Eugen Lovinescu

1881-1943

Critic literar, ideolog, eseist,
memorialist si scriitor belletristic,
minutios cercetator al istoriografiei
literare, autorul unor exceptionale
sinteze culturale privind civilizatia
si literatura romana, Eugen
Lovinescu a fost si va ramane
peste veacuri, un miracol, o
personalitate proemionenta si
prodigioasa. Pana la moarte s-a
devotat cartii si scrisului
Amintiri si evocari despre E.
Lovinescu- JUNIMEA 1981







S-a nascut la Falticeni la 31 octombrie 1881, fiu al profesorului de
istorie Vasile T. Lovinescu, director al gimnaziului din localitate. Aici isi
face studiile gimnaziale, fiind coleg cu Sadoveanu. Frecventeaza apoi
cursurile "Liceului Internat" din Iasi,insa doar pentru doua saptamani,iar
intre 1899-1903 cursurile Facultatii de limbi clasice si moderne de la
Universitatea din Bucuresti, unde ii are ca profesori pe T. Maiorescu,
Gr. Tocilescu, D. Evolceanu, C. Radulescu-Motru, Ovid Densusianu, N.
Iorga etc.
Eugen a fost al patrulea fiu din cei sapte ai lui Vasile T. Lovinescu
si ai Profirei Manoliu.
I Negoitoiu il descrie ca fiind copil inchis si retras al unor parinti
sobri si glaciali .
In 1906 pleaca la Paris pentru studii. De acolo colaboreaza cu
Convorbiri literare si Viata romaneasca.
Isi sustine doctoratul la Sorbona cu lucrarea "J. J. Weiss et son
oeuvre litteraire" si Les voyageurs francais en Grece au XIX-eme
sicle.Ambele lucrari apar la Editura Champion.
In perioada interbelica, Eugen Lovinescu contribuie la infiintarea
uneia dintre cele mai importante grupari literare, concentrate in jurul
revistei "Sburatorul" (1919-1922 si 1926-1927) si al cenaclului cu
acelasi nume, de la locuinta criticului din strada Campineanu, numarul
40, unde vreme de peste douazeci de ani, in sedinte duminicale, s-au
adunat numeroase personalitati literare ale epocii. Din aceasta postura,
de mentor literar, Lovinescu a promovat cu staruinta talentele literare
ale vremii si a actionat pentru afirmarea ideilor sale literare si estetice.
Datorita prestigiului dobandit in decursul anilor, precum si
capacitatea sa de a se adapta la spiritul vremii, critical reuseste sa
adune la cenaclul proaspat infiintat pe cei mai promitatori scriitori din
tanara generatie. Pe langa scriitori vechi-Elena Farago, Victor Eftimiu,
Nanu s.a- aduce nume precum Ion Barbu, Camil Petrescu, Felix
Aderca, Camil Baltazar, Tudor Vianu, Vladimir Streinu sau Serban
Cioculescu.
Despre Lovinescu s-a spus mereu ca este unul din fauritorii
literaturii din vremea sa
1
.
Eugen Lovinescu e un scriitor a carui viata se identifica intru totul
cu opera; in sensul ca biografia, psihologia, etosul si bibliografia se
contopesc intr-o unitate perfecta. Criticul ne-a lasat Memoriile sale, un
jurnal intim, a scris romane cu bogate referinte biografice, iar la sfarsitul
vietii a publicat si o autobiografie esentiala, cu valoare de document
moral.
Referindu-ne la scriitorii si formulele literare incurajate de revista
si gruparea modernista a Sburatorului, am subliniat ca ele nu numai
ca au produs cele mai insemnate mutatii in gramatica genurilor literare
si ca acestea au fost cele care au rezistat timpului, dar si ca, in acele
momente, campania lovinesciana a insemnat un act de vointa temerara
intampinat cu o rezistenta ce pornea de la principii critice opuse, pana
la reactii personale uneori venind chiar de la marii sciitori pe care
Lovinescu i-a lansat si sutinut. Daca trecem peste atacurile violente ale
adversarilor ideologici afirmatia lui E. Simion apare ca perfect
indreptatita, de exemplu esul lui Camil Petrescu, Eugen Lovinescu sub
zodia seninatatii imperturbabile este tot ce s-a scris mai rau despre
marele critic
2


1
Alexandru George, In jurul lui E. Lovinescu, ed. cit. , p. 302
2
Eugen Simion comenteaza pe Mircea Eliade, Vasile Voiculescu, Eugen Ionescu,
Eugen Lovinescu, Perpessicius, Tudor Vianu, Editura Recif, Bucuresti,1993, p. 89

Lovinescu isi propune la fel ca si mentorul Junimii cu o jumatate
de veac in urma, sa descrie si sa disocieze tendintele literare ale
momentului, sa arate valorile noi si sa indice sensul spre care trebuie
sa se indrepte literatura romana a epocii sale, dar spre deosebire de
predecesorul sau, actul lovinescian se produce intr-un context cultural
si literar mult schimbat.
I-a fost dat lui E. Lovinescu, critic impresionist sa poarte cea mai
lunga si consecventa lupta literara de pe meleagurile culturii noastre: o
lupta literara care pentru a fi temeinic castigata l-a obligat pe
antidoctrinarul critic sa-si sistematizeze gandirea intr-o doctrina sociala:
Istoria civilizatiei romane moderne.
Refuzand inca de la inceput samanatorismul doctrinar si evoluand
extrem de lent spre modernismul reprezentat mai intai de simbolisti, a
stat scris in destinul lui Lovinescu sa devina, la maturitate, adica la data
aparitiei Sburatorului (1919), criticul modernismului romanesc.
Lupta literara de o viata a lui E. Lovinescu a fost purtata, asa cum
insusi criticul relateaza in Istoria literaturii romane contemporane din
1937, pe baza gustului artistic, a ideii sincronismului, adica a adaptarii
la cultura europeana moderna, si pe ideea generala a disocierii
esteticului de celelalte valori.
1





1
I. Negoitescu, Despre E. Lovinescu p. 40-50