Modernismul

MODERNISMUL INTERBELIC
lat. modernus = recent, nou.
Aparut ca urmare a tezelor lui Eugen Lovinescu, asupra dezv. literaturii, modernismul se
refera la principalele elemente innoitoare in poezie, proza si critica lit., pe care doctrina
lovinesciana le propune in primele decenii ale sec. XX.
Modernismul reuneste unele grupari, directii si orientari estetice, care apar in lit. romana
in aceasta perioada, conturandu-se ca o manifestare artistica ampla, nu numai in domeniul
literaturii, ci in arta, in genere. In sens larg, modernismul reprezinta o manifestare radicala,
indrazneata, a celor mai recente forme de expresie in planul creatiei. Este opus traditionalismului.
Lui Lovinescu ii revine meritul de a fi actionat in directia adaptarii modernismului la
specificul culturii si civilizatiei romanesti. Factorul decisiv, in acest sens, il constituie elaborarea
conceptului de sincronism, ca instrument de investigare critica a evolutiei lit. romane, care a fost
conturat in lucrarea „Istoria civilizatiei romane moderne”. In primul volum, Lovinescu prezinta
sursele spiritului revolutionar al civilizatiei noastre, identificandu-le in contactul medieval cu
Polonia, in contributia Scolii Ardelene si in exodul tinerimii spre Paris, dupa 1829. Volumul al Il-
ea demonstreaza ca, esential, spiritul romanesc este totusi reactionar, Lovinescu sustinandu-si teza
prin investigarea ideilor scriitorilor junimisti. In ultima parte sunt prezentate caile de consolidare a
civilizatiei romanesti, anume sincronizarea cu civilizatiile superdezvoltate, imitatia, prin preluarea
formelor culturale occidentale si adecvarea lor la fondul autohton. Valorile trebuie sa circule si sa
fie reevaluate periodic. Gruparea de la "Sburatorul" cuprinde revista si cenaclul literar cu acelasi
nume. Revista a aparut la Bucuresti, intre 1919- 1922 si 1926- 1927, sub conducerea lui
Lovinescu.
Tendinta modernista sustine sincronizarea lit. nationale cu lit. Europei. Un alt obiectiv il
reprezinta promovarea tinerilor scriitori. Astfel, sunt publicate operele unor scriitori ca I. Barbu,
Camil Petrescu, G. Calinescu, Pompiliu Constantinescu, Vladimr Streinu, Camil Baltazar. E.
Lovinescu obtine si colaborarea unor scriitori mai vechi , precum Ion Minulecu, sau ii incurajeaza
pe cei care au debutat in alte reviste: Rebreanu, H. Papadat- Bengescu.
 Teoria imitatiei propune eliminarea decalajului in cultura , depasirea spiritului provincial,
necesitatea innoirii , a adaptarii la ‚ spiritul veacului’. Principiile propuse pentru atingerea acestui
obiectiv constau in trecerea de la o literatura cu tematica rurala la o lit. de inspiratie urbana,
evolutia poeziei de la epic la liric, intelectualizarea prozei si poeziei, dezv. romanului psihologic,
analitic, prin prelucrarea unor forme moderne
In esenta, modernismul lovinescian porneste de la ideea ca exista un spirit al veacului,
explicat prin factori materiali si morali, care imprima un proces de omogenizare a civilizatiei, de
integrare intr-un ritm de dezvoltare sincronica. Teoria imitatiei era preluata de la francezul G.
Tarde, psiholog si sociolog, care critica viata sociala prin interactiunea reactiilor sufletesti. - societ.
romaneasca a intors spatele inertiei orientale si, preluand formele occidentale, a creat premisele
dezv. unui fond modern. Fenomenul "formelor fara fond", de care vorbea T. Maiorescu, este
acceptat de Lovinescu, dar criticul il socoteste inevitabil si creator: "formele isi pot crea uneori
fondul", sustine Lovinescu, spre deosebire de Maiorescu. Romania moderna ar fi fructul acestui
proces si s-a realizat in ciuda opozitiei fortelor conservatoare. Lovinescu propune eliminarea
rapida a decalajelor culturale si modernizarea lit. romane, deci sincronizarea cu spiritul veacului.
Princiipiile sincronismului in lit. inseamna, in mod practic, acceptarea schimbului de valori, a
elem. ce confera noutate si moderniatate fenomenului litarar. Nu e vorba de o imitatie servila, de
un imprumut fara discernamant, ci de o integrare a lit. intr-o forma viabila, in pas cu evolutia artei
europene. Prin modernism, Lovinescu intelege depasirea unui "spirit provincial", deci nu opozitie
fata de traditie, de specificul national.
Polemica modernismului cu traditionalismul duce la combaterea factorului etnic in cultura,
pe care nu-l contesta, ci subliniaza necesitatea de innoire. In activitatea de critic literar ( vol. de "
Critice"), Lovinescu nu a ramas prizonierul propriilor teze, apreciind cu generozitate teze care nu
raspundeau pe de-a-ntregul idelor sale. exemplul cel mai cunoscut este pretuirea acordata
romanului "Ion", de L. Rebreanu. In schimb, a privit cu ingaduinta si uneori cu reticenta
productiile avangardismului, pe care il considera un "modernism dirijat". Modernsimul
lovinescian, bazat pe teoria imitatiei si princ.sincronismului, aplicand criteriul estetic in judecata
operei de arta, poate fi considerat un moment pozitiv evolutia culturii si lit. romane.
Un modernism categoric de fronda (lupta), alcatuind asa -zisa miscare de avangarda, a fost
promovat la noi de revistele: "Contimporanul" (1922- 1932), "Punct" (1924-1925), "Urmuz"
(1928).