Ion Buzu (n. 1990) s-a născut în satul Ratuș, raionul Criuleni, Republica Moldova.

A debutat cu
volumul 3ml de Konfidor (CDPL, 2013). A absolvit Facultatea de Marketing a Academiei de
Studii Economice din Moldova și a urmat cursurile unui masterat la Thessaloniki.

* primele șase poeme fac parte din volumul 3ml de Konfidor, următoarele patru sunt inedite
Ion Buzu (γ. 1990) γεννήθηκε στο χωριό Ratuș, νομαρχία Criuleni, Δημοκρατία της Μολδαβίας.
Πρώτο εμφανίστηκε με το τόμο 3ml de Konfidor /3μλ. εντομοκτόνο (CDPL, 2013). Αποφοίτησε
τη Σχολή Marketing της Ακαδημίας Οικονομικών Σπουδών της Μολδαβίας και παρακολούθησε
μαθήματα Μάστερ στη Θεσσαλονίκη.

* τα πρώτα έξι ποιήματα είναι από την ανθολογία 3ml de Konfidor/3μλ. εντομοκτόνο, τα
επώμενα τέσσερα είναι ανέκδοτα.
Vine un tractor, un T 82.5

Duminica asta, iau cărțile una cîte una,

le deschid și după puțin timp
le arunc cu furie
la fel cum aș arunca o armă blocată
în timp ce asupra mea se trage,
inamicul are arme mai puternice decît mine.
Părul meu are 1 an și e timpul să scap de el.
Mă sună Ion și îmi spune că e timpul
să facă un space monkey din mine,
sau un space dog,
să mă tundă ca pe Laika
și apoi să mă trimită în spațiu.

A doua zi aveam de pus cartofii –

vine un tractor, un T 82.5 din Bielorusia,
picăturile îmi cădeau pe creștetul proaspăt tuns,
nimeni din cei prezenți nu am mai văzut așa ceva –
un tractor care să planteze cartofi,
ne apropiem cu frică de el,
femeile se tem să urce în locurile de unde să pună cartofii într-un tub,
le apucă panica, iau în mîini cîte o sapă
și zic că mai bine plantează cu propriile mîini,
e prea periculos acest tractor,
nu știe nimeni cum merge,
e dintr-un alt viitor,
tractorul ăsta e un fel de monstru Frankenstein,
îl atingem și apoi fugim de lîngă el speriați.

Apoi, noaptea am ieșit în stradă căutînd locuri întunecoase

în care m-aș alege cu belele,
urmăream tipi dubioși
care să mă tragă într-o parte și să mă bată,
aveam nevoie de degradare,
voiam să scap de vechiul meu sine pîrlit.

Începea să plouă,
la știri au spus că e norul venit din Fukushima infectat cu radiație
nucleară,

am început să rîd,
inamicul chiar are arme mai puternice decît mine,
nu am nici o șansă.
Έρχετε ένα τρακτέρ, ένα T 82.5

Αυτή την Κυριακή, παίρνω τα βιβλία ένα προς ένα,

τα ανοίγω και μετά από λίγο
τα πετάω με θυμό
όπως πετάω ένα μπλοκαρισμένο όπλο
τι στιγμή που με πυροβολούν,
ο εχθρός έχει πιο ισχυρά όπλα από μένα.
Τα μαλλιά μου είναι 1 έτους και ήρθε η ώρα να απαλλαγώ από αυτά.
Μου τηλεφωνεί ο Ion και μου λέει ότι ήρθε η ώρα
να με μετατρέψει σ’ ένα space monkey*,
ή ένα space dog,
να με κουρέψει όπως την Laika
και να με στείλετε μετά στο διάστημα.

Την επόμενη μέρα είχαμε να φυτέψουμε πατάτες -

έρχεται ένας ελκυστήρας, ένα T 82.5 από τη Λευκορωσία,
οι σταγόνες έπεφταν πάνω στο φρεσκοκομμένο κεφάλι μου,
κανένας από τους παρόντες δεν έχει δει κάτι τέτοιο πριν -
ένα τρακτέρ για την φυτέψει πατάτες,
τον πλησιάζουμε με φόβο,
οι γυναίκες φοβούνται να ανέβουν σε χώρους απ’ όπου να βάλουν τις πατάτες σε ένα σωλήνα,
τις πιάνει πανικός, παίρνουν από ένα τσαπί στα χέρια τους
και λένε ότι καλύτερα να φυτέψουν με τα ίδια τα χέρια τους,
αυτό το τρακτέρ είναι πολύ επικίνδυνος,
κανείς δεν ξέρει πώς λειτουργεί,
είναι από ένα άλλο μέλλον,
αυτό το τρακτέρ είναι ένα είδος τέρας Frankenstein,
τον αγγίζουμε και μετά φύγουμε από κοντά του φοβισμένοι.

Ύστερα, την νύχτα βγήκαμε στους δρόμους τη νύχτα ψάχνοντας για σκοτεινά σημεία
όπου θα έβρισκα το μπελά μου,
ακολουθούσα κάτι προβληματικοί τύποι
που να με τραβήξουν στην άκρη και να με κτυπήσουν/βαράνε,
χρειαζόμουν υποεκτίμηση,
ήθελα να ξεφορτωθώ τον παλιό φτωχό εαυτό μου.

Άρχισε να βρέχει,
στις ειδήσεις ανέφεραν ότι ήταν το σύννεφο που ήρθε από τη Φουκουσίμα μολυσμένο με ακτινοβολία
πυρηνική

ξεκίνησα να γελάω,
ο εχθρός πράγματι έχει πιο ισχυρά όπλα από μένα,
δεν έχω καμία τύχη.
* space monkey- το παιχνίδι Λιποθυμία, όπου σκόπιμα κόβουν το οξυγόνο στον εγκέφαλο με
στόχο την πρόκληση προσωρινής συγκοπής και ευφορίας
În curînd o să mi se facă rău și o să vomit

Cartofii au fost invadați de gîndacii de Colorado și

trebuia să-i stropesc cu un fel de otravă, Konfidor,
mașina de stropit era crăpată,
îmi curgea amestecul pe spate
și brusc m-a pălit gîndul
că în curînd o să mi se facă rău.
După asta am urcat întrun microbuz ce mergea spre Chișinău
și o femeie a spus șoferului să oprească,
și-a luat copilul de mînă
și acesta a vomitat în microbuz,
apoi a mai vomitat și afară.
Cînd a intrat înapoi,
copilul s-a uitat țintă la mine,
nu plîngea, nu avea fața încrețită de durere sau greață,
avea o față foarte serioasă,
fața cuiva care știa ce are de făcut,
și a făcut-o,
fără împotrivire,
o față care-mi spunea: tu ești următorul!
În curînd o să mi se facă rău și o să vomit

Cartofii au fost invadați de gîndacii de Colorado și

trebuia să-i stropesc cu un fel de otravă, Konfidor,
mașina de stropit era crăpată,
îmi curgea amestecul pe spate
și brusc m-a pălit gîndul
că în curînd o să mi se facă rău.
După asta am urcat întrun microbuz ce mergea spre Chișinău
și o femeie a spus șoferului să oprească,
și-a luat copilul de mînă
și acesta a vomitat în microbuz,
apoi a mai vomitat și afară.
Cînd a intrat înapoi,
copilul s-a uitat țintă la mine,
nu plîngea, nu avea fața încrețită de durere sau greață,
avea o față foarte serioasă,
fața cuiva care știa ce are de făcut,
și a făcut-o,
fără împotrivire,
o față care-mi spunea: tu ești următorul!
3ml de Konfidor

Andrușa și cu mine stropim cartofii.

Fiecare avem în spate mașina de stropit.
Gîndacii au format colonii pe
cartofii noștri,
de parcă au descoperit o nouă planetă,
sau o nouă existență lipsită
de agonie, capcane și absurditate.
Stropim curpenii de cartofi cu 3ml de Konfidor dizolvat în 10L de apă,
în curînd gîndacii vor cădea, unul cîte unul,
doar trei ore și gîndacilor li se va face rău și vor muri;
ei nu pot vomita cînd li se face rău.
Mie și lui Andrușa ne curge otrava pe spate,
nenorocitele de mașini de stropit sînt crăpate.
„Auzi Andrușa, nu ți-a trecut prin cap
că acolo sus cineva încearcă să ne extermine la fel cum noi facem cu acești
gîndaci,
să ne stropească și el cu un fel de otravă,
nu chiar Konfidor,
dar ceva cu efect îndelungat,
să ni se facă rău de tot, dar să nu murim îndată,
și la rîndul lui să-i fie crăpată mașina sa de stropit,
să-i curgă și lui otrava pe spate.”
3ml de Konfidor

Andrușa și cu mine stropim cartofii.

Fiecare avem în spate mașina de stropit.
Gîndacii au format colonii pe
cartofii noștri,
de parcă au descoperit o nouă planetă,
sau o nouă existență lipsită
de agonie, capcane și absurditate.
Stropim curpenii de cartofi cu 3ml de Konfidor dizolvat în 10L de apă,
în curînd gîndacii vor cădea, unul cîte unul,
doar trei ore și gîndacilor li se va face rău și vor muri;
ei nu pot vomita cînd li se face rău.
Mie și lui Andrușa ne curge otrava pe spate,
nenorocitele de mașini de stropit sînt crăpate.
„Auzi Andrușa, nu ți-a trecut prin cap
că acolo sus cineva încearcă să ne extermine la fel cum noi facem cu acești
gîndaci,
să ne stropească și el cu un fel de otravă,
nu chiar Konfidor,
dar ceva cu efect îndelungat,
să ni se facă rău de tot, dar să nu murim îndată,
și la rîndul lui să-i fie crăpată mașina sa de stropit,
să-i curgă și lui otrava pe spate.”
Un antreprenor bun

Cîinele mergea pe stradă și eu mă holbam la el,

am citit că un antreprenor bun doarme 6 ore pe zi,
se trezește cu entuziasm
și obosește rar.
Un antreprenor bun ia decizii fără ezitări,
are privirea cuiva care știe cum se face.
Cîinele părea destul de hotărît,
în manual scria că din moment ce un antreprenor,
într-o dimineață, nu vrea să se trezească
sau ezită,
afacerea îi e sortită falimentului.
Mersul cîinelui dădea dovadă de lipsa oricărei ezitări,
am decis să-l urmez.
A întors capul spre mine, apoi
a țîșnit în fața unei mașini care l-a făcut zob.
Un antreprenor bun

Cîinele mergea pe stradă și eu mă holbam la el,

am citit că un antreprenor bun doarme 6 ore pe zi,
se trezește cu entuziasm
și obosește rar.
Un antreprenor bun ia decizii fără ezitări,
are privirea cuiva care știe cum se face.
Cîinele părea destul de hotărît,
în manual scria că din moment ce un antreprenor,
într-o dimineață, nu vrea să se trezească
sau ezită,
afacerea îi e sortită falimentului.
Mersul cîinelui dădea dovadă de lipsa oricărei ezitări,
am decis să-l urmez.
A întors capul spre mine, apoi
a țîșnit în fața unei mașini care l-a făcut zob.
Jaluzele

Noul meu serviciu constă în a scrie

45 de texte de 300 de cuvinte,
scriu doar despre jaluzele, nimic mai mult, asta a fost înțelegerea,
ceva despre care nu-i nimic de scris,
de parcă aș scoate 45 de căni cu apă dintr-o căldare goală,
trebuia să scuip mai întîi ca să apară ceva lichid,
să scuip 45 de căni.
Sînt plătit cu 5 bănuți pe cuvînt,
John Fante era plătit cu 1 cent pe cuvînt pentru proză
și 10 cenți pentru poezie.
Eu nu scriu nici proză și nici poezie,
scriu despre jaluzele, 45 de texte,
învăț lecția finală a inutilității,
nimeni nu va citi aceste texte,
doar vor plasa un site pe un loc superior intr-o căutare pe google.
Sînt la al 30-lea text și căldarea e golită,
gura uscată, dau să scuip intr-o cană
și nimic, am ajuns și eu
o mașinărie a textelor de 15 lei despre jaluzele,
o mașinărie a absurdului,
Camus și Cioran m-ar bate prietenește pe umăr fiind mîndri de mine,
am înțeles lecția finală a inutilității.
Am scris despre jaluzele de care se folosesc filosofii,
din bambus pentru stare zen,
din lemn pentru stare de sălbăticie,
din metal pentru stare de închisoare;
jucătorii de poker online folosesc jaluzele cu telecomandă că-s leneși,
prea leneși
pentru a le regla cu propria mîna,
cît despre poeți, ei se îmbată, vomită, rag și aruncă blesteme la cer
și nimeni nu are nici o idee fiindcă jaluzelele le sînt mereu trase.
Am scris despre jaluzele care te scapă de depresie,
reglezi cantitatea potrivită de lumină solară ce pătrunde în cameră
și depresia se vindecă.
Am mai încercat să scuip în cană și continuam cu scrisul.
Jaluzelele electrice cu telecomandă oferă speranță de viață oamenilor
invalizi
deoarece nu mai apelează la ajutorul altora ca să le ridice dimineața
și să le dea jos spre seară.
Am scris despre șoferii care folosesc jaluzele la geamurile de la mașini,
managerii de oficiu au jaluzelele lor orizontale prin care își spionează
angajații,
Jaluzele

Noul meu serviciu constă în a scrie

45 de texte de 300 de cuvinte,
scriu doar despre jaluzele, nimic mai mult, asta a fost înțelegerea,
ceva despre care nu-i nimic de scris,
de parcă aș scoate 45 de căni cu apă dintr-o căldare goală,
trebuia să scuip mai întîi ca să apară ceva lichid,
să scuip 45 de căni.
Sînt plătit cu 5 bănuți pe cuvînt,
John Fante era plătit cu 1 cent pe cuvînt pentru proză
și 10 cenți pentru poezie.
Eu nu scriu nici proză și nici poezie,
scriu despre jaluzele, 45 de texte,
învăț lecția finală a inutilității,
nimeni nu va citi aceste texte,
doar vor plasa un site pe un loc superior intr-o căutare pe google.
Sînt la al 30-lea text și căldarea e golită,
gura uscată, dau să scuip intr-o cană
și nimic, am ajuns și eu
o mașinărie a textelor de 15 lei despre jaluzele,
o mașinărie a absurdului,
Camus și Cioran m-ar bate prietenește pe umăr fiind mîndri de mine,
am înțeles lecția finală a inutilității.
Am scris despre jaluzele de care se folosesc filosofii,
din bambus pentru stare zen,
din lemn pentru stare de sălbăticie,
din metal pentru stare de închisoare;
jucătorii de poker online folosesc jaluzele cu telecomandă că-s leneși,
prea leneși
pentru a le regla cu propria mîna,
cît despre poeți, ei se îmbată, vomită, rag și aruncă blesteme la cer
și nimeni nu are nici o idee fiindcă jaluzelele le sînt mereu trase.
Am scris despre jaluzele care te scapă de depresie,
reglezi cantitatea potrivită de lumină solară ce pătrunde în cameră
și depresia se vindecă.
Am mai încercat să scuip în cană și continuam cu scrisul.
Jaluzelele electrice cu telecomandă oferă speranță de viață oamenilor
invalizi
deoarece nu mai apelează la ajutorul altora ca să le ridice dimineața
și să le dea jos spre seară.
Am scris despre șoferii care folosesc jaluzele la geamurile de la mașini,
managerii de oficiu au jaluzelele lor orizontale prin care își spionează
angajații,
hoții sînt speriați în fața unei case ce posedă un sistem automat de reglare
a jaluzelelor,
oamenii politici sînt la adăpost de țintele lunetiștilor datorită jaluzelelor
potrivite,
apoi am mai scris o poveste despre un tip care a căzut de pe scaun
și și-a rupt spatele încercînd să ridice manual jaluzelele,
trebuia să-și cumpere de alea cu telecomandă și nenorocirea nu i se
întîmpla.
Dincolo de geam, Ana întindea rufele pe sîrmă, se holba la mine cu
interes,
văzînd cum scuip regulat într-o cană și scriu.
În final am încheiat cu fraza: Jaluzelele fac parte din viața noastră.
și mi le-am tras pe ale mele.
Pentru Ana nu a mai rămas nimic de văzut.
hoții sînt speriați în fața unei case ce posedă un sistem automat de reglare
a jaluzelelor,
oamenii politici sînt la adăpost de țintele lunetiștilor datorită jaluzelelor
potrivite,
apoi am mai scris o poveste despre un tip care a căzut de pe scaun
și și-a rupt spatele încercînd să ridice manual jaluzelele,
trebuia să-și cumpere de alea cu telecomandă și nenorocirea nu i se
întîmpla.
Dincolo de geam, Ana întindea rufele pe sîrmă, se holba la mine cu
interes,
văzînd cum scuip regulat într-o cană și scriu.
În final am încheiat cu fraza: Jaluzelele fac parte din viața noastră.
și mi le-am tras pe ale mele.
Pentru Ana nu a mai rămas nimic de văzut.
Numele meu cu Caps Lock

Dana, dă-mi o cerere de demisie.

Nu-ți cer prea mult, doar o foaie
în care să fie precizată demisia mea
și numele meu printat.
Nu vreau să o semnez, nu încă.
Doar să mi-o agăț pe perete ca pe o diplomă de la facultate bine meritată
și s-o contemplu,
de fiecare dată cînd îmi beau berea singur,
sau cînd lacrimile aleargă ca niște cai de curse bine antrenați,
sau cînd mă gîndesc la Hemingway, Berryman, Plath, Cobain
și toți ăilalți care și-au spart scafandrul cu mîna lor.
Vreau să stau ore la rînd holbîndu-mă la ea
ca Pink Floyd la televizor.
Dana, dă-mi o cerere de demisie,
să-mi văd numele meu tastat cu Caps Lock – e mai sigur așa,
numele meu să nu fie confundat sau trecut cu vederea,
s-o văd cum iese din imprimantă,
să fie reală.
Să o port cu mine ca un cuțit sau spray paralizant cu care să mă apăr de
gopnici.
Să-i fac o gaură, să-i pun o ață și să mi-o agăț de gît
pe post de totem sau crucifix.
Să o țin în mînă ca pe o iubită și să o plimb prin parc.
Dana, dă-mi o cerere de demisie,
să pot scăpa rapid,
cînd diminețile vor veni ca niște pumni de gopnici, în față, în stomac, în
tîmple,
să știu că demisia îmi e pregătită, agățată pe zid
iar tu, plîngînd și cu mîna tremurîndă, îmi întinzi pixul.
Numele meu cu Caps Lock

Dana, dă-mi o cerere de demisie.

Nu-ți cer prea mult, doar o foaie
în care să fie precizată demisia mea
și numele meu printat.
Nu vreau să o semnez, nu încă.
Doar să mi-o agăț pe perete ca pe o diplomă de la facultate bine meritată
și s-o contemplu,
de fiecare dată cînd îmi beau berea singur,
sau cînd lacrimile aleargă ca niște cai de curse bine antrenați,
sau cînd mă gîndesc la Hemingway, Berryman, Plath, Cobain
și toți ăilalți care și-au spart scafandrul cu mîna lor.
Vreau să stau ore la rînd holbîndu-mă la ea
ca Pink Floyd la televizor.
Dana, dă-mi o cerere de demisie,
să-mi văd numele meu tastat cu Caps Lock – e mai sigur așa,
numele meu să nu fie confundat sau trecut cu vederea,
s-o văd cum iese din imprimantă,
să fie reală.
Să o port cu mine ca un cuțit sau spray paralizant cu care să mă apăr de
gopnici.
Să-i fac o gaură, să-i pun o ață și să mi-o agăț de gît
pe post de totem sau crucifix.
Să o țin în mînă ca pe o iubită și să o plimb prin parc.
Dana, dă-mi o cerere de demisie,
să pot scăpa rapid,
cînd diminețile vor veni ca niște pumni de gopnici, în față, în stomac, în
tîmple,
să știu că demisia îmi e pregătită, agățată pe zid
iar tu, plîngînd și cu mîna tremurîndă, îmi întinzi pixul.
Într-o singură tranşă

Hoinăresc iernile prin

păduri şi dealuri,
totul alb,
totul egal,
zăpada e ceva care mătură tot
într-o singură tranşă,
nimic nu mai are vreo importanţă.
O pereche de urme care duc spre o parcelă
în mijlocul pădurii;
o parcelă curăţită de tufişuri şi copaci,
poţi juca fotbal acolo cu colegii de clasă.
Urmele duc mai departe spre o bancă
şi lîngă ea o cruce albastră din metal.
Negura Ion.
Ion, ca şi mine. Îmi amintesc de el.
În timp ce păştea vaca în pădure
a urcat într-un copac,
gîtul i s-a încleştat între două crengi
şi nu putea să se prindă de un suport.
Prins în ceva care nu-i dădea drumul
şi l-a scurs de viaţă pînă la capăt.
Dar nu văd copacul.
Poate că tatăl său l-a tăiat.
Mă gîndesc la loviturile toporului în tulpină
ca loviturile în ceva care nu trebuia să se întîmple.
Merg mai departe şi las în urmă perechile de urme în zăpadă
împreună cu locul gol unde era copacul – ştiu că
mai departe e ceva care mătură tot într-o singură tranşă.
Într-o singură tranşă

Hoinăresc iernile prin

păduri şi dealuri,
totul alb,
totul egal,
zăpada e ceva care mătură tot
într-o singură tranşă,
nimic nu mai are vreo importanţă.
O pereche de urme care duc spre o parcelă
în mijlocul pădurii;
o parcelă curăţită de tufişuri şi copaci,
poţi juca fotbal acolo cu colegii de clasă.
Urmele duc mai departe spre o bancă
şi lîngă ea o cruce albastră din metal.
Negura Ion.
Ion, ca şi mine. Îmi amintesc de el.
În timp ce păştea vaca în pădure
a urcat într-un copac,
gîtul i s-a încleştat între două crengi
şi nu putea să se prindă de un suport.
Prins în ceva care nu-i dădea drumul
şi l-a scurs de viaţă pînă la capăt.
Dar nu văd copacul.
Poate că tatăl său l-a tăiat.
Mă gîndesc la loviturile toporului în tulpină
ca loviturile în ceva care nu trebuia să se întîmple.
Merg mai departe şi las în urmă perechile de urme în zăpadă
împreună cu locul gol unde era copacul – ştiu că
mai departe e ceva care mătură tot într-o singură tranşă.
Pietre, incedii şi strigăte de condamnare

Îţi spuneam despre mintea copilului autist

care nu discriminează,
memorează liste cu nume şi adrese ale necunoscuţilor
din cartea cu numere de telefoane
şi listele celea, pentru mintea sa, sunt la fel de importante ca
numele şi chipul mamei sale.
Nevoia constantă
să absoarbă informaţie
şi să fie stimulat din toate părţile.
Obosisem să mai fiu aşa,
nu mai voiam să caut stimulări din toate părţile,
nu mai voiam să memorez liste din cartea cu numere de telefoane
şi s-a nimerit să fii prin preajmă.
Mintea mea şi-a îndreptat toată atenţia spre tine şi
treptat, stimulii din toate celelalte părţi au început să se stingă
şi ai rămas tu,
obiectul unei minţi prea încordate.
Cînd s-a-ntîmplat mizeria
am răsuflat adînc şi am închis ochii
şi atunci am văzut imagini cu
pietre, incedii şi strigăte de
condamnare a ceea ce s-a făcut.
Pietre, incedii şi strigăte de condamnare

Îţi spuneam despre mintea copilului autist

care nu discriminează,
memorează liste cu nume şi adrese ale necunoscuţilor
din cartea cu numere de telefoane
şi listele celea, pentru mintea sa, sunt la fel de importante ca
numele şi chipul mamei sale.
Nevoia constantă
să absoarbă informaţie
şi să fie stimulat din toate părţile.
Obosisem să mai fiu aşa,
nu mai voiam să caut stimulări din toate părţile,
nu mai voiam să memorez liste din cartea cu numere de telefoane
şi s-a nimerit să fii prin preajmă.
Mintea mea şi-a îndreptat toată atenţia spre tine şi
treptat, stimulii din toate celelalte părţi au început să se stingă
şi ai rămas tu,
obiectul unei minţi prea încordate.
Cînd s-a-ntîmplat mizeria
am răsuflat adînc şi am închis ochii
şi atunci am văzut imagini cu
pietre, incedii şi strigăte de
condamnare a ceea ce s-a făcut.
Zile cu roşu în calendar

1.
Feţe ca nişte bonuri de plată,
o fată frumoasă se apleacă şi întinde nişte mărunţiş unui cerşetor,
părul ei lung îi atinge faţa,
un bătrîn trece în grabă pe lîngă mine şi
scuipă un bilet de troleibuz;
în birou, număr zilele cu roşu în calendar
măsurînd un pas statistic,
şeful mă cheamă în oficiul său şi începe să-mi vorbească
fixîndu-şi privirea la picioarele mele
de parcă acolo ar avea loc o scurgere de ulei.

2.
M-am pus să caut pe net strip cluburi prin chişinău,
am intrat pe site-ul unuia din ele
şi m-am uitat la pozele fetelor disponibile.
Aveau privirea aia,
de parcă le-au făcut poza îndată ce
au fost aduse de traficanţi.

3.
Un respondent care şopteşte, a lehamite,
un răspuns la întîmplare
ce se strecoară în chestionar
şi va servi ca fundament
pentru deciziile în instituţii importante.

4.
Aştept ca organele, dacă mai sunt bune de ceva,
să fie donate,
le merită, mai mult decît mine, oricine.
În una din zilele alea, m-a fugărit un demon
prin tot oraşul, pînă la amiază,
cînd am reuşit să ajung acasă.
Am început să mă holbez
la hainele agăţate în cuier
Zile cu roşu în calendar

1.
Feţe ca nişte bonuri de plată,
o fată frumoasă se apleacă şi întinde nişte mărunţiş unui cerşetor,
părul ei lung îi atinge faţa,
un bătrîn trece în grabă pe lîngă mine şi
scuipă un bilet de troleibuz;
în birou, număr zilele cu roşu în calendar
măsurînd un pas statistic,
şeful mă cheamă în oficiul său şi începe să-mi vorbească
fixîndu-şi privirea la picioarele mele
de parcă acolo ar avea loc o scurgere de ulei.

2.
M-am pus să caut pe net strip cluburi prin chişinău,
am intrat pe site-ul unuia din ele
şi m-am uitat la pozele fetelor disponibile.
Aveau privirea aia,
de parcă le-au făcut poza îndată ce
au fost aduse de traficanţi.

3.
Un respondent care şopteşte, a lehamite,
un răspuns la întîmplare
ce se strecoară în chestionar
şi va servi ca fundament
pentru deciziile în instituţii importante.

4.
Aştept ca organele, dacă mai sunt bune de ceva,
să fie donate,
le merită, mai mult decît mine, oricine.
În una din zilele alea, m-a fugărit un demon
prin tot oraşul, pînă la amiază,
cînd am reuşit să ajung acasă.
Am început să mă holbez
la hainele agăţate în cuier
care grozav de bine seamănă cu nişte colegi de cameră -
iată cît de aproape am fost, în ultimele săptămîni,
de ceea ce se cheamă „a fi printre oameni” –
am vegheat lîngă geam cum se duce restul zilei
la fel ca o iubită
care mi-a spus că a început să şi-o tragă cu altul.

5.
La şcoala auto ne-au învăţat că
motorul care îşi are
o piesă dislocată
începe să se roadă,
se întîmplă gradat,
cu cîţiva milimetri în fiecare zi
pînă se distruge cu totul.
care grozav de bine seamănă cu nişte colegi de cameră -
iată cît de aproape am fost, în ultimele săptămîni,
de ceea ce se cheamă „a fi printre oameni” –
am vegheat lîngă geam cum se duce restul zilei
la fel ca o iubită
care mi-a spus că a început să şi-o tragă cu altul.

5.
La şcoala auto ne-au învăţat că
motorul care îşi are
o piesă dislocată
începe să se roadă,
se întîmplă gradat,
cu cîţiva milimetri în fiecare zi
pînă se distruge cu totul.
Un spaţiu întins în care te poţi da în urmă,
te poţi îndepărta de ratările
care se resuscitează într-un circuit fără sfîrşit,
ca un guvern mafiot
care cîştigă scrutinul la fiecare tur.

Strîngi curelele de la rucsac,

stomacul începe să-şi revină puţin,
bucuros că poţi pleca, că te poţi îndepărta de suferinţă,
că poţi părăsi locul ăla ca şi cum ai părăsi o casă
în care ţi-ai primit bătăile şi ai muncit pămînturile
într-o vîrstă a copilăriei în care nu erai făcut pentru asta.

Te dai în urmă şi te uiţi mai atent,

te uiţi la mîzgîlelile alea,
nu arată aşa de rău, adică ce are? are o formă,
are un pic de rîset şi graţie.
Te dai în urmă şi te uiţi mai atent,
ce are? are un păr mai lung, sîni micuţi şi ochelari cu dioptriile mai mici -
mă întreb ce lecţie ar fi trebuit să învăţ din asta.
Aş fi vrut să învăţ că pot pleca oricînd de acolo de
unde nu eram făcut pentru asta.
Un spaţiu întins în care te poţi da în urmă,
te poţi îndepărta de ratările
care se resuscitează într-un circuit fără sfîrşit,
ca un guvern mafiot
care cîştigă scrutinul la fiecare tur.

Strîngi curelele de la rucsac,

stomacul începe să-şi revină puţin,
bucuros că poţi pleca, că te poţi îndepărta de suferinţă,
că poţi părăsi locul ăla ca şi cum ai părăsi o casă
în care ţi-ai primit bătăile şi ai muncit pămînturile
într-o vîrstă a copilăriei în care nu erai făcut pentru asta.

Te dai în urmă şi te uiţi mai atent,

te uiţi la mîzgîlelile alea,
nu arată aşa de rău, adică ce are? are o formă,
are un pic de rîset şi graţie.
Te dai în urmă şi te uiţi mai atent,
ce are? are un păr mai lung, sîni micuţi şi ochelari cu dioptriile mai mici -
mă întreb ce lecţie ar fi trebuit să învăţ din asta.
Aş fi vrut să învăţ că pot pleca oricînd de acolo de
unde nu eram făcut pentru asta.