Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Negruzzi
Capitolul Modalitati de expunere Naratiune: Iacov Buzdugan murise ucis de buzduganul lui Stefan Tomsade n-ar fi fost vindut de boieri Dialog: -Bine ati venit, boieri!...Sa fii Maria ta sanatos, raspunsera boierii. Descriere:Veverit imi este vechi dusman, Spancioc este tinarStroici este un copil Evenimente, fapte Alexandru Lapusneanul ajunge la Constantinopol, ia osti turcesti si se intoarce sa-l izgoneasca pe Tomsa. Boierii sosesc si se arata in fata lui Lapusneanul sis a nu strice pacea din tara. Motoc si Lapusneanu semneaza un pact. Personaje Alexandru Lapusneanul, care isi manifesta dorinta sa despotica:voi mugeti luptee tarii, dar a venit vremea sa va mulg si eu pe voi Bogdanvornic, inarmat din cap pina-n picioare; Momentele subiectului Expozitiunea: Alexandru pune la cale reintoarcerea in tara si detrnarea lui Tomsa. La voda sosesc boierii: Motoc, Spancioc si veverita. Conflictul: Infuriat la culme de cerinta boierilor, acesta ii trimite inapoi ca sa-I zica lui Tomsa despre sfirsitul tragic ce-l asteapta. Alte observartii Pactul incheiat de Motoc, boierul intrigant si duplicitar, releva de la inceputul nuvelei, arta lui V. Negruzzi de a patrunde in psihologia personajelor, de a le caracteriza prin mijlocirea actiunii si analizei deopotriva
Naratiune: Indata ce sosise Lapusneanul porunciatitau revolte ii omora din cind in cind. Descriere:Peste zobonul de stofa aurita, purta un benisel de felenetres albastruo salba de multe siruri de margaritar. Dialog:-Ce veste, frumoasa mea doamna?...Lucrurile jupineselor-O,
Vornicul Motoc, Postelnicul Veverita, Spatarul, Spancioc, Stroici, Ruxanda ii cere Petru Rares, indurare sotului Ruxanda, sau si stoparea Iias si Stefan, omorurilor Joldea boierilor. Lapusneanul ii fagaduieste un leac fara de frica si pune la cale un groaznic macel al boierilor.
Desfasurarea actiunii: Motoc ramine pentru a vorbi cu Alexandru. Acestia fac un pact. Alexandru revine in tara si este intimplinat cu bucurie de poporul ce nu ia descoperit inca uritul caracter Lapusneanu arde toate cetatile Moldovei.
Capitolul II reprezinta un tablou ce pare a fi mai mult in rezultatul fanteziei si inventivitatii scriitorului creat cu scopul de a patrunde in adincimea personajului principal, comportamentul lui Alexandru fata de Ruxanda releva si mai convingator un temperament
bunul meu domn! Viteazul meu sot!... Capitolul III Capul lui Motoc vrem Naratiune: De cu seara se facuse de stire tuturor boierilorsa prinzeasca la carte Descriere:Purta coroana Paleontologilor, si peste sulama poloneza de catifea stacosie Dialog:-Ce cer?...-Capul dvornicului Motoc Alexandru se duce la slujba si simuleaza pocainta in fata boierului, invitindu-l la un ospat de cinste. Boierii cad in cursa urmind invitatia. Boierii sunt macelariti. Personajele ramin aceleasi. Poporul Punctul culminant: La cina domneasca boierii sunt macelariti, iar capurile lor. Poporul cere capul lui Motoc si Lapusneanul cere ca acesta sa fie aruncat in multime. Alexandru intra in delir si decide sa se calugareasca.
impulsive, gata sa-si injunghie sotia. Capitolul III anunta cea mai dramatic parte a nuvelei. Asezarea pe masa acelor 47 de capete de boieri este o scena ce ia proportiile unui masacru, create nu numai co nervi, dar si cu o mare forta narativa.
Naratiune: Patru ani trecusera de la scena aceasta, in vemea carora Dialog: -Dar cine va cauta de nenorocitul acesta?-Noi, raspunsera boierii. Descriere: Cetatea era muta si pustie ca un mormint de uriesce izbea regulat
Dupa scena facuta Ruxandei, Lapusneanul nu maiomoara, dar schiugiueste in mod barbar. Vazindu-si aproape sfirsitul obstesc, Alexandru cere sa se calugareasca si sa se rinduiasca de urmas fiului sau.
Alexandru Lapusneanul Bogdan, Motoc, Spancioc, Stroici, Petru Rares, Ruxandra, Ilia, Stefan, Poporul, fiul lui Lapusneanul, mitropolitul Teofan, un calugar.
Deznodamintul: Alexandru isi revine din delir si renunta la calugarie. Sfatuita de Spancioc si Stroici, Ruxandra il otraveste pe Lapusneanul, care, in cele din urma, invata sa moara, el, care stia numai a omori.
Desi reprezinta sfirsitul unui tiran, Capitolul IV nu se ridica la dramatismul si complexitatea situatiilor sociale si psihologice din cel de-al iiilea Capitol. Spre sfirsit, eroul principal se manifesta material mai ales in clipa in care se trezeste din delir si surprins de situatie, arunca cu potcapu intrun calugar.
Modalitati de expunere Naratiune: Vinde ce poate si cumpara ce gaseste; duce de la radna ceea ce nu gaseste la Lipova. el descarca deodata amindoua tevile pustii; insa era sus in deal si descarcatura pierduta pierduta in vint suna ca in sec. Descriere: Nu-I orba, Brinzoveanu, raposatul, era, cind a fost mai mult cirpaci decit cizmar si sedea mai bucuros la birt decit acasa Dialog: -D-a vezi ca nu stiu sa joc, raspunse ea. -Deloc nu stii, zise el, dar esti usoara si merge bine
Personaje Mara-personaj complex si reprezentativ pentru conceptia artistic a lui Slavici; precupeata, prima femeie capitalista din literature noastra. Persida- a doua Mara, rafinament, maniere, educatie. Trica-breasla cojoarilor, care devine barbat adevarat in cele din urma. Natl-baiat simpatico, opusul Persidei, care devine dependent de jocurile de noroc. Hubar-isi educa copilul, stie ca tinerii sint maximalisti; purtator de vina dubla, fata de familie si fata de Bandi. Bandi- traieste intre doua lumi: amintirea mamei si halucinatia unei lumi pe care nu o percepe. Hobaroaia:tipu mamei iubitoare, care isi apara copilul
Evenimente, fapte Romanul zugraveste drumul Marei si al copiilor ei, Persida si Trica, pina in momentul in care acestia din urma intra in lume. La inceput, dupa cum era si firesc, Mara ocupa un loc dominant, pentru ca mai tirziu copiii, in special Persida sa-I ia locul. Destinul familiei Marei sew implineste datorita unor imprejurari nevazute, dar firesti, cu cel al familiei neamtului hubar, a carei prezenta, fara a fi proeminenta, ramine notabila. Intervin desigur si alte personaje cu care protagonistii vin in legatura, in primul rind, e vorba de Bocioaca si de ai sai, dar acestia nu formeaza decit elementele unui cadru in care se desfasoara destinul eroilor de prim-plan. Realitatea actiunii se face din perspective auctoriala, Slavici fiind ominiscient si omnipresent. Romanul are si o certa valoare etnografica, prin descrierea obiceiurilor ardelenesti.
Momentele subiectului Expozitiumea: Autorul ne introduce in spatiu si ne face cunostinta cu protagonistii:Persida, Mara, Trica. Intriga: Intr-una din zile, ferestrele fiind deschise, Persida sta neajutorata in fata ferestrelor sparte Desfasurarea actiunii: Trica invata macelaria la casa lui Bocioaca. Persida se face mare si frumoasa. Sarutul cu Gheorghe. Intilnirea din padure. Dragostea ui Trica. Conflictul dintre familii. Plecarea celor 3 in Venetia. Natl devine dependent de jocuri. Persida isi pierde copilul. Punctul culminant: Nasterea copilului lui Natl de catre Persida, care uneste cele 2 familii. Deznodamintul: Aflind ca Hubar este tatal sau, Bandi il omoara.
Alte observatii Mara este cea mai izbutita opera a lui Slavici si unul din cele mai bune romane romanesti. Aici se adincesc problemele sociale, confesionale si nationale. Asemenea lui rebreanu, al carui precursor este, Slavici pune accentual pe fapte, intimplari si actiune. Procesele stilistice sint simple, fara impodobiri ostentative. Cele mai intilnite mijloace artistice sint interogatiile si excamatiile, enumeratiile si repetitiile, inversiunile topice, care redau frazei culoare si oralitate. Slavici foloseste in naratiune dialogul si monologul interior, inserate spontan in tesatura epica a romanului. Deseori replicile au valoare aforistica, ilustrind percepte morale:E mare stapin rusinea, si om sa fii ca sa nu I te pleci daca o cunosti
DRAGOMIR
Dragomir e unul din personajele principale din drama si cel de-al doilea sot al Ancai. El e vinovatul de moarte a lui Dumitru. Destinul sau e purtator de doua vine: prima este fata de Ion, pe care l-a lasat sa putrezeasca in puscarie ani buni, si a doua fata de Ana, pe care a lipsit-o de tot ce avea mai scump pe lume. Daca in primii ani de casnicie o incuraja pe Ana, o sustinea, il pomenea pe Dumitru, facea orice pentru ca Ancai sa-i fie mai usor, acum el era foarte brutal si il deranja orice amintire a Ancai de Dumitru, pina si rostirea numelui lui de catre sotie. Dragomir isi recunoaste nebunia, constient fiind ca in locul fericirii mult-asteptate a distrus trei vieti: a lui Dumitru, a lui Ion si a Ancai. E omul cufundat in minciuna si in inselatorie, privat de o buna relatie cu societatea si divinitatea. Cinstea ii este patata, integritatea dezonorata, onestitatea pierduta demult, iar senzatiile de frica si vinovatie ii guverneaza sufletul zbuciumat si constiinta pingarita. Intunericul il mistuie, ii arde parca si ultimele puteri. Disperarea il face sa se agate de ideea ca lumina unei lampi i-ar putea reda pacea interioara. Balanta spiritului incepe sa se clatine, echilibrul moral se pierde si apar primele semne ale nebuniei: ce concordanta intre ceea ce Dragomir pretinde a fi ceea ce este in fond.nnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnn
ION
Ion este unul din personajele principale, e padurarul care a fost condamnat de moartea lui Dumitru. E tipul omului cinstit, integru, care nu a gresit, dar a fost invinovatit pe nedrept. Crunt batut, schingiuit, maltratat, muncit de-asa-zisii impartitori de dreptate inebuneste. A fost un simplu padurar, care a fost dus in starea de a marturisi ce n-a facut. Mutilat, neascultat si neinteles, marginalizat de societate, de ordinea diurna, Ion apartine ordinii noptii. Ocna-celula sufletului in care falsul criminal se inchide pentru a medita asupra sa:l-a omorit sau nu pe
Dumitru. Frecventele halucinatii-aparitia Maicii Domnului. Constiinta sa nepatata si chipurile terifiante petrecute in sufletul sau ii cer sa spuna adevarul . Ion iese de sub aura nebuniei si vorbeste cu luciditate si curaj:Atunci, daca l-ai omorit tu, pe mine de ce m-ai inchis, ma? Ion paraseste ordinea noptii benefice si intra in cea malefica. Latratul unui ciine imaginar ii suna obsedant in urechi, nelinistindu-l, inebunindu-l. I se intuneca mintea si isi pierde luciditatea. Momentele de criza alterneaza cu cele rationale, violenta cu oboseala, remorarile exacte cu fantazarile mistice. (V.Fanache)