MODERNISMUL

I. CONTEXTUL EPOCII

In per.interbelica s-au manif. in contextul literaturii romane doua orientari divergente

si,totodata, complementare:modernismul si traditionalismul.Interesul pt.afirmarea specificului
national, ca si necesitatea ralierii la valorile civilizatiei si culturii europene a vremii justifica
coexistenta acestor doua orientari.

Modern=tot ce este nou,recent,actual,contemporan,ceea ce intră în polemică cu tradiția;

Modernitate=trăsături care definesc spiritul modern,specifică artistului”rupt de cadrul

normativ cu criteriile lui imuabile,iar tradiția nu mai are autoritatea de a oferi modele sau direcții de
urmat”(Matei Călinescu-“Cinci fețe ale modernității”)termenul trimite la o întreagă paradigmă
culturală,politică,socială);

Modernismul este un termen umbrelă ce adăpostește mai multe

curente:simbolism,avangardism,suprarealism,constructivism,dadaism,futurism curente ce tind
spre ruperea legăturii cu tradiția având o atitudine anticlasică,antitradiționalistă,anticonservatoare;

prezentul ajunge să influențeze trecutul:îl citim altfel pe Eminescu dupa ce am citit poeziile lui
N.Stănescu(fiecare lectura e o descoperire de noi sensuri)

II. CONCEPTUL DE MODERNISM

Conceptul de modernism nu trimite la o miscare literara si ideologica unitara. In cultura

occidentala, perioada moderna a fost considerata a fi inceput in a doua jumatate a secolului al XIX-
lea, odata cu revolutia industriala si consecinta ei directa, dezvoltarea masiva a oraselor.

In sens larg, modernismul reprezinta o tendinta in arta si literatura sec. XX-lea, caracterizata
prin negarea traditiei si prin impunerea unor noi principii de creatie.

Unii specialiști consideră că modernismul începe odată cu sfârșitul Renașterii.Majoritatea

însă plasează începutul m. la sfârșitul sec. 19(1830)

Precursorii și promotorii modernismului sunt Charles Baudelaire,E.A.Poe, T.S.Eliot,Ruben Dario si

Ezra Pound.Pentru Baudelaire “Modernitatea este tranzitoriul,fugitivul,contingentul…”(conștiința
schimbătoare a modernității ca sursă a frumosului).

III. MODERNISMUL ROMANESC CENACLUL SI REVISTA “SBURATORUL”, REPREZENTANTI

Modernismul românesc e sincron cu cel european,dar ,date fiind condițiile soc.,pol.,ist.,

nu există identitate.Modernismul nu e o mișcare pură.

Macedonski , în cadrul revistei sale “Literatorul “ ,încearcă să teoretizeze noua poezie prin articole
precum “Logica poeziei”(“nelogică la modul sublim”) sau “Poezia viitorului”(instrumentalismul).

E. Lovinescu este cel care teoretizeaza modernismul ca doctrina estetica, dar si ca

manifestare. Prin intermediul revistei si al cenaclului “Sburatorul”, E. Lovinescu pune bazele
modernismului romanesc. Revista apare la Bucuresti intre 1919 – 1922 si 1926 – 1927. In paginile
revistei au debutat cu poezie, proza si cronici literare tineri precum Ion Barbu, Camil Petrescu,
Hortensia Papadat-Bengescu, Ilarie Voronca, Tudor Vianu, George Calinescu etc. Cenaclul, care si-a
desfasurat sedintele saptamanal, a avut o existenta mult mai indelungata, din 1919 pana in 1943.
Obiectivele gruparii erau promovarea tinerilor scriitori si imprimarea unei tendinte moderniste in
evolutia literaturii romane.

Personalitate de formatie clasica, avand o vocatie de mentor, criticul isi propusese initial sa
“descopere cu nuielusa de alun” “ape subterane”, talente pe care sa le lanseze si să le mentină.
Treptat, la “Sburatorul” se cristalizeaza o orientare bazata pe ideea sincronizarii artistice cu
Occidentul, prin imitatie si adaptare particularitatilor locale.

IV. MODERNISMUL LUI E. LOVINESCU: LUCRARI CONCEPTE

Principalele lucrari de doctrina ale lui E. Lovinescu sunt “Istoria civilizatiei romane moderne”
si “Istoria literaturii romane contemporane”.

In esentă, modernismul lui Lovinescu porneste de la ideea ca exista un “Spirit al veacului”

(saeculum), care determina, in ansamblu, sincronizarea culturilor europene. Astfel, civilizatiile mai
putin dezvoltate sufera influenta celor avansate.

In volumul “Istoria civilizatiei romane moderne”, E. Lovinescu sustine teoria imitatiei

preluata de la psihologul si sociologul francez Gabriel Tarde. Potrivit acestei teorii, popoarele
evoluate exercita o influenta benefica asupra celor mai putin dezvoltate. Influenta se reazlizeaza in
doua trepte: mai intai se adopta prin imitatie forme ale civilizatiei superioare, apoi se stimulzeaza
crearea unui fond propriu. Strans legat de teoria imitatiei este principiul sincronizmului care ar
insemna acceptarea schimbului de valori intre culturi, acceptarea elementelor care confera noutate
si modernitate fenomenului literar.

Pentru aceasta sincronizare cu spiritul veacului(”saeculum”) erau necesare cateva mutatii de

ordin tematic si estetic cum ar fi trecerea de la o literatura cu tematica preponderent rurala la o
literatura de inspiratie urbana, cultivarea prozei obiective, evolutia poeziei de la epic la liric,
intelectualizarea prozei si a poeziei, cultivarea romanului analitic si a autenticitatii, parcursul
cronologic din romanul traditional fiind inlocuit cu fluxul constiintei in romanul de analiza
psihologica. Se dezvolta si jurnalul, eseul romanesc, colajul de scrisori sau documente, accentul fiind
pus pe idea de autenticitate, de traire autentica, pe relatarea subiectiva la persoana intai.

V. ALTE PUBLICATII DE ORIENTARE MODERNA

“Saptamana muncii intelectuale” (1924), “Cetatea literara” (1925 – 1926) conduse de Camil
Petrescu, “Miscarea literara” (1924 – 1925) “Romania literara” (1932 – 1934) conduse de Liviu
Rebreanu, “Viata literara” (1926 – 1938) a lui Ion Valerian, “Kalende” (1928 – 1929) condusa de
criticii Serban Cioculescu, Vladimir Streinu, Pompiliu Constantinescu si “Revista Fundatiilor Regale”
(1934 – 1947) condusa de critici literari precum Paul Zarifopol, Perpessicius, Mihail Sebastian, Mircea
Eliade etc.

VI. ROLUL MODERNISMULUI

 Modernismul a fost o orientare literara care a contribuit la dezvoltarea literaturii romane
interbelice. Dincolo de unele exagerari doctrinare, scriitori de valoare au imbinat original unele
dintre recomandarile teoretice moderne cu specificul national incat e greu de spus daca poeti
precum Arghezi sau Blaga apartin doar modernismului sau traditionalismului. Masura talentului
artistic este tocmai iesirea din orice canale si tipare literare.

VII.TEME SI MOTIVE

-alienarea

-solitudinea

-conditia tragica umana

-conștiința apocaliptică

-desacralizarea lumii

-moartea ,boala,nevroza,spleenul,oscilația între credință și tăgadă a lui Dumnezeu

-transcendență goală

-alteritatea(eul poetic se detașează de ființa empirică)

-lumile apoetice(țigănci florărese,pușcăriași,lumea mahalalei)

-creștinismul in ruină

-arta poetică(poezii cu valoare de artă poetică ,cu trimiteri la laboratorul poetic,tematică,relația cu

cititorul)

-intelectualul cu o etica superioara ce nu renunță la valorile absolute și refuză compromisurile

-inadaptarea la o societate mercantilă,mărginită,mediocră

PROZODIE

-versul liber

-ingambament

-astrofism

-scrierea cu minuscula

-metrica variabila

-strofe cu nr. inegal de versuri