Modernismul

MODERNISMUL INTERBELIC

- etimol. derivat de la "modern"; lat. modernus = recent, nou.

A aparut ca urmare a tezelor lui Eugen Lovinescu, asupra dezv. literaturii. Modernismul
se refera la principalele elemente innoitoare in poezie, proza si critica lit., pe care
doctrina lovinesciana le propune in primele decenii ale sec. XX.

Modernismul reuneste unele grupari, directii si orientari estetice, care apar in lit. romana
in aceasta perioada, conturandu-se ca o manifestare artistica ampla, nu numai in domeniul
literaturii, ci in arta, in genere. In sens larg, modernismul reprezinta o manifestare
radicala, indrazneata, a celor mai recente forme de expresie in planul creatiei. Este opus
traditionalismului.

Lui Lovinescu ii revine meritul de a fi actionat in directia adaptarii modernismului

la specificul culturii si civilizatiei romanesti. Factorul decisiv, in acest sens, il constituie
elaborarea conceptului de sincronism, ca instrument de investigare critica a evolutiei lit.
romane. Gruparea de la "Sburatorul" cuprinde revista si canaclul literar cu acelasi nume.
Revista a aparut la Bucuresti, intre 1919- 1922 si 1926- 1927, sub conducerea lui
Lovinescu.

Tendinta modernista sustine sincronizarea lit. nationale cu lit. Europei. Un alt obiectiv
il reprezinta promovarea tinerilor scriitori. Astfel, sunt publicate operele unor scriitori ca
I. Barbu, Camil Petrescu, G. Calinescu, Pompiliu Constantinescu, Vladimr Streinu, Camil
Baltazar. E. Lovinescu obtine si colaborarea unor scriitori mai vechi , precum Ion
Minulecu, sau ii incurajeaza pe cei care au debutat in alte reviste: Rebreanu, H. Papadat-
Bengescu.

Teoria imitatiei propune eliminarea decalajului in cultura , depasirea spiritului

provincial, necesitatea innoirii , a adaptarii la ‚ spiritul veacului’. Principiile propuse
pentru atingerea acestui obiectiv constau in trecerea de la o literatura cu tematica rurala la
o lit. de inspiratie urbana, evolutia poeziei de la epic la liric, intelectualizarea prozei si
poeziei, dezv. romanului psihologic, analitic, prin prelucrarea unor forme moderne

In esenta, modernismul lovinescian porneste de la ideea ca exista un spirit al veacului,

explicat prin factori materiali si morali, care imprima un proces de omogenizare a
civilizatiei, de integrare intr-un ritm de dezvoltare sincronica. Teoria imitatiei era preluata
dupa francezul G. Tarde, psiholog si sociolog, care critica viata sociala prin interactiunea
reactiilor sufletesti. - societ. romaneasca a intors spatele inertiei orientale si, preluand
formele occidentale, a creat premisele dezv. unui fond modern. Fenomenul "formelor fara
fund", de care vorbea T. Maiorescu, este acceptat de Lovinescu, dar criticul il socoteste
inevitabil si creator: "formele isi pot crea uneori fondul", sustine Lovinescu, spre
deosebire de Maiorescu. - Romania moderna ar fi fructul acestui proces si s-a realizat in
ciuda opozitiei fortelor conservatoare. Lovinescu propune eliminarea rapida a decalajelor
culturale si modernizarea lit. romane, deci sincronizarea cu spiritul veacului. Princiipiile
sincronismului in lit. inseamna, in mod practic, acceptarea schimbului de valori, a elem.
ce confera noutate si moderniatate fenomenului litarar. Nu e vorba de o imitatie servila,
de un imprumut fara discernamant, ci de o integrare a lit. intr-o forma viabila, in pas cu
evolutia artei europene. Prin modernism, Lovinescu intelege depasirea unui "spirit
provincial", deci nu opozitie fata de traditie, de specificul national. Polemica
modernismului cu traditionalismul duce la combaterea factorului etnic in cultura, pe care
nu-l cintesta, ci subliniaza necesiatea de innoire. In activitatea de critic literar ( vol. de "
Critice"), Lovinescu nu a ramas prizonierul propriilor teze, apreciind cu generozitate teze
care nu raspundeau pe de-a-ntregul idelor sale. exemplul cel mai cunoscut este pretuirea
acordata romanului "Ion", de L. Rebreanu. In schimb, a privit cu ingaduinta si uneori cu
reticenta productiile avangardismului, pe care il considera un "modernism dirijat".
Modernsimul lovinescian, bazat pe teoria imitatiei si princ.sincronismului, aplicand
criteriul estetic in judecata operei de arta, poate fi considerat un moment pozitiv evolutia
culturii si lit. romane.

Un modernism categoric de fronda (lupta), alcatuind asa -zisa miscare de avangarda, a

fost promovat la noi de revistele: "Contimporanul" (1922- 1932), "Punct" (1924-1925),
"Urmuz" (1928).