arcurilor branhia le. Acest ordin cuprinde o familie. Ca exemplu: calul de mare si pegasul-dragon. * Rau! Foarte rau! raspunse Ned. * n sfirsit, n al saselea rnd avem plectognatii. Ei au osul maxilar fixat pe latura intermaxilarului care formeaza falca, cu arcada palatina lipita de craniu, ceea ce o face imobila - ordin care nu are aripioare ventrale adevarate si care se c ompune din doua familii. Ca exemplu: tetrodonul si pestele-luna. * Buni ca sa faca de rs cratita n care i pui! striga canadianul. * Ai nteles, prietene Ned ? ntreba atotstiutorul Conseil. * N-am nteles nimic, prietene Conseil, dar da-i nainte, fiindca-mi placi! * Ct despre pestii cartilaginosi, urma Conseil fara sa se tulbure, ei cuprind num ai trei ordine. * Cu att mai bine! facu Ned. * Primul ordin este al ciclostomilor, ale caror falci snt unite de un inel mobil si ale caror branhii se deschid prin numeroase gauri. Acest ordin cuprinde o sin gura familie; din ea face parte chiscarul. * Poate sa-ti placa, spuse Ned. * Vine apoi ordinul selacienilor, cu branhiile asemanatoare ciclostomilor, dar a caror falca inferioara este mobila. Acest ordin, cel mai nsemnat din ntreaga clas a, cuprinde doua familii. Ca exemplu: pisica de mare si rechinul. * Ce, striga Ned, pisicile de mare si rechinii la un loc!? Prietene Conseil, te sfatuiesc, n interesul pisicilor de mare, sa nu-i pui n aceeasi oala. * Al treilea ordin este al sturionilor, ale caror branhii snt deschise n mod obisn uit printr-o singura taietura, avnd un opercul - ordin care cuprinde patru genuri . Ca exemplu: nisetrul. * Aha, l-ai pastrat pentru la urma pe cel mai bun, asa mi nchipui, cel putin! Asta -i tot? * Da, si baga de seama ca, stiind toate astea, tot nu stii mare lucru, fiindca f amiliile se mpart n genuri, n subgenuri, n specii, n varietati... * Ia te uita, Conseil, spuse canadianul, aplecndu-se spre geam, tocmai trec niste "varietati"! * Da, pesti! striga Conseil. Parca am fi n fata unui acvariu! * Nu-i acelasi lucru, i raspunsei eu. Acvariul nu e dect o cusca, pe cta vreme pest ii pe care i privim acum snt liberi ca pasarea n aer. * Hai. Conseil, zi-le pe nume, zi-le pe nume! facu Ned Land. * Asta e prea greu pentru mine, raspunse Conseil. nsa domnul ar putea. Si ntr-adevar, daca Conseil era un clasificator nentrecut, n schimb nu era naturali st, si nu stiu daca ar fi putut sa distinga un thon de o bonita. ntr-un cuvnt, se deosebea cu totul de canadian, care putea sa spuna pe nume, fara urma de sovaial a, tuturor acestor pesti. * Un balist! spusei eu. * Si nca unul chinezesc, adauga Ned Land. * Genul balistilor, familia sclerodermclor, ordinul plectogna- telor, sopti Cons

eil. * Fara doar si poate ca mpreuna - Ned si Conseil - ar fi ntruchipat un naturalist de seama. Canadianul nu se nselase. Un grup de balisti, cu corpul turtit, cu pielea zgruntu roasa, cu cte un ghimpe ascutit pe aripioara dorsala, se juca n preajma lui Nautil us, miscndu-si cele patru rnduri de tepi din jurul cozii. Nimic nu putea fi mai fr umos dect sa le vezi pielea, cenusie deasupra, alba dedesubt, ale carei pete auri i sclipeau n vltoarea ntunecata a valurilor. Printre ei flfiiau vulpile de mare, ase menea unor pnze luate de vnt, si ntre acestea am zarit, spre marea mea bucurie, o v ulpe de mare chinezeasca avnd spinarea galbena, pntecele roz si trei tepuse dinapo ia ochilor; o specie foarte rara si de a carei existenta se ndoiau multi pe vreme a lui Lacep6de, care nu o vazuse dect ntr-o culegere de desene japoneze. Timp de doua ore o ntreaga armata de pesti l nsoti pe Nautilus. i priveam cuprinsi de o ncntare fara margini. Strigatele noastre de uimire nu mai c onteneau. Ned numea pestii, Conseil i clasifica, iar eu le admiram vioiciunea mis carilor si frumusetea formelor. Niciodata nu-mi fusese dat sa vad aceste animale miscndu-se vii si libere n elementul lor. N-am sa numesc aici toate varietatile care au trecut prin fata ochilor nostri, t oata colectia marilor Japoniei si Chinei. Pestii se strngeau n jurul vasului, mai numerosi dect pasarile cerului, atrasi fara ndoiala de stralucitorul focar al lumi nii electrice. Deodata n salon se facu lumina. Obloanele metalice se nchisera si privelistea minu nata disparu. Am stat asa, gndindu-ma la cte vazusem, pna cnd privirea mi s-a oprit pe instrumentele atmate de pereti. Busola arata tot directia est-nord-est, manome tru 1 indica o presiune de cinci atmosfere, deci o adncime de cincizeci de metri, iar indicatorul ma fScu sa vad ca naintam cu o viteza de cincisprezece mile pe o ra. L-am asteptat pe capitanul Nemo. Dar el n-a venit. Orologiul batu ora cinci. Ned Land si Conseil se ntoarsera n cabina lor. Am pornit si eu spre camera mea. Ac olo am gasit gata pregatita masa, care se compunea dintr-o supa de broasca testo asa, apoi dintr-un fel de barbun cu carnea alba, putin nfoiata, al carui ficat, g atit separat, mi s-a parut foarte gustos, si din muschi de holocanta imperiala, al carei gust mi se paru mai bun dect al somonului. Mi-am petrecut seara citind, scriind, gndind. Apoi, cuprins de somn, m-am ntins pe patul meu de iarba de mare si-am adormit adnc, n timp ce Nautilus aluneca prin re pedele curent al Fluviului Negru. Capitolul XV O INVITATIE SCRISA M-am trezit a doua zi, 9 noiembrie, dupa un somn de douasprezece ore. Conseil ve ni ca de obicei sa ntrebe "cum a dormit domnul" si daca am nevoie de ceva. l lasas e pe canadian sa doarma, ca pe unul care toata viata lui n-ar fi avut altceva de facut. l ascultam pe Conseil cum ndruga vrute si nevrute, si abia daca i raspundeam cu cte o vorba. Ma gndeam la capitanul Nemo; nu venise sa ne vada n ajun si nadajduiam sa -1 ntlnesc astazi. n cteva clipe mi-am mbracat hainele de byssus; materialul din care erau facute i dad u lui Conseil destula bataie de cap. I-am spus ca e o tesatura din fibrele lucio ase si matasoase pe care le lipeste pe stnci un soi de moluste ce traiesc n mare n umar pe tarmurile Mediteranei. Din fibrele acestea, care snt foarte moi si caldur oase, se teseau pe vremuri stofe, ciorapi, manusi. Echipajul de pe Nautilus pute a deci sa se mbrace dupa plac, fara ajutorul bumbacului, al oilor sau al viermilo r de matase de pe pamnt. Dupa ce m-am mbracat, m-am dus n salon. Acolo nu era nimeni. M-am afundat n studiul comorilor de scoici aflate din belsug n vitrine. Am frunzar it de asemenea ierbarele pline de cele mai rare plante marine, care, cu toate ca erau uscate, si pastrasera minunatele lor culori. mi petrecui astfel ntreaga zi, fara sa-1 ntlnesc pe capitanul Nemo. Obloanele salonu lui nu s-au deschis nici ele, poate pentru ca sa nu ne plictisim prea repede de frumusetile pe care le-am putea vedea. Nautilus nainta mereu spre est-nord-est, cu o viteza de douasprezece mile, la o

adncime ntre cincizeci si sase si saizeci de metri. A doua zi, 10 noiembrie, am stat din nou singuri. N-am zarit nici un om din echi paj. Ned si Conseil si petrecura ntreaga zi cu mine. Lipsa de nenteles a capitanulu i i mira si pe ei. Se mbolnavise, oare, omul acela neobisnuit? Sau voia sa-si schi mbe planurile n privinta noastra ? Dupa parerea lui Conseil, ne bucuram de o libertate deplina si aveam o hrana ale asa. Gazda noastra nu-si calca cuvntul. Nu aveam de ce ne plnge, si, dealtfel, chi ar ciudatenia sortii noastre ne despagubea cu peripetii att de strasnice, nct nu av eam nca nici un drept sa-1 nvinuim pe capitan. n ziua aceea am nceput sa scriu jurna lul ntmplarilor prin care treceam, ceea ce mi-a dat posibilitatea sa povestesc tot ul cu cea mai mare exactitate si, amanunt curios, l scriam pe o hrtie fabricata di n zostera marina. n zorii zilei de 11 noiembrie, aerul proaspat care se raspndise n vas ma facu sa nte leg ca ne-am ridicat din nou la suprafata apei pentru remprospatarea proviziilor de oxigen. Ma ndreptai catre scara principala de unde urcai pe punte. Era ora sase. Cerul se acoperise de pcla, apele cenusii, dar linistite, abia daca se clatinau ici, colo. l voi ntlni oare pe capitanul Nemo? Nu l-am zarit dect pe crm aci, nchis n cabina sa de sticla. Asezat pe bulbucatura facuta de nvelisul luntrii, am respirat cu nesat aerul proaspat si sarat. ncetul cu ncetul, pcla se topi sub razele soarelui, care se revarsau dinspre rasari t. n lumina lor, marea paru ca se aprinde, ca o dra de pulbere. Norii, mprastiati p e cer, prinsera sa se coloreze n tonuri minunate. Privind "limbile de pisica", no urasii aceia albi si ncretiti, mi-am dat seama ca va bate vntul pna seara. Dar ce putea sa nsemne vntul pentru Nautilus, caruia nu-i pasa nici de furtuni! Admiram deci rasaritul soarelui, att de vesel si de nviorator, cnd auzii pasii cu iva care se urca pe punte. Ma pregateam sa-1 salut pe capitanul Nemo, dar nu era el, ci secundul sau, pe care-1 mai vazusem cu prilejul primei vizite a capitanului. Acesta nainta fara sa para ct de ct ca ma vede, dupa care, potrivindu-si la ochi o luneta puternica, sc ruta cu cea mai mare atentie orizontul. Cnd si termina cercetarea, se apropie de p anou si rosti o fraza pe care o redau ntocmai. O tin minte, fiindca am mai auzito apoi de nenumarate ori, rostita n aceleasi mprejurari. Iat-o: Nautron respoc lor ni virch. N-am priceput niciodata ce voiau sa spuna cuvintele acestea. Secundul cobor. Pentru ca mi nchipuiam ca Nautilus si va rencepe calatoria pe sub a pe, am cobort si eu, mergnd apoi de-a lungul coridoarelor spre camera mea. Asa se scursera cinci zile. Ma urcam n fiecare dimineata pe punte unde auzeam a ceeasi fraza, rostita de acelasi om. Pe capitanul Nemo nu-1 ntlnii nsa. Credeam ca n-am sa-1 mai revad, cnd, n dimineata de 16 noiembrie, intrnd mpreuna c u Ned si Conseil n camera mea, am gasit pe masa o scrisoare. Am deschis-o nerabdator. Literele putin ascutite si amintind oarecum scrierea gotica aratau firea cinstita a celui care le scrisese. Am citit urmatoarele: Domnului profesor Aronnax, de pe bordul lui Nautilus 16 noiembrie 1867. Capitanul Nemo invita pe domnul profesor Aronnax la o vinatoare, care va avea loc mine dimineata n padurile sale din insula Crespo. Speram ca nimic nu-l va mpiedica pe domnul Aronnax sa ia parte, mpreuna cu tovarasii sai, la aceasta vnatoare la care este asteptat cu multa placere. Comandantul vasului Nautilus Capitanul NEMO * O vnatoare! se mira Ned. * Si nca n padurile sale din insula Crespo! adauga Conseil. * Deci individul binevoieste sa puna piciorul si pe pamnt? relua Ned Land. * Asa se pare, spusei eu, recitind scrisoarea. * Bine, trebuie sa primim, mormai canadianul. Dupa ce punem piciorul pe pamnt, vo m vedea noi ce e de facut. Dealtfel, mi-ar prinde bine sa mannc niste vnat proaspa t. Fara sa caut a ntelege cum se putea mpaca ura aratata de capitanul Nemo pentru con tinente si insule cu invitatia sa la o vnatoare n padure, ma multumii sa spun: * Sa vedem mai nti ce-i cu insula Crespo. Cautnd pe harta, am gasit insula ntre 3240' latitudine nordica si 167 longitudine ve

stica. Fsia aceasta de pamnt, care pe vechile harti spaniole purta numele de Roca de la Plata, adica "Insula de argint", a fost cercetata n anul 1801 de capitanul Crespo. Ne departasem, asadar, cu o mie opt sute de mile de punctul nostru de pl ecare, iar directia putin schimbata a lui Nautilus ne ducea spre sud-est. Am aratat tovarasilor mei pe harta insulita aceea, pierduta n mijlocul Pacificulu i de Nord. * Daca uneori capitanul Nemo merge pe pamnt, le-am spus, cel putin are grija sa-s i aleaga insulele cele mai pustii. Ned Land clatina din cap fara sa raspunda, apoi pleca mpreuna cu Conseil. Dupa ce stewardul, linistit si mut, mi servi masa, m-am culcat cu gndul la ce avea sa mai urmeze. Cnd m-am trezit a doua zi, 17 noiembrie, am simtit ca Nautilus sta nemiscat. M-am mbracat n graba si am intrat n salonul cel mare. Capitanul Nemo ma astepta acolo. Cnd m-a vazut, m-a ntm- pinat salutndu-ma, dupa car e m-a ntrebat daca vrem sa-1 nsotim. Pentru ca n-a pomenit nici un cuvnt despre cele opt zile n care lipsise, nu i-am s pus nici eu nimic, raspunzndu-i doar ca eram gata sa-1 urmez mpreuna cu tovarasii mei. * As dori nsa, adaugai, sa va pun o ntrebare. * Va ascult, domnule Aronnax, si, daca pot, am sa va raspund. * Cum se face ca dumneavoastra, care ati rupt orice relatii cu pamntul, aveti pad uri n insula Crespo? * Padurile mele, domnule profesor, nu cer soarelui nici lumina, nici caldura. Ni ci leii, nici tigrii, nici panterele si nici alt fel de patrupede nu le strabat. Numai eu le cunosc existenta. Ele nu cresc dect pentru mine. Nu snt paduri pamntes ti, ci paduri submarine. * Paduri submarine?! l ntrebai eu, mirat. * Da, domnule profesor. * Si acolo vreti sa ma duceti? * ntocmai. * Pe jos ? * Da, si chiar fara sa ne udam macar picioarele. * Si vom vna ? * Desigur. * Cu arma n mna ? * Da, cu arma n mna. L-am privit pe capitanul Nemo cu un aer nu prea magulitor pentru el. "Pesemne ca e cam nebun, mi spuneam eu. A avut o criza care a tinut opt zile si c are mai tine nca. Pacat! mi placea mai mult atunci cnd era ciudat dect acum cnd e neb un." Gndul acesta mi se citea limpede pe fata, dar capitanul Nemo paru ca nu-1 observa si ma pofti sa-1 urmez. Am pornit dupa el, cu aerul unui om care se asteapta la orice. Intraram amndoi n sufragerie, unde ni se aduse masa. * Domnule Aronnax, mi spuse capitanul, va rog sa luati masa cu mine. n timp ce mnca m, o sa putem sta de vorba. Stiti, daca v-am fagaduit o plimbare prin padure, as ta nu nsemneaza ca o sa gasim si un restaurant acolo. Mncati bine acum, pentru ca pna la masa viitoare cine stie ct timp va mai trece. Am mncat cu pofta. Ni s-au adus diferite mncaruri de peste, felii de holoturia, zo ofite foarte bine gatite cu alge, care le dadeau un gust deosebit, ca de pilda: porfiria laciniata si laurentia prima- fetida. Ca bautura am avut apa curata n ca re, urmnd exemplul capitanului, am turnat cteva picaturi dintr-un lichior fermenta t, extras, dupa metode folosite n Kamciatka, dintr-o alga cunoscuta sub numele de "rodomenia palmata". La nceput, capitanul Nemo mnca n tacere. Apoi mi spuse: * Domnule Aronnax, cnd v-am invitat sa veniti ca sa vnati n padurile mele din Cresp o, v-ati spus ca ma contrazic, iar cnd v-am explicat ca e vorba de paduri submari ne, m-ati socotit nebun. Vedeti, domnule profesor, nu trebuie niciodata sa judec ati oamenii cu usurinta. * Dar, credeti-ma... * Va rog mai nti sa ma ascultati si veti vedea apoi daca trebuie sa ma nvinuiti de

nebunie sau de inconsecventa. * Va ascult. * Stiti tot att de bine ca si mine ca omul poate trai sub apa, daca si ia cu el o provizie de aer respirabil. n lucrarile submarine, muncitorul se mbraca ntr-un cost um impermeabil si si acopera capul cu o casca de metal. Aerul l primeste de afara cu ajutorul pompelor si al regulatoarelor de scurgere. * Mi-ati descris costumul scafandrilor, spusei eu. * ntocmai, dar tin sa adaug ca n conditiile astea omul nu mai este liber. E legat de pompa care-i trimite aer printr-un tub de cauciuc, un adevarat lant care-1 le aga de pamnt. Daca si noi am fi la fel de legati de Nautilus, n-am putea merge pr ea departe. * Si ca sa fim liberi?... l ntrebai. * Vom folosi aparatul Rouquayrol-Denayrouze, inventat de doi compatrioti de-ai d umneavoastra, dar pe care eu l-am perfectionat. Cu el va veti misca destul de bi ne sub apa, fara ca organismul dumneavoastra sa aiba ceva de suferit. Aparatul e format dintr-un rezervor de metal gros, n care nmagazinez aer sub o presiune de c incizeci de atmosfere. Rezervorul se prinde pe spate, cu niste bretele, ca o ran ita. Partea sa de deasupra formeaza un fel de cutie, n care aerul este mentinut p rintr-un mecanism de foaie si nu poate sa iasa dect la presiunea obisnuita. Apara tul Rouquayrol are doua tuburi de cauciuc care, pornind de la cutie, se termina cu un fel de trompa ce acopera nasul si gura. Un tub serveste pentru introducere a aerului pe care l inspiri,, celalalt - pentru iesirea aerului expirat, si limba le nchide cnd pe unul, cnd pe celalalt, dupa nevoie. Eu, nsa, care nfrunt n adncul ma ilor presiuni din cele mai mari, a trebuit sa-mi bag capul, ca si scafandrii, ntr -o casca de arama, de care snt legate cele doua tuburi. * nteleg, domnule capitan. Dar aerul pe care l luati cu dumneavoastra nu tine mult si, de ndata ce nu mai are cincisprezece la suta oxigen, devine irespirabil. * Fara ndoiala; dar, dupa cum v-am spus, pompele de pe Nautilus mi dau putinta sa n magazinez aerul la o presiune extrem de mare, asa ca rezervorul aparatului poate sa-mi dea aer respirabil timp de noua sau zece ore. * Acum nteleg totul, i raspunsei. As dori sa mai stiu doar cum va luminati drumul n fundul oceanului. * Cu aparatul Ruhmkorff, domnule Aronnax. Daca aparatul pentru respirat se duce n spate, cel pentru luminat se poarta prins la centura si e compus dintr-o pila B unsen, pe care o pun n functiune nu cu bicromat de potasiu, ci cu sodiu, de care marea e plina. O bobina de inductie primeste electricitatea produsa si o ndreapta spre o lanterna de o forma deosebita. n lanterna se gaseste o serpentina de stic la, care contine doar un reziduu de gaz carbonic. Cnd pun aparatul n functiune, ga zul acesta da o lumina albicioasa si nentrerupta. Iata cum pot sa respir si sa va d n adncul apelor. * Capitane Nemo, mi-ati dat niste raspunsuri att de zdrobitoare, nct nu ma mai ndoie sc de nimic. Totusi, daca snt silit sa admit totul despre aparatele Rouquayrol si Ruhmkorff, nu prea stiu ce sa cred despre pusca cu care vreti sa ma narmati. * Dar nu-i o pusca cu pulbere, mi raspunse capitanul. * Atunci e o pusca cu aer comprimat? * Fara ndoiala. Cum credeti ca as putea fabrica praf de pusca pe vas, fara salpet ru, fara sulf si fara carbune? * Dealtfel, ca sa ochesti sub apa, care e de opt sute cincizeci si cinci de ori mai densa dect aerul, ar trebui sa nvingi o rezistenta extraordinara. * Asta n-ar fi un motiv. Exista arme perfectionate mai nti de Fulton, apoi de engl ezii Philippe Coles si Burley, de francezul Furcy si de italianul Landi, prevazu te cu un sistem de nchidere, care pot fi folosite si sub apa. Eu, nsa, pentru ca n u am praf de pusca, l-am nlocuit cu aer comprimat la presiune nalta, pe care pompe le lui Nautilus mi-1 pot da din belsug. * Dar aerul acesta nu tine cine stie ct. * Ei si? Nu am rezervorul meu Rouquayrol, care poate sa mi-1 nlocuiasca la nevoie ? mi e de ajuns pentru asta un sistem de robinete. Dealtfel, domnule Aronnax, va veti convinge singur ca n timpul vnatorii submarine nu se face prea mare risipa ni ci de aer, nici de gloante. * Totusi, cred ca n lumina aceea slaba si n mijlocul lichidului, care e cu mult ma

i dens dect aerul, gloantele nu pot merge prea departe si nu pot fi mortale. * Dimpotriva, domnule profesor, cu arma asta toate loviturile snt mortale, iar vna tul, orict de usor ar fi atins, cade ca lovit de trasnet. * Cum se poate ? * Trebuie sa va spun ca arma nu trage cu gloante obisnuite, ci cu niste capsule mici de sticla, inventate de chimistul austriac Le- niebrock, si din care am pe bord o cantitate uriasa. Capsulele acestea de sticla, acoperite cu un nvelis de o tel si ngreuiate cu putin plumb, snt niste adevarate butelii de Leyda ncarcate cu e lectricitate la foarte mare tensiune. Ele se descarca la cea mai mica atingere s i animalul, orict ar fi de puternic, cade mort. Trebuie sa adaug ca aceste capsul e nu trec de calibrul patru si ca ar putea sa ncapa zece dintr-o data n ncarcatura unei pusti obisnuite. * M-ati convins pe deplin, spusei eu, ridicndu-ma de la masa. Nu-mi ramne dect sa-m i iau pusca si sa va urmez oriunde ati merge. Capitanul ma conduse catre partea de dinapoi a vasului si, trecnd prin dreptul ca binei n care se gaseau Ned si Conseil, i-am chemat si pe ei. Ne-am oprit ntr-o camera aflata aproape de sala masinilor. Acolo urma sa ne mbarca m pentru plimbare. Capitolul XVI O PLIMBARE PE CMP Camera aceea era de fapt arsenalul si totodata vestiarul lui Nautilus. De-a lung ul peretilor ei erau atrnate vreo douasprezece costume de scafandru. Cnd Ned Land dadu cu ochii de ele, se vazu ct de colo ca i este sila sa le mbrace. * Dragul meu Ned, i spusei eu, padurile din insula Crespo snt paduri submarine. * Asa? facu dezamagit canadianul, care si vedea spulberat visul de a gusta carne proaspata. Si dumneavoastra, domnule Aronnax, aveti de gnd sa va vrti n hainele aste a? * N-am ncotro, mestere Ned. * Daca va place, n-a veti dect! raspunse vnatorul de balene ridicnd din umeri. Ct de spre mine, nici prin gnd nu-mi trece sa ma vr n ele,.afara doar daca m-ar sili cine va. * Nu te sileste nimeni, mestere Ned, i spuse capitanul Nemo. * Tu ai curaj, Conseil? ntreba Ned. * Eu l urmez pe domnul oriunde s-ar duce, raspunse Conseil. La chemarea capitanului, doi oameni din echipaj venira ca sa ne ajute sa mbracam costumele acelea greoaie si impermeabile, facute din cauciuc, fara cusaturi, bune ca sa tina la presiuni ct mai mari. Costumele semanau cu nis te armuri mladioase si rezistente si se compuneau din pantaloni si bluza. Pantal onii se sfrseau la capatul de jos printr-un fel de bocanci solizi, cu talpi de pl umb. Tesatura bluzei era prinsa de niste obezi de arama, care nconjurau pieptul s i l aparau mpotriva presiunii apei, lasnd plamnii sa respire liber; mnecile aveau la capete manusi elastice, care nu mpiedicau deloc miscarile minilor. Eram cu totul departe, dupa cum ne puteam da seama, de asa- zisele aparate perfe ctionate pentru scufundare, cu mbracamintea lor fara nici o forma, cu platosele l or de pluta, vestele lor fara mneci, hainele de mare, ancorele plutitoare si toat e celelalte lucruri nascocite si att de laudate n secolul al XVIII-lea. Capitanul Nemo, mpreuna cu unul din tovarasii sai - un fel de Hercule, nemaipomen it de voinic - Conseil si cu mine ne-am pus ndata mbracamintea de scafandru. Ne ma i ramnea doar sa ne punem castile metalice pe cap. Atunci am cerut voie capitanul ui Nemo sa examinez pustile cu care trebuia sa ne narmam. Unul dintre oamenii vasului mi nmna o pusca simpla, cu un pat destul de mare, f&cut din otel. n golul patului se pastra aerul comprimat, pe care o supapa manevrata de un tragaci l lasa sa patrunda n teava. Un ncarcator scobit n grosimea patului nchi dea n el vreo douazeci de gloante electrice, care, cu ajutorul unui arc, intrau a utomat n teava pustii. Cum se tragea un glont, altul i si lua locul. * Capitane Nemo, spusei eu, arma este ct se poate de buna si lesne de mnuit. Abia astept s-o ncerc. Dar cum vom ajunge n fundul marii? * n clipa de fata, domnule profesor, Nautilus s-a lasat pe fundul apei, la zece m etri adncime, asa ca putem pleca. * Si cum vom iesi din submarin? * Veti vedea ndata.

Capitanul Nemo si vr capul n casca de metal. Conseil si cu mine i urmaram exemplul, n timp ce canadianul ne spuse cu ironie "vnatoare buna"! Partea de sus a mbracaminte i se sfirsea printr-un guler de arama cu ghiventuri n care se prindea casca de me tal. Trei deschizaturi, aparate de sticle groase, ne ngaduiau sa privim ncotro dor eam, si pentru asta era de ajuns doar sa ntoarcem capul pe sub nvelisul castii. De cum ne-am pus pe umeri aparatele Rouquayrol, ele si ncepura sa functioneze, iar eu am simtit ca pot respira n voie. Cu lanterna RuhmkorfT prinsa de centura, cu pusca n mna, eram gata de drum, desi, la drept vorbind, nchis n haine att de grele si tintuit de podea din pricina talpil or de plumb, nu ma simteam n stare sa fac nici o miscare. Dar lucrul acesta se vede ca era cunoscut si altora, pentru ca cineva ma mpinse nt r-o camaruta lipita de vestiar. Tovarasii mei, mpinsi si ei, ma urmau. Am auzit c um se nchide ermetic o usa n urma noastra, apoi ne nvalui un ntuneric de nepatruns. Peste cteva clipe rasuna un suierat puternic. Pentru ca un curent rece, abia simt it, ncepuse sa ma cuprinda de la picioare n sus, ntelesei ca, printr-un robinet, se daduse drumul apelor oceanului. Curnd, ntreaga camera se umplu de apa. Atunci se deschise o a doua usa, de data aceasta n nvelisul dinafara al lui Nautilus. Se ivi o lumina slaba si, o clipa mai trziu, picioarele noastre atinsera fundul marii. Cum sa descriu cele vazute n timpul calatoriei noastre sub apa? Cuvintele mi par n eputincioase ca sa redea asemenea minuni. Si, cnd nici pensula nu este n stare sa le zugraveasca frumusetea, cum ar putea biata penita sa le nfatiseze? n frunte mergea capitanul Nemo, iar la ctiva pasi n urma noastra venea tovarasul sa u. Conseil si cu mine ramaseseram unul lnga altul, ca si cum am fi putut vorbi pr in carapacele noastre metalice. Nu mai simteam nici greutatea hainelor, nici pe cea a ghetelor sau a rezervorulu i de aer si nici apasarea castii metalice n care mi se balabanea capul ca un smbur e n coaja lui. Toate aceste lucruri, scufundate n apa, si pierdusera din greutatea lor o parte egala cu greutatea lichidului dislocuit, dupa cum ne nvata legea desc operita de Arhimede, pe care o simteam destul de bine. Nu mai eram o bucata nensu fletita, ci ma miscam cu destula usurinta. Puterea luminii care ajungea pna n fundul marii, la o adncime de treizeci de picioa re, m-a uimit. Razele soarelui strabateau cu usurinta grosimea apei, mprastiind p retutindeni culori. Pna la o suta de metri puteam sa deslusesc limpede orice obie ct. Mai ncolo, adncurile se colorau treptat n tonuri azurii de o gingasie fara seam an, apoi se albastreau departe si se pierdeau ntr-un ntuneric nedeslusit. Mi se pa rea ca apa care ma nconjura ar fi un fel de aer mai dens dect atmosfera pamnteasca, dar aproape tot att de straveziu. Deasupra zaream ntinderea linistita a marii. Mergeam pe un nisip marunt si neted, altfel dect nisipul ncretit al plajelor, care pastreaza urme de valuri. Covorul acela orbitor respingea razele soarelui cu o tarie neobisnuita, parnd un adevarat reflector. Rasfrngerea puternica a luminii pa trundea apa pna n cele mai mici particele ale ei. Voi fi oare crezut daca am sa va spun ca la o adncime de treizeci de picioare vedeam ca n miezul zilei? Timp de un sfert de ora am calcat peste nisipul acela arzator, n care pulberea sc oicilor era presarata n straturi nenchipuit de fine. n urma noastra Nautilus, care parea o stnca lunga, se pierdu ncetul cu ncetul n departare; dar farul lui trebuia s a ne nlesneasca ntoarcerea pe bord, trimitndu-ne razele-i puternice, atunci cnd ntune ricul avea sa cuprinda apele. Pentru cine n-a strabatut marile e greu sa-si nchip uie cum arata acolo fsiile alburii de lumina. Pe uscat, praful din aer le face sa semene cu o ceata luminoasa; dar pe mare, ca si n mare, dealtfel, luminile se va d cu o limpezime neobisnuita. Mergeam mereu si Uriasa ntindere de nisip ni se parea fara de margini. nlaturam cu minile straturi lichide care se nchideau dupa mine, iar urma pasilor mi se sterge a ct ai clipi, sub presiunea apei. Curnd mi aparura n fata ochilor cteva forme pe care departarea le nvaluia ca ntr-o neg ura. Am deslusit fatade marete de stnci, acoperite cu cele mai frumoase zoofite d in lume. Dar cel mai mult m-a tulburat o priveliste pe care numai acolo as fi pu tut-o vedea. Era ora zece dimineata. Razele soarelui cadeau piezis pe suprafata apei si din p ricina luminii descompuse de refractie ca de o prisma, florile, stncile, scoicile , polipii purtau pe margini toate culorile curcubeului. mbinarea culorilor era o

adevarata minune, o ncn- tare a ochilor, un adevarat caleidoscop verde, galben, po rtocaliu, violet, indigo, albastru, ntr-un cuvnt o ntreaga paleta de pictor. As fi vrut din toata inima sa-i pot mpartasi lui Conseil simtamintele de care eram stapn it, sa ne ntrecem amndoi n strigate de admiratie. As fi dorit sa ne putem ntelege ma car prin semne, asa cum se ntelegea capitanul Nemo cu tovarasul sau. Dar, fiindca n-aveam cum face, vorbeam singur si strigam n cutia de arama care-mi acoperea ca pul, risipind n cuvinte zadarnice mai mult aer dect ar fi trebuit. n fata acestei privelisti minunate, Conseil se oprise ca si mine. Dar dnd peste zo ofite si moluste, vrednicul flacau ncepu sa le clasifice. La tot pasul se aflau p olipi si echinoderme din belsug. Toate acestea le-am zarit pe o ntindere de un sfert de mila, abia oprindu-ma din cnd n cnd, pentru ca trebuia sa merg dupa capitanul Nemo, care ma chema prin semne. Curnd, natura fundului marii se schimba. Dupa cmpia de nisip urma un strat de nam ol vscos, numit de americani "oaze", format numai din scoici sili- coase sau calc aroase. Am trecut apoi printr-o cmpie de alge, plante pelagice pe care apele nu l e smulsesera nca si care se nmultesc cu repeziciune. Cmpia aceasta, ca o tesatura d easa foarte moale, s-ar fi putut lua la ntrecere cu cele mai minunate covoare tes ute de mna omului. Verdeata se ntindea nu numai sub picioare, ci si deasupra noast ra; nenumarate plante marine din familia algelor, din care se cunosc mai mult de doua mii de specii, se nclceau la suprafata apei. Algele acestea snt adevarate minuni ale creatiei, o mndrie a florei universale. n f amilia lor se gasesc si cele mai mici si cele mai mari plante din lume, caci dup a cum s-au putut numara ntr-un spatiu de cinci milimetri patrati patruzeci de mii din plantele acestea care abia se vad, tot asa s-au descoperit fucusi a caror l ungime trecea de cinci sute de metri. Se scursese vreo ora si jumatate de cnd plecasem de pe Nautilus. Razele soarelui cadeau perpendicular pe apa si nu se mai refractau. Privindu-le, mi-am dat seama ca amiaza este aproape. Magia culorilor disparu putin cte putin si nuantele de s marald si safir se stersera din fata ochilor nostri. Mergeam cu pas regulat, car e rasuna uimitor de tare. Cel mai mic zgomot se transmitea cu o iuteala neobisnu ita pe pamnt. ntr-adevar, n apa, care este un conducator mai bun dect aerul, sunetul se propaga de patru ori mai repede. Ajunsesem tocmai la un povrnis. Lumina avea acum o singura culoare. Eram la o adnc ime de o suta de metri si suportam o presiune de zece atmosfere. Dar mbracamintea mea de scafandru era facuta att de bine, nct apasarea nu ma stnjenea. Simteam doar o usoara amorteala la ncheieturile degetelor, dar si aceasta disparu curnd. Ct desp re oboseala pe care ar fi trebuit sa mi-o cauzeze o plimbare de doua ore, cu un echipament cu care nu eram deprins, aproape ca nici nu merita sa vorbim. Datorit a apei ma miscam cu o usurinta surprinzatoare. Ajuns la o adncime de trei sute de picioare, mai puteam zari nca razele soarelui, desi foarte slab. Dupa stralucirea puternica de la nceput, urmase un amurg rosiat ic, ceva care nu semana nici a noapte si nici a zi. Cu toate astea vedeam destul de bine drumul si n-aveam nca nevoie sa folosim lanternele Ruhmkorff. Deodata, capitanul Nemo se opri. Ma astepta sa-1 ajung din urma si mi arata o ngra madire ntunecoasa ce se ivea din umbra, la o mica departare de acolo. "E padurea din insula Crespo", gndii; si nu ma nselasem. Capitolul XVII O PADURE SUBMARINA Ajunseram n sfrsit la marginea padurii, care era, fara ndoiala, unul dintre cele ma i frumoase colturi ale nemarginitului domeniu al capitanului Nemo. El o socotea proprietatea sa. Dealtfel, cine s-ar fi putut gndi sa-si nsuseasca aceste domenii din fundul marilor? Ce alt pionier mai ndraznet ar fi venit, cu toporul n mna, sa t aie drum prin tufisurile ntunecate de acolo? Padurea era formata din plante mari, arborescente. Cnd am patruns pe sub boltile ei nalte, privirile mi-au fost atrase de ciudata asezare a crengilor - asezare cu m nu mai vazusem nca pna atunci. Nici una dintre plantele care cresteau pe solul acestei paduri, nici una dintre ramurile arbustilor nu se tra, nu se ndoia si nici nu se ntindea orizontal. Toate s e naltau spre suprafata oceanului. Nu era fir, nu era panglica, orict de subtire a r fi fost ea, care sa nu stea dreapta ca o srma. Fucusii si lianele se ntindeau ur mnd o linie teapana, perpendiculara, asa cum le obliga densitatea elementului car

e le crease; daca le ndepartam cu mna, ele reveneau la pozitia de la nceput, de cum le dadeam drumul. Aici era domnia verticalitatii. n scurta vreme ma deprinsei cu asezarea aceasta neobisnuita, ca si cu ntunericul c are ne nvaluia. Solul padurii era presarat cu stnci ascutite de care cu greu ne pu team feri. Flora submarina mi s-a parut destul de bogata, mai bogata chiar dect a zonelor arctice sau tropicale. Dar la nceput am amestecat fara sa vreau regnuril e ntre ele, lund hidrofitele drept zoofite, animalele drept plante. Dar cine nu sar fi nselat? Fauna si flora snt att de apropiate n lumea submarina! Am observat ca toate exemplarele acestea ale regnului vegetal erau prinse foarte usor de fund. Lipsite de radacini, nepasatoare fata de nisipul, scoicile, pietr isul sau alte corpuri solide pe care stau - ele nu cer hrana, ci doar un punct d e sprijin. Plantele acestea se ntretin singure, si principiul existentei lor se g aseste n apa care le sustine si care le hraneste. Cea mai mare parte dintre ele a veau, n loc de frunze, un fel de placute de forme ciudate, de un colorit marginit doar la cteva culori: roz, carmin, verde, masliniu, roscat si brun. Am revazut a colo - e drept ca mai putin uscate dect exemplarele de pe Nautilus - padine-pauni desfasurate ca niste evantaie care parca asteptau suflarea vntului, ceramii stac ojii, laminarii ntin- zndu-si vrejii buni de mncat, nereociste filiforme care ajung eau la o naltime de cincisprezece metri, plcuri de acetabule, ale caror tulpini cr esc mai mari spre vrf, si o multime de plante pelagice, toate fara flori. "Curioa sa abatere de la legile naturii si uimitor mediu mai e acesta, n care regnul anim al nfloreste iar regnul vegetal, nu!" a spus un naturalist inteligent. Printre arbustii mari ct copacii din zonele temperate, la umbra lor uda, se ngrama deau adevarate tufisuri de flori vii, pajisti ntregi de zoofite, pe care se rasfS tau meandrine tarcate cu dungi sucite, caryofile galbene cu tentacule stravezii, tufe ierboase de zoantere si, ca sa ntregeasca privelistea, pestii-musca zburau din creanga n creanga ca niste colibri, n timp ce lepissacante de culoare galbena, cu falcile tepoase, cu solzii ascutiti, dactiloptere si monocentre fugeau din c alea noastra asemenea unui stol de sitari. Pe la ora unu, capitanul Nemo dadu semnalul de oprire. Eu, unul, n-am putut dect sa ma bucur cnd ne-am culcat cu totii sub un leagan de alarice, ale caror crengi ascutite semanau cu sagetile. Popasul acesta scurt a tost o adevarata desfatare. Nu ne lipsea dect placerea une i convorbiri. Dar nu era cu putinta nici sa vorbesti, nici sa raspunzi. Totusi m i-am apropiat casca mea mare, de arama, de capul lui Conseil. Am vazut cum ochii i straluceau de multumire si, ca sa-si arate bucuria, bietul baiat se zbuciuma n carapacea lui ntr-un fel nespus de caraghios. Ma miram ca dupa patru ore de drum nu eram lihnit de foame. Care sa fi fost pric ina acestei neobisnuite stari a stomacului, n-as putea spune. n schimb simteam o nevoie grozava sa dorm, asa cum li se ntmpla tuturor scafandrilor. Ochii mi se nchi sera curnd ndaratul sticlei groase si cazui ntr-o amortire de nenvins, pe care numai miscarea facuta n timpul mersului mi daduse pna atunci putinta sa o nfrunt. Capitan ul Nemo si vnjosul sau tovaras, ntinsi n cristalul limpede al apei, se culcara si e i. N-as putea spune ct timp am dormit, dar cnd m-am trezit mi s-a parut ca soarele co boara spre orizont. Capitanul Nemo se si sculase. Tocmai ma gndeam sa-mi dezmorte sc putin corpul, cnd o aparitie neasteptata ma facu sa sar n picioare. La ctiva pasi, un paianjen de mare monstruos, nalt de un metru, ma privea cu ochii sai tulburi, gata sa se repeada spre mine. Cu toate ca haina de scafandru era d estul de groasa ca sa ma apere de muscaturile fiarei, nu mi-am putut stapni o mis care de groaza. Conseil si marinarul de pe Nautilus se trezira n aceeasi clipa. C apitanul Nemo facu un semn nsotitorului sau si acesta dobor paianjenul dintr-o lov itura data cu patul pustii. Groaznicele brate ale monstrului se zgrcira n spasme nf ioratoare. ntlnirea cu paianjenul ma tacu sa-mi amintesc ca si alte animale, mai de temut nca, trebuiau sa bntuie prin fundurile acelea ntunecoase. mpotriva lor, haina mea de sc afandru nu ma putea apara. Pna acum nu-mi trecuse prin minte ca as putea sa am as emenea ntlniri, asa ca m-am hotart sa fiu ct mai atent. Dealtfel, credeam ca popasul nsemna si sfrsitul drumului nostru, dar ma nselam, fiindca, n loc sa ne rentoarcem p e Nautilus, capitanul Nemo si urma ndrazneata expeditie.

Coboram mereu de-a lungul povrnisului care se apleca tot mai mult, ducndu-ne spre adncimi din ce n ce mai mari. Cred ca era ora trei cnd am intrat ntr-o trecatoare, t aiata ntre doua stnci nalte si ascutite, cam la o suta cincizeci metri adncime. Dato rita perfectiunii aparatelor noastre, trecuseram cu nouazeci de metri hotarul pe care natura parea ca-1 impusese pna atunci omului n ncercarile sale de a patrunde n adncuri. Spun o suta cincizeci de metri, cu toate ca nu aveam la mine nici un instrument de masurat adncimea. Totusi stiam ca pna si n marile cele mai limpezi razele soarel ui nu pot patrunde mai jos de aceasta adncime. n jurul nostru era ntuneric deplin. Nu mai vedeam nimic la zece pasi nainte. Mergeam bjbind, cnd deodata straluci o lumi na alba, puternica. Capitanul Nemo si pusese aparatul electric n functiune; tovara sul sau facu acelasi lucru, iar Conseil si cu mine le urmaram exemplul. ntorcnd un surub, am facut legatura ntre bobina si serpentina de sticla, si marea, strapuns ? de lumina celor patru lanterne, se nvapaie pe o raza de douazeci si cinci de me tri. Capitanul Nemo continua sa se afunde tot mai adnc n ntunecimea padurii ai carei cop aci se rareau din ce n ce. Urmndu-1, am observat ca vegetalele dispareau mai reped e dect animalele. n timp ce plantele pelagice se mputinau pe fundul care devenise s terp, animalele-zoofite - moluste si pesti - se gaseau din belsug. Mergnd, ma gndeam ca lumina aparatelor noastre va trebui neaparat sa-i atraga pe l ocuitorii acestor adncuri ntunecate. Dar chiar daca vreunul dintre ei s-a apropiat , a avut grija sa se tina la o distanta destul de mare de noi. L-am vazut de mai multe ori pe capitanul Nemo oprindu-se si ducnd pusca la ochi, pentru ca dupa cte va clipe de asteptare sa o coboare si sa porneasca mai departe. n sfirsit, pe la ora patru, minunata calatorie lua sfirsit. n fata noastra se nalta un zid de stnci marete, o ngramadire de blocuri uriase, un mal de granit peste ma sura de mare, scobit de numeroase pesteri, dar fara nici o poteca prin care sa s e poata trece. Acolo ncepeau povmisurile insulei Crespo, ncepea pamntul. Capitanul Nemo se opri deodata, si la un semn al sau n-am mai naintat nici noi, d esi eu as fi dorit sa trec peste zidul acela de piatra. Aici se sfirseau domenii le capitanului Nemo si el nu voia sa mergem mai departe. Dincolo ncepea pamntul, p e care se jurase sa nu mai puna piciorul. ncepu ntoarcerea. Capitanul Nemo si relua locul n fruntea coloanei, naintnd fara sovai re. Mi-am dat seama ca nu ne ntoarcem pe acelasi drum pe care venisem. Locul pe c are l strabateam acum, prapastios si deci greu de urcat, ne apropia de suprafata apei. Totusi ntoarcerea aceasta spre straturile de deasupra a fost destul de nceat a, astfel ca presiunea apei, scaznd treptat, nu ne-a facut nici un rau si nici nu ne-a cauzat acele rani interne care ucid uneori pe cei ce se cufunda la mari adn cimi. n scurta vreme lumina se ivi din nou, crescu repede, si soarele, gata sa ap una, puse iar cununi colorate, datorita refractiei, n jurul tuturor obiectelor di n calea noastra. La zece metri adncime am trecut printr-un roi de pestisori de toate soiurile, mai numerosi dect pasarile cerului si mai vioi dect ele. Dar n-am ntlnit nici un vnat ca re sa merite o mpuscatura. Deodata l-am vazut pe capitan ridicnd arma si urmarind cu ea o umbra ce se misca printre tufe. Glontul pomi, se auzi o suieratura slaba si un animal se prabusi l a ctiva pasi de noi. Era o minunata vidra de mare, o anhidra, singurul patruped care traieste numai n mare. Vidra aceasta, lunga de un metru si jumatate, cred ca trebuie sa fi avut u n pret destul de ridicat. Blana ei, cu fire de culoare castanie nchisa la vrf si c u fire argintii la radacina, stiam ca este mult cautata pe pietele rusesti si ch inezesti. Finetea si luciul parului o faceau sa valoreze cel putin doua mu de fr anci. Am privit ncntat mamiferul acela curios, cu cap rotunjit si cu urechi scurte , cu ochi rotunzi, cu mustati albe ca de pisica, cu coada stufoasa si cu labele palmate, terminate cu gheare. Dar pretioasele vidre de mare, vnate si urmarite cu nversunare de pescari, au mai ramas foarte putine. Ele s-au refugiat mai ales n p artile nordice ale Pacificului, dar si acolo specia lor se pare ca se va stinge curnd. Dupa ce nsotitorul capitanului Nemo si ncarca vnatul pe umar, am pornit mai departe.

Timp de o ora am strabatut o cmpie nisipoasa. De multe ori ea se ridica pna la doi metri sub apa, si atunci ne puteam vedea imaginea, care se oglindea deslusit pe fata apei, n asa fel nct deasupra noastra parea ca mergem noi nsine, cu capul spre fund si cu picioarele spre cer. Si am mai vazut ceva care merita sa fie amintit: am vazut cum treceau nori grosi care se nfiripau si se destramau nespus de reped e. Dar gndindu-ma mai bine, am nteles ca asa-zisii nori nu snt altceva dect umbra la sata de talazurile mai groase sau mai subtiri. De unde ne gaseam, se vedea destu l de bine chiar spuma valurilor spargndu-se la suprafata apei, se vedea pna si umb ra pasarilor mari care treceau pe deasupra, atingnd usor apa. Tot atunci am fost martorul uneia dintre cele mai frumoase mpuscaturi de care s-a putut bucura vreodata un vnator. Deasupra apelor se vedea limpede cum zboara o p asare mare, cu aripile larg deschise. Cnd pasarea ajunse la o departare de ctiva m etri, nsotitorul capitanului Nemo ochi si trase. Pasarea se prabusi ca trasnita s i cazu chiar lnga vnator, care o lua ndata. Era un albatros de o frumusete rara, mi nunat specimen de pasare pelagiana. ntmplarea aceasta nu ne opri n drum. Am mers timp de doua ore prin sesuri nisipoase si cmpii acoperite cu iarba de mare, greu de strabatut. Simteam ca nu mai pot, cn d zarii cam la o jumatate de mila departare o lumina plpind n ntunericul apelor. Era farul lui Nautilus. Mai aveam deci douazeci de minute de mers pna la vas, unde a s fi putut sa respir n voie, fiindca mi se parea ca oxigenul din rezervorul meu e pe sfirsite. Dar, facnd socoteala aceasta, nu puteam sti ca vom mai avea o ntlnire care ne va ntrzia putin sosirea. Ramasesem cu vreo douazeci de pasi n urma, cnd l-am vazut pe capitanul Nemo ntorcndu -se brusc si alergnd spre mine. Cu mna lui puternica ma trnti la pamnt, n timp ce tov arasul sau facea acelasi lucru cu Conseil. La nceput n-am stiut ce sa cred, dar m -am linistit vaznd ca si capitanul se culca lnga mine. Stateam deci ntins pe spate, la adapostul unei tufe, cnd, ridicnd capul, am zarit niste forme enorme, trecnd cu zgomot si aruncnd lumini fosforescente. mi nghetase sngele n vine! Mi-am dat seama ca ne amenintau doi rechini fiorosi, cu c ozi uriase, cu privirile tulburi si sticloase. Din gaurile pe care le aveau n jur ul botului se raspndea o lumina fosforescenta. Pareau doua insecte monstruoase fa cute din flacari si care ar fi putut zdrobi un om ntreg n falcile lor de fier! Nu stiu daca Conseil s-a gndit sa le claseze, dar eu, unul, privindu-le pnte- cul arg intiu si gura imensa ntesata cu dinti puternici, aveam un punct de vedere foarte putin stiintific si ma simteam mai degraba victima dect naturalist. Din fericire, animalele acestea lacome nu vad bine. Ele trecura fara sa ne zareasca, atingndune doar cu notatoarele lor cafenii. Astfel am scapat ca prin minune de o primejdi e mai mare dect ntlnirea cu un tigru n mijlocul junglei. O jumatate de ora mai trziu, calauziti de razele electrice, am ajuns pe Nautilus. Usa exterioara ramasese deschisa si capitanul Nemo o nchise de ndata ce am intrat n prima cabina. Apoi apasa pe un buton si nauntrul vasului pompele intrara n funct iune. Am simtit apa scaznd si n cteva clipe cabina se goli. Usa interioara se desch ise si trecuram n vestiar. Aici ne-am scos cu oarecare greutate mbracamintea de scafandru si, foarte obosit, mort de foame si de somn, m-am dus n camera mea, ametit si fermecat de uluitoare a calatorie facuta n fundul marilor. Capitolul XVIII PATRU MII DE LEGHE SUB PACIFIC A doua zi, n 18 noiembrie, simtindu-ma pe deplin refacut dupa oboseala din ajun, ma urcai pe punte n clipa n care secundul de pe Nautilus rostea fraza obisnuita. A tunci mi-a trecut prin minte ca vorbele acelea aveau o legatura cu starea marii sau mai degraba ca nsemnau: "Nu se vede nimic". ntr-adevar, oceanul era pustiu. La orizont nu se zarea nici o pnza. naltimile insul ei Crespo disparusera n timpul noptii. Marea absorbea toate culorile spectrului s olar, lasnd doar razele albastre pe care le mprastia n toate directiile, nvaluindu-s e n tonuri liliachii de cea mai mare frumusete. Dungi largi, usor ncretite, se ive au mereu deasupra undelor line. Tocmai admiram privelistea ncntatoare a oceanului, cnd aparu capitanul Nemo. Parea ca nici nu ma vede si ncepu sa faca o serie de observatii astronomice. Apoi, cnd i spravi, se rezema de cusca farului, cu privirile pierdute n departare.

n timpul acesta vreo douazeci de marinari de pe Nautilus, unul mai voinic dect alt ul, se urcara pe punte ca sa scoata plasele aruncate de cu noapte. Fiecare dintr e ei se nascuse, desigur, n alta tara, dar toti pareau a fi europeni. Am recunosc ut printre ei, fara nici o ndoiala, irlandezi, francezi, ctiva slavi si un grec sa u cretan. Dealtfel, oamenii acestia erau cumpatati la vorba si se ntelegeau ntre e i n limbajul acela ciudat, caruia nu eram n stare nici macar sa-i banuiesc origine a, asa ca am renuntat sa-i mai ntreb ceva. Plasele fura trase pe bord. Erau un fel de prostovoale, asemanatoare celor de pe coastele Normandiei, ca niste pungi mari, tinute ntredeschise la gura printr-o v arga plutitoare si un lant trecut prin ochiurile de pe margini. Pungile acestea, trase pe fundul oceanului, matura si strng tot ce ntlnesc n cale. n ele se adunasera tot felul de probe ale vietatilor de pe meleagurile acelea pline de pesti. Cred ca erau acolo peste o mie de livre de peste. Pescuitul fusese rodnic si luc rul acesta n-avea de ce sa ma mire. Asemenea plase snt trase prin apa ceasuri ntre gi si prind n nchisoarea lor de sfoara o ntreaga lume acvatica. Nu aveam deci nici o grija n privinta hranei, care era ct se poate de buna si pe care viteza lui Naut ilus si atractia luminii electrice o puteau mprospata fara ncetare. Toate aceste roade ale marii fura mpinse prin niste deschizaturi spre salile de m ese, unele pentru a' fi gatite proaspete, iar altele pentru a fi conservate. Odata pescuitul sfrsit si provizia de aer rennoita, credeam ca Nautilus si va rencep e calatoria submarina si ma pregateam sa merg spre camera mea cnd, ntorcndu-se spre mine, capitanul Nemo mi spuse fara nici o alta introducere: * Priviti oceanul, domnule profesor; nu e asa ca pare nsufletit? Nu-si are si el clipele lui de mnie si de nduiosare? Ieri a adormit ca si noi si acum iata-1 ca se trezeste dupa o noapte linistita. Nici buna ziua, nici buna seara! Ai fi spus ca omul acesta continua cu mine o di scutie nceputa cndva. * Priviti-1, urma el, s-a trezit sub mngierile soarelui. si va retrai viata de fiec are zi! Nici nu va dati seama ct este de interesant sa studiezi cum i functioneaza organismul. Oceanul are puls, artere, spasme, i dau dreptate savantului Maury ca re i-a descoperit o circulatie tot att de reala ca si circulatia sngelui la animal e. Era vadit ca Nemo nu astepta nici un raspuns de la mine si mi s-a parut de priso s sa-i dau zor cu "fireste", "desigur" sau "aveti dreptate". Vorbea mai mult cu el nsusi, facnd pauze lungi dupa fiecare fraza. Cugeta cu voce tare. * Da, spuse el, oceanul are o circulatie adevarata si, ca sa fie pusa n miscare, a fost nzestrat din belsug cu caldura, sare si vietati microscopice. Caldura cree aza densitati diferite, care strnesc curentii si contra-curentii. Evaporarea, ine xistenta n regiunile hiperboreene si foarte activa n zonele ecuatoriale, da naster e unui schimb statornic ntre apele tropicale si apele polare. Chiar eu am observa t acesti curenti de sus n jos si de jos n sus, care seamana cu o adevarata respira tie a oceanului. Am vazut molecula de apa de mare ncalzin- du-se la suprafata, co bornd spre adncuri si atingnd maximum de densitate, la doua grade sub zero, apoi ra cindu-se si mai tare, devenind mai usoara si ridicndu-se din nou. Veti vedea la p ol urmarile acestui fenomen si veti ntelege cum natura, att de prevazatoare, a fac ut ca apa marii sa nu poata ngheta dect la suprafata. n timp ce capitanul Nemo si sfrsea fraza, eu ma gndeam: "La pol! Oare omul acesta ndr aznet are de gnd sa ne duca pna acolo?" Capitanul tacuse, privind cteva clipe oceanul pe care l studiase att de amanuntit s i fara ragaz. Apoi urma: * Sarea se gaseste n mare n cantitati uriase, domnule profesor, si daca ai scoateo din apa si ai usca-o, ai face din ea un bulgare de patru milioane si jumatate de leghe cubice, care, mprastiat pe suprafata globului, ar forma o patura de mai bine de zece metri naltime. Si sa nu credeti ca prezenta sarii n apa e datorita nu mai unei toane a naturii! Nu. Sarea face ca apa marii sa se evapore mai putin, mp iedica vntul sa-i ia o parte prea mare de aburi care, condensndu-se, ar neca zonele temperate. Rol nsemnat, rol de regulator n economia generala a globului! Capitanu l Nemo tacu, se ridica si facu ctiva pasi pe punte, apoi se ntoarse spre mine: Ct d espre infuzorii, urma el, miliardele acestea de vietati microscopice care exista cu milioanele ntr-o picatura de apa si ar trebui opt sute de mii dintre ele ca s

a cntareasca un miligram, rolul lor este tot att de nsemnat. Ele absorb sarurile, a simileaza elementele solide din apa si, ca niste adevarati constructori de conti nente calcaroase, fabrica coralii si madreporarii. Atunci, picatura de apa, pier znd elementul mineral, se ridica la suprafata, absoarbe sarurile ramase din evapo rare, se ngreuneaza, coboara din nou si aduce animalelor microscopice noi element e de absorbit. De aici se naste un dublu curent, ascendent si descendent, acea v esnica miscare, ntr-un cuvnt - viata. Viata asta, mult mai puternica dect pe contin ente, mai mbelsugata, mai nemarginita, nflorind n toate partile oceanului, pe care omul l priveste ca pe un mormnt, dar care ntretine miliarde de vietati, dupa cum ma ntretine si pe mine! Pe cnd vorbea, chipul capitanului Nemo parea iluminat ca de un foc launtric. Ascultndu-1, ma simteam, la rndul meu, adnc tulburat. * Asadar, adauga el, n mari salasluieste adevarata viata! Si ma gndesc ca s-ar put ea cladi orase nautice, nenumarate case submarine care, ca si Nautilus, s-ar rid ica n fiecare zi la suprafata apelor ca sa ia aer, orase libere, daca ar fi asa, de sine statatoare. Si cine stie, daca vreun despot... Capitanul Nemo si ispravi fraza c-un gest de mnie. Apoi, adresndu-mi-se direct, ca pentru a alunga un gnd rau : Domnule Aronnax, ma ntreba el, stiti care este adncimea oceanului? * Stiu numai adncimile pe care le-au aratat principalele sondaje, domnule capitan . * Puteti sa mi le spuneti, ca sa le pot controla la nevoie ? * Iata cteva pe care mi le amintesc: daca nu ma nsel, o adncime mijlocie de opt mii doua sute de metri a fost gasita n nordul Atlanticului, si alta, de doua mii cin ci sute de metri, n Mediterana. Cele mai importante sondaje au fost facute n sudul Atlanticului, lnga latitudinea 37\ unde s-au gasit adncimi de douasprezece mii de metri, de paisprezece mii nouazeci si unu de metri si de cincisprezece mii o su ta patruzeci si noua de metri. n general se crede ca daca fundul marii ar fi nete d, ar avea o adncime medie cam de sapte kilometri. * Bine, domnule profesor, raspunse capitanul Nemo, sper sa va aratam mai mult de ct att. Ct despre adncimea mijlocie a acestei parti a Pacificului, am sa va spun ca e de numai patru mii de metri. Spunnd acestea, capitanul Nemo se ndrepta spre deschizatura puntii si disparu pe s cari. L-am urmat, cobornd n salon. Elicea fu pusa numaidect n miscare si vasul pomi cu o iuteala de douazeci de mile pe ora. n zilele si saptamnile ce urmara, l-am ntlnit foarte rar pe capitanul Nemo. Secundul lui nsemna regulat pe harta punctul n care ne aflam, asa ca puteam sa urmaresc cu precizie mersul lui Nautilus. Conseil si Ned Land si petreceau mai toata ziua cu mine. Conseil povestise priete nului sau ct de minunata fusese plimbarea noastra si canadianului i paru tare rau ca nu ne-a ntovarasit. Dar nadajduiam ca vom mai avea prilejul sa vizitam paduril e oceanice. Aproape n fiecare zi obloanele salonului se deschideau timp de cteva o re si nu ne mai saturam cercetnd misterele lumii submarine. Vasul se ndrepta spre sud-est, pastrnd o adncime de o suta, o suta cincizeci de met ri. Cu toate acestea, ntr-o zi, prin nu stiu ce ntmplare, mpins piezis cu ajutorul p lanurilor sale nclinate, el atinse o adncime de doua mii de metri. Termometrul ara ta 4 si 25 centigrade, temperatura obisnuita la adncimea asta la orice latitudine. n noaptea de 26 noiembrie, la ora trei, Nautilus trecu peste Tropicul Cancerului la 172 longitudine. La 27 noiembrie ne aflam n dreptul insulelor Sandwich, unde ve stitul Cook si pierduse viata la 14 februarie 1779. Strabatuseram pna acolo patru mii opt sute saizeci de leghe. Dimineata, urcndu-ma pe punte, am zarit la o depar tare de doua mile insula Havai, cea mai mare din cele sapte insule ale arhipelag ului ce poarta acelasi nume. Se vedeau limpede tarmurile nverzite, lanturile de m unti care merg paralel cu coasta si vulcanii, strajuiti de Muna Rea, nalt de cinc i mii de metri. Am aruncat plasele, n care s-au prins, printre alte specimene, fl abelarii pavonate, polipi turtiti, cu forme placute, care traiesc n aceasta parte a oceanului. Nautilus nainta mereu catre sud-est. La 1 decembrie am taiat Ecuatorul la longi tudinea 142, iar la 4 ale aceleiasi luni, dupa un drum parcurs cu mare iuteala si n care nu s-a petrecut nimic deosebit, am ajuns n apropierea insulelor Marchize. La trei mile departare, ntre latitudinea 857' si longitudinea 139*32', am zarit Ca

pul Martin din Nuka Hiva, insula cea mai nsemnata din acest grup care apartine Fr antei. Nu am putut vedea dect munti mpaduriti care se iveau n zare, caci capitanulu i Nemo nu-i placea sa se apropie de tarmuri. Aici plasele scoasera soiuri frumoa se de pesti, toti buni de gatit. ntre 4 si 11 decembrie, dupa ce parasise insulele acelea ncnta- toare, stapnite de F ranta, Nautilus parcurse aproape doua mii de mile. n drumul nostru am ntlnit un sto l urias de calmari, un fel de moluste nrudite de-aproape cu sepiile. Pescarii fra ncezi le numesc "encornets". Ele fac parte din clasa cefalopodelor, familia dibr anhiatelor, care mai cuprinde si sepiile si argonautii. Animalele acestea, studi ate n amanuntime de catre naturalistii antichitatii, erau folosite de oratorii di n Agora n numeroase figuri de stil; dar totodata ele foloseau ca mncare de soi la masa cetatenilor bogati - daca ar fi sa-1 credem pe Ateneu, medic grec, care a t rait naintea lui Galen. ntlnirea dintre Nautilus si calmari, care nu umbla niciodata ziua, a avut loc n noa ptea de 9 spre 10 decembrie. Aceste moluste, care puteau fi numarate cu milioane le, formau o adevarata armata si emigrau din zonele temperate catre zonele mai c alde, urmnd drumul scrumbiilor si al sardelelor. Le priveam prin geamurile groase de cristal cum notau de-a-ndaratelea, cu o iuteala uluitoare, miscn- du-se cu aju torul tubului locomotor, urmarind pestii si molustele, mncnd pestii cei mici si ca znd la rndul lor prada pestilor mari, framntndu-si, ntr-o nvalmaseala de nedescris, ce le zece picioare cu care natura le-a mpodobit capetele si care se aseamana cu un fel de plete formate din serpi pneumatici. Nautilus, cu toata viteza sa, trebui sa pluteasca timp de mai multe ore prin mijlocul stolului de moluste din care na voadele scosesera cantitati nsemnate. Printre ele am recunoscut cele noua specii determinate de d'Orbigny n Oceanul Pacific. Dupa cum se vede, n timpul acestei cal atorii, marea ne-a dezvaluit privelisti minunate, mereu altele. Parea ca ea si sc himba ntruna decorul si actorii pentru placerea noastra, care eram chemati nu num ai sa privim, ci si sa patrundem n cele mai nfricosatoare taine ale oceanului. n cursul zilei de 11 decembrie citeam n salon. Ned Land si Conseil priveau apa lum inoasa prin obloanele ntredeschise. Nautilus statea nemiscat, cu rezervoarele pli ne. Eram la o adncime de o mie de metri, unde vietatile snt rare si numai pestii c ei mari si mai fac din cnd n cnd aparitia. Citeam o carte placuta de Jean Mace, intitulata "Slujitorii stomacului", urmarin d povetele nastrusnice ale autorului, cnd Conseil mi ntrerupse lectura. * Domnul binevoieste sa vina o clipa? mi spuse el, cu o voce de nerecunoscut. * Dar ce s-a ntmplat, Conseil ? * Rog pe domnul sa priveasca. M-am ridicat si, apropiindu-ma de geam, am privit. La lumina farului electric, o matahala negricioasa statea neclintita n mijlocul a pelor. Ma uitai cu atentie, cautnd sa recunosc ce fel de cetaceu urias aveam n fat a ochilor. Dar un gnd mi fulgera prin minte. * O nava! strigai. * Da, raspunse canadianul, o nava care s-a scufundat. Ned Land nu se nsela. Aveam n fata noastra un vas de ale carui catarge mai atrnau nc a odgoanele rupte. Corpul vasului parea sa fie n buna stare si naufragiul trebuie ca a avut loc numai cu cteva ore mai nainte. Trei frnturi de catarge, taiate la do ua picioare deasupra puntii, aratau ca oamenii de pe bord fusesera siliti sa le sacrifice naintea scufundarii. Culcat pe o parte, vasul se umpluse cu apa si era si acum aplecat la babord. Trista priveliste, epava aceea pierduta sub ape, dar si mai trist era sa vezi puntea pe care nca mai zaceau cteva cadavre agatate de frn ghii! Am numarat patru - patru barbati, dintre care unul se tinea nca pe picioare la crma, si o femeie cu un copil n brate, pe jumatate iesita printre gratiile dun etei. Femeia aceea era tnara. La lumina puternica a farurilor lui Nautilus, am pu tut sa-i deslusesc trasaturile pe care apa nu le descompusese nca. Cu o ultima sf ortare, si saltase copilul deasupra capului. Sarman micut, cu bratele nlantuite du pa gtul mamei! nfatisarea celor patru marinari mi se paru nspaimntatoare, asa cum er au nchirciti din pricina spasmelor mortii, ncercnd sa faca o ultima sfortare ca sa se smulga din frnghiile cu care erau legati de vas. Singur, mai linistit, cu fata grava, cu parul alb lipit de frunte, cu mna nclestata pe crma, timonierul parea ca si conduce nca vasul naufragiat prin adncurile oceanului!

Ce priveliste! Stateam tacuti, cu inima grea, n fata acelui dezastru prins la fat a locului si, ca sa zic asa, fotografiat n ultima clipa. Si vedeam parca de pe ac um rechinii uriasi, cu ochii aprinsi, naintnd, atrasi de nada aceea de carne omene asca! Nautilus facu nconjurul navei scufundate, pe a carei placa prinsa n partea dinap oi am putut citi ntr-o clipa: FLORIDA SUNDERLAND Capitolul XIX VANIKORO Spectacolul nfiorator la care asistasem era numai nceputul seriei de catastrofe ma rine pe care Nautilus avea sa le ntlneasca n drum. De cnd am intrat n marile mai umbl ate, am zarit adesea, plutind sub apa, schelete de vase putrezite si, n adncuri, p e fund, tunuri, ghiulele, ancore, lanturi si multe alte obiecte de fier roase de rugina. Astfel, purtati nainte de Nautilus, pe care traiam ca si izolati, la 11 decembrie am ajuns n apropierea arhipelagului Pomotu, vechi grup de insule primejdioase po menit de Bougainville, care se ntinde pe o lungime de cinci sute de leghe de la e st-sud-est la vest-nord- vest, ntre 1330' si 2350' latitudine sudica si 12530' si 15 130' longitudine vestica, de la insula Ducie pna la insula Lazaref. Arhipelagul Po motu are o suprafata de trei sute saptezeci de leghe patrate si este format din vreo saizeci de grupuri de insule, printre care si grupul Gambier, caruia Franta i-a impus protectoratul sau. Insulele acestea de margean cresc ncet, dar neconte nit, si se vor uni ntr-o zi datorita nmultirii polipilor. Apoi, noua insula se va uni la rndul ei cu arhipelagurile vecine, formnd al cincilea continent, care se va ntinde de la Noua Zeelanda si Noua Caledonie pna la insulele Marchize. n ziua n care i expuneam capitanului Nemo teoria aceasta, el mi raspunse rece: * Pamntul ar avea nevoie de oameni noi, nu de continente noi! ntmplarea facuse ca Nautilus sa ajunga tocmai n dreptul insulei Clermont-Tonnerre, una din cele mai curioase, din grupul care a fost descoperit n 1822 de capitanul Bell, comandantul vasului Mi- nerva. Am putut astfel sa studiez sistemul madrepo ric caruia i se datoresc insulele din acest ocean. Madreporarii, care nu trebuie confundati cu margeanul, au un tesut nvelit n calcar. Prefacerile structurii tesu tului l-au facut pe ilustrul meu profesor M. Milne- Edwards sa-i claseze n cinci sectiuni. Vietatile mici care secreta scheletul traiesc cu miliardele n cte o casu lie. Depunerile lor cal- caroase devin roci, recife, insulite si insule. Ele for meaza cnd un inel mprejurul unei lagune sau lac interior, care comunica prin cteva sparturi cu marea, cnd o bariera asemanatoare acelor de pe coastele Noii Caledoni i si de pe diferitele insule din arhipelagul Pomotu. n unele locuri, de pilda n in sulele Reunion sau n insulele Mauriciu, madreporarii nalta recife care par ncarcate de ciucuri, adevarate ziduri drepte si nalte, n preajma carora oceanul este foart e adnc. nconjurnd la o departare de numai cteva sute de metri malurile rpoase ale insulei Cl ermont-Tonnerre, am putut sa admir munca uriasa ndeplinita de lucratorii aceia mi croscopici. Peretii insulei se datoresc mai cu seama unor madreporari care poart a numele de milepore, porite, astre si meandrine. Polipii acestia cresc mai ales n apele agitate de la suprafata marii, de aceea ei ncep mai nti sa cladeasca partea de sus, care se adnceste apoi, ncetul cu ncetul, odata cu sfarmaturile secretiunilo r pe care se reazema. Asa este cel putin teoria lui Darwin. care explica n felul acesta formarea atolilor - teorie dupa mine superioara aceleia care pune la teme lia constructiilor madreporice vrfuri de munti sau de vulcani cufundate la cteva p icioare sub nivelul marii. Am putut sa cercetez de foarte aproape zidurile acestea ciudate, caci lnga ele so ndele aratau o adncime mai mare de trei sute de metri, iar farurile noastre elect rice faceau sa scnteieze calcarul stralucitor. ntrebndu-ma de ct timp au avut nevoie barierele uriase din fata noastra ca sa se fo rmeze, Conseil a ramas uimit cnd i-am spus ca, dupa cercetarile savantilor, durat a lor de crestere este de aproape trei milimetri si jumatate ntr-un secol. Cnd Nautilus se rentoarse la suprafata oceanului, am cuprins cu privirea ntreaga in sula Clermont-Tonnerre, joasa si mpadurita. Pe stncile ei madreporice au putut cre ste plantele numai datorita vrtejurilor marine si furtunilor. Cndva, demult, cteva seminte aduse de uragan de pe pamnturi nvecinate cazura pe straturile calcaroase a

mestecate cu ramasitele descompuse ale pestilor si plantelor marine, din care sa format humusul vegetal. O nuca de cocos, aruncata de valuri, ajunse pe noile t armuri. Samnta prinse radacini. Crescnd, arborele opri vaporii de apa. Astfel se nascu un pru. ncetul cu ncetul veget atia se ntinse. Cteva animale mici, viermi, insecte sosira pe trunchiuri smulse de vnt din alte insule. Broastele testoase venira sa-si cloceasca aici ouale. Pasar ile si-au facut cuib n arborii tineri. n chipul acesta, viata animala se dezvolta si, atras de verdeata si rodnicie, aparu omul. Astfel s-au format aceste insule, opera uriasa a vietatilor microscopice. Spre seara, insula Clermont-Tonnerre pieri n departare, si Nautilus si schimba vad it directia. Dupa ce atinse Tropicul Capricornului la o suta treizeci si cinci g rade longitudine, vasul se ndrepta spre vest-nord-vest, strabatnd toata zona inter tropicala. Desi soarele verii si revarsa cu darnicie razele, nu sufeream deloc de caldura, fiindca la treizeci sau patruzeci de metri sub apa temperatura nu se r idica la mai mult de zece sau douasprezece grade. La 15 decembrie am lasat spre rasarit fermecatorul Arhipelag al Societatii si ncnt atoarea Tahiti, podoaba Pacificului. Dimineata zariram la cteva mile departare vrf urile nalte ale acestei insule, n apele ei am pescuit pesti dintre cei mai buni pe ntru masa noastra: scrumbii, bonite, albicore si cteva varietati ale unui sarpe d e mare numit murenophis. Nautilus strabatuse noua mu sapte sute douazeci de mile, cnd am ajuns ntre arhip elagul Tonga Tabu, unde au pierit echipajele vaselor Argo, Port-au-Prince si Duk e-of-Portland, si Arhipelagul Navigatorilor, unde a fost ucis capitanul de Langl e, prietenul lui La Pe- rouse. Am trecut apoi pe lnga arhipelagul Viti, unde salb aticii i-au macelarit pe matelotii de pe Union ca si pe capitanul Bureau din Nan tes, comandantul vasului Aimable-Josephine. Arhipelagul acesta, care se ntinde pe o suta de leghe de la nord la sud si pe nou azeci de la est la vest, este cuprins ntre 6 si 2 latitudine sudica si 174 pna la 179 longitudine vestica. Printre numeroasele insule, insulite si stnci care l formeaza , se numara si insulele Viti Levu, Vanua Levu si Kandubon. Ele au fost descoperite n 1643 de Tasman, n acelasi an n care Toricelli inventa bar ometrul si Ludovic al XlV-lea se urca pe tron. Ramne sa va gnditi care dintre aces te trei fapte au fost mai folositoare umanitatii. Au venit apoi Cook, n 1714, d'E ntrecasteaux, n 1793 si, n sfirsit, n 1827, Dumont d'Urville, care descurca tot hao sul geografic al arhipelagului. Nautilus se apropie de Golful Wailea, unde s-au desfasurat grozavele aventuri ale capitanului Dillon, care a descoperit cel dinti taina naufragiului lui La Perouse. Golful acesta, n care am pescuit de mai multe ori, ne-a dat foarte multe stridii din cele mai bune. Le-am mncat fara nici o socoteala, deschizndu-le chiar la masa, dupa cum ne nvata Seneca. Stridiile faceau parte din specia cunoscuta sub numele de ostrea lamellosa, foarte obisnuita n Corsica. Bancul de stridii trebuie sa fi fost urias si fara ndoiala ca, daca n-ar mai si pieri din ele, ar ajunge sa astu pe golful, dat fiind ca o singura stridie face pna la doua milioane de oua. Si daca mesterul Ned Land n-a patit nimic de data asta, dupa lacomia de care a d at dovada, se datoreste faptului ca stridia e singura hrana care nu provoaca nic iodata indigestii. ntr-adevar, este nevoie de cel putin saisprezece duzini de str idii ca sa avem cele trei sute cincisprezece grame de substante azotoase necesar e hranei unui om. La 25 decembrie, Nautilus naviga n mijlocul arhipelagului Noilor Hebride, pe care Quiros le-a descoperit n 1606, pe care Bougain- ville le-a explorat n 1768 si car ora Cook le-a dat numele actual n 1773. Grupul acesta se compune mai cu seama din noua insule mari si se ntinde pe o lungime de o suta douazeci de leghe, de la no rd-nord-vest la sud-sud-est, ntre 15 si 2 latitudine sudica si 164 si 168 longitudine . Am trecut pe aproape de insula Auru, care n lumina amiezii mi aparu ca o padure deasa si verde, dominata de un pisc foarte nalt. n ziua aceea era Craciunul, si Ne d Land regreta grozav "Christmas"-ul, sarbatoare de familie la care protestantii tin att de mult. Nu-1 mai vazusem pe capitanul Nemo de vreo opt zile, cnd, n dimineata zilei de 27, intra n salon, cu aerul unui om de care abia te-ai despartit. Tocmai ma uitam pe planisfera, urmarind ruta lui Nautilus; capitanul se apropie

si, punnd degetul pe un punct al hartii, spuse numai att: * Vanikoro. Era numele insulelor pe care naufragiasera vasele lui La Perouse. Am sarit n pici oare. * Ne ndreptam spre Vanikoro? l ntrebai. * Da, domnule profesor, raspunse capitanul. * Si am sa pot vizita insulele acelea vestite, unde s-au sfarmat Boussole si Astr olabe? * Da, domnule profesor, daca asta va este dorinta. * Cnd ajungem la Vanikoro? * Am si ajuns. M-am urcat pe punte, urmat de capitanul Nemo, si am scrutat cu nesat orizontul. nspre nord-vest se ridicau din mare doua insule vulcanice, una mai mare si alta m ai mica, nconjurate de un recif de corali, cu o circumferinta de patruzeci de mil e. Aveam n fata nsasi insula Va- nikoro, careia Dumont d'Urville i daduse numele de Insula Cautarii, si ne gaseam exact n fata micului port Vanu, situat ntre 164' lat itudine sudica si 16432' longitudine estica. Tarmurile pareau acoperite de verdea ta, ncepnd de la plaja si pna aproape de naltimile dinlauntrul insulei, deasupra car ora se ridica muntele Ka- pogo, nalt de aproape noua sute cincizeci de metri. Lasnd n urma primele siruri de stnci, Nautilus patrunse printr-o trecatoare ngusta, ajungnd acolo unde marea avea o adncime de cincizeci pna la saptezeci de metri. La umbra unor mangrove am zarit vreo doisprezece salbatici care priveau uimiti cum ne apropiem de ei. Forma lunguiata si neagra a lui Nautilus, naintnd pe apa, nu se mana oare cu un cetaceu nemaivazut de care trebuiau sa se pazeasca? Capitanul Nemo ma ntreba ce stiu despre naufragiul lui La Perouse. * Ceea ce stie toata lumea, capitane, i raspunsei eu. * Si puteti sa-mi spuneti si mie ce stie toata lumea? adauga el, pe un ton putin ironic. * Cu placere. I-am povestit ce stiam din ultima lucrare a lui Dumont d'Urville, al carei rezum at l redau n cele ce urmeaza. n 1785, Ludovic al XVI-lea l trimise ntr-o calatorie n jurul pamntului pe La Perouse m preuna cu secundul acestuia, capitanul de Langle. Ei se mbarcara pe navele Bousso le si Astrolabe, care de atunci au disparut. n 1791, guvernul francez, nelinistit de soarta celor doua corvete, trimise n cauta rea lor doua bastimente: Recherche si Espe- rance. Acestea parasira portul Brest la 28 septembrie, sub comanda lui Bruni d'Entrecasteaux. Doua luni mai trziu, co mandantul vasului Albermale, un anume Bowen, anunta ca ntlnise sfarmaturi de vase p e coasta Noii Georgii. Dar d'Entrecasteaux, nestiind nimic despre vestea adusa d e Bowen, veste care dealtfel era destul de nesigura, se ndrepta spre Insulele Ami ralitatii pe care un raport al capitanului Hunter le arata ca fiind locul unde n aufragiase La Perouse. Cercetarile sale au fost zadarnice. Esptrance si Recherche trecura chiar prin fa ta insulei Vanikoro, fara a se opri, si pna la urma aceasta calatorie se dovedi a fi una din cele mai nenorocite, caci n ea si pierdu viata d'Entrecasteaux, doi se cunzi si mai multi marinari. Mai trziu, capitanul Dillon, un vechi navigator al Pacificului, a fost cel dinti c are a gasit urme nendoielnice ale naufragiatilor. La 15 mai 1824, nava sa Saint-Patrik trecu pe lnga Tikopia, una dintre insulele N oilor Hebride. Aici un marinar indian, iesindu-i nainte ntr-o piroga, i vndu un mner de sabie din argint gravat. Indianul acela povestea printre altele ca mai nainte cu sase ani, n timpul unui popas la Vanikoro, vazuse doi europeni ale caror vase naufragiasera cu multi ani n urma pe stncile insulei. Dillon, ghicind ca e vorba de vasele lui La Perouse a caror disparitie strnise att a vlva, voi sa porneasca spre Vanikoro, unde, dupa spusele matelotului, se gaseau numeroase urme ale naufragiului. Dar vnturile si curentii l mpiedicara. Dillon se rentoarse la Calcutta. Aici reusi sa capete ajutorul Societatii asiatic e si al Companiei Indiilor. I se dadu un vas numit La Recherche si, mpreuna cu un agent francez, pleca la 23 ianuarie 1827. La 7 iulie 1827, La Recherche ajunse n fata insulei Vanikoro, n portul Vanu, n acelasi loc n care se gasea acum Nautilus.

Aici, Dillon culese numeroase ramasite ale naufragiului: unelte de fier, ancore, bucati de scripeti, tunulete de bronz, o ghiulea, frnturi de instrumente astrono mice si un clopot de bronz cu urmatoarea inscriptie: "Bazin m-a facut", marca tu rnatoriei Arsenalului din Brest, pe la 1785. Deci nu mai era cu putinta nici o nd oiala. Dillon ramase acolo din mai pna n octombrie, facnd cercetari amanuntite. Apoi paras i Vanikoro, se ndrepta spre Noua Zeelanda, poposi n 7 aprilie 1828 la Calcutta, de unde se ntoarse n Franta, fiind primit cu simpatie de Carol al X-lea. n vremea asta, Dumont d'Urville, care nu stia nimic despre descoperirile lui Dill on, cauta prin alte parti locul naufragiului. Si, ntr-adevar, echipajul unei bale niere i aduse vestea ca n minile salbaticilor din Luisiada si din Noua Caledonie se gasesc niste medalii si o cruce de Saint-Louis. Dumont d'Urville, conducnd vasul Astrolabe, porni la drum si, la doua luni dupa p lecarea lui Dillon din Vanikoro, el ancora n fata lui Hobart-Town. Acolo lua cuno stinta de rezultatele obtinute de Dillon si afla ca un oarecare James Hobbs, sec und pe nava Union din Calcutta, oprindu-se pe o insula situata ntre 818' latitudin e sudica si 15630' longitudine estica, gasise la indigenii de pe acele meleaguri bare de fier si bucati de stofa rosie. Dumont d'Urville, destul de nedumerit si nestiind daca trebuie sa dea crezare sa u nu vestilor anuntate de ziare, nu tocmai demne de ncredere, se hotar totusi sa p orneasca pe urmele lui Dillon. La 10 februarie 1828, Astrolabe sosi n fata insulei Tikopia, de unde si lua drept calauza si ipterpret pe un dezertor stabilit n insula; se ndrepta apoi spre Vaniko ro, merse de-a lungul recifelor pna n ziua de 14 februarie si abia la 20 ale acele iasi luni ancora n portul Vanu. La 23 februarie, ctiva ofiteri cercetara insula si gasira cteva ramasite nensemnate . Bastinasii se aratara rauvoitori; nu voiau sa spuna nimic si refuzau sa-i duca la locul naufragiului. Purtarea lor lasa sa se nasca banuieli ca ei ar fi ucis pe naufragiati. Acum, bastinasii pareau sa se teama de Dumont d'Urville, ca de u nul venit sa-1 razbune pe La Perouse si pe nefericitii sai tovarasi. Totusi, la 26 februarie, indigenii, momiti cu daruri si ntelegnd ca nu aveau de ce se teme, l condusera pe Jacquinot, secundul vasului, la locul naufragiului. Acolo, ntre recifele Pacu si Vanu, zaceau mprastiate ancore, tunuri, bucati de fie r si de plumb, nfipte n calcar. Salupa si bale- niera lui Astrolabe se ndreptara sp re locul acela si, cu multa cazna, echipajul izbuti sa smulga o ancora grea de o mie opt sute de livre, un tun de fier, o bucata de plumb si doua tunuri mici de bronz. ntrebnd pe indigeni, Dumont d'Urville afla ca La Perouse, dupa ce si pierduse amndou a vasele n recifele insulei, si construise un vas mai mic, cu care disparuse din n ou... Unde? Nu se stia. Comandantul lui Astrolabe ridica, sub un tufis de mangli eri, un monument de piatra n amintirea vestitului navigator si a tovarasilor lui. Era o piramida simpla, dreptunghiulara, cu piedestalul de margean, fara nici un fel de podoabe de fier care ar fi putut sa trezeasca lacomia indigenilor. Dupa aceea, Dumont d'Urville se pregati de plecare; dar ntregul echipaj era bolna v de febra specifica acestor tarmuri nesanatoase, mbolnavindu-se apoi si el, nu p utu porni pna la 17 martie. n timpul acesta, guvernul francez, creznd ca Dumont d'Urville n-a aflat nimic desp re descoperirea lui Dillon, trimise spre Vanikoro corveta Bayonnaise comandata d e Legoarant de Tromelin, care se gasea atunci pe coasta vestica a Americii. Vasu l acosta n fata insulei Vanikoro la cteva luni dupa plecarea lui Astrolabe; nu des coperi nimic nou, dar constata ca salbaticii respectasera monumentul ridicat n am intirea lui La Perouse. Iata, pe scurt, istoria pe care i-am povestit-o capitanului Nemo. * Asadar, mi spuse el, nu se stie nca n ce parte a pierit al treilea vas, construit de naufragiatii de la Vanikoro? * Nu se stie. Capitanul Nemo nu raspunse nimic si-mi facu semn sa-1 urmez n salon. Nautilus cob or la ctiva metri sub apa si obloanele se deschisera. M-am apropiat n graba de geam si sub desisul de corali acoperit de fongii, sifonule, alcione si cariofilee, printre miliardele de pesti ncntatori,

julis, glyphisidoni, pompheride, seranizi, holocentri, am recunoscut unele rest uri pe care dragele nu le putusera scoate: bucati de fier, farme de ancore, de tu nuri, de ghiulele, o garnitura de scri- pete, o parte din prova, toate apartinnd vaselor naufragiate si pe care acum crescusera flori vii. n timp ce priveam epavele, capitanul mi povesti cu voce grava: * Comandantul La P6rouse a plecat la 7 decembrie 1785 cu vasele Boussole si Astr olabe. El s-a oprit mai nti n Golful Botany, a vizitat Arhipelagul Prietenilor, Nou a Caledonie, s-a ndreptat catre Santa Cruz si a poposit la Namuka, una din insule le arhipelagului Hapai. Apoi navele sale au ajuns la recifele nca necunoscute de la Vanikoro. Vasul Boussole, care mergea nainte, s-a lovit de coasta sudica. Astr olabe, voind sa-i vina n ajutor, pati acelasi lucru. Priiftul vas se sfarma ndata. Al doilea, prins de nisipuri n bataia vntului, rezista cteva zile. Bastinasii i prim ira destul de bine pe naufragiati, care se instalara n insula si si construira un vas mai mic din resturile celorlalte doua vase mari. Ctiva dintre marinari ramase ra pentru totdeauna, de buna voie, la Vanikoro. Ceilalti, slabiti si bolnavi, pl ecara cu La Perouse. Ei se ndreptara catre insulele Salomon unde si gasira sfrsitul , pe coasta de apus a insulei celei mai mari din grup, ntre Capurile D6ception si Satisfaction. * De unde stiti toate acestea? ntrebai eu. * Iata ce am gasit pe locul ultimului naufragiu! . Capitanul Nemo mi arata o cutie de tabla, roasa de apa sarata a marii, pe care se afla stema Frantei. O deschise si nauntru am vazut un teanc de hrtii ngalbenite, d ar pe care se mai putea deslusi scrisul. Erau chiar instructiunile ministrului marinei date comandantului La Perouse, cu n semnari pe margini facute de mna lui Ludovic al XVI-lea! * Frumoasa moarte pentru un marinar! spuse capitanul Nemo. Mormntul sau de margea n e att de linistit, nct doresc din suflet ca eu si tovarasii mei sa avem aceeasi s oarta! Capitolul XX STRMTOAREA TORRES n noaptea de 27 spre 28 decembrie, Nautilus se departa cu cea mai mare viteza de insula Vanikoro. Ne-am ndreptat spre sud- vest si n trei zile am strabatut cele sa pte sute cincizeci de leghe care despart grupul insulelor La Perouse de punctul sud-estic al Papuasiei. La 1 ianuarie 1868, dis-de-dimineata, Conseil se urca pe punte si, apropiindu-se de mine, mi spuse: * Sa-mi dea voie domnul sa-i urez un an nou fericit. * Dragul meu Conseil, parca am fi la Paris, n cabinetul meu de lucru din Jardin d es Plantes! ti multumesc pentru urare, dar as vrea sa te ntreb ce ntelegi tu printr -un "an fericit" n mprejurarile de fata? Un an care sa ne aduca sfirsitul captivit atii, sau unul n care sa ne urmam mai departe ciudata noastra calatorie? * Pe legea mea daca stiu ce sa va spun, raspunse Conseil. E adevarat ca descoper im lucruri noi si ca de doua luni ncoace n-am avut cnd sa ne "plictisim". Vedem mi nunatii din ce n ce mai uimitoare si, daca lucrurile se vor desfasura tot asa, nu stiu unde vom ajunge. Cred ca niciodata n-o sa mai gasim un asemenea prilej. * Niciodata, Conseil. * Pe de alta parte, capitanul Nemo, caruia numele acesta latin i se potriveste a tt de bine1, nu ne stinghereste deloc; parca nici n-ar exista. * Ai dreptate, Conseil. * De asta cred, daca nu-i cu suparare, ca un "an fericit" ar fi un an n care am p utea sa vedem totul... * Chiar totul, Conseil? Ar tine poate prea mult. Si Ned Land ce parere are? * Ned Land nici nu vrea sa auda de una ca asta, raspunse Conseil. Are o fire pra ctica si un stomac nesatios si nu-i ajunge numai sa priveasca si sa mannce ntruna la pesti. Stiti, lipsa de vin, de pine, de carne nu-i vine deloc la socoteala unu i saxon obisnuit cu bif- tecurile si care nu se sperie de un paharut de brandy o ri de gin. * Mie, Conseil, nu-mi pasa de toate astea si ma simt foarte bine cu regimul de p e bord. * Si eu, raspunse Conseil, asa ca as vrea sa ramn aici tot att de mult pe ct ar vre a Ned sa fuga. Deci, daca anul care ncepe n-o sa fie bun pentru mine, o sa fie bu

n pentru el, si invers. Asa, macar unul din noi va fi multumit. n sfirsit, va dor esc tot ceea ce ar putea sa va faca mai multa placere. * Multumesc, Conseil. Numai ca as vrea sa amnam pentru mai trziu darurile si sa le nlocuim deocamdata cu o strngere de mna. Atta am la mine. * Domnul n-a fost niciodata att de darnic, mi raspunse Conseil. 1 In limba latina "nemo" nseamna "nimeni". Acestea fiind zise, inimosul baiat pleca multumit. La 2 ianuarie, strabatusem un drum de cinci mii doua sute cincizeci de leghe de la plecarea noastra din marile Japoniei. n fata pintenului lui Nautilus se ntindea u tinuturile primejdioase ale Marii de Margean de pe coasta nord-estica a Austra liei. Vasul nostru ocoli, pe o distanta de cteva mile, punctul periculos de care erau sa se sfarme la 10 iunie 1770 vasele lui Cook. Nava pe care se afla Cook se ciocnise atunci de o stnca, dar nu se scufundase pentru ca, din fericire, o bucat a de margean rupta n timpul ciocnirii ramasese nfipta n spartura corabiei. As fi dorit mult sa vizitez reciful acesta lung de trei sute saizeci de leghe, d e care marea vesnic mnioasa se izbeste cu o furie nemaipomenita, facnd un zgomot c a de tunet; dar chiar atunci planurile nclinate ale lui Nautilus ne duceau la mar e adncime, asa ca n-am putut sa vad nimic din stncile acelea nalte de margean. A tr ebuit sa ma multumesc cu diferite specii de pesti prinsi n plasele noastre. Doua zile dupa ce strabatuseram Marea de Margean, la 4 ianuarie, am ajuns lnga co astele Papuasiei. Cu prilejul acesta, capitanul Nemo mi spuse ca are intentia sa intre n Oceanul Indian prin strmtoarea Torres. A fost singura explicatie pe care m i-a dat-o. Ned se bucura ca n sfrsit ne apropiem de marile europene. Strmtoarea Torres este socotita ca fiind periculoasa, att din pricina stncilor ei i esite n afara, ct si din pricina salbaticilor ce locuiesc pe tarmuri. Ea desparte Noua Olanda de marea insula a Papuasiei, numita si Noua Guinee. Asadar, Nautilus intra n strmtoarea cea mai de temut de pe glob, strmtoare pe care cei mai curajosi navigatori abia ndraznesc s-o treaca, pe care Luis Paz de Torres a nfruntat-o venind din marile de sud spre Melanezia, si unde, n L840, corvetele lui Dumont d'Urville au fost ct pe ce sa se scufunde. La rndul sau, Nautilus trebu ia sa faca acum cunostinta cu stncile de margean. Strmtoarea Torres are o latime cam de treizeci si patru de leghe, dar e nfundata d e nenumarate insule, insulite si stnci, care o fac impracticabila pentru navigati e; de aceea capitanul Nemo lua toate masurile ca sa poata trece. Nautilus, pluti nd aproape de suprafata apei, nainta cu grija; elicea, ca o coada de cetaceu, bat ea ncet apa. Ned, Conseil si cu mine stateam pe puntea pustie. n fata noastra se afla cabina cr maciului n care cred ca se gasea nsusi capitanul Nemo, conducnd vasul. Aveam dinainte o harta foarte buna a strmtorii Torres, alcatuita de inginerul hid rograf Vincendon Dumoulin mpreuna cu ofiierul de marina Coupvent-Desbois, care acum e amiral si care n timpul ultimei cal atorii n jurul Pamntului a lui Dumont d'Urville facea parte din statul major al ac estuia. Harta de care vorbesc mpreuna cu cele ntocmite de capitanul King snt cum nu se poate mai bune pentru descurcarea drumului att de ntortocheat al strm- torii; l e studiam deci cu cea mai mare atentie. mprejurul lui Nautilus marea fierbea mnioasa. Curentul, mer- gnd de la sud-est spre nord-est cu o iuteala de doua mile si jumatate, si spargea talazurile de stncile de margean iesite ici, colo, din apa. * Ce mare afurisita! mi spuse Ned Land. * Groaznica! raspunsei eu. E periculoasa chiar si pentru Nautilus. * Pesemne ca diavolul asta de capitan cunoaste foarte bine drumul, urma canadian ul, altfel ar fi de ajuns ca vasul sa atinga ct de putin gramezile astea de marge an, ca sa se faca praf si pulbere. Locul n care ne gaseam era ntr-adevar foarte primejdios, dar Nautilus se strecura cu o nemaipomenita dibacie printre nenumaratele colturi de stnca batute de valuri le furioase. Mergeam pe alt drum dect cel strabatut de Astrolabe si Zle, drum care dusese la pieire vasele lui Dumont d'Urville. Nautilus o lua mai spre nord, trec u pe lnga insula Murray si reveni spre sud-vest, catre treca- toarea Cumberland. Credeam ca va trece prin ea, dar vasul o lua spre nord-est, facndu-si drum printr e nenumaratele insule si insulite putin cunoscute, catre insula Tund si Canalul

Mauvais. Tocmai ma gndeam daca nu cumva capitanul Nemo, din cale-afara de nepreva zator, nu va intra cumva n strmtoarea aceasta n care si gasisera sfirsitul corvetele lui Dumont d'Urville, cnd vasul si schimba pentru a doua oara directia si, taind n linie dreapta spre vest, se ndrepta catre insula Gueboroar. Era ora trei dupa-amiaza. Valurile se izbeau de tarm, fluxul crescuse aproape de plin. Nautilus se apropie de insula. Parca o vad si acum ct era de frumoasa cu po iana ei de pendanus! Ne apropia- seram la mai putin de doua mile de tarm. Deodat a, o izbitura ma rasturna. Nautilus se lovise de o stnca si ramasese nemiscat, ap le- cndu-se putin spre babord. Cnd m-am ridicat, capitanul Nemo si secundul se urcasera pe punte. Amndoi cercetau situatia vasului, vorbind n limba lor nenteleasa despre cele ntmplate. Iata cum stateau lucrurile: spre tribord, la doua mile departare, se vedea insul a Gueboroar, al carei tarm se rotunjea de la nord la vest, ca un brat urias. Spr e sud si est se si ivisera cteva colturi de margean, pe care refluxul ncepuse sa l e descopere. Esuaseram n larg si nca n una din acele ape n care mareele snt slabe, ce ea ce avea sa ngreuneze mult despotmolirea lui Nautilus. Totusi, vasul era att de bine construit, nct nu suferise nici o stricaciune. Dar daca nu se putea nici scuf unda si nici sfarma, n schimb era n pericol sa ramna agatat de stnci, si n cazul acest a s-ar fi sfrsit pentru totdeauna cu aparatul submarin al capitanului Nemo. Pe cnd ma gndeam astfel, capitanul, nepasator si linistit ca totdeauna, se apropie de mine. * Un accident? l-am ntrebat. * Nu, un incident, mi raspunse el. * Dar un incident care va va sili poate sa deveniti din nou un locuitor al pamntu lui, de care ati fugit! Capitanul Nemo ma privi cu un aer ciudat si clatina din cap. Prin asta mi arata d estul de limpede ca nimic pe lume nu-1 va putea face sa puna piciorul pe un cont inent. * Dealtfel, domnule Aronnax, mi spuse el, Nautilus nu-i pierdut. Are sa va mai po arte nca printre minunatiile oceanului. Calatoria noastra e abia la nceput si n-as vrea sa ma lipsesc att de repede de cinstea pe care mi-o faceti ntovarasindu-ma. * Totusi, capitane Nemo, i spusei eu, facndu-ma ca nu bag de seama ntorsatura ironi ca a frazei, Nautilus a esuat n timpul fluxului. Or, mareele nu snt prea puternice n Pacific si daca nu usurati vasul - lucru ce mi se pare cu neputinta de facut nu vad cum veti mai putea porni. * E adevarat ca mareele nu snt puternice. n Pacific, raspunse capitanul, dar n strmt oarea Torres exista o diferenta de un metru si jumatate ntre flux si reflux. Asta zi sntem n 4 ianuarie; peste cinci zile vom avea luna plina si m-as mira grozav da ca astrul acesta binevoitor n-ar ridica de ajuns apele, facndu-mi un serviciu pe care nu l-as putea primi dect de la el. Spunnd acestea, capitanul Nemo, urmat de secund, cobor n interiorul lui Nautilus. V asul ramase nemiscat, ca si cum polipii de margean l-ar fi cimentat pentru vecie . * Ce facem, domnule profesor? ma ntreba Ned Land, care venise lnga mine dupa pleca rea capitanului. * Sa asteptam linistiti fluxul din ziua de 9, prietene Ned; dupa ct se pare, luna va avea bunavointa sa ne urneasca din loc. * Asta-i tot? * Da, asta-i tot. * Si capitanul n-are de gnd sa arunce ancorele n larg, sa traga de lanturi cu masi na, sa ncerce totul ca sa se elibereze? * Snt de ajuns mareele, spuse cu simplitate Conseil. Canadianul se uita la Conseil si nalta din umeri. El privea lucrurile ca un marin ar adevarat. * Domnule, credeti-ma cnd va spun ca bucata asta de fier nu va mai naviga nicioda ta, nici pe mare, nici pe sub mare. Nu mai e buna dect ca sa fie vnduta la fiare v echi. Cred ca a venit vremea sa-1 parasim pe capitanul Nemo. * Prietene Ned, i raspunsei, eu tot mai am ncredere n Nautilus. Peste patru zile vo m sti ce ne pot aduce mareele Pacificului. Dealtfel, sfatul de-a fugi ar fi potr ivit daca ne-am gasi pe lnga coastele Angliei sau ale Proventei, dar pe meleaguri

le Papuasiei nici nu poate fi vorba de asa ceva. Avem timp s-o facem si pe asta, daca Nautilus nu izbuteste sa se elibereze; ceea ce as socoti drept o mare neno rocire! * Dar n-am putea macar sa calcam putin prin locurile astea? urma Ned Land. Acolo e o insula. Pe insula snt arbori. Sub arbori traiesc animale de uscat din care p oti face cotlete si fripturi, pe care le-as mnca ndata cu mare pofta. * Are dreptate Ned, facu Conseil, si eu snt de aceeasi parere. N-ar putea oare do mnul sa-1 nduplece pe prietenul domniei sale, capitanul Nemo, ca sa ne nvoiasca sa coborm pe pamnt? Macar sa ne mai aducem aminte cum se calca pe partea solida a pl anetei noastre... * Pot sa i-o cer, raspunsei, dar va refuza. * Domnul ar putea sa ncerce, starui Conseil; asa, cel putin, o sa stim la cta buna vointa ne putem astepta din partea lui. Spre marea mea uimire, capitanul Nemo ne dadu nvoirea ceruta. Ba chiar, dnd dovada de mai multa bunavointa dect ne asteptam, nu ne ceru nici macar cuvntul ca ne vom ntoarce pe bord. Dar ca sa fugim n Noua Guinee ar fi fost foarte periculos si nu l-as fi sfatuit pe Ned Land sa ncerce o asemenea isprava. Tot mai bine sa fii pri zonier pe Nautilus, dect sa cazi n minile bastinasilor din Papuasia. Luntrea ne-a fost fagaduita pentru a doua zi dimineata. N-am ncercat sa aflu daca ne va ntovarasi si capitanul Nemo. Ma gn- deam chiar ca nu ne va nsoti nici un om din echipaj si ca Ned Land va conduce singur barca. Dealtfel, pamntul se afla la cel mult doua mile departare si pentru canadian era o nimica toata sa conduca lu ntrea usoara printre recifele de margean, att de periculoase pentru vasele mari. A doua zi, la 5 ianuarie, luntrea fu scoasa din adapostul ei si coborta pe apa de doi oameni; vslele erau pregatite si n-am avut altceva de facut dect sa ne luam l ocurile. La ora 8, narmati cu pusti electrice si cu securi, am cobort de pe Nautilus. Marea era destul de linistita. Dinspre uscat sufla un vnt slab. Conseil si cu mine, as ezati la rame, vsleam cu putere, iar Ned ne conducea prin trecatorile nguste dintr e stnci. Luntrea era usor de mnuit si nainta cu repeziciune. Ned Land nu mai putea de bucurie. Era ca un prizonier scapat din nchisoare, si ni ci prin gnd nu-i trecea ca va trebui sa se ntoarca. * Came, spunea el mereu, o sa mncam carne, si de care credeti? Vnat adevarat; si nc a fara pine! Nu zic ca pesteh n-ar fi bun, dar am mncat prea mult, de asta un vnat proaspat, fript pe carbuni, o sa fie ceva strasnic. * Mai taci din gura, mncaule, rse Conseil, ca-mi lasa gura apa! * Ramne de vazut, mi dadui eu parerea, daca padurile acestea au n ele vnat si daca n u cumva vnatul e n stare sa-1 vneze el pe vnator. * Cu att mai bine, domnule Aronnax, mi raspunse canadianul, ai carui dinti pareau mai ascutiti dect taisul unui pumnal. Am sa mannc tigru, daca pe insula nu gasesc alt patruped. * Ned, ma nfricosezi! tinu sa adauge Conseil. * Orice animal cu patru picioare si fara pene, sau cu doua picioare si pene va f i salutat de primul meu foc de pusca. * Bun! raspunsei eu. Vad ca mesterul Land ncepe din nou sa nu se mai poata stapni! * Nu va temeti, domnule Aronnax! ma linisti canadianul. Vsliti voiniceste! Peste cel mult douazeci si cinci de minute am sa va servesc un fel de mncare cum numai eu stiu sa gatesc. La ora opt si jumatate, luntrea lui Nautilus se opri cu bine pe un tarm nisipos, dupa ce strabatuse inelul de margean care nconjura insula Gueboroar. Capitolul XXI CTEVA ZILE PE USCAT Coborrea la tarm m-a miscat adnc. Ned Land ncerca pamntul cu piciorul, de parca ar f i avut de gnd sa-1 ia n stapnire. Si cu toate astea, de abia trecusera doua luni de cnd eram "pasagerii" - ca sa folosesc un cuvnt al capitanului Nemo - sau mai exac t prizonierii lui Nautilus. n cteva minute am ajuns lnga coasta. Pamntul era aproape n ntregime madreporic si doar unele albii de torenti, secate, presarate cu sfarmaturi granitice, mai aratau ca insula avusese o formatie primordiala. n fata noastra se ntindeau paduri minunate , acoperind zarea. Arbori uriasi, atingnd naltimea de doua sute de picioare, si leg au ramurile prin ghirlande de liane, formnd adevarate hamacuri leganate de vnt. Cr

esteau acolo, amestecndu-se din belsug, mimoze, ficusi, casuarine, hibiscusi, pen danus si palmieri, iar la adapostul boltilor verzi, pe lnga tulpinile lor giganti ce, se naltau orhidee, plante leguminoase si ferigi. Dar canadianul nici nu lua macar n seama minunatele specii ale florei papuasiene. Pe el nu-1 interesa frumusetea acestora, ci folosul pe care ele l-ar fi putut a duce. Zarind un cocotier, dobor cteva fructe pe care le desfacu ndata; am baut mpreu na laptele si am mncat cu nespusa placere miezul. * Strasnice! facu Ned Land. * Grozave! i raspunse Conseil. * Ce parere aveti, ne ntreba apoi canadianul, oare Nemo al dumneavoastra s-ar sup ara daca am lua si pe bord cteva nuci? * Nu cred, raspunsei eu, dar snt sigur ca n-o sa guste din ele! * Cu att mai rau pentru el! zise Conseil. * Si cu att mai bine pentru noi! adauga Ned, asa au sa ne ramna mai multe. * Asteapta putin, Ned, i zisei canadianului, care se pregatea sa mai despoaie un cocotier, nucile snt bune, nimic de zis, dar nainte de-a ne umple luntrea cu ele, n-ar fi rau sa ne uitam daca nu mai creste pe insula si altceva, la fel de bun. Niste legume proaspete, de pilda, n-ar strica deloc pentru bucataria lui Nautilu s. * Domnul are dreptate, fu de parere Conseil. Ar trebui sa pastram n luntre trei l ocuri: unul pentru fructe, altul pentru legume si altul pentru vnatul din care, f ie vorba ntre noi - nca n-am zarit nici urma. * Niciodata sa nu-ti pierzi speranta, Conseil! l sfatui canadianul. * Sa mergem mai departe si sa fim cu ochii n patru, urmai eu. Insula pare pustie, dar am putea sa ntlnim pe aici oameni care sa nu se dea napoi de la nici un fel de vnat. . - Hap! Hap! facu Ned Land, miscndu-si falcile ntr-un fel care nsemna multe. * Ce-i, Ned? se mira Conseil. * Pe legea mea, raspunse canadianul, ncep sa nteleg placerile canibalismului! * Ce tot spui? l ntrerupse Conseil. Ai devenit mncator de oameni? Pai, cum o sa mai dorm atunci n aceeasi cabina cu tine? Te pomenesti ca am sa ma trezesc ntr-o buna dimineata pe jumatate mncat... * N-ai grija, dragul meu Conseil, tin mult la tine, e adevarat, dar nu chiar att, nct sa te mannc fara sa-mi fie foame. * Nu prea te cred, i ntoarse vorba Conseil. Mai bine haideti la vnat, ca sa potolim foamea canibalului astuia; altfel ma tem ca ntr-o zi domnul nu va mai gasi dect f arme din mine ca sa-1 serveasca. Vorbind astfel, ne afundam tot mai mult n adncul ntunecos al padurii, pe care timp de doua ore am strabatut-o n lung si n lat. Spre norocul nostru, am descoperit unul din alimentele cele mai de pret ale zone i tropicale si de care aveam mare nevoie pe vas: am descoperit arborele de pine, o varietate fara seminte, numita n limba malaeza "rima", care se gaseste din bels ug pe insula Gue- boroar. Arborele de pine se deosebeste de ceilalti prin trunchiul sau drept si nalt de pat ruzeci de picioare. Dupa vrful frumos rotunjit si format din frunze mari, multilo bate, un naturalist putea lesne sa vada ca are n fata ochilor un "artocarpus", ar bore ce creste att de bine n insulele Mascarene unde a fost plantat. Printre frunz e se zareau fructele mari, rotunde, late de un decimetru si acoperite de o coaja plina de zbrcituri asezate n nenumarate hexagoane. Cu planta aceasta folositoare, care fara nici o ngrijire produce fructe timp de opt luni pe an, natura a nzestra t unele regiuni din care lipseste griul. Ned Land i cunostea bine fructele. Mncase din ele n nenumaratele lui calatorii si s tia cum trebuiesc pregatite. Asa ca, vazndu-le, nu se mai putu abtine. * Domnule, sa mor daca nu gust chiar acum din miezul lor. * Gusta, Ned, gusta ct vrei! Sntem aici n cautare de alimente, deci sa le ncercam. * N-o sa ne ia mult timp, ma asigura canadianul. Si ct ai clipi aprinse cu ajutorul unei lentile un foc de vreascuri care plpi vesel . In timpul acesta, Conseil si cu mine am cules cele mai frumoase fructe de arto carpus. Cteva dintre ele nu erau ndeajuns de coapte, iar coaja lor groasa acoperea o pulpa alba si putin fibroasa. Cele mai multe nsa, galbui si zemoase, nu astept

au dect sa fie culese. Conseil i aduse lui Ned Land o duzina din fructele acestea, care nu aveau nici un fel de smburi. Dupa ce le taie n felii groase, canadianul le puse pe jeratic, spu nnd ntruna: * O sa vedeti, domnule, ce mai pine buna! * Mai ales cnd ti-a lipsit atta timp, adauga Conseil. * Asta nu e numai pine, urma canadianul, e o prajitura cum nu mai exista alta. At i gustat-o vreodata, domnule? * Nu, Ned. * Atunci, pregatiti-va. Daca n-o sa va placa, sa nu-mi mai spuneti vnator de bale ne! Peste cteva minute, partea fructelor pusa pe jar se facu scrum, nauntrul ei se ved ea miezul alb, al carui gust aduce cu gustul de anghinare. Marturisesc ca pinea era minunata si ca am mncat-o cu multa pofta. * Pacat ca miezul nu se poate pastra proaspat, spusei eu. Asa, n-are nici un ros t sa facem provizii pentru vas. * Cum adica, domnule! striga Ned. Astea snt vorbe de naturalist; eu nsa am sa va a rat ce poate un brutar. Conseil, aduna tu o provizie serioasa de fructe. O vom l ua-o cu noi la ntoarcere. * Si cum ai sa le prepari? l ntrebai. * Din miezul lor am sa fac un aluat fermentat, care se poate pastra multa vreme fara sa se strice. Cnd vom avea pofta, am sa-1 coc la bucatarie si snt sigur ca o sa va placa, cu tot gustul lui acrisor. * Dupa cte vad, mestere Land, nu ne mai lipseste nimic... * Ba da, domnule profesor, raspunse canadianul, ne lipsesc cteva fructe dulci, sa u macar cteva legume. * Atunci sa cautam fructe si legume! Dupa ce facuram destule provizii din fructele arborelui de pine, am plecat mai de parte sa ne completam masa "pamnteasca". Norocul ne-a ajutat, caci pna la amiaza am strns o provizie serioasa de banane. Ro adele acestea placute ale zonei tropicale se coc tot timpul anului, si malaezii, care le numesc "pizang", le mannca fara sa le gateasca. Odata cu bananele am cul es si "jak"-uri uriase, al caror gust e foarte placut, fructe de mangifera deose bit de bune si ananas de o marime neobisnuita. Culesul lor ne-a luat mult timp, dar n-avea de ce sa ne para rau. Conseil nu-si mai lua ochii de la Ned. Canadianul mergea n frunte si, n timp ce st rabateam padurea, culegea cu dibacie fructele care trebuiau sa completeze proviz ia. * Acum cred ca nu ne mai lipseste nimic, nu-i asa, Ned? ntreba Conseil. * Hm! facu canadianul. * Cum, te mai poti plnge? * Toate proviziile astea nu snt de ajuns pentru o masa, raspunse Ned. Sfirsitul u nei mese, adica desertul, l avem, dar unde e supa? Unde e friptura? * Adevarat, adaugai eu. Ned ne-a promis niste fripturi care nu prea se vad. * Domnule, mi spuse canadianul, vnatoarea nu numai ca nu s-a sfrsit, dar nici n-a nc eput macar! Aveti rabdare! O sa dam peste vreun animal cu pene sau cu blana, si daca nu este pe aici, l ntlnim noi n alta parte... * Iar daca nu gasim nimic azi, poate gasim mine, spuse Conseil. Dar parerea mea e ste sa nu ne ndepartam prea mult. Cred ca ar fi bine chiar sa ne ntoarcem la luntr e. * Sa ne ntoarcem de pe acum? striga Ned. * Trebuie sa fim napoi pna nu se nnopteaza, i amintii eu. * Dar ct e ceasul? ntreba canadianul. * Cel putin doua, raspunse Conseil.. * Ct de repede trece timpul pe pamnt! ofta cu parere de rau Ned Land. * La drum! l ndemna Conseil. Ne-am ntors prin padure si, din mers, am mai strns muguri de palmier, pe care a tr ebuit sa-i culegem din vrful arborilor, un soi de fasole mica, careia stiam ca ma laezii i spun "abru", si ignami de o calitate deosebita. Cu toate ca am ajuns la luntre peste masura de mpovarati, Ned Land nu gasea ca am

facut destule provizii. A avut nsa noroc: tocmai n clipa n care se pregatea sa se urce n luntre, a dat cu ochii de niste arbori din specia palmierilor, nalti de dou azeci si cinci pna la treizeci de picioare. Arborii acestia, tot att de pretuiti c a si artocarpus, snt pe drept cuvnt socotiti printre cele mai folositoare produse ale Malaeziei. Ei poarta numele de "sagutieri" si cresc fara a fi cultivati, nmul- tindu-se, ca si duzii, prin mladite sau prin seminte. Ned Land stia ce are de facut. Apucnd toporul, lovi cu putere si culca la pamnt cti va sagutieri, care, dupa pulberea alba presarata pe frunze, se cunostea ca snt aj unsi la maturitate. l priveam pe Ned mai mult cu un ochi de naturalist dect de om caruia i este foame. Mai nti el jupui de pe fiecare copac coaja groasa de un deget sub care se ntindea o retea de fibre alungite. Fibrele formau din loc n loc niste noduri, chituite cu un fel de faina cleioasa numita "sagu". Faina aceasta este buna de mncat si forme aza unul din alimentele de baza ale populatiei malaeziene. Ned Land se multumi deocamdata sa taie n bucati trunchiurile copacilor doborti, ca si cum ar fi taiat lemne pentru foc. Urma ca mai trziu sa extraga faina, sa o st recoare apoi printr-o pnza ca s-o separe de fibre si s-o usuce la soare, ntarind-o astfel n calupuri. Pe la orele cinci dupa-amiaza am parasit tarmul insulei, ncarcati cu toate bogati ile adunate, si dupa o jumatate de ora am ajuns pe Nautilus. La sosirea noastra nu se ivi nimeni, ca si cum vasul ar fi fost pustiu. Dupa ce am aranjat provizii le, cobori n camera mea, unde ma astepta masa gata pregatita. Am mncat, apoi m-am c ulcat. A doua zi, la 6 ianuarie, nimic nou pe bord. Nici un zgomot, nici un semn de via ta. Luntrea era tot lnga Nautilus, n acelasi loc n care o lasasem n ajun. Ne-am hota rt sa ne ntoarcem pe insula Gueboroar. Ned Land spera ca de data asta va avea mai mult noroc la vnat si dorea sa cercetam o alta parte a padurii. La rasaritul soarelui porniram la drum. Luntrea, purtata de valurile care o mping eau spre tarm, ajunse n scurta vreme la insula. Am debarcat s\x socotind ca e mai bine sa ne lasam condusi de canadian, l-am urm at pe Ned Land care, cu picioarele lui lungi, mergea att de repede, nct abia ne put eam tine dupa el. Ned Land urca tarmul spre est, apoi, trecnd prin vad cteva albii de torenti, iesi n tr-o cmpie marginita de paduri minunate. Ctiva pescarusi, care dadeau trcoale de-a lungul apei, si luara zborul la apropierea noastra. Prudenta pasarilor mi dovedi c a ele stiu la ce se pot astepta din partea oamenilor, de aceea mi-am zis ca daca insula nu era locuita, cel putin fusese calcata din cnd n cnd de picior omenesc. Dupa ce strabatusem o cmpie ntinsa, am ajuns la marginea unei padurici n care cntau si zburau numeroase pasari. * Deocamdata nu snt dect pasari, spuse Conseil. * Dar snt printre ele si unele care se pot mnca! raspunse Ned. * Nu prea cred, draga Ned, si dadu parerea Conseil. Nu vad altceva dect papagali. * Prietene Conseil, raspunse Ned cu seriozitate, cnd n-ai altceva mai bun, papaga lul face ct un fazan. * Si mai trebuie sa stiti ca, atunci cnd e bine gatita, pasarea asta nu este delo c de aruncat, adaugai eu. ntr-adevar, pe sub frunzisul des zburau din creanga n creanga o multime de papagal i, asteptnd parca sa nceapa cineva sa-i nvete sa vorbeasca n limba oamenilor. Deocam data ei trancaneau laolalta cu- rudele lor mai mici, mpodobite n toate culorile, s i cu seriosii cacatoesi, care pareau adnciti n cine stie ce probleme filozofice. L orii cu pene rosii treceau ca niste pnze purtate de vnt printre kalaosii care filfi au zgomotos din aripi, printre "papuasii" colorati n cele mai frumoase nuante alb astrii si printre alte nenumarate soiuri de pasari ncntatoare, n general nsa nu prea bune de mncat. Dar, ca sa putem vedea ntreaga colectie, mai lipsea o pasare, care traieste numai prin meleagurile acelea si care n-a trecut niciodata dincolo de insulele Arru si de insulele Papuasia. Pe ea avea sa mi-o scoata soar ta n cale peste putina vreme. Dupa ce am strabatut o rariste, am dat ntr-o cmpie plina de tufe. Acolo am vazut l

undu-si zborul pasari minunate, pe care penele neobisnuit de lungi le sileau sa s e ndrepte numai mpotriva vntului. Zburau de parca ar fi fost purtate de valuri, facn d n aer curbe nespus de frumoase. Sclipirea minunata a penelor viu colorate atrag ea si ncnta privirea. Le-am recunoscut ndata. * Pasarile paradisului! strigai eu. * Ordinul vrabiilor, clasa clystomorelor, raspunse Conseil. * Din familia potrnichilor? ntreba Ned Land. * Nu cred, mestere Land. Totusi ma bizui pe ndemnarea dumi- tale ca sa prindem una din vietuitoarele acestea minunate ale tropicelor. * Am sa ncerc, domnule profesor, cu toate ca snt obisnuit sa mnuiesc mai curnd cange a dect pusca. Malaezii, care vnd chinezilor un mare numar din aceste pasari, au, pentru a le pr inde, felurite mijloace, pe care noi nsa nu le puteam folosi. Uneori ei pun latur i n vrfurile copacilor celor mai nalti, unde pasarilor acestora le place ndeosebi sa -si faca salas, alteori folosesc un fel de clei pentru a le paraliza miscarile, iar cteodata merg pna acolo nct otravesc fntnile din care minunatele pasari obisnuiesc sa bea apa. Ct despre noi, n-aveam altceva de facut dect sa le mpuscam din zbor, c eea ce nsemna ca va fi nespus de greu sa le atingem. Si ntr-adevar, ne-am risipit zadarnic o parte din munitii. Pe la 11 dimineata strabatuseram prima parte a muntilor din mijlocul insulei, fa ra ca sa fi reusit sa mpuscam ceva. Foamea ne dadea ghes. Vnatorii se bizuisera nu mai pe vnat si se nselasera. Noroc ca, spre mirarea sa, Conseil, printr-o mpuscatur a dubla, ne asigura prnzul, dobornd un porumbel alb si un gugustiuc. Am curatat vna tul n graba si l-am pus sa se rumeneasca ntr-o frigare, deasupra unui foc de vreas curi. Ned facu o pine din fructele artocarpusului. Am mncat pe nerasuflate porumbe ii, care ni s-au parut cum nu se poate mai buni. Muscada1, cu care pasarile aces tea obisnuiesc sa se ndoape, le parfumeaza carnea, dndu-le un gust foarte placut. * E ca si cum ai ngrasa gainile cu trufe! spuse Conseil. * Ei, acum ce-ti mai lipseste, Ned? ntrebai pe canadian. * Un vnat cu patru labe, domnule Aronnax. Porumbeii astia 1 Muscada - un soi dc n uci parfumate, specifice regiunilor tropicale. n-au fost dect o gustare. Pna cnd n u vnez un animal cu costite, n-am sa fiu multumit. * Nici eu, Ned, pna n-oi prinde o pasare a paradisului. * Atunci, fu de parere Conseil, sa vnam, mergnd napoi spre mare. Am ajuns la poalel e muntilor si cred ca e mai bine sa ne ntoarcem n regiunea padurilor. Sfatul ni s-a parut ntelept, de aceea l-am urmat ntocmai. Dupa o ora de mers, am d at peste o adevarata padure de sagutieri. Ctiva serpi nevatamatori fugira din cal ea noastra. Pasarile paradisului se ascundeau ori de cte ori ne apropiam de ele s i pierdusem aproape orice nadejde ca am sa prind vreuna, cnd Conseil, care mergea nainte, se apleca pe neasteptate, scoase un strigat de triumf si alerga spre min e aducndu-mi o pasare a paradisului dintre cele mai frumoase. * Esti grozav, Conseil! strigai eu. * Domnul ma maguleste. * Deloc, dragul meu! Ai dat o lovitura de maestru. Sa prinzi vie o pasare din as ta si nca s-o prinzi cu mna! * Daca domnul ar vrea s-o priveasca mai de aproape, ar vedea ca meritul meu nu e chiar att de mare. * De ce, Conseil? * Pentru ca pasarea asta e beata crita. * Beata ? * Da, domnule. S-a mbatat din pricina muscadelor pe care le mnca sub muscadierul u nde am prins-o! Ia te uita, prietene Ned, unde duce betia! * Pe dracu'! raspunse Ned. Daca te gndesti la ginul pe care l-am baut de vreo dou a luni ncoace, nici n-ai macar de ce sa ma dojenesti. Pe cnd Ned si Conseil vorbeau, eu ma uitam cu atentie la pasarea aceea ciudata. C onseil nu se nselase. mbatata de sucul ametitor al muscadelor, pasarea devenise cu totul neputincioasa! Nu mai putea sa zboare si de abia se mai misca. Dar mie pu tin mi pasa de toate astea, asa ca am lasat-o sa-si mistuie n tihna muscadele. Pasarea apartinea celei mai frumoase si mai rare specii din cele opt existente n Papuasia si n insulele vecine, si anume, speciei "marele smarald". Ca lungime mas

ura vreo trei decimetri. Avea capul destul de mic, iar ochii asezati lnga deschiz atura ciocului i erau de asemenea mici. Dar ciocul ei galben, picioarele si ghear ele cafenii, aripile de culoarea alunei, cu vrfurile roscate, capul de un galben deschis, gtul verde ca smaraldul, pntecele si pieptul cafeniu-nchis alcatuiau, toat e laolalta, o minunata mbinare de culori. Doua pene lungi si pufoase, ridicndu-se deasupra cozii, prelungite prin alte pene lungi si usoare, de o finete neobisnui ta, ntregeau nfatisarea acestei pasari nespus de frumoase, careia indigenii i-au d at numele poetic de "pasarea soarelui". As fi dorit mult sa pot duce la Paris modelul acesta de pasare a paradisului, sa -1 daruiesc pentru Jardin des Plantes care nu are nici un exemplar viu. * E att de rara? ntreba canadianul, cu tonul unui vnator care nu pune pret pe frumu setea vnatului. * Foarte rara, prietene, si mai ales foarte greu de prins vie! Si chiar moarte, pasarile acestea snt foarte cautate. De asta indigenii s-au gndit sa le faca ei, a sa cum se fac diamante sau perle. * Cum adica? se minuna Conseil. Se pot falsifica si pasarile paradisului? * Da, Conseil. * Si domnul cunoaste mijloacele pe care le folosesc indigenii? * Desigur. Cnd bate musonul dinspre rasarit, pasarea paradisului si pierde penele marete din jurul cozii, pe care naturalistii le numesc pene subalare. Penele ace stea le culeg falsificatorii de pasari si le potrivesc cu ndemnare pe trupul unui biet papagal jumulit. Apoi vopsesc cusaturile, lustruiesc pasarea si trimit muze elor si amatorilor din Europa produsele neobisnuitei lor meserii. * Foarte bine! facu Ned Land. Daca nu este pasarea, atunci snt macar penele ei; s i fiindca nu e vorba sa fie mncate, nu vad ce rau ar fi n toate astea! Dar n timp ce eu eram multumit ca aveam pasarea, dorintele canadianului ramaseser a tot nendeplinite. Din fericire, pe la ora doua, Ned dobor un porc mistret urias, din cei pe care indigenii l numesc "bari-utang". Mistretul pica tocmai la timp, ca sa ne procure carne adevarata, si noi l-am primit cum se cuvine. Ned Land era foarte mndru de mpuscatura sa. Atins de glontul electric, mistretul cazuse ca tra snit. Canadianul l jupui si l curati, avnd grija sa puna deoparte o jumatate de duzina de cotlete pentru masa de seara. Apoi ne-am urmat vnatoarea, n care aveau sa se ntmple si alte vitejii ale lui Ned Land si ale lui Conseil. Cercetnd tufisurile, cei do i prieteni stmira un grup de canguri, care o luara la goana, dar nu destul de rep ede pentru ca gloantele noastre electrice sa nu-i poata ajunge. * Ah, domnule profesor, striga Ned Land, nfierbntat, ce vnat strasnic! Nici nu mai spun ct de grozav o sa fie, nabusit la cuptor! Ce aprovizionare pentru Nautilus. D oi, trei, cinci au cazut! Si cnd ma gndesc ca o sa mncam singuri toata carnea asta si ca dobitocii de pe vas n-au sa primeasca nici o farma din ea! Ned Land se multumi cu o duzina de canguri Cred ca daca Ned, nfierbntat de bucurie, nu ar fi vorbit att de mult, ar fi omort to ata ceata. Dar se multumi numai cu o duzina din aceste marsupiale care "fac part e din primul ordin al mamiferelor aplacentare", dupa cum ar fi spus Conseil. Vnat ul acesta poarta denumirea de "canguri-iepuri", locuieste de obicei n scorburile copacilor si este nentrecut la fuga. Marimea sa este mijlocie. n schimb are o carn e foarte gustoasa. Eram foarte multumiti de rezultatele vnatoarei noastre. Ned, bucuros, planuia sa ne rentoarcem si a doua zi pe insula, unde avea de gnd sa nu mai lase nici un locu itor cu patru picioare pe care l-ar fi putut mnca. Dar n planurile sale uita sa pu na la socoteala ntm- plarile ce se mai puteau ivi pna atunci. La ora sase dupa-amiaza am ajuns pe coasta. Luntrea se afla la locul obisnuit. N autilus se zarea la doua mile departare de tarm, iesind ca o stnca lunguiata dint re valuri. Fara sa mai piarda timp, Ned Land ncepu sa pregateasca masa. Se pricepea de minun e la gatit. Peste putin timp cotletele de bari- utang, fripte pe carbuni, raspnde au un miros atragator care nmiresma aerul. Dar vad ca am nceput sa calc pe urmele canadianului. Iata-ma n extaz n fata unei fr ipturi de porc! Sa mi se ierte lucrul acesta, asa cum l-am iertat si eu pe Ned L and, pentru aceleasi motive!

n sfrsit, masa a fost foarte buna. Doi porumbei ntregira bucatele. Pasta de sagu, pi nea de artocarpus, cteva fructe de mangifera si vreo sase ananasi, mpreuna cu lico area fermentata a unor nuci de cocos, ne-au mers drept la inima. Ba, as putea ch iar sa spun ca unele idei ale tovarasilor mei nu mi se mai pareau destul de limp ezi... * Ce-ar fi sa nu ne mai ntoarcem la noapte pe Nautilus? ntreba Conseil. * Ce-ar fi sa nu ne mai ntoarcem niciodata? adauga Ned Land. n clipa aceea, o pia tra ne cazu la picioare, ntrerupnd propunerea canadianului. Capitolul XXII TRASNETUL CAPITANULUI NEMO Am privit spre padure, fara sa ne ridicam. Eu simtii pentru o clipa cum mi ncremen este mna pe care tocmai o duceam la gura. Vazui oprindu-se pe loc si mna lui Ned L and. * O piatra nu cade din cer, spuse Conseil. Sau, daca se-ntmpla sa cada, atunci nu mai e piatra, ci aerolit. O a doua piatra, rotunjita cu grija, l facu pe Conseil sa scape din mna un picior de porumbel, dnd si mai multa greutate observatiei sale. Ne-am ridicat toti trei, pregatindu-ne cu arma n mna sa facem fata oricarui atac. * N-or fi cumva maimute? ntreba Ned Land. * Ct pe-aci sa ghicesti, raspunse Conseil. Snt niste salbatici. * Repede la luntre! spusei eu, ndreptndu-ma spre mare. Era limpede ca trebuia sa ne retragem ct mai repede, pentru ca n marginea padurii, la cel mult o suta de pasi departare, si facusera aparitia vre o douazeci de indigeni, narmati cu arcuri si prastii. Luntrea era ancorata la douazeci de metri de noi. Salbaticii se apropiau ncet, dndu-ne nsa tot mai multe dovezi de dusmanie. Pietrele si sagetile plouau. Ned Land nu voise sa-si paraseasca proviziile si, cu tot pe ricolul apropiat, alerga destul de repede nspre barca, ducnd porcul ntr-o mna si can gurii n cealalta. n doua minute am ajuns la mal. Ca sa ncarcam n barca proviziile si armele, sa-i fac em vnt n mare si sa prindem vslele, ne-a fost de ajuns o clipa. Nici nu ne departas eram nca bine de mal, cnd vreo suta de salbatici, urlnd si amenintndu-ne, intrara n a pa pna la bru. Ma uitai spre Nautilus, sa vad daca aparitia salbaticilor fusese ob servata de cineva de pe bord. Dar n-am vazut nici o miscare. Uriasa masinarie, c ulcata n larg, parea pustie. Peste douazeci de minute ne urcam pe vas. Capacele erau deschise. Dupa ce am fix at luntrea la locul ei, am intrat n interiorul lui Nautilus. Cobornd n salon, de unde se auzeau acorduri melodioase, l gasii pe capitanul Nemo a plecat deasupra orgii sale si parnd cufundat ntr-o visare adnca, pricinuita de muzi ca. * Capitane! spusei eu. El nu ma auzi. * Capitane, spusei din nou, atingndu-1 de data asta cu mna. Capitanul Nemo tresari si se ntoarse spre mine. * A, dumneavoastra snteti, domnule profesor? mi spuse el. Ei, a fost frumoasa vnatoarea? Ati gasit plante interesante? * Da, capitane, raspunsei, dar, din nenorocire, am adus dupa noi o trupa de bipe zi, a caror vecinatate ma nelinisteste. * Ce bipezi ? * Salbatici. * Salbatici! spuse cu ironie capitanul Nemo. Va mai mirati, domnule profesor, ca punnd piciorul pe unul din colturile pamntu- lui ati dat peste salbatici ? Dar un de nu snt salbatici ? Si oare snt mai rai dect altii acestia, pe care i numiti salba tici? * Dar, capitane... * Eu unul, domnule, am ntlnit salbatici pretutindeni. * Totusi, daca nu vreti sa va pomeniti cu ei pe Nautilus, ar fi bine sa luati an umite masuri. * Linistiti-va, domnule profesor, nu e nimic ngrijorator! * Dar indigenii snt multi.

* * * u

Cam cti ? Cel putin o suta. Domnule Aronnax, mi raspunse capitanul Nemo, ale carui degete se asezara din no pe clape, nici daca toti indigenii din Papua- sia s-ar aduna pe tarm, Nautilus nu ar avea motive sa se teama de atacul lor. Degetele capitanului ncepura sa se miste cu usurinta de-a lungul claviaturii si a m observat ca ele nu atingeau dect clapele negre, din care pricina melodiile sale pareau a fi cntece scotiene. Curnd, capitanul Nemo uita de prezenta mea si se cuf unda ntr-o visare, pe care n-am mai ncercat sa o tulbur. Ma urcai din nou pe punte. Se nnoptase, pentru ca la aceasta latitudine soarele d ispare dintr-o data, fara amurg. Insula Gueboroar abia se mai zarea. Dar focuril e numeroase de pe tarm dovedeau ca indigenii n-aveau de gnd sa plece. Am stat asa, singur, timp de mai multe ore, cnd gndindu-ma la indigeni - de data a ceasta nsa fara teama, caci ncrederea neclintita a capitanului ma linistise - cnd u itnd de'ei pentru a admira splendoarea noptii tropicale. mi aminteam de Franta, pr ivind stelele zodiacale care aveau s-o lumineze peste cteva ore. Luna stralucea n mijlocul constelatiilor zenitului. Ma gndeam ca acest satelit credincios si cumse cade va fi din nou aici, iar poimine va ridica apele si-i va ajuta lui Nautilus s a se smulga dintre recifele de margean. Spre miezul noptii, vaznd ca e liniste pr etutindeni, si pe valurile ntunecate ca si sub arborii de pe tarm, m-am dus n cabi na mea si am dormit linistit. Noaptea se scurse fara ca sa se ntmple nimic deosebit. Se vede ca papuasii se sper iasera dnd cu ochii de monstrul naufragiat n golf, caci altfel capacele deschise le-ar fi dat putinta sa se strecoare cu usurinta n interiorul lui Nautilus. A doua zi, 8 ianuarie, la ora sase dimineata, ma urcai pe punte. Se crapa de ziu a. Curnd, printre ceturile care se risipeau, ncepura sa se vada mai nti plaja, apoi vrfurile muntilor de pe insula. Indigenii erau tot acolo, mai numerosi dect n ajun - aproape cinci sau sase sute d e insi. Unii dintre ei naintasera, folosind refluxul, catarndu-se pe recifele de m argean, pna la mai putin de patru sute de metri de Nautilus. i puteam vedea cu usurinta. Erau papuasi adevarati, cu trupul atletic, un neam de oameni frumosi, cu fruntea lata, cu nasul gros, dar nu turtit, cu dintii albi. Parul lor lnos, vopsit n rosu, contrasta cu corpul negru si lucios ca al nubicnilo r. De loburile despicate ale urechilor spnzurau inele de os. Aproape toti erau go i. Printre ei am vazut si cteva femei, acoperite de la solduri n jos cu fuste larg i facute din ierburi si sustinute cu centuri din plante. Unii dintre sefi si mpodo bisera gtul cu semilune si coliere din sticla, rosii sau albe. Cea mai mare parte dintre ei erau narmati cu arcuri, sageti si scuturi si purtau pe umeri un fel de plasa pentru pietrele rotunjite pe care le aruncau cu prastia, cu o rara ndemnare . Unul dintre sefi cerceta cu atentie vasul, de care se apropiase foarte mult. Tre buie sa fi fost un "mado", din clasa nobila, caci se gatise cu un fel de rogojin a din frunze de banan, dantelata pe margini si prezentnd un amestec tipator de cu lori. As fi putut sa-1 dobor cu usurinta, fiindca era foarte aproape de mine, dar m-am gndit ca e mai bine ca sa astept sa dea vreo dovada de dusmanie. ntre europeni si salbatici se cuvine ca europenii sa raspunda la atac, dar nu sa atace. Ct a tinut refluxul, indigenii dadura trcoale vasului, fara sa faca vreo ncercare d e a ataca. I-am auzit repetnd des cuvntul "assai" si dupa gesturile lor am nteles c a ma ndemnau sa vin la ei, invitatie pe care am crezut de cuviinta sa n-o primesc . Deci, n ziua aceea, luntrea nu parasi vasul, spre marea nemultumire a lui Ned Lan d, care nu putu sa-si completeze proviziile. ndem- naticul canadian si petrecu timp ul preparnd carnea si faina pe care le adusese de pe insula Gueboroar. Ct despre s albatici, ei se retrase- sera pe la ora unsprezece dimineata spre tarm, de ndata ce valurile fluxului ncepura sa acopere recifele de margean. Dar am putut sa vad cum pe plaja numarul lor crestea ntruna. Pesemne ca soseau si din insulele vecine sau din Papuasia propriu-zisa. Totusi n-am zarit nici o piroga de-a indigenilor .

Neavnd ceva mai bun de facut, m-am gndit sa pescuiesc scoici n apa care era att de limpede, nct se puteau vedea cu usurinta scoicile, zoofitele s i plantele pelagice. Era, dealtfel, ultima zi n care Nautilus mai avea sa ramna pe meleagurile acelea, daca ntr-adevar avea sa poata pomi a doua zi n larg, dupa cum ne fagaduise capitanul Nemo. L-am chemat deci pe Conseil, care mi aduse o draga de prins scoici, destul de mica si usoara, asemanatoare celor care servesc la pr inderea stridiilor. * Si salbaticii? ma ntreba Conseil. Sa nu se supere domnul, dar mie nu mi se par chiar att de rai! * Cu toate astea snt antropofagi, dragul meu! * Poti sa fii antropofag si sa fii totodata om de treaba, mi raspunse Conseil, du pa cum poti fi mncacios si om cumsecade n acelasi timp! Una nu nlatura pe cealalta. * Foarte bine, Conseil, sa zicem ca snt antropofagi cumsecade si ca tot cum se ca de si mannca prizonierii. Dar cum eu nu tin deloc sa fiu mncat, nici chiar mncat cum se cade, am sa fiu prevazator, fiindca, dupa cum se pare, comandantul Nemo nu i a nici o masura. Si acum, la lucru! Am pescuit cu rvna timp de doua ore, dar n-am prins nimic deosebit. Draga se umpl ea cu "urechile lui Midas", harpe, melanii si n special cu cele mai frumoase molu ste-ciocan pe care le-am vazut vreodata. Am prins si cteva holoturii, scoici care fac perle si o duzina de broaste testoase mici, pe care le-am pastrat pentru bu cataria vasului. Dar tocmai cna ma asteptam mai putin, am dat de o minunatie sau mai bine zis de o greseala a naturii, foarte rar ntlnita. Pe cnd Conseil ridica draga n care se prins esera o multime de scoici obisnuite, ma vazu deodata scufundndu-mi mna n plasa si l iind o scoica, apoi ma auzi scotnd un strigat de conchiliolog, cu alte cuvinte cel mai ascutit strigat pe care gtlejul omenesc poate sa-1 produca. * Ce-a patit domnul? se mira Conseil. Domnul a fost muscat de ceva? * Nu, baiete, cu toate ca as fi dat si un deget pentru descoperirea mea. * Ce descoperire? * Scoica asta! raspunsei eu, aratndu-i pricina bucuriei mele. * Dar nu-i dect o simpla oliva pofira, genul oliva, ordinul prectini- branhiatelo r, clasa gasteropodelor, ncrengatura molustelor. * Da, Conseil. Dar n loc sa fie ncolacita de la dreapta la stnga, scoica asta e ntoa rsa de la stnga la dreapta! * Cum se poate!? se minuna Conseil. * Da, dragul meu, e o scoica senestra. * O scoica senestra, ngna Conseil emotionat. * Uita-te la spirala ei. * Ah, va rog sa ma credeti, domnule, spuse Conseil, lund cu o mna tremuratoare pre tioasa scoica, de cnd ma stiu nu m-am simtit att de emotionat! Si avea, ntr-adevar, de ce sa se simta emotionat. Se stie ca, dupa cum au aratat naturalistii, miscarea de la dreapta spre stnga este o lege a naturii. n miscarea lor de translatie si de rotatie, astrele si satelitii se misca de la dreapta spr e stnga. Omul, la fel, se slujeste mai adesea de mna dreapta dect de mna stnga, din c are cauza instrumentele si aparatele lui, scarile, zavoarele, arcurile de la cea s etc. snt facute n asa fel, nct sa se nvrteasca de la dreapta spre stnga. Natura urme za si ea aceeasi lege n ncolacirea scoicilor. Toate se ncolacesc de la dreapta spre stnga, si n cazuri deosebit de rare, cnd spirala merge de la stnga spre dreapta, sc oica pretuieste dt greutatea ei n aur. Eram amndoi cufundati n cercetarea pretioasei scoici si tocmai ma gndeam ca voi mbog ati Muzeul cu raritatea aceasta, cnd o piatra azvrlita de un indigen sfarma scoica rara, chiar n mna lui Conseil. Scosei un strigat de desperare. Conseil apuca repede pusca mea si ochi n salbatic , care si legana prastia cam la vreo zece metri de noi. Am vrut sa-1 opresc, dar lovitura pornise, sfarmnd bratara cu amulete de pe bratul indigenului. * Ce faci, Conseil ? strigai eu. * Cum, domnul nu vede ca acest canibal a nceput atacul ? * O scoica nu pretuieste ct viata unui om! i raspunsei. * Ah, ticalosul! striga Conseil. Mai bine mi-ar fi sfarmat umarul! Desi Conseil era sincer, eu n-am fost de aceeasi parere cu el. n

timpul acesta, fara ca noi sa ne dam seama, situatia se schimbase. Vreo douazeci de piroge nconjurasera vasul. Scobite n trunchiuri de arbori lungi si nguste, bine potrivite pentru naintat pe apa si echilibrate cu ajutorul unor bete de bambus c are pluteau la suprafata, pirogile erau mnate de vslasi pe jumatate goi. Le privea m nelinistit cum se apropie de noi. Se vedea ct de colo ca papuasii mai avusesera de-a face cu europeni si ca le cuno steau vasele. Dar ce or fi gndit ei vaznd cilindrul acesta de fier, fara catarge, fara cos, care statea nemiscat n golf? Fara ndoiala ca nimic bun, pentru ca la ncep ut se oprira la o departare destul de mare de el. Totusi, vazndu-1 ca nu misca, c urajul le reveni putin si ncercara sa vina ct mai aproape. Trebuia cu orice pret s a mpiedicam lucrul acesta. Dar pustile noastre fara detunator nu puteau sa-i sperie, caci lor nu le e frica dect de armele zgomotoase. Daca trasne tul n-ar fi nsotit de tunet, oamenii s-ar teme mai putin de el, cu toate ca prime jdia vine de la fulger si nu de la tunet. ntr-o clipa, pirogile se apropiara de Nautilus si sute de sageti se abatura asupr a lui. * Afurisita grindina! striga Conseil. Si unde mai pui ca s-ar putea sa fie o gri ndina otravita! * Trebuie sa-1 nstiintam pe capitanul Nemo, spusei eu, intrnd n interiorul vasului. Cobori n salon. Nu era nimeni. Am batut la usa capitanului. * Intra! mi se raspunse. Intrai si-1 gasii pe capitan cufundat n niste calcule pl ine de X-uri si de alte semne algebrice. Buna-cuviinta ma facu sa-1 ntreb: * Va stingheresc? * Da, domnule Aronnax, mi raspunse capitanul, ered nsa ca aveti motive serioase ca sa ma cautati. * Foarte serioase. Pirogile indigenilor ne nconjura si n cteva minute vom fi atacat i, fara doar si poate, de sute de salbatici. * Aha! facu linistit capitanul Nemo. Au venit cu pirogile? * Da, domnule. * Ei bine, e de ajuns sa nchidem panourile. . v * Tocmai. Si venisem sa va spun... * Nimic nu-i mai usor, ma ntrerupse capitanul Nemo. Si apasnd pe un buton electric, transmise un ordin echipajului. * S-a facut si asta, domnule, mi spuse el dupa cteva clipe. Luntrea e la locul ei si panourile snt nchise. Cred ca nu va e teama de faptul ca domnii astia ar putea sparge peretii pe care ghiulelele fregatei dumneavoastra nu i-au putut strapunge . * Nu, capitane, dar mai e un pericol. * Care, domnule? * Mine vor trebui deschise panourile pentru ca Nautilus sa-si mprospateze provizia de aer. * Fara ndoiala, domnule. Vasul nostru respira ca un cetaceu. * Si daca n timpul acela papuasii vor fi pe punte, nu stiu cum i-ati putea mpiedic a sa patrunda. * Dumneavoastra credeti ca se vor urca pe bord? * Snt sigur. * Foarte bine, domnule, n-au dect sa se urce. Nu vad de ce i-as mpiedica. La urma urmei nu snt dect niste bieti papuasi si n-as vrea ca vizita mea pe insula Gueboro ar sa coste viata macar a vreunuia din nenorocitii acestia! Nemaiavnd ce spune, ma pregatii sa plec, dar capitanul Nemo ma opri poftindu-ma sa iau loc lnga el. Ma ntreba apoi despre excursia noastra pe insula, despre felul cum a mers vnatoarea si paru ca nu ntelege nevoia de carne pe care o arata canadianul. Am vorbit si despre alte lucruri, iar capitanul, fara sa fie prea vorbaret, se arata destul de prietenos. Printre altele veni vorba si despre situatia lui Nautilus, naufragiat n acelasi l oc n care Dumont d'Urville fusese pe punctul de a pieri. Si capitanul mi spuse: * Acest d'Urville a fost unul dintre cei mai destoinici si mai inteligenti navig atori pe care i-ati avut, un fel de capitan Cook al dumneavoastra, al francezilo r. Nefericit savant! Sa nfrunti banchizele de la Polul Sud, recifele de margean a

le Oceaniei, canibalii din Pacific, si sa pieri apoi ntr-un nenorocit accident de cale ferata! Daca omul acesta energic a mai putut gndi n ultimele clipe ale vieti i sale, va dati seama care trebuie sa fi fost acele gnduri! Tin minte si acum, spre cinstea capitanului Nemo, ca, vorbind despre faptele lui d'Urville, el parea miscat. Apoi, cu harta n mna, ne-am amintit de lucrarile navigatorului francez, de calator iile lui n jurul Pamntului, de dubla sa ncercare de a ajunge la Polul Sud, care 1-a dus la descoperirea de noi pamnturi numite Adlie si Louis Philippe, si n sfirsit d e hartile hidrografice pe care le-a facut n principalele insule ale Oceaniei. * Ceea ce d'Urville a facut la suprafata marilor, mi spuse capitanul Nemo, eu am facut nauntrul oceanului, cu mai multa usurinta si mai deplin dect el. Navele Astr olabe si Zelee> hartuite ntruna de uragane, nu se puteau asemui cu Nautilus, care strabate oceanele linistit, ca si cum ar fi o adevarata camera destinata studiu lui. * Cu toate astea, capitane, este ceva asemanator ntre navele lui d'Urville si Nau tilus. * Ce anume, domnule ? * Faptul ca Nautilus a naufragiat ca si ele! * Nautilus nu a naufragiat, domnule, mi raspunse cu raceala capitanul Nemo. Nauti lus este sortit sa se odihneasca pe apa si eu n-am sa folosesc niciodata muncile grele la care d'Urville si silea echipajul n clipele de impas, nici manevrele si nici celelalte masuri de despotmolire; Zelee si Astrolabe au fost pe punctul de a pieri, pe cnd Nautilus e n afara de orice primejdie. Mine, n ziua hotarta si la ora hotarta, marea l va ridica ncetisor si el va porni sa strabata mai departe*marile. * Capitane, ncepui eu, ma ndoiesc ca... * Mine, spuse capitanul Nemo ridicndu-se, mine la ora doua si patruzeci de minute d upa-amiaza, Nautilus va parasi strmtoarea Torres, fara sa fi suferit nici o stricaciune. Dupa ce rosti cuvintele acestea foarte raspicat, capitanul Nemo se nclina usor. A m nteles ca e timpul sa plec si m-am napoiat n camera mea. Acolo ma astepta Conseil, carc voia sa cunoasca rezultatele ntrevederii cu capita nul. * Cnd i-am aratat temerile mele ca Nautilus ar putea fi amenintat de papuasi, cap itanul mi-a raspuns foarte ironic. Asa ca nici eu nu pot sa-ti spun dect un lucru : ai ncredere n el si du-te de te culca linistit. * Domnul n-are nevoie de nimic ? * Nu, prietene. Ce mai face Ned Land ? * Domnul sa ma ierte, raspunse Conseil, dar Ned face un pateu de cangur care cre d ca va fi minunat. Ramas singur m-am culcat, dar n-am dormit bine deloc. Auzeam zgomotul pe care l f aceau salbaticii tropaind pe punte si scotnd strigate asurzitoare. Astfel se scur se ntreaga noapte, fara ca cineva de pe vas sa iasa din nepasarea obisnuita. Echipajului i pasa tot att de putin de canibali, pe ct le pasa soldatilor dintr-un fort ntarit de furnicile care umbla pe ntarituri. Ma trezii la sase dimineata. Panourile erau tot nchise. Aerul nu fusese deci prim enit; rezervoarele erau nsa pline, asa ca mprospatara cu ctiva metri cubi de oxigen atmosfera nabusitoare a vasului. Am lucrat n camera mea pna la amiaza, fara sa dau ochi nici macar o clipa cu capitanul Nemo. Pe bord parea ca nu se face nici un fel de pregatire pentru plecare. Am mai asteptat un timp, pe urma m-am dus n salonul cel mare. Pendula arata orele doua si jumatate. n zece minute apele aveau sa atinga maximum de naltime, si n caz ul cnd capitanul Nemo nu fusese prea ndraznet n fagaduielile sale, Nautilus avea sa fie scos atunci dintre recifele de margean. Altfel, trebuia sa mai astepte luni ntregi pna sa poata iesi de acolo. Curnd se simtira cteva vibratii prevestitoare n nvelisul lui Nautilus. Apoi se auzi cum prie calcarul recifelor. La ora doua si treizeci si cinci de minute, capitanul Nemo aparu n salon. De cum ma vazu, mi spuse: * Plecam. L-am privit nencrezator.

* Am dat ordin sa se deschida panourile, adauga el. * Si cu papuasii ce facem ? * Cu papuasii? Capitanul Nemo ridica nepasator din umeri. * Vor patrunde n interiorul vasului. * Pe unde ? * Prin panourile deschise. * Domnule Aronnax, spuse linistit capitanul Nemo, nu se intra att de usor prin pa nourile lui Nautilus, chiar daca snt deschise. Apoi, vazndu-ma nedumerit, ma ntreba : Nu ntelegeti? * Deloc. * Bine, atunci veniti si veti vedea. M-am ndreptat catre scara principala. Aici i gasii pe Ned Land si pe Conseil, care priveau nelinistiti cum oamenii echipajului deschid panourile, n timp ce afara r asunau strigatele nspaimntatoare ale salbaticilor. n sfirsit panourile fura deschise. n golul lor se ivira ndata douazeci de capete am enintatoare. Dar primul indigen care puse mna pe rampa scarii fu zvrlit cu putere n apoi, prin nu stiu ce forta nevazuta; indigenul o lua la fuga, urlnd si facnd nist e salturi de urias. Alti zece care i luara locul patira acelasi lucru. Conseil ramasese nmarmurit. Ned Land, mboldit de firea sa nestapnita, sui scara ca sa vada despre ce e vorba. Dar n clipa n care puse minile pe rampa, cazu la pamnt ca trasnit. * Mii de draci! striga el. M-a lovit trasnetul! Strigatul lui ma lamuri: de-a lungul scarii care ducea spre punte nu era o rampa obisnuita, ci un cablu de metal ncarcat cu electricitate. Oricine l atingea simte a o zguduitura puternica, care ar fi putut fi mortala daca s-ar fi dat drumul ntr egii electricitati din aparate. Astfel, capitanul Nemo pusese ntre el si asediato ri o adevarata retea electrica, pe care nimeni n-o putea trece nepedepsit. n timpul acesta papuasii o luasera la fuga, cuprinsi de groaza. Noi, abia stapnind u-ne rsul, l mpacam si-1 frictionam pe bietul Ned, care, cuprins de furie, njura ca un diavol. Dar chiar atunci Nautilus, ridicat de valurile fluxului, se desprinse din recife le de margean si porni. Era clipa exacta, anuntata de capitan. Elicea batea apa cu o ncetineala plina de maretie. Apoi viteza se mari putin cte putin si, naintnd pe apele oceanului, Nautilus parasi teafar si nevatamat primejdioasele trecatori a le strmtorii Torres. Capitolul XXIII AEGRI SOMNIA1 n ziua urmatoare, la 10 ianuarie, Nautilus si relua drumul pe sub apa cu o viteza de cel putin treizeci de mile pe ora. Elicea batea att de repede apa, nct era peste putinta sa-i urmaresti sau sa-i numeri bataile. La gndul ca electricitatea dadea nu numai miscare, caldura si lumina vasului, dar l si apara mpotriva atacurilor din afara, facnd din Nautilus un fel de arca, pe ca re nimeni nu o putea atinge fara sa fie lovit de trasnet, ma simteam cuprins de o admiratie fara margini att pentru aparat, ct mai ales pentru inginerul care l con struise. naintnd de-a dreptul catre apus, la 11 ianuarie am nconjurat Capul Wessel, situat l a 135 longitudine si la 10* latitudine nordica, cap care formeaza punctul de rasa rit al Golfului Carpentaria. Recifele, nca foarte numeroase, se gaseau la distant e mai mari unul de altul si erau nsemnate cu deosebita precizie pe harta. Nautilu s feri cu usurinta stncile Money, la babord, si recifele Victoria la tri- bord, a flate la 130 longitudine pe paralela a zecea, pe care o urmam fara abatere. La 13 ianuarie, patrunznd n Marea Timor, Nautilus ajunse n insula cu acelasi nume, situata la longitudinea 122. Insula Timor are o suprafata de o mie sase sute doua zeci si cinci leghe patrate si e condusa de catre rajahi. Printii acestia sustin ca se trag din crocodili, adica din cea mai nalta spita din care, dupa parerea l or, ar putea sa descinda o fiinta omeneasca. Asa se face ca numitii stramosi sol zosi misuna n rurile insulei si li se arata o cinste deosebita. Snt ocrotiti, rasfa tati, lingusiti, hraniti, dndu-li-se uneori chiar fete tinere; si vai de strainul care ar ndrazni sa se atinga de reptilele sfinte! Dar Nautilus n-a avut de-a face cu ele, fiindca insula Timor nu s-a zarit dect o

clipa, la amiaza, cnd secundul lua pozitia soarelui. Tot pentru o clipa am zarit si mica insula Rotti, care face parte din acelasi grup. Femeile de acolo snt vest ite pentru frumusetea lor, pe toate pietele malaeze. Din dreptul insulei Rotti, Nautilus si schimba directia, ca latitudine, ndreptndu-s e spre sud-vest, catre Oceanul Indian. ncotro avea sa ne duca bunul plac al capit anului Nemo? Va urca spre coastele Asiei ? Se va apropia de coastele Europei ? N u prea credeam ca va face asta, deoarece stiam ca fuge de continentele populate. Va nconjura Capul Bunei Sperante, apoi Capul Horn si o va lua spre Polul Sud ? S e va ntoarce oare n apele Pacificului, unde Nautilus putea sa navigheze nestingher it? Viitorul avea sa ne arate. La 14 ianuarie eram departe de orice tarm. Trecuseram pe lnga stncile Cartier, Hib emia, Seringapatam si Scott, ultimele bucati de pamnt, dupa care apa e atotstapnit oare. Nautilus si ncetini mersul si ncepu sa nainteze ntr-un fel plin de toane, cnd la suprafata apei, cnd pe sub apa. n aceasta parte a calatoriei, capitanul Nemo facu experiente interesante, masurnd diferitele temperaturi ale marii la mai multe adncimi. n mod obisnuit, masuratoril e se fac cu instrumente destul de complicate, care mai totdeauna dau rezultate nd oielnice, fie ca e vorba de sonde termometrice a caror sticla se sparge adesea s ub presiunea apei, fie ca e vorba de aparate bazate pe variatia rezistentei meta lelor sub actiunea electricitatii, care nici ele nu snt prea exacte. Rezultatele astfel obtinute nu pot fi controlate cu precizie. Capitanul Nemo folosea cu totu l alte metode. Cobora el nsusi n adncuri, iar termometrul pus astfel n legatura dire cta cu diferite straturi de apa i arata temperatura de ndata si fara gres. Fie sup rancarcnd rezervele, fie cobornd oblic cu ajutorul planurilor nclinate, Nautilus ati ngea, una dupa alta, adncimile de trei, patru, cinci, sapte, noua si zece mii de metri. Rezultatul masuratorilor arata ca marea are o temperatura statornica de 4 si jumatate la adncimea de o mie de metri, la toate latitudinile. Urmaream cu cel mai viu interes experientele n care capitanul Nemo punea o adevar ata pasiune. Adesea ma ntrebam n ce scop le facea. Pentru folosul omenirii? Nu pre a mi venea sa cred, fiindca ntr-o buna zi lucrarile aveau sa dispara mpreuna cu el, n fundul cine stie carei mari necunoscute! Sau poate ca avea de gnd sa-mi lase mi e rezultatele experientelor sale? Dar asta ar fi nsemnat ca ciudata mea calatorie va avea un sfirsit, si acest sfirsit nca nu-1 ntrezaream. Oricare i-ar fi fost scopul, capitanul Nemo mi mpartasi unele cifre obtinute de el , prin care se putea stabili raportul de densitate al apei n principalele mari al e globului. Din cte mi-a aratat, m-am ales cu o nvatatura personala ce n-avea nimi c stiintific n ea. n dimineata zilei de 15 ianuarie, pe cnd ne plimbam mpreuna pe punte, capitanul ma n treba daca cunosc diferitele densitati ale apelor marii. I-am raspuns ca nu le c unosc, adaugnd ca stiinta nu are date precise asupra lor. * Eu am calculat aceste date si pot sa va asigur ca snt temeinice, mi spuse capita nul Nemo. * Bine, raspunsei eu, dar Nautilus formeaza o lume aparte si secretele savantilo r sai nu ajung pe pamnt. * Aveti dreptate, domnule profesor, mi spuse capitanul Nemo, dupa cteva clipe de t acere. Nautilus formeaza o lume aparte. Este tot att de strain de pamnt, pe ct snt p lanetele care ntovarasesc globul pamntesc n jurul soarelui, si niciodata nu se vor cunoaste lucrarile savantilor de pe Saturn sau de pe Jupiter. Cu toate acestea, pentru ca soarta a hotart sa ne ntlnim, am sa va mpartasesc rezultatul experientelor mele. * Va ascult, capitane. * Dupa cum stiti, domnule profesor, apa marii este mai densa dect apa dulce, nsa d ensitatea ei nu este aceeasi peste tot. De fapt, daca reprezentam prin unu densi tatea apei dulci, gasim unu si douazeci si opt de miimi n apele Pacificului, unu si treizeci de miimi n Mediterana... "Asadar, ma gndii eu, nu se teme sa patrunda si n Mediterana". * Unu si optsprezece miimi n Marea Ionica si unu si douazeci si noua miimi n Adria tica, continua el. Era limpede ca Nautilus nu ocolea marile des strabatute de corabii, cum snt cele ale Europei, si ncepui sa nutresc nadejdea ca ne va duce - poate n curnd - spre con

tinente mai civilizate. Ma gndii la bucuria lui Ned Land cnd va primi o asemenea v este. Timp de mai multe zile ne-am cufundat n experiente de tot felul asupra grad ului de salinitate a apei la diferite adncimi, asupra ncarcarii ei electrice, a co loratiei, a transparentei; de fiecare data capitanul Nemo dadu dovada de o price pere deosebita si se purta ct se poate de prietenos. Apoi iar nu l-am mai revazut cteva zile si ma simtii din nou singur si parasit. La 16 ianuarie, Nautilus parea ca doarme la o adncime de ctiva metri. Aparatele el ectrice nu mai functionau si elicea nemiscata l lasa sa rataceasca n voia valurilo r. mi nchipuiam ca echipajul se ndeletniceste cu cine stie ce reparatii interioare cerute de mecanismul masinii. mpreuna cu Ned Land si Conseil, am vazut atunci o p riveliste neobisnuita. Obloanele salonului erau deschise si, pentru ca farul de pe Nautilus nu era aprins, n mijlocul apei domnea o usoara ntunecime. Cerul posomo rit si acoperit de nori raspndea o lumina palida deasupra valurilor. Priveam apa n care pestii cei mai mari abia se zareau, ca niste umbre nedeslusite , cnd dintr-o data Nautilus se gasi n plina lumina. La nceput am crezut ca a fost a prins farul si ca acesta si arunca razele sale puternice asupra marii. Mi-am dat seama nsa ca ma nselam. Nautilus plutea n mijlocul unui strat fosforescent format din miliarde de mici animale luminoase, care straluceau orbitor din pricina ntunericului. Lunecnd pe nve lisul metalic al aparatului, ele si mareau si mai mult scnteierea. Prin fsiile de l umina pareau ca zvcnesc fulgere, ca se scurg valuri de plumb topit ntr-un cuptor f ierbinte, sau suvoaie de metal ncinse pna la alb. Datorita luminozitatii neegale, lumina nsasi avea ici, colo pete mai ntunecate, n mparatia aceasta a focului din car e parea izgonita orice umbra. Nu! Nu mai erau razele linistite ale farului! n fat a noastra se vadea o vigoare si o miscare cu totul neobisnuita. Simteai ca ai n f ata o lumina vie! Ne gaseam n mijlocul unei ngramadiri nemarginite de infuzorii pelagice numite "noc tiluca miliaris", adevarati stropi de gelatina stravezie, cu cte un tentacul fili form, si care au putut fi numarati pna la douazeci si cinci de mii n treizeci cent imetri cubi de apa. Lumina lor parea si mai puternica datorita stralucirii deose bite a meduzelor, asteriilor, aureliilor si a altor zoofite fosforescente, mbibat e de grasimea materiilor organice descompuse de apa si poate si de mucusul secre tat de pesti. Nautilus pluti timp de cteva ore prin undele luminoase, si ncn- tarea noastra cre scu si mai mult la vederea animalelor marine care spintecau apa ca niste salaman dre. Erau acolo, n mijlocul focului care nu ardea, marsuini iuti si ferchesi, parn d niste clovni neobositi ai marii; istioforii, lungi de trei metri, prevestitori ai uraganelor, loveau din cnd n cnd cu botul lor urias sticla salonului. Apoi se i vira tot felul de pesti mai mici, balisti, feluriti scomberozi saritori, nasonilupi si alte cteva sute de soiuri, care n goana lor brazdau lumina orbitoare. Eram fermecati de privelistea cu adevarat uluitoare! Poate ca si unele conditii atmosferice mareau intensitatea acestui fenomen; poate ca la suprafata oceanului uraganul era gata sa se dezlantuie. Dar la o adncime de numai ctiva metri, Nautil us nu-i simtea mnia si se legana ncet pe ntinderea linistita a apelor. Am mers asa, ntlnind mereu tot alte si alte minuni! Conseil clasifica zoofitele, a rticulatele, molustele si pestii. Zilele se scurgeau pe nesimtite. Ned, ca de ob icei, cauta sa faca ceva ca sa-si alunge plictiseala. Ne obisnuiseram, ca niste adevarati melci, cu cochilia noastra si pot spune ca e ct se poate de usor sa dev ii un melc perfect. Viata pe care o duceam ni se parea lipsita de griji, fireasca si uitasem cu totu l ca mai exista o alta lume undeva pe uscat, cnd o n- tmplare neasteptata ne reamin ti de starea ciudata n care ne aflam. In ziua de 18 ianuarie, Nautilus se gasea la 105* longitudine si 15 latitudine me ridionala. Timpul nu fagaduia nimic bun. Marea era mohorta si framntata. Dinspre r asarit vntul sufla cu putere. Barometrul, care de cteva zile cobora ntruna, vestea apropierea furtunii. Iesisem pe punte ca sa privesc cum masoara secundul unghiurile orare. Asteptam s a-1 aud rostind fraza de fiecare zi. Dar n ziua aceea el pronunta alte cuvinte, l a fel de straine pentru mine. Peste cteva clipe l vazui aparnd pe capitanul Nemo. C u o luneta la ochi, el prinse sa cerceteze orizontul.

Capitanul privi neclintit un timp. Apoi, lasa jos luneta, se ntoarse spre secund si i spuse ceva. Secundul paru cuprins de o tulburare pe care ncerca zadarnic sa s i-o stapneasca. Capitanul Nemo, mai sigur de sine, ramase linistit. Mi se parea c a pune unele ntrebari secundului si ca acesta i raspunde nesigur. Cel putin atta am nteles din tonul si din gesturile lor. Ma uitai si eu, cu toata atentia, spre pu nctul aratat n zare, dar nu vazui nimic deosebit. Cerul si marea se uneau ntr-acol o, formnd o singura linie limpede si nentrerupta. Un timp capitanul Nemo se plimba de la un capat la altul al puntii, fara sa ma p riveasca sau poate chiar fara sa ma vada. Pasul i era sigur, desi parea poate mai putin regulat dect de obicei. Uneori se oprea si, cu bratele ncrucisate pe piept, privea marea. Ce putea sa caute oare pe ntinderea nesfirsita a valurilor? Doar N autilus se gasea la o departare de cteva sute de mile de coasta cea mai apropiata ! Secundul si reluase luneta si cerceta cu ncapatnare orizontul, mergnd de-a lungul pu ntii si batnd din picior, cuprins de-o tulburare ce nu se potrivea deloc cu linis tea sefului sau. Dealtfel, misterul acesta avea sa se lamureasca n curnd, caci, la un ordin al capitanului Nemo, masina, marindu-si forta, imprima elicei o rotati e mai rapida. Deodata secundul se opri si-i arata din nou ceva capitanului, care privi ndeaproa pe prin luneta punctul indicat. La rndul meu, nelinistit de toate aceste taine, c obori n salon si luai luneta pe care o foloseam de obicei; apoi, rezemndu-ma de cus ca felinarului n partea din fata a puntii, ma pregatii sa cercetez cu atentie toa ta linia cerului si apei. Nici n-am apucat sa duc luneta la ochi, cnd cineva mi-o smulse din mini cu putere. M-am ntors. n fata mea se afla capitanul Nemo; trasaturile i erau att de schimbate, nct mi se paru cu totul de nerecunoscut. Ochii, stralucind de un foc sumbru, i se ascundeau sub sprncenele ncruntate. Gura i rnjea, pe jumatate ntredeschisa. Trupul nt epenit, pumnii nclestati, capul vrt ntre umeri dovedeau ura cumplita care i cuprinses e ntreaga faptura. Statea neclintit. Luneta mea, scapndu-i din mna, i se rostogolis e la picioare. Eu i strnisem oare atta mnie? si nchipuia cumva fiinta aceasta de nenteles ca am patru s vreuna din acele taine pe care oaspetii de pe Nautilus nu trebuiau sa le afle? Nu! Ura aceasta nu i-o pricinuisem eu, pentru ca Nemo nici nu ma mai privea maca r; ochii sai ramasera atintiti asupra aceluiasi punct din zare. Apoi capitanul se linisti. Chipul schimonosit de ura i se destinse. Dupa ce schi mba cteva cuvinte cu secundul n limba lor necunoscuta, se ntoarse catre mine: * Domnule Aronnax, mi spuse el cu un ton poruncitor, va cer sa mpliniti unul din a ngajamentele pe care vi le-ati luat fata de mine. * Despre ce-i vorba, capitane? * Trebuie sa va lasati nchisi, dumneavoastra si tovarasii dumneavoastra, atta timp ct voi crede eu de cuviinta. * Snteti stapn aici, i raspunsei privindu-1 drept n ochi. Pot, nsa, sa va pun o ntreba re? * Nici una, domnule! Nu-mi ramnea, asadar, dect sa ma supun: orice mpotrivire ar fi fost de prisos. Am cobort n cabina, la Ned si Conseil, si le-am adus la cunostinta hotarrea capitan ului. E lesne de nchipuit cum a primit canadianul o asemenea stire. Dealtfel, n-a m avut timp sa-i dau alte lamuriri. Patru oameni din echipaj ne asteptau la usa si ne-au condus n aceeasi celula n care petrecusem prima noapte pe bordul lui Naut ilus. Zadarnic ncerca Ned sa protesteze. Drept orice raspuns, usa se nchise n urma noastra. * Domnul este att de bun sa-mi spuna ce nseamna toate acestea? ma ntreba Conseil. Am povestit tovarasilor mei cele ntmplate. Se mirara tot att de mult ca si mine. da r ramasera la fel de nelamuriti. Apoi m-au napadit gndurile, n timp ce n minte mi staruia ciudata neliniste a capitan ului Nemo. mi era cu neputinta sa leg doua idei ca lumea si-mi fauream tot felul de presupuneri, care mai de care mai nesabuite, cnd m-au trezit din aceasta cazna a mintii cuvintele lui Ned Land: * Ia te uita, ni s-a adus mncarea! ntr-adevar, masa era gata. Capitanul Nemo se vede ca se gndise la noi n acelasi tim

p n care marise si viteza lui Nautilus. Ochii sai ramasesera atintiti asupra orizontului * Domnul mi ngaduie sa-i dau un sfat? ma ntreba Conseil. * Desigur, dragul meu. * Ar fi bine ca domnul sa ia masa. Nu-i rau sa fim prevazatori, pentru ca nu put em sti ce se va mai ntmpla. * Ai dreptate, Conseil. * Din nenorocire, spuse Ned Land, nu ne-au adus dect masa obisnuita. * Prietene Ned, ntreba Conseil, ce-ai fi zis daca nu ne-ar fi adus nimic? Cuvintele lui Conseil, att de ndreptatite, l silira pe Ned Land sa nu mai spuna nim ic. Ne asezaram la masa. Nici unul dintre noi nu avea chef de vorba. Eu am mncat puti n si fara pofta. Conseil "se sili", din prudenta, sa nu ramna flamnd, iar Ned Nand nu lasa sa-i scape nici o mbucatura. Apoi ne-am ghemuit fiecare n cte un colt. Deodata, lumina se stinse si ne nvalui un ntuneric adnc. Ned Land adormi curnd si, s pre marea mea uimire, Conseil cazu si el ntr-un somn greu. Tocmai ma ntrebam de un de putea veni nevoia aceasta crncena de somn, cnd simtii o toropeala greoaie cupri nzn- du-mi creierul. Ochii, pe care ma straduiam sa-i tin deschisi, mi se nchideau fara voie. Eram n prada unei naluciri dureroase. Cu siguranta ca ni se pusesera somnifere n mncare. Asadar, nchisoarea nu era de ajuns ca sa nu descoperim planuril e capitanului Nemo - trebuia sa fim si adormiti. Mi s-a parut apoi ca aud panourile nchizndu-se. Leganarea usoara, cauzata de apele marii, nceta. Coborsem oare din nou n adncuri ? Am vrut sa ma mpotrivesc somnului. Mi-a fost nsa cu neputinta. Respiratia mi se ngr euna. Simteam un frig de moarte nghetndu-mi minile si picioarele, care mi ncremeniser a. Pleoapele, ca de plumb, mi se nchisera fara voie. Ma zvrcoleam chinuit de cosma ruri. Apoi nalucirile disparura si m-am prabusit ntr-un somn adnc. Capitolul XXIV MPARATIA MARGEANULUI M-am trezit a doua zi cu capul neobisnuit de limpede. Spre marea mea uimire, miam dat seama ca nu mai snt n celula, ci n camera, Fara ndoiala ca si tovarasii mei f usesera dusi, ca si mine, pe cnd dormeau, n cabina lor. Ceea ce se petrecuse n timp ul noptii avea sa ramna pentru ei ca si pentru mine o taina, pe care numai n- tmpla rea ar fi putut sa ne-o dezvaluie n viitor. M-am gndit atunci sa ies din camera. Eram oare din nou liber, sau mai eram prizon ier? Da, liber cu desavrsire. Am deschis usa, am pornit pe culoare si am urcat sc ara centrala. Panourile, care n ajun fusesera nchise, erau acum deschise. M-am sui t pe punte. Ned Land si Conseil ma asteptau acolo. I-am ntrebat despre cele petrecute, dar nu stiau nimic. Dormisera un somn greu si nu-si mai aminteau nimic, n afara de fapt ul ca, spre mirarea lor, se trezisera n cabina. Ct despre Nautilus, mi s-a parut l inistit si tainic ca totdeauna. Plutea la suprafata valurilor cu o iuteala potri vita. Pe bord, totul parea neschimbat. Ned Land cerceta marea cu privirea lui patrunzatoare. Era pustie. Canadianul nu descoperi nimic nou n zare - nici corabii, nici pamnt. O briza suieratoare batea d inspre asfintit, si valurile prelungi, destramate de vnt, clatinau cu putere vasu l. Dupa ce si primeni aerul, Nautilus ramase la o adncime de aproape 15 metri, n asa f el nct sa poata reveni cu usurinta la suprafata apei; manevra aceasta, desi neobis nuita, a fost facuta de mai multe ori n timpul acelei zile de 19 ianuarie. De cte ori vasul iesea la suprafata, secundul se urca pe punte si obisnuita fraza rasun a pe ntreg vaporul. Capitanul Nemo nu se arata deloc. Dintre oamenii de pe vas l-am zarit numai pe n epasatorul steward, care-mi aduse masa cu aceeasi punctualitate si, ca de obicei , fara sa scoata o vorba. Pe la ora doua ma aflam n salon, ornduindu-mi notele n carnet, cnd se deschise usa s i aparu fara veste capitanul. l salutai. El abia mi raspunse, fara sa-mi spuna vre un alt cuvnt. Am nceput sa lucrez din nou, spernd ca poate mi va da vreo lamurire de spre ntmplarile din noaptea trecuta. Nici gnd! L-am privit. Parea ostenit; somnul n u-i limpezise nca ochii nrositi; chipul sau vadea o tristete adnca, o mhnire adevara ta. Umbla de ici-colo, se aseza, se ridica, lua vreo carte la ntmplare si o lasa n

umaidect, cerceta aparatele fara sa-si faca nsemnarile obisnuite si parea ca nu po ate sta o clipa locului. n sfrsit, ntorcndu-se spre mine, mi spuse: * Snteti medic, domnule Aronnax? Ma asteptam att de putin la ntrebarea asta, nct l privii cteva clipe fara sa raspund. * Snteti medic? ma ntreba el din nou. Multi dintre colegii dumneavoastra au studia t si medicina: Gratiolet, Moquin-Tandon si altii. * ntr-adevar, i raspunsei eu, snt doctor si intern de spital. nainte de a intra la Muzeu, am practicat ctiva ani medicina. * Bine, domnule. Raspunsul meu se vedea ca l multumise pe capitanul Nemo. Dar nestiind unde vrea s a ajunga, am asteptat sa-mi puna si alte ntrebari, hotart sa raspund dupa mprejurar i. * Domnule Aronnax, mi spuse el, ati primi sa ngrijiti pe unul din oamenii mei? * Aveti un bolnav? * Da. * Snt gata sa va urmez. * Veniti. Marturisesc ca inima mi batea cu putere. Vedeam, nu stiu de ce, o legatura ntre mbo lnavirea unui om din echipaj si ntmplarile din ajun. Taina care le nvaluia mi dadea de gndit tot att de mult ct si bolnavul. Capitanul Nemo ma conduse n partea de dinapoi a vasului, ntr-o cabina asezata lnga postul de paza al matelotilor. Acolo, pe un pat, era culcat un om de vreo patruz eci de ani, cu trasaturi energice, un adevarat tip de anglo-saxon. M-am aplecat asupra-i; nu era numai bolnav, ci si ranit. Capul nfasurat n crpe nsnger ate i se odihnea pe o perna. I-am desfacut crpele, si ranitul, privindu-ma cu och ii sai mari si ficsi, nu scoase nici un geamat. Rana era groaznica. Craniul, zdrobit cu un instrument tare, lasa creierul descop erit, iar substanta cerebrala fusese strivita n adncime. Cheagurile de snge se form asera n masa difluenta, care capatase o culoare rosie-nchisa. Aveam n fata o contuz ie si o comotie cerebrala totodata. Respiratia bolnavului se ncetinise. Chipul i se schimonosise din pricina tresaririlor spasmodice ale muschilor. Phlegmazia ce rebrala era deplina si adusese cu ea paralizia simturilor si a miscarii. Cercetai pulsul ranitului. Abia mai batea. Extremitatile corpului ncepusera sa 1 se raceasca. Vedeam ca i se apropie sfirsitul. Dupa ce l pansai pe bietul om, ma n torsei spre capitanul Nemo: * Cum a fost ranit? l ntrebai. * Ce importanta are! cauta el sa ocoleasca raspunsul. O ciocnire a vasului a zdr obit una dintre prghiile masinii, care s-a prabusit peste acest om. Dar ce credet i despre starea lui? mi venea greu sa arat ce credeam. * Puteti vorbi, ma ndemna capitanul. Bietul om nu cunoaste limba franceza. l priv ii din nou. pe ranit, apoi spusei: * Mai are doua ore de trait. * Si nu-1 mai poate salva nimic? * Nimic. Mna capitanului Nemo se nclesta si cteva lacrimi alunecara din ochii sai, pe care n u-i credeam facuti sa plnga. Ma mai uitai un timp la bietul muribund; viata i se scurgea ncetul cu ncetul. Pare a si mai palid sub stralucirea luminii electrice, care i scalda patul de moarte. i privii chipul inteligent, brazdat de zbr- cituri timpurii, sapate de nenorocire sau poate de mizerie, cu multa vreme nainte. Cautam sa-i prind taina vietii din u ltimele cuvinte pe care ncerca sa le rosteasca. * Puteti sa plecati, domnule Aronnax, mi spuse capitanul Nemo. Lasndu-1 pe capitan la capatiul muribundului, m-am dus n camera mea, tulburat de ce ea ce vazusem. Pna seara trziu m-au chinuit tot felul de presimtiri rele. Noaptea am dormit prost si printre visele des ntrerupte mi s-a parut ca aud suspine ndepar tate si cn- tece de moarte. Era oare o rugaciune pentru morti, murmurata n limba a ceea pe care n-o puteam ntelege? A doua zi dimineata m-am urcat pe punte. Capitan ul Nemo era acolo. De cum ma zari, se ndrepta spre mine: * Domnule profesor, mi spuse el, ati vrea sa faceti astazi o calatorie pe fundul

marii? * mpreuna cu tovarasii mei? ntrebai eu. * Daca le face placere! * Sntem la ordinele dumneavoastra, capitane. * Binevoiti atunci sa mbracati costumele de scafandru. Despre muribund sau despre mort nu-mi pomeni nimic. M-am dus la tovarasii mei ca sa le aduc la cunostinta propunerea capitanului Nemo. Co nseil o primi cu bucurie, iar canadianul se arata de data aceasta gata sa ne urm eze. Era ora opt dimineata. La opt si jumatate eram mbracati pentru noua plimbare si na rmati cu aparate de luminat si de respirat. Usa dubla se deschise naintea noastra si, ntovarasiti de capitanul Nemo pe care l urmau vreo doisprezece oameni din ech ipaj, am cobort la o adncime de zece metri, pe fundul tare, unde se oprise Nautilu s. De acolo, un povrnis nu prea mare ducea spre un loc plin de suisuri si de coborsur i, adnc cam de vreo cincisprezece brate. Fundul acesta nu semana deloc cu cel str abatut n prima calatorie, sub apele Oceanului Pacific. Nu se vedeau aici nici nis ipuri marunte, nici crnguri submarine, nici paduri pelagice. Am recunoscut ndata t inutul acesta minunat pe care capitanul Nemo ne facea cinstea sa ni-1 nfatiseze. Era mparatia margeanului. In ncrengatura zoofitelor si n clasa alcionarilor se numara ordinul gorgoniilor, c are cuprinde trei grupe: gorgoniile, isidiile si coralii. Din ultima grupa face parte margeanul, substanta curioasa care, rnd pe rnd, a fost clasata n regnul miner al, vegetal si animal. Socotit drept leac n vremurile vechi, drept giuvaer n zilel e noastre, el a fost abia n 1694 clasat definitiv n regnul animal de catre mar- si liezul Peysonnel. Margeanul este o ngramadire de animale mici, reunite pe un schelet farmicios si pi etros. Polipii acestia au o substanta comuna, care le-a dat nastere prin nmugurir e; fiecare si are viata lui proprie, lund totodata parte la viata ntregii colonii. Prin urmare, este un fel de socialism natural. Cunosteam ultimele lucrari cu pri vire la zoofitele acestea ciudate, care se mineralizeaza arborizndu-se n acelasi t imp, dupa cum foarte just au observat naturalistii. De aceea nimic nu putea sa f ie mai atragator pentru mine dect cercetarea uneia din aceste paduri pietrificate , pe care natura le-a plantat n fundul marilor. Am pus n functiune aparatele Ruhmkorff si am pornit de-a lungul unui banc de marg ean n plina formatie, care cu timpul va nchide partea aceasta a Oceanului Indian. Drumul era marginit de tufisuri greu de trecut, alcatuite din nclciturile arbustil or ce adaposteau sub crengile lor floricele nstelate, cu raze albe. Numai ca, spr e deosebire de plantele de pe pamnt, aceste tufisuri fixate de stnci cresteau toat e de sus n jos. Lumina jucndu-se prin ramurile lor viu colorate, stmea mii de scnteieri minunate. M i se parea ca vad tuburile acelea membranoase si cilindrice tremurnd sub unduirea apelor. Ma simteam ispitit sa culeg corolele lor fragede mpodobite cu tentacule plapnde, unele abia mbobocite, altele nflorite, pe care pestii sprinteni cu aripioa re iuti le atingeau n treacat ca pasarile n zbor. Dar de cum ncercam sa-mi apropii mna de florile acestea vii, simtitoare si nsufletite, se alarma ntreaga colonie. Co rolele albe se ascundeau n tecile lor rosii, florile se topeau sub ochii mei si t ufisul se preschimba ntr-un bloc de bulgari pietrosi. ntmplarea ma adusese n fata unora din cele mai rare specii de zoofite. Margeanul di n partile acelea era tot att de pretios ca si cel ce se pescuieste n Mediterana, p e coastele Frantei, ale Italiei si ale Barbariei. Pentru culorile sale vii, el m erita pe drept numele poetic de "floarea sngelui" sau "spuma sngelui", cum li se s pune n comert celor mai frumoase exemplare. Margeanul, care se vinde pna la cinci sute de franci kilogramul, era att de numeros sub straturile de apa unde ne aflam , nct ar fi putut mbogati o ntreaga lume de cautatori de corali. Materia aceasta pre tioasa, amestecata cu alte soiuri de polipi, alcatuia mormane dese si nclcite, num ite "macciota", printre care am vazut si cteva bucati minunate de margean roz. Curnd tufisurile se ndesira si mai mult, iar ramurile devenira tot mai mari. nainte a noastra se naltau acum adevarate crnguri pietrificate, printre care se deschidea u bolti largi cu forme curioase.

Capitanul Nemo pomi printr-o galerie ntunecata, care cobora lin pna la o adncime de o suta de metri. Lumina farurilor noastre facea sa straluceasca uneori, ca ntr-o vraja, peretii porosi ai boltilor naturale si florile de margean spnzurate ca ni ste candelabre cu luciri de foc n vrf. n sfrsit, dupa doua ore de mers, am atins o adncime de aproape trei sute de metri, adica limita de unde ncepe sa se formeze margeanul. Acolo nu mai erau tufe singur atice si nici crnguri joase, ci padure ntinsa, marea vegetatie minerala, uriasii a rbori pietrificati uniti ntre ei prin ghirlande gratioase de plumarii, liane ale marii, mpodobite n culori si sclipiri. Ce priveliste de nedescris! Vai, de ce nu ne puteam mpartasi ceea ce simteam! De ce eram nchisi sub casca aceea de metal si sticla! Pentru ce nu ne puteam vorbi u nul altuia! De ce nu puteam macar sa traim asemeni pestilor acestora care misuna , sau mai curnd asemeni amfibiilor care timp de ore ntregi pot sa parcurga dupa bu nul lor plac si pamntul, si apele! Capitanul se oprise. Ne-am oprit si noi si, ntorcndu-ma, am vazut ca oamenii din e chipaj stateau n semicerc n jurul sefului lor. Privind cu mai multa atentie, am ob servat ca patru dintre ei purtau pe umeri un obiect de forma alungita. Ne aflam n mijlocul unei poieni largi, mprejmuita de crengile nalte ale padurii sub marine. Farurile noastre aruncau o lumina blnda, care alungea peste masura umbrel e. n marginea poienii se lasase din nou ntunericul adnc prin care nu licareau dect pl pirile slabe ce le arunca margeanul. Ned Land si Conseil erau lnga mine. Priveam si dintr-o data mi-a trecut prin mint e ca am sa fiu martorul unui fapt neobisnuit. n fata noastra, pe fundul marii, se ridicau ici-colo movile acoperite de depuneri calcaroase. Asezarea lor arata ca snt facute de mini omenesti. Deasupra unui piedestal de stnci puse una peste alta, n mijlocul poienii, se nalta o cruce de margean, care si ntindea lungile ei brate ce pareau facute din snge piet rificat. La un semn al capitanului Nemo, unul din oamenii sai nainta si ncepu sa sape o gro apa la ctiva pasi de cruce, cu un trjiacop pe care-1 scoase de la bru. Am nteles totul! Poiana era un cimitir; groapa, un mormnt; obiectul prelung pe car e l purtau oamenii era corpul celui ce murise n noaptea trecuta! Capitanul Nemo mpr euna cu ai sai venisera sa-si nmormnteze tovarasul n lacasul acesta comun, n adncuril e de nepatruns ale oceanului. Niciodata nu m-am simtit att de miscat! Niciodata nu mi-au navalit n minte idei ma i tulburatoare! Nu voiam sa vad ceea ce vedeam! n vremea asta, groapa se adncea ncet. Pestii fugeau, ici-colo din ascunzisurile lor . Auzeam cum izbeste n calcar trnacopul care sclipea din cnd n cnd, lovindu-se de vre o piatra de granit pierduta n fundul apelor. Groapa se lungea, se largea si curnd fu destul de adnca spre a primi corpul. Atunci, cei ce purtau cadavrul se apropiara. Trupul, nvelit ntr-o tesatura de byss us alb, fu cobort n groapa umeda. Capitanul Nemo, cu bratele ncrucisate pe piept, s i toti ceilalti ngenuncheara pentru rugaciune. Eu si tovarasii mei ne-am nclinat c apetele. Groapa fu acoperita cu bulgarii smulsi de pe fund, care formara o usoara ridicat ura. Cnd totul fu sfirsit, capitanul Nemo si oamenii sai se ridicara, apoi, apropiindu -se nca o data de mormnt, si plecara genunchii si ntinsera mna lundu-si cel de pe urma ramas bun. Apoi cortegiul funebru porni spre Nautilus, trecnd din nou pe sub boltile padurii , prin mijlocul crngului, de-a lungul tufisurilor de margean si urcnd ntruna. n cele din urma, se ivira luminile vasului. Dra lor luminoasa ne conduse pna la Nau tilus. La ora unu eram pe bord. Dupa ce mi-am scos costumul de scafandru, ma urcai pe punte, si, n prada aceloras i idei chinuitoare, ma asezai lnga far. Capitanul Nemo se apropie de mine. Ridicndu-ma, i-am spus: * Deci, dupa cum prevazusem, omul acela a murit asta-noapte? * Da, domnule Aronnax. * Si se odihneste acum lnga tovarasii sai, n cimitirul de margean? * Da, uitat de toti, nsa neuitat de noi! Polipii au grija sa ne pecetluiasca pent

ru vesnicie mortii n gropile pe care le sapam! Si ascunzndu-si cu un gest brusc fata n minile sale nclestate, capitanul ncerca n zada r sa-si nabuse un suspin. Apoi adauga: * Acolo e pasnicul nostru cimitir, la cteva sute de picioare adncime! * Mortii dumneavoastra dorm cel putin netulburati, capitane, rechinii nu-i pot a tinge! * Da, domnule, raspunse cu gravitate capitanul Nemo, nu-i pot atinge nici rechin ii si nici oamenii! PARTEA A DOUA Capitolul I OCEANUL INDIAN Aici ncepe a doua parte a calatoriei noastre sub mari. Cea dinti luase sfrsit prin tulburatoarea scena din cimitirul de margean, care-mi lasase urme adnci n suflet. Asadar, ntreaga viata a capitanului Nemo se desfasura n cuprinsul nemarginit al ma rilor; n strafundurile lor de nepatruns si pregatise pna si mormntul. Acolo, nici un ul din monstrii oceanului n-ar fi putut sa tulbure cel de pe urma somn al calato rilor de pe Nautilus, al acestor prieteni strns uniti n moarte ca si n viata! "Si n ici oamenii!" adaugase capitanul. Mereu aceeasi nencredere salbatica, de nepotolit, fata de societatea omeneasca! Mie unuia nu mi mai erau de ajuns presupunerile care l multumeau pe Conseil. Baiat ul acesta cumsecade credea cu tarie ca Nemo ar fi unul din acei savanti ale caro r merite nu snt pretuite cum trebuie si care raspund prin dispretul lor la nepasa rea oamenilor. Pentru el, comandantul lui Nautilus era un geniu nenteles care, de zamagit de viata de pe pamnt, se refugiase ntr-o lume de nepatruns ca sa poata tra i nestingherit. Dupa parerea mea, nsa, toate astea nu lamureau dect n parte firea c apitanului Nemo. Ultimele ntmplari mi dovedisera ca e vorba de cu totul altceva! Taina ce nvaluia nca noaptea n care fuseseram nchisi si adormiti, faptul ca Nemo mi smulsese cu forta lu neta cu care ma pregateam sa cercetez orizontul, rana mortala a omului aceluia, pusa pe seama unei ciocniri de nenteles a lui Nautilus - toate acestea mi aratau c a lucrurile trebuie privite altfel. Nu! Capitanul nu se multumea doar sa fuga de oameni! Puternicul vas nu slujea numai unei dorinte de nen- frnt pentru libertate , era poate si o arma pentru cine stie ce razbunari cumplite. Deocamdata nimic nu-mi este nca limpede; abia daca ntrezaresc cteva plpiri n bezna car e ne nconjoara. Va trebui deci sa ma marginesc sa scriu, ca sa zic asa, dupa cum m i vor dicta evenimentele. Dealtfel, nu sntem legati cu nimic de capitanul Nemo. El stie ca e cu neputinta s a scapam de pe Nautilus. Nu ne-am dat nici macar cuvntul de onoare ca vom ramne pe vas. Nu sntem dect niste captivi, niste prizonieri care, oarecum din politete, snt em numiti oaspeti. Ned Land n-a renuntat deloc la speranta ca-si va recstiga libe rtatea. E sigur ca va folosi cel dinti prilej pe care ntmplarea i-1 va scoate n cale . Fara ndoiala ca si eu am sa fac la fel. Si cu toate astea, mi-ar parea rau sa p lec ducnd cu mine tainele lui Nautilus pe care generozitatea capitanului ne-a las at sa le patrundem. Dar, la urma urmei, trebuie sa-1 urm sau sa-1 admiram pe capi tanul Nemo ? Trebuie sa-1 socotim victima sau calau? Si apoi, ca sa fiu sincer, n ainte de a ma desparti de el pentru totdeauna, as vrea sa fac pna la capat nconjur ul lumii submarine, ale carui nceputuri snt att de marete. As vrea sa vad toate min unile ngramadite sub marile globului. As vrea sa vad ceea ce nu a mai vazut nimen i, chiar daca va trebui sa platesc cu viata dorinta aceasta nestinsa de a cunoas te! Ce am descoperit pna acum? Nimic sau aproape nimic, fiindca de-abia am straba tut sase mii de leghe de-a lungul Pacificului! Stiam bine nsa ca Nautilus se apropie de pamnturi locuite si, daca ni s-ar ivi vre un prilej de scapare, ar fi o cruzime din partea mea sa-mi sacrific tovarasii pe ntru dorinta de a cunoaste ct mai multe. Va trebui sa-i urmez si poate chiar sa-i calauzesc. Dar prilejul acesta se va ivi el vreodata? Ca om lipsit de libertate , l doresc din toata inima, dar ca savant, ca cercetator, ma tem de el. n ziua de 21 ianuarie 1868, la prnz, pe cnd ofiterul secund lua naltimea soarelui, m -am urcat pe punte si, aprinzndu-mi o tigara, m-am dus lnga el ca sa privesc opera tia. Fara ndoiala ca omul acesta nu ntelegea limba franceza, pentru ca, desi am fa cut de mai multe ori, cu voce tare, unele observatii, secundul a ramas nepasator

si mut. Daca ar fi nteles cuvintele mele, nu s-ar fi putut sa nu dea, fara voia lui. macar un semn de atentie. n timp ce el si facea masuratoarea cu ajutorul sextantului, unul din matelotii de pe Nautilus - voinicul acela care ne ntovarasise n prima calatorie submarina spre insula Crespo - veni sa curete geamurile farului. Am cercetat si eu instalatia a paratului, caruia niste inele lenticulare, asemanatoare cu ale farurilor de pe c oasta, i nsuteau puterea si-i trimiteau lumina n directia ceruta. Lampa electrica e ra astfel construita nct dadea toata capacitatea ei de iluminare. Razele erau prod use n vid, de aceea aveau asigurata si regularitatea, si intensitatea. Vidul crut a de asemenea si vrfurile de grafit ntre care se desfasoara arcul luminos. Asta nse mna o economie importanta pentru capitanul Nemo, deoarece vrfurile n-ar fi putut fi nlocuite cu una, cu doua. Asa cum erau construite, nsa, uzarea lor devenise cu totul nensemnata. Cnd Nautilus se pregati sa-si reia drumul submarin, cobori n salon. Panourile se nch isera si se dadu ndata ordinul de scufundare. Brazdam valurile Oceanului Indian, vasta cmpie lichida de cinci sute cincizeci mi lioane de hectare si ale carei ape snt att de limpezi nct ametesti daca te apleci as upra lor. Nautilus pluti cteva zile la o adncime de o suta pna la doua sute de metr i. Oricui, afara de mine, care eram stapnit de o nesfrsita dragoste pentru mare, c easurile i s-ar fi parut lungi si plictisitoare; dar plimbarile zilnice pe punte , unde sorbeam cu nesat aerul datator de viata al oceanului, privelistea apelor bogate pe care o vedeam prin geamurile salonului, cititul cartilor din bibliotec a, scrierea notelor mele zilnice mi luau tot timpul, nelasn- du-mi nici o clipa de oboseala sau de plictis. Cu sanatatea toti o duceam destul de bine. Regimul de pe bord era ct se poate de potrivit, si n ce ma priveste m-as fi putut lipsi si de schimbarile pe care Ned N and, din dorinta de a se mpotrivi, se straduia sa le faca. Temperatura constanta a vasului ne punea la adapost de orice boala, n asa fel nct nu ne puteam teme nici macar de o raceala. Dealtfel, se afla pe bord o rezerva oarecare din madreporaru l den- drophyllum, cunoscut n Proventa sub numele de "marar de mare", din care am fi putut face o pasta excelenta mpotriva tusei. Timp de cteva zile am vazut numeroase pasari de apa, palmipede, pescarusi mici si mari. Cteva dintre ele, vnate cu ndemnare si preparate ntr-un anumit fel, ne-au dat o hrana destul de buna. Plasele lui Nautilus au prins mai multe feluri de broaste testoase de mare cu sp atele bombat, a caror carapace este foarte pretuita. Reptilele acestea se cufund a cu usurinta si pot sta multa vreme sub apa, nchizndu-si supapa carnoasa de la de schizatura exterioara a canalului nazal. Cnd au fost prinse, unele dintre ele dor meau nca n carapace, la adapost de animalele marine. Carnea broastelor testoase nu ni s-a parut tocmai buna, n schimb ouale lor ne-au placut foarte mult. Ct despre pesti, ei ne-au strnit admiratia ori de cte ori, privind prin ferestre, a m putut patrunde n tainele vietii lor acvatice. Printre ei am observat mai multe specii pe care nu-mi fusese dat sa le vad pna atunci. De la 21 la 23 ianuarie, Nautilus nainta cu doua sute cincizeci de leghe n douazec i si patru de ore, ceea ce face tocmai douazeci si doua de mile pe ora. Si daca n trecere puteam recunoaste unele varietati de pesti, aceasta se datora luminii e lectrice care i atragea ade- menindu-i sa ne nsoteasca. Cei mai multi nsa ramneau cu rnd n urma, din pricina vitezei vasului. Cu toate acestea, unii izbuteau sa se mai tina un timp n preajma lui Nautilus. n dimineata de 24 ianuarie, la 125' latitudine sudica si 9433' longitudine, am zari t insula Keeling, ridicatura madreporica plina de cocotieri minunati, care a fos t vizitata de Darwin si de capitanul Fitz-Roy. Nautilus se tinu la o mica depart are de coastele rpoase ale acestei insule nelocuite. Dragele aruncate prinsera nu meroase specii de polipi si de echinoderme si cteva exemplare ciudate din ncrengat ura molustelor. Curnd, insula Keeling se pierdu n zare, iar vasul nostru lua direc tia nord-vest, spre vrful Peninsulei indiene. * Locuri civilizate! mi spuse n ziua aceea Ned Land. Astea mi plac mai mult dect ins ulele din Papuasia, n care snt mai multi salbatici dect caprioare! Pe tarmul indian , domnule profesor, snt drumuri, cai ferate, orase englezesti, franceze si indien e. N-ai nevoie sa faci mai mult de cinci mile ca sa dai de un compatriot! Hm! N-

o fi venit cumva vremea sa-i tragem chiulul capitanului Nemo? * Nu, Ned, nu! i raspunsei eu hotart. Sa lasam lucrurile n voia lor. Nautilus se ap ropie de continente locuite. Se napoiaza spre Europa. Sa-i ngaduim sa ne duca ntr-a colo. Cnd o sa fim n marile noastre, vom vedea ce e de facut. Dealtfel, nu-mi nchip ui ca Nemo o sa ne lase sa vnam pe coastele Malabarului sau ale Coromandelului, c a n padurile din Noua Guinee. * Si adica fara voia lui nu putem pleca, domnule? Nu i-am mai raspuns canadianului. Nu voiam sa ncep o discutie pe tema aceasta, pe ntru ca, de fapt, doream din toata inima sa ma las pna la capat n voia sortii care ma aruncase pe bordul lui Nautilus. De pe insula Keeling, mersul nostru se mai ncetini si ncepu sa se schimbe, ducndu-n e adesea la mari adncimi. Planurile nclinate, care puteau fi asezate oblic fata de linia de plutire cu ajutorul unor prghii din interior, au fost folosite de mai m ulte ori. Ne-am cobort astfel pna la doi si chiar trei kilometri, fara ca sa putem nsa masura adncimea Marii Indiilor, al carei fund n-a putut fi atins nici cu sond e de treisprezece mii de metri. n straturile mai adnci, termometrul arata ntotdeaun a peste 4. Am observat ca numai n straturile apropiate de suprafata apa era totdea una mai rece, acolo unde fundul se gasea la o adncime mai mica. n ziua de 25 ianuarie, oceanul fiind cu totul pustiu, Nautilus pluti toata ziua l a suprafata, lovind valurile cu elicea lui puternica si arun- cnd apa la o mare na ltime. Semana atunci att de bine cu un cetaceu urias, nct ar fi putut nsela pe orici ne l-ar fi vazut. Trei sferturi de zi mi le-am petrecut pe punte, privind ntinsul apelor. Nimic n zare, n afara de un steamer lung, care trecu pe la orele patru du pa-amiaza n directie opusa noua, spre vest. Catargele steamerului se zarira o cli pa; el nsa nu-1 putea vedea pe Nautilus care se ridica abia cu putin deasupra ape i. Mi-am nchipuit ca nava aceea apartine Liniei peninsulare si orientale care fac e serviciul de pe insula Ceylon la Sidney, trecnd prin Roy-Georges si Melboume. Pe la cinci dupa-amiaza, naintea scurtei nserari care n zonele tropicale leaga ziua cu noaptea, am vazut, mpreuna cu Conseil, o priveliste ciudata. Exista un animal placut la vedere, a carui ntlnire, dupa cum se credea n vechime, p revesteste noroc. Aristotel, Ateneus, Plinius, Opianus i studiasera obiceiurile s i vorbisera despre el cu toata arta poetilor Greciei si Romei. Ei l numisera "nau tilus" sau "pompilius". Dar stiinta moderna n-a pastrat denumirea aceasta: molus ca e cunoscuta acum sub numele de "argonaut". Un grup de cteva sute de asemenea argonauti, facnd parte din specia argonautilor t uberculati, specifica Marii Indiilor, calatorea tocmai atunci la suprafata ocean ului. Molustele acestea gratioase mergeau cu spatele nainte, miscndu-se cu ajutorul unui tub locomotor, prin care aruncau afara apa pe care o aspirasera. Din cele opt t entacule ale fiecarui argonaut, sase, lungi si subtiri, pluteau pe apa, pe cnd ce lelalte doua, latite ca niste palme, erau ntinse n vnt asemenea unor pnze usoare. Le vedeam ct se poate de deslusit gaoacea ondulata si n forma de spirala, pe care Cu vier o asemuieste pe drept cuvnt cu o corabioara eleganta. n adevar, gaoacea poart a ca o nava animalul care a secretat-o, fara ca acesta sa fie lipit de ea. * Argonautul poate sa-si paraseasca gaoacea, i-am spus lui Conseil, dar n-o para seste niciodata. * Ca si capitanul Nemo, mi raspunse, pe buna dreptate, Conseil. De aceea ar fi fa cut mai bine sa-si numeasca vasul Argonautul. Nautilus pluti aproape o ora printre moluste - apoi, nu stiu de ce, ele se spe riara toate deodata. Ca la un semn, pnzele fura trase, bratele se strnsera, corpur ile se nghemuira, gaoacele se rasturnara schim- bndu-si centrul de greutate si ntre aga flotila disparu sub valuri. Totul se petrecu ntr-o clipa si nu cred ca vreoda ta vasele vreunei escadre sa fi manevrat cu mai multa punctualitate. n acelasi timp, noaptea cobor dintr-o data si valurile, abia miscate de vnt, se pre linsera linistite pe sub nvelisurile de fier ale lui Nautilus. A doua zi, 26 ianuarie, am taiat Ecuatorul pe la al optzeci si doilea meridian, intrnd n Emisfera Boreala. n cursul zilei ne-a nsotit un alai fioros de rechini, fiare nspaimn- tatoare care mi suna prin marile acelea, facndu-le foarte periculoase, n scurta vreme, nsa, Nautilu s, sporindu-si viteza, i lasa n urma chiar si pe cei mai repezi dintre acestia.

La 27 ianuarie, n largul Golfului Bengal, am vazut de mai multe ori o priveliste n fioratoare: cadavre care pluteau la suprafata apei. Erau mortii oraselor indiene , trti de Gange pna n larg. Pentru ca vulturii, singurii gropari ai tinutului, nu is pravisera de sfirtecat cadavrele, rechinii se grabeau sa le dea o mna de ajutor n funebra lor ndeletnicire. Pe la orele sapte seara, Nautilus, pe jumatate cufundat, plutea ntr-o mare ca de lapte, ce parea ca se ntinde pna dincolo de zari. Sa fi fost efectul razelor lunii ? Nu, pentru ca luna noua, abia de doua zile, era nca sub orizont, n razele soarel ui. ntregul cer, desi luminat de stele, parea negru fata de albeata apelor. Conseil nu-si credea ochilor; ma ntreba care snt cauzele acestui fenomen ciudat. D in fericire am putut sa-i raspund. * Ai n fata ceea ce se numeste o mare de lapte, i spusei, o ntindere nesfrsita de ap a alba, care poate fi vazuta adesea n apropierea tarmurilor din Amboine ca si pri n meleagurile n care ne aflam acum. * N-ar putea domnul sa-mi spuna cauzele unei asemenea privelisti? Ca doar nu s-o fi prefacut apa n lapte! * Nu, Conseil, albeata care te uimeste e datorata numai nenumaratilor infuzori, un fel de viermusori1 luminosi, gelatinosi si fara culoare, subtiri ct firul de p ar si a caror lungime nu trece de-o cincime de milimetru. Parte din vietatile ac estea se lipesc ntre ele pe o ntindere de cteva leghe. * Cteva leghe! striga Conseil. * Da, baiete, si nu ncerca sa socotesti numarul infuzorilor! N-ai sa izbutesti, f iindca, daca nu ma nsel, unii navigatori au plutit pe asemenea mari de lapte chia r si mai mult de patruzeci de mile. Nu stiu daca Conseil a tinut seama de sfatul meu, dar parea adncit n gnduri, cauta pesemne sa socoteasca cte cincimi de milimetru snt n 40 de mile. Ct despre mine, ma uitam n continuare la acest fenomen. Timp de mai multe ore, Nautilus brazda cu pintenul sau valurile alburii, alunecnd fara zgomot pe apa ce parea sapunita, ca si cum ar fi plutit prin viitoarea de spuma pe care curentii si contracurentii din golfuri o lasa uneori ntre ei. Spre miezul noptii marea si relua nfatisarea obisnuita, dar n urma noastra, pna la m arginea orizontului, cerul, oglindind albeata valurilor, paru multa vreme cufund at n luminile nedeslusite ale unei aurore boreale. Capitolul II O NOUA PROPUNERE A CAPITANULUI NEMO La 28 ianuarie, spre amiaza, iesind la suprafata apei, la 94' latitudine nordica, Nautilus se gasi n apropierea unui tarm aflat la opt mile nspre vest. Am zarit ma i nti o ngramadire de munti, nalti de aproape doua mii de picioare, cu forme foarte neregulate. Dupa determinarea locului, m-am cobort n salon si, cercetnd harta, mi-a m dat seama ca ne aflam n fata insulei Ceylon, aceasta perla ce pare ca atrna la u rechea Peninsulei indiene. Cautnd n biblioteca vreo carte despre Ceylon, una din cele mai roditoare insule de pe glob, am dat de un volum scris de H. C. Sirr esq. si avnd titlul: "Ceylon and the Cingalese". Rentors n salon, mi-am notat mai nti pozitia geografica a insulei, careia cei din antichitate i dadusera attea nume. Tocmai atunci intra n salon capitanul Nemo urmat de secundul sau. Dupa ce privi h arta, capitanul se ntoarse spre mine. * Insula Ceylon, spuse el, e un loc vestit pentru pescuitul perlelor. V-ar place a, domnule Aronnax, sa vizitati una din pescariile ei? * Fireste, domnule capitan. * Bine. Asta-i foarte usor. Numai ca, daca vom vedea pescariile, n schimb nu vom vedea pescarii. Exploatarea anuala nca n-a nceput. Dar n-are a face. Voi ndrepta va sul spre Golful Manaar, unde vom ajunge n timpul noptii. Capitanul Nemo spuse cteva cuvinte ofiterului secund, care iesi ndata. Nautilus nce pu sa se scufunde si curnd manometrul indica o adncime de treizeci de picioare. Cu harta n fata cautai Golful Manaar. L-am gasit pe paralela a noua, pe coasta de nord-vest a Ceylonului, format dintr-o prelungire a micii insule Manaar. Pentru ca sa ajungem acolo, trebuia sa navigam de-a lungul ntregii coaste apusene a Cey lonului. * Domnule profesor, mi spuse capitanul Nemo, se pescuiesc perle n Golful Bengal, n

Marea Indiilor, n marile Chinei si Japoniei, n marile din sudul Americii, n Golful Panama, n Golful Californiei; dar nicaieri nu se obtin rezultate mai frumoase dect n Ceylon. Noi am sosit cam devreme, fara ndoiala. Pescarii se aduna abia n luna ma rtie n Golful Manaar. Aici, timp de treizeci de zile, trei sute de corabii de-ale lor se ndeletnicesc cu exploatarea fructuoasa a comorilor marii. Pe fiecare cora bie snt cte zece vslasi si zece pescuitori. Acestia, mpartiti n doua grupuri, se scuf unda rnd pe rnd pna la doisprezece metri adncime, cu ajutorul unor pietroaie pe care le tin ntre picio are. Pietroaiele snt legate de corabii cu niste funii. * Va sa zica se mai folosesc si acum mijloace att de rudimentare? * Da, cu toate ca pescariile acestea apartin englezilor, carora le-au fost cedat e nca din 1802, prin tratatul de la Amiens. * Mi se pare totusi ca haina de scafandru pe care o ntrebuintati si dumneavoastra ar fi de mare folos n munca asta. * Desigur, pentru ca bietii pescuitori nu pot ramne mult timp sub apa. Descriindu -si calatoria facuta n Ceylon, englezul Perceval vorbeste despre un cafru care a stat cinci minute fara sa se urce la suprafata, dar faptul mi se pare cam ndoieln ic. Stiu ca unii scufundatori pot sta n apa pna la cincizeci si sapte de secunde, iar cei mai destoinici - si ei snt destui de rari - pot ramne pna la optzeci si sap te de secunde. Cnd acesti nefericiti revin la suprafata, din nas si din urechi li se scurge apa amestecata cu snge. Cred ca n medie un pescuitor poate sta sub apa treizeci de secunde, n care timp se zoreste sa strnga ntr-o mica plasa ct mai multe scoici perlifere. De obicei nsa scufundatorii nu traiesc mult; vederea le slabest e, ochii li se acopera de ulceratii; pe trup le apar plagi si de multe ori chiar pier loviti de apoplexie n fundul marii! * Da, am spus, este o meserie nenorocita, care nu serveste dect unor toane ale mo dei! Dar ati putea sa-mi spuneti cam cte scoici poate sa strnga ntr-o zi o corabie? * Intre patruzeci si cincizeci de mii de bucati. Se spune chiar ca n 1814 guvernu l englez a tocmit scufundatori sa pescuiasca pentru el; n douazeci de zile au fos t culese saptezeci si sase de milioane de scoici. * Dar cel putin pescuitorii snt de ajuns de bine platiti? am ntrebat. * Abia daca primesc ceva, domnule profesor. La Panama ei cstiga un dolar pe sapta mna. De obicei li se da un gologan pentru scoicile care au perle, dar ti dai seama cte aduna ei fara perle! * Un gologan pentru acesti nefericiti care si mbogatesc stapnii Ce mrsavie! * Asadar, domnule profesor, mi spuse capitanul Nemo, o sa vizitati mpreuna cu tova rasii dumneavoastra bancul de scoici de la Manaar si, daca din ntmplare vom ntlni vr eun pescar mai grabit, l veti vedea cum lucreaza. * Ne-am nteles, capitane. * Dar ia spuneti, domnule Aronnax, va temeti cumva de rechini? * De rechini? ntrebai eu, ncurcat. ntrebarea mi se paru fara rost. * De rechini, repeta capitanul Nemo. * Marturisesc, domnule capitan, ca nu snt nca obisnuit cu soiul acesta de pesti. * Noi ne-am deprins cu ei si cu timpul o sa va deprindeti si dumneavoastra. Deal tfel, vom fi narmati si, n drum, poate ca vom putea vna vreunul. E o vnatoare intere santa. Asadar, ne vedem mine n zori, domnule profesor. Spusese acestea ca si cum ar fi fost vorba de-o mica plimbare, apoi iesi din sal on. Daca ati fi poftiti la o vnatoare de ursi n muntii Elvetiei, ati zice: "Foarte bin e, mine mergem la vnatoare de ursi!" Daca ati fi poftiti la o vnatoare de lei n cmpii le din Atlas sau de tigri n jungla indiana, ati zice: "Aha, vom vna lei si tigri!" . Dar daca ati fi invitati sa vnati rechini sub apa, poate ca v-ati mai gndi nainte de a accepta. Mi-am trecut mna peste fruntea mbrobonita de o sudoare rece. "Ia sa ma gndesc putin, mi spusei eu. Ca sa vnezi vidre prin padurile submarine, cu m am facut noi n insula Crespo, mai merge. Dar sa cutreieri fundul marilor cnd est i sigur ca ai sa ntlnesti rechini, asta mi se pare ca e cu totul altceva! Stiu ca n unele tinuturi, mai ales n insulele Andamane, negrii nu sovaie sa atace rechinul cu un pumnal ntr-o mna si cu un lat n cealalta; mai stiu nsa ca multi dintre cei ca

re nfrunta fiarele acestea primejdioase nu se mai ntorc vii. Dealtfel, nici nu snt negru, si chiar daca as fi, tot as avea motive sa sovai". Si iata-ma numai cu gndul la rechini, la falcile lor narmate cu multe siruri de di nti, n stare sa taie un om n doua. ncepusem sa si simt ca ma dor salele. Apoi nu-mi placea nici felul n care capitanul mi facuse invitatia asta blestemata. Parca ar fi fost vorba sa mergem ntr-un huceag sa urmarim vreo biata vulpe. "Nu-i nimic, m i-am zis, Conseil n-o sa mearga nici n ruptul capului si asta ma va scuti sa-1 nso tesc pe capitan". n ntelepciunea lui Ned Land, trebuie sa marturisesc ca nu prea aveam ncredere. O pr imejdie, orict de mare ar fi fost ea, nsemna totdeauna un ndemn pentru firea lui ra zboinica. Am vrut sa citesc mai departe cartea lui Sirr, dar n-am facut dect sa o rasfoiesc cu gndul n alta parte. Printre rnduri vedeam deschi- zndu-se falci fioroase. Tocmai atunci intrara Conseil si canadianul, linistiti, ba chiar voiosi, neavnd h abar de ce-i asteapta. * Pe cinstea mea, domnule, mi zise Ned Land, capitanul Nemo al dumneavoastra - lu a-l-ar dracu'! - ne-a facut adineauri o propunere foarte placuta. * A! Va sa zica stiti? * Daca nu-i cu suparare, raspunse Conseil, comandantul lui Nautilus ne-a invitat sa vizitam mine, n tovarasia dumneavoastra, pescariile minunate din Ceylon. Ne-a vorbit foarte politicos, ca un adevarat gentleman. * Afara de asta nu v-a mai spus nimic? * Nimic altceva, spuse canadianul, dect ca si dumneavoastra stiti despre plimbare a asta. * Si nu v-a spus nimic despre...? * Nu, nimic, domnule naturalist. O sa mergeti cu noi, nu-i asa? * Eu... fireste! Vad ca esti ncntat de asta, mestere Land. * Da, fiindca trebuie sa fie ceva neobisnuit! * Si poate chiar primejdios! am adaugat eu, cu subntelesuri. * Cum poate fi primejdioasa o simpla plimbare pe un banc de scoici? se mira Ned Land. Desigur, capitanul Nemo socotise ca e mai ntelept sa nu le pomeneasca nimic despr e rechini tovarasilor mei. Eu i priveam cu ochii mpaienjeniti, de parca i-as fi si vazut sfrtecati. Ar fi trebuit oare sa-i nstiintez? Desigur, numai ca nu prea sti am cum sa ncep. * Domnul n-ar dori, spuse Conseil, sa ne dea cteva amanunte despre pescuitul perl elor? * Chiar despre pescuit, am ntrebat, sau despre ntmplarile care...? * Despre pescuit, raspunse canadianul. nainte de a-1 vedea la fata locului, e bin e sa-1 cunoastem. * Atunci stati jos, prieteni, si am sa va spun tot ce-am aflat acum de la englez ul Sirr. Ned si Conseil se asezara pe un divan si prima ntrebare mi-a pus-o canadianul: * Ce e perla, domnule? * Draga Ned, i-am raspuns, perla sau margaritarul este pentru poet o lacrima a m arii; pentru orientali e o picatura de roua solidificata; pentru femei, un juvae r de forma lunguiata, cu stralucire sticloasa, facut dintr-o materie sidefie, pe care ele l poarta la deget, la gt sau la urechi; pentru chimist, este un amestec de fosfat si carbonat de calciu cu putina gelatina, iar pentru naturalist este o simpla secretie bolnavicioasa a organului care produce sideful la unele bivalve . * ncrengatura molustelor, spuse Conseil, clasa acefalelor, ordinul testaceelor. * Dar, am continuat eu, dintre toate molustele, aceea care mai ales produce perl a este scoica perlifera numita "meleagrina margariti- fera". Perla nu-i dect o co ncretiune, o ngrosare a sidefului, n forma rotunda. Ea poate fi sau lipita de pere tele scoicii, sau ncrustata n cutele animalului. Atunci cnd sta pe scoica, perla se lipeste de ea; cnd creste n carne, e libera. Totdeauna are nsa drept centru un cor p mic si tare, fie un grauncior oarecare, fie un fir de nisip, mprejurul caruia s e depune sideful timp de ctiva ani, treptat, n straturi subtiri si concentrice. * Se pot gasi mai multe perle ntr-o singura scoica ? ntreba Conseil.

* Da, baiete. Unele scoici, numite "pintadine", par niste adevarate cutiute cu p erle. Am auzit un lucru de care, e drept, ma cam ndoiesc ca ar fi adevarat, totus i am sa vi-1 spun: se zice ca ntr-o scoica din acestea s-au gasit nu mai putin de o suta cincizeci de rechini. * O suta cincizeci de rechini? striga Ned Land. * Am zis rechini?! ma mirai eu. Vreau sa zic o suta cincizeci de de perle. Rechi nii n-au ce cauta aici. * Fireste. Domnul e att de bun sa ne spuna prin ce mijloace se scot perlele ? * Snt mai multe metode, si adesea, cnd perlele snt lipite de valve, pescuitorii le smulg cu clestele. De obicei, nsa, scoicile snt ntinse pe rogojini la malul apei. E le mor astfel n aer liber si dupa zece zile snt de ajuns de putrezite. Atunci snt c ufundate n rezervoare cu apa de mare, pe urma snt deschise si spalate. Abia acum nc epe adevarata munca. Se scot mai nti placile de sidef, care se vnd n lazi de cte o su ta douazeci si cinci si o suta cincizeci de kilograme. Apoi se scoate parenchimu l scoicii, se fierbe si se trece prin sita, ca sa nu se piarda nici cele mai mic i perle. * Perlele snt pretuite dupa marimea lor? ma ntreba Conseil. * Nu numai dupa marime, i-am raspuns, ci si dupa forma, dupa "apele" pe care le fac, adica dupa culoarea ca si dupa luciul lor, dupa stralucirea pestrita care n e ncnta ochiul. Cele mai frumoase dintre ele snt numite perle-virgine sau parangone . Ele cresc libere n carnea molustei, snt albe, cel mai adesea opace, dar cteodata au o transparenta opalina. De cele mai multe ori snt rotunde sau n forma de para. Fiind cele mai pretioase, se vnd cu bucata. Celelalte perle cresc lipite de valve le scoicii; n sfrsit, cele mai putin pretioase snt perlele mici, cunoscute sub nume le de seminte. Ele se vnd cu masura si snt folosite mai ales la broderiile de pe o dajdiile bisericesti. * Trebuie sa fie o munca anevoioasa si de durata sa alegi perlele dupa marime. * Nu, prietene. Munca asta se face cu ajutorul a unsprezece site gaurite dupa ne voie. Perlele care ramn ntr-o sita cu 20 pna la 24 de gauri snt perle de cea mai mar e valoare. Cele care ramn n site cu 100 si 800 de gauri snt de calitatea a doua. Ia r cele pentru care snt folosite sitele cu 900 pna la 1000 de gauri snt numite semin te. * E un mijloc ingenios, spuse Conseil, si vad ca mpartirea si clasificarea perlel or se face n mod mecanic. Domnul ar putea sa ne spuna ce cstig aduce exploatarea b ancurilor de scoici cu perle? * Daca ne luam dupa ce spune Sirr, pescariile din Ceylon snt arendate n fiecare an cu suma de 3 milioane de rechini. * De franci, vreti sa spuneti. * Da, de franci, trei milioane de franci. Dar cred ca pescariile astea nu mai ad uc aceleasi venituri ca altadata. La fel se ntmpla si cu pescariile americane care odinioara aduceau 4 milioane de franci, iar acum cstigul e redus la doua treimi. Tot n tot, venitul general adus de exploatarea perlelor poate fi evaluat la 9 mi lioane de franci. * Exista cumva si perle celebre care au fost cotate la un pret foarte ridicat? nt reba Conseil. * Da, baiete, se zice ca Cezar a daruit Servilliei o perla n valoare de 20 000 de franci n moneda noastra. * Am auzit chiar ca una din cucoanele din antichitate bea otet n care punea perle , vorbi canadianul. * Cleopatra, raspunse Conseil. * Trebuie sa fi fost destul de rau la gust! se scutura Ned. * Oribil, prietene Land, dar un paharel cu otet care costa 115 000 de franci, fr umos pret! * mi pare rau ca nu m-am nsurat cu cucoana asta, rse Ned. * Cleopatra sotia lui Ned Land! exclama Conseil. * Era sa ma nsor cu adevarat si nu e vina mea daca nu s-a facut, raspunse serios canadianul. I-am cumparat chiar un sirag de perle lui Kat Tander - logodnica mea - care de fapt s-a maritat cu un altul. Ei bine, siragul de perle nu m-a costat mai mult de un dolar jumatate si cu toate astea - domnul profesor poate sa ma c reada - perlele acelea n-ar fi trecut prin sita cu 20 de gauri.

* Dragul meu Ned, i raspunsei rznd, erau perle artificiale, simple boabe de sticla unse n interior cu esenta de Orient. * Trebuie sa coste mult esenta asta de Orient! * Aproape nimic! Nu e altceva dect o substanta argintata din solzi de platica si amoniac. N-are nici o valoare. * Poate de asta s-a maritat Kat cu un altul, filozofa Ned Land cu glas tare. * Dar ca sa ne ntoarcem la perlele de mare valoare, am spus eu, nu cred ca un reg e sa fi avut una mai valoroasa dect aceea a capitanului Nemo. * Asta, arata Conseil spre vitrina n care era nchisa minunata bijuterie. * Cu siguranta ca nu ma nsel daca afirm ca are o valoare de 2 milioane de... * Franci, spuse iute Conseil. * Da, doua milioane de franci, si pe capitan nu 1-a costat dect oboseala de a o c ulege. * Cine stie, poate ca mine, n plimbarea noastra, o sa gasim una la fel. * Ei si? spuse Conseil. * Cum, ei si? * La ce ne-ar servi 2 milioane pe Nautilus ? * Pe Nautilus nu, dar poate... n alta parte! i ntoarse Ned vorba. * n alta parte! ofta Conseil. * Mesterul Land are dreptate. Daca am aduce cu noi n Europa sau n America o perla de cteva milioane, acest fapt ar ntari si adeveri spusele noastre cu privire la ca latoria pe sub mari. * Asa cred si eu, ncuviinta Ned Land. * Este primejdios pescuitul perlelor? ntreba Conseil, care se ntorcea mereu la par tea practica a lucrurilor. * Deloc, am raspuns eu repede, mai cu seama daca se iau oarecari masuri de preve dere. * Ce primejdii pot fi n meseria asta? facu Ned Land. Doar sa nghiti cteva guri de a pa de mare... * Chiar asa, Ned. Dar ia spune, l-am ntrebat eu, ncercnd sa imit tonul nepasator al capitanului Nemo, ti este cumva teama de rechini, bravul meu Ned? * Mie, se mira canadianul, mie, care snt de meserie vnator cu cangea? Nici nu-mi p asa de ei! * Nu e vorba sa-i pescuiesti cu crligul si sa-i urci pe bordul unui vas, unde sa le tai coada cu toporul, sa le deschizi pntecele, sa le scoti inima si sa o arunc i n mare. * Atunci e vorba sa...? * Sigur ca da. * n apa ? * n apa. * Pe legea mea! Cu o cange buna n-am de ce ma teme. Stiti, domnule, rechinii ast ia snt animale facute cam fara socoteala. Ca sa te poata nsfaca, trebuie mai nti sa se ntoarca pe burta si n timpul asta... Ned Land spunea "nsfaca" n asa fel, nct te treceau fiori auzinau-1. * Dar tu, Conseil, ce crezi despre rechini? * Eu, zise Conseil, voi fi sincer cu domnul. "Semn bun", mi-am spus. * Daca domnul nfrunta rechinii, urma Conseil, nu vad de ce nu i-am nfrunta mpreuna? Capitolul III O PERLA DE ZECE MILIOANE Veni si noaptea. M-am culcat. Am dormit destul de prost. Rechinii jucara un rol n semnat n visele mele si am gasit ca-i foarte dreapta si foarte nedreapta totodata etimologia dupa care cuvntul rechin vine de la "requiem". A doua zi, pe la patru dimineata, m-a trezit stewardul pe care capitanul Nemo mi -1 pusese la dispozitie. Ma sculai n graba, ma mbracai si intrai n salon. Capitanul Nemo ma astepta. * Snteti gata de plecare, domnule Aronnax? ma ntreba el. * Snt gata. * Va rog sa ma urmati. * Dar tovarasii mei, capitane ? * Au fost nstiintati si ne asteapta.

* mbracam acum costumele de scafandri ? am ntrebat. * Nu nca. Nu l-am adus pe Nautilus prea aproape de coasta, asa ca sntem destul de departe de bancul Manaar; dar am pregatit luntrea care ne va duce exact la locul de debarcare, scutindu-ne o bucata buna de mers prin apa. n ea snt si aparatele d e scufundare, pe care le vom pune cnd va ncepe explorarea submarina. Capitanul Nemo ma conduse spre scara centrala care raspundea pe punte. Ned Land si Conseil erau acolo, ncntati de "petrecerea" care se pregatea. Cinci marinari de pe Nautilus ne asteptau gata de vslit, n luntrea ce fusese trasa lnga bord. Era nca ntuneric. Ici-colo printre norii care acopereau cerul, se zarea cte o stea. Uitndu-ma spre tarm, vazui doar o linie nedeslusita cuprinznd trei sferturi din o rizont, de la sud-vest la nord-est. Nautilus, care n timpul noptii naintase de-a l ungul coastei de apus a Ceylonului se gasea la vest de golful format de coasta s i de insula Manaar. Aici, sub apele ntunecate, se ntindea bancul de pintadine, nes ecat izvor de perle, a carui lungime trecea de douazeci de mile. Capitanul Nemo, Conseil, Ned Land si cu mine ne asezaram n partea de dinapoi a ba rcii. Crmaciul si lua locul, ceilalti patru tovarasi ai lui prinsera vslele si porn iram n larg. Luntrea se ndrepta spre sud. Vslasii nu se grabeau. Am observat ca ei cufundau bin e vslele n apa, dar le trageau numai din zece n zece secunde, dupa metoda folosita de marina de razboi. n timp ce luntrea luneca usor, picaturile de apa loveau fund ul negru al valurilor, sfrind ca niste stropi de plumb topit; luntrea salta usor p e valurile venite din larg, ale caror creste plescaiau lovindu-i prova ascutita. Taceam cu totii. La ce s-o fi gndind capitanul Nemo? Poate la pamntul spre care ne ndreptam si care i se parea prea aproape, spre deosebire de canadian, caruia tar mul i se parea nca prea departe. Ct despre Conseil, el se bucura de plimbare si att a tot. Pe la cinci si jumatate, n cele dinti lumini ale diminetii se deslusira mai bine na ltimile coastei, care se arata a fi mai turtita spre est si mai ridicata spre su d. Aveam nca cinci mile de strabatut pna la malul ei pierdut n apele acoperite de pc la. ntre noi si tarm se ntindea marea pustie. Nici o barca, nici un pescar. Singur atatea adnca stapnea peste locul de ntlnire al pescuitorilor de perle. Dupa cum spus ese capitanul Nemo, ar fi trebuit sa venim abia peste o luna pe meleagurile aces tea. Pe la ora sase se lumina dintr-o data, asa cum se lumineaza n regiunile tropicale , unde nu snt nici zori, nici amurguri. Razele soarelui strapunsera perdeaua nori lor ngramaditi pe orizontul rasaritean si astrul lucitor se nalta cu repeziciune. Se vedea deslusit pamntul, cu ctiva copaci mprastiati ici, colo. Luntrea nainta spre insula Manaar, care se rotunjea spre sud. Capitanul Nemo se ridicase n picioare, cercetnd marea. La un semn al lui fu coborta ancora, care abia de-si tr putin lantul, pentru ca fun dul apei era doar la un metru adncime, formnd n locul acela unul din punctele cele mai ridicate ale bancului de scoici. Luntrea se rasuci n jurul ancorei, mpinsa de curentul ce o mna spre larg. * Iata-ne ajunsi, domnule Aronnax, spuse capitanul Nemo. Vedeti golfuletul acest a? Aici, peste o luna, se vor aduna numeroasele corabii ale exploratorilor si sc ufundatorilor, care vor scotoci cu ndrazneala apele. Golful este ct se poate de bi ne asezat pentru un asemenea pescuit. E la adapost de vnturile cele mai puternice si marea aici nu-i niciodata prea agitata, fapt care nlesneste munca scufundator ilor. Acum sa mbracam costumele de scafandri si sa ncepem plimbarea. N-am raspuns nimic si, privind banuitor valurile, am nceput sa mbrac hainele grele , ajutat de marinarii din luntre. Capitanul Nemo si cei doi tovarasi ai mei se mb racara si ei. Nici unul dintre oamenii de pe Nautilus -nu avea sa ne ntovaraseasc a n calatoria noastra. Peste cteva clipe eram nchisi n mbracamintea de cauciuc, pur- tnd pe spate, prinse de bretele, aparatele cu aer. Ct despre aparatele Ruhmkorff, nici urma. nainte de ami vr capul n casca de arama, i amintii capitanului Nemo de ele. * Aparatele Ruhmkorff ne-ar fi de prisos, mi raspunse el. Nu mergem la mari adncim i si ca sa avem calea luminata ne snt de ajuns razele soarelui. Dealtfel, nici nar fi prudent sa luam cu noi acum lanterne electrice. Lumina lor ar putea atrage pe neasteptate vreun locuitor primejdios de prin partea locului.

Pe cnd capitanul Nemo mi vorbea, m-am ntors spre locul unde se gaseau Conseil si Ne d Land; dar cei doi prieteni si si vrsera capetele n castile de metal si nu mai pute au nici auzi, nici raspunde. Mai voiam sa-i pun doar o ntrebare capitanului Nemo. * Si armele noastre, pustile ? * Pustile? La ce bun? Muntenii din tara dumneavoastra nu ataca ursul doar cu un pumnal n mna, si otelul nu e mai sigur dect plumbul? Iata un pumnal zdravan. Prinde ti-1 la cingatoare si sa plecam. Ma uitai la tovarasii mei. Erau narmati ca si noi; Ned Land nsa si mai luase cu el o cange uriasa, pe care o pusese n luntre nainte de a pleca de pe Nautilus. Apoi, urmnd pilda capitanului, lasai sa mi se puna pe cap casca grea de arama si n data rezervoarele de aer intrara n functiune. Dupa aceea marinarii ne debarcara unul cte unul pe nisipul neted, la un metru si jumatate sub apa. Capitanul Nemo ne facu un semn cu mna si noi l urmaram disparnd s ub valuri pe o panta usoara. Ajunsi n apa, am uitat toate gndurile care ma framntasera pna atunci. Ma simteam nes pus de linistit. Usurinta cu care ma miscam mi ntari curajul, iar ciudatenia prive listii ma fermeca. Soarele trimitea destula lumina sub apa ca sa putem deslusi si cele mai mici obi ecte. Dupa zece minute de mers, ne aflam la cinci metri sub apa si terenul deven ise aproape neted. n mersul nostru strneam, asa cum strnesc becatinele n balta, roiuri de pesti ciudati din genul monopterelor, care n afara de coada n-au alte notatoare. n timpul acesta, lumina soarelui care se nalta strabatea tot mai mult adncimea apei . Fundul se schimba ncetul cu ncetul; dupa nisipul marunt urma o adevarata sosea d e pietre rotunjite, acoperite cu un covor de moluste si zoofite. De mai multe or i am ntlnit crabul urias, observat de Darwin, un animal hidos, nzestrat de natura c u instinctul si puterea de a se hrani cu nuci de cocos; el se catara pe arborii de pe tarm, da jos nucile care se sparg caznd si le sfarma cu clestii lui puterni ci. Crabul acesta fugea cu o vioiciune nentrecuta prin apa limpede, n timp ce broa stele testoase, din specia care traieste pe coastele Malabarului se miscau ncet p rintre stncile prabusite. Pe la orele sapte, am ajuns n sfrsit la bancul unde pintadinele se nmultesc cu mili oanele. Molustele acestea pretioase snt strns lipite de pietre printr-un byssus de culoare castanie, care nu le ngaduie sa se miste. n privinta aceasta ele snt inferioare al tor moluste, carora natura le-a lasat putinta de-a se misca. Scoicile acestea, numite si "meleagrine", adevarate mame ale perlelor, au valvel e aproape egale si rotunjite, cu peretii grosi si foarte aspri pe dinafara. Am v azut printre ele unele brazdate de fsii verzi, pornind dinspre vrf. Acestea erau s coici tinere. Altele, aspre si negre pe deasupra si care aveau zece ani sau chiar mai multi, a jungeau pna la o latime de cincisprezece centimetri. Capitanul Nemo mi arata ngramadirea uimitoare de pintadine; mi-am dat seama ca am n fata o mina nesecata, pe care puterea creatoare a naturii o facea sa ntreaca ins tinctul de distrugere al omului. Ned Land, mpins de acest instinct de distrugere, se grabea sa umple cu cele mai frumoase moluste plasa pe care o purta la bru. Dar nu ne puteam opri. Trebuia sa-1 urmam pe capitan, care parea ca se ndreapta s pre poteci cunoscute numai de el. Fundul oceanului urca usor si uneori bratul pe care-1 ridicam iesea deasupra apei. Apoi nivelul bancului cobora din nou. Trece am pe lnga stnci asemanatoare unor piramide ascutite. Din cotloanele lor ntunecoase , crustacei mari, naltati pe picioare lungi, ca niste masini de razboi, ne tintea u cu privirea, n timp ce pe sub picioare ni se trau miriane, gliceride, viermi din genul aricia si alte anelide, lungindu-si peste masura antenele si tentaculele. n fata noastra se deschise dintr-o data o grota uriasa, scobita ntr-o ngramadire pi toreasca de stnci acoperite cu plante submarine. La nceput, grota mi s-a parut ntun ecoasa. nauntrul ei razele soarelui pareau ca se sting treptat. Abia mai puteam z ari prin lumina aceea necata. Capitanul Nemo intra, iar noi l urmaram. Ochii mi se obisnuira repede cu ntunericu l. Am nceput sa deslusesc arcadele ntortocheate ale boltii care se sprijinea pe co loane naturale, ntepenite solid pe temelia de granit si semannd cu greoaiele coloa

ne ale arhitecturii toscane. Pentru ce ne conducea tainicul nostru ghid spre fun dul criptei aceleia submarine? Peste putina vreme aveam sa aflu. Dupa ce am cobort o panta destul de abrupta, pasiram pe fundul unui fel de fintni rotunde. Acolo, capitanul Nemo se opri si ne arata un obiect pe care nca nu-1 zar isem. Era o scoica de o marime extraordinara, o tridacna uriasa, ca un aghiazmatar car e ar fi putut cuprinde un lac de apa sfintita sau un bazin larg de peste doi met ri. Tridacna aceasta o ntrecea deci n marime pe aceea care mpodobea salonul lui Nau tilus. M-am apropiat de molusca gigantica. Byssusul ei o lipea de o lespede de granit s i ea crestea acolo singura n apele linistite ale grotei. Parea sa aiba o greutate de vreo trei sute de kilograme. Astfel de scoici au cte cincisprezece kilograme de carne si numai stomacul unui Gargantua ar fi n stare sa nghita cteva duzini din ele. Capitanul Nemo cunostea existenta acestui bivalv. Fara ndoiala ca nu-1 vizita acu m pentru prima oara si mi-am nchipuit ca ne adusese aici numai ca ,sa ne arate o ciudatenie a naturii. Ma nselam nsa. Capitanul Nemo avea un interes anumit: sa vad a cum i merge tri- dacnei. Cele doua valve ale scoicii erau ntredeschise. Capitanul se apropie si, punndu-si pumnalul ntre ele pentru a le mpiedica sa se nchida, ridica cu mna nvelisul membranos si dantelat pe margini care forma mantaua animalului. Acolo, ntre cutele ca niste foi, am vazut o perla de marimea unei nuci de cocos. Rotunjimea, limpezimea desavrsita si luciul ei minunat i dadeau o valoare de nepre tuit. mpins de curiozitate, am ntins mna ca s-o apuc, sa o cntaresc, sa o pipai! Cap itanul nsa ma opri cu un semn si, retragndu-si repede pumnalul, cele doua valve se nchisera deodata. Am nteles atunci planul capitanului Nemo. Lasnd perla n mantaua tridacnei, i dadea p utinta sa creasca ncetul cu ncetul. An de an secretiunile molustei i adaugau stratu ri concentrice. Numai capitanul cunostea grota n care "se cocea" acest minunat fr uct al naturii; el singur l crestea, ca sa zic asa, pentru ca sa-1 aduca ntr-o bun a zi n muzeul sau. Si cine stie daca nu cumva, dupa pilda chinezilor si indienilo r, nu facuse el nsusi sa se nasca perla punnd ntre cutele molustei vreo bucatica de sticla sau de metal, care se acoperea ncetul cu ncetul n materia sidefie. Oricum, asemuind perla aceasta cu celelalte din colectia capitanului, am pretuit-o la ce l putin zece milioane de franci. Era o ciudatenie a naturii, nespus de frumoasa, dar care nu putea fi socotita drept juvaer de purtat, pentru ca nu stiu care ur eche de femeie ar fi putut-o tine! Vizita la tridacna purtatoare de bogatii luase sfirsit. Capitanul Nemo parasi gr ota si ne urcaram din nou pe bancul de scoici n apa limpede, netulburata nca de mu nca scufundatorilor. M-am apropiat de molusca gigantica Mergeam despartiti unul de altul, hoinarind, oprindu-ne ici, colo, fiecare dupa cheful lui. Uitasem de primejdiile pe care nchipuirea mea le exagerase cu atta usu rinta. Fundul apei urca simtitor si curnd, adncimea ajungnd numai de un metru, am i esit cu capul deasupra nivelului oceanului. Conseil ma ajunse si, apropiindu-si casca metalica de a mea, ma saluta prieteneste, clipind din ochi. Podisul de pe fundul apei n-avea nsa dect vreo ctiva stnjeni, de aceea am reintrat curnd n "elementu l nostru". (Cred ca acum am dreptul sa-1 numesc astfel.) Dupa vreo zece minute, capitanul Nemo se opri deodata. Credeam ca se oprise pent ru ca voia sa ne ntoarcem. Dar nu era asa. Printr-un semn, el ne porunci sa ne gh emuim alaturi, n fundul unei adncituri mari. Mna sa ntinsa arata spre un punct al ap ei; am privit cu atentie. La cinci metri de mine o umbra se ivi si se apleca spre fund. Teama de rechini m a cuprinse din nou; dar ma nselam, pentru ca nici de data asta n-aveam de-a face cu monstrii oceanului. Era un om, un om n carne si oase, un indian, un negru, un pescuitor, un om sarman , desigur, care venise sa culeaga scoici nainte de recolta, i zaream fundul luntre i la cteva picioare deasupra capului sau. Omul se scufunda si se urca ntruna. Ca s a poata cobor mai repede la fund, se tinea cu picioarele de o piatra n forma de ca patna de zahar, legata cu o funie de luntre. Asta era singura lui unealta. Odata

ajuns pe fund, la vreo cinci metri adncime, se arunca n genunchi si-si umplea sacu l cu scoici culese la ntmplare. Apoi urca, si golea sacul, tragea sus piatra si renc epea operatia, care tinea numai treizeci de secunde. Scufundatorul nu ne vedea, fiindca eram ascunsi n umbra stncii. Dealtfel, cum i-ar fi putut da prin minte bietului indian ca niste oameni, semeni de-ai lui, snt ac olo, sub apa, pndindu-i miscarile, nepierznd nici un amanunt din pescuitul sau. El se urca si cobor astfel de mai multe ori. La flecare scufundare nu putea lua mai mult de zece pintadine; era nevoit sa le smulga de pe bancul unde se aflau ntepe nite prin byssusul lor rezistent. Si cte din scoicile acestea nu erau cu totul li psite de perlele pentru care si punea el viata n primejdie! II observam cu mare bagare de seama. si facea manevra cu regularitate si timp de o jumatate de ora nici o primejdie nu paru sa-1 ameninte. Ma obisnuisem cu prive listea acestui pescuit interesant, cnd deodata, n clipa n care indianul era ngenunch eat pe fund, l vazui facnd o miscare de spaima, ridicndu-se si lundu-si avnt ca sa ia sa la suprafata apei. I-am nteles spaima. O umbra uriasa se ivise deasupra nenorocitului scufundator. E ra un rechin, care venea piezis, cu ochii stralucitori, cu falcile cascate. Eram mpietrit de groaza, fara sa mai pot face vreo miscare. Cu o puternica bataie a notatoarelor, fiara se arunca lacoma asupra indianului. A cesta se feri n laturi, scapnd de muscatura, dar nu sj de izbitura cozii care-1 lo vi n piept trntindu-1 la pamnt. Totul durase doar cteva secunde. Rechinul se ntoarse si, rastur- nndu-se pe spate, se pregatea sa-1 taie n doua pe indian, cnd simtii cum capitanul Nemo, care era lng a mine, se ridica dintr-o data. Cu pumnalul n mna, el merse de-a dreptul spre fiar a, gata sa se lupte corp la corp cu ea. n clipa n care era gata sa-1 nsface pe nenorocitul pescar, rechinul si zari noul adv ersar si, ntorcndu-se pe spate, se ndrepta cu repeziciune spre el. Vad parca si acum nfatisarea capitanului Nemo. Se aplecase gata sa sara, asteptnd, cu un nentrecut snge rece, fiara; iar cnd aceasta se napusti asupra lui, capitanul Nemo, sarind n laturi cu o iuteala uluitoare, se feri de lovitura monstrului sii mplnta pumnalul n pntece. Dar cu asta lupta nu se sfrsi. Ea abia ncepea, pe viata si pe moarte. Rechinul mugi, ca sa zic asa. Sngele i curgea siroaie din rana. Marea se nrosise si prin lichidul opac n-am mai putut vedea nimic, pna cnd ntr-un luminis l zarii pe nen fricatul capitan agatat de una din notatoarele animalului, luptnd corp la corp cu monstrul, spinte- cndu-i burta cu lovituri de pumnal, fara a putea totusi sa-i de a lovitura de moarte, adica sa-i atinga inima. Zbatndu-se, rechinul framnta apa cu furie si vrtejurile amenintau sa ma rastoarne. As fi vrut sa alerg n ajutorul capitanului, dar, tintuit de groaza, nu ma mai put eam misca. Priveam cu ochii rataciti, vedeam cum se schimba fazele luptei. Capitanul cazu l a pamnt, rasturnat de greutatea enorma care-1 apasa. Apoi rechinul deschise niste falci uriase, ca niste foarfeci de uzina, si capitanul ar fi fost fara ndoiala d obort daca Ned Land, iute ca gndul, nu s-ar fi repezit spre rechin, izbindu-1 cu t emuta lui cange. Un puhoi de snge umplu valurile agitate de miscarile monstrului, care se zvrcolea cu o tune de nedescris. Ned Land nu-si gresise tinta. Fiara horcaia, lovita n ini ma. Ea se zbatu n spasme att de nspaimn- tatoare, nct miscarea apei l trnti jos pe Co il. n timpul acesta, Ned Land l liberase pe capitan. Nemo se ridica teafar si, mergnd d rept spre indian, taie repede frnghia care-1 lega de piatra, l lua n brate si-si fa cu vnt cu putere, urcnd la suprafata apei. L-am urmat toti trei si n cteva clipe, salvati ca prin minune, ne-am urcat n luntre a pescuitorului. Prima grija a capitanului Nemo a fost sa-1 readuca la viata pe sarmanul om. Nu s tiam daca va izbuti, dar puteam spera, pentru ca acesta nu ramasese prea mult ti mp sub apa. Ma temeam nsa ca izbitura cozii rechinului sa nu fi fost mortala. Din fericire, dupa frictiunile zdravene facute de Conseil si de capitan, pescuit orul si reveni ncetul cu ncetul n simtiri si deschise ochii. Ct de uimit si chiar nspa imntat trebuie sa fi fost, vaznd aplecate deasupra lui patru mari capete de arama.

Si mai cu seama ce-o fi gndit cnd capitanul Nemo, scotnd dintr-un buzunar al hainei un saculet cu perle, i-1 puse n mna ? Darul maret al omului apelor fu primit cu mini tremurnde de bietul indian din Ceyl on. Ochii lui nspaimntati aratau, dealtfel, ca nu stia carui fel de fiinte supraom enesti le datora n acelasi timp si viata, si bogatia. La un semn al capitanului, ne-am ntors pe bancul de pintadine si, urmnd drumul pe care venisem, am dat, dupa vreo jumatate de ora de mers, peste ancora ce tinea n loc luntrea lui Nautilus. Dupa ce ne-am mbarcat, fiecare dintre noi si-a scos cu ajutorul marinarilor casca grea de arama. Cel dinti cuvnt, capitanul Nemo l adresa canadianului: * Multumesc, mestere Land! spuse el. * E o revansa, domnule capitan, raspunse Ned Land. Va eram dator... Un zmbet usor aparu pe chipul capitanului si nimic altceva. * Spre Nautilus, spuse el. Luntrea parca zbura pe valuri. Dupa cteva minute am ntlnit cadavrul rechinului plut ind pe apa. Dupa culoarea neagra a capetelor notatoarelor am recunoscut melanopte rul fioros al Marii Indiilor. Avea o lungime de mai bine de douazeci si cinci de picioare; botul lui urias se ntindea pe o treime din corp. Era un adult - asta s e vedea dupa cele sase rnduri de dinti asezati ca niste triunghiuri isoscele pe m axilarul superior. n timp ce priveam gramada de carne nensufletita, se mai ivira deodata n jurul luntr ii noastre nca vreo doisprezece rechini hulpavi. Fara sa ne ia macar n seama, ei s e aruncara asupra cadavrului, sfi- siindu-1 n bucati. La ora opt si jumatate am ajuns pe bordul lui Nautilus. Acolo, gndindu-ma la ntmpla rile din timpul calatoriei noastre pe bancul Manaar, doua lucruri mi venira mai nti n minte: pe de o parte curajul nemaipomenit al capitanului Nemo, si pe de alta p arte faptul ca el nu sovaise sa se jertfeasca pentru un om, pentru unul dintre r eprezentantii speciei din pricina careia se refugiase sub mari. Orice s-ar fi sp us, fiinta aceasta ciudata nu ajunsese nca sa-si nabuse cu totul simtamintele omen esti. Cnd i spusei lucrul acesta, el mi raspunse cu o usoara tulburare n glas: * Indianul, domnule profesor, era un locuitor din tara asupritilor, si pna la ult ima mea suflare am sa fiu de partea celor asupriti. Capitolul IV MAREA ROSIE n ziua de 29 ianuarie, insula Ceylon disparu sub orizont si Nautilus se strecura cu o viteza de douazeci de mile pe ora prin labirintul de canaluri care desparte insulele Maledive de Lacadive. Astfel trecuram si pe lnga Kittan, insula de orig ine madreporica, descoperita de Vasco da Gama n 1499, si una din cele nouasprezec e insule principale ale arhipelagului Lacadivelor, situata ntre 10 si 1430' latitud ine nordica si 69 si 51012' longitudine estica. De la plecarea noastra din marile Japoniei si pna la Kittan strabatusem saispreze ce mii doua sute douazeci de mile, sau sapte mii cinci sute de leghe. A doua zi, 30 ianuarie, cnd Nautilus se ridica la suprafata, nu se mai vedea nici urma de pamnt. Ne ndreptam catre nord-nord-vest spre Marea Oman, sapata ntre Arabi a si Peninsula indiana, n prelungirea Golfului Persic. Marea aceasta era fara doar si poate o nfundatura fara nici o iesire. ncotro ne co nducea oare capitanul Nemo? N-as fi putut spune. Si binenteles ca asta l nemultume a pe Ned Land, care n aceeasi zi ma ntreba ncotro mergem. * Mergem, draga Ned, acolo unde ne duce fantezia capitanului, i-am raspuns. * n felul asta n-o sa ajungem departe. Golful Persic n-are iesire, si daca intram n el, o sa ne ntoarcem tot pe unde am venit. * Nu-i nimic, o sa ne ntoarcem, mestere Land, iar daca Nautilus va voi sa vizitez e dupa aceea Marea Rosie, n-are dect sa treaca prin Strmtoarea Bab-el-Mandeb. * Stiti tot att de bine ca si mine, mi raspunse Ned Land, ca Marea Rosie e la fel de nchisa ca si golful. Istmul Suez nu-i nca taiat pna la capat si, chiar daca ar f i, un vas misterios ca al nostru nu s-ar ncumeta sa-i strabata canalurile pline de stavilare. Cu alte cuvinte, prin Marea Rosie n-o sa ne putem ntoarce n Europa. * Nici n-am spus ca ne ntoarcem n Europa. * Atunci ce credeti ?

* Cred ca dupa ce o sa vizitam meleagurile ciudate ale Arabiei si Egiptului, Nau tilus va cobor n Oceanul Indian, poate prin Canalul Mozambic, poate prin largul Ma scarenelor, cautnd sa ajunga la Capul Bunei Sperante. * Si dupa ce va ajunge la Capul Bunei Sperante ? starui canadianul. * Atunci va patrunde n Atlanticul pe care nu-1 cunoastem nca. Ce, prietene Ned, te -ai si plictisit sa calatoresti pe sub mari? Te-ai saturat de privelistea vesnic noua a minunilor submarine? Eu, ti spun drept, as fi mhnit sa vad sfirsindu-se ca latoria asta pe care nu multi oameni pot s-o faca. * Dar stiti, domnule Aronnax, ca peste cteva zile se mplinesc trei luni de cnd sntem nchisi pe bordul lui Nautilus ? * Nu, Ned, nu stiu, nu vreau sa stiu si nu socotesc nici zilele, nici orele. * Atunci ce ne ramne de facut? * O sa vedem asta cnd va veni vremea. Acum nu-i nimic de facut si vorbim degeaba. Daca tu, dragul meu, ai fi venit sa-mi spui, de pilda: "Iata un prilej sa evada m", am mai fi putut discuta. Dar acum nu poate fi nici vorba de asa ceva si, de a pt, nu cred ca Nemo se va avnta vreodata prin marile europene. Timp de patru zile, pna la 3 februarie, Nautilus strabatu Marea Oman cu viteze di ferite si la adncimi diferite. Parea ca merge la ntmplare, ca si cum nu se putea ho tar pe ce drum sa apuce, dar nu trecu nici o clipa macar de Tropicul Cancerului. Parasind aceasta mare, am zarit orasul Mascat, cel mai nsemnat din ntregul tinut O man. Am admirat aspectul lui ciudat, nconjurat cum era de stnci negre, cu casele s i forturile sale conturate n alb. Am zarit domul rotund al moscheelor, minaretele sale ascutite si elegante, acoperisurile nvelite n verdeata. Dar privelistea n-a durat dect o clipa, caci Nautilus se cufunda curnd n apele meleagurilor acestora ntu necate. Am mers apoi, tinndu-ne la o departare de sase mile de tarm, de-a lungul coastei arabe, de la Mahrah si Hadramant, pe care se naltau muntii mpodobiti cu ruini stra vechi. La 5 februarie am intrat n sfirsit n Golful Aden, care seamana att de bine c u o plnie vrta n gtlejul Bab-el-Mandeb-ului. Prin ele, apele indiene se scurg n Marea Rosie. La 6 februarie am vazut de pe bordul lui Nautilus orasul Aden, catarat pe o limb a de pamnt legata de continent printr-un istm ngust. Eram sigur ca, odata ajuns ai ci, capitanul Nemo se va ntoarce; dar ma nselam, si spre marea mea mirare n-a fost asa. A doua zi, 7 februarie, patrunseram n Strmtoarea Bab-el-Mandeb, al carei nume nseam na n limba araba "Poarta lacrimilor". Desi e lata de douazeci de mile, strmtoarea are o lungime de numai cincizeci si doi de kilometri, asa ca lui Nautilus i-a tr ebuit numai o ora de mers, cu toata viteza, ca sa o strabata. Dar n-am putut ved ea nimic, nici macar insula Perim, cu care guvernul britanic a ntarit pozitia ora sului Aden. Treceau pe acolo prea multe vapoare engleze si franceze ale liniilor ce duc de la Suez la Bombay, Calcutta, Melbourne, Bourbon si Maurice, si, ca sa nu fie vazut de ele, Nautilus pluti prevazator tot timpul sub apa. n sfrsit, aproape de amiaza am intrat n apele Marii Rosii. Marea Rosie, vestitul lac al traditiilor biblice, pe care ploile nu-1 mprospateaz a niciodata, n care nu se varsa nici un fluviu mai de seama, pe care o evaporare excesiva o seaca nencetat si care pierde n fiecare an un strat de apa nalt de un me tru si jumatate! Golf ciudat, care, daca ar fi nchis cu toiul, ar seca poate n ntre gime. N-aveam de gnd sa-mi bat capul pentru a ntelege ce toana 1-a mpins pe capitanul Nem o sa ne aduca aici, dar eram foarte multumit ca ne gasim acolo; Nautilus nainta c u o viteza mijlocie, cnd plutind deasupra apei, cnd afundndu-se, asa ca am putut ve dea si dedesubturile, si suprafata marii acesteia ciudate. La 8 februarie, n zorii zilei, se ivi naintea noastra orasul Meca, acum numai ruin e, ale carui ziduri se prabusesc numai la zgomotul tunului si unde mai vezi ici si colo ctiva curmali nverziti. Era un oras nsemnat odinioara, cu sase piete public e, cu 26 moschee si ale carui ziduri, aparate de 14 forturi, formau o centura de trei kilometri. Apoi Nautilus se apropie de tarmurile africane, unde marea este mai adnca. Acolo, privind prin geamurile salonului apele limpezi, ca de cristal, am admirat minunatele tufisuri de margean stralucitor si peretii uriasi ai stnci lor ce pareau acoperiti cu o blana verde, facuta din alge si fucusi. Ce privelis

te de nedescris si ce bogatie de peisaje si de pozitii pitoresti la temelia stnci lor si insulitelor vulcanice de lnga coasta libiana! Dar vegetatia ne-a aparut n t oata frumusetea ei abia spre tarmul rasaritean, pe coasta Tehama, unde Nautilus ajunse n scurta vreme; acolo, zoofitele cresteau nu numai sub nivelul marii, ci f ormau mpletituri nespus de frumoase chiar la ctiva metri deasupra ei; mpletiturile acestea mi s-au parut mai variate, dar totodata si mai putin colorate dect cele d in apa, a caror prospetime era ntretinuta de umezeala. Cte ceasuri fermecatoare am petrecut astfel la fereastra salonului! Si ct de multi reprezentanti noi ai florei si faunei submarine am admirat la lumina farului no stru electric! La 9 februarie. Nautilus plutea n partea cea mai larga a Marii Rosii. Acolo, mare a atinge un diametru de o suta nouazeci de mile. In aceeasi zi, la amiaza, dupa determinarea locului, capitanul Nemo se urca pe p unte, unde l asteptam. Aveam de gnd sa nu-1 las sa plece pna nu aflu ceva despre pl anurile sale viitoare. De cum ma zari, el veni spre mine si, oferindu-mi prieten os o tigara, mi spuse: * Va place Marea Rosie, domnule profesor? Ati cercetat ndeajuns minunatiile ei, p estii si zoofitele, fundul plin de bureti si padurile de margean? Ati zarit oras ele de pe tarm? * Da, domnule capitan, i-am raspuns. Nautilus este cum nu se poate mai potrivit pentru un astfel de studiu. E foarte priceput, ca sa zic asa. * Priceput, ndraznet si de nevatamat! Nu se teme nici de furtunile groaznice ale Marii Rosii, nici de curentii si nici de stncile ei. * n adevar, spusei eu, marea aceasta e socotita printre cele mai rele si, daca nu ma nsel, a avut si n vechime o faima proasta. * Cum nu se poate mai proasta, domnule Aronnax! Istoricii greci si latini o vorb esc de rau, iar Strabon spune ca-i primejdioasa mai cu seama n epoca vnturilor de nord din timpul verii si n anotimpul ploilor. Arabul Edrisi, care o descrie sub n umele de Golful Colzum, povesteste ca vasele piereau n mare numar izbite de bancu rile ei de nisip si ca nimeni nu ndraznea s-o strabata n timpul noptii. Dupa cum s pune el, e o mare cu vijelii groaznice si cu insule neprimitoare si "care nu are nimic bun" nici n adncime si nici la suprafata. * Se cunoaste ca istoricii acestia n-au calatorit pe bordul lui Nautilus! * Fara ndoiala, mi raspunse capitanul zmbind, dar n privinta asta nici modernii nu s tau mai bine dect cei vechi. Le-au trebuit secole ca sa descopere puterea mecanic a a aburului! Cine stie daca peste o suta de ani va mai exista un al doilea Naut ilus! Dupa cum vedeti, se merge greu nainte, domnule Aronnax. * Asa este, am raspuns, vasul dumneavoastra a depasit cu un secol sau poate cu m ai mult epoca noastra. Pacat ca un asemenea secret va trebui sa piara odata cu i nventatorul sau! Capitanul Nemo nu raspunse. * Dupa mine, domnule Aronnax, spuse el, dupa un timp, numele Marii Rosii vine de la cuvntul ebraic "Edrom", si cei din vechime i-au spus asa din pricina culorii deosebite a apelor ei. * Pna acum n-am vazut totusi dect apa limpede, fara nici o culoare deosebita. * Fireste; dar naintnd mai adnc n golf, veti vedea ca apa si schimba culoarea. Mi-adu c aminte ca am vazut Golful Tor rosu de tot, ca un lac de snge. * Si culoarea asta o puneti pe seama unei alge microscopice? * Da, pe seama unei materii mucilaginoase, rosii, produsa de niste plante marunt e, cunoscute sub numele de "tricodesmii", att de mici, nct patruzeci de mii dintre ele ncap ntr-un spatiu de un milimetru patrat. Poate ca o sa le vedeti cnd vom fi l a Tor. * Asadar, capitane, nu-i prima oara cnd strabateti Marea Rosie cu Nautilus? * Nu, domnule. Din nefericire, urma el, nu va pot duce prin Canalul de Suez; dar veti putea vedea marile zagazuite de la Port Said, poimine, cnd vom fi n Mediteran a. * n Mediterana! strigai eu. * Da, domnule profesor. Va mirati? * Ma mir, capitane, cu toate ca de cnd snt pe bordul vasului dumneavoastra m-am ob isnuit sa nu ma mai mir de nimic!

* Dar ce va mira? * Viteza nemaipomenita cu care va trebui sa mearga Nautilus ca sa ajunga poimine n Mediterana, dupa ce va nconjura Africa, trecnd pe la Capul Bunei Sperante! * Dar cine v-a spus ca vom face nconjurul Africii, domnule profesor? * Atunci, numai daca Nautilus poate pluti si pe uscat, si ar putea sa treaca pe deasupra Istmului Suez... * Sau pe dedesubt, domnule Aronnax. * Pe dedesubt? * Fireste, raspunse capitanul Nemo. Natura a facut de multa vreme sub limba acea sta de pamnt ceea ce oamenii fac acum la suprafata ei. * Cum! Exista o trecatoare? * Da, o trecatoare subterana pe care am numit-o Arabian-Tunnel. Se deschide sub Canalul de Suez si raspunde n Golful Peluza. * Dar istmul e alcatuit din nisipuri miscatoare. * Pna la o anumita adncime. ncepnd de la cincizeci de metri, are o temelie tare, de piatra. * Cum ati descoperit trecatoarea aceasta? Din ntmplare? l ntrebai din ce n ce mai uim it. * ntmplare si rationament, domnule profesor, ba chiar mai mult rationament dect ntmpl are. * Va ascult, capitane, desi aproape ca nu-mi vine sa-mi cred urechilor. * Aures habent et non audienttotdeauna a fost asa. Nu numai ca trecatoarea exist a, dar am si strabatut-o de mai multe ori. Altfel nu m-as fi ncumetat sa intru az i n nfundatura asta a Marii Rosii. * Vi s-ar parea prea mult daca v-as ntreba cum ati descoperit tunelul acesta? * Intre oameni care nu se vor desparti niciodata nu mai pot fi secrete, mi raspun se capitanul Nemo. Am tacut, ca si cum n-as fi nteles ultimele cuvinte ale capitanului, si am astept at sa aud povestea. * Domnule profesor, un simplu rationament de naturalist m-a dus la descoperirea tunelului, pe care numai eu l cunosc. Observasem ca n Marea Rosie si n Mediterana t raiesc mai multe specii de pesti absolut identici - ofidii, pesti din genul juli s, lavraci sau lupi de mare, aterine, exoceti etc. Fiind sigur de asta, m-am ntre bat daca nu cumva exista vreo trecatoare ntre cele doua mari. Daca exista, curent ul subteran trebuia sa mearga fara ndoiala de la Marea Rosie spre Mediterana, din cauza diferentei de nivel. Am pescuit deci o multime de pesti n preajma Suezului , le-am prins de coada cte un inel de arama si le-am dat drumul n mare. Dupa cteva luni am pescuit pe coastele Siriei ctiva din acesti pesti cu inele indicatoare. A stfel era dovedita comunicatia ntre cele doua mari. Am cautat cu Nautilus locul u nde se afla, l-am descoperit, mi-am ncercat norocul si n curnd, domnule profesor, v eti trece si dumneavoastra prin Tunelul meu arab! Capitolul V ARABIAN-TUNNEL n aceeasi seara am povestit lui Conseil si lui Ned Land, stiind ca-i va interesa, ceea ce aflasem de la capitan. Cnd le-am spus ca peste doua zile vom fi n apele M editeranei, Conseil batu din palme de bucurie, dar canadianul nalta din umeri. * Un tunel submarin, striga el, o comunicatie ntre cele doua mari! Cine a mai pom enit una ca asta? * Prietene Ned, i taie vorba Conseil, despre Nautilus ai mai I Au urechi si nu au d (in limba latina n text). auzit vreodata? Nu! Si cu toate astea exista. Asa ca nu mai ridica din umeri cu atta usurinta si nu te mai ndoi de existenta unor lucruri numai fiindca tu n-ai au zit vorbindu-se despre ele. * O sa vedem noi! spuse Ned Land, clatinnd din cap. As vrea din toata inima sa cr ed n acest tunel, sa-1 cred pe capitan, si faca Cerul ca Nemo sa ne conduca n Medi terana! Chiar n seara aceea, Nautilus, plutind la suprafata marii, se apropie de coasta a raba, la 21 30' latitudine nordica. Pe tarm se zarea Djedah, important centru com ercial al Egiptului, Siriei, Turciei si Indiilor. A doua zi, la 10 februarie, ivindu-se cteva nave care pluteau n preajma, Nautilus

se cufunda, dar la amiaza, cnd trebuia determinat punctul n care ne aflam, marea f iind pustie, vasul nostru urca din nou pna la linia de plutire. Atunci am iesit p e punte mpreuna cu Ned si cu Conseil. Spre rasarit se zarea nedeslusit coasta nval uita ntr-o ceata umeda. Cum stateam de vorba despre una, despre alta, rezemati de luntre, Ned Land, aratnd cu mna spre un punct al marii, mi spuse pe neasteptate: * Vedeti ceva acolo, domnule profesor? * Nu, Ned, am raspuns, stii ca n-am ochii dumitale. * Uitati-va bine, zise Ned, acolo, n fata, la tribord, aproape la naltimea farului ! Nu vedeti ceva care parca se misca? * Adevarat, spusei, dupa ce m-am uitat cu atentie, zaresc ceva lung si negru plu tind pe apa. * N-o fi cumva nca un Nautilus? si dadu parerea Conseil. * De unde! raspunse canadianul. Dar as putea sa jur ca-i un animal marin. * Balenele traiesc n Marea Rosie? se interesa Conseil. * Da, baiete, i-am raspuns, au fost ntlnite uneori si pe aici. * Nici vorba nu poate fi de balena! facu Ned Land, care nu pierdea din ochi obie ctul semnalat. Balenele mi snt cunostinte vechi, asa ca nu m-as putea nsela cu una, cu doua. * Sa avem rabdare! spuse Conseil. Nautilus se ndreapta ntr-acolo si o sa stim ndata despre ce-i vorba. n adevar, pata neagra ajunse curnd la numai o mila de noi. Parea o stnca mare, iesi ta n mijlocul apelor. Dar ce anume era, nca n-as fi putut spune. * Ia te uita! Merge! Se cufunda! striga Ned Land. Mii de draci! Ce animal o fi a sta? N-are coada despartita n doua cum au balenele sau casalotii, iar notatoarele lui par niste membre ciuntite. * Atunci... am spus. * Aha, urma canadianul, s-a ntors pe spate si i se vad mamelele. * E o sirena, striga Conseil, o sirena adevarata, daca nu va e cu suparare. Cuvntul "sirena" m-a pus pe calea cea buna si am nteles ca animalul acela facea pa rte dintre vietuitoarele marii pe care basmele le-au schimbat n sirene -jumatate femei si jumatate pesti. * Nu, i-am spus lui Conseil, nu-i o sirena, ci o faptura ciudata, ai carei semen i abia daca au mai ramas ctiva aici, n Marea Rosie. E un dugong. * Ordinul sirenienelor, grupul pisciformelor, subclasa monodelfi- nelor, clasa m amiferelor, ncrengatura vertebratelor, raspunse Conseil. Si cnd Conseil vorbea asa, nu mai ramnea nimic de adaugat. In timpul acesta Ned Land urmarea animalul si ochii i sclipeau de pofta. si ridica se mna ca si cum s-ar fi pregatit sa arunce o cange. S-ar fi spus ca abia astepta clipa n care avea sa se azvrle n apa sa-1 atace. * Ah, domnule, facu el cu glas tremurnd de emotie, n-am vnat nca niciodata un anima l "din asta"... Vorbea ca un adevarat vnator de balene. Tocmai atunci capitanul Nemo iesi pe punte si zari dugongul. ntelegnd dorinta canadianului, l ntreba de-a dreptul: * Daca ai avea o cange n mna, mestere Land, n-ai arde de nerabdare s-o arunci? * Nici nu mai ncape vorba, domnule capitan! * Ti-ar placea sa-ti reiei pentru o zi meseria de vnator si sa adaugi cetaceul ac esta la lista celor pe care i-ai dobort pna acum? * Nu m-as da napoi. * Bine, atunci poti sa ncerci! * Va multumesc, domnule, raspunse Ned Land, cu privirea nflacarata. * Numai ca te sfatuiesc sa nu dai gres, urma capitanul. Si asta, spre binele dum itale! * Dugongul este primejdios cnd l ataci? am ntrebat eu, cu toate ca Ned Land ridica din umeri. * Da, cteodata, raspunse capitanul. Animalul se ntoarce spre cei ce-1 ataca si le rastoarna luntrea. Dar pentru mesterul Land nu-i nici o primejdie. El ocheste re pede si are mna sigura. Daca l-am sfatuit sa nu-1 scape, e fiindca dugongul e foa rte gustos si stiu ca mesterul Land nu se da n laturi de la o bucata buna. * A! facu Ned Land. Animalul asta mai e si bun de mncat, pe deasupra!

* Da, mestere Land. Carnea lui este foarte pretuita si este pastrata n ntreaga Mal aezie numai pentru mesele printilor. Din pricina asta. dugongul e vnat cu nversunare, nct, ca si lamantinul, care-i este ruda, se mputineaza vaznd cu ochii. * Atunci, domnule capitan, se amesteca n vorba, plin de seriozitate, Conseil, dac a din ntmplare acesta este ultimul supravietuitor al speciei sale, n-ar trebui cru tat n folosul stiintei? * Poate ca da, i taie vorba canadianul; dar n folosul bucatariei este mai bine sa1 vnam! * Atunci, apuca-te de lucru, mestere Land! spuse capitanul. n clipa aceea, sapte oameni din echipaj, muti si netulburati ca ntotdeauna, se urcara pe punte. Unul dintre ei ducea o cange si o undita asemanat oare celor pe care le ntrebuinteaza vnatorii de balene. Luntrea fu scoasa de la lo cul ei si coborta pe mare. Sase vs- lasi prinsera vslele, crmaciul si lua locul sau, iar Ned, Conseil si cu mine ne asezaram n partea de dinapoi a luntrii. * Dumneavoastra nu veniti, capitane? am ntrebat. * Nu, domnule, dar va doresc vnatoare buna! mpinsa de cele sase vsle, luntrea se ndrepta repede spre dugongul care plutea la vr eo doua mile de Nautilus. Cnd numai cteva sute de metri ne mai desparteau de cetaceu, luntrea si ncetini mersu l si vslele fura mnuite fara zgomot n apa linistita. Ned Land, cu cangea n mna, trecu n partea din fata a luntrii, unde ramase n picioare. Cangea folosita la vnarea bal enelor este legata de obicei cu o frnghie foarte lunga, care se desfasoara repede cnd animalul ranit ncepe sa fuga. Dar de data asta frnghia n-avea mai mult de doua zeci de metri, iar capatul ei era prins de un butoias care, plutind, trebuia sa ne arate fuga dugongului pe sub apa. Ridicndu-ma n picioare, l-am vazut ct se poate de lamurit pe adversarul canadianulu i. Dugongul", caruia i se mai spune si halicor, semana foarte mult cu lamantinul . Corpul lui lung se termina cu o coada foarte alungita, iar notatoarele laterale se sfrseau prin niste adevarate degete. Spre deosebire de lamantin, dugongul ave a pe falca de sus doi colti lungi si ascutiti. Exemplarul acesta, pe care Ned Land se pregatea sa-1 atace, era urias, avnd o lun gime de cel putin sapte metri. Plutea nemiscat, parnd ca doarme la suprafata apei , lucru care nu putea dect sa nlesneasca prinderea lui. Luntrea se apropie cu bagare de seama pna la cinci metri de el. Vslele ramasera ne miscate, afara din apa. Ma ridicai. Ned Land, putin aplecat pe spate, si cumpanea cu dibacie cangea. Deodata se auzi o suieratura si dugongul disparu. Fara ndoiala ca, desi aruncata cu putere, cangea lovise numai apa. __Mii de draci! striga canadianul, furios. L-am scapat. * Nu, i spusei eu, l-ai ranit, fiindca se vede snge, dar cangea n-a ramas nfipta n c orpul lui. Marinarii vslira iarasi si crmaciul ndrepta luntrea spre butoiasul care plutea pe a pa. Dupa ce cangea fu scoasa din apa, rencepu urmarirea animalului. Acesta se ridica din cnd n cnd la suprafata, ca sa respire. Rana nu-1 slabise deloc , fiindca fugea cu o viteza uimitoare. Luntrea, mnuita de brate voinice, zbura pe urmele lui. De mai multe ori ea se apropia pna la ctiva metri de animal si canadi anul se pregatea sa-si arunce arma; dar dugongul se ferea, cufundndu-se pe neaste ptate, si nu mai putea fi atins. E usor de nchipuit ct de furios si nerabdator era Ned Land. i trimitea bietului ani mal cele mai grozave njuraturi ale limbii engleze. Ct despre mine, mi-era ciuda va znd cum stie dugongul sa scape de toate siretlicurile noastre. L-am urmarit tara ragaz timp de o ora si ncepusem sa cred ca va fi foarte greu sa -1 prindem, cnd animalului i veni ideea nefericita de a se razbuna, idee de care a vea sa se caiasca mai apoi. Intentia dugongului nu-i scapa lui Ned Land. * Atentie! striga canadianul. Crmaciul rosti n limba lui nenteleasa cteva cuvinte, prin care fara ndoiala ca le spu nea vslasilor sa fie gata. Ajuns la douazeci de picioare de luntre, dugongul se o pri si adulmeca fara de veste aerul cu narile lui largi asezate nu pe marginile botului, ci deasupra lui. Apoi se avnta, aruncndu-se asupra noastra.

Luntrea, neputndu-se feri de lovitura, se apleca mult ntr-o parte, lund o tona sau doua de apa; nsa, datorita ndemnarii crmaciului, fu lovita oblic si nu n plin, astfel ca nu se rasturna. Ned Land, prop- tindu-se zdravan, ciurui cu lovituri de cang e animalul urias, care, nfigndu-si dintii n marginea de sus a luntrii, o ridica asa cum un leu ar ridica o caprioara. Cazuseram de-a valma, unii peste altii, si nu prea stiu cum s-ar fi sfirsit ntmplarea aceasta, daca pna la urma canadianul, lovi ndu-1 cu ndrjire, n-ar fi nimerit vnatul drept n inima. Se auzi hrjitul dintilor pe tabla si dugongul disparu tragnd dupa el cangea. Dar cu rnd butoiasul reveni la suprafata si dupa cteva clipe se ivi corpul animalului ras turnat pe spate. Luntrea se apropie, l remorca si apoi se ndrepta spre Nautilus. C a sa urcam dugongul pe punte a fost nevoie de macarale puternice: vnatul cntarea c inci mii de kilograme. Taierea lui s-a facut sub supravegherea canadianului, car e tinea sa ia parte la toate amanuntele operatiei. n aceeasi zi, stewardul mi serv i la prnz cteva felii din carnea animalului pe care bucatarul bordului o gatise cu pricepere. Am gasit ca era cum nu se poate mai buna, ntrecnd chiar carnea de vite l sau de vaca. A doua zi, 11 februarie, bucataria lui Nautilus a avut parte de nca un vnat bun. U n stol de rndunele de mare din specia "stera nilotica" s-a abatut peste Nautilus. Aceste pasari ce traiesc n Egipt au ciocul negru, capul cenusiu punctat, ochiul tivit cu puncte albe, spatele, aripile si coada cenusii, pntecelc si gtul alb, iar labele rosii. Au mai fost prinse si cteva duzini de rate de Nil, pasari salbatic e, foarte bune la gust, care au gtul si partea de sus a capului albe, mpestritate cu negru. Nautilus nainta cu o viteza potrivita. Hoinarea, cum s-ar spune. Am observat ca , pe masura ce ne apropiam de Suez, apa Marii Rosii devenea din ce n ce mai putin sarata. Pe la cinci seara am ajuns n apropierea Canalului Ras Mohamed care forme aza extremitatea Africii pietroase, cuprinsa ntre Golful Suez si Golful Acabah. Nautilus patrunse apoi n Strmtoarea Jubal care duce la Golful Suez. n fata noastr a se nalta un munte ce parea ca stapneste cele doua golfuri ale Capului Ras Mohame d. Era muntele Oreb. La ora sase, Nautilus, plutind cnd deasupra, cnd sub apa, trecu de-a lungul Tor-ul ui aflat n fundul unui golf ale carui ape par vopsite n rosu, asa dupa cum mi spuse se capitanul Nemo. Veni apoi noaptea, cu linistea ei adnca, ntrerupta doar din cnd n cnd de tipatul pelicanului si al unor pasari de noapte, de zgomotul valurilor ce se spargeau n tarmul stncos sau de mugetul ndepartat al vreunui steamer. ntre orele opt si noua, Nautilus ramase la ctiva metri sub apa. Dupa socoteala mea trebuia sa fim foarte aproape de Suez. Prin geamul salonului vedeam funduri stnc oase viu luminate de farul nostru electric. Strmtoarea parea ca se ngusteaza din c e n ce mai mult. La noua si un sfert, vasul se ridica din nou la suprafata. M-am urcat pe punte. Nerabdator sa strabat tunelul capitanului Nemo, nu mai puteam sta locului si am iesit sa respir aerul proaspat al noptii. Curnd se zari n ntuneric o lumina stearsa , decolorata de ceata, stralucind la o mila departare de noi. * Un far plutitor, spuse cineva lnga noi. M-am ntors si l-am recunoscut pe capitan. * E farul plutitor de la Suez, adauga el. Peste putin ajungem la intrarea tunelu lui. * Cred ca intrarea nu e usoara. * Nu, domnule. De aceea obisnuiesc sa stau n cabina crma- ciului, ca sa conduc eu n sumi manevra. Acum va rog sa coborti, fiindca Nautilus se va scufunda si nu va mai iesi la suprafata dect dupa ce vom s trabate Arabian-Tunnel. L-am urmat pe capitan. Capacul se nchise, rezervele de apa se umplura si submarin ul se cufunda la vreo zece metri adncime. n clipa cnd ma pregateam sa pornesc spre camera mea, capitanul ma opri. * Domnule profesor, ma ntreba el, v-ar placea sa ma nsotiti n cabina crmaciului? * Desigur, dar nu ndrazneam sa va spun... * Poftiti, atunci. Veti vedea tot ce poate fi vazut ntr-o navigatie subterana si submarina n acelasi timp. Capitanul ma conduse spre scara centrala. Pe la mijlocul ei deschise o usa, mers

e de-a lungul culoarului de sus si ajunse la cabina pilotului, care, dupa cum am aratat, era la capatul puntii. Cabina aceasta masura vreo sase picioare pe fiecare latura si semana ntructva cu c ele n care stau crmacii vaselor cu aburi de pe Mississippi sau de pe Hudson. n mijl oc se misca roata asezata vertical, legata de cablurile crmei care duceau n partea de dinapoi a lui Nautilus. Patru ferestre rotunde de sticla, taiate n peretii ca binei, ngaduiau omului de la crma sa vada n toate directiile. ncaperea era ntunecoasa , dar n scurta vreme ochii mi se deprinsera cu ntunericul si-1 zarii pe crmaci, un om voinic, cu minile sprijinite de obada rotii. Afara, apele erau viu luminate de farul care batea dinspre spatele cabinei, n celalalt capat al puntii. * Acum sa cautam intrarea! spuse capitanul Nemo. Cabina crmaciului era legata prin fire electrice de sala masinilor si capitanul p utea astfel sa comande n acelasi timp si directia, si miscarea vasului. Apasnd pe un buton de metal, el micsora ndata viteza elicei. Priveam n tacere zidul nalt si foarte abrupt care ne marginea drumul, formnd o teme lie puternica masivului nisipos de pe coasta. Am mers astfel timp de o ora de-a lungul lui, la o departare de numai ctiva metri. Capitanul Nemo nu pierdea din oc hi busola, fixata n cabina pe doua cercuri concentrice de suspensie. Facea doar ct e un semn si crmaciul schimba n fiecare clipa directia lui Nautilus. Stnd lnga fereastra de la babord, puteam vedea minunatele ngramadiri de margean, zo ofite, alge si crustaceii ce-si miscau labele uriase pe care le scoteau din scob iturile stncilor. La zece si un sfert, capitanul Nemo trecu el nsusi la crma. n fata noastra se desch idea o galerie ntunecoasa si adnca. Nautilus patrunse n ea cu ndrazneala. Se auzi un zgomot neobisnuit. Erau apele Marii Rosii, pe care nclinarea tunelului le zvrlea spre Mcditerana. Nautilus urma curentul cu iuteala unei sageti, n ciuda sfortarilor masini i care batea apa miscnd elicea n sens contrar, ca sa reziste. De-a lungul peretilor ngusti ai trecatorii, nu mai vedeam acum dect fsii stralucito are, linii drepte, brazde de flacari, datorite vitezei si luminii electrice. mi apasam inima cu mna, ncercnd sa-i potolesc bataile. La zece si treizeci si cinci de minute, capitanul Nemo, lasnd crma, se ntoarse spre mine: * Mediterana, mi spuse el. Trt de curent, Nautilus strabatuse Istmul Suez n mai putin de douazeci de minute. Capitolul VI ARHIPELAGUL GRECESC A doua zi, 12 februarie, n zori. Nautilus se ridica la suprafata valurilor. Alerg ai ntr-un suflet pe punte. La trei mile spre sud se zareau abia deslusit naltimile Peluzei. Un curent ne purtase dintr-o mare ntr-alta. Dar tunelul acela, usor de cobort, cred ca era cu neputinta de urcat. Pe la ora sapte, Ned si Conseil venira sa-mi tina tovarasie. Cei doi prieteni ne despartiti dormisera linistiti, fara sa se sinchiseasca de ispravile lui Nautilu s. * Ei, domnule naturalist, ma ntreba canadianul, pe un ton oarecum ironic, cum e c u Mediterana? * n clipa asta plutim pe apele ei, prietene Ned. * Cum! striga Conseil. Noaptea trecuta... * Da, noaptea trecuta am strabatut n cteva minute istmul acela de nestrabatut. * Nu cred nimic, raspunse canadianul. * Sa stii ca gresesti, mestere Land, i-am spus eu. Vezi coasta aceea joasa care se rotunjeste spre sud? E coasta egipteana. * Astea-s povesti, domnule! riposta ncapatnatul canadian. * Odata ce domnul spune, nu poate fi altfel! l contrazise Conseil. * Dealtfel, Ned, nsusi capitanul Nemo mi-a facut cinstea de a-mi mpartasi tainele tunelului sau si am stat lnga el, n cabina crma- ciului, ct timp 1-a condus pe Nauti lus prin strmtoarea aceea ngusta. * Auzi, Ned? facu Conseil. * Dumneata, Ned, care ai ochii att de buni, adaugai, ai putea zari usor zagazuril e Port Said-ului, care se prelungesc n mare.

Canadianul se uita atent. * n adevar, aveti dreptate, spuse el, iar capitanul e un om si jumatate. Iata-ne n Mediterana. Bun! Hai atunci sa vorbim despre trebusoara noastra, dar n asa fel nct sa nu ne auda nimeni. Am nteles unde voia sa bata canadianul. M-am gndit ca tot mai bine e sa stam de vo rba daca are chef, asa ca ne-am tras toti trei sub far, unde nu ne puteau ajunge stropii valurilor. * Si acum, Ned, te ascultam. Ce ai sa ne spui? * Ce am eu de spus e foarte simplu, raspunse canadianul. Acum sntem n Europa; cer sa plecam de pe Nautilus, mai nainte ca toanele capitanului Nemo sa ne trasca n fun dul marilor polare sau n Oceania. Marturisesc ca discutiile acestea cu Ned Land ma puneau totdeauna n mare ncurcatur a. N-as fi vrut sa fiu ct de ct o piedica a libertatii tovarasilor mei, dar, n acel asi timp, nu simteam deloc dorinta sa-1 parasesc pe capitanul Nemo. Datorita lui si aparatului sau, mi completam n fiecare zi studiile submarine si-mi refeceam ca rtea despre adncurile marilor, la fata locului. Voi mai gasi vreodata un asemenea prilej de-a cerceta minunile oceanului? Cu siguranta ca nu! Iata de ce nu ma pu team mpaca cu gndul plecarii de pe Nautilus nainte de a se fi mplinit ciclul cerceta rilor noastre. * Prietene Ned, l-am ntrebat, marturiseste cinstit, te plictisesti pe bord? ti par e rau ca soarta te-a aruncat n minile capitanului Nemo? Canadianul ramase cteva clipe tacut. * Sa va spun drept, mi raspunse apoi, ncrucisndu-si bratele pe piept, nu-mi pare ra u de calatoria asta pe sub mari. Ba chiar voi fi totdeauna multumit ca am facuto. Dar daca am nceput-o, apoi odata trebuie s-o si sfirsim, cel putin asa mi se p are. * O vom sfrsi, Ned. * Unde si cnd ? * Unde? Habar n-am. Cnd? Nu ti-as putea spune, sau mai degraba mi nchipui ca se va sfrsi atunci cnd marile nu vor mai avea sa ne arate nimic nou. Orice nceput trebuie sa aiba si un sfirsit pe lumea asta. * Snt de aceeasi parere cu domnul, interveni Conseil, si cred ca s-ar putea ca, d upa ce vom fi cutreierat toate marile globului, capitanul Nemo sa ngaduie ca sa n e luam zborul. * Sa ne luam zborul! striga canadianul. Poate vrei sa zici sa ne zboare creierii ! * Sa nu vorbim fara rost, mestere Land, spusei eu. N-avem de ce ne teme din part ea capitanului, dar nu mpartasesc nici parerea lui Conseil. Cunoastem tainele lui Nautilus si nu cred ca Nemo ar primi sa le afle toata lumea numai pentru placer ea de a ne da noua drumul. * Atunci, ce mai nadajduiti? ntreba canadianul. * Ca se vor ivi anumite mprejurari, pe care le vom putea folosi si pe care va tre bui sa le folosim poate peste sase luni, tot att de bine ca si azi. * He-he! facu Ned Land. Si unde o sa fim ma rog peste sase luni, domnule natural ist? * Poate aici, poate n China. Stii ca Nautilus e un alergator sprinten. Strabate o ceanele asa cum strabate o rndunica aerul sau un tren expres continentale. Nu oco leste marile umblate si nu m-as mira deloc daca ntr-o buna zi s-ar apropia de coa stele Frantei, ale Angliei sau ale Americii, de unde am putea ncerca sa fugim tot att de bine ca si de aici. * Domnule Aronnax, raspunse canadianul, spusele dumneavoastra snt gresite din cap ul locului. Vorbiti mereu la viitor: "Vom fi acolo! Vom fi aici!" Eu, unul, vorb esc la prezent: "Sntem aici si nu trebuie sa pierdem prilejul". Strns n chingi de judecata lui Ned Land, simteam cum mi fuge pamntul de sub picioare . Ce sa-i mai spun, ca sa-1 trag de partea mea ? * Sa ne nchipuim, domnule,ceva imposibil, urma Ned. Sa ne nchipuim, de pilda, ca a r veni acum capitanul Nemo si v-ar oferi libertatea. Ati primi-o? * Nu stiu, raspunsei. * Si daca ar adauga ca a doua oara nu v-ar mai face hatrul acesta ? Am ramas tacut.

* Dar prietenul Conseil ce parere are? ntreba Ned Land. * Prietenul Conseil, raspunse linistit cel ntrebat, n-are nimic de spus. E cu tot ul dezinteresat n chestiunea asta. Ca si stapnul sau, ca si prietenul sau Ned, el e holtei. Nu-1 asteapta acasa nici nevasta, nici copii, nici parinti. Deoarece s e afla n slujba domnului profesor, gndeste si vorbeste ca el si, spre marea lui pa rere de rau, nu trebuie sa va bizuiti pe el ca sa aveti majoritatea. De fata snt numai doua persoane: domnul profesor, de o parte, si Ned Land, de cealalta. Aces tea fiind zise, prietenul Conseil asculta, si-i gata sa ia note. Am zmbit fara sa vreau cnd am vazut n ce masura si nimiceste Conseil personalitatea. La drept vorbind, nsa, canadianul putea sa se bucure ca nu-1 are mpotriva lui. * Atunci, domnule, zise Ned Land, fiindca Conseil nu exista, sa discutam numai n oi doi. Eu am spus ce am avut de spus si m-ati auzit. Care va este raspunsul? E ram nevoit sa ajung la o concluzie si nu puteam suferi siretlicurile. * Prietene Ned, spusei, iata-mi raspunsul: dreptatea si argumentele mele snt slab e fata de ale dumitale. Nu trebuie sa ne bizuim pe bunavointa capitanului Nemo. Ar trebui sa fie cu totul neprevazator ca sa ne redea libertatea. Pe de alta par te, pe noi, aceeasi prevedere ne ndeamna sa folosim cel dinti prilej ca sa fugim d e pe Nautilus... * Bravo, domnule Aronnax! Astea zic si eu ca snt cuvinte ntelepte. * Numai ca as vrea sa-ti atrag atentia asupra unui singur lucru: trebuie ca pril ejul sa fie serios, trebuie ca ntia noastra ncercare de fuga sa izbuteasca; daca da gres cumva, nu mai gasim al doilea prilej, iar capitanul Nemo n-are sa ne-o ier te niciodata. * Asta e ct se poate de drept! raspunse canadianul. Dar e acelasi lucru daca ncerc am sa fugim peste doi ani sau peste doua zile. Deci problema ramne aceeasi: daca m prejurarile ne snt prielnice, trebuie sa le folosim. * Ne-am nteles! Si acum te-as ruga sa-mi spui, Ned, ce ntelegi prin mprejurari prie lnice? * De pilda, daca Nautilus s-ar apropia ntr-o noapte ntunecoasa de tarmul european. * Ai ncerca sa scapi, notnd? * Da, daca tarmul ar fi de ajuns de aproape si daca vasul ar pluti la suprafata apei; nu, nsa, daca tarmul ar fi departe si vasul la adncime. * Si n cazul acesta? * Atunci as ncerca sa pun mna pe luntre. Ma pricep s-o conduc. Ne suim n ea, dam dr umul suruburilor si ne ridicam la suprafata, fara ca macar pilotul, care sta n pa rtea de dinainte a vasului, sa bage de seama ca am sters-o. * Bine, Ned! Pndeste deci prilejul asta, dar nu uita ca daca dam gres sntem pierdu ti. * N-am sa uit, domnule Aronnax. * Si acum, Ned, vrei sa stii tot ce cred eu despre planul dumitale? * Fireste, domnule. * Ei bine, mi nchipui - nu spun nadajduiesc - mi nchipui ca prilejul despre care vor besti n-are sa se iveasca niciodata. * Si de ce, ma rog? * Pentru ca Nemo stie prea bine ca vom ncerca sa ne eliberam, asa ca va fi cu och ii n patru, mai cu seama cnd vom ajunge pe lnga tarmul european. * Snt de aceeasi parere cu domnul! spuse Conseil. * Vom vedea! se mpotrivi Ned Land, scuturnd ndrjit din cap. * Si acum, Ned, sa ne oprim aici. Nici un cuvnt mai mult. n ziua cnd vei fi gata, d a-ne de veste si te urmam. Ma bizui cu totul pe dumneata. Astfel se sfrsi o discutie care avea sa aiba mai trziu urmari dintre cele mai grav e. Trebuie sa arat acum ca faptele parura sa adevereasca prevederile mele, spre marea deznadejde a canadianului. N-avea oare capitanul Nemo ncredere n noi sau voi a doar sa se fereasca de numeroasele nave ale tuturor natiunilor, care brazdau M editerana? N-as putea spune; dar Nautilus pluti aproape tot timpul sub apa si de parte de tarmuri, cnd ridicndu-se la suprafata, att ct sa se iveasca deasupra valuri lor numai cabina pilotului, cnd scufundndu-se la adncimi mari; ntre Arhipelagul grec esc si Asia Mica n-am dat de fund nici la doua mii de metri. N-as fi stiut ca trecem pe lnga insula Carpathos, una din Sporade, daca Nemo nu m i-ar fi aratat cu degetul un punct de pe harta, amin- tindu-mi cunoscutul vers a

l lui Vergiliu: Est in Carpathio Neptuni gurgite vates Coeruleus1. Situata ntre Rodos si Creta, insula aceasta, numita astazi Scarpanto, se spune ca a fost odinioara salasul lui Proteu, batrnul pastor al turmelor lui Neptun. Prin ferestrele salonului n-am putut vedea dect temeliile ei de granit. A doua zi, 14 februarie, ma hotari sa-mi petrec cteva ore studiind pestii din arhi pelag. Nu stiu nsa din ce pricina obloanele ramasera nchise. Determinnd pozitia lui Nautilus, bagai de seama ca se ndrepta spre Candia, vechea insula Creta. n clipa m barcarii mele pe Abraham Lincoln, locuitorii acestei insule se ridicasera de la mic la mare mpotriva despotismului turcesc. Dar ce urmari avusese rascoala nu put eam sti, si nici capitanul Nemo, care n-avea nici o legatura cu uscatul, n-ar fi putut sa mi-o spuna. De aceea, seara, cnd am ramas numai noi doi n salon, n-am pomenit nici o vorba des pre rascoala. Dealtminteri, capitanul parea tacut, ngrijorat. Apoi, mpotriva obice iului, el porunci sa se deschida ambele obloane ale salonului si, mergnd de la o fereastra la alta, cerceta cu atentie apele. Cu ce scop? Nu puteam ghici; asa ca , vaznd cum stau lucrurile, ncepui sa studiez pestii care mi se perindau prin fata ochilor. Nu-mi puteam desprinde privirea de la minunile marilor cnd, deodata, am fost izbit de o aparitie cu totul neasteptata. Din mijlocul apelor se ivi un om, un scufundator, purtnd la cingatoare o punga de piele. Nu era un trup dus de valuri, ci un om viu care nota voiniceste, disparnd din cnd n cnd ca sa respire la suprafata si scufundndu-se apoi din nou. M-am ntors tulburat spre capitanul Nemo. * Un om, un naufragiat! strigai eu. Trebuie sa-1 salvam cu orice pret. Capitanul se apropie de fereastra, fara sa-mi raspunda. Omul se apropiase si ne privea, cu fata lipita de geam. Spre marea mea uimire, capitanul Nemo i facu un semn. Scufundatorul i raspunse mis cndu-si mna, apoi se ridica la suprafata marii si nu se mai ivi. * Nu va nelinistiti, mi raspunse capitanul. E Nicolai, de la Capul Matapan, porec lit Pestele. E binecunoscut n toate Cicladele ca un scufundator fara pereche! Tra ieste mai mult n apa, unde se simte mai n elementul sau dect pe pamnt, umblnd nencetat de la o insula la alta, pna la Creta. * l cunoasteti, domnule capitan? * De ce nu, domnule Aronnax? Dupa acest schimb de cuvinte, capitanul Nemo se ndrepta spre un dulap de lnga fere astra stnga a salonului. n apropierea acelui dulap se afla un cufar legat n cercuri de fier, pe al carui capac era prinsa o placa de arama cu initiala lui Nautilus si cu deviza: Mobilis in mobile. Fara sa para stnjenit de faptul ca ma aflam acolo, capitanul deschise dulapul, ca re semana cu o casa de bani. nauntrul lui se aflau numeroase lingouri de aur. De unde venea metalul acela pretios, care reprezenta o suma uriasa? De unde cule sese capitanul atta bogatie si ce voia sa faca cu aurul? Priveam fara sa scot un cuvnt. Capitanul Nemo lua una cte una bucatile de metal si le aseza cu grija n cufar, pna ce l umplu. Am socotit ca pusese acolo peste o mie kilograme de aur, adica cinci milioane de franci. nchiznd cu grija cufarul, capitanul scrise pe capac o adresa n greaca moderna, dupa ct mi-am dat seama. El apasa apoi pe un buton, al carui fir facea legatura cu po stul echipajului. Patru oameni intrara ndata n salon si mpinsera cu greu cufarul af ara. Am auzit apoi cum l urcau pe scara de fier cu ajutorul macaralei. n clipa aceea, capitanul Nemo se ntoarse spre mine: -: Ati spus ceva, domnule profesor? ma ntreba el. * Nu, nimic, domnule capitan. * Atunci dati-mi voie sa va urez noapte buna! Si parasi salonul. * Un om, un naufragiat! strigai eu Va nchipuiti ct de nedumerit m-am ntors n camera mea. Zadarnic am ncercat sa dorm. Ca utam sa fac o legatura ntre aparitia scufundatorului si cufarul plin de aur. Curnd simtii, dupa leganarea vasului, ca Nautilus se ridica la suprafata. Urma un zgo

mot de pasi pe punte. Am nteles ca dezlegau luntrea si o lasau pe apa. Ea izbi o clipa nvelisul lui Nautilus, apoi se facu tacere. Doua ore mai trziu, aceleasi zgomote si aceleasi tropaituri rasunara din nou. Lun trea fu ridicata si potrivita n gaoacea ei, dupa care Nautilus se scufunda iar. Asadar, milioanele fusesera trimise cuiva. n care punct al continentului? Cui le trimisese capitanul Nemo? A doua zi am povestit lui Conseil si canadianului ntmplarile din timpul noptii car e-mi strnisera att de mult curiozitatea. Tovarasii mei fura la fel de nedumeriti. * De unde o fi lund attea milioane? se minuna canadianul. La asta nu puteam sa dau nici un raspuns. Dupa dejun m-am dus sa lucrez n salon. Mi-am scris nsemnarile pna la cinci seara. Atunci - poate datori ta unei stari personale - mi s-a parut ca e att de cald, nct a trebuit sa-mi scot h aina de byssus. Nu puteam ntelege de unde venea atta caldura, caci nu ne aflam la latitudini nalte. Si apoi, atta timp ct Nautilus se afla sub apa, nu puteau avea lo c schimbari de temperatura. M-am uitat la manometru. Arata o adncime de saizeci d e picioare, pe care caldura atmosferica n-ar fi putut sa o atinga. Am lucrat mai departe, dar caldura crestea din ce n ce, devenind de nesuferit. "Nu s-o fi aprins ceva pe bordul vasului?" ma ntrebai. Tocmai voiam sa ies din salon, cnd intra capitanul Nemo. Se apropie de termometru si, dupa ce l cerceta, se ntoarse spre mine: * Patruzeci si doua de grade, zise el. * Vad, capitane, raspunsei eu, si daca mai creste caldura, s-a ispravit cu noi. * Ei, domnule profesor, caldura n-are sa mai creasca daca n-o sa vrem noi. * Puteti s-o micsorati cnd vreti ? * Nu, dar pot sa ma ndepartez de focarul care o produce. * E un focar n afara? * Fireste. Plutim ntr-un curent de apa clocotita. * E cu putinta? strigai eu. * Priviti! Obloanele se dadura n laturi si n fata ochilor mei se ivi marea, n ntregime alba. O pcla de vapori sulfurosi se desfasura n mijlocul valurilor, care clocoteau ca apa dintr-un cazan. Mi-am sprijinit mna pe geam, dar era att de fierbinte, nct a trebuit sa mi-o retrag numai- dect. * Unde ne aflam? am ntrebat. * Aproape de insula Santorin, domnule profesor; mai exact, n canalul care despart e Nea-Kamenni de Palea-Kamenni. Am vrut sa va arat privelistea neobisnuita a une i eruptii submarine. * Credeam ca a luat sfrsit formarea acestor noi insule, raspunsei eu. * Nimic nca n-a luat sfrsit pe meleagurile astea vulcanice, mi raspunse capitanul N emo, si globul nostru e vesnic framntat aici de focuri launtrice. Dupa Pliniu si Cassiodor, n anul nouasprezece al erei noastre a aparut o insula noua, Theia cea sfnta, chiar n locul pe care s-au format de curnd insulitele acestea. Apoi ea s-a p rabusit ntr-o buna zi sub valuri, ca sa se iveasca din nou n anul saizeci si noua si sa se prabuseasca pentru a doua oara. Din vremurile acelea si pna n zilele noas tre activitatea plutonica a fost ntrerupta. Dar la 3 februarie 1866, o noua insul ita, numita insula George, rasari n mijlocul unui nor sulfuros lnga Nea-Kamenni, c u care se uni n a sasea zi a aceleiasi luni. Dupa 7 zile, la 13 februarie, aparu insulita Aphroessa, lasnd un canal de 10 metri ntre ea si Nea-Kamenni. Eram n apele acelea cnd s-a produs fenomenul, asa ca i-am putut observa toate fazele. Insulit a Aphroessa, de forma rotunda, avea un diametru de 300 de picioare, alcatuita fi ind din lava neagra, sticloasa, amestecata cu bucati de feldspat. n sfrsit, la 10 martie, se ivi lnga Nea-Kamenni nca o insula, si mai mica, numita Reka; de atunci, cele trei insulite, unite laolalta, formeaza o singura insula. * Si canalul n care ne aflam acum? ntrebai eu. * Iata-1! raspunse capitanul Nemo, aratndu-mi o harta a arhipelagului. Vedeti, am nsemnat aici si insulitele cele noi. * Dar canalul se va astupa oare cndva? * S-ar putea, domnule Aronnax, fiindca din 1866 au mai aparut opt insulite de la va, n fata portului Sf. Nicolae de pe Palea-Kamenni. E deci limpede ca Nea si Pal ea au sa se uneasca n curnd. Daca n mijlocul Pacificului insulele snt formate de inf

uzori, aici ele iau nastere datorita fenomenelor eruptive. Iata, domnule, ce se petrece sub valuri. M-am ntors spre fereastra. Nautilus nu mai nainta. Caldura devenise de nesuferit. Marea se colorase din alb n rosu, datorita unor saruri de fier care se aflau acol o din belsug. Cu toate ca salonul se nchidea ermetic, nauntru patrunsese un miros nesuferit de pucioasa si zaream flacari purpurii, a caror stralucire ntuneca lumi na electrica. Eram transpirat din cale-afara, ma nabuseam, simteam ca ncep sa fierb. Da, simteam cu adevarat ca fierb! * Nu mai putem ramne n apa asta clocotita, i-am spus capitanului. * Nu, n-ar ti prudent, mi raspunse netulburat Nemo. Capitanul dadu ordin si Nautilus vira, ndepartndu-se de cuptorul pe care nu-1 putea nfrunta. Un sfert de ora mai trziu, respiram deasupra valurilor . Atunci m-am gndit ca daca Ned Land ar fi ales meleagurile acelea sa fugim, n-am t i scapat cu viata din marea de foc! A doua zi, la 16 februarie, Nautilus iesi din bazinul care atinge adncimi de trei mii de metri ntre Rodos si Alexandria si, trecnd prin fata insulei Cerigo, parasi Arhipelagul grecesc, dupa ce nconjurase Capul Matapan. Capitolul VII MEDITERANA N PATRUZECI SI OPT DE ORE Mediterana, cea mai albastra dintre mari, mprejmuita de portocali, aloesi, cactus i si pini maritimi, mbalsamata de parfumul mirtilor, marginita de munti mareti, b inecuvntata cu un aer limpede si straveziu, dar framntata vesnic de focurile dinau ntrul pamntului, este un adevarat cmp de batalie, pe care Pluton si Neptun se lupt a nca pentru mpartirea lumii. Pe tarmurile si pe apele ei, spunea Michelet, omul s e caleste traind ntr una din cele mai sanatoase clime de pe fata pamntului. Dar, orict de frumoasa ar fi fost, n-am putut sa arunc dect o privire fugara asupr a acestei mari, care se ntinde pe o suprafata de doua milioane de kilometri patra ti. Nici de cunostintele capitanului Nemo nu m-am putut folosi, pentru ca omul a cesta misterios nu se arata deloc n tot timpul drumului.Nautilus a mers cu cea ma i mare viteza, parcurgnd pe sub valurile marii sase sute de leghe n patruzeci si o pt de ore. Plecati din apropierea tarmului grecesc n dimineata zilei de 16 februa rie, n zori, am trecut prin Strmtoarea Gibraltar. Se vedea ct de colo ca Mediterana, nchisa ntre tarmuri de care nu voia sa se apropi e, i era nesuferita capitanului Nemo. Valurile si vnturile ei i strneau prea multe a mintiri, daca nu chiar pareri de rau. Aici nu se putea misca n voie ca n largul oc eanelor si Nautilus se simtea la strmtoare ntre malurile apropiate ale Africii si Europei. Din pricina asta am mers cu o viteza de douazeci si cinci de mile pe ora. E lesn e de nteles ct de necajit a fost Ned Land, care se vazu silit sa lase balta planur ile sale de fuga. De luntre nu se putea folosi, fiindca ar fi fost trta de curent cu doisprezece pna la treisprezece metri pe secunda. Sa-1 parasesti pe Nautilus n asemenea mprejurari era ca si cum ai fi vrut sa te arunci din mersul unui tren n p lina viteza, ncercare deosebit de primejdioasa. Dealtfel, aparatul "ostru nu iesea la suprafata dect noaptea, ca sa-si mprospateze provizia de aer, si se orienta nu mai dupa busola si dupa indicatorul de viteza. N-am vazut deci n Mediterana dect ceea ce zareste calatorul unui tren expres din p rivelistea care-i' fuge pe dinaintea ochilor, adica zarile ndepartate, fiindca ce ea ce era aproape de noi se pierdea cu viteza unui fulger. Totusi, Conseil si cu mine am putut privi ctiva pesti din Mediterana, din cei ce se puteau mentine o v reme pe lnga Nautilus, datorita puterii notatoarelor. Si daca n-am fost n stare sa urmaresc toate speciile comune oceanului Atlantic si Marii Medite- rane, aceasta se datoreste doar uriasei viteze cu care strabatea Nautilus aceste ape mbelsugat e. Dintre mamiferele marine, cred ca am recunoscut n dreptul Adria- ticei vreo doi, trei casaloti cu notatoare dorsale, din genul fizeterelor, ctiva delfini din genul globicefalilor, specifici Mediteranei, avnd partea de dinainte a capului vargata cu linioare deschise, si o duzina de foce cu pntecele alb si blana neagra, cunos cute sub denumirea de calugari si avnd n adevar nfatisarea unor calugari dominicani

, lungi de vreo trei metri. La rndul sau, Conseil credea ca a zarit si o broasca testoasa lata de sase picioa re, mpodobita cu trei rnduri de creste ascutite, asezate de-a lungul spinarii. mi p area rau ca n-am vazut aceasta reptila, caci, dupa descrierea lui Conseil, trebu ia sa fi fost un "luth", specie rara. Ct despre zoofite, am putut admira n treacat un splendid exemplar portocaliu care se agatase de geamul de la babord; era ca un filament lung ce se desfacea n nenum arate ramurele, terminate la vrf cu cea mai fina dantela mpletita vreodata de riva lele paianjenilor. Din pacate n-am putut pescui acel exemplar si desigur ca n-as fi putut vedea nici un zoofit mediteranean daca n seara zilei de 16 februarie Na utilus n-ar fi ncetinit viteza. Si iata n ce mprejurari: Treceam atunci printre Sicilia si coasta Tunisului, n spatiul ngust dintre Capul B on si Strmtoarea Messina, unde fundul marii se ridica aproape dintr-o data. Aici s-a format o adevarata creasta, deasupra careia snt numai 17 metri de apa, n timp ce de-o parte si de alta a crestei adncimea ajunge la 70 de metri. Nautilus a fos t silit sa manevreze cu bagare de seama, ca sa nu se izbeasca de bariera submari na. i aratai lui Conseil, pe harta Mediteranei, locul unde se afla reciful. * Daca nu va e cu suparare, seamana foarte bine cu un istm care leaga Europa de Africa, observa Conseil. * Da, baiete, i raspunsei eu, reciful nchide toata Strmtoarea Libiei; sondajele lui Smith au dovedit ca odinioara continentele erau unite ntre Capul Boco si Capul Furina. * Asa cred si eu, ntari Conseil. * Sa stii, adaugai eu, ca ntre Gibraltar si Ceuta mai exista o bariera asemanatoa re care, n timpurile geologice, nchidea n ntregime Mediterana. * Si daca vreo eruptie vulcanica va ridica ntr-o buna zi aceste doua bariere deas upra valurilor? ntreba Conseil. * Asa ceva nu se poate ntmpla, dragul meu. ntre timp, Conseil se apucase sa studieze linistit fundul ridicat al marii, pe ca re Nautilus, mergnd cu viteza redusa, aproape ca l atingea. Dupa ce trecu de ridicatura din strmtoarea Libiei, Nautilus si relua viteza obisnu ita n apele adnci. n noaptea de 16 spre 17 februarie am intrat n al doilea bazin mediteranean, a caru i adncime maxima atinge trei mii de metri. Alunecnd sub impulsul elicei pe planuri le lui nclinate, Nautilus se scufunda pna la ultimele straturi ale marii. Aici, n ocul minunilor naturale, adncurile mi dezvaluira privelisti tulburatoare si groaznice. Strabateam regiunea cea mai bogata n naufragii din Mediterana. De pe c oasta algeriana pna pe tarmurile Proventei, nenumarate nave s-au scufundat, nenum arate corabii au disparut! Mediterana nu-i dect un lac n comparatie cu Pacificul, dar e un lac cu toane, cu valuri schimbatoare, cnd blajine si binevoitoare, cnd fu rioase, framntate, rascolite de vnturi, sfarmnd cele mai puternice corabii, cu lovit uri dese de valuri. Astfel, n timpul scurtei noastre plimbari la mari adncimi, am vazut zacnd pe fund, napadite de corali sau numai nvelite ntr-o pojghita de rugina, ancore, tunuri, obu ze, bucati de fier, brate de elice, parti de masini, cosuri s&rmate, cazane spart e, apoi schelete de corabii, unele drepte, altele rasturnate, plutind ntre doua s traturi de apa. Corabiile acelea scufundate pierisera fie ciocnindu-se unele de altele, fie izbi ndu-se de vreo stnca de granit. Am vazut unele care cazusera drept n jos, cu catar gele tepene, cu pnzele si funiile ntarite de ape. Pareau ancorate ntr-o uriasa rada straina, asteptnd momentul plecarii. Cnd Nautilus trecea printre ele, nvaluindu-le n luminile sale electrice, corabiile pareau gata sa-1 salute, ridicndu-si pavilio anele si trimitndu-ne numarul lor de ordine! Dar numai tacerea de moarte staruia prin acele meleaguri ale nenorocirii. Pe masura ce ne apropiam de Gibraltar, fundul marii era tot mai plin de ramasite nfioratoare. Tarmurile Africii si ale Europei se strng unul lnga altul si, n spatiu l strimt, ciocnirile snt foarte dese.- . Am vazut acolo o multime de carene de fi er.ruini fantastice de vapoare, unele culcate, altele n picioare, ca niste animal e uriase. Unul dintre ele, cu flancurile deschise, cu cosul strmb, cu roti din ca

re nu mai ramasese dect scheletul, cu crma atrnnd numai de un lant de fier, cu inscr iptia de pe pupa roasa de sarurile marine, avea o nfatisare cumplita. Cte vieti di struse n naufragiu, cte victime necate sub valuri! O mai fi supravietuit oare vreun marinar, ca sa povesteasca groaznica nenorocire, sau numai valurile singure au pastrat taina naufragiului? Nu stiu de ce mi trecu prin gnd ca vasul acesta ngropat n mare trebuie sa fie Atlas, disparut fara urma de vreo 20 de ani si de care nu s-a mai auzit niciodata! Ce sinistra istorie s-ar putea scrie despre fundul Mediteranei, acest ntins cimitir unde attea bogatii s-au pierdut, unde attea victime si-au gasit moartea! n tot acest timp, Nautilus, sprinten si nepasator, trecea n plina viteza prin mijl ocul ruinelor. n ziua de 18 februarie, spre ora trei dimineata, ne aflam n fata St rmtorii Gibraltar. Exista acolo doi curenti: unul superior, cunoscut de multa vreme, care aduce ape le oceanului n bazinul Mediteranei, si altul, un contra- curent, inferior, a caru i existenta a fost dovedita de curnd pe cale logica. n adevar, volumul apelor Medi teranei, care sporeste necontenit datorita valurilor Atlanticului si fluviilor p e care le primeste, ar trebui sa creasca an de an, dat fiind ca evaporatia nu e n destulatoare ca sa restabileasca echilibrul. Or, fiindca nu se ntmpla asa, s-a aju ns la concluzia ca trebuie sa existe un curent inferior, care prin strmtoarea Gib raltar varsa n Atlantic prisosul apelor Mediteranei. Contracurentul acesta exista. De el s-a folosit Nautilus ca sa nainteze cu repezi ciune prin strmtoare. Am ntrezarit o clipa minunatele ruine ale Templului lui Herc ule, scufundat, dupa spusele lui Pliniu si Avienus, odata cu insula pe care fuse se cladit, si cteva minute mai trziu pluteam pe valurile Atlanticului. Capitolul VIII GOLFUL VIGO Atlanticul! Uriasa ntindere de apa care acopera suprafata a douazeci si cinci mil ioane de mile patrate, lunga de noua mii si avnd o latime mijlocie de doua mii sa pte sute de mile. ntindere de apa deosebit de nsemnata si totusi aproape necunoscu ta celor vechi, n afara poate de cartaginezi, acesti olandezi ai antichitatii, ca re n drumurile lor comerciale vizitau tarmurile vestite ale Europei si Africii. O cean ale carui tarmuri cu cotituri paralele cuprinde un perimetru urias, udat de cele mai mari fluvii din lume: Saint Laurent, Mississippi, Amazonul, La Plata, Orinocul, Nigerul, Senegalul, Elba, Loara, Rinul, care i aduc ape din tarile cele mai civilizate ca si din tinuturile cele mai salbatice. Cmp maret, brazdat fara ncetare de corabiile tuturor natiunilor, adapostit sub toate pavilioanele din lume si strajuit de cele doua groaznice capuri temute de toti n avigatorii: Capul Horn si Capul Furtunilor! Nautilus i despica apele cu ascutisul pintenului sau, dupa ce strabatuse n trei luni si jumatate aproape zece mii de l eghe, drum mai lung dect circumferinta pamntului. ncotro ne duceam acum si ce ne as tepta n viitor? Dupa trecerea Gibraltarului, Nautilus porni spre larg. Ridicndu-se la suprafata, ne-am putut relua plimbarile zilnice pe punte. M-am urcat ndata nsotit de Ned Land si Conseil. La douasprezece mile departare se zarea Capul Sf. Vincentiu, care formeaza vrful sud- vestic al Peninsulei spaniole . Vntul batea cu tarie dinspre sud. Marea, furioasa, ne clatina cu putere vasul. Era aproape cu neputinta sa stai pe puntea biciuita n fiecare clipa de valuri. Am cobort, dupa ce respirasem cteva guri de aer proaspat. Ma retrasesem n camera mea, n timp ce Conseil se ndrepta spre cabina, cnd Ned Land veni ngrijorat dupa mine. Go ana noastra prin Mediterana nu-i ngaduise sa-si duca planurile la ndeplinire, de a ceea canadianul abia si putea ascunde mhnirea. Dupa ce nchise usa, el se aseza privindu-ma tacut. * Draga Ned, i-am spus, te nteleg, dar sa stii ca n-ai nici o vina. Asa cum a cal atorit pna acum Nautilus, ar fi fost o nebunie sa te gndesti la fuga! Ned Land nu-mi raspunse. Numai sprncenele lui ncruntate si buzele strnse dovedeau ndr jirea unei idei fixe. * Asculta, Ned, am urmat eu, nu trebuie sa deznadajduiesti. Mergem de-a lungul c oastei portugheze. Franta si Anglia snt la doi pasi si vom gasi usor un refugiu a colo. Daca Nautilus s-ar fi ndreptat spre sud, dupa trecerea Gibraltarului, ducndu -ne spre regiunile fara continente, ti-as mpartasi ngrijorarea. Dar acum stim ca N emo nu fuge de marile civilizate, si n cteva zile cred ca ai sa poti ncerca sa evad

ezi, fara nici o teama. Ned Land ma privi si mai neclintit, apoi se hotar sa-si desclesteze gura: * n seara asta! zise el. Am sarit n picioare. Marturisesc ca nu eram pregatit pentru o asemenea veste. As fi voit sa-i raspund canadianului, dar mi pierise graiul. * Ne-am nteles sa asteptam o mprejurare prielnica, urma Ned Land. Acum o avem. Ast a-seara vom fi numai la cteva mile de coasta spaniola. Noaptea e ntunecoasa. Vntul sufla dinspre larg. Mi-ai dat cuvntul,domnule Aronnax. Ma bizui pe dumneata. Pentru ca taceam, canadianul se ridica, apropiindu-se de mine: * Asta-seara la ora noua, spuse el. L-am nstiintat si pe Conseil. La ora aceea, c apitanul Nemo se nchide n odaia lui si se culca. Nici mecanicii si nici oamenii ec hipajului nu ne pot vedea. Conseil si cu mine ne vom urca pe scara principala. D umneata, domnule Aronnax, vei ramne ca sa astepti semnalul nostru n biblioteca, la doi pasi de noi. Vslele, catargul si pnzele snt n luntre. Am izbutit sa pun acolo s i niste provizii. Mi-am facut rost si de o cheie franceza, ca sa dau drumul suru burilor ce tintuiesc luntrea de Nautilus. Asa ca totul e gata. Pe asta-seara, de ci! * Marea e agitata... * E drept, mi raspunse canadianul, dar trebuie sa ndraznim. Pentru libertate trebu ie sa faci orice. Dealtfel, luntrea e solida, si cteva mile cu ajutorul vntului nu -i mare lucru. Cine stie daca mine nu vom fi la o suta de leghe n larg! Daca mpreju rarile ne ajuta, ntre orele zece si unsprezece ori punem piciorul pe uscat, ori p ierim. Asadar, cu voia Domnului, pe deseara! Spunnd acestea, canadianul pleca, lasndu-ma buimacit. mi nchipuisem ca, atunci cnd se va ivi prilejul de fuga, voi avea vreme sa ma gndesc, sa ne sfatuim pe ndelete. A cum nsa ncapatnatul meu tovaras nu-mi ngaduia asta. Si, la urma urmei, ce as fi putu t sa-i spun? Ned Land avea de-o suta de ori dreptate! mprejurarea aproape ca se i vise si el o folosea. Puteam oare sa-mi calc cuvntul si sa pun n cumpana viitorul tovarasilor mei pentru un interes personal? Poate ca mine capitanul Nemo avea sa ne duca departe de orice tarm. n clipa aceea, o suieratura puternica ma ncunostiinta ca rezervoarele s-au umplut si ca Nautilus se scufunda sub valurile Atlanticului. Am ramas n camera mea, pentru ca nu voiam sa ma ntlnesc cu Nemo, n fata caruia mi-as fi putut ascunde cu greu tulburarea. Am petrecut astfel o zi trista, framntndu-ma ntre dorinta de a ma vedea liber si parerea de rau ca-1 parasesc pe minunatul Na utilus, lasndu-mi studiile submarine neterminate! Sa parasesc astfel "Atlanticul meu", cum mi placea sa-i spun, fara sa-i cercetez adncurile, fara sa-i fur tainele pe care mi le dezvaluisera marile Indiilor si Pacificului! Ar nsemna sa scap din mna romanul de la primul volum, sa-mi ntrerup visul n clipa cea mai frumoasa! Cte c easuri grele se scursera astfel, cnd nchipuindu-mi ca snt n afara de orice primejdie , pe uscat, mpreuna cu tovarasii mei, cnd dorind, mpotriva vointei mele, ca vreo ntmp lare neasteptata sa mpiedice realizarea planurilor lui Ned Land. De doua ori m-am dus n salon. Voiam sa cercetez busola. Voiam sa stiu daca directia lui Nautilus ne apropia, ntr-adevar, sau ne departa de tarm. Dar submarinul plutea nca n apele p ortugheze ndreptn- du-se spre nord, de-a lungul tarmului. Trebuia deci sa ma supun si sa-mi pregatesc fuga. Bagajul nu-mi era greu: notele zilnice - si att. Ma ntre bam ce va gndi capitanul Nemo despre fuga noastra, cte griji, ct rau i va pricinui e a, poate, si ce va face daca o va descoperi sau daca noi nu vom izbuti! n ce ma p riveste, nu-i gaseam nici o vina, dimpotriva, fusese o gazda cum nu se poate mai primitoare. Dar nici noi nu puteam fi nvinuiti de nerecunostinta pentru ca l para seam. Doar nu tacuseram nici un juramnt care sa ne lege pentru totdeauna de el. N emo se bizuise numai pe puterea mprejurarilor. Cerinta lui de-a ramne vesnic prizo nieri pe vas, marturisita pe fata, ne ndreptatea ncercarile de fuga. Nu-1 mai vazusem pe capitan de cnd fuseseram pe insula Santorin. Aveam sa-1 mai v ad oare naintea plecarii? As fi dorit - dar totodata ma temeam. Cautam sa-mi dau seama daca nu cumva i se aud pasii n camera de alaturi. Nici un zgomot. Camera pa rea pustie. Oare se mai afla pe bord omul acesta ciudat? Din noaptea n care luntr ea plecase de pe Nautilus ntr-o misiune tainica, mi se schimbasera oarecum pareri le despre capitanul Nemo. Eram ncredintat, orice ar fi spus, ca tot mai avea anum ite legaturi cu uscatul. Oare nu-si parasea niciodata submarinul? Se scurgeau un

eori saptamni de-a rndul fara sa-1 ntlnesc. Ce facea el n timpul acesta? Nu cumva, at unci cnd eu l credeam retras n singuratate, capitanul Nemo ndeplinea undeva, departe , vreo misiune despre care nu puteam sti nimic? Ma munceau tot felul de gnduri. ntr-o stare ca aceea n care ma gaseam, ntrebarile si presupunerile vin cu nemiluita. Ma cuprinsese o neliniste groaznica. Ziua parea ca nu se mai sfrseste. n asteptare, orele treceau mai ncet ca oricnd, parca n ciuda nerabdarii mele. Mi se aduse masa, n camera, ca de obicei. Am mncat fara pofta, di n pricina gndurilor care ma napadisera. La ora sapte m-am ridicat de la masa. O s uta douazeci de minute - le socotisem bine - ma mai desparteau de clipa n care tr ebuia sa-1 ntlnesc pe Ned Land. Ma simteam din ce n ce mai nelinistit. Pulsul mi bat ea cu putere. Nu mai puteam sta locului. Ma plimbam ntruna, ncercnd sa-mi linistesc prin miscare framntarile mintii. Teama ca am putea pieri n timpul ndraznetei noast re ncercari de fuga nu ma tulbura defel; dar mi batea inima numai la gndul ca s-ar putea ca planurile sa ne fie descoperite nainte de a fugi de pe Nautilus si ca va trebui sa dau ochi cu capitanul Nemo, mnios sau, si mai rau, mhnit de tradarea me a. Voiam sa revad salonul pentru ultima oara. Strabatnd coridorul, ajunsei n muzeul u nde petrecusem attea ore placute si folositoare. Priveam toate bogatiile, toate comorile acelea, ca un om aflat n pragul unui surg hium vesnic, al unei plecari fara ntoarcere. Minunile naturii, capodoperele de ar ta n mijlocul carora mi petrecusem viata n ultimul timp, trebuia acum sa le parases c pentru totdeauna. As fi vrut sa ma mai uit o data prin fereastra salonului n ap ele Atlanticului, dar obloanele erau nchise ermetic si o placa de metal ma despar tea de oceanul pe care nu-1 cunosteam nca. Plimbndu-ma astfel prin salon, am ajuns lnga usa care dadea n camera capitanului. S pre uimirea mea, mi dadui seama ca usa e ntredeschisa. Fara voie, m-am tras napoi. Daca Nemo era n camera, putea sa ma vada. Neauzind nsa nici un zgomot m-am apropia t din nou. ncaperea era goala. Am deschis usa si am pasit nauntru. Camera avea ace easi nfatisare aspra, semannd cu chilia unui pustnic. Privirile mi se oprira pe cte va gravuri prinse n perete, pe care la prima vizita nu le observasem. Erau portre tele acelor oameni vestiti, a caror viata a fost o jertfa nentrerupta n folosul un ei marete idei omenesti: Kosciuzko, eroul care a murit strignd: "Finis Poloniae!" ; Botzaris, Leonida al grecilor moderni; O'Connel, aparatorul Irlandei; Washingt on, ntemeietorul Uniunii Americane; Manin, patriot italian, Lincoln, ucis de glon tul unui partizan al sclaviei, si, n sfrsit, luptatorul pentru dezrobirea negrilor , martirul John Brown, atrnat n spnzuratoare, asa cum 1-a desenat Victor Hugo. Ce l egatura exista ntre sufletele acelea eroice si sufletul capitanului Nemo? Puteam ghici, din colectia de portrete, taina vietii lui ? Era oare si el aparatorul po poarelor subjugate, eliberatorul sclavilor? Luase parte la ultimele ciocniri pol itice sau sociale ale secolului nostru? Deodata, ornicul batu ora opt. Prima bataie ma smulse din visuri. Tresarii ca si cum un ochi nevazut mi-ar fi citit gndurile cele mai ascunse si fugii afara din camera. n salon, privirea mi se opri pe busola. Ne ndreptam mereu spre nord. Indic atorul arata o viteza potrivita, iar manometrul o adncime de aproape saizeci de p icioare. mprejurarile erau deci prielnice planurilor canadianului. M-am rentors n camera mea, ca sa mbrac hainele groase: cizme de mare, caciula de lu tru si cazaca de byssus captusita cu piele de foca. Eram gata. Asteptam. Doar vjit ul elicei mai tulbura linistea. Ascultam atent daca nu cumva se aude vreo larma de voci care sa ma nstiinteze ca Ned Land a fost prins pe cnd se pregatea de fuga. Ma napadise o ngrijorare de moarte. La ora noua fara cteva minute mi-am lipit urechea de usa camerei capitanului. Nic i un zgomot. Am iesit din camera mea si m-am ntors n salonul pustiu, cufundat n ntun eric. Am deschis usa care dadea n biblioteca. Aceeasi ntunecime, aceeasi singuratate. Mam asezat lnga usa dinspre scara centrala, hotart sa astept acolo semnalul lui Ned Land. n clipa aceea, vjitul elicei ncepu sa slabeasca, apoi se opri cu totul. De ce si schi mbase oare Nautilus mersul ? Oprirea va nlesni sau va zadarnici planurile lui Ned Land? N-as fi putut spune. Tacerea era att de adnca, nct mi auzeam bataile inimii. D eodata simtii o zgudui- tura usoara. Am nteles ca Nautilus s-a oprit pe fundul oc

eanului si asta mi mari ngrijorarea. Semnalul canadianului ntrzia. Ma simteam ndemnat sa-1 caut pe Ned Land si sa-1 conving sa-si amne ncercarea. mi dadeam seama ca nu mai navigam n conditiile obisnuite... n clipa aceea usa salonului se deschise si a paru capitanul Nemo. * Ah, domnule profesor, mi se adresa el prieteneste, va cautam. Cunoasteti istor ia Spaniei? Chiar daca cineva ar fi cunoscut pe de rost istoria patriei sale, fiind att de bu imacit si de tulburat cum eram eu n clipa aceea, snt sigur ca nu si-ar fi amintit o iota macar. * Ei, domnule profesor, repeta capitanul Nemo, ati auzit ce v-am ntrebat? Cunoast eti istoria Spaniei? * Foarte putin, biguii eu. * Asa snt savantii, spuse capitanul, nu stiu si pace! Atunci luati loc, adauga el , sa va povestesc un episod curios din istoria acestei tari. Capitanul se ntinse pe divan si eu, vrnd, nevrnd, ma asezai lnga el, n semintuneric. * Domnule profesor, mi spuse el, va rog sa ma ascultati cu atentie. Povestirea ar e sa va intereseze dintr-un anumit punct de vedfere, pentru ca raspunde unei pro bleme pe care snt sigur ca n-ati putut-o rezolva. * Va ascult, domnule capitan, zisei eu, nestiind unde vrea sa ajunga si ntrebndu-m a daca ceea ce voia sa-mi povesteasca avea vreo legatura cu planurile noastre de fuga. * Domnule profesor, ncepu capitanul Nemo, cu voia dumneavoastra o sa ne rentoarcem la anul 1702. Stiti prea bine ca n epoca aceea regele Ludovic al XlV-lea, creznd ca-i destul sa faca un gest de despot ca sa vre Pirineii n pamnt, i-a silit pe span ioli sa-1 recunoasca drept rege pe ducele de Anjou, nepotul sau. Ducele, care a domnit sub numele de Filip al V-lea, a avut dusmani puternici n afara. ntr-adevar, cu un an nainte, casele regale ale Olandei, Austriei si Angliei ncheiasera un tra tat de alianta la Haga, cu scopul de a-i rapi lui Filip al V-lea coroana Spaniei , ca sa o puna pe capul unui arhiduce numit, dinainte, Carol al III-lea. Filip trebuia deci sa tina piept coalitiei. Dar n-avea aproape deloc soldati si nici marinari. Bani ar fi avut, daca navele spaniole, ncarcate cu aur si argint d in America, ar fi putut razbate pna la porturi. Deci, spre sfrsitul lui 1702, se a stepta un convoi bogat. Dar fiindca marina puterilor coalizate strabatea Atlanti cul n lung si n lat, paza convoiului trebuia facuta de Franta, care trimisese n ace st scop o flota de douazeci si trei de vase, comandata de amiralul Chteau-Renaud. Convoiul era asteptat sa soseasca la Cadix, cnd amiralul, aflnd ca flota engleza s ta la pnda prin meleagurile acelea, se hotar sa debarce ntr-un port francez. Comandantii spanioli ai convoiului se ridicara mpotriva acestei hotarri. Ei tineau mortis sa debarce ntr-un port spaniol si, fiindca nu se putea la Cadix, cerura s a fie dusi n Golful Vigo, situat pe coasta nord-vestica a Spaniei, care nu era bl ocata. Amiralul Chteau-Renaud se supuse, ntr-o clipa de slabiciune, cererii lor, s i corabiile intrara n Golful Vigo. Din nenorocire, golful formeaza o rada deschis a, care nu poate fi aparata n nici un fel. Corabiile trebuiau deci sa fie descarc ate nainte de sosirea flotei inamice si ar fi fost timp de ajuns pentru aceasta, daca nu s-ar fi ivit pe negndite o cearta nenorocita iscata din rivalitate. Urmar iti nlantuirea faptelor? ma ntreba capitanul Nemo. * Da, i raspunsei nestiind nca unde voia sa ajunga cu lectia lui de istorie. * Atunci sa va povestesc mai departe. Iata ce s-a ntmplat: negustorii din Cadix av eau privilegiul ca sa primeasca numai ei marfurile aduse din Indiile occidentale . Deci, a debarca aurul corabiilor n Golful Vigo, nsemna sa le nclci privilegiul. As a ca se plnsera la Madrid si obtinura de la nechibzuitul Filip al V-lea hotarrea c a ntreg convoiul, cu marfuri cu tot, sa ramna sechestrat n rada de la Vigo, pna cnd f lotele dusmane se vor departa. in timp ce se lua hotarrea asta, la 22 octombrie 1702, vasele engleze sosira n Gol ful Vigo. Amiralul Chteau-Renaud se lupta vitejeste, cu toate ca avea mai putine forte. Dar cnd vazu ca bogatiile convoiului snt pe cale sa cada n mna dusmanului, el dadu foc si gauri corabiile, care se scufundara mpreuna cu comorile lor uriase. Capitanul Nemo se opri. Marturisesc ca nca nu vedeam n ce masura putea sa ma prive asca povestirea asta. * Si apoi ? l ntrebai.

* Ei bine, domnule Aronnax, ne aflam n Golful Vigo si daca vreti, puteti sa-i pat rundeti tainele. Capitanul se ridica si ma ndemna sa-1 urmez. Avusesem vreme sa-mi vin n fire. Salo nul era ntunecat, dar prin ferestrele stravezii sclipeau valurile. Am privit afar a. n jurul lui Nautilus, pe o ntindere de o jumatate de mila, razele electrice luminau apa. Fundul nisipos era neted si curat. Oamenii echipajului, n costume de scafandri, se straduiau sa deserte mai multe butoaie putrezite si laz i sparte care zaceau n mijlocul unor resturi de nave nnegrite de vreme. Din butoai ele si lazile acelea se rostogoleau bucati de aur si argint, cascade de pietre p retioase si juvaeruri, acoperind nisipul. Oamenii ncarcati cu pretioasa lor prada urcau pe bordul lui Nautilus si se rentorceau apoi ca sa renceapa nesfrsitul pescu it de aur si argint. ntelesei. Aici avusese loc batalia din 22 octombrie 1702. Ch iar n locul acesta se scufundasera corabiile cu ncarcatura lor asteptata de guvern ul spaniol. Aici venea capitanul Nemo sa ncaseze, dupa trebuinta, milioanele cu c are si ncarca vasul. Pentru el, si numai pentru el, trimisese America metalele ei pretioase. El era singurul mostenitor direct al comorilor smulse de la incasii nv insi de Fernando Cortez. * V-ati nchipuit, domnule profesor, ca marea ar putea ascunde attea bogatii? ma ntr eba el zmbind. * Stiam ca argintul care se afla n mari este socotit la doua milioane de tone. * Fara ndoiala; dar ca sa extragi argintul acesta, cheltuielile ar ntrece cstigul. Aici nu fac dect sa culeg ceea ce oamenii au pierdut; si nu numai n Golful Vigo, c i si n mii de alte locuri unde s-au petrecut naufragii si care snt notate pe harta mea submarina. Acum ntelegeti de ce snt miliardar? * nteleg, domnule capitan. Dati-mi voie cu toate astea sa va spun ca, exploatnd Go lful Vigo, n-ati facut altceva dect sa o luati nainte unei alte societati. * Nu va nteleg... * Exista o societate care a obtinut de la guvernul spaniol privilegiul de a caut a corabiile necate. Actionarii snt momiti de cstigurile nemaipomenite care i asteapt a, fiindca valoarea comorilor nauragiate este pretuita la cinci sute de milioane. * Cinci sute de milioane! Nemo surise. Au fost, dar nu mai snt. * ntr-adevar! i raspunsei. Ar fi bine sa se milostiveasca cineva cu actionarii si sa-i nstiinteze. Dar te pomenesti ca au sa se si supere pe cel care i va nstiinta, fiindca, de obicei, jucatorilor le pare mai rau cnd si pierd sperantele nesabuite, dect atunci cnd si pierd banii. La urma urmei, i plng mai putin pe actionari dect pe miile de nenorociti carora bogatiile astea le-ar folosi cu adevarat. Asa, ele ra mn pierdute pentru totdeauna. nainte nca de a termina, am simtit ca vorbele mele l ranisera pe capitanul Nemo. * Pierdute! spuse el, cu nflacarare. Credeti ca bogatiile astea snt pierdute, daca le culeg eu? Credeti ca pentru mine le adun? Cine va spune ca nu le folosesc cu m trebuie? Va nchipuiti ca nu stiu ca snt pe lume fiinte care sufera, popoare asup rite, nenorociti de ajutat, victime de razbunat ? Nu pricepeti ?.... Capitanul Nemo se opri deodata. Poate i parea rau ca-mi spusese prea multe. Dar e u ghicisem. Orice motive l-ar fi mpins sa-si caute libertatea n fundul marilor, el ramasese nainte de toate om! ntelegeam acum cui trimisese milioanele, cnd Nautilus trecuse prin apele Cretei rasculate! Capitolul IX UN CONTINENT DISPARUT A doua zi, n dimineata de 19 februarie, canadianul intra n camera mea. Eram sigur ca o sa vina. Asa cum ma asteptam, parea foarte dezamagit. ? * Ce mai spuneti? ma ntreba el. * Ce sa mai spun, Ned! Soarta ne-a fost potrivnica ieri. * Da! A trebuit ca tocmai n clipa cnd voiam sa fugim, blestematul de capitan sa op reasca vasul! * Da, Ned, a avut treaba cu bancherul lui. * Cu bancherul ? * Cu banca, mai bine-zis. Vreau sa spun, cu oceanul asta, n care bogatiile lui st au mai la adapost dect n tezaurul unui stat.

I-am povestit apoi canadianului ntmplarile din ajun, nutrind speranta ca am sa-1 nd uplec sa nu-1 paraseasca pe capitanul Nemo. Dar povestirea mea strni din partea l ui Ned numai parerea de rau ca n-a putut face pe socoteala lui o plimbare prin l ocurile unde s-a desfasurat lupta de la Vigo. * n sfrsit, ncheie el, nu-i nca totul pierdut! N-am nimerit-o acum, dar alta data o sa izbutim, si chiar la noapte, daca trebuie... * Ce directie are Nautilus ?l-am ntrebat. * Habar n-am, raspunse Ned. * La amiaza o sa cercetam harta. Canadianul pleca sa-1 ntlneasca pe Conseil, iar eu ma mbracai si intrai n salon. Bus ola mi dadu de gndit. Nautilus se ndrepta spre sud-sud-est. ntorsesem spatele Europe i. Am asteptat cu oarecare nerabdare sa fie nsemnat pe harta punctul n care ne aflam. Aproape de ora unsprezece si jumatate, rezervoarele se golira si aparatul nostru urca la suprafata apei. Am alergat pe punte. Ned La nd mi-o luase nainte. Uscatul nu se mai vedea deloc. Jur mprejurul nostru lucea numai ntinderea nemargin ita a apelor. La orizont se zareau cteva pnze. Erau fara ndoiala niste corabii ce s e ndreptau spre Capul San Roque n cautarea vnturilor prielnice, care sa le poarte d incolo de Capul Bunei Sperante. Cerul se nnorase; n aer plutea furtuna. Spumegnd de furie, Ned ncerca sa strapunga cu privirea zarile ncetosate. Mai nadajd uia nca sa vada, dincolo de pcle, tarmul att de dorit. La amiaza, soarele se mai ivi o clipa. Secundul folosi nseninarea aceasta ca sa-i masoare naltimea. Apoi, pentru ca marea devenea din ce n ce mai furioasa, am para sit puntea, iar capacul a fost nchis. O ora mai trziu, cercetnd harta, am vazut ca pozitia lui Nautilus era nsemnata la 1617' longitudine si 3322' latitudine, adica l a o suta cincizeci de leghe de coasta cea mai apropiata. Nici gnd sa mai putem fu gi! Si e lesne de nchipuit furia canadianului cnd i-am lamurit situatia.... n ce ma priveste, nu prea eram suparat. Parca mi se luase o greutate de pe inima. De aceea, simtindu-ma oarecum linistit, mi-am renceput lucrarile obisnuite. Pe la unsprezece noaptea, capitanul Nemo veni pe neasteptate sa ma vada. Mai nti m a ntreba prieteneste daca nu ma simt ostenit dupa veghea din noaptea trecuta. I-a m raspuns ca snt destul de odihnit. * Atunci, domnule Aronnax, am sa va propun o plimbare neobisnuita. * Va ascult, domnule capitan. * N-ati vizitat fundurile marilor dect ziua si la lumina soarelui. Ce ati spune s a le vedeti noaptea, pe ntuneric? * As fi ncntat. * Va spun nsa dinainte ca va fi o plimbare obositoare. Vom umbla mult si va trebu i sa urcam un munte. Drumurile nu prea snt bine ntretinute. * Ceea ce-mi spuneti, domnule capitan, mi strneste si mai mult curiozitatea. Snt ga ta sa va urmez. * Atunci, domnule profesor, sa ne mbracam costumele de scafandri! Cnd am ajuns n vestiar, am vazut ca nici unul dintre tovarasii mei sau dintre oame nii echipajului nu avea i sa ne ntovaraseasca. Capitanul Nemo nu pomeni nici un c uvnt despre Ned sau despre Conseil. n cteva clipe, ne-am mbracat costumele si ni s-au pus pe spate rezervoarele ncarcate din plin. M-a mirat nsa faptul ca nu ni se pregatisera lampile electrice. Am atr as atentia capitanului asupra acestui lucru. * Nu ne-ar fi de nici un folos, mi raspunse el. Am crezut ca nu auzisem bine, dar n-am putut sa-i mai spun nca o data, pentru ca Nemo si si pusese pe cap casca de metal. Dupa ce mi-am ncheiat costumul, am simtit ca mi se pune n mna un baston de fier, si cteva clipe mai trziu pasii pe fundul Atl anticului, la o adncime de trei sute de metri. Se apropia miezul noptii. Apele erau nvaluite ntr-un ntuneric de nepatruns, dar cap itanul Nemo mi arata n departare un punct rosiatic, un fel de flacara, stralucind la vreo doua mile de Nautilus. Ce era focul acela, din ce si cum se iscase n mijl ocul apelor, ce materii l alimentau, n-as fi putut spune. n orice caz, ne lumina d estul de slab, e drept, dar m-am obisnuit cu ntunericul acela ciudat si am nteles de ce nu era nevoie de aparatele Ruhmkorff.

Mergeam alaturi de capitanul Nemo spre focul din zare. Fundul neted urca pe nesi mtite. naintam cu pasi mari, ajutndu-ne de bastoane. Dar drumul nostru era anevoio s, caci deseori ni se nfundau picioarele ntr-un soi de ml amestecat cu alge si pres arat cu pietre lunecoase. n timp ce naintam, auzii deodata un fel de trit deasupra capului. Zgomotul se marea din timp n timp, semannd cu o pritura nentrerupta. Am nteles cine l facea: era ploaia are cadea cu violenta, izbind valurile. Fara sa vreau, mi-a trecut prin minte ca o sa fiu muiat pna la piele de apa, n mijlocul apei! M-a pufnit rsul la ideea asta caraghioasa. Dar, la drept vorbind, sub hainele groase de scafandru nu se mai s imte apa si te poti foarte bine crede n mijlocul unei atmosfere ceva mai dense de ct atmosfera terestra - si atta tot. Dupa o jumatate de ora de mers, pamntul deveni pietros. Meduzele, crustaceii micr oscopici si penatulele l luminau usor cu lucirea lor fosforescenta. Zaream movile de pietre acoperite cu milioane de zoofite si tufe de alge. Piciorul mi aluneca n truna pe covorul acela vscos de iarba de mare si as fi cazut de mai multe ori dac a n-as fi avut bastonul de fier. ntorcndu-ma, vedeam cum lucea n departare farul de pe Nautilus. Movilele de pietre despre care am amintit erau asezate pe fundul oceanului cu o anumita regularitate, si asta mi se paru de nenteles. Zaream brazde enorme pierznd u-se n ntunericul unei departari nesfirsite. M-au uimit si alte lucruri, la fel de ciudate, pe care nu le puteam ntelege. Mi se parea ca talpile mele greoaie, de p lumb, strivesc un strat de oseminte care priau, sfarmndu-se. Ce era oare valea aceas ta ntinsa de-a lungul careia ne purtau pasii? As fi vrut sa-1 ntreb pe capitan, da r nu pricepeam nca vorbirea prin semne, folosita de el si de tovarasii sai atunci cnd se gaseau pe fundul apelor. ntre timp, lumina rosiatica spre care ne ndreptam crestea, nfla- carnd orizontul. Va tra aceasta din mijlocul apelor mi strnea grozav curiozitatea. Sa fi fost vreo man ifestare electrica? Aveam de-a face cu un fenomen natural, necunoscut nca de sava nti? Nu cumva - mi dadu deodata prin minte - era la mijloc tot mna omului? Ea attas e focul? Te pomenesti ca voi ntlni n fundul apelor tovarasi sau prieteni de-ai capi tanului Nemo, traind aceeasi viata ciudata ca si el. Poate ca Nemo se ducea sa-i vada. Poate ca acolo se afla o ntreaga colonie de exilati, satui de ticalosiile de pe pamnt, care cautasera si gasisera libertatea n adncurile oceanului. Tot felul de idei, una mai nastrusnica dect alta, mi treceau prin minte. Ma gaseam ntr-o ase menea stare sufleteasca nct, fermecat de minunile ce mi se perindau mereu pe dinai ntea ochilor, nu m-as fi mirat deloc daca as fi descoperit n fundul oceanului unu l din orasele submarine visate de capitanul Nemo! Drumul nostru se facea din ce n ce mai luminos. O lumina albicioasa si mprastia raz ele din vrful unui munte nalt de vreo opt sute de picioare. Dar ceea ce zaream nu era dect rasfrngerea luminii aceleia n cristalul straturilor de apa. Focarul lumino s se afla de cealalta parte a muntelui.. Capitanul Nemo nainta fara sovaire prin labirintul pietros care brazda fundul A tlanticului. El cunostea bine drumul acesta ntunecat. Fara ndoiala ca l strabatuse de multe ori si nu se putea rataci. l urmam cu o ncredere oarba. mi parea un geniu al marilor, si, cnd mi-o lua nainte, i admiram statura nalta profilndu-se pe fundul l uminos al zarii. Pe la unu noaptea ne apropiaram de primele povrnisuri ale muntelui. Dar, ca sa aj ungem la ele, mai aveam de strabatut potecile nclcite ale unui desis urias. Da! Un desis de copaci morti, desfrunziti, fara seva, copaci mineralizati sub ac tiunea apelor, strajuiti ici si colo de pini gigantici. Parea o mina de carbuni, nca n picioare, tinndu-se cu radacinile de pamntul prabusit, cu ramurile desenndu-se ca o dantela de hrtie neagra pe fundul apelor. nchipuiti-va o padure din Hartz ca tarata pe coasta unui munte, dar o padure necata. Printre potecile ei pline de al ge si fucusi, misuna o ntreaga lume de crustacei. naintam urcndu-ne pe stnci, sarind peste trunchiuri rasturnate, rupnd lianele de mare ce se leganau de la un arbore la altul, nspaimntnd pestii care zburau din creanga n creanga. mi urmam neobosita ca lauza ncntat, aproape fara sa mai simt oboseala. Cum sa descriu o asemenea priveliste? Cum sa nfatisez padurea si stncile necate n ntu necimile salbatice din adncuri, deasupra carora plpiau lumini rosiatice, crescnd n og lindirea apelor! Urcam pe stnci care se pravaleau n urma noastra, rostogolindu-se n

mormane uriase, cu un zgomot de tunet. De o parte si de alta se adnceau luminisu ri largi, parnd a fi facute de mna omului, si uneori ma asteptam sa-mi iasa nainte, fara de veste, vreun locuitor al tinuturilor submarine. Dar capitanul Nemo nainta mereu. Nevoind sa ramn n urma, ma sileam sa merg aproape de el. Bastonul ma ajuta foarte mult. Un pas gresit ar fi fost primejdios pe pot ecile acelea marginite de prapastii; dar mergeam cu ncredere si hotarre, fara sa s imt ameteala. Uneori saream peste vreo spartura att de adnca, nct, daca as fi ntlnit-o pe uscat, n mijlocul gheturilor, n-as fi ndraznit nici n ruptul capului sa o trec; alteori ma ncumetam sa pasesc pe deasupra prapastiilor, peste trunchiuri de copa ci prabusiti. Nu ma uitam pe unde calc, fiindca n-aveam ochi dect ca sa admir fru musetile salbatice ale locurilor prin care treceam. Colo, stnci marete, plecndu-se spre temeliile lor taiate neregulat, pareau ca sfideaza legile echilibrului. Di ntre genunchii de piatra le tsneau, ca sub o presiune nemaipomenita, arborii care le sprijineau si care, la rndul lor, se sprijineau pe stnci. Dincolo, turnuri rid icate de natura, cu metereze n vrfuri, se nclinau pna la un unghi pe care legile gra vitatiei nu le-ar fi ncuviintat pe uscat. Simteam eu nsumi diferenta pricinuita de densitatea puternica a apei, cnd, cu toate hainele mele grele, casca de arama si talpile de metal, ma cataram pe povmisuri nenchipuit de abrupte, trecndu-le, ca sa zic asa, cu usurinta unei capre negre! mi dau bine seama ca ceea ce povestesc nu poate fi crezut. Dar ntmplarile acestea a u numai o aparenta de neadevar, ele snt de fapt reale, de necontestat. N-a fost u n vis. Am simtit si am vazut totul cu propriii mei ochi. Dupa doua ore de la plecarea de pe Nautilus, strabatusem zona mpadurita si vedeam naltndu-se la o suta de picioare deasupra capetelor noastre piscul ntunecat al mun telui, profilndu-se n lumina stralucitoare a povrnisului din partea cealalta. Ici-c olo se nsirau ctiva copacei mpietriti, formnd zig-zaguri amenintatoare. Pestii se nal tau n crduri la trecerea noastra, ca niste pasari ntlnite pe neasteptate n stuf. n coa sta muntelui se deschideau scorburi de nepatruns, pesteri adnci, grote ntunecoase n fundul carora auzeam cum se misca vietati nfricosatoare. mi ngheta sngele n vine de cte ori zaream vreo antena uriasa barndu-mi drumul sau vreun cleste nspai- mntator nc hizndu-se cu zgomot n ntunericul grotelor! n mijlocul ntunericului straluceau mii de puncte luminoase: erau ochii crustacei- lotr gigantici, pititi n ascunzatorile lo r, ai homarilor care se naltau ca niste lancieri, miscndu-si clestii cu zgomot, ca si cum s-ar fi ciocnit doua sabii, erau ochii crabilor uriasi care stateau prop titi ca tunurile pe afeturi si ai caracatitelor groaznice care-si ncolaceau tenta culele ca un maracinis de serpi vii. n ce lume nefireasca si necunoscuta ma aflam? Din ce ordin faceau parte articulat ele acelea, care se serveau de stnci ca de o a doua carapace? Unde gasise natura taina vietii lor vegetative si de cte secole traiau ele astfel, n apele cele mai a dnci ale oceanului? Dar nu era timp de stat. Capitanul Nemo, obisnuit cu vietatile acelea fioroase, nici nu se mai uita la ele. Ajunsesem la primul podis, unde ma asteptau alte min unatii. Acolo se zareau ruini pitoresti care fara ndoiala ca fusesera facute, cndv a, de mna omului. Printre mormanele de pietre se desluseau forme nelamurite de ca stele si de temple, nvesmntate de zoofite nflorite, constructii pe care, n lipsa ied erii, algele si fucusii le acopereau ca niste mantii vegetale. Ce fusese oare partea aceasta a globului, prabusita de cataclisme? Cine asezase stncile si pietrele ca pe niste temple din timpuri preistorice? Unde ma aflam si n cotro ma tra voia capitanului Nemo? As fi vrut sa-1 ntreb, dar fiindca nu puteam, l-am oprit, apucndu-1 de brat. El cl atina capul si-mi arata ultimul pisc al muntelui, ca si cum ar fi voit sa-mi spu na: * Haide! Haide nainte! L-am urmat cu o ultima sfortare si ndata am ajuns pe piscul care se nalta cu vreo zece metri deasupra gramezilor de stnci. Am privit povrnisul pe care-1 urcasem. Muntele se ridica numai cu sapte-opt sute de picioare deasupra vaii, dar pe cealalta parte, unde fundul oceanului era mult mai adnc, povrnisul atingea de doua ori naltimea aceasta. n fata ochilor mei se ntin dea, pna departe, un cmp larg, nvaluit ntr-o lumina orbitoare. Mi-am dat seama ca mu ntele pe care ne aflam era un vulcan.

Cu cincizeci de metri mai jos de pisc, n mijlocul unei ploi de pietre si de zgura , un crater urias varsa puhoaie de lava, care se mprastiau n cascade de foc n snul a pelor. Astfel, vulcanul, ca o facla uriasa, lumina cmpul pna n strafundurile zarii. Am spus despre craterul submarin ca zvrlea lava si nu flacari, pentru ca flacaril e au nevoie de oxigenul din aer si nu se pot aprinde n apa; dar rurile de lava pot sa se nfierbnte pna la rosu, sa nvinga n lupta apa si s-o vaporizeze apoi la atinger ea ei. Curenti repezi purtau gazele care se mprastiau, iar puhoaiele de lava alun ecau pna la poalele muntelui, semannd cu revarsarile Vezuviului pe un alt Torre de l Greco. Acolo, sub ochii mei, se iveau ruinele unui oras Acolo, sub ochii mei, se iveau ruinele unui oras - distrus, naruit, cu acoperisu rile pravalite, cu templele prabusite, cu arcadele desfacute, cu coloanele darmat e la pamnt - ruine n care se mai simteau nca proportiile armonioase ale unui gen de arhitectura toscana. Mai departe se zareau ramasitele unui apeduct urias; apoi, naltimile naclaite ale unei acropole ale carei forme aminteau de Parthenon; ici, urmele unui chei, ca si cum vreun port antic ar fi adapostit odinioara, la tarm urile unui ocean disparut, corabiile comerciale si triremele de razboi; dincolo, crestele prelungi ale unor ziduri naruite, strazi largi, pustii, un ntreg Pompei ngropat sub apa, pe care capitanul Nemo l renvia n fata ochilor mei! Unde ma aflam? Unde ma aflam? Voiam sa stiu cu orice pret, voiam sa vorbesc, voi am sa-mi smulg casca de arama care mi acoperea capul. Dar capitanul Nemo, venind spre mine, ma opri cu un semn. Apoi ridica de jos o p iatra cretoasa, si, apropiindu-se de o stnca de bazalt negru, scrise un singur cu vnt: ATLANTIDA M-am luminat dintr-o data! Atlantida, vechea Meropida despre care vorbeste Teopo mp, Atlantida lui Platon, continentul acesta n a carui existenta Origen, Porphir, Jamblique, d'Anville, Malte-Brun si Humboldt nu credeau, socotindu-i disparitia drept o legenda, continentul acesta n a carui existenta au crezut Possidonius, P liniu, Amian- Marcellinus, Tertulian, Engel, Sherer, Tournefort, Buffon si d'Ave zac se afla naintea ochilor mei cu marturia de nezdruncinat a catastrofei sale! A cesta era deci tinutul nghitit de ocean, care existase n afara Europei, Asiei si L ibiei, dincolo de Coloanele lui Hercule, unde traia puternica semintie a atlanti lor, mpotriva carora au purtat grecii vechi cele dinti razboaie! Platon nsusi este istoricul care, n scrierile sale, a depus drept marturii unele f apte din timpurile acelea eroice. Iar dialogul dintre Timeu si Critias, n care Pl aton aminteste de Atlantida, i-a fost inspirat, ca sa zic asa, de poetul si legi uitorul Solon. ntr-o zi, Solon statea la sfat cu ctiva batrni ntelepti din Sais, oras care nca de pe atunci avea o vechime de opt sute de ani, dupa cum aratau analele sapate pe per etii sacri ai templelor. Unul dintre batrnii aceia povesti istoria unui alt oras, cu o mie de ani mai vechi dect Sais. Aceasta prima cetate ateniana, veche de cnd lumea, fusese cucerita si distrusa n buna parte'de catre atlanti. Atlantii, poves tea batrnul din Sais, traisera pe un continent urias, mai mare dect Africa si Asia luate laolalta si care se ntindea pe un pamnt cuprins ntre 12 si 14 latitudine nordi ca! Ei stapneau pna si Egiptul si voiau sa cucereasca cetatile grecesti, dar au fo st siliti sa dea napoi n fata mpotrivirii nversunate a elinilor. Se scursera veacuri . Veni apoi un cataclism cu potop si cutremure de pamnt. O zi si o noapte au fost de ajuns ca sa dispara de pe fata pamntului ntreaga Atlantida, ale carei piscuri n alte, Madera, Azorele, Canarele si insulele Capului Verde, mai rasar nca deasupra apelor. Inscriptia capitanului Nemo mi adusese n minte toate amintirile acestea istorice. Asadar, mnat de cea mai ciudata ntmplare, paseam pe unul din muntii continentului s cufundat, pipaiam cu minile ruinele acelea vechi de mii de veacuri, din vremea er elor geologice! Calcam chiar pe locuri prin care trecusera contemporanii primulu i om! Striveam sub talpile mele grele scheletele animalelor preistorice pe care arborii, acum pietrificati, le adapostisera odinioara la umbra frunzisului lor! Ah! De ce n-aveam vreme de ajuns! As fi voit sa cobor povmisurile lepezi ale munt elui, sa cutreier tot continentul acela urias, care tara ndoiala lega Africa de A merica, si sa cercetez marile orase cladite naintea potopului. Poate ca acolo, su

b ochii mei, se naltase de mult cetatea Makhimos cea razboinica, sau cucernica Eu sebes, ai caror locuitori uriasi traiau secole ntregi si aveau destula putere ca sa ridice lespezile enorme care si acum mai rezistau apelor. Poate ca, ntr-o zi, vreo noua eruptie va aduce iar la suprafata valurilor ruinele scufundate. n regiu nea aceasta oceanica au fost semnalati numerosi vulcani submarini, si multe cora bii, navignd deasupra apelor zbuciumate, au simtit zguduituri nfricosatoare. Unii au auzit zgomote nabusite ce vesteau lupta elementelor din adncuri, altii au cules din valuri cenusa vulcanica. Tot solul, pna la Ecuator, e nca framntat de fortele plutonice. Si cine stie daca ntr-o epoca ndepartata nu vor aparea, deasupra Atlant icului, munti din care vor tsni flacari, nascuti din revarsarile vulcanice si din paturile de lava care se depun necontenit! n timp ce ma gndeam la toate acestea, ncercnd sa nu scap nici unul din amanuntele ac elei privelisti marete, capitanul Nemo, sprijinit de o coloana sfarmata si napadi ta de plante, ramasese ca mpietrit, pierdut ntr-o visare adnca. Se gndea oare la gen eratiile disparute, cerndu-le sa-i dezvaluie taina destinului omenesc? Aici era l ocul unde venea sa-si remprospateze fortele, retraind stravechi amintiri istorice , omul acesta ciudat care fugise de viata moderna? Ce n-as fi dat sa-i cunosc gnd urile, sa i le mpartasesc, sa i le nteleg! Am stat astfel o ora ntreaga, contemplnd nesfirsita cmpie luminata de stralucirea l avei, care capata uneori o intensitate uimitoare. Fierberea launtrica zguduia sc oarta muntelui. Apele faceau sa se auda si mai limpede zgomotele adinei nsotite d e ecouri puternice, n acelasi timp, se ivise prin pnza apelor luna, arunend cteva ra ze palide deasupra continentului scufundat. N-a fost dect o licarire, de o frumus ete cu neputinta de zugravit. Capitanul se ridica, mai privi pentru ultima oara n tinderea, apoi mi facu semn sa-1 urmez. Am cobort repede muntele. Dupa ce am trecut de padurea mpietrita, am zarit farul d e pe Nautilus stralucind ca o stea. Capitanul porni drept spre el si am ajuns mpr euna pe bord n clipa n care primele licariri ale zorilor albeau valurile oceanului . Capitolul X CARBUNELE SUBMARIN A doua zi, 20 februarie, ma trezii trziu, pe la unsprezece, din pricina oboselii din timpul noptii. M-am mbracat n graba, nerabdator sa aflu directia lui Nautilus. Instrumentele aratau ca naintam mereu spre sud, cu o viteza de douazeci de mile pe ora, la o adncime de o suta de metri. Peste ctava vreme veni si Conseil n salon. I-am povestit calatoria noastra nocturn a, si, fiindca obloanele mai erau nca deschise, a putut sa vada si el o parte din continentul scufundat. Nautilus, plutind la numai zece metri deasupra pamntului Atlan- tidei, gonea ca un balon dus de vnt deasupra cmpiilor terestre; stnd la ferestrele salonului, ni s e parea ca sntem niste calatori ntr-un vagon al unui tren rapid. Prin fata ochilor ni se perindau stnci cioplite n forme nemaivazute si paduri de arbori trecuti din regnul vegetal n cel animal, ale caror siluete neclintite se strmbau sub valuri. Mormanele de pietre, pitite n covoare de axidii si de anemone sau mpodobite cu lun gi hidrofite verticale, ct si blocurile de lava rasucite nefiresc stateau marturi e a furiei eruptiilor plutonice. n timp ce privelistile acelea ciudate straluceau n lumina farurilor noastre, i pove stii lui Conseil istoria atlantilor. i povestii luptele eroice purtate si-i nfatis ai problema existentei Atlantidei ca pe un fapt ce nu mai putea fi pus la ndoiala . Dar Conseil parea ca se gndeste n alta parte si ca nu ma prea asculta. Am nteles n data nepasarea lui fata de problemele istorice. ntr-adevar, privirile i erau atrase de o sumedenie de pesti, si atunci cnd i avea n f ata, pierdut n noianul clasificarii, uita pe ce lume traieste. n asemenea mprejurar i, n-am putut face altceva dect sa-1 urmez, relund, alaturi de el, studiile noastr e ihtiologice. Dealtfel, pestii aceia ai Atlanticului nu se deosebeau mult de cei pe care-i stu diasem pna atunci. Dar pe cnd cercetam feluritii reprezentanti ai faunei marine, nu ma mai saturam p rivind vaile Atlantidei. Uneori neregularitatile fundului oceanic l sileau pe Nau tilus sa-si ncetineasca viteza si sa se strecoare cu ndemnarea unui cetaceu printre

trecatorile strimte ale colinelor. Daca labirintul devenea prea nclcit, submarinu l se nalta ca un balon, apoi, dupa ce trecea piedica, si relua mersul la numai ctiv a metri deasupra solului. Minunata si ncntatoare calatorie, semannd cu o plimbare a erostatica, de care o deosebea doar faptul ca Nautilus se supunea cu desavrsire mi nii crmaciului sau! Pe la patru dupa-amiaza, terenul, care pna atunci fusese milos si acoperit de cre ngi mineralizate, ncepu sa se schimbe ncetul cu ncetul: deveni mai stncos, parnd pres arat cu conglomerate, cu tufuri bazaltice si urme de lava si de obsidian sulfuro s. Ma gndeam ca dupa sesurile lungi vor urma n curnd muntii si, ntr-adevar, cnd Nauti lus facu unele miscari, am vazut spre sud un fel de zid nalt care parea ca acoper a orice iesire. Pesemne ca era un continent sau macar o insula, fie una dintre i nsulele Canare, fie una dintre insulele Capului Verde. Pozitia vasului nefiind ns emnata - poate dinadins - nu stiam unde ne aflam. n orice caz, zidul mi se parea ca trebuie sa fie marginea Atlantidei, din care nu strabatusem dect o particica. mi continuai observatiile si n timpul noptii. Ramasesem singur, fiindca Conseil pl ecase sa se culce n cabina lui. ncetinindu-si mersul, Nautilus salta pe deasupra c olinelor nvaluite n umbra cnd atin- gndu-le, ca si cum ar fi vrut sa se aseze pe ele , cnd ridicndu-se la suprafata valurilor. Prin cristalul apelor se vedeau cteva con stelatii stralucitoare, dintre care am recunoscut cele cinci sau sase stele zodi acale care vin dupa Orion. As fi ramas nca multa vreme n fata ferestrei ca sa admir marea si cerul, daca nu s -ar fi nchis obloanele. n clipa aceea, Nautilus ajunsese la poalele zidului. Cum a vea sa iasa de acolo, nu puteam ghici. M-am dus n camera mea. Nautilus statea nem iscat. Adormii cu gndul sa ma scol peste cteva ore, dar nu m-am putut trezi dect a doua zi la ora opt. Am intrat atunci n salon si, privind manometrul, mi dadui seam a ca Nautilus pluteste la suprafata oceanului. Dealtfel, se auzi curnd si zgomot de pasi deasupra, pe punte. Cu toate acestea, nici o clatinare de val nu legana vasul. M-am urcat pna aproape de punte. Capacul era deschis. Am scos capul, dar n loc sa dau de lumina zilei, m-am pomenit nconjurat de un ntuneric de nepatruns. Unde ne aflam? Ma nselasem? Sa nu fi trecut nca noaptea? Nu se vedea totusi nici o stea, iar bezna era cu mult m ai neagra dect ntunericul noptii. Nu stiam ce sa cred, cnd deodata cineva ma ntreba: * Dumneavoastra snteti, domnule profesor ? * Ah! Domnule capitan! Unde ne aflam? * Sub pamnt, domnule profesor. * Sub pamnt? strigai eu. Si Nautilus mai pluteste? * Pluteste. * Nu nteleg... * Asteptati cteva clipe. Farul se va aprinde ndata si daca va plac situatiile limp ezi, veti fi multumit. Ma suii pe punte si asteptai. ntunericul era att de adnc, nct nu-1 vedeam nici macar pe capitanul Nemo. Dar, uitndu-ma spre zenit, exact deasupra capului meu, mi se p aru ca ntrevad o licarire, un fel de semintuneric, strabatnd printr-o scobitura rot unda. n clipa aceea farul se aprinse si lucirea lui orbitoare ntuneca geana de lum ina de deasupra. Dupa ce am nchis o clipa ochii, orbiti de puterea luminii, ma uitai n jurul meu. N autilus plutea pe lnga un mal, zidit ca un chei. Marea n care se oprise era un fel de lac, nchis ntr-un cerc de ziduri, cu diametrul de doua mile, adica avnd vreo sa se mile de jur mprejur. Nivelul lacului - dupa cum arata manometrul - nu putea fi dect cel exterior, fiindca trebuia neaparat sa existe o comunicatie ntre lac si m are. Peretii nalti, aplecati spre baza, se rotunjeau formnd un fel de plnie rasturn ata, a carei naltime atingea cinci sau sase sute de metri. n vrf se deschidea scobi tura rotunda prin care zarisem licarirea datorita, fara ndoiala, luminii zilei. nainte de a cerceta mai cu atentie asezarea grotei aceleia uriase, nainte de a ma n treba daca e facuta de natura sau de mna omului, m-am ndreptat spre capitanul Nemo . * Unde sntem? l ntrebai. * n mijlocul unui vulcan stins, mi raspunse el; un vulcan necat de apele marii, n ur ma unor cutremure. In timp ce dumneavoastra dormeati, Nautilus a patruns n lacul

acesta printr-un canal natural, deschis la zece metri sub valurile oceanului. Ai ci e portul sau, un port sigur, tainic si la adapostul tuturor vnturilor! Daca pu teti, gasiti-mi pe tarmurile continentelor sau insulelor dumneavoastra o rada as emanatoare cu adapostul acesta sigur mpotriva furiei uraganelor. * Aici ntr-adevar snteti n siguranta, domnule capitan. Cine v-ar putea urmari n inim a unui vulcan? Dar mi s-a parut ca vad o deschizatura n vrful lui... * E craterul vulcanului. Un crater odinioara plin de lava, vapori si flacari, pr in care acum patrunde aerul nviorator pe care-1 respiram. * Dar ce munte vulcanic e acesta? ntrebai eu. * E un munte situat pe una din numeroasele insule cu care-i presarat oceanul. O stnca oarecare pentru vapoare; pentru noi insa este o adevarata pestera uriasa. A m descoperit-o printr-o ntmplare; o ntmplare fericita nsa. * Oare n-ar putea cobor cineva prin gura craterului ? . - Nu, domnule profesor. Pna la o suta de picioare spre baza interioara a muntel ui mai merge, dar de la o suta de picioare peretii au asemenea povrnisuri nct snt de netrecut. * Vad, domnule capitan, ca natura va ajuta totdeauna si pretutindeni. Va aflati n siguranta pe lacul acesta si nimeni nu poate intra aici. Nu nteleg nsa la ce va t rebuie un adapost? Doar Nautilus n-are nevoie de port. * Asa e, domnule profesor, dar are nevoie de electricitate ca sa se miste, de el emente care sa-i dea electricitatea, de sodiu ca sa-i alimenteze elementele, de carbune ca sa faca sodiul si de o mina din care sa se scoata carbunele. Or, tocm ai n locurile acestea, marea acopera paduri ntregi, necate nca din timpurile geologi ce si care snt acum, pentru noi, o mina nesecata de carbuni. * Asadar, domnule capitan, oamenii dumneavoastra lucreaza aici ca mineri. * Da, domnule profesor. Minele de aici se ntind, ca si cele de la Newcastle, pe s ub valuri. Oamenii mei, mbracati n haine de scafandru, cu trnacopul si hrletul n mna, scot de aici carbunele, pe care altfel ar trebui sa-1 iau din minele de pe conti nente. Iar cnd ard combustibilul pentru fabricarea sodiului, fumul care iese prin crater face ca muntele sa semene cu un vulcan n activitate. * i vom vedea la lucru pe tovarasii dumneavoastra? * De data asta nu, fiindca ma grabesc sa continui ocolul submarin al lumii. De a ceea ma voi multumi cu rezervele de sodiu pe care le mai am aici. Vom ramne aici o zi, adica timpul de care e nevoie ca sa urcam sodiul pe bord, apoi ne vom urma calatoria. Asa ca, daca doriti sa vizitati grota si sa faceti nconjurul lacului, folositi ziua aceasta, domnule* Aronnax. I-am multumit capitanului si m-am dus sa-i caut pe cei doi tovarasi ai mei. Ei n u iesisera nca din cabina. i rugai sa ma ntovaraseasca pe punte, fara sa le spun un de ne aflam. Lui Conseil, care nu se mira niciodata de nimic, i se paru tot att d e firesc sa se trezeasca sub un munte, pe ct i se paruse de firesc sa adoarma sub apa. Ned Land nsa avea un singur gnd: sa cerceteze grota ca sa gaseasca vreo iesi re. Dupa ce am mncat, pe la ora zece am cobort pe mal. * Iata-ne din nou pe pamnt! spuse Conseil. * Asta nu se cheama "pamnt", i raspunse canadianul, si nici nu ne aflam "pe el", c i "sub el". ntre peretii muntelui si apa lacului se ntindea un mal nisipos, care n locul cel ma i lat avea cinci sute de picioare. Pe malul aceia se putea face usor nconjurul la cului. Dar baza peretilor nalti era formata dintr-un sol framntat pe care zaceau, n tr-o ngramadire pitoreasca, blocuri vulcanice si pietre ponce uriase, pe care fla carile subterane le acoperisera cu un smalt lucios ce scnteia n lumina farului. Su b pasii nostri, pulberea de mica de pe tarm zbura ca un nor de scntei. Solul se ridica tot mai mult, cu ct ne ndepartam de apa. Curnd ajunseram la niste dm buri lungi si ntortocheate, adevarate urcusuri, pe care ne-am putut catara; dar a trebuit sa pasim cu bagare de seama, fiindca piciorul aluneca pe trahitele acel ea sticloase, neunite ntre ele si facute din cristale de silicat si cuart. Natura vulcanica a grotei se vadea pretutindeni; le atrasei atentia tovarasilor mei as upra acestui lucru. * Va puteti nchipui, i ntrebai eu, cum era plnia asta atunci cnd se umplea de lava cl ocotita si cnd nivelul lichidului incandescent se ridica pna la deschizatura munte

lui, ca fonta pe peretii unui cuptor? * mi nchipui ct se poate de bine, raspunse Conseil. Dar domnul ar putea sa-mi spuna de ce uriasul topitor si-a oprit munca si cum se face ca acum n locul cuptorului snt apele linistite ale unui lac? * Dupa cte s-ar parea, draga Conseil, vreo zguduire launtrica a deschis n apele oc eanului canalul pe care a trecut si Nautilus. Atunci, apele au navalit nauntrul m untelui. O lupta nspaimntatoare s-a dat ntre cele doua elemente, lupta care a luat sfirsit cu victoria lui Neptun. Dar secole nenumarate s-au scurs pna ce vulcanul n ecat a devenit o grota linistita. * Foarte bine, spuse Ned Land. N-am nimic mpotriva explicatiei acesteia, numai ca mi pare rau pentru noi, ca deschizatura de care vorbiti nu s-a facut deasupra ni velului marii. * Pai, draga Ned, l lua n primire Conseil, daca trecerea n-ar fi fost submarina, N autilus n-ar fi putut patrunde prin ea. * Si mai am sa adaug, mestere Land, ca apele n-ar fi navalit sub munte, iar vulc anul ar fi ramas vulcan. Asa ca n-are de ce sa-ti para rau. Urcam mereu. Dmburile erau din ce n ce mai abrupte si mai nguste. Uneori dadeam de santuri adnci peste care trebuia sa sarim, alteori ne tram pe genunchi sau pe burt a si ocoleam povrnisurile ca sa trecem peste crestele ascutite. Dar dibacia lui C onseil si forta canadianului nvinsera toate piedicile. La vreo treizeci de metri n altime, natura solului ncepu sa se schimbe. Drumul ramase nsa la fel de anevoios. Bazalturile negre nlocuiau acum conglomeratele si trahi- tele; aici se formasera prisme regulate, exemple minunate de arhitectura naturala, asemeni unor coloane care sustineau arcadele boltii uriase. ntre bazalturi serpuiau fluvii mpietrite de lava racita, ncrustate cu fsii bituminoase, iar pe alocuri se ntindeau covoare lar gi de sulf. Lumina zilei, care patrundea acum cu putere prin craterul de sus, sc alda ntr-un luciu palid resturile vulcanice, ngropate pentru totdeauna n inima stin sa a muntelui. Mai sus cu vreo doua sute cincizeci de picioare a trebuit sa ne oprim, n fata noa stra se ridicau obstacole de netrecut. Bolta launtrica se nclina n asa fel, nct nu m ai urcam, ci ne nvrteam pe loc. La naltimea aceea, regnul vegetal ncepea lupta cu re gnul mineral. Ctiva copacei si ici-colo chiar copaci n toata puterea cuvntului iese au din scobiturile stncilor. Am recunoscut cteva euforbii din care picura seva cau stica. Eliotrope ce nu-si justificau numele, pentru ca razele soarelui nu le mngia u niciodata, si aplecau trist capetele decolorate si fara mireasma; crizantemele cresteau sfioase la radacina unor aloesi cu frunze lungi, mohorte, bolnavicioase. Dar n torentul mpietrit de lava am gasit cteva violete mici, slab parfumate, pe ca re le-am mirosit cu nesat. Parfumul e sufletul florii, dar florile marii, splend idele hidrofite n-au suflet! Tocmai ajunseseram lnga o tufa de liliac neobisnuit de mare, cnd Ned Land striga: * Ia uitati-va, un stup! * Un stup ? ntrebai eu nencrezator. * Da, un stup, repeta canadianul. Si albinele zumzaie n jurul lui. M-am apropiat si a trebuit sa recunosc ca asa era. n scorbura unui trunchi roiau cteva mii de albine, att de raspndite n insulele Canare si ale ca ror produse snt foarte pretuite. Fireste, canadianul a vrut mai nti sa-si strnga o p rovizie de miere si n-am avut ce-i face. Aprinznd cu bricheta un manunchi de frun ze uscate amestecate cu pucioasa, el ncepu sa afume albinele. Zumzetul se stinse treptat si din scorbura deschisa Ned Land strnse cteva livre de miere aromata pe c are o vr n torba. * Sa vedeti ce prajitura strasnica am sa fac din miere si faina de artocarpus! n e spuse el. * Tii! se bucura Conseil. O sa fie ca turta dulce. * Fie si ca turta dulce, spusei eu, numai hai sa mergem mai departe. La unele coturi ale potecii pe care mergeam se vedea lacul, n toata ntinderea lui. Farul i lumina ntreaga suprafata, pe care nu tresarea nici un val, nici o unduire. Nautilus parea ncremenit. Pe punte si pe mal forfote au oamenii echipajului, ca niste naluci negre n mijlocul luminii. Pe cnd nconjuram vrful nalt al stncilor care sprijineau bolta, am descoperit ca albin ele nu erau singurele vietuitoare dinauntrul vulcanului. Pasari de prada pluteau

din loc n loc, rotindu-se n umbra, sau si luau zborul din cuiburile lor cocotate p e vrfuri de stnca. Erau ulii cu pntecul alb si un fel de soimi care poarta numele d e vnturei. Pe povrnisuri alergau ct le tineau picioarele dropii dolofane. E lesne d e nchipuit ce pofta 1-a cuprins pe Ned la vederea unui vnat att de gustos si ct de r au i-a parut ca n-avea o pusca la ndemna. El ncerca sa nlocuiasca plumbul cu pietre si, dupa cteva ncercari nereusite, izbuti sa raneasca una din dropiile acelea minu nate. Daca as arata ca si-a primejduit de zeci de ori viata ca sa prinda vnatul, n-as minti deloc. Dar pna la urma izbuti sa vre dropia n torba, lnga fagurii de mier e. A trebuit sa coborm apoi spre tarm, pentru ca era cu neputinta sa mai urcam creas ta. Deasupra noastra, craterul larg deschis parea o gura uriasa de fntna. Din locu l n care ne aflam zaream deslusit cerul si vedeam alergnd norii ravasiti de vntul d in apus, care-si trau pna n vrful muntelui peticele neguroase. Asta arata ca norii n u snt prea sus, fiindca muntele se nalta abia cu opt sute de picioare deasupra oce anului. La o jumatate de ora dupa ultima isprava a canadianului, ajunseram din nou jos, pe malul interior Aici cresteau lanuri ntregi de marar de mare, un fel de planta mica din familia umbeliferelor, buna de gatit. Conseil culese cteva buchete. Dint re animale, am ntlnit mii de crus- tacei de toate soiurile, homari, crabi, palemon i, mysis si nesfrsit de multe scoici si ghiocuri. Acolo se deschidea o pestera minunata, pe al carei nisip ne-am ntins toti trei cu placere. Focul lustruise peretii smaltuiti si stralucitori ai pesterii, presara ti n ntregime cu pulbere de mica. Ned Land pipaia stnca, ncercnd sa-i masoare grosime a, ceea ce m-a facut sa zmbesc fara voie. Vorbind apoi despre vesnicele sale plan uri de evadare, i-am dat canadianului o oarecare speranta, spunndu-i ca Nemo n-a venit spre sud dect ca sa-si mprospateze provizia de sodiu. N-ar fi fost de mirare ca Nautilus sa porneasca spre coastele Europei si ale Americii, nlesnind astfel canadianului o noua ncercare de fuga. Stateam tolaniti de o ora n pestera aceea fe rmecatoare. Discutia, care la nceput fusese aprinsa, lncezea acum. Ne cuprinse mol eseala. Fiindca n-aveam de ce sa ma mpotrivesc somnului, m-am lasat n voia lui. Deodata ma trezi vocea lui Conseil. * Alarma! Alarma! striga el. * Ce s-a ntmplat ? l ntrebai ridicndu-ma pe jumatate. * Navaleste apa peste noi! Am sarit n picioare. Marea navalea n pestera ca un puhoi si, fiindca nu eram molus te, trebuia, nici vorba, sa fugim. n cteva minute ne aflam la adapost, pe vrful grotei. * Ce-o fi asta? ntreba Conseil. Vreun fenomen nou? * Nicidecum, prietene, i raspunsei. E fluxul care era ct p-aci sa ne prinda pe nea steptate, ca pe eroul lui Walter Scott! Oceanul se umfla n afara si, printr-o leg e fireasca a echilibrului, creste si nivelul lacului. Ne-am ales numai cu o baie . Haidem pe Nautilus sa ne schimbam hainele! Trei sferturi de ora mai trziu, plimbarea noastra n jurul lacului lua sfrsit si ne urcaram pe bord. Oamenii echipajului tocmai sfrseau de carat provizia de sodiu si Nautilus ar fi putut pleca de ndata. Cu toate astea, capitanul Nemo nu dadu nici un ordin. Astepta oare sa se nnopteze, ca sa poata iesi n taina prin trecatoarea submarina? Se prea poate. A doua zi dimineata, nsa, Nautilus, parasindu-si portul , naviga n larg, la ctiva metri sub valurile Atlanticului. \ Capitolul XI MAREA SARGASELOR Directia lui Nautilus nu se schimbase. Prin urmare, orice nadejde de a ne rentoar ce spre marile europene trebuia lasata la o parte, pna una, alta. Capitanul Nemo mergea ntins catre sud. Unde ne ducea? Nici nu ndrazneam sa ma gndesc. n ziua aceea, Nautilus strabatu o regiune ciudata a Oceanului Atlantic. Nu exista om care sa nu fi auzit despre existenta marelui curent de apa calda, cunoscut s ub numele de Golf-Stream. Dupa ce iese din canalele Floridei, curentul se ndreapt a spre Spitzberg; dar nainte de a patrunde n Golful Mexic, cam pe la 44 latitudine nordica, el se desparte n doua brate: cel principal porneste spre coastele Irland ei si ale Norvegiei, pe cnd cel de-al doilea coteste spre sud, la naltimea insulel

or Azore; apoi, lovind tarmurile africane si descriind un oval alungit, se ntoarc e catre insulele Antile. Acest al doilea brat - care-i mai degraba o salba dect un brat - nconjura cu inele le lui de apa calda o portiune din Atlantic, rece, linistita si nemiscata, care poarta numele de Marea Sargaselor si care formeaza un adevarat lac n mijlocul oce anului. Pentru a face nconjurul marii acesteia, apele marelui curent au nevoie de nu mai putin dect trei ani. La drept vorbind, Marea Sargaselor acopera toata partea scufundata a Atlantidei. Unii autori au fost chiar de parere ca ierburile numeroase cu care este mpnzita sn t smulse din cmpiile vechiului continent. Totusi s-ar putea ca ierburile acestea, alge si fucus, sa fie smulse de pe tarmurile Europei si Americii si trte pna acolo de Golf-Stream. Acesta a fost unul din motivele care l facura pe Columb sa banui asca existenta unui nou continent. Odata ajunse n Marea Sargaselor, corabiile ace stui ndraznet calator au naintat cu greu printre ierburi, fiind silite sa se oprea sca uneori, spre marea spaima a echipajelor, si astfel traversarea acestei mari dura trei saptamni. Aceasta era regiunea n care naviga Nautilus, o adevarata livada, un covor de alge , de fucus-natans, de struguri tropicali, att de des si de compact, nct orice vas c u greu l putea strapunge. De aceea, capitanul Nemo, care nu voia sa vre elicea n ma ldarul acela de ierburi, se tinu la ctiva metri adncime sub valuri. Numele de Sargase vine de la cuvntul spaniol "sargazzo" care nseamna varec, adica un soi de iarba de mare. Din iarba aceasta, numita si varec-plutitor, e facuta c ea mai mare parte a bancului urias. Dupa savantul Maury, autorul lucrarii "Geogr afia fizica a globului", iata din ce pricina se aduna hidroltele acestea n bazinul linistit al Atlanticului: "Explicatia ce s-ar putea da, spune el, pare sa reiasa dintr-o experienta cunosc uta de toata lumea. Daca se pun ntr-un vas bucatele de pluta sau niste corpuri pl utitoare si se da apei din vas o miscare circulara, se va vedea ca bucatelele mpr astiate se aduna laolalta n centrul suprafetei lichide, adica n punctul cel mai li nistit. n fenomenul de care ne ocupam, vasul este Atlanticul, Golf-Stream-ul este curentul circular, iar Marea Sargaselor e punctul central n care se aduna corpur ile plutitoare". mpartasesc parerea lui Maury si am putut sa studiez fenomenul n mediul acesta spec ial, n care rareori patrund navele. Deasupra noastra pluteau tot felul de corpuri ngramadite printre ierburile cafenii, trunchiuri de copaci smulse din Anzi sau d in Muntii Stncosi si carate de Amazon sau Mississippi, numeroase epave, resturi d e talpoaie de corabii, din carene si din nvelisuri att de ngreuiate de scoici si cr ustacei, nct nu se mai puteau ridica la suprafata oceanului. Toata ziua de 22 februarie o petrecuram n Marea Sargaselor, n care pestii amatori de plante acvatice si de crustacei gasesc hrana din belsug. A doua zi oceanul si relua nfatisarea lui obisnuita. ncepnd de la 23 februarie si pna la 12 martie, timp de nouasprezece zile, Nautilus naviga n mijlocul Atlanticului, ducndu-ne cu o viteza constanta de o suta de leghe n douazeci si patru de ore. Nu mai ncapea ndoiala ca Nemo voia sa-si duca la ndepli nire programul submarin si ca, pentru aceasta, se gndea sa revina n marile austral e ale Pacificului, dupa ce ar depasi Capul Horn. Asadar, temerile lui Ned Land fusesera ndreptatite. n apele acestea att de ntinse, n care insulele lipsesc, nici vorba nu putea fi sa fugim de pe bord; pe de alta pa rte, n-aveam cum sa ne mpotrivim vointei capitanului. Singurul lucru pe care-1 pu team face era sa ne supunem; dar nadajduiam sa ajungem prin convingere la ceea c e forta sau viclenia nu ne puteau duce. Poate ca la sfrsitul calatoriei, capitanu l Nemo se va nvoi sa ne redea libertatea, daca i vom jura sa nu-i destainuim exist enta... Juramntul ni l-am fi tinut cu cinste. Dar lucrurile acestea anevoioase tr ebuiau discutate mai nti cu capitanul. Cum va primi Nemo cererea noastra de a ne r eda libertatea? Nu ne spusese el nsusi de la nceput, destul de limpede, ca era sil it sa ne opreasca pentru totdeauna pe bordul lui Nautilus ca sa poata fi pastrat secretul vietii sale? Faptul ca tacusem timp de patru luni nu nsemna oare ca snte m de aceeasi parere cu el? Si daca am aduce din nou vorba despre toate acestea, nu i-am trezi anumite banuieli care ne-ar putea zadarnici planurile, daca mai trz iu ni se va ivi vreun prilej potrivit ca sa le reluam? Cntaream si rasuceam n mint

e toate ntrebarile acestea si apoi i le puneam lui Conseil, care era la fel de ncu rcat ca si mine. Pe scurt, cu toate ca nu ma descurajez usor, mi dadeam seama ca nadejdea de a-mi revedea semenii trebuia sa-mi scada din zi n zi, mai cu seama ac um, cnd capitanul Nemo gonea plin de ndrazneala spre sudul Atlanticului. n cursul acestor nouasprezece zile de calatorie nu s-a petrecut nimic deosebit. P e capitan l vedeam rar: lucra. n biblioteca gaseam adesea carti deschise, mai ales carti de stiinte naturale. Rasfoise si lucrarea mea asupra fundurilor submarine , facnd numeroase note marginale, cteodata n contrazicere cu teoriile si sistemele mele. Capitanul nsa se multumea sa-mi limpezeasca n felul acesta lucrarea si numai rareori stateam de vorba amndoi. Uneori auzeam rasunnd sunetele melancolice ale o rgii la care cnta cu multa caldura, dar asta se ntmpla numai noaptea, n ntunericul ce l mai deplin, atunci cnd Nautilus adormea n adncurile oceanului. n timpul acestei perioade a calatoriei navigam zile ntregi la suprafata apei. Mare a era cu totul pustie; abia cteva corabii cu pinze, n drum spre Indii, se ndreptau spre Capul Bunei Sperante. ntr-o zi ne-a urmarit o baleniera, care fara doar si p oate ca ne lua drept o balena uriasa, de mare pret. Dar capitanul Nemo, nedorind ca bietii oameni sa-si piarda timpul si sa se osteneasca degeaba, a ncheiat vnato area cufundndu-se sub apa. ntmplarea aceasta paru ca-1 intereseaza foarte mult pe N ed Land. Cred ca nu ma nsel spunnd ca bravului canadian trebuie sa-i fi parut tare rau ca pescarii n-au izbutit sa ucida cu cangea cetaceul nostru de tabla. Pestii observati de Conseil si de mine n rastimp erau cam aceiasi pe care i studia sem si mai nainte, la alte latitudini. Mai deosebiti au fost doar ctiva reprezenta nti ai fiorosului gen de cartilaginosi care se mpart n trei subgenuri, numarnd nu m ai putin de treizeci si doua de specii: rechini dungati, lungi de cinci metri, c u capul turtit si mai lat dect corpul, cu notatoarele codale rotunjite; rechinii a cestia au pe spate dungi mari negre, paralele si longitudinale; erau apoi rechin i cenusii, avnd sapte deschideri branhiale si nzestrati cu o singura notatoare dors ala, asezata aproape de mijlocul corpului. Am ntlnit de asemenea si cini de mare, pesti grozavi de lacomi. Avem tot dreptul sa ne ndoim de povestirile pescarilor, dar iata ce ne spun ei: Odata s-a gasit n cor pul unui astfel de animal un cap de bivol si un vitel ntreg. ntr-un altul s-au gas it doi thoni si un marinar n uniforma, n altul un soldat cu sabie la sold si, n sfi rsit, n alt exemplar au dat peste un cal, cu calaret cu tot. La drept vorbind, to ate astea nu prea snt de crezut. E nsa adevarat ca nici unul din aceste animale nu s-a lasat prins n navoadele lui Nautilus, asa ca n-am putut sa le verific lacomi a. Turme nebunatice de delfini ne nsotira zile de-a rndul. notau cte cinci, sase laolal ta, vnnd n haite ca lupii n cmpie. Se pare ca <nt la fel de lacomi ca si cinii de mare daca e sa dam crezare unui profesor din Copenhaga care a scos din stomacul unui delfin treisprezece marsuini si cincisprezece foci. E drept ca delfinul acela a partinea unei specii de giganti, cu o lungime de mai bine de douazeci si patru d e picioare. Familia aceasta de delfini cuprinde zece genuri si cei pe care-i ved eam apartineau genului delfinoringilor, cu botul foarte ngust, de patru ori mai l ung dect capul. Corpul lor, lung de trei metri, e negru pe spinare, iar pe burta snt de culoare alba-trandafirie, presarata cu pete mici si rare. n marile acestea mai exista niste pesti din ordinul acantopteri- gienilor, famili a scenoizilor. Unii autori - mai mult poeti dect naturalisti - pretind ca acesti pesti cnta melodios si ca vocile lor alcatuiesc un concert pe care nici un cor de voci omenesti nu l-ar egala. Nu pot sa contrazic asemenea afirmatii, dar acesti pesti nu ne-au facut nici o serenada, fapt pe care nu pot dect sa-1 regret. Pna la urma, Conseil a clasat si o multime de pesti zburatori, pe care delfinii i vnau cu o dibacie nentrecuta. O asemenea vnatoare e ct se poate de interesanta. Orict de departe ar fi ncercat sa zboare, orincotro s-ar fi ndreptat,chiar daca ar fi sa rit pe deasupra lui Nautilus, bietii pesti nimereau totdeauna n botul deschis al delfinului, care astepta gata sa-i nhate. Printre pestii acestia, Conseil a notat pirapezii, un fel de rndunele de mare, cu gura luminoasa, care n timpul noptii, l asnd dre de foc n aer, se arunca n apele ntunecoase ca niste stele cazatoare. Asa s-a desfasurat calatoria noastra pna n ziua de 13 martie, cnd Nautilus a facut mai multe sondaje pe care le-am urmarit cu toata atentia. Pna atunci strabatusem aproape treisprezece mii de leghe de la punctul nostru de

plecare, din marile de sus ale Pacificului. Ne aflam la 45 37' latitudine sudica si 37 53' longitudine vestica. Eram pe aceleasi meleaguri n care capitanul Denham de pe Herald a desfasurat paisprezece mii de metri de sonda, fara sa dea de fund . Tot aici locotenentul Parker de pe fregata americana Congress nu putuse atinge solul submarin nici la cincisprezece mii o suta patruzeci de metri. Capitanul Nemo hotar sa-1 cufunde pe Nautilus la cea mai mare adncime, ca sa contr oleze sondajele de care am pomenit. M-am pregatit sa-mi notez rezultatele experi entei. Obloanele salonului s-au deschis si au nceput manevrele de cufundare spre regiunile acelea nemaipomenit de adnci. E lesne de nchipuit ca nu putea fi vorba de cufundare prin umplerea rezervoarelor , pentru ca nu era sigur daca ele ar fi sporit ndeajuns greutatea specifica a lui Nautilus. Dealtfel, la urcare, suprasarcina de apa ar fi trebuit nlaturata si po mpele n-ar fi fost destul de puternice ca sa nvinga presiunea exterioara. Capitanul Nemo hotar sa atinga fundul oceanului cobornd ntr-o diagonala alungita, c u ajutorul planurilor laterale, care au fost asezate sub un unghi de 45 fata de l inia de plutire a lui Nautilus. Apoi se dadu viteza maxima elicei, care batu apa cu o forta de nedescris. Sub impulsul ei puternic, Nautilus vibra ca o coarda ntinsa si se cufunda treptat sub apa. Stateam mpreuna cu Nemo n salon si urmaream acul manometrului care devia cu repeziciune. Curnd trecuram dincolo de zona n care traiesc cei mai multi pesti . Daca unii pesti nu pot trai dect la suprafata marilor sau a fluviilor, altii, m ai putin numerosi, stau numai la adncimi destul de mari. Printre acestia din urma am vazut un fel de cine de mare, nzestrat cu sase deschideri respiratorii, cu och i enormi, n forma de telescop; apoi un soi de peste cu aripioarele pectorale negr e si care-i aparat de un plastron de placi osoase ros-palide, si n sfrsit grenadie rul, care traieste la o mie doua sute de metri adncime, suportnd deci o presiune d e o suta douazeci de atmosfere. L-am ntrebat pe capitan daca ntlnise pesti la adncimi si mai mari. * Pesti? mi-a raspuns el. Rareori. Dar, n stadiul actual al stiintei, ce se cunoa ste, sau, mai bine zis, ce se banuieste n privinta aceasta? * Iata ce se cunoaste, domnule capitan: cu ct patrundem mai mult n adncul oceanului , viata vegetala dispare mai repede dect viata animala. Se stie, de asemenea, ca acolo unde se mai vad nca fiinte vii, nu mai gasesti nici urma de hidrofite. Se s tie ca scoicile traiesc la doua mii de metri sub apa si ca Mac Clintock, eroul m arilor polare, a scos o stea de mare de la o adncime de doua mii cinci sute de me tri. Se mai stie ca echipajul de pe Bull-Dogy al marinei regale, a pescuit o ste a de mare la doua mii sase sute douazeci de brase1, adica de la mai mult de o le ghe adncime. Dar poate o sa spuneti ca nu se stie nimic? * Nu, domnule profesor, n-o sa fiu att de nepoliticos. Totusi, v-as ntreba cum exp licati dumneavoastra faptul ca unele fiinte pot sa traiasca la asemenea adncimi? * Iata cum mi cxplic: n primul rnd curentii verticali, determinati de diferentele d e salinitate si de densitate a apelor, produc o miscare suficienta spre a mentin e viata primitiva a crinilor si a stelelor de mare. * E drept, ncuviinta capitanul. * Apoi, deoarece oxigenul sta la baza vietii, se stie ca o cantitate de oxigen d izolvata n apa sporeste odata cu adncimea, n loc sa descreasca, si ca presiunea pat urilor joase de apa contribuie la comprimarea lui. * A! Se stie acest lucru? se mira capitanul Nemo. E bine ca se stie, fiindca ace sta e adevarul. Trebuie sa mai adaug doar ca vezica notatoare a pestilor cuprinde mai mult azot dect oxigen, cnd acestia snt pescuiti la suprafata apei, si, dimpotr iva, mai mult oxigen dect azot cnd snt scosi de la adncimi mari, ceea ce ndreptateste explicatia dumneavoastra. Sa ne continuam nsa observatiile. M-am uitat spre manometru. Arata o adncime de sase mii de metri. De o ora ne cufu ndam ntruna. Alunecnd pe planurile lui nclinate, Nautilus cobora mereu. Apele pusti i erau de-o limpezime minunata si nespus de stravezii. Peste nca o ora am ajuns l a treisprezece mii de metri - aproape trei leghe si un sfert - dar fundul oceanu lui tot nu se zarea. Pe la paisprezece mii de metri au nceput sa se desluseasca niste piscuri negre, care se naltau n mijlocul apelor. Piscurile nsa puteau fi ale unor m unti ct Himalaia sau Mont Blanc, daca nu si mai nalti, asa ca tot nu ne-am putut d

a seama de adncimea oceanului. Cu toata presiunea puternica pe care o suporta, Nautilus cobor si mai mult. Simte am cum i tremura nvelisul de fier la ncheieturile niturilor; barele ncepusera sa se n doaie, peretii gemeau; geamurile salonului pareau ca se coscovesc sub presiunea apei, si Nautilus, ct era el de zdravan, ar fi cedat fara doar si poate, daca, as a cum spusese capitanul, n-ar fi fost facut ca sa reziste ca un bloc plin. Cnd am atins povrnisurile acestor munti cufundati sub apa, se mai zareau nca scoici , serpule, spinorbisi vii si cteva specimene de stele de mare. Curnd nsa disparura si ultimii reprezentanti ai vietii animale si Nautilus, cufund at la mai mult de trei leghe, trecu de hotarele vietii submarine, asa cum un bal on se ridica n naltimi deasupra zonelor respirabile. Atinsesem o adncime de saispre zece mii de metri - patru leghe - si nvelisul lui Nautilus suporta o presiune de o mie sase sute de atmosfere, adica o mie sase sute de kilograme pe fiecare cent imetru patrat al suprafetei sale. * Va dati seama, am strigat eu, ce nseamna sa strabati regiunile acestea adnci pri n care omul n-a ajuns nca niciodata! Priviti, domnule capitan, stncile marete, pes terile nelocuite, aceste ultime lacasuri ale Pamntului, n care viata nu mai este c u putinta! Attea privelisti necunoscute, si totusi sntem siliti sa ne multumim num ai cu amintirea lor! * V-ar place sa pastrati ceva mai mult dect amintirea? ma ntreba capitanul. * Ce vreti sa spuneti ? * Ca nimic nu-i mai usor dect sa fotografiem regiunea aceasta submarina. Nici n-am apucat sa-mi arat ntreaga uimire pe care mi-o stmisera cuvintele lui nea steptate, cnd, la un ordin al capitanului, un obiectiv fu adus n salon. Prin obloa nele larg deschise, apele, luminate electric, se desluseau cu o limpezime desavrs ita. Nici o umbra, nici o degradare a luminii noastre artificiale. Nici soarele n-ar fi fost mai bun pentru ceea ce ne pregateam sa facem. mpins de elice si sili t de nclinarea planurilor lui, Nautilus statea nemiscat. Aparatul fu ndreptat asup ra privelistilor fundului oceanic si n cteva secunde obtinuram un cliseu de o mare claritate. Dar eu am sa ncerc sa descriu originalul: n fata se nalta stncile care stau acolo de la nceputurile lumii, fara sa fi vazut vreodata lumina cerurilor, graniturile in ferioare care alcatuiesc puternica temelie a globului, pesterile adnci scobite n m asa pietroasa, profilurile taiate n stnca, neasemuit de clare, cu vrfuri negre, iesite parca din pensula vreunui pictor flamand. Departe, n zare, linia ntortocheata a unor munti minunati n chide privelistea. Mi se pare cu neputinta de redat frumusetea ngradirii aceleia de pietre netede, negre si lucioase, fara un fir de muschi, fara o pata pe ele, taiate n forme ciudate si stnd neclintite pe covorul de nisip care scnteia n razele luminii electrice! Sfrsindu-si experientele, capitanul Nemo mi spuse: * Acum sa urcam, domnule profesor. Nu trebuie sa ntrecem masura expunndu-1 prea mu lt timp pe Nautilus la o asemenea presiune. * Sa urcam! raspunsei eu. * Tineti-va bine! Nici n-am avut vreme sa ma gndesc de ce-mi daduse capitanul sfatul acesta, ca m-a m si pomenit aruncat la podea. Cu elicea n miscare si cu planurile ndreptate vertical, Nautilus, purtat ca un bal on n aer, se ridica fulgerator de repede, strapungnd grosimea apei cu un freamat r asunator. Prin ferestrele salonului nu se mai putea vedea nimic. n patru minute v asul strabatu cele patru leghe care l desparteau de suprafata oceanului si, dupa ce tsni ca un peste zburator, recazu n apa mproscnd valurile pna la o naltime ametitoa re. Capitolul XII CASALOTI SI BALENE n timpul noptii de 13 spre 14 manie, Nautilus si relua directia spre sud. Nadajdui am ca, de ndata ce va ajunge n dreptul Capului Horn, va crmi spre vest, ca sa ajung a n marile Pacificului si sa ncheie astfel nconjurul Pamntului. Dar n-a facut asa, c i a continuat sa urce spre regiunile australe. ncotro avea de gnd sa mearga? La po l? Ar fi fost o nebunie. ncepeam sa cred ca ndrazneala capitanului ndreptatea ndeaju ns temerile lui Ned Land.

De cteva zile canadianul nu-mi mai vorbea despre planurile sale de fuga. Devenise mai putin vorbaret, aproape ca tacea tot timpul, mi dadeam bine seama ct l apasa c aptivitatea prelungita pe care o ndura. Simteam ct snge rau si face. De cte ori l ntl pe capitan, ochii i se aprindeau de mnie si ma temeam de fiece data ca firea lui nepotolita sa nu-1 mpinga la cine stie ce fapte nechibzuite. n ziua aceea de 14 m artie, canadianul, urmat de Conseil, intra n camera mea. I-am ntrebat care era ros tul vizitei lor. * Vrem sa va punem o mica ntrebare, domnule, mi-a raspuns canadianul. * Vorbeste, Ned. * Cti oameni credeti ca snt pe bordul lui Nautilus ? * N-as putea sa-ti spun, dragul meu. * Cred, relua Ned Land, ca, asa cum este facut, vasul nu are nevoie de un echipa j prea numeros. * Adevarat, i raspunsei eu, n-ar trebui mai mult de zece oameni pentru manevrele lui Nautilus. * Atunci, spuse canadianul, de ce ar avea mai multi? * De ce? l-am ntrebat, la rndul meu. l priveam tinta pe Ned Land, ghicindu-i gndurile. * Stii de ce, Ned ? am vorbit eu mai departe. Daca ma ncred n presimtirile mele si daca am nteles viata capitanului, atunci Nautilus nu este numai o nava; submarin ul acesta trebuie sa fie si un loc de refugiu pentru acei care, la fel ca si com andantul, au rupt orice legaturi cu uscatul. * Tot ce se poate, ncuviinta Conseil. Cu toate astea, Nautilus nu poate adaposti dect un numar anumit de oameni. N-ar vrea domnul sa ne arate care ar putea fi ace st numar maxim ? * Dar cum sa-1 aflu, Conseil? * Pai, faceti socoteala: cunoasteti capacitatea navei si deci cantitatea de aer pe care o contine; daca ne gndim, pe de alta parte, ct aer consuma fiecare om prin respiratie si socotim datele astea fata de nevoia lui Nautilus de-a iesi la sup rafata la fiecare douazeci si patru de ore... Conseil nu si-a ispravit fraza, dar mi-am dat seama unde avea sa ajunga. * nteleg, i-am raspuns. Pacat nsa ca socoteala asta, care nu-i grea deloc, ne da n umai rezultate foarte nesigure. * N-are a face! insista Ned Land. * Atunci sa socotim, ma nvoii eu. Un om consuma ntr-o ora oxigenul cuprins ntr-o su ta de litri de aer; iar n douazeci si patru de ore oxigenul din doua mii patru su te de litri. Deci se cere sa stim de cte ori Nautilus cuprinde doua mii patru sut e de litri de aer. * ntocmai! spuse Conseil. * Or, continuai eu, capacitatea lui Nautilus fiind de o mie cinci sute de tone, iar o tona avnd o mie de litri, Nautilus contine un milion cinci sute de mii de l itri de aer care, mpartit la doua mii patru sute... Am calculat repede cu creionu l: ...dau un ct de sase sute douazeci si cinci. Ceea ce nseamna ca aerul din Nauti lus ar ajunge pentru sase sute douazeci si cinci de oameni timp de douazeci si p atru de ore. * Sase sute douazeci si cinci! repeta Ned. Dar fii sigur, am adaugat, ca pasageri, mateloti si ofiteri laolalta nu sntem n ici a zecea parte din numarul acesta. * Si tot e prea mult pentru trei oameni! murmura Conseil. * Asa nct, draga Ned, nu te pot sfatui dect sa ai rabdare. * Si chiar mai mult dect rabdare, adauga Conseil, trebuie resemnare. Conseil gasi se cuvntul potrivit. La urma urmei, continua el, capitanul Nemo nu poate merge nu mai spre sud! Va trebui sa se opreasca odata si odata, macar n fata gheturilor, s i sa se ntoarca spre mari mai civilizate! Atunci o sa fie timpul sa reluam planur ile lui Ned Land. Canadianul cladina din cap si si trecu mna peste frunte. Apoi pleca fara sa mai sp una nimic. * ngaduiti-mi sa va spun ce cred eu, mi se adresa atunci Conseil. Bietul Ned vise aza la ce ar putea avea. si aminteste ntruna de viata lui de nainte. Tot ce ne lips este i se pare de pret. l coplesesc amintirile si e amart. Trebuie sa-1 ntelegem. C

e rost are el aici? Nici unul. Nu-i nici savant, ca dumneavoastra, si nici nu se bucura ca noi de minunatiile marii. Ar fi n stare de orice ca sa mai ajunga sa p una o data piciorul ntr-o crsma, n tara lui! Nendoios ca monotonia de pe bord trebuia sa-i fie nesuferita canadianului, care e ra obisnuit cu o viata libera si activa. Rar se mai ntmpla cte ceva care sa-1 poata scoate din amorteala. Si totusi, n ziua aceea s-a petrecut un fapt ce i-a aminti t din plin frumoasele timpuri cnd era vnator de balene. Cam pe la unsprezece dimineata, cnd Nautilus plutea la suprafata apei, am nimerit n mijlocul unei turme de balene. ntlnirea nu m-a mirat, deoarece stiam ca animalel e acestea, haituite din cale afara de vnatori, se adapostesc n apele latitudinilor nalte. Rolul pe care 1-a jucat balena n lumea navigatorilor si influenta ei asupra desco peririlor geografice a fost dintre cele mai nsemnate. Atragnd n urmarirea ei mai nti pe basci, apoi pe asturieni, englezi si olandezi, i-a deprins cu primejdiile oce anului si i-a condus de la un capat la celalalt al Pamntului. Balenelor le plac marile australe si boreale. Vechi legende spun ca acesti cetac ei au adus pe pescari pna la sapte leghe departare de Polul Nord. Daca aceasta nu e adevarat, va fi totusi cndva, si poate ca n felul acesta, vnnd balene n regiunile arctice sau antarctice, oamenii vor pasi pe aceste tinuturi nca necunoscute ale g lobului. Stateam pe punte. Marea era linistita; prin meleagurile acestea, n luna octombrie snt zile frumoase de toamna. Canadianul - care nu se putea nsela - semnala o bale na la orizont, spre rasarit. Privind cu atentie, puteai vedea o spinare neagra, ridicndu-se si coborndu-se ritmic n mijlocul valurilor, la cinci mile de Nautilus. * Ah! striga Ned Land. Cta placere mi-ar face ntlnirea asta, daca as fi pe bordul u nei baleniere! E un animal ct toate zilele; uita- ti-va numai cu ce putere arunca coloane de aburi si aer! Mii dc draci! De ce-oi fi blestemat sa stau pironit pe tinicheaua asta?! * Hei, Ned, i raspunsei eu. nca nu te-ai saturat de vnatoare? * Credeti, domnule, ca un vnator de balene poate sa-si uite meseria? Poti sa te s aturi vreodata de o asemenea vnatoare? * N-ai vnat niciodata n marile astea, Ned ? * Niciodata, domnule. Numai n marile nordice, n Strmtoarea Bering si Davis. * Atunci nu cunosti nca balenele din sud. Pna acum ai vnat numai din cele obisnuite , care nu s-ar ncumeta sa treaca apeie calde ale Ecuatorului. * Ce vorbiti, domnule profesor! spuse cam nencrezator canadianul. * Spun ce este. * Ei, comedie! Eu, asta care va vorbesc, n anul saizeci si cinci, adica acum doi ani si jumatate, am prins lnga Groenlanda o balena n care mai era nfipta o cange cu semnul unei baleniere din Bering. Si atunci va ntreb: cum se putea ca animalul r anit n vestul Americii sa fi venit n est, unde l-am ucis, daca n-ar fi trecut Ecua torul fie pe la Capul Horn, fie pe la Capul Bunei Sperante? * Snt de aceeasi parere cu prietenul Ned, ntari Conseil. si as fi curios sa aud ce o sa-i raspundeti. * Am sa va raspund, dragii mei, ca balenele traiesc, fiecare dupa soiul din care face parte, n anumite mari, din care nu ies niciodata; si daca una din ele a ven it din Strmtoarea Bering n Strmtoarea Davis, nseamna pur si simplu ca exista vreo tr ecere dintr-o mare ntr-alta, fie pe coastele nordice ale Americii, fie pe cele al e Asiei. * Sa va cred oare? ma ntreba canadianul, nchiznd un ochi. * Trebuie sa-1 credem pe domnul, raspunse Conseil. * Atunci, urma canadianul, fiindca n-am vnat niciodata prin meleagurile astea, nse amna ca nu cunosc deloc baleneie care umbla pe aici? * Asa mi nchipui, Ned. * Un motiv mai mult ca sa faci cunostinta cu ele, adauga Conseil. * Ia priviti! striga canadianul, emotionat. Se apropie! Vine spre noi! Nici nu-i pasa de mine; stie ca nu pot sa-i fac nimic! Ned batea din picior. i tremura mna n care nvrtea o cange nchipuita. * Cetaceii astia snt tot att de mari ca si cei din apele Nordului? ma ntreba el. * Aproape tot att, Ned.

* Eu am vazut balene mari, domnule, balene care aveau si o suta de picioare lung ime; i-am auzit pe unii spunnd ca hullamock-ul si umgallick-ul din insulele Aleut ine trec cteodata de o suta cincizeci de picioare. * Asta mi se pare cam prea mult, i-am raspuns eu. Si unele, si altele nu snt dect balenoptere, cu notatoare dorsale, si, asemenea casalotilor, snt n general mai mici dect balena adevarata. * Hei! exclama canadianul, cu privirea atintita pe valuri. Se apropie, vine n ape le lui Nautilus. Apoi relua: * Vorbiti de casalot ca de un animal marunt. Exista totusi si casa- loti giganti , foarte inteligenti. Se spune ca unii dintre ei se acopera cu alge si fucus si snt luati drept insule. Marinarii debarca pe ele, se instaleaza acolo, fac foc... * Si cladesc case, rse Conseil. * Da, glumetule, si ntr-o buna zi animalul se scufunda, tragnd toti locuitorii n adn c. * Ca n calatoriile lui Sindbad marinarul, i-am ntors eu vorba rznd. Ei, jupne Land, m i se pare ca-ti plac povestiri din acestea extraordinare. Sper ca nu crezi n ele! * Domnule naturalist, spuse Ned serios, din partea balenelor poti sa te astepti la orice. Ia uite la asta cum noata, cum se ascunde. Se spune ca cetaceii pot fac e nconjurul lumii n 15 zile. * Nu te contrazic. * Si stiti ca la nceputul lumii balenele notau mult mai repede? * Serios ? De ce oare ? * Pentru ca atunci aveau coada la fel ca pestii, si loveau cu ea apa de la stnga la dreapta si de la dreapta la stnga. Dar Creatorul, bagnd de seama ca merg prea r epede, le-a rasucit coada, si de atunci ele bat de sus n jos, pierznd din iuteala. * Si vrei sa te cred ? * Nu cuvnt cu cuvnt, si nici daca va spun ca exista balene care cntaresc o suta de mii de livre. * Cam mult, ntr-adevar. Totusi trebuie spus ca unii cetacei snt destul de dezvolta ti si pot da pna la 120 de tone de untura. * Am vazut asemenea exemplare. * Te cred, Ned, si mai cred ca unele balene snt la fel de groase ca 100 de elefan ti. Gndeste-te ce efect produc asemenea exemplare notnd cu toata viteza! * E adevarat, ntreba Conseil, ca pot scufunda un vas? * Nu cred, dar se povesteste totusi ca n 1820, n Marile Sudului, o balena s-a repe zit asupra vasului Essex care se scufunda ct ai clipi. Ned ma privi cu un aer ironic. * Pe mine, spuse el, m-a lovit o balena cu coada, eu fiind n barca. Am fost zvrlit cu tovarasii mei la o naltime de 6 metri. Dar pe lnga balena domnului profesor, a mea nu-i dect un pui. * Animalele astea traiesc mult? ntreba Conseil. * O mie de ani, raspunse canadianul, fara sa clipeasca. * De unde stii? * Asa se spune. * Si de ce se spune asa? * Pentru ca asa se stie. * Nu, Ned, nu se stie, se presupune, si uite de ce: acum 400 de ani, pe vremea cn d pescarii vnau pentru prima data balene, animalele astea erau mai mari dect acum. Logica te face deci sa presupui ca balenele de azi snt inferioare celor de odini oara pentru ca n-au avut timpul necesar sa se dezvolte complet. De aceea a afirm at BufTon ca cetaceii pot trai 1000 de ani. Ned Land nu mai asculta nimic si nu mai auzea nimic. Balena se apropia mereu! Ca nadianul o privea cu nesat. * Ah! striga el. Nu-i numai una, snt zece, douazeci, o turma ntreaga! Si eu stau a ici, legat de mini si de picioare, si nu pot sa fac nimic. * Asculta, draga Ned, i spuse Conseil, de ce nu-i ceri voie capitanului Nemo? Nici nu apucase Conseil sa-si sfrseasca vorba si Ned Land se si repezise sa-1 cau te pe capitan. Dupa cteva clipe, amndoi ieseau pe punte. Capitanul Nemo se uita la turma de cetacei care se zbenguia n apa la o mila depar

tare de Nautilus. * Snt balene australe, spuse el. E aici o comoara pentru o ntreaga flota de baleni ere! * Domnule capitan, ntreba canadianul, n-as putea sa vnez vreo cteva, macar ca sa nu -mi uit meseria ? * La ce-ar folosi? i raspunse capitanul Nemo. Vrei sa vnezi doar ca sa distrugi ? Noi n-avem ce face pe bord cu uleiul de balena. * Cu toate astea, domnule, n Marea Rosie ne-ati lasat sa urmarim un dugong. * Atunci ne trebuia carne proaspata pentru echipaj. Acum nsa ar nsemna sa ucidem p entru a ucide. Stiu, omul si-a pastrat pentru el dreptul de a face asta, dar eu snt mpotriva petrecerilor de ucigasi. Distrugind balena australa ca si balena obisnuita, care snt nevatamatoare si pasn ice, vnatorii, mestere Land, savrsesc o fapta necugetata. Pna acum au distrus toate balenele din Golful Baffin si snt pe cale sa nimiceasca o clasa ntreaga de animal e folositoare. Da-le pace nenorocitilor cetacei; au ei de ajuns de luptat cu dus manii firesti, casalotii, pestii-spada si pestii-ferastrau, ce sa te mai amestec i si dumneata! E lesne de nchipuit cum asculta canadianul discursul acesta moralizator. Pentru u n vnator de balene, asemenea idei erau sortite sa se piarda n vnt. Ned Land se uita la capitan, fara ca sa priceapa o iota din tot ce auzea. Capitanul avea nsa drep tate: ndrjirea salbatica si nesocotita a vnatorilor va face sa dispara ntr-o buna zi si ultima balena din ocean. Ned Land suiera printre dinti "Yankee doodle", si vr minile n buzunare si ne ntoarse s patele. n timpul acesta, capitanul cerceta turma de cetacei. * Pe buna dreptate spuneam ca balenele au n afara de om destui dusmani firesti. S i cele din fata noastra vor avea de dus n curnd o lupta grea. Ia uitati-va, domnul e Aronnax, vedeti punctele acelea negre care nainteaza la opt mile de aici n direc tia vntului? * Da, domnule capitan. * Snt casaloti, niste animale fioroase, pe care uneori le-am n- tlnit n turme, cte do ua, trei sute la un loc. Fiarele astea crude si raufacatoare trebuiesc strpite. Auzind ultimele cuvinte, canadianul se ntoarse repede. spre noi. * Atunci, domnule capitan, mi dadui eu parerea, ar mai fi timp, chiar n interesul balenelor... * N-are nici un rost, domnule profesor. Nautilus poate sa mprastie singur casalot ii. Are un pinten de otel, care cred ca nu-i cu nimic mai prejos dect cangea mest erului Land. Canadianul ridica din umeri. Sa ataci cetaceii cu un pinten! Cine a mai auzit un a ca asta? * Aveti putina rabdare, domnule Aronnax, urma capitanul Nemo. Am sa va arat o vna toare cum n-ati mai vazut. Cetaceii acestia lacomi, care snt mai mult gura si din ti, trebuiesc ucisi fara mila. Gura si dinti! Nici ca s-ar putea descrie mai bine casalotul macro- cefal, a car ui lungime trece uneori de douazeci si cinci de metri. Numai capul singur cuprin de aproape o treime din ntregul corp. Mult mai bine narmat dect balena, al carei ma xilar superior are numai fanoane, casalotul este nzestrat cu douazeci si cinci de dinti mari, cilindrici si cu vrful conic, lungi de cte douazeci de centimetri, cnt arind doua livre fiecare. n partea superioara a capului, n niste adncituri mari, de spartite prin zgrciuri, se gasesc trei pna la patru sute de kilograme de ulei pret ios, numit "alb de balena". ntre timp turma monstrilor se apropia mereu. Ea zarise balenele si se pregatea sa le atace. Se vedea ct de colo ca izbnda va fi de partea casalotilor care, pe lnga faptul ca snt mai bine narmati dect pasnicii lor adversari, pot sa stea si sub apa mai multa vreme dect balenele, fara sa iasa la suprafata ca sa respire. Venise timpul sa ne grabim n ajutorul balenelor. Nautilus se cufunda putin. Conse il, Ned si cu mine am cobort n salon si ne-am instalat n fata ferestrelor. Capitanu l Nemo trecuse lnga crmaci, cu gndul sa-si foloseasca submarinul ca arma de distrug ere. Am simtit ndata cum sporesc bataile elicei si cum creste viteza vasului. Cnd Nautilus sosi pe locul de lupta, batalia dintre casaloti si balene ncepuse. Su bmarinul manevra, cautnd sa mprastie turma de macro- cefali. La nceput, acestia nu

se sinchisira prea mult la vederea noului monstru care intrase n lupta. Curnd nsa a u fost nevoiti sa se fereasca de loviturile lui. Ce lupta! Pna si Ned Land se nflacarase si ncepuse sa aplaude. Nautilus nu mai era altceva dect o cange nemaipomenita, zvrlita de mna capitanului sau. Napustindu-se a supra gramezilor de carne, el le taia de la un capat la celalalt, lasnd n urma jum atatile nca vii ale animalelor. Fara sa-i pese de puternicele lovituri de coada a le fiarelor, Nautilus, de ndata ce ispravea cu un casalot, se repezea dupa altul, ntorrndu-se n loc ca sa nu-si scape prada, napustindu-se nainte, dndu-se napoi, ascul tnd de crma, cufundndu-se cnd ceta- ceul cobora n adncime, urcnd dupa el cnd acesta s orcea la suprafata, lovindu-1 n plin sau piezis, oricare i-ar fi fost directia sa u iuteala, taindu-1 si sfrtecndu-1 cu pintenul sau nfricosator. Ce macel! Ce zgomot deasupra apei! Cum mai suierau si cum mai grohaiau fiarele ns paimntate! Cozile lor strneau adevarate vijelii n apele acelea, de obicei att de lin istite. Masacrul nemaipomenit, din care macrocefalii nu mai aveau scapare, a tinut o ora . De mai multe ori casalotii, adunati cte zece, doisprezece laolalta, ncercara sa striveasca vasul sub greutatea lor. Prin geamuri le vedeam gurile enorme ntesate de dinti si ochii fiorosi. Nemaiputndu-se stapni, Ned Land i ameninta si-i njura. Ca salotii se tineau dupa submarin ca niste cini care haituiesc un mistret prin desi suri. Dar Nautilus, fortndu-si elicea, i ducea dupa el, i tra sau i urca spre suprafa ta apei, fara sa-i pese nici de greutatea, nici de strnsoarea lor puternica. n cele din urma, gramada de casaloti se rari si apele se linistira. Simteam ca ne ridicam la suprafata oceanului. Panoul se deschise si ne repeziram pe punte. Marea era acoperita de cadavre sfirtecate. Nici o explozie, orict de grozava, n-a r fi putut sa sfarme, sa rupa si sa sfsie cu mai multa furie gramezile acelea de c arne. Pluteam printre corpuri uriase, albastrui pe spate, alburii pe pntece si pr esarate cu umflaturi. n zare fugeau ctiva casaloti nspaimntati. Valurile se nrosisera pe o ntindere de mai multe mile si Nautilus plutea n mijlocul unei mari de snge. C apitanul Nemo veni spre noi. * Ei, ce zici, mestere Land ? * Ce sa zic, domnule? raspunse canadianul, care se mai potolise. E o priveliste grozava, ce-i drept, dar eu nu snt macelar, ci vnator, si aici a fost un macel n to ata regula. * Aici au fost ucise niste animale raufacatoare, i raspunse capitanul iar Nautilu s nu-i cutit de macelar. * Cangea mea mi place totusi mai mult... * Fiecare cu arma lui! raspunse capitanul, privindu-1 tinta. Ma temeam ca Ned sa nu se lase cuprins de furie, ceea ce ar fi putut sa aiba urmari rele. Dar el si uita mnia dnd cu ochii de o balena pe lnga care Nautilus tocmai trecea. Era o balena australa, cu capul negru, zdrobit, care nu izbutise sa scape de dintii casalotilor. Nefericitul cetaceu murise culcat pe o parte. La capatul notatoarei sale sfirtecate plutea puiul, pe care nu-1 putuse s capa de la moarte. Din botul deschis, printre fanoane, i se scurgea apa, murmurnd ca un pru. Capitanul Nemo l duse pe Nautilus lnga cadavrul balenei. Doi dintre oamenii lui se urcara pe corpul ei si, spre mirarea mea, i scoasera din uger tot laptele pe car e-1 avea, adica vreo doua-trei tone. Capitanul mi ntinse o ceasca cu lapte, cald nca. Bagnd de seama sila pe care nu mi-o puteam stapni n fata bauturii aceleia, el ma asigura ca laptele de balena este ct se poate de bun si ca nu se deosebeste cu nimic de laptele de vaca. L-am gustat si am fost de aceeasi parere. Era deci o rezerva folositoare pentru noi. Laptele, sub forma de unt sarat sau brnza, avea sa ne mbogateasca hrana. n ziua aceea am bagat de seama cu ngrijorare ca Ned Land e din ce n ce mai pornit mp otriva capitanului si am luat hotarrea sa supraveghez de aproape faptele si gestu rile canadianului. Capitolul XIII BANCHIZA Nautilus si relua directia, mereu spre sud, mergnd cu mare viteza de-a lungul me ridianului al cincilea. Voia oare sa ajunga pna la pol? N-as fi crezut, fiindca pn a atunci toate ncercarile de a se atinge polul dadusera gres. Dealtfel, nici timp ul nu era potrivit, deoarece 13 martie al pamnturilor antarctice corespunde cu 13

septembrie al regiunilor boreale, cnd ncepe perioada echinoxiala. n ziua de 14 martie, la 55 latitudine, am zarit gheturi plutitoare, niste sfarmatur i nensemnate, de douazeci pna la douazeci si cinci de picioare, ca niste praguri d e care se spargeau valurile. Nautilus plutea la suprafata oceanului. Ned Land, c are vnase prin marile arctice, era obisnuit cu privelistea gheturilor. Conseil si cu mine le vedeam pentru ntia oara. n zare, spre sud, se ntindea o fsie alba, orbijt or de sclipitoare, careia balenierele engleze i-au dat numele de "iceblinck". Fsi a asta pe care norii, orict de desi ar fi, nu o pot ntuneca, vesteste prezenta unu i pack sau a unui banc de gheata. n adevar, curnd se ivira blocuri tot mai mari, a caror stralucire se schimba mereu , dupa toanele cetii. Unele din ele erau strabatute de vine verzi, ca niste dung i serpuite, trase cu sulfat de cupru. Prin altele, care semanau cu niste ametist e uriase, lumina patrundea nestnjenita. Unele oglindeau razele de lumina pe miile de fatete ale cristalelor lor; altele, colorate de reflexele vii ale calcarului , ar fi ajuns pentru construirea unui ntreg oras de marmura. Cu ct coboram mai spr e sud, cu att insulele acestea plutitoare se nmulteau si se mareau. Mii de pasari polare isi facusera cuiburi pe ele. Notalitele, damierii, furtunarii ne asurzeau cu tipetele lor, ba chiar, lundu-1 pe Nautilus drept un cadavru de balena, se as ezau pe el lovind cu ciocul n tabla sonora. n timpul navigatiei printre gheturi, capitanul Nemo statea adesea pe punte, cerce tnd cu atentie tinuturile pustii. Cteodata, privirea lui linistita parea ca se nsuf leteste. Se gndea ca n marile acestea polare, nestrabatute de oameni, era la el ac asa, stapn peste ntinderile de netrecut? Tot ce se poate. Dar nu spunea o vorba. S tatea ca mpietrit si nu-si venea n fire dect cnd simtul sau de crmaci l ndemna s-o fac . l conducea pe Nautilus cu o maiestrie desavrsita, ferindu-1 de ciocnirile cu ghe tarii, dintre care unii masurau o lungime de mai multe mile si o naltime de sapte zeci pna la optzeci de metri. Adesea, orizontul parea pe de-a-ntregul nchis. La 60 latitudine nu se mai vedea nici un loc de trecere. Cu toate astea, cercetnd cu gr ija, capitanul Nemo gasea totdeauna vreo deschizatura ngusta, prin care se strecura cu ndrazneala , stiind bine ca ea se va nchide n urma noastra. n felul acesta, Nautilus, condus c u ndemnare, strabatu gheturile, clasificate dupa forma sau dupa marimea lor cu o p recizie ce-1 ncnta pe Conseil: iceberguri sau munti de gheata, icefielduri sau cmpi i ntinse si nesfrsite, driftice sau gheturi plutitoare, packuri sau cmpuri de sfarma turi, numite si palkuri atunci cnd snt circulare sau streamuri, cnd snt alcatuite di n fsii lungi. Temperatura era destul de scazuta: termometrul de afara arata doua sau trei grad e sub zero. Noi nsa aveam haine calduroase, facute din pielea focilor si a ursilo r marini. Interiorul lui Nautilus, ncalzit cu regularitate de aparatele lui elect rice, putea sa nfrunte si frigurile cele mai mari. Dealtfel, n-aveam dect sa ne cu fundam ctiva metri sub valuri, ca sa dam de o temperatura potrivita. Daca am fi calatorit prin locurile acestea cu doua luni n urma, am fi nimerit n ti mpul cnd ziua este nentrerupta; acum, nsa, noaptea tinea trei sau patru ore, si mai trziu avea sa ntunece pentru sase luni regiunile din jurul polului. La 15 martie am depasit latitudinea insulelor New Sethland si Orkney. Capitanul mi spuse ca odinioara numeroase turme de balene locuiau n tinuturile ace lea, dar balenierele engleze si americane, n setea lor de distrugere, au macelari t masculii si femelele adulte si au lasat n urma lor pustiu si moarte. La 16 martie, pe la opt dimineata, Nautilus, urmnd meridianul al cincizeci si cin cilea, trecu peste Cercul polar antarctic. Gheturile ne nconjurau din toate parti le. Nemo nainta mereu, mergnd din trecatoare n trecatoare. * Oare ncotro o fi mergnd? ntrebai eu. * Drept nainte! mi raspunse Conseil. Pna la urma, daca n-o sa poata merge mai depar te, o sa se opreasca. * Nu-mi prea vine sa cred! Si, la drept vorbind, excursia aceea aventuroasa nu-mi displacea deloc. Cu greu as putea sa arat ct ma ncnta frumusetea regiunilor pe care le strabateam! Gheturile luau forme minunate: ngramadirea lor nfatisa cnd un oras oriental cu nenumarate mi narete si geamii, cnd o cetate prabusita, doborta la pamnt de vreun cutremur. n mijl ocul furtunilor de zapada, privelistea se schimba necontenit sub razele piezise

ale soarelui sau sub ceturile fumurii. Auzeam si vedeam pretutindeni detunaturi, surpari, prabusiri de ghetari, care se schimbau asemeni vederilor dintr-o lante rna magica. Daca Nautilus era scufundat n timpul acestor ruperi de echilibru, zgomotul se pro paga prin apa cu o intensitate nspaimntatoare si prabusirea uriaselor gramezi isca vrtejuri primejdioase pna n straturile cele mai adnci ale oceanului. Nautilus salta si se clatina atunci ca o corabie lasata prada furiei elementelor naturii. De m ulte ori nu se mai vedea nici o trecere si credeam ca vom ramne acolo, prinsi pen tru totdeauna. Dar capitanul Nemo, calauzit de instinct, descoperea noi trecator i, dupa cele mai mici semne. Nu se nsela niciodata, observnd firisoarele de apa al bastrie care brazdau icefield- urile. De aceea eram sigur ca se va aventura n mar ile antarctice. Dar n ziua de 16 martie, cmpurile de gheata ne nchisera calea cu desavrsire. Nu ajun seseram nca la banchiza, dar aveam n fata icefielduri, ntepenite laolalta de ger. O asemenea piedica nu-1 putea opri nsa pe capitanul Nemo si el se arunca mpotriva i cefieldului cu o furie nspaimntatoare. Nautilus intra ca o dalta n masa starmi- cioa sa, despicnd-o cu trosnituri grozave. Semana atunci cu un berbece antic, mpins de o putere nemarginita. Sfarmaturile de gheata, aruncate la mari naltimi, cadeau ca grindina n jurul nostru. Prin forta propriului sau impuls, submarinul nostru si cr oia un canal. Uneori, dus de vnt, se ridica deasupra cmpului de gheata, strivindu1 sub greutatea sa. Alteori, vrt sub icefield, l facea sa plesneasca printr-o simpl a clatinare, pricinuindu-i sparturi largi. n zilele acelea am avut de nfruntat furtuni puternice. Cteodata pcla era att de deasa , nct nu se mai vedea nici de la un capat la celalalt al puntii. Vntul se schimba p e neasteptate dintr-o directie n alta. Zapada se gramadea n troiene att de tari, nct ar fi trebuit sfarmata cu trnacopul. La numai cinci grade sub zero, tot nvelisul lu i Nautilus se acoperea de gheata. O corabie n-ar fi putut sa se miste, caci toat e funiile i s-ar fi ncurcat n scripeti. Numai un vas fara pnze, mpins de motoare ele ctrice si nefolosind carbuni, ar fi fost n stare sa nfrunte latitudini att de nalte. n conditiile acestea, barometrul ramnea mereu cobort, atingnd chiar 735'. Nici pe ind icatiile busolei nu ne mai puteam bizui. Cu ct ne apropiam de Polul magnetic meri dional,care nu trebuie confundat cu Polul Sud al globului, cu att acele nnebunite ale busolei aratau mai anapoda. Dupa Hansten, polul acesta se afla cam la 70 lati tudine si 130 longitudine, iar dupa observatiile lui Duperrey, la 135 longitudine si 70 30' latitudine. Trebuia deci sa facem cercetari numeroase, ducnd compasurile n diferite locuri ale navei, si sa ne oprim la o medie. Adesea nsa ne multumeam s a trasam drumul strabatut dupa calcule aproximative, metoda putin satisfacatoare pentru trecatorile serpuite,ale caror puncte de reper se schimbau necontenit. n sfrsit, la 18 martie, dupa douazeci de ncercari zadarnice, Nautilus se vazu stavil it de-a binelea. Nu mai erau nici streamuri, nici palkuri si nici icefielduri, c i doar o nesfrsit si neclintita bariera cladita din munti uniti ntre ei. * Banchiza! mi spuse canadianul. Am nteles ca pentru Ned Land, ca si pentru toti navigatorii dinaintea noastra, ba nchiza nsemna un hotar de netrecut. Pentru ca soarele se ivise o clipa spre sud, capitanul Nemo facu o masuratoare destul de exacta, care ne situa la 5130' longit udine si 6739' latitudine meridionala. Era un punct naintat al regiunilor antarcti ce. n fata ochilor nostri nu mai era nici urma de mare, de suprafata lichida. Sub pin tenul lui Nautilus se ntindea o nesfrsita cmpie fra- mntata, plina de movile nclcite, cu tot amestecul acela ntortocheat care se poate vedea pe un fluviu nainte de topi rea gheturilor. Aici, nsa, toate acestea aveau proportii uriase. Ici si colo se r idicau pna la o naltime de doua sute de picioare vrfuri ascutite, ca niste piscuri subtiri; n alta parte, un sir de faleze cenusii, taiate drept, pareau oglinzi nes frsite, reflectnd cele cteva raze de soare pe jumatate necate de ceata. Peste privel istea pustiita plutea o tacere salbatica, tulburata doar de aripile notolitilor si furtunarilor. Totul era nghetat, chiar si zgomotul! Nautilus se vazu nevoit sa -si opreasca goana sa aventuroasa printre gheturi. * Domnule, mi spuse n ziua aceea Ned Land, daca ar merge mai departe capitanul... * Ce s-ar ntmpla ? * Ar fi un om grozav.

* De ce, Ned? * Fiindca nimeni nu poate trece de banchiza. E tare capitanul, dar, mii de draci ! n-o fi mai tare dect natura; si acolo unde a pus ea un hotar, trebuie sa te opr esti, vrnd, nevrnd! * Adevarat, Ned. Si totusi as fi vrut sa stiu ce se afla ndaratul banchizei. Nimi c nu ma supara mai mult dect un zid! * Aveti dreptate, ncuviinta Conseil. Zidurile au fost nascocite numai ca sa-i nec ajeasca pe savanti. Nicaieri n-ar trebui sa fie ziduri! * Bun! facu canadianul. Dar se stie foarte bine ce este dupa banchiza. * Ce este ? am ntrebat. * Gheata si iar gheata! * Dumneata esti sigur de lucrul asta, Ned, dar eu nu snt. Iata de ce as vrea sa m a duc sa vad. * Renuntati la asemenea idei, domnule profesor, mi raspunse canadianul. Ati ajuns la banchiza, si asta nu-i putin. Mai departe n-o sa mergeti nici dumneavoastra, nici capitanul Nemo si nici Nautilus. De voie, de nevoie o sa ne ntoarcem spre nord, adica spre tarile oamenilor de tre aba. Trebuie sa recunosc ca Ned Land avea dreptate si ca att timp ct navele nu vor fi f acute ca sa mearga pe cmpuri de gheata, vor fi nevoite sa se opreasca n fata banch izei. n adevar, cu toate sfortarile si cu toate mijloacele puternice ntrebuintate ca sa sparga gheturile, Nautilus trebui sa se opreasca. De obicei, cine nu poate merge mai departe se ntoarce pe unde a venit. Aici, nsa, a te napoia era tot att de imposibil ca si a nainta, pentru ca trecatorile se nchisesera n urma noastra. Si o rice oprire n loc a lui Nautilus nu putea sa aiba alta urmare dect ntepenirea lui n scurta vreme. Asta s-a si ntmplat, dealtfel, pe la doua noaptea, cnd cu o iuteala u imitoare s-a format o noua gheata pe ambele laturi ale vasului. Eram silit sa re cunosc ca purtarea capitanului Nemo fusese mai mult dect nechibzuita. In clipa aceea eram pe punte. Capitanul, care cercetase ctva timp situatia, mi spu se: * Ei, domnule profesor, ce credeti ? * Cred ca sntem prinsi, domnule capitan. * Prinsi ? Ce ntelegeti prin asta ? * Vreau sa spun ca nu mai putem merge nici nainte, nici napoi si nici n laturi. Cre d ca asta, cel putin pe continentele locuite, nseamna "a fi prins". * Asadar, domnule Aronnax, credeti ca Nautilus nu se va putea libera? * E greu, domnule capitan, fiindca anotimpul este prea naintat ca sa va puteti bi zui pe topirea ghetii. * Ah, domnule profesor, raspunse cu un ton ironic capitanul Nemo, snteti mereu ac elasi! Pretutindeni vedeti doar piedici si greu-, tati! Va spun nsa ca Nautilus n u numai ca o sa scape, dar va merge si mai departe nca! * Mai departe, spre sud? l ntrebai mirat. * Da, domnule, va merge la pol. * La pol! strigai eu nencrezator. * Da, raspunse capitanul, la Polul Sud, n punctul necunoscut nca, unde se ntretaie toate meridianele globului. Doar stiti ca pot face cu Nautilus tot ce vreau. Da! Stiam. Stiam ca ndrazneala omului acestuia mergea pna la vitejie! Dar ca sa nvi ngi piedicile nenumarate ale Polului Sud, care n-a fost nca atins nici de cei mai ndrazneti navigatori si care, de apt, e mai greu de cucerit dect Polul Nord, nsemna sa ncepi o fapta cu totul nechibzuita, pe care numai mintea unui nebun putea sa o plasmuiasca. M-am gndit atunci sa-1 ntreb pe capitan daca descoperise polul acesta, necalcat nca de nici un picior omenesc. * Nu, domnule, mi-a raspuns el, dar l vom descoperi mpreuna. N-am sa ma mpotmolesc acolo unde s-au mpotmolit altii. nca nu l-am dus niciodata pe Nautilus att de depar te n marile australe, dar va repet ca va merge si mai departe. * As vrea sa va cred, domnule capitan, i-am raspuns eu, cu oarecare ironie n glas , va cred chiar! Haidem nainte! Pentru noi nu exista piedici! Sa sfarmam banchiza! S-o aruncam n aer si, daca tot mai rezista, sa-i punem aripi lui Nautilus, ca so poata trece pe deasupra!

* Pe deasupra, domnule profesor? ma ntreba linistit capitanul Nemo. Nu pe deasupr a, ci pe dedesubt. * Pe dedesubt! strigai eu. Planurile capitanului mi se aratara limpezi dintr-o data. ntelesesem. Minunatele calitati ale lui Nautilus aveau sa-i serveasca iarasi n ncercarea aceea supraomene asca! * Vad ca ncepem sa ne ntelegem, domnule profesor, mi spuse capitanul, zmbind usor; a i ntrevazut posibilitatea - as spune succesul - ncercarii mele. Pentru o nava obis nuita ea ar fi cu neputinta, dar pentru Nautilus nu-i mare lucru. Daca pna la pol este un continent, vasul se va opri. Dar daca, dimpotriva, e o mare libera, vom merge pe ea pna la pol! * Asta-i, am spus, urmnd rationamentul capitanului; daca marea este nghetata la su prafata, n schimb straturile ei inferioare snt libere, pentru motivul binecuvntat c a apa de mare cu ct e mai densa, cu att ngheata mai greu. Si, daca nu ma nsel, parte a scufundata a banchizei este de patru ori mai mare dect partea dinafara. * Cam att, domnule profesor. Pentru fiecare picior naltime deasupra apei, icebergu l are trei picioare grosime sub apa. Fiindca muntii acestia de gheata nu snt mai n alti de o suta de metri, nseamna ca nici sub apa nu au o adncime mai mare de trei sute de metri. Or, ce nseamna trei sute de metri pentru Nautilus? * Nimica toata. * Ar putea chiar sa coboare la adncimi si mai mari ca sa caute temperatura obisnu ita a marilor, si atunci nici nu ne-ar pasa macar cnd afara ar fi un ger de treiz eci sau patruzeci de grade. * E drept, domnule capitan, foarte drept! raspunsei eu. * Singura greutate, urma capitanul, ar fi daca am ramne cufundati mai multe zile, fara sa ne mprospatam provizia de aer. * Numai asta ne opreste? ntrebai eu. Nautilus are rezervoare uriase pe care le pu tem umple si ele ne vor da tot oxigenul de care vom avea nevoie. * Ati judecat bine, domnule Aronnax, raspunse zmbind capitanul; dar ca sa nu se p oata spune ca snt nechibzuit, am sa va arat de pe acum ce greutati ar mai putea f i. * Ar mai putea fi vreuna? * Una singura. Daca exista mare la Polul Sud, s-ar putea tot asa de bine ca ea s a fie nghetata peste tot si prin urmare sa nu ne putem urca deloc la suprafata! * Bine, dar uitati ca Nautilus e narmat cu un pinten strasnic si ca am putea sa-1 lansam piezis, contra cmpului de gheata care ar trebui spart? * Ei. domnule profesor, aveti multe idei astazi! * Si pe urma, domnule capitan, am adaugat nsufletindu-ma si mai mult, de ce sa nu fie apa la Polul Sud ca si la Polul Nord? Polii frigului nu se confunda cu poli i pamntului nici n Emisfera Australa, nici n Emisfera Boreala si trebuie sa presupu nem ca n punctele acestea ale globului se afla ori un continent, ori un ocean far a gheata. * Si eu cred la fel, domnule Aronnax, raspunse capitanul. Am sa va atrag numai a tentia ca, dupa ce ati avut attea de spus mpotriva planului meu, acum ma dati gata cu argumente n favoarea lui. Capitanul Nemo avea dreptate. Ajunsesem sa fiu mai ndraznet dect el. l ndemnam sa me arga la pol! l ntreceam, i-o luam nainte... As! Cum ar fi cu putinta una ca asta, b iet zapacit! Capitanul Nemo cunoaste mai bine dect tine toate laturile problemei, si acum se distreaza privindu-te purtat de visuri spre lucruri cu neputinta de realizat. Dar capitanul nu-si pierdea timpul. La un semnal al sau aparu secundul. Statura de vorba amndoi, repede, n limba lor de nenteles, iar secundul, fie ca fusese nstiin tat de mai nainte, fie ca socotea planul destul de bun, nu paru deloc surprins. D ar, orict a fost secundul de calm, Conseil tot 1-a ntrecut n privinta asta atunci cn d i-am facut cunoscut planul nostru de a ne ndrepta spre Polul Sud. El a primit v estea mea cu un "cum doreste domnul" si a trebuit sa ma multumesc cu att. Ct despr e Ned Land, cred ca nimeni n-a ridicat vreodata din umeri mai sus dect i-a ridica t el atunci. * Sa va spun drept, mi-e mila de dumneavoastra si de capitanul Nemo al dumneavoa stra, facu el.

* Vom merge la pol, mestere Land. * Tot ce se poate, dar de ntors n-o sa va mai ntoarceti de acolo! Si Ned Land intra n cabina lui, "ca sa nu se ntmple vreo nenorocire", dupa cum spun ea el. ntre timp ncepusera pregatirile pentru ndrazneata ncercare. Puternicele pompe ale lu i Nautilus mpingeau aerul n rezervoare si l nmagazinau la presiune nalta. Pe la orele patru, capitanul Nemo ma nstiinta ca panourile de pe punte vor fi nchise. Am arun cat o ultima privire spre banchiza pe care urma s-o strabatem. Timpul era senin, atmosfera destul de limpede, ger puternic, 12 sub zero; dar fiindca vntul se lini stise, frigul nu parea de nendurat. Vreo zece oameni se urcara ca sa sfarme cu trnacoapele gheata din jurul carenei lu i Nautilus. Treaba a mers repede, fiindca gheata era nca subtire. Ne ntoarseram cu totii nauntru. Rezervoarele obisnuite, goale n timpul plutirii la suprafata, fura umplute cu apa si Nautilus ncepu sa se scufunde. Stateam n salon, mpreuna cu Conseil. Priveam prin geam straturile inferioare ale O ceanului Austral. Termometrul urca. Acul mano- metrului se misca pe cadran. Cam pe la trei sute de metri, asa cum prevazuse capitanul Nemo, am nceput sa plut im pe sub banchiza. Dar Nautilus se cufunda si mai mult, atingnd o adncime de opt sute de metri. Temperatura apei, care fusese de 12 la suprafata, era acum numai d e 11. E de la sine nteles nsa ca temperatura din interiorul lui Nautilus, mentinuta cu aparatele de ncalzit, era cu mult mai ridicata. Toate manevrele se ndeplineau cu o precizie extraordinara. * Vom trece, daca nu-i cu suparare, spuse Conseil. * Snt sigur ca vom trece! i raspunsei eu, convins. Sub apele libere, Nautilus pornise de-a dreptul spre pol, fara sa se departeze d e meridianul al cincizeci si doilea. Ne ramneau de strabatut douazeci si doua de grade si jumatate de latitudine, de la 6730' pna la 90, adica ceva mai mult de cinc i sute de leghe. Nautilus nainta cu o viteza de douazeci si sase de mile pe ora, viteza egala cu aceea a unui tren expres. Daca mergea mereu asa, i erau de ajuns patruzeci de ore ca sa atinga polul. Atras de noutatea situatiei, am ramas mpreuna cu Conseil o parte din noapte la fe reastra salonului. Marea, luminata de razele farului, era pustie. Pestii nu locu iau n apele ei captive, pe care le foloseau doar pentru trecerea din Oceanul Anta rctic n marea libera a polului, naintam cu repeziciune si simteam asta dupa tresar irile corpului de otel al vasului. Pe la orele doua noaptea m-am dus sa ma odihnesc putin. Conseil mi urma pilda. St rabatnd coridoarele, nu l-am ntlnit pe capitanul Nemo. Mi-am nchipuit ca este n cabin a crmaciului. A doua zi, la 19 martie, pe la cinci dimineata, mi reluai postul n salon. Indicato rul electric arata ca viteza lui Nautilus nu se micsorase. Vasul se ridica spre suprafata cu bagare de seama, golindu-si rezervoarele. mi batea inima. Aveam sa iesim si sa dam de aerul liber al polului? Nu. O zguduit ura ma facu sa-mi dau seama ca Nautilus se lovise de fundul banchizei, foarte gr oasa nca, judecind dupa sunetul nabusit al loviturii. ntr-adevar, o "atinsesem" - d upa cum spun marinarii - dar n sens invers si la trei mii de picioare adncime. Ast a arata ca gheata de deasupra avea patru mii de picioare grosime, dintre care o mie erau deasupra apei. Banchiza era acolo mult mai groasa dect fusese la margine , ceea ce nu era deloc mbucurator. n timpul zilei, Nautilus repeta de mai multe ori ncercarea si de fiecare data se l ovi de zidul de deasupra. Uneori dadea de el la noua sute de metri, ceea ce face a o mie doua sute de metri grosime, dintre care trei sute se ridicau deasupra oc eanului - adica o grosime de doua ori mai mare dect n locul unde Nautilus se scufu ndase sub apa. Mi-am notat cu grija diferitele adncimi si am obtinut astfel profilul submarin al lantului de ghetari. Seara nu se produsese nici o schimbare n situatia noastra. Mereu gheata, de patru sau cinci sute de metri adncime! Banchiza se subtiase destul de mult, dar mai av eam nca o grosime serioasa ntre noi si suprafata oceanului! Se facu ora opt. Dupa regulile zilnice ale bordului, aerul ar fi trebuit sa fie mprospatat cu patru ore mai nainte. Totusi nu sufeream prea mult, desi capitanul Nemo nu daduse nca drumu

l unui supliment de oxigen din rezervoare. n noaptea aceea n-am dormit bine. Speranta si teama ma napadira rnd pe rnd. M-am tr ezit de mai multe ori. Nautilus continua sa dibuie. Pe la trei dimineata observa i ca suprafata inferioara a banchizei era numai de cincizeci de metri adncime. O suta cincizeci de picioare ne mai desparteau de suprafata apei. Banchiza se schi mba ncetul cu ncetul n icefield. Muntele se prefacea n cmpie. Priveam cu atentie mano metrul. Vasul nostru urca ntruna, urmnd piezis o suprafata lucioasa ce scnteia sub razele luminii electrice. Banchiza se micsora sus si jos prin povraisuri domoale, subtiindu-se din leghe n leghe. n sfrsit, pe la sase dimineata, n neuitata zi de 19 martie, usa salonului se deschi se si capitanul Nemo aparu. - Mare libera! spuse el. Capitolul XIV POLUL SUD Alergai pe punte. Da! Mare libera! Se zareau ici-colo cteva bucati de gheata mprastiate, dar n fata noastra se ntindea pna departe marea; n aer zburau o multime de pa sari si miliarde de pesti notau n apele a caror culoare se schimba dupa adncime, de la albastru pna la verde masliniu. Termometrul arata 3 peste zero. Parea ca prima vara e nchisa dincolo de banchiza ai carei munti ndepartati se profilau n zare, spr e nord. mi simteam inima batnd cu putere. * Am ajuns la pol? l ntrebai pe capitan. * Nu stiu, mi raspunse el. La amiaza vom determina locul n care ne aflam. * Dar va iesi oare soarele din ceata asta? urmai eu privind cerul cenusiu. * Ct de putin ar iesi, tot o sa-mi ajunga, mi raspunse capitanul. La zece mile de Nautilus, nspre sud, o insula singuratica se nalta cu vreo doua sute de metri deasupra. Ne-am ndreptat spre ea, dar cu bagare de sea ma, pentru ca marea putea sa aiba stnci. Dupa o ora am ajuns la insula. Dupa alte doua ore i si facusem nconjurul. Avea o c ircumferinta de vreo patru sau cinci mile. Un canal ngust o despartea de un tarm n tins, un continent, poate, ale carui hotare se pierdeau departe n zare. Existenta acestui pamnt parea ca ndreptateste ipotezele americanului Maury, care, facnd obse rvatia ca ntre Polul Sud si paralela saizeci marea este acoperita cu gheturi plut itoare uriase, cum nu se ntlnesc niciodata n Atlanticul de Nord, a tras de aici con cluzia ingenioasa dupa care Cercul Antarctic trebuie sa cuprinda uscaturi ntinse, dat fiind ca ghetarii nu se pot forma n mijlocul marii, ci numai pe coaste. Dupa calculele lui, gramada de gheturi ce acopera polul austral formeaza o calota, a carei latime trebuie sa atinga patru mii de kilometri. Ca sa nu se mpotmoleasca, Nautilus se oprise la vreo sase sute de metri departare de plaja n spatele careia se ridica o ngramadire mareata de stnci. Luntrea fu lasa ta la apa. Capitanul, doi oameni care duceau instrumentele, Conseil si cu mine n e-am urcat n ea. Era pe la zece dimineata. Nu-1 vazusem nca pe Ned Land care, pese mne, se ferea de noi, ca sa nu fie nevoit sa ne dea dreptate. Din cteva vsliri, lu ntrea se opri pe nisipul plajei. Conseil se si pregatea sa sara pe uscat, dar lam oprit. * Capitane, am spus, dumneavoastra vi se cuvine cinstea de-a pune cel dinti picio rul pe pamntul acesta. * Da, raspunse capitanul, si daca nu sovai pasind pe pamntul polului, e fiindca pn a acum nici o fiinta omeneasca nu si-a lasat pe aici urmele pasilor. Spunnd acestea, el sari sprinten pe nisip. Emotia facea ca inima sa-i bata cu put ere. Suind o stnca, n vrful careia locul era neted. capitanul Nemo ramase acolo cu bratele ncrucisate si cu privirea aprinsa, neclint it si mut, parnd ca pune stapnire pe tinuturile australe. Dupa ce statu astfel ctev a minute, se ntoarse spre noi. * Poftiti, domnule! mi striga el. Am cobort, urmat de Conseil, lasnd n barca pe cei doi marinari. Pe o ntindere mare, solul semana cu un tuf rosiatic, ca si cum ar fi fost facut d in caramida pisata. Era acoperit cu zgura, lava ntarita si piatra ponce. Originea lui vulcanica era nendoielnica. Pe alocuri, unele crapaturi, din care se ridica un miros de pucioasa, dovedeau ca focul din adncimi si pastra nca puterea. Cu toate acestea, desi m-am urcat n vrful unei stnci nalte, n-am vazut nici urma de vulcan, pe o ntindere de cteva mile. Se stie ca n aceste tinuturi antarctice James Ross a g

asit n plina activitate craterele lui Erebus si ale lui Terror, pe meridianul al saizeci si saptelea si la 7732' latitudine. Vegetatia acestui continent pustiu mi s-a parut foarte saraca. Ctiva licheni din specia usnea melanoxantha se ntindeau pe pietrele negre. Tarmul era presarat cu moluste, cu midii mici, patele, izocordii lucioase n forma de inima, cliosi cu corpul lunguiet si membranos. al caror cap e compus din doi lobi rotunjiti. n aer nsa era viata din belsug. Mii de pasari de diferite specii zburau si ne asur zeau cu tipetele lor. Altele stateau ngramadite pe stnci, privindu-ne fara frica p e cnd treceam sau tinndu-se dupa noi. Erau pinguini, tot att de ndemnatici si mladios i n apa, unde pot fi asemanati cu pestii cei mai iuti, pe ct de stngaci si de greoi pe uscat. Ei scoteau tipete caraghioase, adunndu-se n grupuri. Aveau gesturi cump atate, dar faceau un zgomot asurzitor. Dar ceata nu se ridica si pe la unsprezece soarele nu aparuse nca. Eram nelinisti t, pentru ca fara soare nu puteam sti daca am ajuns sau nu la pol. Cautndu-1 pe capitanul Nemo, l-am gasit cu coatele sprijinite de o stnca, privind cerul. Era nerabdator, necajit. Dar ce putea face? Omul acesta ndraznet si putern ic nu putea sa-i comande soarelui asa cum i comanda marii. Veni si amiaza, fara ca soarele sa se fi aratat macar o clipa. Nici nu puteam gh ici macar locul unde se gasea, n dosul perdelei de ceata. Curnd, ceata se schimba n ninsoare. * Pe mine! mi spuse capitanul si ne-am ntors pe Nautilus prin vrtej urile viscolului . n lipsa noastra fusesera ntinse plasele si am cercetat cu atentie pestii care tocm ai erau ncarcati pe bord. n marile antarctice se adaposteste un numar foarte mare de pesti migratori, care fug de furtunile din latitudini mai putin nalte, ca apoi sa cada n gura marsuinilor si a focelor. Viforul nu nceta. Era cu neputinta de st at pe punte. Auzeam din salon, unde mi nsemnam ntmplarile calatoriei pe continentul polar, tipetele petrelilor si albatrosilor, carora putin le pasa de furtuna. Nau tilus nu ramase pe loc, ci nainta de-a lungul coastei cu nca zece mile spre sud, p rin lumina scazuta a soarelui ce atingea marginea zarii. A doua zi, la 20 martie, ninsoarea nceta. Frigul se ntetise. Termometrul arata 2 su b zero. Ceata se mprastia si nadajduiam ca vom putea stabili locul unde ne aflam. Capitanul Nemo nu se aratase nca, asa ca luntrea ne duse la tarm numai pe mine si pe Conseil. Si aici natura solului era tot vulcanica. ntlneam pretutindeni urme d e lava, zgura, bazalturi, fara ca sa pot zari vulcanul care le aruncase. Si aici , ca si n cealalta parte, nenumarate pasari populau tarmul polar. Dar aici ele lo cuiau alaturi de turme mari de mamifere marine, care ne priveau cu ochi blnzi. Er au foci de felurite specii, unele stnd lungite pe pamnt, altele culcate pe bucatil e de gheata aduse de curentii apei, altele iesind din apa ori in- trnd. Fiindca n u mai avusesera pna atunci de-a face cu omul, nu fugeau de noi cnd ne apropiam. Am facut socoteala ca erau destule ca sa aprovizioneze cteva sute de vase. * Pe legea mea, bine ca Ned Land n-a venit cu noi, zise Conseil. * De ce? * Pentru ca, vnator pasionat cum e, ar fi ucis toate animalele astea. * Chiar toate nu, dar cred ntr-adevar ca nu l-am fi putut mpiedica sa arunce cange a n ctiva cetacei. Si capitanul Nemo s-ar fi suparat, caci el nu varsa fara rost sn gele acestor animale inofensive. * Si are dreptate. * Binenteles, dragul meu Conseil. Dar, ia spune, n-ai clasat nca aceste splendide mostre ale faunei marine? * Domnul stie bine ca nu prea snt tare n practica. Daca domnul mi-ar spune numele lor... * Snt foci si morse. * Doua genuri care apartin familiei pinipedelor, se grabi sa spuna Conseil, ordi nul carnasierelor, grupa unghicularelor, subclasa mono- delfinilor, clasa mamife relor, ncrengatura vertebratelor. * Bravo, Conseil! Dealtfel, focile si morsele, aceste doua genuri, se mpart si n s pecii si, daca nu ma nsel, aci vom avea prilejul sa le studiem. Si acum, hai sa m ergem.

Era ora opt dimineata. Mai aveam patru ceasuri pna cnd puteam lua naltimea soarelui . Ne-am ndreptat spre un golf larg, sapat n faleza de granit a tarmului. De jur mpr ejur, ct vedeam cu ochii, pamntul si sloiurile de gheata erau napadite de animalel e marine (si fara sa vreau l-am cautat din ochi pe batrnul Proteu, pastorul din m itologie, care pazea uriasele turme ale lui Neptun). Erau mai cu seama foci care stateau n grupuri deosebite, barbat cu femela. Tatal veghea asupra familiei, iar mama si alapta puii, dintre care unii mai maricei ndrazneau sa se ndeparteze cu cti va pasi. Cnd voiau sa mearga, focile naintau prin salturi mici, contractndu-si corp ul si ajutndu-se destul de stngaci cu notatoarele imperfecte, care la lamantin, rub edenia lor, formeaza un adevarat antebrat. Trebuie sa spun ca n apa, n elementul l or, animalele acestea, cu sira spinarii mobila, cu bazinul ngust, cu blana scurta si neteda, cu picioare palmate, noata admirabil. Stnd pe loc, pe pamnt, ele faceau miscari ct se poate de gratioase. Cei din antichitate, vaznd nfatisarea lor blnda, privirea frumoasa ca de femeie, ochii catifelati si limpezi, pozitiile fermecato are pe care le luau, poetizau n felul lor aceste animale, transformnd barbatii n tr itoni si femeile n sirene. I-am atras atentia lui Conseil asupra dezvoltarii foarte mari a lobilor cerebral i la acesti cetacei inteligenti. Nici un mamifer, n afara de om, nu are materia c erebrala att de bogata. De aceea focile pot primi cu usurinta o oarecare educatie . Ele pot fi usor domesticite, si cred, ca si alti naturalisti, dealtfel, ca, dr esate cum se cuvine, ele ar putea servi foarte bine drept cini de pescuit. Cele mai multe dintre animalele acestea dormeau pe pietre sau pe nisip. Printre ele se strecurau elefanti de mare, un fel de foci cu trompa scurta si mobila, ur iasii speciei, avnd o circumferinta de douazeci de picioare si o lungime de zece metri. Nu se fereau deloc la apropierea noastra. * Nu snt periculoase? ma ntreba Conseil. * Nu, afara de cazul cnd le ataci. Cnd o foca si apara puiul, furia ei e grozava, s i n asemenea cazuri se ntmpla adesea sa sfarme luntrile pescarilor. * E n legitima aparare! si dadu parerea Conseil. * Asa cred si eu. Ne-am oprit la doua mile mai departe, n fata. stncii care apara golful mpotriva vntu rilor din sud si care cobora drept n marea nspumata de bataia valurilor. Dinapoia ei se auzeau ragete asurzitoare, cum numai o cireada de rumegatoare poate scoate . * N-o fi cumva un concert de tauri? ma ntreba Conseil. * De unde, i-am raspuns eu, e un concert de morse. * Se lupta ? * Se lupta sau se joaca. * Daca nu-i cu suparare, as vrea sa le vedem. * Hai sa le vedem, Conseil. Si iata-ne strabatnd stncile negre, printre surpaturi ce se iveau pe neasteptate s i printre pietroaiele pe care gheata le facea foarte lunecoase. De mai multe ori am cazut, lovindu-ma destul de tare. Conseil, mai prevazator sau mai ndemnatic, n u se poticnea deloc, ba chiar ma ridica spunndu-mi: "Daca domnul ar fi bun sa-si tina picioarele mai departate, si-ar pastra mai bine echilibrul". Ajuns pe creasta unei limbi de pamnt, am zarit o cmpie alba, ntinsa, plina de morse care se jucau. Ragetele erau ragete de bucurie si nu de mnie. Prin forma trupului si a membrelor, morsele se aseamana cu focile. Ele n-au cani ni si incisivi pe maxilarul de jos, iar caninii de deasupra snt doi fildesi lungi de optzeci de centimetri, cu o circumferinta de treizeci si trei de centimetri spre gura. Acesti colti, dintr-un fildes compact si fara striuri, mai tari dect a i elefantilor si mai putin supusi ngalbenirii, snt foarte pretuiti. Morsele snt vnat e fara nici o socoteala, si n scurta vreme vor fi nimicite pna la ultima, fiindca vnatorii macelaresc fara deosebire si femelele, si puii, ucignd n fiecare an mai mu lt de patru mii dintre ele. Trecnd pe lnga animalele acestea curioase, am putut sa le observ n toata voia, fiin dca lor nici nu le pasa de noi. Pielea le era groasa si aspra, de culoare roscat a, iar blana scurta si destul de rara. Unele aveau patru metri lungime. Fiind ma i linistite si mai putin sperioase dect rudele lor din nord, nu pusesera santinel e care sa le supravegheze mprejurimile taberei.

Dupa ce am cercetat orasul morselor, ne-am hotart sa ne ntoarcem. Era ora unspreze ce si daca Nemo avea conditii prielnice pentru determinarea locului, voiam sa fi u si eu de fata. Dar nu prea nadajduiam ca n ziua aceea sa se iveasca soarele! No rii ngramaditi la orizont ni-1 ascundeau vederii. Parea ca astrul, gelos, nu voia sa dezvaluie unor fiinte omenesti punctul de neatins al globului pamn- tesc. Ca sa ne ntoarcem spre Nautilus, coborram rpa dreapta care ducea spre tarm. La unsp rezece si jumatate ajunsesem la punctul de debarcare. Luntrea era trasa la mal. l adusese pe capitan. L-am zarit stnd n picioare pe o lespede de bazalt, cu instrum entele de masurat naltimea soarelui lnga el. si atintise privirea spre orizontul de nord, spre partea n care soarele si descria curba sa alungita. Ma asezai lnga capitan, asteptnd n tacere. Dar, ca si n ziua trecuta, la amiaza soar ele nu se arata. Parca era un facut. Astfel masuratoarea n-a putut fi efectuata. Daca nu izbuteam s-o facem nici a doua zi, trebuia sa renuntam pentru totdeauna la aflarea punctului n care ne gaseam. Toate astea se ntmplau n ziua de 20 martie. Or, dupa ea urma 21 martie, ziua echino ctiului, cnd, daca lasam la o parte refractia, soarele trebuia sa dispara sub ori zont pentru sase luni, si odata cu disparitia lui avea sa nceapa lunga noapte pol ara. De la echinoctiul din septembrie el iesise de sub orizontul septentrional, ridicndu-se prin spirale alungite pna la 21 decembrie, ziua solstitiului tinuturil or boreale. De atunci, soarele ncepuse sa coboare si n ziua urmatoare avea sa arun ce ultimele lui raze. i mpartasii capitanului Nemo observatiile si temerile mele. * Aveti dreptate, domnule Aronnax, mi spuse el. Daca mine nu obtinem naltimea soare lui, nu voi putea sa reiau operatia dect peste sase luni. Fiindca din ntmplare sntem aici tocmai la 21 martie, determinarea ar fi mai usor de facut daca soarele s-a r arata la amiaza. * De ce, domnule capitan? * Pentru ca atunci cnd soarele descrie spirale att de lungi, este greu sa-i masori exact naltimea deasupra orizontului, fiindca instrumentele pot face greseli mari . * Atunci, cum veti proceda? * Am sa ntrebuintez numai cronometrul, mi raspunse capitanul Nemo. Daca mine, 21 ma rtie, la amiaza, discul soarelui, tinnd seama de refractie, este taiat exact pe o rizontul de nord, nseamna ca sntem la Polul Sud. * Adevarat! ncuviintai. Totusi masuratoarea asta nu va fi exacta matematiceste, f iindca echinoxul nu cade neaparat la amiaza. * Fara ndoiala; dar devierea n-ar fi mai mare de o suta de metri si n-avem nevoie de mai mult. Asadar, pe mine! Capitanul Nemo se ntoarse pe bord. Conseil si cu mine am ramas pna la ora cinci, c utreiernd plaja, observnd si studiind. Singurul lucru pe care l-am luat cu noi a f ost un ou de pinguin, deosebit de mare si pe care un amator ar fi dat mai mult d e o mie de franci. Era de culoarea cafelei cu lapte, nfrumusetat cu dungi si semn e, ca o podoaba rara! I l-am ncredintat grijuliului Conseil, care stia sa se tina bine pe picioare; purtndu-1 ca pe un portelan chinezesc de mare pret, el 1-a dus nevatamat pna la Nautilus. Aici l-am asezat ntr-o vitrina a muzeului. La masa am mncat cu pofta o bucata de ficat de foca, foarte gustos, asemanator la gust cu ca rnea de porc. Pe urma m-am culcat, dupa ce am invocat, ca un hindus, bunavointa soarelui. A doua zi, 21 martie, pe la cinci dimineata, m-am urcat pe punte, unde l-am gasi t pe capitanul Nemo. * Vremea se limpezeste putin, mi spuse el. Snt sperante. Dupa ce mncam, vom cobor pe uscat ca sa alegem un post de observatie. ntelegndu-ne cu privire la aceasta, mam dus sa-1 caut pe Ned Land, pe care as fi vrut sa-1 iau cu mine. ncapatnatul can adian n-a vrut sa mearga si am bagat de seama ca era din ce n ce mai tacut si mai morocanos. La urma urmelor, nu mi-a parut rau de ncapatnarea lui; pe uscat erau p rea multe foci si vnatorul cel nestapnit nu trebuia supus ispitei. Dupa ce am mncat, pornii spre uscat. Nautilus mai strabatuse cteva mile n timpul no ptii. Acum se afla n larg, la cteva mile de o coasta pe care se nalta un pisc ascut it, nalt de patru sau cinci sute de metri. In afara de mine si de capitanul Nemo, se mai aflau n luntre doi oameni din echipaj si instrumentele trebuincioase, adi ca un cronometru, o luneta si un barometru.

Pna sa ajungem la tarm, am vazut o multime de balene. Adunate n turme, ele se zben guiau n apele linistite. Fara nici o ndoiala ca bazinul acela al polului antarctic servea de adapost cetaceilor, urmariti cu prea multa rvna de vnatori! La ora noua am cobort pe tarm. Cerul se limpezea, norii alergau spre sud, neguril e paraseau fata rece a apelor. Capitanul se ndrepta spre piscul ascutit de unde v oia sa-si faca masuratorile. Urcusul a fost greu din pricina lavei colturoase, a pietrei ponce si a atmosferei adeseori saturata de emanatiile sulfuroase ale fu marolelor. Desi se dezobisnuise sa calce pe pamnt, capitanul urca povrnisurile cel e mai aspre cu o sprinteneala si o agerime pe care le-ar fi invidiat si un vnator de capre salbatice. Abia ma puteam tine dupa el. Ne-au trebuit doua ore ca sa ajungem pe creasta piscului format jumatate din por fir si jumatate din bazalt. De aici mbratisai cu privirea o ntindere uriasa de apa , care si desena limpede linia orizontului spre nord, pe fondul cerului; la picio arele noastre, cmpuri orbitor de albe; deasupra capului, un cer albastrui fara no ri; nspre nord, discul soarelui, ca un glob de foc stirbit de taietura orizontulu i. Din snul apelor se ridicau n manunchiuri marete sute de coloane lichide. In dep artare, Nautilus parea un cetaceu adormit. n spatele nostru, spre sud si est, se desfasura o ntindere nesfirsita de pamnt, o amestecatura haotica de pietre si de g heturi. Dupa ce urca creasta, capitanul Nemo i stabili naltimea cu ajutorul barometrului, fiindca avea nevoie de ea n observatia pe care urma sa o faca. La douasprezece fara un sfert, soarele, care se vedea numai prin refractie, se a rata ca o minge de aur, aruncndu-si ultimele raze peste continentul pustiu si pes te marile pe care omul nu le brazdase nca. Cu ajutorul unei lunete cu reticul, prevazuta cu o oglinda pentru corectat refractia, capitanul Nemo observa astrul ce se cufunda ncetul cu ncetul s ub orizont, urmnd o diagonala foarte lunga. Eu tineam n mna cronometrul. Inima mi ba tea cu putere: daca disparitia jumatatii soarelui avea sa coincida cu ora douasp rezece, indicata de cronometru, atunci nsemna ca sntem chiar la pol. * Douasprezece! strigai. * Polul Sud! raspunse capitanul Nemo, cu o voce grava, dndu-mi luneta prin care s e vedea soarele, taiat de orizont n doua jumatati egale. Privii cum cele din urma raze luminau piscul si cum ntunericul urca ncet, ncet spre noi. Punndu-mi mna pe umar, capitanul Nemo rosti: * Astazi, 21 martie 1868, eu, capitanul Nemo, am atins Polul Sud I3 gradul al no uazecilea si pun stapnire pe regiunea aceasta a globului, care-i a sasea parte ca ntindere fata de continentele cunoscute. * n numele cui, domnule capitan? * n numele meu, domnule! Spunnd aceasta, capitanul Nemo desfasura un drapel negru, pe care era brodata cu aur litera N. Pe urma, ntorcndu-se spre astrul zilei ale carui ultime raze atingea u orizontul marii, striga: * Adio, soare! Apune sub ocean, astru luminos, si lasa noaptea de sase luni sa-s i ntinda umbrele pe noul meu domeniu! Capitolul XV ACCIDENT SAU INCIDENT? A doua zi, 22 martie, la sase dimineata, se ncepura pregatirile de plecare. Ultim ele lumini ale amurgului se topeau n noapte. Era un frig patrunzator. Stelele scl ipeau cu o tarie uimitoare. La zenit stralucea minunata Cruce a Sudului, Steaua polara a tinuturilor antarctice. Termometrul arata 12 sub zero. Cnd vntul se ntetea, frigul devenea ntepator. Sloiuril e de gheata se nmultisera; marea ncepuse sa nghete pe toata ntinderea. Pe suprafata ei, numeroase pete de culoare nchisa aratau locurile n care ncepuse sa se formeze p ojghita de gheata. Desigur ca n bazinul central, care ngheta timp de sase luni, ct tinea iarna, nu se putea patrunde. Ce se faceau atunci bietele balene? Fara ndoia la ca porneau pe sub banchiza spre alte mari. Ct despre foci si morse, obisnuite cu climele cele mai aspre, ele ram- neau prin meleagurile acelea nghetate. Instinc tul le nvata sa gaureasca icefieldurile si sa le tina astfel vesnic deschise; pri n gaurile acestea ies ca sa respire. Cnd pasarile alungate de frig emigreaza spre

nord. mamiferele marine ramn singurii stapni ai continentului polar. Rezervoarele de apa fura umplute si Nautilus se cufunda ncet pna la adncimea de o m ie de picioare, unde se opri. Elicea batu apa si vasul nainta drept spre nord, cu o viteza de cincisprezece mile pe ora. Spre seara pluteam pe sub uriasa carapac e nghetata a banchizei. Obloanele salonului erau nchise, pentru ca Nautilus s-ar fi putut lovi de vreun g hetar scufundat. De aceea mi-am petrecut ntreaga zi trecndu-mi nsemnarile pe curat. Retraiam n minte toate peripetiile calatoriei noastre pe pol. Ajunsesem la punct ul acela de neatins, fara oboseala si fara primejdii, ca si cum vagonul nostru p lutitor ar fi alunecat pe niste sine de cale ferata. Si acum ncepea adevarata ntoa rcere. Ce ne mai astepta? Puteam sa-mi nchipui orice, fiindca sirul minunilor sub marine este nesfrsit! De cinci luni si jumatate, de cnd ntmplarea ne aruncase pe bor dul lui Nautilus, strabatusem paisprezece mii de leghe; si n drumul nostru, mai l ung dect Ecuatorul, se petrecusera nenumarate ntmplari ciudate sau groaznice: vnatoa rea n padurile din Crespo, naufragiul din strmtoarea Torres, cimitirul de margean, pescariile din Ceylon, Tunelul arab, focurile din Santo- rin, milioanele din Go lful Vigo, Atlantida, Polul Sud! Toata noaptea, amintirile mi-au framntat mintea si nu m-au lasat sa ma odihnesc nici o clipa. . Pe la trei dimineata m-a trezit o zguduitura puternica. Ma ridicai ascultnd n ntu neric. Deodata m-am pomenit aruncat n mijlocul camerei. Mi-am dat seama ca Nautil us se izbise de ceva si se lasa pe o parte. Sprijinindu-ma de pereti, ma tri pna n s alon, unde ardea nca lumina. Mobilele erau rasturnate. Din fericire, vitrinele, f ixate solid n perete, rezistasera. Tablourile dinspre tribord se apropiasera mult de perete, pe cnd cele dinspre babord se departasera. Nautilus era deci culcat p e partea dreapta si statea complet nemiscat. Dinauntrul vasului se auzeau zgomote de pasi si voci nedeslusite. Capitanul Nemo nsa nu se ivi. Tocmai cnd voiam sa ies din salon, intrara Ned Land si Conseil. * Ce s-a ntmplat? i ntrebai. * Tocmai asta voiam si eu sa-1 ntreb pe domnul, mi raspunse Conseil. * Mii de draci! striga canadianul. Eu stiu ce s-a ntmplat. Nautilus s-a ciocnit si , dupa ct sta de aplecat, nu cred s-o mai scoata la capat cum a scos-o atunci n st rmtoarea Torres. * Dar cel putin o fi ajuns la suprafata apei? * Nu stim, raspunse Conseil. * O sa aflam ndata, spusei eu. Am cercetat manometrul. Spre marea mea mirare, el arata o adncime de trei sute sa izeci de metri. * Ce nseamna asta ? am strigat uimit. * Ar trebui sa-1 ntrebam pe capitanul Nemo, si dadu parerea Conseil. * Dar unde sa-1 gasim? ntreba Ned Land. * Urmati-ma! le spusei tovarasilor mei. Iesiram din salon. n biblioteca, nimeni. Mi-am nchipuit ca Nemo trebuie sa fie n ca bina crmaciului. Cel mai bun lucru era sa asteptam. Ne ntoarseram tustrei din nou n salon. Voi trece sub tacere cuvintele canadianului, care gasise clipa prielnica sa se nf urie iar. L-am lasat sa-si descarce veninul n voie, fara ca sa-i raspund. De vreo douazeci de minute stateam asa, cautnd sa prindem si cele mai mici zgomot e din interiorul lui Nautilus, cnd si facu aparitia capitanul Nemo. Parea ca nici nu ne vede. nfatisarea lui, att de linistita de obicei, trada ngrijorarea. El cerce ta n tacere busola si manometrul, apoi puse degetul pe un punct al planisferei, n partea care reprezenta marile australe. Nu voiam sa-1 ntrerup. Dar dupa cteva clipe, cnd se ntoarse spre mine, l-am ntrebat, folosind o expresie pe care o mai auzisem de la el, n strmtoarea Torres: * Un "incident", capitane? * Nu, domnule, de data asta un accident. * Grav? * Poate. * Este vreun pericol imediat? * Nu. * Nautilus a esuat?

* Da. * Si asta din pricina... * ...unei toane a naturii si nu din nepriceperea oamenilor. n manevra n-a fost fa cuta nici o greseala. Totusi, efectele echilibrului nu pot fi mpiedicate. Poti sa nfrunti legile omenesti, dar nu te poti mpotrivi legilor naturii! Ciudata clipa si alesese capitanul ca sa filozofeze. De fapt, raspunsul lui nu la murise nimic. * S-ar putea sti, l-am ntrebat, care-i cauza accidentului ? * S-a rasturnat un bloc urias de gheata, mi raspunse. Centrul de greutate al ghet arilor se urca atunci cnd ape mai calde sau lovituri repetate i sapa pe dedesubt. n asemenea cazuri, ghetarii se rastoarna, se dau peste cap. Asa s-a ntmplat si acum . Rasturnndu-se, un ghetar 1-a lovit pe Nautilus, care plutea pe sub el. Apoi, al unecnd pe nvelisul lui si ridicndu-1 cu o putere de nenvins, ghetarul 1-a atras n str aturi mai putin dense si 1-a culcat pe o coasta. * Nu s-ar putea cumva sa-1 desprindem pe Nautilus golind rezervoarele cu apa si facndu-1 astfel sa-si recapete echilibrul ? * Chiar asta se si face acum! Se poate auzi cum functioneaza pompele. Iata, acul manometrului arata ca Nautilus se ridica, dar si ghetarul se ridica odata cu el . Pozitia noastra ramne neschimbata pna cnd ghetarul nu va ntlni o stavila care sa-i opreasca urcarea. ntr-adevar, Nautilus ramasese tot att de nclinat la tribord. Fara ndoiala ca el urma sa se ndrepte odata cu oprirea ghetarului. Dar daca asta avea sa aiba loc n momen tul ciocnirii de banchiza care plutea deasupra noastra, atunci cele doua suprafe te de gheata ne-ar fi strivit fara mila. mi framntam mintea gndindu-ma la ceea ce putea sa ni se ntm- ple. Capitanul privea ne contenit spre manometru. De la ciocnirea cu ghetarul, Nautilus se ridicase cu ap roape o suta cincizeci de picioare, dar si pastrase aceeasi nclinare. Deodata simt ii o usoara miscare. Nautilus se ndreptase putin. Obiectele atrnate pe perete n sal on si recapatau ncetul cu ncetul pozitia normala. Peretii se apropiau de verticala. Nici unul dintre noi nu mai vorbea. Adnc tulburati, vedeam si simteam cum vasul se ndreapta. Sub picioarele noastre podeaua devenea orizontala. Se scursera astfe l zece minute. * n sfirsit, ne-am ndreptat! strigai eu. * Da, spuse capitanul Nemo, pasind spre usa salonului. * Dar vom mai putea pluti? l-am ntrebat. * Desigur, mi raspunse. Cum se vor goli rezervoarele, Nautilus va urca la suprafa ta apei. Capitanul pleca si peste ctva timp am observat ca, din ordinul lui, Nautilus si nce tase ridicarea. Era bine sa plutim asa, ntre doua ape, altfel ne-am fi putut cioc ni de partea de jos a banchizei. * Am scapat ca prin urechile acului! spuse Conseil. * Da, puteam fi striviti ntre gheturi sau, n cel mai bun caz, puteam ramne tintuiti pe loc si atunci n-am fi avut cum sa ne primenim aerul... Da, am scapat usor! * Daca ar fi numai asta! mormai Ned Land. Nu voiam sa ncep o discutie fara rost cu canadianul; de aceea nu i-am raspuns. De altfel, obloanele se deschisera n aceeasi clipa si lumina de afara navali prin fe restre. Eram nca sub apa, dupa cum ani spus; de fiecare parte a lui Nautilus, la o depart are de zece metri, se nalta cte un zid de gheata care-ti lua ochii cu stralucirea lui; deasupra si dedesubt, alte ziduri; deasupra era fundul banchizei, ntinzndu-se ca un tavan urias, dedesubt era ghetarul care, rastu rnndu-se ncetul cu ncetul, si gasise pe zidurile laterale doua puncte de sprijin, ra mnnd ntre ele. Nautilus se gasea nchis ntr-un adevarat tunel de gheata, larg de aproa pe douazeci de metri, plin cu apa linistita. I-ar fi fost deci usor sa iasa, mer gnd fie nainte, fie napoi, si gasind dupa aceea, la cteva sute de metri mai ncolo, vr eo trecere libera pe sub banchiza. Becurile fusesera stinse si totusi salonul stralucea n lumina vie pe care o dadea u razele farului, rasfrnte n peretii de gheata. mi este cu neputinta sa descriu fru musetea oglindirii razelor electrice pe blocurile nesfirsite, taiate mereu n alte forme. Lumini colorate, dupa cum erau vinele care brazdau gheata, tsneau din fie

care unghi, din fiecare creasta, din fiecare fateta. Ne simteam ca ntr-o mina de pietre pretioase, mai ales de safire, care-si amestecau scnteierile cu licaririle verzi ale smaraldelor. Ici si colo, nuante de opal nespus de dulci se iveau n mi jlocul unor puncte aprinse, adevarate diamante de foc, foarte stralucitoare. Put erea razelor era nsutita, ca lumina ce ticneste din lamelele lenticulare ale celu i mai puternic far. * Ct e de frumos! se minuna Conseil. * Da, e o priveliste cum nu se poate mai frumoasa, spusei eu. Nu-i asa, Ned? * Mii de draci! E nemaipomenita! ncuviinta canadianul. Turbez de necaz ca n-am nco tro si trebuie sa recunosc. E nemaivazut! Ned avea dreptate. Era ceva nemaivazut! Deodata un strigat al lui Conseil ma fac u sa ma ntorc. * Ce s-a ntmplat? l ntrebai. * Domnul sa nchida ochii, sa nu se uite! Nu va uitati! Spunnd aceasta, Conseil si acoperi repede fata cu minile. * Dar ce-ai patit? * Snt orbit, nu mai vad! M-am uitat fara voie spre fereastra, dar n-am putut ndura focul care o mistuia. Am nteles ce se ntmplase: Nautilus pornise cu mare viteza. Toate sclipirile linisti te ale peretilor de gheata se prefacusera n manunchiuri fulgeratoare. Focurile ac estor miliarde de diamante se amestecau ntre ele. mpins de elice, Nautilus gonea p arca nvaluit n fulgere. Atunci, obloanele salonului se nchisera. Ne-am aparat cu palmele ochii n care ne j ucau nenumarate globuri si luminite, ca atunci cnd te uiti prea mult spre soare. Ne-a trebuit destula vreme ca sa ne potolim vederea tulburata. n cele din urma ne-am luat palmele de la ochi. * Pe legea mea! N-as fi crezut ca poate exista asa ceva, spuse Conseil. * Mie nici acum nu-mi vine sa cred! adauga canadianul. * Cnd vom fi napoi pe uscat, spuse Conseil, dupa ce am vazut attea minuni ale natur ii, ct de nevrednice si de nensemnate au sa ni se para continentele si maruntele nf aptuiri ale omului! Nu! Lumea aceea nu mai este demna de noi! Asemenea cuvinte, iesite din gura unui om de obicei att de calm, aratau ct era el de nfierbntat. Dar canadianul nu scapa prilejul sa puna paie pe foc. * Lumea! facu el clatinndu-si capul. Fii pe pace, prietene Conseil. N-o sa ne mai ntoarcem niciodata la ea! Acestea se petreceau pe la orele cinci dimineata. Si tot atunci avu loc o ciocni re n partea din fata a lui Nautilus. mi dadui seama ca vrful vasului se lovise de u n bloc de gheata. Pesemne ca fusese o manevra gresita, fiindca nu era deloc usor sa navighezi prin tunelul submarin, printre sloiuri de gheata. mi spuneam ca, sc himbndu-si drumul, capitanul Nemo va ocoli piedicile, urmnd cotiturile tunelului. n orice caz, naintarea noastra nu putea fi mpiedicata cu desavrsire. Totusi, mpotriva asteptarilor mele, Nautilus dadu napoi destul de mult. * Ne ntoarcem? ntreba Conseil. * Se vede ca da, raspunsei eu. Pesemne ca n partea asta tunelul nu are iesire. * Si atunci?... * Atunci e foarte simplu; ne ntoarcem pe unde am venit si iesim prin partea de su d. Atta tot. Vorbind astfel, voiam sa par mai linistit dect eram n realitate, ntre timp se accel erase miscarea napoi a lui Nautilus care, mergnd de-a-ndaratelea, ne ducea cu o vi teza tot mai mare. * O sa avem o ntrziere, facu Ned. * Ce conteaza cteva ore mai mult ori mai putin ? Macar de-am iesi odata... * Da, repeta Ned Land. Numai de-am iesi. Ma plimbai ctva timp de la salon la biblioteca. Tovarasii mei taceau. Ma ntinsei a poi pe un divan cu o carte n mna. Dupa un sfert de ora, Conseil, apropiindu-se de mine, ma ntreba: * E interesanta cartea pe care o cititi ? * Foarte interesanta, i raspunsei. * Cred si eu! Doar cititi cartea pe care chiar dumneavoastra ati scris-o! * Cartea mea?

n adevar, tineam n mini, fara sa stiu, lucrarea mea "Misterele din adncul marilor". Am nchis cartea si mi-am reluat plimbarea. Ned si Conseil se ridicara sa plece. * Mai stati, prieteni, le spusei eu. Sa fim mpreuna pna cnd vom iesi din ncurcatura asta. * Cum doreste domnul! mi raspunse Conseil. Mai trecura cteva ceasuri, n care timp cercetai ntruna instrumentele atrnate pe pere tii salonului. Manometrul arata ca Nautilus pluteste mereu la o adncime de trei s ute de metri, busola arata ca se ndreapta nspre sud, iar indicatorul de viteza - c a merge cu douazeci de mile pe ora, ceea ce nsemna prea mult pentru un spatiu att de ngust. Capitanul Nemo nsa stia ca trebuie sa se grabeasca. Acum, fiecare minut pretuia ct un secol. La orele opt si douazeci avu loc cea de-a doua ciocnire, de data asta n partea de dinapoi a vasului. Palii. Tovarasii mei se apropiara de mine. L-am luat de mna p e Conseil. Ne ntelegeam din priviri mai bine dect prin cuvinte. n clipa aceea intra n salon capitanul. M-am ndreptat catre el. * Drumul spre sud ne este nchis? l ntrebai. * Da, domnule. Icebergul, rasturnndu-se, ne-a nchis orice iesire. * Sntem blocati? * Da. Capitolul XVI FARA AER Astfel, de o parte si de alta, deasupra si dedesubt, Nautilus se gasea mprejmuit de un zid de gheata, de nepatruns. Eram prizonierii banchizei! Canadianul izbi n masa cu pumnul lui puternic. Conseil tacea. M-am uitat la capitan. Chipul sau si recapatase calmul obisnuit. Statea cu bratele ncrucisate, gndindu-se. Nautilus nu mai misca. Dupa un timp, capitanul vorbi: * Domnilor, spuse el cu glas linistit, n mprejurarile de fata exista doua feluri d e a muri. Omul acesta de nenteles avea aerul unui profesor de matematici care face o demons tratie elevilor. * Primul, continua el, este sa murim striviti. Al doilea, sa murim asfixiati. Nu vorbesc despre posibilitatea de-a muri de foame, pentru ca proviziile lui Nauti lus pot tine, fara ndoiala, mai mult dect noi. Sa ne ocupam deci de posibilitatile de strivire si de asfixie. * De asfixie nu trebuie sa ne temem, domnule capitan, fiindca rezervoarele de ae r snt pline, i raspunsei eu. * E drept, observa capitanul Nemo, dar ele nu ne pot ajunge dect pentru doua zile . Au trecut treizeci si sase de ore de cnd sntem sub apa si pna acum ar fi trebuit sa primenim aerul ngreuiat al lui Nautilus. In patruzeci si opt de ore provizia d e aer se va sfrsi. * Atunci, domnule capitan, sa ne eliberam nainte de-a trece patruzeci si opt de o re! * Vom face-o, cel putin ncercnd sa spargem zidul care ne nconjoara. * Prin care parte? * Asta o sa ne-o arate sonda. l voi culca pe Nautilus peste ghetarul de dedesubt, iar oamenii mei, mbracati n costume de scafandri, vor ataca muntele de gheata aco lo unde va fi mai subtire. * Putem deschide obloanele salonului? * Fara ndoiala, doar stam pe loc. Capitanul Nemo iesi. Curnd se auzira suieraturile apei care umplea rezervoarele. Nautilus ncepu sa se cufunde ncet si se aseza pe ghetar la o adncime de trei sute d e picioare. * Prieteni, spusei eu, situatia e grava, dar ma bizui pe curajul si pe energia v oastra. * Domnule, mi raspunse canadianul, acum n-o sa va mai bat capul cu crtelile mele. Snt gata sa fac orice pentru salvarea tuturor! * Bine, Ned! i-am spus ntinzndu-i mna. * Am de adaugat ca, stiind sa mnuiesc cu tot atta ndemnare trnacopul ca si cangea, snt la dispozitia capitanului. * Nu-ti va refuza ajutorul. Vino, Ned!

L-am condus pe canadian n camera n care echipajul lui Nautilus si mbraca hainele de scafandri. Am facut cunoscuta capitanului propunerea lui Ned, care fu primita. C anadianul si mbraca costumul si fu gata odata cu ceilalti tovarasi de munca. Fieca re purta n spate cte un aparat Rouquayrol, plin cu aer curat, scos din rezervoare. Era un mprumut mare pentru rezerva de aer a lui Nautilus, dar trebuia facut. Ct d espre lampile Ruhmkorff, ele n-ar fi avut nici un rost n apa luminata de farul el ectric. Dupa ce Ned se mbraca, m-am ntors n salon, unde obloanele fura deschise, si, stnd lng a Conseil, am privit stratul de gheata pe care se sprijinea Nautilus. Peste cteva clipe se ivira vreo doisprezece oameni din echipaj, mergnd pe bancul de gheata, si printre ei am recunoscut statura nalta a lui Ned Land. Capitanul Nemo i ntovaras ea. nainte de a se ncepe saparea peretilor, se facura cteva sondaje pentru a se hotar n c e parte trebuiau pornite lucrarile. n peretii laterali fura nfipte sonde lungi, da r ele se oprira din pricina zidului gros, dupa ce patrunsesera cincisprezece met ri. Ct despre gheata de deasupra, era zadarnic sa se ncerce strapungerea ei. Acolo se nalta banchiza care masura mai mult de patru sute de metri grosime. Capitanul Nemo puse sa fie sondata gheata de dedesubt. Aici doar zece metri ne desparteau de apa, caci grosimea ghetarului se dovedi a nu fi mai mare de att. Ramnea acum s a se taie o bucata a carei suprafata sa fie egala cu linia de plutire a lui Naut ilus. Cu alte cuvinte, trebuiau desprinsi peste sase mii de metri cubi, pentru a se face o scobitura prin care Nautilus sa poata cobor sub cmpul de gheata. Munca ncepu ndata si continua cu nversunare, in loc s se sape n jurul lui Nautilus, c eea ce ar fi sporit greutatile, capitanul Nemo nsemna locul sparturii cam la opt metri de coasta stnga a vasului. Apoi, oamenii sfredelira n mai multe puncte locul ales si ndata dupa aceea trnacoapele ncepura sa taie cu putere gheata, desprinznd b locuri mari. Printr-un efect curios al greutatii specifice, blocurile acestea, f iind mai usoare dect apa, zburau, ca sa spun asa, spre bolta tunelului, care se ng rosa n sus cu ceea ce pierdea din partea de jos. Dar lucrul acesta nu putea sa ne supere, fiindca zidul de dedesubt se subtia n aceeasi masura. Dupa doua ore de munca ndrjita, Ned Land se ntoarse sleit de puteri. El si tovarasi i lui fura nlocuiti cu alti lucratori, la care ne-am alaturat si noi, eu si Conse il. Ne-a condus secundul lui Nautilus. La nceput, apa mi s-a parut foarte rece, d ar mnuind trnacopul m-am ncalzit. Cu toate ca ne aflam la o presiune de treizeci de atmosfere, ne puteam misca cu destula usurinta. Cnd dupa doua ore de lucru m-am ntors ca sa mannc ceva si sa ma odihnesc, am simtit diferenta dintre aerul curat pe care ni-1 dadea aparatul Rouquayrol si atmosfer a din Nautilus, ncarcata cu acid carbonic. Aerul nu mai fusese rennoit de patruzec i si opt de ore si puterea lui nvioratoare era mult slabita. n douasprezece ore de munca fusese sapat, pe ntinderea unde lucram, numai un strat gros de un metru, a dica vreo sase sute de metri cubi. Daca sapam tot att n fiecare douasprezece ore, ne-ar mai fi trebuit nca cinci nopti si patru zile ca sa ducem lucrul la bun sfrsi t. * Cinci nopti si patru zile! le spusei tovarasilor mei. Iar aer n rezervoare nu m ai avem dect pentru doua zile. * Fara sa mai tinem socoteala ca, odata iesiti din nchisoarea asta blestemata, vo m fi nchisi sub banchiza, fara sa putem iesi la aer! adauga Ned. * Era adevarat. Cine ar fi fost n stare sa prevada timpul cel mai scurt care ne-a r fi trebuit ca sa ne eliberam? Nu ne puteam asfixia mai nainte ca Nautilus sa re vina la suprafata apei ? Situatia parea groaznica. Dar noi o priveam plini de cu raj, hotarti sa ne facem datoria pna la capat. Dupa cum socotisem, n timpul noptii fu desprins un nou strat de un metru din alve ola uriasa. Dar dimineata, cnd mbracat cu costumul meu de scafandru am strabatut a pa la o temperatura de sase sau sapte grade sub zero, observai ca zidurile later ale se apropiau ncetul cu ncetul. Straturile de apa, aflate mai departe de groapa, nefiind ncalzite de oamenii care lucrau si de loviturile uneltelor, ncepusera sa se solidifice. Care erau sansele noastre de scapare n fata acestei noi primejdii si cum puteam mpiedica nghetarea apei, care ar fi sfarmat peretii lui Nautilus ca p e o bucata de sticla ? N-am spus nimic celor doi tovarasi ai mei despre noul pericol care ne pndea. La c

e ar fi folosit sa-i descurajez, cnd munceau cu atta rvna pentru salvare? Dar cnd am revenit pe bord, i aratai capitanului Nemo cum stau lucrurile. * Stiu, mi spuse el cu tonul lui linistit, pe care nici mprejurarile cele mai groa znice nu i l-ar fi putut schimba. E nca un pericol, dar nu vad cum l-am putea nlat ura. Singura posibilitate de scapare este sa lucram mai repede dect nghetul, sa io luam nainte, asta-i tot! Sa i-o luam nainte! Adevarat, ar fi trebuit ca pna acum sa ma fi obisnuit cu felul acesta de-a vorbi. n ziua aceea am mnuit tmacopul cu ndrjire ore ntregi. Munca mi dadea puteri. Dealtfel, a lucra nsemna a pleca de pe bord, nsemna a parasi un aer sarac si stricat si a re spira aerul proaspat din aparate. Spre seara, groapa se mai adncise cu un metru. Cnd m-am ntors pe bord, era ct pe-aci sa ma asfixieze acidul carbonic din submarin. Ah, de am fi avut mijloace chimic e cu care sa nlaturam gazul acesta nabusitor! Oxigenul nu ne lipsea; se gasea n apa orict de mult. Ar fi fost de ajuns sa descompunem apa cu ajutorul unor pile elec trice, ca sa capatam fluidul datator de viata. Ma gndisem la asta, dar la ce-ar f i folosit, de vreme ce acidul carbonic produs de respiratia noastra cuprinsese t oate colturile vasului? Spre a-1 absorbi, ar fi trebuit sa agitam fara ncetare ni ste vase umplute cu soda caustica; dar n-aveam substanta asta si n-am fi putut-o nlocui cu nimic altceva. Seara, capitanul Nemo trebui sa deschida robinetele rezervoarelor si sa dea drum ul la cteva coloane de aer n interiorul lui Nautilus. Daca n-ar fi facut asta, n di mineata urmatoare nu ne-am mai fi trezit. A doua zi, 26 martie, mi rencepui munca de miner, sapnd mpreuna cu tovarasii mei al cincilea metru. Peretii laterali si fundul banchizei se ngrosau vaznd cu ochii. Nu mai era nici o ndoiala ca aveau sa se uneasca mai nainte ca Nautilus sa poata ies i. Eram ct pe-aci sa las trnacopul din mna. De ce sa mai sap, cnd tot trebuia sa mor nabusit, n chinuri pe care nu le-ar fi putut nascoci nici chiar cruzimea unor sal batici ? Mi se parea ca snt ntre falcile formidabile ale unui monstru, iar ele se strngeau necrutatoare. Capitanul Nemo, care conducea lucrarile si muncea el nsusi, trecu pe lnga mine. Lam atins cu mna si i-am aratat peretii nchisorii noastre. Zidul dinspre tribord nai ntase pna la aproape patru metri de nvelisul lui Nautilus. Capitanul ma pricepu si-mi facu semn sa-1 urmez. Ne-am ntors pe bord. Dupa ce miam scos costumul, l-am nsotit n salon. * Domnule Aronnax, trebuie sa ncercam un mijloc eroic, altfel ramnem cimentati n ap a asta ntarita. * Da, spusei eu, dar ce putem face? * O, daca Nautilus ar fi destul de tare ca sa suporte presiunea ghetii fara sa f ie strivit! * Atunci? am ntrebat nestiind la ce vrea sa ajunga. * Nu pricepeti ca nghetarea apei ne-ar putea veni n ajutor? Nu va dati seama ca ea ar putea face sa crape cmpul de gheata care ne tine nchisi, asa cum face sa crape si pietrele cele mai tari? Nu va da prin gnd ca ar putea sa ne salveze n loc sa n e ucida ? * Tot ce se poate, domnule capitan; dar orict de rezistent la strivire ar fi Naut ilus, tot n-ar putea sa suporte presiunea asta nspaimntatoare si s-ar turti ca o f oaie de tabla. * Stiu, de asta nu trebuie sa ne bizuim pe ajutorul naturii, ci pe noi nsine. Tre buie sa stavilim nghetul. Trebuie sa-1 oprim! Nu numai peretii laterali se strng, dar si n fata, si n spate n-au mai ramas nici zece picioare de apa. Gheata ne prin de din toate partile. * Ct timp ne mai ajunge aerul ? l ntrebai eu. Capitanul ma privi drept n ochi. * Poimine rezervoarele vor fi goale! spuse el. Simtii cum mi ngheata sngele n vine. Si totusi nu puteam sa ma astept la alt raspuns . n ziua de 22 martie, Nautilus se cufundase n apele libere ale polului. Acum eram n 26. Traisem cinci zile numai cu rezervele de pe bord! Iar aerul curat care mai ramasese trebuia pastrat pentru lucratori. Si astazi, cnd scriu, mi amintesc att d e bine de toate astea, nct ma napadeste fara voie spaima si simt cum ma sufoc.

Capitanul Nemo se gndea, tacut, nemiscat. Se vedea bine ca-i venise o idee, pe ca re nsa parea ca o respinge. n sfrsit, lasa sa-i scape cteva cuvinte. * Apa clocotita! murmura el. * Apa clocotita?! ma mirai eu. * Da. Sntem nchisi ntr-un spatiu destul de mic. Oare apa clocotita, pe care ar arun ca-o necontenit pompele lui Nautilus, n-ar ridica temperatura acestui loc, ncetin ind nghetul? * Trebuie sa ncercam! spusei eu hotart. * Sa ncercam, domnule profesor! Termometrul arata ca afara erau mai putin de sapte grade sub zero. Capitanul Nem o ma duse n bucatarie, unde functionau puternicele aparate de distilare care prin evaporare dadeau apa de baut. Ele fura umplute cu apa si ntreaga caldura electri ca a pilelor napadi serpentinele cufundate n lichid. In cteva minute, apa atinse 1 00 si fu trimisa spre pompe, n timp ce alta proaspata o nlocuia. Caldura dezvoltata de pile era att de mare, nct apa rece trasa din mare ajungea clocotita n pompe de nd ata ce trecea prin aparate. Pomparea ncepu. Dupa trei ore termometrul arata ca afara snt 6 sub zero. Cstigasem u n grad. Doua ore mai trziu, termometrul arata doar 4. * Vom izbuti! i spusei capitanului, dupa ce urmarisem si controlasem prin numeroa se observatii mersul lucrarilor. * Si eu cred acelasi lucru, mi raspunse el. Nu vom fi striviti. Nu ne mai amenint a acum dect pericolul sufocarii. n timpul noptii temperatura apei se urca la un grad sub zero. Era tot ce puteau f ace pompele. Dar cum nghetul apei de mare ncepe numai de la doua grade sub zero, m -am simtit n sfirsit linistit n privinta asta. A doua zi, 27 martie, fusesera scosi din groapa sase metri de gheata. Mai ramneau de scos patru metri. Asta nsemna nca patruzeci si opt de ore de munca. Aerul nu m ai putea fi mprospatat n interiorul lui Nautilus, astfel ca din ziua aceea lucruri le au mers din ce n ce mai greu. Simteam cum ma apasa o greutate de nesuferit. Pe la orele trei noaptea ma coples ise o neliniste de nenvins. Cascam de-mi trosneau falcile si gfiiam, cautnd sa gase sc oxigenul care se rarea tot mai mult. Zaceam fara sa ma mai pot gndi, fara pute re, aproape fara cunostinta. Bietul Conseil, cazut n aceeasi stare, ndurnd aceleasi suferinte, nu ma parasea. mi lua mna, ma ncuraja si-1 auzeam murmurnd: * Ah! Daca as putea sa nu respir, ca sa va las mai mult aer! mi dadeau lacrimile cnd l auzeam vorbind astfel. Daca situatia tuturor era de nendurat nauntrul vasului, e lesne de nchipuit cu ce g raba, cu cta fericire ne mbracam hainele de scafandri atunci cnd ne venea rndul ca s a lucram! Trnacoapele rasunau pe stratul nghetat. Bratele ne osteneau,minile ni se jupuiau, dar nici oboseala, nici ranile nu nsemnau nimic! Aerul datator de viata ne patrundea n plamni! Respiram! Respiram! Cu toate astea, nimeni nu-si prelungea lucrul sub apa peste timpul hotart. Odata sarcina ndeplinita, fiecare dintre noi trecea tovarasilor care se sufocau rezervo arele datatoare de viata. Capitanul Nemo se supunea primul acestei discipline se vere. Cnd sosea ora, dadea aparatul sau altuia si intra n aerul nesanatos de pe bo rd, mereu linistit, fara urma de slabiciune, fara sa murmure. n ziua aceea lucrul fu ndeplinit cu si mai mult zel. Ne mai ramneau de ridicat doi metri de pe toata ntinderea sapaturii. Numai doi metri ne mai desparteau de marea libera. Dar n rezervoare nu mai era dect foarte putin aer, si acela nca trebuia pa strat pentru sapatori. Nici un strop pentru Nautilus. Cnd m-am ntors pe bord, aproape ca m-am sufocat. Ce noapte! Mi-e peste putinta s-o descriu. Asemenea chinuri nu pot fi descrise. A doua zi dimineata, o apasare ngr ozitoare mi taia rasuflarea. Ma durea capul si ma simteam ametit ca un om beat. N ici tovarasii mei nu sufereau mai putin. Ctiva oameni din echipaj horcaiau. n ziua aceea, a sasea de cnd eram captivi, capitanul Nemo, gasind ca lucrul merge prea ncet cu trnacoapele si cazmalele, hotar sa sparga stratul de gheata care ne ma i despartea de apa. Omul acesta si pastrase sngele rece si energia. si stapnea durer ile fizice prin forta morala. Gndea, combina, lupta. La ordinul sau, vasul fu usurat, adica ridicat de pe stratul de gheata, prin sch imbarea greutatii specifice. Si ndata ce pluti, el fu adus deasupra sapaturii fac

ute pe masura sa. Dupa ce i se umplura rezervoarele de apa, vasul cobor pna ce lin ia de plutire se potrivi cu marginile sapaturii. Atunci, tot echipajul urca pe bord si usa dubla de iesire n apa fu nchisa. Nautilu s se sprijini n stratul de gheata care avea mai putin de un metru grosime si pe c are sondele l gaurisera n mii de locuri. Robinetele rezervoarelor fura larg deschise si o suta de metri de apa navalira n ele, sporind cu o suta de mii de kilograme greutatea lui Nautilus. Asteptam si ascultam, uitnd suferintele, nadajduind nca. ncercam sa ne salvam print r-o ultima sfortare. Cu toate ca mi vjiau urechile, am auzit peste putin timp cum s crtie gheata sub Nautilus. Se produ >e o miscare, gheata plesni cu un zgomot ciuda t, ca o bucata de hrtie care se rupe, si Nautilus cobor. * Trecem! mi sopti Conseil. N-am putut sa-i raspund. I-am luat mna si i-am strns-o, cutremurat de emotie. Deodata, mpins de nspaimntatoarea greutate adaugata, Nautilus se nfunda n apa ca o gh iulea, caznd n gol! Atunci, ntreaga forta electrica fu ndreptata spre pompe, care ncepura ndata sa golea sca apa din rezervoare Dupa cteva minute, caderea se ncetini. Manometrul arata chi ar o miscare de ridicare. Elicea porni cu toata viteza, facnd sa tremure din nchei eturi nvelisul metalic al vasului si mpingndu-ne spre nord. Dar ct aveam sa plutim p e sub banchiza, pna la marea libera? nca o zi? N-aveam sa mai traiesc att! Stateam n tins pe un divan n biblioteca. Simteam ca ma sufoc. Fata mi se nvinetise, buzele m i se albisera si mi pierdusem cunostinta. Nu mai vedeam, nu mai auzeam, nu mai er am n stare sa fac nici o miscare. Cte ore s-au scurs astfel, n-as putea spune. Dar mi-am dat seama ca ncepea agonia. Am nteles ca moartea era aproape. Deodata nsa mi-am revenit, simtind n plamni o dra de aer proaspat. Iesisem la supraf ata apei? Trecusem banchiza? Nu! Ned si Conseil, bravii mei prieteni, se jertfeau ca sa ma salveze. Pe fundul unui aparat mai ramasese putin aer. n loc sa-1 respire, l pastrasera pentru mine, si cu toate ca ei nsisi se sufocau, mi-1 dadeau mie, picatura cu picatura. Voiam sa dau aparatul la o parte, dar ei mi tineau minile si cteva clipe am respirat cu nesat. Ma uitai la ceas. Era ora unsprezece dimineata. Trebuia sa fim n 28 martie. Nauti lus gonea cu o iuteala nspaimntatoare, de patruzeci de mile pe ora, zvrcolindu-se n ape. Unde era capitanul Nemo? Murise? Dar tovarasii sai? Murisera si ei? n clipa aceea manometrul arata ca sntem la numai douazeci de metri sub apa. Un simplu cmp de gh eata ne mai despartea de aer. Oare nu-1 puteam sfarma? Oricum, Nautilus avea sa nc erce. L-am simtit ntr-adevar lund o pozitie oblica, coborndu-si partea dinapoi si r idicndu-si pintenul. Fusese de ajuns sa traga putina apa ca sa-si schimbe echilib rul. Apoi, mpins de elicea lui puternica, vasul ataca ghetarul pe dedesubt, ca un berbece urias. l crapa putin cte putin, se dadu napoi si si facu vnt, izbind din nou cmpul de gheata care se crapa. n sfirsit, cu o ultima sfortare, Nautilus se napus ti deasupra ghetii, pe care o sparse cu greutatea lui. Panoul fu deschis si valuri de aer curat navalira n toate ungherele vasului. Capitolul XVII DE LA CAPUL HORN LA AMAZON N-as putea spune cum am ajuns pe punte. Poate ca ma dusese canadianul. Tot ce st iam este ca respiram aerul nviorator al marii. Tovarasii mei se mbatau si ei de pr ospetimea aerului. Nefericitii care flamnzesc prea multa vreme trebuie sa fie cum patati atunci cnd gasesc ceva de mncare. Noi, dimpotriva, n-aveam de ce sa fim cum patati, puteam sa ne umplem plamnii cu aer si ceea ce ne mbata era adierea, adiere a nsasi a marii! * Ah! facea Conseil. Bun mai e oxigenul! Nu va temeti sa respirati, domnule. E d e ajuns pentru toata lumea. Ned Land tacea, dar casca falcile de ar fi putut speria si un rechin. Si ce resp iratie puternica! Canadianul "tragea" ca o soba n care s-a aprins focul. Ne-am recapatat curnd puterile, si cnd m-am uitat mprejur, am vazut ca sntem singuri pe punte. Nici un om din echipaj. Nici macar capitanul Nemo. Ciudatii marinari de pe Nautilus se multumeau cu aerul care circula nauntru. Nici unul nu venise af

ara ca sa se desfete n aer liber. Primele cuvinte rostite de mine au fost cuvinte de multumire si de recunostinta pentru cei doi tovarasi ai mei. Ned si Conseil mi prelungisera viata n timpul celo r din urma ceasuri ale agoniei. Toata recunostinta mea nu putea rasplati un astf el de devotament. * Lasati, domnule profesor, mi raspunse Ned Land, nu face sa mai vorbim de asta! Ce merit avem noi? Nici unul. N-a fost dect o problema de aritmetica. Viata dumne avoastra e mai pretioasa dect a noastra. Deci trebuia s-o pastram. * Nu, Ned, i-am raspuns, nu este mai pretioasa. Nimeni nu-i superior unui om dar nic si bun asa cum esti dumneata! * Bine! Bine! repeta canadianul, ncurcat. * Si tu, dragul meu Conseil, ai suferit mult. * Nu chiar asa de mult. Ca sa va spun drept, mi-au lipsit si mie vreo cteva nghiti turi de aer, dar cred ca m-as fi obisnuit si cu asta. Dealtfel, am vazut ca domn ul lesinase, asa ca mi-a trecut orice chef ca sa respir. Cum se spune, mi s-a ta iat rasuflarea... Conseil, ncurcat n propriile sale cuvinte, se opri. ' * Prieteni, le raspunsei eu adnc tulburat, de acum sntem legati pentru totdeauna s i aveti drepturi asupra mea... * De care ma voi folosi din plin! spuse canadianul. * Cum? se mira Conseil. * Dreptul de a va lua tu mine cnd voi parasi acest vas infernal. * Fiindca veni vorba, ntreba Conseil, mergem n directie buna? * Sigur, fiindca mergem spre soare si aici soarele e nordul, i raspunsei eu. * Asta asa e, se amesteca Ned Land, dar nu stim nca daca mergem spre Pacific sau spre Atlantic, adica spre mari umblate sau spre mari pustii. La asta nu stiam ce sa raspund, dar n sinea mea ma temeam ca Nemo ne va duce mai degraba spre oceanul urias care scalda coastele Asiei si ale Americii. Asa, ar f i ntregit nconjurul lumii submarine si s-ar fi rentors n marile n care Nautilus si gas ea ntreaga libertate. Dar daca ne ntorceam n Pacific, departe de orice pamnt locuit, cum ramnea cu planurile lui Ned Land ? n privinta acestui punct important aveam sa ne lamurim n scurta vreme. Nautilus nai nta cu toata viteza. Curnd trecuram cercul polar, ndreptndu-ne spre Capul Horn. La 31 martie, ora sapte seara, eram acolo. Uitasem trate suferintele noastre. Amintirea nchisorii de gheata mi se stersese nc etul cu ncetul din minte. Nu ne mai gndeam dect la viitor. Capitanul Nemo nu mai er a de vazut nici prin salon, nici pe punte. Punctul nsemnat n fiecare zi pe harta d e catre ofiterul secund mi arata directia exacta a lui Nautilus. n seara aceea, sp re marea mea multumire, era vadit ca ne rentorceam spre nord, pe drumul Atlanticu lui. I-am nstiintat pe canadian si pe Conseil. * Buna veste! mi raspunse canadianul; dar oare unde merge Nautilus ? * Nu ti-as putea spune, Ned. * O fi avnd de gnd capitanul ca dupa Polul Sud sa nfrunte Polul Nord si apoi sa se n toarca n Pacific prin faimoasa trecatoare din nord-vest ? * Sa nu-i pomenim de asta, ca e n stare s-o faca, ne sfatui Conseil. * N-avea grija, spuse canadianul, o stergem noi mai din vreme! * Oricum, si dadu parerea Conseil, capitanul asta e un om strasnic si n-o sa ne p ara rau ca l-am cunoscut. * Ma; ales dupa ce-1 vom parasi! adauga Ned Land. A doua zi, 1 aprilie, cu putin nainte de amiaza cnd Nautilus se urca la suprafata apei, zarii spre apus o coasta. Era Tara de Foc, careia primii navigatori i-au d at acest nume vaznd fumurile numeroase care se ridicau din colibele indigenilor. Tara de Foc este alcatuita dintr-o ngramadire de insule ce se ntind pe treizeci de leghe n lung si optzeci de leghe n lat, ntre 53 si 56' latitudine australa si 6750' si 77 15' longitudine vesiica. Coasta era joasa, dar n departare se ridicau munti n alti. Mi s-a parut chiar ca zaresc muntele Sarmiento, care se nalta pna la doua mi i saptezeci de metri deasupra n"velului marii, bloc piramidal de sist, cu vrful f oarte ascutit, care, dupa cum spunea Ned, "anunta vremea frumoasa sau vremea rea " dupa cum e nvaluit sau nu n ceata. * Un barometru grozav, prietene.

* Un barometru natural, domnule, care nu m-a nselat niciodata cnd navigam n Strmtoar ea lui Magellan. n clipa aceea, piscul se vedea deslusit pe un cer senin. Era o prevestire de vrem e frumoasa, care se si ndeplini. Nautilus, intrnd sub valuri, merse de-a lungul tarmului, la o departare de numa i cteva mile. Prin geamul salonului vedeam liane lungi, fucu si gigantici si alte specii de ierburi de mare, din care vazusem si n marca libera a polului, cu fila mente vscoase si lustruite care aveau pna la trei sute de metri lungime; ele parea u niste adevarate cabluri, mai groase dect degetul cel mare, foarte tari, putnd sa serveasca drept odgoane pentru nave. Pe fund, amestecata prin concretiunile de margean, se asternea o alta iarba, cunoscuta sub numele de "velp", cu frunze lun gi de patru picioare. Ea serveste de cuib si de hrana nenumaratilor crustacei, m oluste, crabi si sepii. Aici focile si vidrele de mare aveau la ndemna mncaruri grozave, amestecnd carnea de peste cu legume de mare, dupa mei oda englezeasca. Nautilus trecea cu cea mai mare viteza prin apele acestea mbelsugate. Spre sear a se apropie de arhipelagul Maluinelor, ale carui vrfuri stncoase le-am putut recu noaste a doua zi dimineata. M-am gndit deci, pe buna dreptate, ca aceste doua insule, nconjurate de numeroase insulite, apartinusera odinioara pamnturilor descoperite de Magellan. Insulele Ma luine au fost probabil descoperite de celebrul John Davis, care le-a dat numele de "Davis-Southern Islands". Mai trziu, Richard Hawkins le boteza Maiden Islands, Insulele Fecioarei. Apoi, la nceputul secolului XVIII, niste pescari din Saint M alo le-au dat numele de insulele Maluine. n sfrsit, englezii, n a caror posesiune sn t, le-au numit insulele Falkland. Prin meleagurile acelea, plasele ne-au adus alge frumoase si mai ales un anumit fucus cu radacinile pline de cele mai bune midii din lume. O multime de gste si r ate se abatura pe punte. Ele fura prinse si duse de ndata la bucataria bordului. n privinta pestilor, am observat mai ales pesti ososi din genul porcusorilor, si n special unii dintre ei, lungi de douazeci de centimetri, presarati cu pete albi cioase si galbui. Mi-au placut de asemenea foarte mult meduzele, ndeosebi unele dintre ele, cele mai frumoase, numite "chrysaore" si care traiesc numai n marile Maluinelor. Cnd cele din urma naltimi ale Maluinelor disparura n zare, Nautilus se cufunda ntre douazeci si douazeci si cinci de metri, mergnd de-a lungul coastei americane. Pe capitanul Nemo tot nu l-am vazut. Pna la 3 aprilie, n-am parasit meleagurile Patagoniei, plutind cnd sub ocean, cnd d easupra valurilor. Nautilus trecu golful larg facut de gurile lui La Plata si la 4 aprilie ajunse n dreptul Uruguayului, la cincizeci de mile n larg. Vasul nostru se ndrepta mereu spre nord, de-a lungul cotiturilor coastei Americii meridionale . Strabatusem de la mbarcarea noastra din marile Japoniei si pna aici saisprezece mii de leghe. Pe la unsprezece dimineata am taiat Tropicul Capricornului pe meri dianul treizeci si sapte, trecnd apoi prin largul Capului Frio. Spre marea nemult umire a lui Ned Land, se vedea ca lui Nemo nu-i place vecinatatea coastelor locu ite ale Braziliei, pentru ca mergea cu o viteza ametitoare. Nici un peste, nici o pasare, orict de iute ar fi fost, nu ne puteau urmari si nu puturam studia nici una din curiozitatile acestei mari. Gonind cu aceeasi viteza timp de cteva zile, am atins, la 9 aprilie, spre seara, punctul cel mai rasaritean al Americii de Sud, Capul San Roque. Dupa aceea, Naut ilus se departa din nou si cobor la adncimi mai mari, cautnd o vale submarina care se ntinde ntre Capul San Roque si Sierra Leone, de pe coasta africana. Valea aceas ta se bifurca n dreptul Antilelor si se sfrseste la nord printr-o groapa uriasa, d e noua mii de metri. Acolo sectiunea geologica a oceanului arata pna la Antile o faleza de sase kilometri, taiata drept, iar la naltimea insulelor Capului Verde, un alt zid, tot att de mare, care mpreuna cu celalalt marginesc continentul scufun dat al Atlantidei. Pe netezisul acestei vai se ridica vreo ctiva munti care dau o nfatisare placuta fundului submarin. Descriu toate aceste amanunte mai ales dupa hartile netiparite din biblioteca lui Nautilus, facute fara ndoiala de capitanul Nemo, pe baza observatiilor sale personale.

Timp de doua zile am colindat apele pustii si adnci, cobornd cu ajutorul planurilo r nclinate. Nautilus mergea n diagonale lungi, strabatnd astfel toate adncimile. Dar la 11 aprilie, el se urca deodata la suprafata si zariram tarmul la gura imensa a fluviului Amazoanelor, al carui debit este att de mare, nct desareaza oceanul pe o ntindere de mai multe leghe. Taiaram si Ecuatorul. In urma noastra, la douazeci de mile spre vest, ramasese G uyana, colonie franceza n care am fi putut gasi cu usurinta un refugiu. Dar vntul sufla cu putere si n-am fi putut nfrunta Dar, ct ai clipi, bietul Conseil cazu pe spate.. valurile furioase cu o simpla luntre. Se vede ca Ned Land si-a dat seama de lucr ul acesta, fiindca nu mi-a pomenit nimic despre fuga. Nici eu n-am spus nimic, f iindca nu voiam sa-1 ndemn la o ncercare sortita, fara ndoiala, sa dea gres. De ntrzierea planurilor noastre ma despagubii destul de usor, facnd studii interesa nte. n timpul celor doua zile, n 11 si 12 aprilie, Nautilus ramase la suprafata ma rii si plasa lui ne aduse o colectie minunata de zoofite, pesti si reptile. ntr-una din plase am gasit un fel de vulpe de mare foarte turtita, care, daca i s -ar fi taiat coada, ar fi format un disc perfect, cntarind douazeci de kilograme. Era alba pe pntece si avea spinarea roscata si mpestritata cu pete mari, rotunde, de un albastru-nchis ncercuite cu negru. Pielea i era foarte neteda, iar notatoarea o avea despicata n doua. Vulpea de mare se zbatea, ntinsa pe punte, ncercnd prin mi scari convulsive sa se ntoarca, si facu attea sfortari, nct era ct pe-aci sa sara n ma re, cnd Conseil, care tinea la pestele lui, se arunca peste ea si, nainte de a-i p utea spune eu ceva, o prinse cu amndoua minile. Dar, ct ai clipi, bietul baiat cazu pe spate, cu picioarele n sus, cu jumatate de corp paralizata si strignd: * Domnule! Nu ma lasa! Ajuta-ma! Era pentru prima oara cnd nu-mi vorbea "la persoana a treia". L-am ridicat mpreuna cu Ned Land, l-am frictionat zdravan si, cnd si-a revenit n si mtiri, vesnicul clasificator ngna cu o voce stinsa: * Clasa cartilaginosilor, ordinul condropterigienilor cu branhii fixe, subordinu l selacienilor, familia raidelor, genul torpilelor! * Da, prietene, i raspunsei eu, o torpila te-a adus n halul asta. * Ah, domnule, va rog sa ma credeti, am sa ma razbun pe animalul asta, ameninta Conseil. * Cum asa? * Mncndu-1! Si a mncat din peste n aceeasi seara, dar numai ca sa se razbune, pentru ca, cinst it vorbind, carnea era cam tare. Bietul Conseil daduse peste o torpila dintre cele mai periculoase, din specia cu mana. Animalul acesta ciudat, cnd e ntr-un mediu bun conducator de electricitate, cum e apa, trasneste pestii de la o distanta de mai multi metri, att de mare este puterea organului sau electric, ale carui doua fete principale n-au mai putin d e douazeci si sapte picioare patrate! A doua zi, 12 aprilie, Nautilus se apropia de coasta numita "olandeza", spre gur a lui Maroni. Acolo traiau n familii mai multe grupuri de manati, care, ca si dug ongul si stelarul, fac parte din ordinul sire- nienilor. Animalele acestea frumo ase, blnde si pasnice, lungi de sase pna la sapte metri, cntareau cel putin patru m ii de kilograme. Le-am explicat lui Ned Land si lui Conseil ca natura, prevazatoare, harazise ace stor mamifere un rol nsemnat. Ca si focile, ele pasc ierburile submarine si distr ug astfel aglomerarea de ierburi care astupa gura fluviilor tropicale. Desi nu dispretuia aceasta teorie, echipajul de pe Nautilus vna totusi vreo 6 man ati. Trebuiau facute provizii, si carnea manatilor este mai gustoasa dect a vacilor si viteilor. Vnatoarea n-a fost deloc interesanta. Ma- natii s-au lasat omorti fara sa se apere. Am adus pe bord spre a fi puse la uscat mai multe mii de kilograme de carne. n aceeasi zi a mai avut loc un pescuit ciudat, care a sporit proviziile lui Nauti lus. Prinsesem n plase ctiva pesti al caror cap se termina printr-o placa ovala, c u margini carnoase. Erau echeneide din a treia familie a melacopterigenilor subb

ranhiali. Discul lor turtit este alcatuit din lame cartilaginoase, transversale si miscatoare, ntre care animalul poate face vid, ceea ce i da putinta sa se prind a de lucruri ca o ventuza. Remora pe care o ntlnisem n Mediterana apartine acestei specii. Dar cele de aici snt echeneide osteochere, specifice acestei mari. Pe masura ce le prindeau, marinar ii nostri le aruncau n cazi pline cu apa. Terminnd pescuitul, Nautilus se apropia de tarm, unde vazuram dormind pe apa mai multe broaste testoase de mare. Ar fi fost greu sa prindem reptilele acestea pre tioase, fiindca ele se trezesc la cel mai usor zgomot si carapacea lor puternica le apara de cange. Dar echeneida avea sa ni le prinda cu o siguranta si o preci zie extraordinara. Pestele acesta este un adevarat crlig viu, care ar ferici si a r mbogati orice pescar cu undita. Oamenii lui Nautilus prinsera de cozile echeneidelor cte un inel destul de mare, ca sa nu le mpiedice miscarile, iar de inel legara o frnghie lunga, cu capatul pri ns de bord. Echeneidele aruncate n mare si ncepura ndata misiunea, lipindu-se de plastronul broa stelor testoase. ndrjirea lor era att de mare, nct mai degraba s-ar fi lasat rupte de ct sa dea drumul pradei. Apoi ele fura trase pe bord odata cu broastele testoase de care se lipisera. Am prins astfel cteva cacuane, late de un metru si grele de doua sute de kilogram e. Carapacea lor, acoperita cu placi mari, cornoase, subtiri si stravezii, de cu loare cafenie, mpestritate cu alb si galben, este foarte cautata. Pe lnga asta, el e snt tot att de bune de mncat ca si broastele testoase obisnuite, a caror came are un gust minunat. Pescuitul acesta puse capat sederii noastre pe meleagurile fluviului Amazoanelor si, odata cu venirea noptii, Nautilus se departa n larg. Capitolul XVIII CARACATITELE Timp de cteva zile, Nautilus se departa mereu de tarmul american. Era limpede ca nu voia sa treaca prin Golful Mexic sau prin Marea Antilelor. Adncime ar fi avut destula, nu-i vorba, pentru ca marile acestea ating n medie o mie opt sute de met ri; se vede nsa ca insulele snt presarate la tot pasul si navele care plutesc de c olo-colo nu-i erau pe plac capitanului Nemo. La 16 aprilie, treceam pe lnga Martinica si Guadelupa, la o departare de treizeci de mile. O clipa am zarit piscurile nalte ale acestor insule. Canadianul, care nadajduia sa-si duca planurile la ndeplinire n Golful Mexicului, fie cobornd pe uscat, fie acostnd pe una din numeroasele nave care trec de la o in sula la alta, fu dezamagit. Daca ar fi izbutit sa puna mna pe luntre, fara stirea capitanului, n-ar fi fost mare lucru sa fugim, dar n largul oceanului nici vorba nu putea fi de o asemenea isprava. Ned Land, Conseil si cu mine am avut o lunga discutie n privinta asta. Eram prizo nieri de sase luni. Strabatuseram saptesprezece mii de leghe si, dupa cum spunea canadianul, calatoria noastra putea sa tina nca mult si bine. De aceea Ned Land m i ceru un lucru la care nu ma asteptam; sa-1 ntreb hotart pe capitanul Nemo daca a vea de gnd sa ne tina pentru totdeauna pe bordul lui Nautilus. O asemenea ncercare nu-mi placea deloc. Eram convins ca n-ar fi dus la nici un rezultat. Nu trebuia sa ne bizuim pe comandantul lui Nautilus, ci numai pe noi nsine. Dealtfel, de cta va vreme, capitanul Nemo devenise mai mohort, mai retras si mai putin prietenos. Mi se parea ca ma ocoleste si l ntlneam rareori. La nceputul calatoriei mi vo bea cu placere despre minunile submarine; acum nsa ma lasa cu studiile mele si nu mai da dea prin salon. Ce se ntmplase cu el? Din ce pricina se schimbase? Eu nu eram vinovat cu nimic. l s tnjenea prezenta noastra pe bord? Orice ar fi fost, era de necrezut ca ne va reda libertatea. l rugai deci pe Ned sa-mi dea ragaz sa chibzuiesc nainte de a-i vorbi capitanului. Daca ncercarea mea n-ar fi dus la nimic bun, ea i putea trezi banuielile, nrautati ndu-ne astfel situatia si ducnd de rpa planurile canadianului. Adaugai ca n nici un caz nu-i putem cere lui Nemo sa ne dea drumul sub motiv ca sanatatea noastra ar avea de suferit. n afara de zilele grele pe care le petrecusem la Polul Sud, tot i trei eram ct se poate de zdraveni. Hrana sanatoasa, aerul curat, viata regulata , temperatura uniforma ne fereau de boli. Un astfel de trai era foarte potrivit

pentru un om caruia nu-i parea rau dupa viata de pe uscat, cum era capitanul Nem o, care se simtea la el acasa si umbla unde voia, urmarindu-si tinta pe cai mist erioase pentru altii, dar cunoscute de el. Noi nsa ne simteam legati de omenire. Eu, unul, de pilda, n-as fi vrut deloc sa-mi ngrop studiile att de interesante si de noi, pe care le facusem. Puteam acum sa scriu adevarata carte despre mare si voiam ca ea sa vada lumina tiparului ct mai curnd. La 20 aprilie, pluteam la o adncime mijlocie de o mie cinci sute de metri. Pamntul cel mai apropiat de noi era arhipelagul Lucayelor presarat ca o gramada de piet ris n mijlocul apelor. Acolo se naltau stnci submarine, ziduri drepte facute din bl ocuri colturoase, puse ca niste temelii largi. ntre ele se adnceau gropi ntunecate, pe care razele noastre electrice nu le puteau lumina pna la fund. Stncile erau nva luite n ierburi mari, laminarii uriase, fucusi nesfrsiti, ca niste adevarate spali ere de hidrofite dintr-o lume de titani. De la plantele uriase despre care tocmai discutam cu Conseil si cu Ned, veni vor ba pe nesimtite despre animalele gigantice care traiesc n mari si oceane. Unele b inenteles ca n-au alt rost dect sa le hraneasca pe celelalte. Cu toate acestea, pr in fereastra lui Nautilus, care parea nemiscat, nu vedeam prin filamentele plant elor dect principalii articulati ai brahiurilor, lambrii cu labe lungi, crabi vin eti si cliosi, care vietuiesc numai n apele Antilelor. Era aproape ora unsprezece cnd Ned Land mi atrase atentia ca ierburile snt miscate cu putere de o vietate nevazuta. * Ei bine, spusei eu, printre ierburi trebuie sa fie vagauni pline de caracatite si nu m-as mira daca am vedea vreo ctiva monstri dintr-astia. * Cum adica ? ntreba Conseil. Snt pe aici calmari, simpli calmari din clasa cefalo podelor? * Nu-i vorba de calmari. i raspunsei eu, ci de caracatite mari. Dar mi se pare ca Ned s-a nselat, fiindca nu vad nimic. * Mi-ar parea rau sa fie asa, spuse Conseil. Tare as vrea sa vad de aproape o ca racatita mare, despre care am auzit attea si care poate tr corabii la fund. Lighioa nele astea mi se pare ca se numesc krak... * Numai craque1 e de ajuns, rse canadianul. * Kraken, si ispravi vorba Conseil, fara sa ia n seama gluma tovarasului sau. * N-o sa cred niciodata ca exista asemenea animale! spuse Ned Land. * De ce nu? raspunse Conseil. n narval cum am crezut? * Ne-am nselat, Conseil. * Nici vorba. Dar poate ca altii mai cred nca si acum. * Tot ce se poate, i raspunsei eu lui Conseil, dar n ceea ce ma priveste snt hotart sa nu admit existenta monstrilor acestora dect atunci cnd am sa-i disec cu propria mea mna. * Asadar, ntreba Conseil, domnul nu crede ca exista caracatite uriase ? * Dar cine dracu' a vazut vreodata? se mira canadianul. * Multa lume, prietene Ned. * Or fi fost savanti, nu pescari! * Ba, sa ma ierti, Ned, si pescari, si savanti! * Eu, care va vorbesc, spuse Conseil cu aerul cel mai serios din lume, mi amintes c cum nu se poate mai bine ca am vazut o corabie trasa la fund de bratele unui c efalopod. * Ai vazut tu asta? ntreba canadianul. * Da, Ned. * Cu ochii tai ? * Cu ochii mei. * Si unde, ma rog? * La Saint-Malo, raspunse calm Conseil. * n port? ntreba batjocoritor Ned Land. * Nu, ntr-o biserica, raspunse Conseil. * ntr-o biserica! striga canadianul. * Da, Ned, caracatita de care vorbesc era zugravita pe un tablou! * Strasnic! facu Ned, izbucnind n rs. Domnul Conseil ma ia n balon! * De fapt, are dreptate, ma amestecai eu. Am auzit de tabloul acela; dar subiect ul lui e luat dintr-o legenda si stiti ct pret au legendele pentru stiintele natu

rii! Dealtfel, cnd e vorba de monstri, imaginatia nu cere altceva dect s-o lasi n v oie. Nu numai ca s-a spus despre caracatitele astea cum ca ar putea trage corabi ile la fund, dar un oarecare Olalis Magnus vorbeste despre un cefalopod lung de o mila, care seamana mai mult a insula dect a animal. Se mai povesteste ca episco pul din Nitros a tinut slujba religioasa pe un 1 Craque (se pronunta krak) n limba franceza nseamna "o minciuna gogonata". Ataca animalul cu lovituri de cange munte. Cnd si-a ispravit slujba, muntele a pornit din loc si a intrat n mare; munt ele era o caracatita. * Si asta-i tot? ntreba canadianul. * Nu-i tot. Un alt episcop, Pontoppidan din Berghem, vorbeste si el despre o car acatita pe care putea sa faca manevre un regiment de cavalerie! * i ziceau bine, nu se ncurcau episcopii de altadata! spuse canadianul. * Nu numai ei, ci si naturalistii din vechime pomenesc de monstri cu o gura ct un golf si care erau prea mari ca sa ncapa n Strmtoarea Gibraltar. * Asta-i buna! facu Land. * O fi oare ceva adevarat n toate povestile astea ? ntreba Conseil. * Absolut nimic, dragii mei, cel putin din ceea ce trece dincolo de limitele ade varului ca sa devina fabula sau legenda. Totusi, imaginatia celor care au nascoc it legendele trebuia sa porneasca de la o farma de adevar. Si nu se poate nega ca exista caracatite si calmari uriasi, dar care nu-i ntrec n privinta asta pe cetac ei. Aristotel a constatat marimea unui calmar de cinci coti, adica de trei metri si zece centimetri. Pescarii nostri ntlnesc si ei multi care trec de un metru si optzeci de centimetri. Muzeele din Triest si Montpellier pastreaza exponate lung i de doi metri; iar dupa socoteala natura- listilor, o caracatita de sase picioa re ar avea tentacule lungi de douazeci si sapte de picioare. Asta ajunge ca sa s e faca din ea un monstru nemaipomenit. * Si asemenea animale se pescuiesc si n zilele noastre ? ntreba canadianul. * Chiar daca nu le pescuiesc, pescarii le vad uneori. Unul dintre prietenii mei, capitanul Paul Bos din Le Havre, m-a ncredintat ca ntlnise un asemenea monstru uri as n marile Indiilor. Dar faptul cel mai uimitor si care nu ne ngaduie sa credem c a ei nu exista s-a petrecut abia acum ctiva ani, n 1861. * Ce s-a ntmplat atunci? ntreba Ned Land. * n 1861, la est de Teneriffe, aproape la latitudinea la care ne gasim noi acum, echipajul vasului de razboi Alecton a zarit un calmar ct toate zilele, care nota p e lnga vas. Comandantul Bouguer se apropie de animal si l ataca cu lovituri de can ge, apoi trase cu pusca, dar fara sa faca nici o isprava, caci gloantele si cang ile strabateau carnurile moi ca o piftie. Dupa mai multe ncercari neizbutite, ech ipajul reusi sa treaca un lat n jurul molustei. Latul luneca pna la notatoarele cod ale, unde se opri. Oamenii ncercara sa ridice monstrul pe bord, dar greutatea lui era att de mare, nct coada s-a rupt n locul unde era trasa de frnghie si, lipsindu-s e de podoaba aceasta, monstrul disparu n apa. * n sfrsit, iata un fapt! spuse Ned Land. * Un fapt nendoielnic, Ned. S-a si propus ca aceasta caracatita sa fie numita "ca lmarul lui Bouguer". * Si ce lungime avea? ntreba canadianul. * Nu avea cumva aproape sase metri ? ntreba si Conseil, care statea la geam, cerc etnd din nou peretii colturosi ai falezei. * Exact! am raspuns. * Si pe cap, continua Conseil, nu avea o coroana cu opt tentacule care se miscau n apa ca niste serpi? * ntocmai. * Iar ochii bulbucati nu erau foarte mari? * Ba da, Conseil. * Si botul nu era ca un cioc de papagal, un cioc grozav? * Chiar asa, Conseil. * Atunci, daca nu-i cu suparare, iata calmarul lui Bouguer, sau, daca nu-i el, i ata cel putin un frate de-al lui. M-am uitat la Conseil. Ned Land se repezi la fereastra. * Ce lighioana ngrozitoare! striga el.

Privii si eu si nu-mi putui stapni un gest de scrba. n fata mea se zvrcolea o dihani e groaznica, scoasa parca din legendele cu monstri. Era un calmar urias, lung de vreo opt metri, venind cu o viteza uluitoare spre N autilus. Monstrul ne privea cu ochii lui enormi si nemiscati, de culoare verde-a lbastrie... Cele opt brate, sau mai bine zis cele opt picioare prinse pe cap, di n pricina carora i s-a dat acestui animal numele de cefalopod, erau de doua ori mai lungi dect corpul si se zvrcoleau ca niste serpi. Pe partea dinauntru a tentac ulelor se desluseau bine cele doua sute cincizeci de ventuze, asemanatoare cu ni ste capsule emisferice. Monstrul si lipea din cnd n cnd ventuzele de geamul salonulu i, facnd vid sub ele. Botul dihaniei - un fel de cioc cornos semannd cu un cioc de papagal - se deschidea si se nchidea de sus n jos. Din botul ca o foarfeca i iesea , frematnd, limba, facuta si ea dintr-o substanta cornoasa si narmata cu cteva rndur i de dinti ascutiti. Ce fantezie a naturii! Un cioc de pasare la o molusca! Corp ul, n forma de fus, umflat nspre mijloc, alcatuia o masa de came care trebuia sa cn tareasca douazeci pna la douazeci si cinci de mii de kilograme. Culoarea ei nesta tornica, schimbndu-se pe masura ce dihania se nfuria, trecea cu o iuteala de nespu s de la cenusiu-vnat la cafeniu-roscat. De ce era furioasa fiara? Fara ndoiala ca din pricina lui Nautilus, mai puternic dect ea si asupra caruia bratele sugatoare si mandibulele ei n-aveau nici o putere. Si totusi, dihaniile acestea grozave, care au trei ini mi, dau dovada de o vitalitate si de o vigoare n miscari rar ntlnite. ntmplarea ne scosese n fata acest calmai urias si nu voiam sa pierd prilejul de a-1 studia cu de-amanuntul. Stapnindu-mi dezgustul pe care mi-1 insufla nfatisarea lu i, am luat un creion si am nceput sa-1 desenez. * Poate ca-i acelasi calmar pe care 1-a ntlnit Alecton, si dadu parerea Conseil. * Nu se poate, raspunse canadianul, fiindca asta e ntreg, iar celalalt a ramas fa ra coada. * Asta n-ar nsemna nimic, le explicai eu. Bratele si coada cefa- lopodelor se ref ac de la sine si n sapte ani coada calmarului lui Bouguer a avut tot timpul sa cr easca din nou. * Atunci, o ntoarse Ned, chiar daca n-am dat nca de el, poate ca l gasim printre ce ilalti! ntr-adevar, alte caracatite se iveau la fereastra dinspre tribord. Am numarat sap te dihanii. l nsoteau pe Nautilus si li se auzeau scrsniturile ciocurilor pe nvelisu l de otel. Nu ne puteam plnge de lipsa de caracatite. Mi-am urmat lucrul. Lighioa nele se tineau dupa noi cu atta precizie, nct pareau nemiscate si as fi putut sa le desenez, copiindu-le forma prin transparenta geamului. Dealtfel nici Nautilus n u mergea prea repede. Deodata, vasul se opri ca si cnd s-ar fi izbit de ceva. * Ne-am ciocnit oare? ntrebai eu. * Orice ar fi, raspunse canadianul, am scapat, fiindca plutim nca. Nautilus plutea, fara ndoiala, dar de mers nu mai mergea. Paletele elicei nu mai bateau apa. Trecu un minut. Apoi capitanul Nemo, urmat de secund, intra n salon. Nu-1 mai vazusem de ctva timp. Parea posomorit. Fara sa ne vorbeasca, poate ca fa ra sa ne vada chiar, el merse spre fereastra, privi caracatitele, apoi sp"se ctev a cuvinte secundului. Acesta iesi. Obloanele se nchisera ndata. Luminile din plafo n se aprinsera. M-am ndreptat spre capitan. * Ciudata colectie de caracatite! i spusei cu tonul nepasator al unuia care ar pr ivi un acvarium. * ntr-adevar, domnule naturalist, mi raspunse capitanul, si o sa ne luptam cu ele corp la corp. Ma uitai la comandant. Credeam ca nu ntelesesem bine. * Corp la corp ? * Da. Elicea s-a oprit. Cred ca mandibulele cornoase ale unui calmar s-au ncurcat n paletele ei; de aceea nu mai putem merge. * Si ce vreti sa faceti ? * Sa ne urcam la suprafata si sa macelarim toate lighioanele astea. * N-o sa fie tocmai usor.

* E adevarat. Gloantele electrice n-au nici o putere mpotriva acestor carnuri moi , n care nu gasesc destula rezistenta ca sa explodeze. Dar le vom ataca cu topoar ele. * Si cu cangea, domnule, adauga canadianul; daca primiti, va ajut si eu! * Nici vorba ca primim, mestere Land! * Va vom ntovarasi, spusei eu si, urmndu-1 pe capitanul Nemo, ne-am ndreptat spre s cara centrala. Acolo, vreo zece oameni narmati cu topoare erau gata de atac. Conseil si cu mine apucaram doua topoare. Ned Land lua cangea. ntre timp, Nautilus se ridicase la suprafata apei. Pe ultimele trepte ale scarii, unul dintre marinari desuruba panoul. Dar abia se desfacura piulitele suruburil or, cnd capacul se ridica tras cu o furie grozava de ventuzele unui brat de carac atita. Deodata, un brat lung se strecura ca un sarpe prin deschizatura, n timp ce alte douazeci se framntau deasupra noastra. Cu o lovitura de topor, capitanul Ne mo taie bratul urias, care aluneca pe scari, zvrcolindu-se. n clipa n care ne ngramadeam unul peste altul ca sa iesim pe punte, alte doua brate , biciuind aerul, se napustira asupra marinarului care statea n fata capitanului Nemo si-1 ridicara cu o forta de nedescris. Capitanul Nemo scoase un strigat si sari afara. Ne repeziram si noi dupa el. Ce priveliste ngrozitoare! Nenorocitul marinar, tinut strns de tentaculul care l nsf acase si lipit de ventuzele lui, se legana n aer, prada trompei uriase. Horcaia, se sufoca si striga: "Ajutor! Ajutor!" Cuvintele lui, spuse n limba franceza, ma uluira cu totul. Asadar, aveam pe bord un compatriot, ba poate chiar mai multi! Strigatul acela sfisietor nu-1 voi putea uita niciodata. Nefericitul era pierdut. Cine l-ar fi putut smulge din strnsoarea puternica? Capi tanul Nemo se arunca mpotriva monstrului si cu o lovitura de topor i mai taie un b rat. Secundul lupta nversunat cu alte caracatite, care ncercau sa se apropie. ntreg ul echipaj lovea cu topoarele... Canadianul, Conseil si cu mine ne nfigeam armele n maldarele de carne. Era groaznic! O clipa crezui ca nenorocitul nsfacat de cara catita ar fi putut scapa; sapte din cele opt brate fusesera taiate. Singurul bra t ramas se rasucea n aer, purtndu-si victima ca pe un fulg. Dar n clipa cnd capitanu l Nemo si secundul se aruncara asupra ei, dihania mprosca o coloana de lichid neg ricios, secretata de o punga din abdomen; cteva clipe am fost orbiti. Cnd norul ne gru se mprastie, calmarul disparuse trnd cu el pe nefericitul meu compatriot! Cu cta furie ne-am repezit atunci asupra monstrilor! Parca ne pierdusem mintile. Pe puntea lui Nautilus navalisera zece sau douasprezece caracatite. Ne rostogole am unii peste altii n mijlocul serpilor care se zvrcoleau, n valuri de snge si de ce rneala neagra. Cangea lui Ned Land se nfigea, la fiecare lovitura, n ochii verzi a i calmarilor, plesnindu-i. Dar viteazul meu tovaras fu deodata trntit de tentacul ele unui monstru de care nu se putuse feri. Ciocul urias al calmarului se deschi se deasupra lui Ned Land. Nefericitul canadian avea sa fie taiat n doua. M-am rep ezit n ajutorul lui. Dar capitanul Nemo mi-o luase nainte. Toporul sau disparu ntre falcile enorme ale dihaniei, si canadianul, salvat ca prin minune, se ridica nfi gnd ntreaga cange pna n inima ntreita a caracatitei. * Mi-am platit datoria! i spuse capitanul Nemo canadianului. Ned se nclina, fara s a-i raspunda. Lupta tinuse un sfert de ora. Monstrii nvinsi parasira cmpul de lupta, disparnd sub valuri. Capitanul Nemo rosu de snge, statea nemiscat lnga far, privind marea care nghitise pe unul din tovarasii lui. Din ochi i curgeau lacrimi mari. Capitolul XIX GOLF-STREAM Nici unul dintre noi nu va putea uita vreodata groaznica ntmplare din 20 aprilie! Am scris cum s-au desfasurat faptele, pe cnd eram nca adnc tulburat. Pe urma am ref acut cele scrise si le-am citit lui Conseil si canadianului. Ei au gasit ca fapt ele snt povestite ntocmai, dar nu snt redate cu destula tarie. Ca sa zugravesc asem enea tablouri, mi-ar fi trebuit sa am pana celui mai mare poet al nostru, a ilus trului Victor Hugo. Dupa cum spuneam, capitanul Nemo plnsese privind valurile. Durerea i era nemargini ta. Pierdea al doilea tovaras de cnd ne gaseam pe bord. Si ce moarte! Prietenul a cesta, zdrobit, nabusit de bratul puternic al caracatitei, sfarmat de falcile ei t

ari ca fierul, n-avea sa se odihneasca mpreuna cu tovarasii sai n apele linistite ale cimitirului de margean! Mie, ceea ce mi sfisiase inima n toiul luptei fusese strigatul de deznadejde al ne fericitului marinar. Sarmanul francez, uitndu-si limbajul de mprumut, folosise limba tarii si a mamei sale ca sa ne cheme pentru c ea din urma oara! Asadar, avusesem un compatriot printre oamenii din echipajul l ui Nautilus, un francez credincios trup si suflet capitanului Nemo, fugind ca si el de orice legatura cu cei de pe pamnt. Sa fi fost oare singurul care reprezent a Franta n asociatia aceasta misterioasa, alcatuita fara doar si poate din oameni de nationalitati diferite? Iata nca una din ntrebarile fara raspuns care mi framnta u mintea nencetat. Capitanul Nemo intra n cabina sa si timp de cteva zile nu l-am mai vazut. Puteam s a-mi dau seama de tristetea, de deznadejdea si de nehotarrea sa, judecnd dupa mers ul lui Nautilus, al carui suflet era si care i oglindea toate simtamintele. Vasul nu mai pastra o tinta hotarta. Mergea nainte si napoi, plutind ca un cadavru n voia valurilor. Desi elicea i fusese curatata, Nautilus abia daca se mai misca; navig a la ntmplare, neputndu-se smulge din locul ultimei lupte, care nghitise pe unul din tre ai sai! Astfel trecura zece zile. Abia la 1 mai, Nautilus si relua drumul spre nord, trecn d pe lnga insulele Lucayes, n apropierea canalului Bahama. Mergeam prin apele celu i mai mare fluviu al marii, care si are malurile sale, pestii sai si temperatura proprie. Cu alte cuvinte, urmam curentul Golf-Strcam. Golf-Streamul este ntr-adevar un fluviu ce curge liber prin mijlocul Atlanticului si ale carui ape nu se amesteca cu apele oceanului. Este un fluviu sarat, mai s arat dect marea din jurul lui. Adncimea lui mijlocie e de trei mii de picioare, ia r latimea mijlocie de saizeci de mile. n unele locuri, curentul atinge o viteza d e patru kilometri pe ora. Volumul constant al apelor lui este cu mult mai mare d ect al tuturor fluviilor de pe glob. Adevaratul izvor sau punctul de plecare al Golf-Streamul ui. dupa parerea lui Ma ury, ar fi n Golful Gasconiei. Acolo ncep sa i se formeze apele, la o temperatura n sa scazuta. Cobornd >pre sud, de-a lungul Africii ecuatoriale, curentul si ncalzest e valurile la soarele zonei toride, strabate Atlanticul, atinge Capul San Roque pe coasta braziliana si se desparte n doua brate, dintre care unul se duce sa-si mai ncalzeasca apele n Marea Antilelor. Atunci, Golf-Streamul, care are menirea sa echilibreze temperaturile si sa amestece apele tropicelor cu apele boreale, si nc epe rolul cumpa- nitor. nfierbntat n Golful Mexicului, el se ridica spre nord pe co astele americane, mergnd pna la Terra Nova, unde se abate din drum sub puterea cur entului rece din Strmtoarea Davis, apoi, apucnd din nou drumul oceanului, face o c urba deosebit de larga si se desparte la gradul al patruzeci si treilea n doua br ate: unul, ajutat de alizeul de nord-est, se ntoarce n Golful Gasconiei si n Azore, iar celalalt, dupa ce ncalzeste tarmurile Irlandei si ale Norvegiei, merge pna di ncolo de Spitzberg, unde temperatura lui coboara la 4 si formeaza marea libera a polului. Pe acest fluviu al oceanului naviga atunci Nautilus. La iesirea din canalul Baha ma, Golf-Streamul merge cu opt kilometri pe ora, avnd o latime de paisprezece leg he si o adncime de trei sute cincizeci de metri. Viteza lui scade treptat cu ct aj unge mai spre nord si e de dorit ca regularitatea scaderii acesteia sa se mentin a, caci daca, asa cum se pare, curentul si-ar schimba viteza si directia, clima europeana ar avea de suferit tulburari nsemnate. Spre amiaza eram pe punte mpreuna cu Conseil. li explicam ciudateniile Golf-Strea mului. Cnd am terminat, l ndemnai sa-si cufunde mna n apele curentului. Conseil ma asculta si fu foarte mirat de faptul ca nu simtea nici raceala, nici caldura. * Asta nseamna ca temperatura apelor Golf-Streamului, cnd iese din Golful Mexiculu i, esce aproape aceeasi cu temperatura sn- gelui - i-am spus eu. Golf-Stream e un mare" calorifer, care face ca tarmurile Europei sa fie vesnic mpodobite cu verde ata. Si daca i dam crezare lui Maury, caldura curentului, folosita n ntregime, ar a junge ca sa nu lase sa se raceasca un fluviu de fier topit, la fel de mare ca Am azoanele sau ca Missouri. n momentul acela, viteza Golf-Streamului atingea doi metri si douazeci si cinci p

e secunda. Curentul se deosebeste att de mult de marea care l nconjoara, nct apele lu i nghesuite se ridica deasupra oceanului, facnd o oarecare diferenta de nivel fata de valurile reci. ntunecate si foarte bogate n saruri, apele curentului se deoseb esc prin culoarea lor liliachie de valurile verzi dimprejur. Linia care desparte apele este att de deslusita, nct n dreptul Carolinelor, n timp ce Nautilus strapunge a cu pintenul apele Golf-Streamului, elicea sa batea nca apele oceanului. Curentul ducea cu el o lume ntreaga de vietati. Printre ele am vazut crduri ntregi de argonauti, foarte obisnuiti si n Mediterana. Mai pot adauga ca, n timpul noptii, fosforescenta apelor Golf- Streamului se lua la ntrecere cu lumina noastra electrica, mai ales n timpul furtunilor care ne amen intau deseori. La 8 mai ajunsesem lnga Capul Hatteras, n dreptul Carolinei de Nord. Acolo, Golf-S treamul are o latime de saptezeci si cinci de mile si o adncime de doua sute zece metri. Nautilus ratacea nca la ntmplare. Nici o supraveghere pe bord. n asemenea mpr ejurari, evadarea noastra putea sa izbuteasca! ntr-adevar, tarmurile locuite ne-a r fi nlesnit un refugiu. Marea era necontenit brazdata de vapoarele care fac serv iciul ntre New York sau Boston si Golful Mexic, ca si de micile goelete ncarcate c u felurite marfuri care opresc n mai toate punctele coastei americane. S-ar fi pu tut ncerca de aici foarte bine o evadare, desi tarmul era la vreo treizeci de mil e departare. Un lucru suparator nsa mpiedica cu desavrsire planurile canadianului: vremea deoseb it de rea. Ne apropiam de meleagurile unde furtunile snt dese, de locurile n care n susi Golf-Streamul da nastere trombelor si uraganelor. A te ncumeta sa strabati m area furioasa cu o luntre usoara, nsemna sa mergi la pieire. Chiar Ned Land recun ostea asta. De aceea si stapnea furia, dar l rodea o mhnire adnca pe care numai fuga ar fi putut-o vindeca. * Domnule, mi spuse el n ziua aceea, trebuie sa sfirsim odata! Nemo asta al dumnea voastra iar se departeaza de uscat si se urca spre nord. Va spun'hotart ca mi-e d e ajuns Polul Sud si ca n-am de gnd sa-1 urmez si la Polul Nord. * Ce-i de facut, Ned? Acum nu putem evada! * V-am mai spus o data: trebuie sa vorbim cu capitanul dumneavoastra. Nu i-ati s pus nimic atunci cnd ne aflam n apele Frantei. Am sa-i vorbesc eu acum, fiindca snt aproape de tara mea. Cnd ma gndesc ca peste cteva zile Nautilus va trece pe lnga No ua Scotie si ca acolo, spre Terra Nova, se deschide un golf larg, si ca n golf se varsa Saint Laurent, si ca Saint Laurent este fluviul meu, fluviul Quebecului, orasul n care m-am nascut, ei bine, cnd ma gndesc la toate astea mi se urca sngele l a cap si ma zbrlesc tot. Va spun drept: mai bine ma arunc n mare dect sa mai ramn ai ci! Nu mai pot! Se vedea ct de colo ca Ned Land ajunsese la capatul rabdarii. Firea lui viguroasa nu se putea mpaca defel cu nchisoarea aceasta prelungita. Slabea din zi n zi si se facea tot mai morocanos. mi dadeam seama ct sufera, fiindca si pe mine ma napadis e dorul. Doar se scursesera aproape sapte luni de cnd nu mai aveam nici o stire d e pe uscat. n afara de asta, sihastria capitanului Nemo, schimbarea felului sau d e a fi, mai ales dupa lupta cu calmarii, faptul ca devenise din cale afara de ta cut ma faceau sa vad lucrurile sub o alta nfatisare. Nu mai simteam entuziasmul d in primele zile. Ar fi trebuit sa fiu un flamand, cum era Conseil, ca sa ma mpac cu asemenea situatie, sa traiesc ntr-un mediu harazit cetaceilor si celorlalti lo cuitori ai marii. Cred ca baiatul acesta cumsecade, daca ar fi avut branhii n loc de plamni, ar fi fost un peste de soi! * Ei. ce ziceti, domnule? spuse Ned Land, vaznd ca nu-i raspund. * Vrei sa-1 ntreb pe capitan ce are de gnd n privinta noastra ? * Da! * Si asta cu toate ca ne-a aratat el nsusi destul de limpede?... * Da! Vreau sa fiu sigur pentru ultima data. Vorbiti-i numai pentru mine, numai n numele meu, daca vreti. * Vezi, greutatea este ca l ntlnesc destul de rar. Ma ocoleste. * N-are a face! Tocmai pentru asta! * Bine, am sa-i vorbesc, Ned. * Cnd ? ntreba canadianul, staruitor. * Cnd am sa-1 ntlnesc.

* * * *

Domnule Aronnax, vreti sa ma duc eu sa-1 caut? Nu, lasa-ma pe mine. Mine... Astazi, zise Ned Land. Fie. Am sa-i vofbesc astazi! i fagaduii eu canadianului, care ar fi fost n stare sa strice totul daca l-as fi lasat sa vorbeasca el nsusi. Am ramas singur. Ma hotarsem sa limpezesc situatia chiar atunci, mi place sa nu la s lucrurile de azi pe mine. M-am dus n camera mea. Alaturi, n cabina capitanului, se auzeau pasi. Nu voiam sa pierd prilejul de a-1 ntlni. Am batut la usa. Nu mi-a raspuns nimeni. Am batut din nou. Apoi am apasat pe clanta si am intrat. Capitanul, aplecat peste masa de lu cru, nu ma auzise. Hotart sa nu plec fara sa-1 ntreb ce are de gnd sa faca, m-am ap ropiat de el. l vazui ridicndu-si deodata capul si ncruntndu-se. Dupa ce ma privi o clipa, mi spuse aproape rastit: * Dumneavoastra, aici? Ce doriti? * Sa va vorbesc, capitane. * Snt ocupat, domnule, lucrez. Nu pot sa am si eu, ca dumneavoastra, libertatea d e a ramne nestingherit? Primirea era putin ncurajatoare. Dar ma hotarsem sa duc lucrurile pna la capat. * Domnule, i-am spus pe un ton rece, vreau sa va vorbesc despre ceva care nu suf era ntrziere. * Despre ce anume? Ati mai facut vreo noua descoperire! ma ntreba ironic. V-a des tainuit marea vreun secret pe care eu l-am scapat din vedere? Vedeam bine ca nu ne vom ntelege. Dar nainte de a apuca sa-i raspund, capitanul Ne mo mi arata un manuscris deschis si-mi spuse cu multa seriozitate: * Domnule Aronnax, iata un manuscris redactat n mai multe limbi. Este rezultatul studiilor mele asupra marii si, daca o vrea Dumnezeu, n-o sa piara odata cu mine . E semnat cu adevaratul meu nume si ntregit cu povestea vietii mele. Manuscrisul va fi nchis ntr-un aparat care nu se poate cufunda. Ultimul om care va ramne n viat a din toti cti sntem pe bordul lui Nautilus va arunca aparatul n mare, lasndu-1 n voi a valurilor. Adevaratul nume al capitanului Nemo! Viata sa scrisa de el nsusi! Taina i va fi, a sadar, dezvaluita? Dar n clipa aceea nu vedeam n cuvintele lui dect prilejul ca sa deschid vorba despre ceea ce ma framnta. * Domnule capitan, i spusei, snt cu totul de parerea dumneavoastra. Roadele studii lor pe care le-ati facut nu trebuie sa se piarda. Dar mijlocul pe care-1 ntrebuin tati mi se pare primitiv. Cine stie unde vor mpinge vnturile aparatul si n ce mini v a cadea? N-ati putea gasi un mijloc mai byn? Dumneavoastra sau unul dintre ai du mneavoastra n-ar putea sa...? * Niciodata, domnule! spuse cu tarie capitanul, ntrerupndu-ma. * Eu si tovarasii mei am fi gata sa pastram manuscrisul n taina, iar daca ne-ati reda libertatea... * Libertatea! Capitanul Nemo ma privi o clipa, apoi se ridica. * Da, si chiar despre asta venisem sa va vorbesc. Sntem de sapte luni pe bord. Va ntreb astazi, n numele tovarasilor mei si n numele meu, daca aveti de gnd sa ne ret ineti aici pentru totdeauna. * Domnule Aronnax, raspunse capitanul, va voi spune si astazi ce v-am spus acum sapte luni: cine intra n Nautilus nu trebuie sa-1 mai paraseasca! * Ne supuneti unei adevarate robii! * Numiti-o cum va place. * Dar pretutindeni sclavul are dreptul sa-si rascumpere libertatea! Si oricare a r fi mijloacele de scapare, el le gaseste bune! * Dreptul acesta l aveti si dumneavoastra. M-am gndit eu vreodata sa va leg printr -un juramnt? Capitanul ma privi ncrucisndu-si bratele. * Domnule, i spusei, ne-ar fi foarte neplacut sa mai deschidem vorba despre asta. Dar fiindca am nceput, sa mergem pna la capat. Va repet ca nu este vorba numai de mine. Pentru mine, studiul este un ajutor, o placere, o obisnuinta, o patima ca re ma poate face sa uit de toate. Ca si dumneavoastra, mi-ar placea sa traiesc r etras, nestiut de nimeni, cu o oarecare speranta de-a lasa ntr-o zi viitorului ro adele muncii mele, ntr-un aparat ndoielnic, ncredintat valurilor si vnturilor. ntr-un

cuvnt, pot sa va nteleg, sa va admir si sa va urmez cu placere n unele privinte; d ar mai snt si alte aspecte care mi arata viata dumneavoastra nconjurata de taine si de complicatii, despre care doar eu si tovarasii mei nu stim nimic. Chiar atunc i cnd ne-au miscat durerile dumneavoastra sau cnd ati dat dovada de ntelepciune adnc a si de curaj, a trebuit totdeauna sa nchidem n noi pna si cele mai nensemnate semne ale bucuriei pe care o ai vaznd un lucru frumos sau bun, fie ca-1 face un priete n sau un dusman. Simtamntul ca sntem straini de tot ce va priveste face ca situati a noastra sa fie de nesuferit, de nendurat chiar pentru mine, dar mai cu seama pe ntru canadian. Orice om, numai prin faptul ca este om, merita sa fie luat n seama . V-ati ntrebat vreodata ce gnduri de razbunare poate nutri o fire ca a lui Ned La nd din dorinta de libertate si din ura mpotriva sclaviei? V-ati gndit vreodata ce poate el gndi, ndrazni, ncerca? Tacui. Capitanul Nemo se ridica: * Ned Land n-are dect sa gndeasca, sa ndrazneasca si sa ncerce tot ce vrea. Ce-mi pa sa mie? Nu l-am adus eu aici. Nu-1 tin pe bord pentru placerea mea!, Ct despre du mneavoastra, domnule Aronnax, cred ca snteti dintre cei care pot ntelege tot, chia r si tacerea. Nu mai am nimic sa va spun. As dori sa fie ultima data cnd mai vorb im despre lucrul acesta, fiindca a doua oara nici n-as putea macar sa va ascult. Am plecat. Din ziua aceea, relatiile noastre se nasprira foarte mult. Povestii to varasilor mei convorbirea avuta cu capitanul. * Acum stim, spuse Ned, ca nu trebuie sa ne asteptam la nimic din partea lui. Na utilus se apropie de Long Island. Vom fugi, oricum va fi vremea. Dar cerul devenea din ce n ce mai amenintator. Toate semnele aratau apropierea un ui uragan. Aerul se facuse albicios ca laptele, n zare, n locul buchetelor desfacu te de nori cirus, se iveau straturile nimbo-cumulusi. Mai jos, alergau nvalmasind u-se alti nori. Marea crestea si se umfla n vrtejuri lungi. Pasarile, n afara de sa tanicle, prietena furtunilor, disparusera. Barometrul coborse mult, aratnd grozava tensiune a vaporilor din aer. Amestecul din stormglass se descompunea sub influ enta electricitatii din atmosfera. Lupta dintre elemente era aproape. Furtuna izbucni n ziua de 18 mai, tocmai cnd Nautilus plutea pe lnga Long Island, l a cteva mile de trecatorile New York-ului. Mi-ar fi lesne sa descriu uraganul, pe ntru ca, n loc sa se adaposteasca n adncuri, capitanul Nemo, nu stiu de ce, a voit sa nfrunte vijelia la suprafata apei. . Vntul sufla dinspre sud-vest, la nceput cu o tarie de cincisprezece metri pe sec unda, apoi, spre ora trei dupa-amiaza, cu douazeci si cinci de metri. Aceasta e taria obisnuita a furtunilor. Capitanul Nemo statea neclintit pe punte, batut de furia vntului. Se legase cu o frnghie pe dupa mijloc, ca sa nu fie luat de valurile uriase c; re rr.aiurau puntea. M-am urcat si eu, legndu-ma la fel si admirind n ac eeasi masura furtuna si omul care o nfrunta. Nori mari si destramati maturau valu rile marii dezlantuite. ncretiturile care de obicei se formeaza n golul dintre val uri nu se mai vedeau. Ct puteai cuprinde cu ochii, se naltau talazuri ntunecate, a caror creasta nu se mai spargea, atta era de compacta. naltimea lor crestea necont ei.it. Uriasele talazuri se framntau, n timp ce Nautilus, culcat cnd pc o parte, cnd pe alta, sau ridicat n picioare ca un catarg, se clatina si salta ngrozitor. Pe l a ora cinci cazu o ploaie torentiala; ea nsa nu domoli nici vntul si nici marea. U raganul se dezlantui cu o viteza de patruzeci si cinci de metri pe secunda, adic a cu aproape patruzeci de leghe pe ora. La taria ore asta el darma casele, arunca tiglele de pe acoperisuri, nfigndu-le n usi, rupe zabrelele de fier si clinteste d in loc tunurile. Si totusi, n mijlocul vijeliei, Nautilus ndreptatea cuvintele unu i constructor savant: "Nu exista vas bine construit pe care sa-1 poata nfrnge mare a!" Era mai tare dect o stnca, pe care valurile ar fi sfarmat-o, era un fus de otel ascultator si usor de mnuit, fara pnze si fara catarg, caruia nu-i pasa de furia furtunii. Priveam cu atentie valurile dezlantuite. Unele ajungeau pna la cincisprezece metr i naltime si la o suta saptezeci si cinci de metri lungime, iar viteza cu care nai ntau, pe jumatate ct a vntului, era de cincisprezece metri pe secunda. Volumul si puterea le cresteau cu ct apele erau mai adnci. Am nteles atunci rostul valurilor c are nchid n snul lor aerul, purindu-1 astfel pna n adncuri si ducnd acolo viata, odat u oxigenul. Cea mai mare presiune a lor, calculata, se poate ridica pna la trei m

ii de kilograme pe un picior patrat din suprafata pe care o bat. Erau valuri ca acelea care n He- bride au deplasat un bloc greu de 84 mii de livre, sau care n fu rtuna de la 23 decembrie 1864 au darmat o parte din orasul Jeddo1 din Japonia, nai ntnd cu 700 km pe ora si sfarmndu-se n aceeasi zi de coastele Americii. Odata cu noaptea, spori si puterea furtunii. Barometrul cobor la 710 milimetri. P e cnd se nnopta, am vazut trecnd la orizont o nava mare, luptnd din greu cu furtuna; curnd ea se pierdu n ntuneric. Trebuie sa fi fost unul din vasele liniei New YorkLi- verpool sau Le Havre. Pe la zece seara, cerul parea de foc; fulgere puternice brazdau zarea. mi ntorceam fata, orbit de stralucirea lor, n timp ce capitanul Nemo le privea de parca ar f i vrut sa se patrunda de sufletul 1 Tokio. furtunii. Un huruit nfricosator umplea cerul, huruit n care se amestecau urletele valurilor ce se prabuseau, mugetele vntului si bubuiturile tunetelor. Vntul se mut a de co'o-colo, iar uraganul, pornit din rasarit, se ntorcea trecnd prin nord, ves t si sud, n directia inversa fata de furtunile nvrtitoare din Emisfera Australa. Golf-Streamul si ndreptatea cu prisosinta numele de rege al furtunilor! El doar es te acela care, din pricina deosebirii de temperatura a paturilor de aer de deasu pra curentilor sai, da nastere cicloanelor nspaimntatoare. Dupa ploaie ncepu sa se reverse focul. Picaturile de apa se prefaceau n manunchiur i de scntei. Zvrlit cu putere de un val, Nautilus si nalta n aer pintenul de otel, di n care am vazut cum scaparau nenumarate scntei. Zdrobit de oboseala si sleit de p uteri, m-am trt spre panou. L-am deschis si am cobort n salon. Furtuna atinsese atun ci furia ei cea mai mare. n interiorul lui Nautilus era cu neputinta de stat n pic ioare. Pe la miezul noptii cobor si capitanul Nemo. Am auzit rezervoarele umplnduse ncetul cu ncetul, apoi Nautilus se cufunda sub valuri. Prin geamul salonului se vedeau pesti mari, nspaimntati, trecnd ca niste naluci pri n apele de foc. Nautilus cobora ntruna. Crezusem ca la o adncime de cincisprezece metri si va regasi linistea. Dar straturile superioare erau tulburate prea putern ic. A trebuit sa ne coborm la cincizeci de metri n maruntaiele marii. Ce liniste, ce tacere, ce nemiscare n aceste adncuri! Cine ar fi crezut ca o furtu na groaznica se dezlantuise atunci la suprafata oceanului ? Capitolul XX LA 4724' LATITUDINE SI 1728' LONGITUDINE Uraganul ne aruncase spre est. Pierdusem orice nadejde de a mai putea evada prin preajma New York-ului sau a Sf. Laurentiu. Bietul Ned Land, deznadajduit, state a singur tot timpul, ca si capitanul Nemo. Conseil si cu mine eram nedespartiti. Am spus ca Nautilus se ndepartase spre est. Ar fi trebuit sa spunem mai exact spr e nord-est. Vreo cteva zile vasul rataci cnd la suprafata apei, cnd sub valuri. Tre ceam prin mijlocul unor ceturi deosebit de primejdioase pentru navigatori, prici nuite mai ales de topirea gheturilor care umezeste peste masura atmosfera. Cte corabii au pierit prin meleagurile acestea, creznd ca se ndreapta spre focurile nesigure de pe tarm. Cte nenorociri se da- toresc ceturilor de nepatruns; cte izb iri de stncile n preajma carora urletul vntului nabusa clipocitul valurilor! Cte cioc niri ntre vapoare, cu toate semnalele sirenelor si clopotelor de alarma! Fundul acestor ape avea nfatisarea unui cmp de lupta n care zaceau toti cei nvinsi d e ocean: vase batrne, naclaite, si nave noi, n ale caror alamuri se reflecta puter nic lumina farului nostru. La 15 mai, atinsesem capatul de sud al bancului Terra Nova. Bancul acesta este f ormat din depuneri marine, ngramadire nemaipomenita de resturi organice, carate f ie de la Ecuator de catre curentul Golf-Stream, fie de la Polul Nord, de catre c ontracurentul de apa rece ce vine de-a lungul coastei americane. Aici se aduna s i blocurile ratacitoare carate de ghetari cnd vine dezghetul. Tot aci s-a format un morman de oseminte de pesti, de moluste si de zoofite, care pier cu miliardel e. Marea nu e prea adnca pe bancul Terra Nova - are cel mult cteva sute de metri. Dar mai spre sud se adnceste dintr-o data o depresiune foarte mare, o groapa de trei mii de metri. Acolo Golf- Streamul se largeste, si pierde din viteza si din cald ura si devine o mare. n timp ce pluteam aproape de fundul bancului Terra Nova, am vazut limpede unditel

e lungi, prevazute cu doua sute de crlige, din care vasele arunca n apa cu sutele. Fiecare undita avea la un capat o mica greutate care o tragea la fund, iar la c elalalt capat, o pluta care o mentinea deasupra apei. Ca sa strabata aceasta ret ea submarina, Nautilus a trebuit sa manevreze cu multa ndemnare. Dealtfel, vasul nostru nici n-a ramas multa vreme pe meleagurile acelea, att de s trabatute de corabii. Am mers nainte, la al patruzeci si doilea grad de latitudin e, n dreptul lui Saint Jean si Heart's Content, unde se afla capatul cablului tra nsatlantic. Acolo, n loc sa-si continue drumul spre nord, Nautilus si schimba directia spre ra sarit, ca si cum ar fi vrut sa urmeze platoul telegrafic pe care se sprijina cab lul si al carui relief l-am aflat cu mare precizie, facnd nenumarate sondaje. n ziua de 17 mai, la aproape cinci sute de mile departare de Heart's Content si l a doua mii opt sute de metri adncime, am zarit cablul ntins pe fund. Conseil, care nu stia despre ce este vorba, crezu la nceput ca e vreun sarpe de mare urias si se pregati sa-1 claseze, dupa obiceiul lui. Dar l-am dezamagit spunndu-i adevarul si, ca sa nu-1 las n paguba, i-am povestit cum a fost asezat cablul. Cel dinti cablu a fost ntins n cursul anilor 1857 si 1858; dar, dupa ce a transmis vreo patru sute de telegrame, n-a mai functionat. n 1863, inginerii construira un nou cablu, cu o lungime de trei mii patru sute de kilometri, cntarind patru mii cinci sute de tone, care fu mbarcat pe Great-Eastern. Dar si ncercarea aceasta dad u gres. La 25 mai, Nautilus, cufundat la trei mii opt sute treizeci si sase de metri adnc ime, se gasea chiar n locul unde se rupsese cablul adica la sase sute treizeci si opt de mile departare de coasta Irlandei. ntr-una din zile, pe la ora doua dupa-amiaza, se observase ca s-au ntrerupt comuni catiile cu Europa. Electricienii de pe bordul lui Great-Eastern l reparasera si l coborsera iar, nsa cteva zile mai trziu cablul se rupsese din nou si n-a mai putut f i gasit n fundul oceanului. Americanii nu se descurajara. ndraznetul Cyrus Field, seful ntreprinderii de insta lare a cablului si care si pusese n joc toata averea sa, lansa o noua subscriptie, care fu acoperita imediat. Astfel fu asezat alt cablu, n conditii mai bune. Manu nchiul de fire conducatoare, izolate cu o nvelitoare de gutaperca, era aparat de o captuseala de materii textile, aflate ntr-o armatura metalica. Great-Eastern ie si n larg la 13 iulie 1866. Operatia se desfasura n conditii bune. Totusi se petrecu un lucru ciudat: de mai multe ori, ntinznd cablul, electricienii observara ca n el fusesera de curnd nfipte c uie, cu scopul de a-1 strica. Capitanul Anderson, ofiterii si inginerii se ntruni ra, se sfatuira si hotarra ca daca-1 vor prinde pe vinovat, l vor arunca n mare far a nici o judecata. De atunci, ncercarea criminala nu s-a mai repetat. Nici vorba nu putea fi ca sa gasim cablul electric asa cum fusese atunci cnd iesi se din ateliere. Ca un sarpe lung, acoperit de scoici, de foraminifere si de pie tris, nfasurat ntr-un nvelis pietros care-1 apara de molustele vatamatoare, el se o dihnea linistit, la adapost de framntarea marii si sub o presiune favorabila tran smiterii scnteii electrice care trece din America n Europa n treizeci si doua de su timi de secunda. Cablul acesta va tine, fara ndoiala, o vesnicie, fiindca s-a obs ervat ca nvelisul de gutaperca devine cu att mai trainic cu ct sta mai mult timp n a pa marii. Dealtfel, pe podisul att de bine ales pe care este ntins, cablul nu-i niciodata cu fundat la adncimi la care ar putea sa se rupa. Nautilus merse de-a lungul lui pna la locul cel mai adnc, la patru sute treizeci si unu de metri, si nici acolo cabl ul nu era supus vreunui efort de tractiune. Apoi ne apropiaram de locul accident ului din 1863. Fundul oceanului se adncca ntr-o vale larga de o suta douazeci de kilometri, n care ar fi ncaput Mont-Blanc, fara ca vrful lui sa ajunga la suprafata apei. Valea se n chidea la rasarit ca un zid drept, nalt de doua mii de metri. Am ajuns acolo la 2 8 mai. Nautilus se gasea la numai o suta cincizeci de kilometri de Irlanda. Se gn dea oare capitanul Nemo ca ne ndreptam spre Insulele Britanice? Nu. Spre marea me a uimire, el cobor catre sud, pornind n directia marilor europene. Cnd am nconjurat Insula Smaraldelor am zarit o clipa Capul Clear si farul din Fastenet, care cala uzeste miile de vase iesite din Glasgow sau din Liverpool.

O ntrebare importanta mi staruia n minte: Va ndrazni oare Nautilus sa intre n Canalul Mnecii? Ned Land, care se ivise din nou de cnd ne apropiam de pamnt, nu mai conten ea cu ntrebarile. Cum sa-i raspund ? Capitanul Nemo ramnea de nevazut. Oare acum v oia sa-mi arate mie coastele Frantei, dupa ce i aratase canadianului tarmurile Am ericii? n timpul acesta, Nautilus cobora mereu spre sud. La 31 mai el trecu pe lnga Land's End, ntre capatul extrem al Angliei si Sorlinge, pe care le lasa n urma, spre tri bord. Daca voia sa intre n Marea Mnecii, ar fi trebuit sa apuce de-a dreptul spre est fapt care nu s-a ntmplat. Spre marea mea nedumerire, n tot timpul zilei de 31 mai, Nautilus se nvrti n cerc de nenumarate ori. Parea sa caute un loc pe care nu-1 putea gasi usor. La amiaza, capitanul Nemo masura el nsusi naltimea soarelui. Nu-mi spusese nici un cuvnt. Mi s e paru mai posomorit ca de obicei. Ce-1 mhnea oare? Vecinatatea tarmurilor europe ne? Amintirea tarii pe care o parasise? Ce simtea? Remuscari sau pareri de rau? M-am gndit multa vreme la asta, simtind ca ntmplarea avea sa-mi dezvaluie foarte cu rnd tainele capitanului. A doua zi, Nautilus manevra la fel. Era vadit ca voia sa gaseasca un punct preci s n ocean. Capitanul Nemo veni ca si n ajun sa ia naltimea soarelui. Marea era lini stita, cerul senin. La opt mile spre est, un vapor mare se desena pe linia orizo ntului. Pentru ca nu avea nici un steag, nu i-am putut recunoaste nationalitatea . Cu cteva minute nainte de trecerea soarelui la meridian, capitanul Nemo lua sextan tul si i masura naltimea cu cea mai mare grija. Linistea desavrsita a apei i nlesnea operatia. Nautilus statea nemiscat. Ma aflam atunci pe punte. Dupa ce capitanul s i termina masuratorile, l auzii spunnd doar att: * Aici e! Apoi cobor n submarin. VAzuse oare vasul care si schimbase directia parnd ca se apro pie de noi ? N-as putea spune. Ma ntorsei n salon. Panoul se nchise si se auzi zgomotul apei n rezervoare. Nautilus ncepu sa se scufunde, vertical, elicea fiind oprita. Dupa cteva minute el se opri la o adncime de opt sute treizeci si trei de metri, atingnd fundul. Tavanul luminos al salonului se stinse, obloanele fura deschise si prin ferestre se vazu marea, luminata viu de farul nostru, pe o raza de o jumatate de mila. P rivind spre babord n-am vazut dect nemarginirea apelor linistite. La tribord, n fund, o iesitura ca o gramada mare mi atrase atentia. As fi putut cr ede ca snt niste ruini, nvaluite ntr-un strat de scoici albe ca ntr-o mantie de zapa da. Uitndu-ma cu bagare de seama, am recunoscut formele ngrosate ale unui vas scuf undat, fara catarge, si care trebuie sa fi zacut multa vreme n fundul apelor. Ce vas era acela? De ce venea Nautilus sa-i'viziteze mormntul? Scufundarea lui nu se datora unui simplu naufragiu? Nu stiam ce sa cred, cnd, lnga mine, l auzii pe capitanul Nemo spunnd cu o voce poto lita: * Pe vremuri, vasul acesta se numea Marsiliezul. Avea saptezeci si patru de tunu ri si a fost lansat n 1762. n 1778, la 13 august, sub comanda lui La Poype-Vertrie ux, el lupta vitejeste mpotriva lui Preston. n 1779, la 4 iulie, veni cu escadra a miralului d'Estaing la cucerirea Grenadei. n 1781, la 5 septembrie, lua parte la lupta din Golful Chesapa. n 1794, republica franceza i schimba numele. La 16 april ie, n acelasi an, vasul se alatura la Brest escadrei lui Villaret- Joyeuse, ca sa escorteze" un transport de gru care venea din America, sub comanda amiralului Va n Stabel. Acum saptezeci si cinci de ani, chiar n locul acesta, la 4724' latitudin e si 1728' longitudine, convoiul ntlni escadra engleza. Vasul acesta, dupa o lupta vitejeasca n care si-a pierdut cele trei catarge, lund apa si pierznd o treime din echipaj, a preferat sa se scufunde cu cei trei sute cincizeci si sase de marinar i dect sa se predea si a disparut sub valuri n strigatele "Traiasca Republica!" * E Razbunatorul1 am strigat eu. * Da, Razbunatorul! Un nume frumos! murmura capitanul Nemo, ncrucisndu-si bratele. Capitolul XXI DEZASTRUL Felul n care vorbise capitanul, privelistea neasteptata, povestea plina de patrio tism a vasului scufundat, apoi tulburarea lui Nemo cnd rostise numele Razbunatoru

lui, al carui tlc nu putea sa-mi scape, toate acestea mi s-au ntiparit adnc n minte. L-am privit ndelung pe capitanul Nemo. El statea cu minile ntinse spre mare, nvalui nd n priviri arzatoare ramasitele glorioase ale Razbunatorului. Poate ca niciodat a n-aveam sa stiu cine era, de unde venea si ncotro se ducea; vedeam nsa din ce n c e mai mult omul desprinzndu-se de savant. Capitanul Nemo si cu tovarasii lui se nc hisesera n Nautilus dintr-o ura groaznica sau sublima, pe care timpul n-o putea s terge. Ura aceasta l mai mpingea nca la razbunare? Aveam s-o aflu curnd. Nautilus urca pe nesimtite spre suprafata si forma nedeslusita a vasului scufu ndat disparu ncetul cu ncetul. O leganare usoara mi arata ca plutim deasupra valuri lor. n clipa aceea se auzi o bubuitura nfundata. Ma uitai la capitan. Ramasese neclinti t. * Ce-a fost asta, domnule capitan? ntrebai. Nu-mi raspunse. L-am parasit si m-am urcat pe punte. Conseil si canadianul mi-o luasera nainte. * De unde a venit bubuitura? i-am ntrebat. Am privit nspre vasul pe care-1 zarisem. Se apropiase de Nautilus si se vedea casi mareste viteza. Doar sase mile ne mai desparteau. * O bubuitura de tun, raspunse Ned Land. * Ce vas e acesta, Ned ? * Dupa toate semnele, as pune ramasag ca-i un vas de razboi. De-ar veni ncoace sa scufunde pe blestematul asta de Nautilus. * Prietene Ned, raspunse Conseil, ce rau i-ar putea face lui Nautilus? Crezi ca o sa-1 atace sub apa? Crezi ca o sa poata trage cu tunul dupa el, n fundul oceanu lui? * Spune-mi, Ned, am ntrebat eu, poti recunoaste nationalitatea vasului? Canadianul se ncrunta si, mijindu-si ochii, scruta ctva timp vasul, cu toata puter ea privirii sale. * Nu, domnule, nu stiu carei natiuni apartine. Nu are nici un steag. Pot numai s a va spun ca e un vas de razboi. Un sfert de ora am tot cercetat vasul care se ndrepta spre noi. Nu credeam ca ar putea sa-1 vada pe Nautilus de la asemenea departare. Si eram sigur ca oamenii d e pe bord n-aveau de unde sa stie ca au de-a face cu un submarin. Curnd, canadian ul recunoscu n vasul care se apropia de noi un cuirasat mare de lupta, cu pinten si cu doua punti. Din cele doua cosuri ale cuirasatului iesea un fum negru si de s. nainta repede. Daca Nemo l-ar fi lasat sa se apropie, am fi putut sa evadam. * Domnule, mi spuse Ned Land, daca vasul ajunge la o mila de noi, ma arunc n mare si va sfatuiesc sa faceti la fel. Nu i-am raspuns si am privit mai departe cuirasatul care se marea vaznd cu ochii. Orice ar fi fost, englez, francez, american sau rus, era sigur ca ne-ar fi primit daca am fi putut ajunge pna la el. * Domnul sa binevoiasca sa-si aduca aminte, spuse Conseil, ca eu am o oarecare p ricepere la not si sa lase pe seama mea grija de a-1 remorca pna la vas, daca este de aceeasi parere cu prietenul Ned. Tocmai voiam sa-i raspund, cnd, deodata, un fum alb tsni din partea din fata a cui rasatului. Apoi, dupa cteva clipe, apa tulburata de caderea unui corp greu stropi partea dindarat a lui Nautilus. ndata dupa aceea se auzi o detunatura. * Cum? Trag n noi! strigai eu. * Ce oameni cumsecade! sopti canadianul. * Va sa zica nu ne iau drept naufragiati agatati de o epava! * Daca nu-i cu suparare, au recunoscut narvalul si trag n el, spuse Conseil, scut urndu-se de apa cu care l mproscase o alta ghiulea. * Doar au ochi sa vada ca sntem oameni! strigai eu. * Poate tocmai de asta trag! spuse Ned Land, privindu-ma. Dintr-o data am priceput. Fara ndoiala ca acum se stia ce era cu pretinsul narval. Atunci cnd canadianul lovise monstrul cu cangea, comandantul Fa rragut de pe Abraham Lincoln si daduse seama ca are n fata o nava submarina, mai p ericuloasa dect un cetaceu supranatural. Da, asa trebuie sa fi fost, iar acum sub marinul era urmarit prin toate marile!

Ar fi fost ntr-adevar groaznic daca, dupa cum banuiam, capitanul Nemo l folosea pe Nautilus ca sa se razbune. n noaptea n care fuseseram nchisi n celula, n mijlocul Oceanului Indian, oare nu atac ase submarinul un vas? Marinarul nmormntat n cimitirul de margean era cumva victima loviturii date vreunei nave de catre Nautilus ? Da, sigur ca asa trebuia sa fie . O parte din viata misterioasa a capitanului Nemo mi se dezvaluise. Si chiar da ca numele lui nu era cunoscut, natiunile ce se ntovaraseau contra lui nu mai urma reau acum o fiinta himerica, ci un om care le jurase o ura nempacata. Toate acest ea mi se pareau acum limpezi. n loc sa ntlnim prieteni pe vasul care se apropia, nu puteam gasi dect dusmani fara mila. n timpul acesta, ghiulelele plouau n jurul nostru. Unele, ntl- nind suprafata apei, ricosau n salturi mari si se pierdeau departe. Dar nici una nu-1 atinse pe Nautil us. Vasul cuirasat nu mai era dect la trei mile de noi. Cu tot bombardamentul puterni c, capitanul Nemo nu se aratase pe punte. Si totusi, daca vreo ghiulea ar fi lov it n plin nvelisul lui Nautilus, submarinul ar fi fost pierdut. Atunci canadianul mi spuse: * Domnule, trebuie sa ncercam totul ca sa iesim din ncurcatura asta. Sa le facem s emne. Mii de draci! Vor ntelege ei ca sntem oameni cinstiti! Ned si scoase batista ca s-o flfie n aer. Dar abia o desfacuse, cnd, cu toata puterea lui de urias, l dobor o mna ca de fier. Canadianul se prabusi pe punte. * Ticalosule, striga capitanul, vrei sa te nfig n pintenul lui Nautilus nainte de a -1 repezi mpotriva vasului aceluia ? Daca glasul capitanului Nemo era nfricosator, nfatisarea sa era si mai groaznica. Obrazul i se facuse ca varul. Pupilele i se micsorasera, parnd ca scapara de mnie. Nu mai vorbea, ci urla. Aplecat nainte, frngea n mini'umerii canadianului. Apoi, la sndu-1 si ntorcndu-se spre vasul de lupta ale carui ghiulele plouau n jurul nostru: * A! Tu stii cine snt, nava a unei tari blestemate! striga el. N-am nevoie de ste agul tau, ca sa te recunosc! Priveste! Am sa ti-1 arat pe al meu! Si capitanul Nemo desfasura pe partea de dinainte a puntii un steag negru, ca ac ela pe care-1 nfipsese la Polul Sud. n clipa aceea, o ghiulea, atingnd nvelisul lui Nautilus fara sa-1 poata sparge, ricosa, trecnd pe lnga capitan si pierzndu-se n mar e. Capitanul Nemo nalta din umeri, apoi, ntorcndu-se spre mine, mi spuse cu o voce a spra: * Coborti n cabina mpreuna cu tovarasii dumneavoastra! * Domnule, strigai eu, aveti de gnd sa atacati vasul? * Da, am sa-1 scufund. * Nu, nu faceti una ca asta! * Am s-o fac, mi raspunse nepasator capitanul Nemo. Nu va ncumetati sa ma judecati . Soarta va arata ceea ce nu trebuia sa vedeti. Snt atacat! Raspunsul meu o sa fi e groaznic! Intrati nauntru! * Ce vas e acesta ? * Nu stiti? Cu att mai bine! Cel putin nationalitatea lui va ramne o taina pentru dumneavoastra. Vreo cincisprezece marinari de pe Nautilus se strnsesera n jurul ca pitanului si priveau cu ura nempacata vasul care nainta spre noi. Pe toate chipuri le se putea citi aceeasi dorinta de razbunare. Am cobort tocmai n clipa n care o al ta ghiulea zgria nvelisul lui Nautilus si l-am auzit pe capitan strignd: * Loveste, corabie smintita! mprastie-ti zadarnic ghiulelele! Nu vei scapa de pin tenul lui Nautilus; dar nu vei pieri aici! Nu vreau ca ramasitele tale sa se ame stece cu ramasitele glorioase ale Razbunatorului! Am intrat n camera mea. Capitanul si secundul ramasesera pe punte. Elicea fu pu^a n miscare. Nautilus se ndeparta cu iuteala, iesind din bataia tunurilor de pe vas. Dar cum urmarirea continua, capitanul Nem o se multumi sa pastreze distanta. Pe la patru dupa-amiaza, nemaiputnd sta locului din pricina nelinistii si nerabda rii, m-am rentors la scara centrala. Capitanul se mai plimba nca acolo, nelinistit . Privirea lui urmarea cuirasatul care venea n urma, la vreo cinci sau sase mile. Nautilus i dadea trcoale vasului ca o fiara salbatica, atragndu-1 spre est si lasnd u-se urmarit Dar nu ataca. Poate ca sovaia nca. As fi vrut sa intervin pentru cea din urma oara.

Dar n-am apucat sa scot o vorba macar, si capitanul mi facu semn sa tac. * Am dreptate si voi face dreptate! mi spuse el. Eu snt asupritul si iata asuprito rul. Datorita lui am pierdut tot ce mi-a fost mai drag, tot ce am iubit cu nflaca rare si am cinstit din adncul sufletului: patrie, sotie, copii, tatal si mama mea , toti au pierit! Ceea ce urasc este acolo! Nu-mi mai spuneti nimic! Mi-am aruncat o ultima privire spre cuirasat, apoi m-am ntors lnga Ned si Conseil. * Vom fugi! le-am spus. * Bine. facu Ned. Ati aflat ce vas este? * Nu, dar n-are importanta, fiindca va fi scufundat nainte de a se nnopta. Oricum, mai bine sa pierim odata cu el, dect sa ne facem partasi la o fapta care nu stim daca e dreapta. * Si eu cred la fel, spuse scurt Ned Land. Sa asteptam noaptea. Si noaptea sosi! Pe bord domnea o tacere adnca. Nu se mai auzeau dect bataile repezi si regulate ale elicei. Busola ne arata ca Nautilus nu-si sch imbase directia. Mergea deasupra valurilor, leganndu-se usor cnd pe o parte, cnd pe alta. Hotarseram sa fugim cnd cuirasatul va fi destul de aproape ca sa ne poata auzi ori vedea, caci luna - aproape plina - raspndea raze din belsug. Odata ajunsi pe bor dul cuirasatului, daca n-am fi putut preveni lovitura care-1 ameninta, cel putin am fi ncercat tot ce ne-ar fi ngaduit mprejurarile. Mi s-a parut de mai multe ori ca Nautilus se pregateste de atac. Dar, dupa ce se multumea sa-si atraga dusmanu l, submarinul si rencepea goana. Se scurse astfel o buna parte din noapte fara ca sa se ntmple nimic. Pndeam prileju l ca sa fugim. Vorbeam putin, fiind prea tulburati. Ned Land ar fi vrut sa se ar unce n mare. L-am silit sa mai astepte. Dupa parerea mea. Nautilus trebuia sa atace cuirasatul la suprafata apei si atun ci nu numai ca s-ar fi putut, dar ar fi fost chiar usor de fugit. Pe la trei dimineata ma urcai nelinistit pe punte. Capitanul Nemo nu se clintise de-acolo. Statea n picioare, lnga steagul sau, care flfia usor n bataia vntului. Cu p rivirile atintite, parea ca vrea sa atraga cuirasatul, sa-1 fascineze si sa-1 tra sca dupa el cu mai multa putere dect daca l-ar fi remorcat. Luna era la meridian. Jupiter se nalta spre rasarit. n tacerea din jurul nostru, oceanul parea ca vrea sa ntreaca seninatatea cerului, iar luna si gasise n apa cea mai frumoasa oglinda c are-i scaldase vreodata chipul. Si cnd puneam n cumpana calmul neclintit al naturi i si mma care clocotea nauntrul lui Nautilus, simteam ca ma cutremur! Cuirasatul v enea la doua mile n urma noastra. Se apropiase calauzit de stralucirea fosforesce nta a submarinului, i vedeam cele doua lumini de semnalizare, una verde, cealalta rosie, si felinarul alb, cocotat n vrful catargului mare. Manunchiurile de scntei si zgura ncinsa care-i ieseau din cosuri, nstelnd cerul, aratau ca focurile i erau f ortate peste masura. Am ramas asa, pna la sase dimineata, fara ca Nemo sa fi parut macar ca ma vede. C uirasatul era acum la o mila si jumatate n urma noastra si odata cu primele lumin i ale zorilor ncepu sa ne bombardeze din nou. Nu mai putea fi departe clipa n care Nautilus avea sa-si atace dusmanul, iar eu, mpreuna cu tovarasii mei, aveam sa-1 parasesc pentru totdeauna pe omul acesta pe care nu ndrazneam sa-1 judec. Tocmai ma pregateam sa cobor ca sa-i previn pe Ned si pe Conseil. cnd secundul, nt ovarasit de mai multi marinari, se urca pe punte. Capitanul Nemo nu-i vazu sau n u voi sa-i vada. Noii veniti luara unele masuri foarte simple, care totusi putea u fi numite "pregatiri de lupta": balustrada din jurul puntii fu strnsa, cabina f arului si cea a crmaciului reintrara n nvelisul lui Nautilus. Forma de tigara de fo i a vasului nostru nu mai avea nici o iesitura care sa-i fi putut stingheri misc arile. M-am ntors n salon. Nautilus plutea tot la suprafata. Lumina revarsatului de zori n cepuse sa patrunda prin apa. Sub unduirile valurilor, vapaile zorilor bateau n fe restre. ngrozitoarea zi de 2 iunie ncepea. Pe la orele cinci, Nautilus si micsora v iteza. Am priceput ca si lasa dusmanul sa se apropie. Dealtfel, bubuiturile tunur ilor se auzeau tot mai puternice. Ghiulele mproscau apa n jurul nostru, nsurubndu-se parca n ea cu suieraturi ciudate. * Prieteni, spusei eu, a sosit clipa. Sa ne strngem mna si Domnul sa ne aiba n paza sa!

Ned Land era hotart, Conseil - linistit, iar eu - nervos, abia putndu-ma stapni. Tr ecuram n biblioteca. Pe cnd deschideam usa ce ducea spre scara centrala, am auzit deodata zgomotul panoului de deasupra, care se nchidea. Canadianul dadu sa se rep eada pe trepte, dar l oprii. O vjitura binecunoscuta ma prevesti ca apa intra n reze rvoare. n adevar, peste cteva clipe, Nautilus se cufunda la ctiva metri sub valuri. I-am priceput manevra. Dar era prea trziu ca sa mai putem face ceva. Nautilus nu avea de gnd sa loveasca cuirasatul n partea de deasupra apei, unde se afla o plato sa de nepatruns, ci n partea de dedesubt a liniei de plutire, acolo unde lipseste carapacea metalica. Eram din nou prizonieri si martori siliti la drama nfricosat oare ce se pregatea. Dealtfel, nici n-am avut vreme sa cugetam. Stateam toti tre i n camera mea si ne priveam fara sa scoatem o vorba. Nu mai puteam sa ma gndesc l a nimic. Ma aflam n starea aceea de ncordare dureroasa pe care o ai cnd astepti sa izbucneasca o detunatura nspaimntatoare: asteptam, ascultam, nu mai traiam dect pri n simtul auzului! n acest timp, Nautilus si marise simtitor viteza. Se vedea ca si lua avnt. nvelisul i fremata. Deodata scosei un strigat. O ciocnire destul de usoara avusese I09. Sim team puterea de patrundere a pintenului de otel. Se auzira hrsituri si trosnituri. Nautilus, dus de avntul sau, trecu prin corpul cuirasatului, cum trece un ac pri n pnza! Nu m-am mai putut stapni. nnebunit, pierdut, alergai afara din camera si ma repezii n salon. Capitanul Nemo era acolo. Mut, ntunecat, neclintit, el privea pr in geamul de la babord. Ca sa nu piarda nimic din agonia vasului scufundat, Naut ilus cobora mpreuna cu el n abis. La zece metri de mine, prin nvelisul spart al cui rasatului, navalea apa cu un zgomot de tunet. Vedeam dubla linie de tunuri si de ntarituri si puntea ntesata de umbre negre care se framntau. Apa urca. Nenorocitii se agatau de odgoane, de catarguri, se zvrcoleau sub apa. Era un furnicar omenes c necat pe neasteptate de apele unei mari! Paralizat, mpietrit de groaza, cu parul vlvoi si ochii holbati, cu rasuflarea taia ta, amutit, ma uitam si eu! O putere de nenvins ma tintuise la fereastra. Cuirasatul urias se scufunda ncetul cu ncetul. Nautilus l urmarea pndindu-i toate mi scarile. Deodata se auzi o explozie. Aerul comprimat zvrli departe puntile vaporu lui, ca si cum focul ar fi aprins proviziile de pulbere. Apele fura smucite cu a tta putere, nct Nautilus fu mpins ntr-o parte. Atunci, nenorocitul cuirasat ncepu sa s e scufunde mai repede. Se ivira mai nti platformele ncarcate de victime, apoi barel e ndoite sub greutatea gramezilor de oameni si, n sfrsit, vrful catargului mare. Dup a aceea, umbra ntunecata disparu n adnc. Ma ntorsei spre capitanul Nemo. Judecatorul acesta nenduplecat, adevarat arhanghel al urii, privea mereu. Cnd totul se sfrsi, capitanul Nemo se ndrepta spre usa camerei sale, o deschise si intra. M-am uitat dupa el. Pe peretele din fund, sub portretele eroilor sai, am vazut p ortretul unei femei tinere si a doi copilasi. Capitanul Nemo i privi cteva clipe, le ntinse bratele si, ngenunchind, izbucni n lacrimi. Capitolul XXII ULTIMELE CUVINTE ALE CAPITANULUI NEMO Obloanele se nchisera acoperind aceasta priveliste nspaimntatoare, dar salonul rama se cufundat n ntuneric. Peste tot, nauntrul lui Nautilus, domnea bezna si tacerea. Pluteam la o suta de picioare adncime, cu o viteza ametitoare. Ne ndepartam de loc urile acelea pline de jale. ncotro? Spre nord sau spre sud?.ncotro fugeau oamenii acestia, dupa groaznica lor razbunare? Ma ntorsesem n camera mea, unde Ned si Cons eil ma asteptau tacuti. Simteam o groaza de nenvins pentru capitanul Nemo. Orict a r fi suferit el din pricina oamenilor, n-avea dreptul sa se razbune astfel; iar pe mine ma facuse, daca nu partas, cel putin martor al razbunarii sale! Era prea mult! Pe la unsprezece se aprinse lumina electrica. Am trecut n salon. Era pustiu. Cerc etai instrumentele. Nautilus gonea spre nord cu o viteza de douazeci si cinci de mile pe ora, cnd deasupra valurilor, cnd la treizeci de picioare sub apa. Harta mi arata ca strabatusem Marea Mnecii si ne ndreptam spre nord cu o viteza nemaipomen ita. Abia puteam zari tsnind de lnga noi rechini cu botul lung, rechini- ciocan, cini de mare care traiesc n apele acestea, vulturi uriasi de mare, cai de mare asemanato ri calului de la jocul de sah, tipari care se agitau ca rachetele unui foc de ar tificii, armate de crabi care tsneau oblic n apa ncrucisndu-si clestii sub carapace, n sfirsit turme de marsuini care se luau la ntrecere cu Nautilus. Dar nu era mome

ntul potrivit sa-i studiez si sa-i clasez. n ziua aceea am mai parcurs doua sute de leghe din Atlantic. Odata cu venirea ser ii, marea ramase nvaluita n umbra, pna ce rasari luna. M-am rentors n camera mea. N-am putut dormi. Ma chinuiau visuri groaznice. Priveli stea scufundarii cuirasatului mi staruia mereu n minte. Cine ar putea spune pna unde ne-a dus de atunci Nautilus prin ceturile Atlanticul ui de Nord? Gonea mereu cu aceeasi viteza ametitoare. Trecuse pe la Spitzberg, p e lnga Noua Zemlie? Strabatuse mari nestiute, Marea Alba, Marea Kara, Golful Obi, arhipelagul Liarov si tarmurile ne cunoscute ale coastei asiatice? N-as putea spune. Nu stiu nici ct timp a tinut dr umul acela. Ceasurile fusesera oprite pe bord. Mi se parea ca ziua si noaptea nu mai urmeaza una dupa alta cu regularitate, asa cum se ntmpla n tinuturile polare. Ma simteam trt ntr-o lume ciudata, parca iesita din nchipuirile bolnavicioase ale lu i Edgar Poe. n fiecare clipa ma asteptam sa vad, asa cum vazuse vestitul Gordon P ym, "...acel chip omenesc acoperit de valuri, mai urias dect al oricarui alt locu itor de pe pamnt, culcat peste cascada care opreste intrarea la pol!" Socotesc - desi poate ma nsel - ca goana aceasta a lui Nautilus a tinut cincispre zece sau douazeci de zile, si nu stiu ct ar mai fi durat nca daca nu s-ar fi ntmplat nenorocirea care i-a pus capat. Din ziua razbunarii sale nu l-am mai vazut pe c apitanul Nemo si nici pe ajutorul sau. Si oamenii echipajului parca disparusera fara urme. Nautilus calatorea pe sub apa aproape tot timpul. Cnd iesea la suprafa ta ca sa-si mprospateze aerul, panoul se deschidea si se nchidea automat. Nici un punct nu mai era indicat pe harta. Nu mai stiam unde ne aflam. Canadianul, care si pierduse orice nadejde si ajunsese la capatul rabdarii, nu se mai arata nici el. Conseil nu putea scoate o vorba de la el si se temea ca nu c umva Ned, iesindu-si din minti, sa se sinucida; de aceea l supraveghea clipa de c lipa cu un devotament nemarginit. E lesne de nteles ca n asemenea mprejurari situat ia era de nendurat. ntr-o dimineata - n-as putea spune a carei zile - cazusem ntr-un fel de amorteala nesanatoasa si obositoare. Cnd m-am trezit, I-am vazut pe Ned Land aplecndu-se spr e mine si spunndu-mi cu voce scazuta: * O sa fugim! t M-am ridicat n capul oaselor. * O sa fugim? Cnd? l ntrebai eu. * La noapte. Pe bord se pare ca nu mai este nici o paza. Veti fi gata? * Da. Unde ne aflam? * n preajma unui tarm pe care l-am zarit azi-dimineata prin ceata, la douazeci de mile spre est. * Ce tarm e acela? * Nu stiu, dar, oricare ar fi, ne vom adaposti acolo. * Da, Ned! Fugim la noapte, chiar de-ar fi sa ne nghita marea. * Marea e agitata, vntul puternic, dar douazeci de mile n luntrea lui Nautilus nu ma sperie. Am dus n ea, fara sa stie nimeni niscaiva merinde si apa. de baut. * Voi merge cu tine. * Dealtfel, daca snt prins, am sa ma apar chiar de-ar fi sa mor. * Vom muri mpreuna, prietene Land. Eram pe deplin hotart. Canadianul pleca. M-am dus pe punte, unde abia m-am putut tine pe picioare din pricina valurilor puternice. Cerul arata ca va fi furtuna, dar trebuia sa fugim, fiindca undeva, prin ceturile dese, se afla un tarm. Nu tr ebuia sa pierdem nici o zi, nici o ora. M-am ntors n salon, temndu-ma si dorind totodata sa-1 ntlnesc pe capitanul Nemo, voin d si nevoind sa dau ochii cu el. Ce i-as fi spus? Puteam sa-i ascund groaza pe c are mi-o insufla? Nu! Mai bine sa nu-1 ntlnesc! Mai bine sa-1 uit! Si totusi... Ce lunga a fost ziua aceea, cea din urma pe care o petreceam pe bordul lui Nauti lus! Am ramas singur. Ned Land si Conseil ma ocoleau, temndu-se sa nu ne dam de g ol. Pe la sase am mncat, cu toate ca nu-mi era foame. M-am silit sa mannc ca sa-mi pastrez puterile. La sase si jumatate Ned intra n camera si-mi spuse: * Nu ne vom mai vedea pna la plecare. Pe la zece, luna nca nu va fi pe cer, asa ca plecam pe ntuneric. Veniti la luntre. Conseil si cu mine va asteptam acolo. Canadianul iesi nainte de a-i fi putut raspunde.

Voiam sa aflu directia lui Nautilus. M-am dus n salon. naintam spre nord-nord-est cu o iuteala nspaimntatoare, la cincizeci de metri adncime. Aruncai o ultima privire minunatiilor naturii, comorilor artistice ngramadite n mu zeu, colectiei aceleia fara seaman, sortita sa piara ntr-o zi n fundul marilor, mpr euna cu cel care o adunase. Voiam sa-mi ntiparesc n minte o imagine vie si de neui tat. Am ramas astfel o ora, scaldat de undele plafonului luminos, uitndu-ma la bo gatiile care straluceau n vitrine. Apoi m-am ntors n camera mea. Acolo m-am mbracat cu haine groase de mare si mi-am adunat cu grija nsemnarile, ca sa le iau cu mine. Desigur ca tulburarea m-ar fi tradat fata de capitan. Oare ce facea el n clipa aceea? Am ascultat la usa camerei lui. Se auzea un zgomo t de pasi. Capitanul era acolo. Nu se culcase nca. La orice miscare mi se. parea ca are sa apara, ca sa ma ntrebe de ce vreau sa fug. Simteam cum ma cuprinde spai ma, pe care nelinistea mi-o marea si mai mult. Starea aceasta devenise att de cum plita, nct ma ntrebam daca n-ar fi mai bine sa intru n camera capitanului si sa-i nfr unt privirea, ca sa ma potolesc odata. . Era un gnd nebunesc. Din fericire m-am stapnit si m-am dus sa ma ntind pe pat, ca s a ma linistesc. Nervii mi se calmara putin, dar creierul mi lucra cu nfrigurare si revazui n minte tot rastimpul petrecut pe bordul lui Nautilus, toate ntmplarile fe ricite sau nefericite care se perindasera de cnd cazusem n mare de pe Abraham Linc oln, vnatorile sub apa, strmtoarea Torres, salbaticii din Papuasia, mpotmolirea, ci mitirul de margean, Suezul, insula Santorin, cufun- datorul din Creta, Golful Vi go, Atlantida, banchiza, Polul Sud, nchisoarea dintre ghetari, lupta cu caracatit ele, furtuna de pe Golf- Stream, Razbunatorul si groaznica scena a scufundarii c uirasatului, mpreuna cu echipajul sau!... Toate ntmplarile acestea mi trecura pe din aintea ochilor, ca pnzele ce se schimba ntr-un decor de teatru. Apoi, capitanul Ne mo mi aparu ca un urias n mijlocul amintirilor acestora ciudate. Chipul sau mi se limpezi tot mai mult n minte si crescu, lund proportii supraomenesti. Nu mai era s emenul meu, ci omul apelor, geniul marilor. Se facu ora noua si jumatate. mi tineam fruntea n palme, sim- tind:o gata sa-mi pl esneasca. nchisesem ochii. Voiam sa nu mai gndesc. nca o jumatate de ceas de astept are! n clipa aceea am auzit acordurile nedeslusite ale orgei; era o armonie trist a, un cntec nelamurit, ca plnsetele unui suflet care vrea sa-si frnga legaturile pa mntesti. Ascultam cu toata fiinta mea, tinndu-mi rasuflarea, cufundat ca si capita nul Nemo n extazul muzical care-1 ducea dincolo de hotarele lumii acesteia. Deodata, un gnd ma ngrozi. Capitanul Nemo iesise din camera. Era acum n salon, pe u nde trebuia sa trec ca sa fug. l voi ntlni acolo, pentru cea din urma oara. Are sa ma vada, poate mi va vorbi, chiar! Ma putea nimici cu un gest, ma putea ncatusa pe bord cu un singur cuvnt! Peste putin avea sa fie ora zece. Venise clipa sa ies s i sa-mi ntlnesc tovarasii. Trebuia sa ma hotarasc, chiar daca mi-ar fi stat n fata capitanul Nemo. Deschisei usa cu multa grija; totusi mi se paru ca balamalele fac un zgomot ngrozitor. Poa te ca zgomotul nu exista dect n nchipuirea mea! Am naintat tiptil de-a lungul coridoarelor ntunecate, oprin- du-ma la fiecare pas ca sa-mi potolesc bataile inimii. Ajuns la usa salonului, am deschis-o ncet. ncaperea era cufundata ntr-o bezna adnca. Acordurile orgei rasunau potolit. Capitanul Nemo era acolo. Nu ma vedea. Cred c a nici pe lumina nu m-ar fi vazut, att era de cufundat n muzica. M-am trt pe covor, ferindu-ma sa fac cel mai mic zgomot care m-ar fi putut da de gol. Mi-au trebuit cinci minute pna sa ajung la usa din fund, care dadea spre biblioteca. Ma pregateam s-o deschid, cnd un oftat al capitanului ma tintui locului. Am nteles ca se ridica de la orga. L-am si zarit chiar, fiindca din biblioteca se strecur au cteva raze de lumina. El venea spre mine cu bratele ncrucisate, tacut, mai mult lunecnd ca o naluca dect mergnd. Ofta ntruna. L-am auzit murmurnd cteva cuvinte, ulti mele care mi-au mai ajuns la ureche: "Dumnezeule atotputernic! Destul! Destul!" Era oare marturia remuscarii care si facea drum n constiinta omului acestuia? nnebunit, ma repezii n biblioteca. Urcnd scara centrala si tre- cnd prin coridorul d e sus, am ajuns la luntre. Am patruns prin deschizatura prin care trecusera si t ovarasii mei. * Sa plecam! Sa plecam! le strigai.

* ndata! mi raspunse canadianul. Locul de trecere facut n tabla nvelisului lui Nautilus fu nchis si nsurubat cu o che ie franceza pe care o adusese Ned Land. Deschizatura luntrii fu de asemenea nchis a si canadianul ncepu sa desfaca suruburile care o mai tineau fixata de Nautilus. Deodata se auzi un zgomot nauntrul submarinului. Rasunau glasuri, ntrebari, raspu nsuri... Ce se ntmplase? Bagasera oare de seama ca fugim? Am simtit cum Ned Land i mi strecoara n mna uri pumnal. * Da, soptii eu, vom muri vitejeste! Canadianul se oprise din lucru. Dar un cuvnt, spus de zeci de ori, un cuvnt groazn ic, ma facu sa nteleg framntarea care cuprinsese bordul lui Nautilus. Nici vorba n u era despre fuga noastra! "Maelstrom! Maelstrom!" striga echipajul. Maelstromul! Am fi putut auzi oare un nume mai nfricosator ntr-o situatie mai ngroz itoare? Ne gaseam deci prin meleagurile primejdioase ale coastei norvegiene? Nau tilus fusese prins n uriasul vrtej, tocmai n clipa n care desprindeam luntrea. Se stie ca n timpul fluxului, apele cuprinse ntre insulele Feroe si Loffoden se ar unca cu o furie salbatica. Iuresul apelor da nastere unui vrtej, din care n-a sca pat nca niciodata vreun vas. Din toate punctele orizontului navalesc valuri nspaimn tatoare. Ele formeaza vrtejul acesta, numit pe drept cuvnt "buricul oceanului", a carui putere de atractie se ntinde pna la o departare de cincisprezece kilometri. Spre fundul vrtejului snt trase nu numai navele, ci si balenele si ursii albi din regiunile boreale. Acolo, fara voie, sau poate cu voia capitanului sau, intrase Nautilus, descriind o spirala a carei raza se micsora din ce n ce. Odata cu el era trta cu iuteala ame titoare si luntrea nca nsurubata de nvelisul vasului. Simteam cum ma cuprinde amete ala bolnavicioasa pe care o ai atunci cnd te nvrtesti n loc vreme ndelungata. Ne zbateam n prada spaimei, a groazei nemarginite, cu nervii zdrobiti, scaldati n sud orile reci ale mortii! Ce zgomot n jurul nostru! Ce urlete, pe care ecoul le repe ta la departari de mile! Cu ce bubuituri de tunete se spargeau apele izbindu-se n stncile ascutite de pe fund, unde se sfarma si lucrurile cele mai tari, unde tru nchiurile de lemn se rod si si fac o "blana", cum spun norvegienii! Ce grozavie! Eram azvrliti fara mila de colo-colo. Nautilus se zvrcolea ca o fiint a omeneasca. Muschii lui de otel trosneau. Uneori se ridica - si noi ne ridicam odata cu el! * Trebuie sa ne tinem bine si sa prindem la loc piulitele. .Daca ramnem agatati d e Nautilus, mai putem scapa!... striga Ned. Dar n-a apucat sa-si termine vorba, cnd se auzi o trosnitura. Piulitele se despri nsera si luntrea, smulsa din locul ei, fu aruncata ca o piatra de prastie drept n mijlocul vrtejului. Ma izbii cu capul de un pervaz de fier si sub lovitura aceasta groaznica mi pierd ui cunostinta. Capitolul XXIII NCHEIERE Iata ncheierea calatoriei noastre sub mari. N-as putea spune ce s-a petrecut n noa ptea aceea, cum a iesit luntrea din vrtejul Mael- stromului si cum am scapat toti trei, Ned Land, Conseil si cu mine. Cnd m-am trezit, eram culcat n coliba unui pe scar din insulele Loffoden. Tovarasii mei, teferi si nevatamati, erau lnga mine s i-mi strngeau minile. Ne-am mbratisat din tot sufletul. Acum nu ne putem nca gndi sa ne ntoarcem n Franta. Mijloacele de comunicatie ntre Nor vegia de Miazanoapte si Sud snt rare. Va trebui sa asteptam trecerea vaporului ca re face cursa de doua ori pe luna pna la Capul Nord. mi revad deci istorisirea ntmplarilor noastre aici, ntre oamenii acestia de treaba c are ne-au primit. Ea este exacta. N-am uitat nici un fapt, n-am exagerat nici un amanunt. Este istorisirea ct se poate de adevarata a expeditiei acesteia de necr ezut, n mijlocul unui element n care omul nu poate nca sa patrunda. Snt sigur nsa ca progresul i va deschide ntr-o buna zi caile si acolo. Voi fi crezut oare? Nu stiu. Putin mi pasa, la urma urmei! Pot spune nsa ca acum a m dreptul sa vorbesc despre marile sub care, timp de aproape zece luni, am strab atut douazeci de mii de leghe, ca am dreptul sa vorbesc despre ocolul submarin a l pamntului care mi-a destainuit attea minunatii n Pacific, n Oceanul Indian.n Marea

Rosie, n Mediterana, n Oceanul Atlantic si n marile australe si boreale! Dar ce s-a ntmplat cu Nautilus*! A putut nfrunta Maelstromul? Mai traieste capitanu l Nemo? si mai urmeaza nca pe sub oceane nfricosatoarele lui razbunari, sau le-a pa rasit odata cu ultimul dezastru? Vor aduce vreodata valurile la lumina manuscris ul care-i cuprinde ntreaga poveste a vietii ? Voi afla n cele din urma numele aces tui om? Voi afla tara careia a apartinut submarinul, tara n care s-a nascut capit anul Nemo? Nadajduiesc. Mai nadajduiesc ca puternicul Nautilus a nvins vrtejul cel mai groazn ic al apelor si ca a scapat de acolo, de unde au pierit attea nave! Daca este asa , iar capitanul Nemo mai locuieste nca n ocean, n patria sa adoptiva, fie ca ura sa se stinga n inima lui salbatica! Fie ca privelistea attor minunatii sa stinga n el gndurile de razbunare! Fie ca judecatorul sa dispara, lasndu-1 pe savant sa-si ur meze cercetarea pasnica a marilor! Daca destinul sau este ciudat, el este si sub lim totodata! Oare n-am priceput aceasta prin mine nsumi? N-am trait chiar eu zec e luni dintr-o viata supranaturala? De aceea, la ntrebarea pusa acum sase mii de ani de Eclesiast: "Cine a putut patrunde vreodata adncurile prapastiei?" dintre t oti oamenii numai doi au acum dreptul sa raspunda: capitanul Nemo si cu mine.

CUPRINS PARTEA NTI CAPITOLUL I O stnca miscatoare 5 CAPITOLUL II Pentru si contra v 11 CAPITOLUL III Cum doreste domnul! 15 CAPITOLUL IV Ned Land 20 CAPITOLUL V La ntmplare 26 CAPITOLUL VI Cu toata viteza 30 CAPITOLUL VII O balena de specie necunoscuta 37 CAPITOLUL VIII Mobilis in mobile . 44 CAPITOLUL IX Furiile lui Ned Land 51 CAPITOLUL X Omul marilor 56 CAPITOLUL XI Nautilus 63 CAPITOLUL XII Totul cu ajutorul electricitatii 70 CAPITOLUL XIII Cteva cifre . . 75 CAPITOLUL XIV Fluviul Negru 81 CAPITOLUL XV O invitatie scrisa . - 90 CAPITOLUL XVI O plimbare pe cmp 97 CAPITOLUL XVII O padure submarina 101 CAPITOLUL XVIII Patru mii de leghe sub Pacific 106 CAPITOLUL XIX Vanikoro 112 CAPITOLUL XX Strmtoarea Torres 119 CAPITOLUL XXI Cteva zile pe uscat 125 CAPITOLUL XXII Trasnetul capitanului Nemo 136 CAPITOLUL XXIII Aegri somnia 145 CAPITOLUL XXIV mparatia margeanului 152 PARTEA A DOUA CAPITOLUL I Oceanul Indian 159 CAPITOLUL II O noua propunere a capitanului Nemo . . 165 CAPITOLUL III O perla de zece milioane 172 CAPITOLUL IV Marea Rosie 181 CAPITOLUL V Arabian-Tunnel 186 CAPITOLUL VI Arhipelagul grecesc 193 CAPITOLUL VII Mediterana n patruzeci si opt de ore . . . 202 CAPITOLUL VIII Golful Vigo 205 CAPITOLUL IX Un continent disparut 213

CAPITOLUL CAPITOLUL CAPITOLUL CAPITOLUL CAPITOLUL CAPITOLUL CAPITOLUL CAPITOLUL CAPITOLUL CAPITOLUL CAPITOLUL CAPITOLUL CAPITOLUL CAPITOLUL

X Carbunele submarin 222 XI Marea Sargaselor 229 XII Casaloti si balene 236 XIII Banchiza 245 XIV Polul Sud 253 XV Accident sau incident? 261 XVI Fara aer 267 XVII De la Capul Horn la Amazon 275 XVIII Caracatitele 282 XIX Golf-Stream 291 XX La 4724'. latitudine si 1728' longitudine . . 299 XXI Dezastrul 303 XXII Ultimele cuvinte ale capitanului Nemo . . .310 XXIII ncheiere 316