Modernismul

-Poezia interbelica-
Tudor Arghezi

Modernismul reprezinta o manifestare apeioadei

interbelice,definindu-se ca o reactie violenta de negare a
formelor si ideilor artistice anterioare.
Sunt supuse provocarii,plasate sub semnul
contestarii,forme literare si culturaretraditionale,pentru a
scoate din inertie dandirea artistica.
Poezia modernistaeste puternic intelectualizate,scriitorul
ne mai vrand sa emotioneze,ci sa creeze un act de
cunoastere,o descoperire prin intermedeiul spiritului ale unor
realitati si frumuseti nebanuite ale spiritului uman.
Modalitatiile artistice moderniste sunt:disonanta(coexistenta
obscuritatii si fascinatiei la nivelul textului-cuvintele castiga
forta,transmitand semnificatii multiple comunicand aventura
inedita a eului,aceasta multitudine a sensurilor si a imaginilor
poetice care se refuza intelegerii imediate,va duce la o
provocare permanenta a spiritului,la o cautare
permanenta),eterogenitatea limbajului(asocierea la modul
inedit al unor registre dintre cele mai diverse-
arhaic,familiar,grotescului,uratului) si inventivitate
verbala,care se imparte in 3 categorii:plasarea neasteptata in
diferite contexte ,care nu sunt specifice cuvintelor:asocieri
inedite si inventarea unor cuvinte.

Tema literaraa poaziei este aceea a creatiei,poezia fiind

o arta poetica(text liric in care poetul isi exprima conceptia
asupra creatiei si a creatorului)
Parcurgand pe secvente opera testament,remarcam
organizarea acesteia in functie de anumite metafore
centrale;in prima secventa metafora centrala este aceea a
cartii,care dezvolta semnificatii multiple prin simboluri precum
testament,treapta au hrisov.
-"Nu-ti voi lasa drept bunuri dupa moarte,decat un
nume adunat pe o carte"
"Cartea mea-i fiule,o treapta"
"Ea e hrisovul vostru cel dintai."
In relatie cu simbolul testamentului, creatia capata
semnificatii multiple;termenul este un arhaism avand atat sens
religios,cat si juridiv:astfel creatia este vazuta ca un ct grav,o
legatura intre generatii prin transmiterea cunostintelor de la o
generatie la alta;in plus arhaismul hrisov(avand initial
sensulinitial de act de proprietate introduce o noua
semnificatie),creatia intemeiata da identitate unui
neam"hrisovul vostru cel dintai" e o expresie care vb de
aceasta dimensiune grava a actului creator,avand capacitatea
de a sintetiza si de a exprima traditia si spiritualizarea unui
neam.
Secventa a II a A poeziei sta sub semnul esteticii
uratului;aceasta presupune capacitatea creatorului de a
identifica si exprima frumusetiile nebanuite pornind de la cele
mai umile elemente ale realului,care in mod obisnuit nu
formeaza substanta poeziei;uratul si grotescul apartin
periferiei existentei marginarului,dar Arghezi le aduce in prim
plan demonstrand capacitatea acestora de a fi expresive.Astfel
la baza actului creator sta procesul transfigurativ indicat
metaforic prin cuvinte precum ;"sa schimbam","am
prefacut","am preschimbat" si "am facut";actul creator are la
baza intotdeauna elementele realului constituind punctul de
plecare necesar;elem. realului apartin tuturor sferelor
existentei,aceasta diversitate fiind marcata de registre
stilistice diferite:regionalisme,'sapa brazda
plavanii',arhaisme:plavana grai si elementele uratului si
grotescului;"zdrente,venin si ocara".In privinta elementelor
fictiunii retinem structuri precum condei,calimara,cuvinte
potrivite,versuri si icoane,muguri si coroane.
Metafora care defineste conceptia argheziana asupra actului
creator este aceea a cuvintelor potrivite,metafora care da si
numele volumului de debut al lui Arghezi:creatia presupune
efort,truda in potrivirea cuvintelor,ea nu mai sta sub semnul
inspiratiei,pt poet arta e in primul rand mestesug.
Secventa a III a a poeziei reia programatic estetica
uratului"Din bube,mucegaiuri si noroi/Iscatam frumuseti si
preturi noi",adaugand o noua semnificatie a actului
creator:creatia prin capacitatea de a exprima experientele unui
neam,poate construi si un act justitiar.Prin cunoastere se
poate ajunge la izbavire,eliberarea de demerse "biciul rabdat
se intoarce in cunoastere/Si izbaveste incet pedepsitor".
Ultima secventa sintetizeazaideile exprimate anterior
insistand,insa asupra noii conceptii in privinta relatiei creator-
creatie:fara a renunta definitiv la inspiratie,arta ramane
pentru Arghezi,mestesug "faurirea" versului il preocupa in mod
deosebit.Aceasta conceptie e exprimata prin metaforile:"slova
de foc",inspiratie si "slova faurita"-mestesug.