Proiect

Critica literara romaneasca

Critica Literara Romaneasca

Elevii : Calin Georgiana Teisanu Argentina Aldea Georgiana Nita Marina Profesor coordonator: Petre Vasile

Cuprins :
Critica Literara Romaneasca-scurta introducere Eugen Lovinescu- promotor al criticii moderne

George Calinescu istoricul literar

Titu Maiorescu Mihail Kogalniceanu

Critica literara scurta introducere

Istoria criticii incepe,cu Poetica lui Aristotel. Menirea ei este de a selecta scrierile din veacurile trecute si din prezent ,de a le ordona si de a le judeca inclusiv din perspectiva comparatista.

Critica se concepe ca act de judecare,din acest punct de vedere ,s-au incercat mai multe definitii ,din care retine atentia este critica literare ca fiind : arta de a judeca productiile literare,criticul este cel care judeca lucrari ce apartin spiritului,iar critica este o judecata savarsita de un critic

In istoria dezvoltarii criticii noastre literare,cel putin pana la sfarsitul secolului al XIX-lea ,este dificil sa putem studia critica literara fara implicatiile ei teroretice,fara istorie literara Evolutia literaturii romane,a avut un rol spectaculos,teoria sincronismului promovata de Eugen Lovinescu, si sa nu omitem,unii critici care au fost si ei insisi scriitori Garabet Ibraileanu ,Eugen Lovinescu,George Calinescu

Inca din secolul trecut Sainte Beuve scria :Critica literara nu va putea deveni o stiinta intru totul pozitiva:Va ramane o arta,si o arta foarte delicatadar aceasta arta va profita si a inceput sa profite de toate inductiile stiintei si de toate achizitiile istoriei.Critica ramane totusi,cu toate ca nu beneficiaza de procedee comune si artei ,o preocupare teoretica despre arta.

Aparitia criticii literare este n strns legtur cu presaliterar si cultural,unde se schieaz opere eoretice avnd ca scop modernizarea literaturii romne. Aceasta este deosebirea esenial dintre vechea critic, reprezentat prin A. Russo, M. Koglniceanu, V. Alecsandri pn la un punct (si nu si C. Negruzzi, care a fost exact ca dl Maiorescu) si dl Maiorescu.

Eugen Lovinescu
n Memoriile sale, Eugen Lovinescu mrturisea: Activitatea mea critic s-a desfurat, dup cum am spus, sub semnul eclectismului, adic fr un punct precis de raportare, ntr-un cuvnt, a fost impresionist i nu dogmatic; ea nu rvnea de a se pune n fruntea curentelor literare sau de a-i asuma roluri mesianice. Vasta sa oper care include studii de critic i istorie literar, lucrri de publicistic, memorialistic i chiar de beletristic (romanele Viaa dubl, Bizu, Firu-n patru, Diana, Mili, Mite, Bluca) a elaborat-o n aproximativ o jumtate de veac.

Punctul su de vedere, lipsit de exclusivism i dogmatism, privind rolul criticului de literatur, este urmtorul: Nu criticii determin literatura prin teoriile lor; cnd o fac, ea are un caracter artificial, ca, de pild, literatura poporanist. Sensibilitatea estetic a unei epoci se creeaz prin artiti; datoria criticilor e s nu rmn nepenii n formele literare vechi, motenite, nvate, s se arate receptivi fa de curente i ndrzneli, pe care nu trebuie s le resping principial, ci s le capteze viabilul lor pentru a-l valorifica. Aceast orientare este o constant a ideologiei criticului, de la debut i pn la sfrit. Ideea e clar: literatura favorizeaz geneza criticii (nu invers).

La 19 aprilie 1919 vede lumina tiparului primul numr al revistei Sburtorul i tot de atunci i cercul literar Sburtorul i ncepe activitatea n casa criticului din Bucureti. Astfel, Lovinescu se afl n situaia pe care multe spirite au rvnit-o: aceea de a conduce o publicaie n care dominante s fie punctele sale de vedere i de a deveni ndrumtor spiritual al unui grup de scriitori (Ilarie Voronca, Ion Barbu, Felix Aderca, Hortensia Papadat-Bengescu, Camil Petrescu, etc.).

Ideile lovinesciene despre modernism i sincronism, despre mutaia valorilor nu puteau cpta aderen i nu puteau cu adevrat modifica direcia criticii romneti dect prin dezvoltarea lor n studii. Astfel, ntre 1926-1929 elaboreaz cele cinci volume ale Istoriei literaturii romne contemporane din care au fost publicate doar primele patru (19261928). n 1937 public o versiune revizuit, ntrun volum, a Istoriei literaturii romne contemporane (perioada 1900-1936).

Aproape toate scrierile sale sunt rspunsuri la problemele majore ale literaturii contemporane lui, implicnd un obiectiv polemic. n Mutaia valorilor estetice, Lovinescu i afirm afinitatea cu poezia pur, cu poezia inefabilului i susine c evoluia liricii moderne se va ndrepta n aceast direcie. Combate poezia ermetic i cea a aspiraiilor mistice. Prin poezie pur, inefabil, Lovinescu denumete capacitatea poeticului de a comunica emoia artistic prin muzicalitate, prin dubla funcie noional i sugestiv a limbajului. Criticul opineaz c i limbajul n rostirea sa uzual poate conine sugestii, ns adevrata funcie de sugestie a limbii i gsete realizarea n expresia artistic, i, cu deosebire, n poezie, n nelesul larg al cuvntului

George Calinescu
Contribuia lui G. Clinescu n orizontul cultural naional prin studiile de critic si de istorie asupra literaturii romne si universale (Opera lui Mihai Eminescu ,Viata si opera lui Ion Creang, Impresii asupra literaturii spaniole, Clasicism, romantism, baroc, Cursul de poezie, Cronicile optimistului, Ulysse, Istoria literaturii romne de la origini pn n prezent),este incontestabil.

Literatura romn i datoreaz valorificarea ei prin reabilitarea estetic a multor opere, pe care spiritul de vast cultur a fcut-o prin Istoria literaturii romneRevznd ntreaga literatur din nou prin puntul de vedere actual estetic, G. Clinescu a avut convingerea c avem o literatur superioar, care a consumat toate motivele literare, fr a fi produsul ntrziat al unor influene strine.

Istoria literaturii romne de la origini pn n prezent a fost ntmpinat la data apariiei ei (1941) cu o explozie de dezaprobare i de indignare. S-a spus c lucrarea nu merit o analiz serioas, fiind un document haotic de rutate i lips de seriozitate, un pamflet care face un rezumat impresionist al operei, autorul dovedindu-se un istoriograf capricios, de o umoare instabil (Pompiliu Constantinescu), pe care personalismul acut, pasiunea deformatoare l-au mpins la multe nedrepti (E. Lovinescu) i care dovedete mai puin cumpnire n judecat i sim al rspunderii. (E. Lovinescu

Ceea ce izbete pe oricine parcurge Istoria ... lui Clinescu este deosebita for de expresie, originalitatea stilistic. Expresia e fascinant, imprevizibil. Asemenea poeilor, criticul mbogete limbajul prin asocieri curajoase, insolite ale cuvintelor i prin cultivarea concretului. Crend el nsui termeni neologistici prin derivaie sau combinare, Clinescu e un critic al crui stil e plin de vigoare, de prospeime i de culoare. nclinaia de a epiciza l detaeaz de ceilali maetri ai actului critic, iar Istoria literaturii romne nving

Datorit artistului Clinescu, studiul se citete ca o opera de creaie i mai puin ca oper de interes istoric. Judecile sale trebuie privite astzi cu nonconformism i comprehensiune, aa cum sunt privite operele n planul imaginarului, n raport cu cel al realitii.

Titu Maiorescu
Titu Maiorescu este primul critic literar in adevaratul sens al cuvntului pe care l-a avut literatura romana; el a fost totodata mentorul generatiei marilor clasici, promovnd scriitori precum Eminescu, Slavici, Creanga, Caragiale. n istoria literaturii si culturii romne, "Junimea" a marcat nceputul functionarii sigure a spiritului critic, victoria ideii de valoare estetica si a dezvoltarii simtului artistic, majoritatea ideilor fiind preluate de la etapa anterioara, pasoptista, dar evoluate. Identificarea principalelor elemente definitorii ale spiritul junimist a fost realizata de Tudor Vianu; n viziunea criticului aceste aspecte ar fi spiritul filosofic si oratoric, gustul clasic si academic, ironia si spiritul critic.

Inceputurile activitii de critic literar ale lui Maiorescu stau sub semnul aceleiai despriri de generaia anterioar. Spre deosebire de anii premergtori revoluiei de la 1848, cnd o nevoie acut de literatur original l fcea pe Heliade Rdulescu s adreseze apeluri entuziaste pentru scrieri romneti, deceniul al aptelea al secolului XIX ajunsese s cunoasc o relativ afluen de poei i prozatori, ale cror mijloace artistice erau adesea mult disproporionate fa de idealurile i de preteniile lor. Se punea acum problema unei selectri a adevratelor valori pe baza unor criterii estetice i o asemenea sarcin i asum Maiorescu.

Adversarii de idei i-au numit depreciativ aciunea critic judectoreasc, ntruct studiile i articolele lui nu analizeaz detaliat opera literar discutat, ci conin mai mult sentine asupra ei. Acestea se ntemeiaz pe o vast cultur, un gust artistic sigur i pe impresionante intuiii. nsui mentorul Junimii considera acest fel de critic (net afirmativ sau negativ) necesar doar acelei epoci de confuzie a valorilor, urmnd ca modalitile ei de realizare s se nuaneze mai trziu, ntr-o via literar n care marii scriitori vor fi ridicat nivelul artistic i, implicit, vor fi fcut s sporeasc exigena publicului.

I s-a reproat lui Maiorescu faptul c n-a consacrat mai mult timp literaturii, dar, atta ct este, opera lui de critic marcheaz profund una dintre cele mai nfloritoare epoci din istoria literaturii romne: perioada marilor clasici. Domeniile de manifestare ale spiritului critic maiorescian sunt numeroase: limba romna, literatura, cultura, estetica, filosofia. Studiile sale sunt de o importanta majora pentru literatura romna. Studiul "O cercetare critica asupra poeziei romne de la 1867" are un puternic caracter didactic, urmarind sa initieze tinerii scriitori n problemele mai generale ale artei. Obiectivul propus de Titu Maiorescu era delimitarea raportului dintre forma si fond n poezie, de aceea si mparte cercetarea n doua capitole: "Conditiunea materiala a poeziei" si "Conditiunea ideala a poeziei"

Cealalta conditiune, "ideala" reprezinta exprimarea sentimentelor si pasiunilor. Criticul face o clasificare a obiectelor gndirii omenesti, astfel nct "iubirea, ura, tristetea, bucuria, desperarea, mania etc. sunt obiecte poetice; nvatatura, perceptele morale, politica etc. sunt obiecte ale stiintei niciodata ale artelor". Primele reprezinta obiectele poetice, deoarece sunt stari ce exista n viata oricarei persoane, pot fi ntelese de toata lumea, avnd un grad mai mare de sensibilizare asemanator cu cel al artelor. Celelalte nu pot deveni niciodata arte, ntruct nu sensibilizeaza, nu trezesc niciun sentiment, fiind neinteresante si nentelese de majoritate oamenilor

ntr-o perioada n care cultura romna se afla ntr-o stare instabila, Titu Maiorescu ntrevede o speranta n ceea ce priveste evolutia literaturii romne. Prin lucrarea sa "Directia noua n poezia si proza romneasca" face o selectie ntre artistii vremii, aratnd "adevaratele valori". n poezie, reprezentanti de frunte erau Vasile Alecsandri, Mihai Eminescu si Bodnarescu, iar n proza sunt mentionate nume ca Odobescu, Slavici, Xenopol, P.P. Carp.Tot n aceasta lucrare, Maiorescu aminteste si de "talentele inferioare", care aspirau fara fundament la statutul de artist.

Un alt studiu important, "Comediile d-lui Caragiale", trateaza tema moralitatii n arta si a naltarii impersonale, pornind de la moralitatea n raport cu opera comica a lui Caragiale. Prin aceasta teorie, Maiorescu reuseste sa combata criticile care respingeau comediile lui Caragiale, pe motiv ca ar fi imorale. "Eminescu si poeziile lui" este un studiu prin care Maiorescu defineste profilul geniului si personalitatea lui Eminescu, scotnd n evidenta, pe lnga talentul nnascut, inteligenta si memoria poetului, dar si modernitatea acestuia, prin cultura de nivel european.

Un studiu important n cultura romna a fost "In contra directiei de astazi n cultura romna", n care, prin "teoria formelor fara fond", Maiorescu se revolta fata de situatia existenta n epoca, tendinta de a mprumuta forme ale culturilor occidentale si de a le adapta conditiilor existente. Acesta sustinea ca trebuie adaptate la specificul national si anticipate de crearea unui fond propriu.

Bibliografie:

ro.wikipedia.org Istoria critica a literaturii romane (autor: Nicolae Manolescu) Istoria criticii literare moderne - 1750-1950 (Vol II) - Epoca romantica(autor :Rene Wellek)