Eugen Lovinescu

și modernismul
interbelic
Elev: Zară Mălina
Clasa: a XII-a A
Profesor: Pancu Mihaela
Cuprins
01 02
Trăsături ale
Date biografice despre modernismului
Eugen Lovinescu lovinescian

03 04
Studii și teorii Scriitori elogiați de
lovinesciene Eugen Lovinescu
Eugen Lovinescu (31 octombrie 1881, Fălticeni
– 16 iulie 1943, Bucureşti)
 01
Date biografice
Cine a fost Eugen Lovinescu?
 Eugen Lovinescu a fost un critic și istoric literar, teoretician al literaturii și
sociolog al culturii, memorialist, dramaturg, romancier și nuvelist român, cel
mai de seamă critic după Titu Maiorescu. Este autorul teoriei
Sincronismului și a Mutației valorilor estetice.
• 31 octombrie 1881-16 iulie 1943

• licențiat al Facultății de limbi clasice a Universității din București;

• obține titlul de doctor în litere la Paris;
• debutează publicistic în suplimentul literar al Adevărului (1903), ca
mai apoi să apară și în alte reviste (Epoca, colaborări în cadrul revistei
Convorbiri literare ș.a.)
• autor a câteva volume de specialitate, critică și a unui manual școlar și
romane + studii despre mentorul junimist, Titu Maiorescu)

! Patronează – până la sfârșitul vieții – cenaclul Sburătorul și este

director al revistei literare Sburătorul(1919-1922; 1926-1927) !
 02
Trăsături ale
modernismului
lovinescian
 Ce este modernismul?
- modernismul este o mișcare amplă care se manifestă în spațiul cultural
european, începând de la mijlocul secolului al XIX-lea și până în perioada
postbelică a secolului al XX-lea;
- - reper inițial al modernismului literar: „Florile răului” (1857)
-in cultura română – teoretizat și promovat de Lovinescu prin revista și
cenaclul „Sburătorul”
- - lucrarea Istoria civilizației române moderne îl impune
ca teoretician al modernismului.

Prin ce se caracterizeaza spiritul modern?

-negarea valorilor tradiționale;
-libertatea de exprimare;
-originalitate;
-tendința de a șoca.
În revista „Sburătorul” s-au afirmat
scriitori și critici literari precum:

-Ion Barbu;
-Camil Petrescu;
-G. Călinescu;
-Tudor Arghezi;
-Șerban Cioculescu;
-Ion Minulescu;
-Hortensia Papadat-Bengescu ș.a.

„Lovinescu este, după T. Maiorescu, cel

mai important critic român; el
repune analiza pe temeiul
autonomiei esteticului, fără a eluda
totuși facorii istorici și rolul unui
„spirit al veacului” (saeculum) în
formarea curentelor și
personalităților creatoare”
(Eugen Simon, „Eugen Lovinescu”)
Care sunt principiile de bază ale
modernismului lovinescian?

• Sincornismul;
• Diferențierea;
• Mutația valorilor estetice;
• Adâncirea lirismului și dezvoltarea poeziei ermetice;
• Abandonarea tematicii rurale și trecerea la o literatură de inspirație citadină;
• Dezvoltarea unei proze analitice, subiective, în paralel cu cea obiectivă;
• disparitia speciilor lirice consacrate ( meditatie, elegie, pastel, idilă), în locul cărora apar
formule poetice novatoare (,,inscriptie”, ,,creion”, ,,psalm” etc.);
• conceperea volumului de versuri ca un întreg, prefatat de cele mai multe ori de o artă
poetică, folosirea unui vocabular insolit (combinarea de termeni argotici, colocviali,
abstracti etc.);
• aparitia unor categorii mai ales negative: absurditatea, tenebrosul, spaimele, atractia
neantului, înstrăinarea, sfâsierea între extreme, straniul, grotescul, anormalitatea;
• Comparatia si metafora sunt mânuite într-o manieră nouă.
 03
Studii și teorii
lovinesciene
Ce propunea Eugen Lovinescu?
 TEORIA SINCRONSIMULUI

CE ESTE SINCRONISMUL?
!„Actiunea uniformizatoare a timpului asupra vietii sociale si culturale a diferitelor popoare legate
între dânsele printr-o interdependență materială si morală”(E. Lovinescu)!

Premisa: literatura unui popor trebuie să se dezvolte simultan cu literaturile mai avansate
contrazice „teoria formelor fără fond”a lui Titu Maiorescu aşteptând evoluţia
fondului până în momentul în care ar fi apt să împrumute o formă nouă, s-ar putea ca această evoluţie
să nu se producă niciodată.

De la ideile lui Gabriel Tarde Teoria imitației uneori este necesar ca o literatură care a
evoluat mai puţin să împrumute modele din literaturile mai avansate, astfel încât să înregistreze un
progres.
Nu e vorba de o imitaţie servilă, de un împrumut fără discernământ, ci de o integrare a
literaturii într-o formulă estetică viabilă, în pas cu evoluţia artei europene („Trăirea în același spațiu
sufletesc”).
Ce este spiritul veacului?

„o totalitate de condiţii configuratoare a vieţii omenirii”(E. Lovinescu)

o totalitate de condiţii materiale şi morale, configuratoare ale vieţii popoarelor europene, într-
o epocă dată

există un spirit al veacului (saeculum), pe care îl întruchipa cultura şi civilizaţia occidentală de-a
lungul istoriei face ca orice fenomen de civilizaţie şi de cultură să fie înregistrat aproape instantaneu
pretutindeni (spirit colectiv care mișcă oamenii, mai ales în actul creației).

proces de omogenizare a civilizaţiilor (explicat în termeni morali și materiali)

Influenţa se realizează în doi timpi: mai întâi se adoptă, prin imitaţie, forme ale civilizaţiei superioare,
apoi, după implantare, se stimulează crearea unui fond propriu.

depășirea spiritului provincial nu contestă importanța factorului etnic în literatură, ci subliniează

necesitatea de înnoire.
 Mutația valorilor estetice

CE REPREZINTĂ MUTAȚIA VALORILOR ESTETICE?

!Nevoia de adaptare a literaturii la problemele omului contemporan !
Premisa: esteticul nu este o noțiune universală, uniform valabilă, ci expresia unei plăceri, înțelegeri variabile
nu se poate vorbi despre o esență a frumosului regăsită în orice perioadă ori spațiu geografic, ci
doar de manifestări istorice ale viziunii despre frumos

incapacitatea individului de a trăi altă viată decât aceea proprie epocii lui imposibilitatea de a
pătrunde pe cale sensibilă, în formele estetice ale altor rase si mai ales ale altor timpuri
emotional, nu comunicăm decât cu operele moderne, apropiate de modul nostru de a gândi si a
concepe existenta
• E. Lovinescu judecă încercările istoricilor literari de a ierarhiza operele literare din epoci diferite
spre exemplu: Homer sau Shakespeare, Balzac sau Proust, M. Eminescu sau N. Stănescu (nu pot
fi concurenți întrucât nu au un sistem comun de valori estetice după care să fie clasificați)
odată ce au depăsit granitele epocii, operele pălesc si dispar ca valori estetice( de ex.„Iliada” si
„Odiseea” le putem întelege, dar nu si simti).
• Istoricul literar poate pătrunde relevant doar în istoria propriei sale perioade: CRITICĂ SINCROTICĂ
 04
Scriitori elogiați
de Eugen
Lovinescu
 Liviu Rebreanu despre romanul „Ion” considerat a fi „triumful şi depăşirea
sămănătorismului”-„Critice…”

Ion Barbu „Ion Barbu și-a fixat locul în tânăra noastră literatură mai ales printr-un
vers impecabil de natură pur plastică. Nimic fluid și solubil, nimic muzical, ci totul aspru, dur;
poezie de blocuri granitice înfipte solid într-o construcție ciclopică; poezie fără mister,cu
largiacorduri împietrite”-„Critice…”

Tudor Arghezi: „S-a spus ca Tudor Arghezi aduce o limba noua; înrealitate, limba lui este limba
obisnuita, devenita însa o noua limba poetica prin putinta scriitorului de a da o functie poetica
unorcuvinte considerate pâna la dânsul ca nepoetice. Meritul nu e de ao fi îndraznit, ci de a o fi
realizat, prin prezenta unei temperaturisuficiente pentru o conversiune de valori”-„Istoria
literaturii române contemporane”

Lucian Blaga: „Lucian Blaga este poate cel mai original creator de imagini pe care l-a cunoscut
literatura română până acum: imagini neaşteptate şi profund poetice. Pentru a reda impresia
liniştei, el cel dintâi a auzit zgomotul razelor de lună bătând în geamuri. Imaginea nu este unul din
elementele poeziei lui Lucian Blaga, ci pare poezia lui însăşi. Din poezia lui Blaga reiese o bucurie
de a trăi, un optimism, nu conceptual, ci pur senzorial; senzaţia proaspătă întreţine mulţumirea
vieţii. Găsim deci în poet şi o unitate sufletească şi o oarecare atitudine.”-Critica şi literatura IV”