Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
MODERNISMUL
· necesitatea innoirii
· spiritul veacului
· lansarea unor nume ca: I. Barbu, Camil Petrescu, G. Calinescu, Pompiliu Constantinescu,
Vladimr Streinu, Camil Baltazar. E. Lovinescu obtine si colaborarea unor scriitori mai
vechi (Ion Minulecu) sau ii incurajeaza pe cei care au debutat in alte reviste: Rebreanu,
H. Papadat- Bengescu.
2. Imprimarea unei tendinte moderniste in evolutia lit. romane:
· societ. romaneasca a intors spatele inertiei orientale si, preluand formele occidentale, a
creat premisele dezv. unui fond modern. Fenomenul „formelor fara fund”, de care vorbea
T. Maiorescu, este acceptat de Lovinescu, dar criticul il socoteste inevitabil si creator:
„formele isi pot crea uneori fondul”, sustine Lovinescu, spre deosebire de Maiorescu.
· Romania moderna ar fi fructul acestui proces si s-a realizat in ciuda opozitiei fortelor
conservatoare. Lovinescu propune eliminarea rapida a decalajelor culturale si
modernizarea lit. romane, deci sincronizarea cu spiritul veacului. Princiipiile
sincronismului in lit. inseamna, in mod practic, acceptarea schimbului de valori, a elem.
ce confera noutate si moderniatate fenomenului litarar. Nu e vorba de o imitatie servila,
de un imprumut fara discernamant, ci de o integrare a lit. intr-o forma viabila, in pas cu
evolutia artei europene. Prin modernism, Lovinescu intelege depasirea unui „spirit
provincial”, deci nu opozitie fata de traditie, de specificul national. Polemica
modernismului cu traditionalismul duce la combaterea factorului etnic in cultura, pe care
nu-l cintesta, ci subliniaza necesiatea de innoire. In activitatea de critic literar ( vol. de
„ Critice”), Lovinescu nu a ramas prizonierul propriilor teze, apreciind cu generozitate
teze care nu raspundeau pe de-a-ntregul idelor sale. exemplul cel mai cunoscut este
pretuirea acordata romanului „Ion”, de L. Rebreanu. In schimb, a privit cu ingaduinta si
uneori cu reticenta productiile avangardismului, pe care il considera un „modernism
dirijat”. Modernsimul lovinescian, bazat pe teoria imitatiei si princ.sincronismului,
aplicand criteriul estetic in judecata operei de arta, poate fi considerat un moment pozitiv
evolutia culturii si lit. romane.
Un modernism categoric de fronda (lupta), alcatuind asa –zisa miscare de avangarda, a fost
promovat la noi de revistele: „Contimporanul” (1922- 1932), „Punct” (1924-1925), „Urmuz”
(1928).