Batranul si marea Hemingway Batranul si marea : Un pescar b trn prinde un pe te colosal, cu care se lupt ore i zile n ir f r a reu i s -l captureze,

dar de care nici nu se las nvins. Se ntoarce la rm cu scheletul pre ios al pe telui, pre ios nu pentru c ar mai putea sluji drept hran , n sensul propriu, ci pentru c reprezint dovada lup ii lui pe via i pe moarte cu fabuloasa fiin a apei. Hamingwaz a interpretat ntlnirea dintre o i pe te ca pe o nfruntare dintre om i natur . Pe tele este simbolul naturii care nu poate fi biruit , dar merit s fie nfruntat , iar pescarul simbolizeaz condi ia omului care d b rb te te piept cu ea. Marea apare ca unul dintre cele mai uria e i profunde simboluri ale extra-umanului.Mun ii, p durile, cmpiile, florile, animalele ; omul tr ie te n mijlocul lor, ncearc s le smulg secretele, s le pun la treab ; se teme de unele, le admir pe altele, se r zboie te cu ele sau le domestice te prin inteligen . n toate, el vede extra-umanul sau inumanul : se apropie de ele ca de ceva din afara lui, fermec tor, nelini titor sau pur i simplu groaznic. Cu unele i merge mai lesne dect cu altele. Singurul dintre aceste elemente care nu se las biruit, cunoscut, domesticit, este marea. Cu ea, omul se lupt permanent i f r sor i de izbnd . Dup fiecare b t lie urmeaz alta : orice victorie se dovede te iluzorie i totul e luat de la cap t. Fiin a uscatului, pe care i-a cl dit de la nceput civiliza ia, omul vede n mare un t rm al nea ez rii i al zbuciumului etern. Pe mare nu se poate construi nimic. Marea poate fi traversat , dar nimeni nu locuie te pe mare. Nici marinarii. Grecii au ridicat pe malulu m rii cea mai terestr dintre civiliza iile lumii vechi, iar fenicienii, corobieri nn scu i, s-au folosit de mare ca de un pasaj pentru negustoria lor.Exist oameni ai muntelui i ai p durii, locuitori ai ghe ii polare (eschimo i), popoare de agricultori, care st pnesc cmpiile i apele care le scald (egiptenii), dar nu exist oameni ai m rii. Marinarii nu sunt cu adev rat oameni ai m rii, de i i petrec pe ea cea mai mare parte a vie ii, iar pira ii au fost mai curnd st pni ai apelor dect locuitori ai lor. Pe mare mergi la pescuit, ca s te plimbi sau n expedi ii de cucerire, dar nu r mi acolo. De pe mare te ntorci ntotdeauna. De i trei sferturi din suprafa a globului este acoperit de ap , reperul nostru este uscatul: marea nu exist pentru om dect n raport cu uscatul. Marea este elementul extra-uman prin excelen , alimentnd cea mai ampl i pur mitologie a nfrunt rii dintre om i natur : o nfruntare pe via i pe moarte, care dureaz de cnd lumea i va dura ct lumea, n care nu exist nving tori i nvin i, ci numai victime i noroco i. Nuvela a scriitorului american Ernest He-mingway.Aparitia acestei nuvele in anul 1952 a fost precedata de publicarea in revista "Esquire" a unui articol semnat de Hemingway si intitulat Pe apele albastre (1936). Subiectul articolului il constituia tocmai descrierea intamplarii traite de un batran pescar a carui prada fusese devorata de rechini.Batranul si marea, avand drept punct de plecare acel articol, este "o parabola a luptei omului cu natura potrivnica, a curajului plin de noblete" (Dan Grigorescu). Batranul Santiago, dupa 84 de zile petrecute pe mare lara a prinde vreun peste, nutreste speranta ca in cea de-a 85-a zi, considerata de el o zi cu noroc, va prinde pestele mult dorit. Acest lucru i-1 spune lui Manolin, un baietel devenit ucenicul batranului.A doua zi, inainte de ivirea zorilor, batranul se avanta in larg si reuseste sa prinda, intr-adevar, un peste de aproape 700 de kg.intre pestele captiv si batranul Santiago incepe o lupta indarjita. Pestele viclean si puternic nu trebuie sub niciun chip sa-i scape. Dar, in drumul lung spre tarm, prada ii este devorata de rechini, desi batranul Santiago face eforturi disperate sa-i indeparteze.Cand a ajuns in port, din peste nu mai ramasese decat "sira spinarii, mare, lunga si alba, ce se termina cu o coada uriasa".Intors la coliba lui, batranul adoarme, iar cand se trezeste, il vede langa el pe Manolin, care ii zambeste incurajator, plin de optimism.Aceast nuvel (considerat de unii critici un scurt roman), ultima oper cu adev rat important a lui Hemingway, reprezint ncununarea creaiei scriitorului att prin sensurile ei profund umane, ct i prin m reia sobr a mijloacelor de expresie.B trnul Santiago, pescar s rac dintr-un sat de pe coasta Cubei, se preg tete s ias din nou in larg, la pescuit, dup aproape trei luni de trud zadarnic . Cititorul este introdus direct in subiect:Singur ntr-o barc pescuia b trnul pe Gulf-Stream i trecuser optzeci si patru de zile f r s -i cad vreun pete. In primele patruzeci de zile i inuse tov raie un b iat. Dar cnd s-a mplinit sorocul acesta i pete tot n-au prins p rinii i-au spus b iatului, f r doar i poate, b trnul e un salao, adic un om mai ocolit de noroc nici c se mai afla i, la porunca lor, b iatul a trecut pe alt barc ce din prima s pt mn a prins trei peti mari.In cea de-a optzeci si cincea zi se prinde in undia b trnului un marlin, un pete spad uria. Dou zile si dou nopi dureaz lupta ndrjit dintre om si pete care trage barca dup el n larg. n sfrit r pus, marlinul este prea mare ca s poat fi ridicat la bord si Santiago l leag de barc l sndu-l n ap , dar, pe drumul de ntoarcere, rechinii l devoreaz cu toat mpotrivirea disperat a batranului, care revine la tarm epuizat si aducand cu el doar scheletul petelui. Aceast

povestire aparent simpl reprezint in realitate o adevarat parabol a condiiei umane, a invincibilitaii omului. Fiind pescar, Santiago nu exercit o profesiune oarecare, ci ndeplinete un destin, un dat tot att de inevitabil ca i acela de a fi om : Poate c n-ar fi trebuit s fiu pescar! Il str fulger un gnd. Dar pentru asta am fost facut.Lupta cu petele simbolizeaz b t lia omului cu existena, ncordare surd (ca atunci cnd b trnul strnge n minile r nite frnghia de care trage din r sputeri uriaul venit din adncuri), nfruntarea pe fa (ca la uciderea marlinului sau la lupta cu rechinii), iar rarele momente de destindere nseamn mai ales efort cotidian, bucuria, victoria si m reia nfrngerii. Impulsul l constituie ctigarea traiului de zi cu zi, dar lupta ajunge s semnifice, dincolo de satisfacerea necesitailor materiale, dorina omului de a-i afirma propria valoare, ca justificare a existenei. Dar bucuria afirm rii, a triumfului este repede urmat de pierderea a ceea ce a fost dobndit cu trud si suferin : Era prea frumos ca s d inuie este gndul b trnului la atacul rechinilor. Iar cnd i pune singur intrebarea: gi ce te-a nfrnt?, r spunsul este: Nimic. [...] Am ieit prea n larg!, pescarul aparndu-ne astfel nscris ntr-un mit al ndr znelii si semeiei omului, care ncepe cu Icar, prabuit fiindc se apropiase prea mult de soare.Ca i la eroii tragediilor antice, mareia b trnului const n asumarea curajoas a eecului, n dep irea lui prin p strarea demnitaii umane. Simbolul scheletului uria cu care pescarul se ntoarce acas se opune simbolului maimuei albe din Comedia moderna a lui Galsworthy. Dac acesta din urm semnific blazarea unei lumi superficiale, care gust f r efort miezul fructului (adic pl cerile uoare ale vieii) i i arunc nep s toare coaja, scheletul petelui simbolizeaz a n mod esenializat victoria moral a omului, satisfacia pe care i-o da nu castigul in sine, ci constiinta faptului ca si-a nvingerii propriilor sl biciuni, ca i-a dep it propriile limite. Fora i m reia omului constau n faptul c , pierznd o b t lie, nu se las nfrnt, ci se pregatete de alta. Batranul si marea se incheie cu planurile de viitor pe care i le fac Santiago si b iatul. Descurajarea de moment a b trnului face treptat loc unui optimism exprimat prin proiecte concrete, aparent marunte, dar care, prin nsui acest fapt, dau senzaia revenirii la via .