AMG III S1 - Obstetrică și Ginecologie

Curs 1 - Noțiuni de anatomie a sistemului reproducător feminin. Sindroame cardinale ginecologice.

Curs 1 Obstetrică și Ginecologie:

Noțiuni de anatomie a sistemului reproducător feminin.
Sindroame cardinale ginecologice.

Cuprins:
A. Definiții ale domeniului de studiu .............................................................................................................. 2
B. Noțiuni de anatomie a sistemului reproducător feminin .......................................................................... 2
I. Organele genitale externe ...................................................................................................................... 2
1. Muntele lui Venus .............................................................................................................................. 2
2. Formațiunile labilare .......................................................................................................................... 2
3. Himenul .............................................................................................................................................. 2
4. Glandele Bartholin.............................................................................................................................. 2
II. Organele genitale interne ...................................................................................................................... 3
1. Vaginul ................................................................................................................................................ 3
2. Peritoneul ........................................................................................................................................... 3
3. Uterul.................................................................................................................................................. 3
4. Tubele uterine .................................................................................................................................... 4
5. Ovarele ............................................................................................................................................... 4
III. Glandele anexe ale aparatului genital feminin .................................................................................. 4
1. Glandele lui Bartholin ......................................................................................................................... 4
2. Glandele periuretrale ........................................................................................................................ 4
3. Glandele vestibulare........................................................................................................................... 4
4. Glandele mamare ............................................................................................................................... 4
IV. Menstruația ........................................................................................................................................ 4
C. Identificarea, elaborarea, aplicarea și evaluarea rezultatelor pacientelor cu afecțiuni ginecologice ce
necesită îngrijiri .................................................................................................................................................. 5
I. Culegerea de date .................................................................................................................................. 5
- Interviul .............................................................................................................................................. 5
- Examenul clinic general ...................................................................................................................... 5
- Examenul abdominal .......................................................................................................................... 5
- Examenul sânului ............................................................................................................................... 5
II. Manifestări de dependenta (semne și simptome) ................................................................................ 5
1. Hemoragia .......................................................................................................................................... 5
2. Durerea pelvină și abdominală........................................................................................................... 7
3. Leucoreea ........................................................................................................................................... 8

1 din 9
AMG III S1 - Obstetrică și Ginecologie
Curs 1 - Noțiuni de anatomie a sistemului reproducător feminin. Sindroame cardinale ginecologice.

A. Definiții ale domeniului de studiu

Obstetrica ≝> este o subramură a specialității obstetrică-ginecologie care se ocupă cu studiul și asistența
medicală specializată a femeii pe perioada sarcinii, nașterii și lăuziei (perioada de 6 săptămâni după naștere).

Ginecologia ≝> este ramura medicinei ce studiază fiziologia, metodele de diagnostic, tratament și profilaxie
a afecțiunilor sistemului genital feminin

Obstetrică - ginecologie ≝> reprezintă o specialitate medicală care se ocupă cu studiul morfo-fiziopatologiei
organelor genitale feminine ca parte a întregului organism, al proceselor biologice legate de reproducere și
tratamentul stărilor patologice din sfera genitală.

B. Noțiuni de anatomie a sistemului reproducător feminin

Sistemul reproductiv feminin este alcătuit din organele genitale externe (regiunea vulvo-perineală), organele
genitale interne (uter, trompe, ovare, vagin) și glandele mamare.

I. Organele genitale externe

Regiunea vulvo-perineală este compusă din
formațiunea anatomică numita muntele lui Venus
și din totalitatea organelor genitale externe ce
alcătuiesc vulva. Aceasta este compusa din
următoarele formațiuni:
- labiile mari;
- labiile mici;
- vestibulul;
- himenul;
- glandele Bartholin;
- clitorisul.

1. Muntele lui Venus numit si muntele pubian, este o regiune anatomica situata deasupra simfizei pubiene,
acoperita cu par si având sub tegument un strat mai abundent de grăsime. Perii pubieni se termina in
partea superioara după o linie orizontala (sistem pilos feminin).
2. Formațiunile labilare sunt plici tegumentare. În funcție de dimensiuni se delimitează labiile mari si labiile
mici.
- Labiile (labiile mari) sunt 2 cute tegumentare având o forma ovoida alungită, acoperite cu păr pe
fata lor externa, fata lor interna are aspect de mucoasa si prezintă numeroase glande sebacee
care secreta smegma vulvară.
- Labiile mici sunt doua repliuri cutanate cu aspect de mucoasa, care sunt situate in interiorul
labiilor mari, fiind acoperite în mare parte de acestea.
3. Himenul este un sept membraniform care închide intrarea in vagin. Prezintă un orificiu a cărui forma
poate fi inelara, cribiformă (ciuruită) sau semilunară. Prin orificiul himenului se scurge în afara sângele
menstrual. La primul raport sexual himenul se rupe in mai multe locuri, dând naștere după cicatrizare la
carunculii himenali; la naștere, rupturile se accentuează si mai mult, lăsând câteva resturi numite carunculi
mirtiformi.
4. Glandele Bartholin, în număr de două, sunt situate la baza labiilor mari, de fiecare parte câte una. Fiecare
glandă are un canal excretor care trece prin baza labiilor mici si al cărui orificiu extern se deschide in șanțul
dintre labii si himen, șanțul nimfo-himenal. Rolul glandei este de a secreta un lichid filant care lubrifiază
organele genitale externe.

2 din 9
AMG III S1 - Obstetrică și Ginecologie
Curs 1 - Noțiuni de anatomie a sistemului reproducător feminin. Sindroame cardinale ginecologice.
Organele erectile ale vulvei, prin structura si funcționalitatea lor, participa la crearea unei senzații
plăcute si realizarea actului sexual. Sunt reprezentate de clitoris corpusculii tactili speciali ai labiilor mici
(corpusculi ai voluptății) si bulbii vestibulari.
Bulbii vestibulului - denumire data de Kobelta - sunt organe erectile imperfect dezvoltate, situate pe părțile
laterale ale deschiderii vaginului în baza labiilor mici, reprezentând formațiuni analoage cu corpul spongios
al uretrei de la bărbat.

II. Organele genitale interne

Organele genitale interne ocupă cea mai

mare parte a pelvisului (micul bazin),
străbătând perineul, pana la vulvă.

Între ele exista o strânsă corelație

fiziologică și sunt reprezentate de:
- vaginul;
- uterul;
- tuba;
- uterina;
- ovarul.

1. Vaginul este un organ cavitar care se întinde de la colul uterin la vulva. Lungimea sa este variabila intre 7
si 9 centimetri.

2. Peritoneul este o seroasă intraabdominală; peritoneul parietal căptușește cavitatea peritoneala in care
se afla organele abdominale pelviene.

3. Uterul este un organ musculos, cavitar, nepereche, așezat în mijlocul bazinului mic, între vezica și rect.
Are rolul de a primi în cavitatea sa ovulul fecundat, să-l protejeze, să-l nutrească în timpul dezvoltării sale
li să-l elimine la exterior când a ajuns la maturitate. Uterul are formă de pară. Extremitatea superioara
mai lată din care pleacă trompele uterine se numește corpul uterin, iar cealaltă, inferioară, mai strâmtă,
se numește colul uterin (cervix).
Dimensiunile uterului la femeia care nu a născut (nulipară) sunt de 18 centimetri lungime, 4 centimetri lățime
si 2-2,5 centimetri grosime ; la multipare, uterul are 8-9 centimetri lungime, 5-6 centimetri lățime si 3
centimetri grosime.
- Fundul uterului este partea cranială a uterului, înaltă, ce prezintă dinainte-înapoi inserția celor doua
tube uterine, ligamentele utero-ovariene, ligamente rotunde.
- Corpul uterin este ușor turtit anteroposterior cu o față ventrală plană (fata vezicală și o față
dorsală - fața intestinală).
- Istmul uterin este partea care în sarcină desparte corpul de colul uterin. Descris în a doua jumătate a
sarcinii sub denumirea „segment”, reprezintă un reper important în efectuarea inciziei operației
cezariene.
- Colul uterin este lung de aproximativ 3 centimetri; el se subîmparte în doua subporțiuni: una
superioara, supravaginală si alta caudală, proeminând în vagin, reprezentând partea vaginală a colului.
- Cavitatea uterină este mai larga în partea superioara, reducându-se spre col, unde dă naștere canalului
cervical ce comunică cu vaginul. El comunică cu vaginul prin orificiul uterin extern punctiform la virgine
si transversal cu margini neregulate citiceale la multipare.
Uterul primește și fixează blastocistul în endometrul (ovoimplantația) transformat estrogeno-progestativ;
asigură hrănirea și dezvoltarea oului lipsit de rezerve nutritive în cele 9 luni (280 zile) de gestație.
3 din 9
AMG III S1 - Obstetrică și Ginecologie
Curs 1 - Noțiuni de anatomie a sistemului reproducător feminin. Sindroame cardinale ginecologice.

4. Tubele uterine (salpinga, trompa), în număr de două, câte una de fiecare parte a uterului, sunt conducte
in formă de trompetă ce se întind între uter si ovar.
Ele conduc ovulul căpătat spre uter, adăpostesc întâlnirea ovulului spermatozoidul și permit fecundarea în
treimea lor exterioară (a uneia dintre ele). Fiecare tubă are lungimea de 10-12 centimetri. Descriptiv prezintă
patru părți: interstițială (în peretele uterin), istmică (3-4 centimetri), ampulară de 7-8 centimetri și pavilionară
în forma de pâlnie cu fimbrii de 1,5-2 centimetri.
5. Ovarele sunt glande perechi, cu dublă funcție: excretorie (gametogenă, de producere a celulelor
germinate feminine-ovulul). Ele determina caracterele sexuale principale și secundare ale femeii și au rol
deosebit în construcția endocrină a acesteia. Sunt situate în interiorul abdomenului, în cavitatea pelvină,
de o parte și de alta a uterului în poziție retrouterină. Ele sunt fixate pe organele vecine prin ligamente
(tubo-ovarian, utero-ovarian, lombo-ovarian, mezo-ovarian) si prin formațiuni vasculonervoase (artera
ovariană, venele utero-ovariene, vase limfatice și nervi simpatici perivasculari), toate acoperite de
peritoneu.
Fiecare ovar conține la naștere aproximativ 400.000 de foliculi din care, pe parcursul activității ovariene, se
vor matura doar 300-400 foliculi primari ce vor ajunge sa fie ovulați, restul degenerează. Dezvoltarea
foliculului și a ovarului se face sub influența foliculostimulinei (FSH) produsă de hipofiza.

III. Glandele anexe ale aparatului genital feminin

1. Glandele lui Bartholin sunt echivalente glandelor lui Cowper de la bărbat, în număr de două, în formă
ovoidă; ele au mărimea unui bob de mazăre și sunt situate de o parte și de alta a orificiului vaginal.
2. Glandele periuretrale sau glandele Skene, mai numeroase, sunt situate în apropierea uretrei.
3. Glandele vestibulare sunt mici, foarte numeroase, sunt dispuse pe mucoasa orificiului vaginal, secreția
acestora participând la lubrifierea orificiului vaginal.
4. Glandele mamare sunt în mod normal organe pereche prezentând la exterior areola mamară, în centrul
acesteia găsindu-se mamelonul. Greutatea lor variază în funcție de starea lor funcțională: la naștere au
greutatea de 5g, la adulte 200g, iar la femeile ce alăptează aproximativ 500g. Greutatea și forma celor
doi sâni sunt inegale.
Mamelonul este o proeminență cilindrica sau conică, cu vârful rotunjit și baza lățită. La virgine el poate sa nu
fie reliefat, în timp ce la femeia ce alăptează poate ajunge la 2 cm. De formă variabilă, turtit, invaginat,
ombilicat sau despicat, prezintă la suprafața sa 15-20 pori galactofori prin care se deschid canalele
galactofore, în număr de 15-25. Fiecare canal galactofor adună secreția unui lob glandular; înainte de a ajunge
la mamelon, canalul prezintă o dilatație - sinusul lactifer - în care se acumulează laptele în intervalul celor
două alăptări. Structural, glanda este formata din 15-20 lobi, fiecare lob fiind alcătuit la rândul sau din lobuli,
iar aceștia din acini glandulari. Secreția laptelui apare la 2-5 zile după naștere, ea putând fi stimulată sau
inhibată la nevoie.

IV. Menstruația, este reprezentata de o hemoragie asociată cu necroza superficială a mucoasei uterine,
care se produce ciclic, începând cu pubertatea și sfârșind cu menopauza, constituind expresia activității
genitale feminine.
În realitate sunt mai multe cicluri, care converg și se condiționează reciproc:
- ciclul hipotalamo-hipofizar,
- ciclul ovarian cu ciclul exocrin și endocrin,
- ciclul uterin (endometrial),
- ciclul vaginal,
- ciclul mamar
- ciclul genital.

4 din 9
AMG III S1 - Obstetrică și Ginecologie
Curs 1 - Noțiuni de anatomie a sistemului reproducător feminin. Sindroame cardinale ginecologice.
Ciclul endometrial este reprezentat de modificările ciclice ale endometrului. Mucoasa uterină este
divizată în două straturi cu caracteristici anatomice și evolutive diferite:
- startul profund sau bazal, ce nu suferă nici o modificare de-a lungul ciclului menstrual și care este
format din partea profundă a tubilor glandulari și a corionului;
- stratul superficial, numit și funcțional, care prezintă importante modificări în cursul ciclului
menstrual.

Ciclul menstrual se poate împărții in 3 faze: proliferativă, secretorie și menstruală.

C. Identificarea, elaborarea, aplicarea și evaluarea rezultatelor pacientelor

cu afecțiuni ginecologice ce necesită îngrijiri

I. Culegerea de date
- Interviul interesează: vârsta, ocupația, motivele internării, antecedente heredocolaterale, antecedente
fiziologice personale, condițiile de viață și de muncă.
- Examenul clinic general: culoarea tegumentelor (paloare în anemii, galben ca paiul în cancer), aspectul
general.
- Examenul abdominal prin: inspecție (se poate evidenția o creștere anormala de volum datorită unor
tumori), examenul cu valve, tact vaginal, tact rectal.
- Examenul sânului prin: inspecție, palpare.

II. Manifestări de dependenta (semne și simptome)

În ginecologie exista trei sindroame cardinale: hemoragia, leucoreea și durerea pelvină.

1. Hemoragia
Hemoragia în ginecologie reprezintă pierderea de sânge pe cale vaginală. Ea poate fi de diverse cauze:
- endocrine,
- dismetabolice,
- după tratamente hormonale,
- boli de sânge,
- boli ale organelor genitale interne,

Aspecte care interesează:

- culoarea sângelui diferă în funcție de cauză: roșu deschis în avort, fibrom; roșu închis, negricios în sarcina
extrauterină, roșu spălăcit, fetid în cancer;
- ritmul: hemoragia este discontinuă în cancer, fibrom, sarcină extrauterină, inflamații, tumori de ovar, în
hemoragiile intermenstruale, premenenstruale sau postmenstruale;
- este însoțită de durere cu caracter colicativ în sarcina extrauterină, polipi sau avort în curs de efectuare;
paroxistica cu leșin în sarcina ectopica; permanentă în inflamațiile cronice.

Tulburările ciclului menstrual:

Tulburările în exces:
Polimenoree: ciclurile menstruale foarte frecvente; sunt determinate de o disfuncție ovaro-hipofizară
(insuficiență luteală).
Hipermenoree: cicluri menstruale foarte abundente; hipermenoreea poate fi primară (tulburări de
coagulare) sau secundară (afecțiuni ale endometru uterin - polipi uterini, fibrom uterin, hiperplazie de
endometru - sau tulburări ale funcției ovarului).
Menoragia: reprezintă ciclul menstrual regulat, dar prelungit ca durată.

5 din 9
AMG III S1 - Obstetrică și Ginecologie
Curs 1 - Noțiuni de anatomie a sistemului reproducător feminin. Sindroame cardinale ginecologice.
Tulburări în deficit:
Oligomenoree: menstrele rare, la mai mult de 35 zile
Spaniomenooree: menstre la interval mai mare de 3 luni; au drept cauza insuficiența hormonală și pot
determina sterilitate.
Hipomenoree: menstre cu reflux redus, pot fi primare (hipoplazie uterină sau insuficiență ovariană) sau
secundară (postabortum sau postpartum sau pe cauză de stres, până la extremul acestuia - amenoreea de
stres).
Amenoreea: reprezintă absența menstruației.
- primară: absența menstruației până la vârsta de 16 ani, putând fi cauzată de malformații genitale (agenezie
uterină sau ovariană), sau imperforație himenală;
- secundară: absența menstruației mai mult de 6 luni, putând fi cauzată de:
- factori uterini (sinechii cervico-istmice, atrofii endometriale și TBC genital),
- factori ovarieni (ablație chirurgicală, iradiere ovariană),
- factori hipotalamohipofizari (sindromul Sheehan - necroza hipofizară postpartum, sindrom
Cushing-insuficiență corticosuprarenală, amenoreea de stres),
- factori psihici (anorexia nervoasa).

Sângerări în afara ciclului menstrual

Menoragia: sângerare în prelungirea ciclului,
Metroragia: sângerări între menstre

Cauze:
- tumori uterine,
- inflamație uterina,
- fibromul uterin,
- cancerul de col uterin,
- sarcina,
- cicluri anovulatorii,
- insuficiența ovariană.

Diagnosticul etiologic al metroragiei:

- la fetiță este cauzata de corpi străini intravaginali, vulvită sau tumori ovariene,
- la adolescente și femeile adulte este de cauză:
- vaginala (hemoragia de dezvirginare, ruptura postcoitum, corpi străini intravaginali),
- cervicală (displazii cervicale, neoplasm de col uterin),
- uterină (neoplasm de endometru, fibrom uterin, avort și sarcina ectopică)
- ovariană (tumori ovariene secretante)
- în menopauză,
- în cancer genital, vaginal sau de endometru,
- estrogenoprivă.

Sindroame legate de ciclul menstrual

Sindromul premenstrual: apare cu 3-5zile înainte de menstruație; apare la 35% dintre femei.
- simptomatologie: iritabilitate, nervozitate, anxietate, sânii devin mari, dureroși, cefalee, migrene,
retenție de apa cu edeme.
- tratament: sedative, contraceptive, diuretice.

6 din 9
AMG III S1 - Obstetrică și Ginecologie
Curs 1 - Noțiuni de anatomie a sistemului reproducător feminin. Sindroame cardinale ginecologice.
Sindromul intermenstrual: este funcțional (sindromul de ziua 15), se manifestă cu durere hipogastrică, este
datorat ovulației, poate si lezional, în infecții, polipi cervicali, leziuni cervicale displazice, fibroame, retroversia
uterină.

Dismenoreea: reprezintă menstra dureroasă.

2. Durerea pelvină și abdominală

Caracteristicile generale ale durerii:
Debutul:
- brusc, sugerează un eveniment peritoneal acut (ex.: perforația, hemoragia, ruptura sau torsiunea).
Diagnostic diferențial cu colica de tract urinar sau intestinal
- progresiv, sugerează inflamația, obstrucția sau un proces cu evoluție lentă
Localizarea:
- generalizata - iritație peritoneala extensivă,
- epigastrică - afecțiuni de stomac, duoden, ficat, veziculă bililiară, pancreas,
- periombilicală - afecțiuni în special de intestin subțire sau ureter, dar și de ovar sau apendice
- hipogastrică sau suprapubiană - colon, vezică urinara, uter
- durerea pelvină - afecțiuni ale colului sau trompelor uterine
- durerea în umăr - iritația de diafragmă datorită sângelui din ruptura unei sarcini ectopice, unui chist
ovarian sau a splinei.

Caracterul: - ritmica/ colicativă / constantă / intermitentă / pozițională / surdă.

Durata și recurența: - acută sau cronică.

ABDOMENUL ACUT
Sindromul include durerea acută cu debut brusc, apărare musculară și diminuarea sau absența
peristaltismului intestinal.
Cauze: hemoragie, infecție, infarcte tisulare sau obstrucții intestinale.
Cauze în ginecologie: salpingitele, abcesele tubo-ovariene, sarcina ectopica, torsiunea anexială, ruptura unui
chist ovarian.
Trebuie excluse cauze chirurgicale: apendicita acută, ulcerul perforat, pancreatita acută, colecistita acuta,
infarctul mezenteric, ruptura splenica.

Durerea pelvină acută

Este durerea pelvină acută sau durerea în etajul abdominal inferior.
Cauze ginecologice:
- Avortul - în curs/incomplet/amenințarea/iminența de avort – asociază sângerare vaginală cu durere pe linia
mediană sau în ambele parți ale abdomenului, cu caracter colicativ,
- Sarcina extrauterină - asociază sângerare vaginală cu durere unilaterală continuă/colicativă. Se poate
complica cu ruptura trompei, cu hemoperitoneu.
- Torsiunea anexială - frecvent în chisturile mari ovariene - durere acută,
- Cervicitele acute:- cu Neisseria Gonorrhae sau Chlamidia trachomatis, se manifestă prin leucoree cu durere
pelvină, hiperleucocitoză,
- Endometritele cu Neisseria sau Chlamidia,
- Fibroamele uterine dureroase,
- Endometrioza - endometru ectopic implantat pe ovar, peritoneu, etc. - durere cu accentuare la menstruație
- Ruptura unui chist ovarian,
- Sindromul de hiperstimulare ovariană - în tratamentul pentru combaterea sterilității, consecință a stimulării
ovulației.
Diagnostic diferențial cu apendicita acută, colecistitele, colica renală, cistitele.
7 din 9
AMG III S1 - Obstetrică și Ginecologie
Curs 1 - Noțiuni de anatomie a sistemului reproducător feminin. Sindroame cardinale ginecologice.

Durerea pelvină cronică

Cauze ginecologice - infecții pelviene, endometrioze, aderențe postoperatorii, retroversia uterină,
inflamațiile genitale. Cauze non-ginecologice: afecțiunile vezicii urinare sau afecțiunile intestinale.

Dismenoreea - este durerea cu puțin timp înainte sau în timpul menstruației. Se prezintă ca o crampa
dureroasă la nivelul etajului abdominal inferior însoțită de alte simptome: cefalee, tahicardie, greață,
vărsături, diaree.

Dismenoreea primară - apare in general la fete tinere, sub 20 ani (la 75%) si apare imediat după menarhă,
fără a fi însoțită de condiții patologice. Apare doar în ciclurile ovulatorii.
Dismenoreea secundară - apare mai târziu, fiind datorată de condiții patologice care dau durere în timpul
menstruației.

Cauze de dismenoree secundara:

- stenoze cervicale congenitale sau dobândite (electrocauterizare, intervenții chirurgicale)
- prin îngustarea orificiului cervical, împiedică scurgerea sângelui menstrual cu creșterea presiunii intra
cavitare,
- endometrioza - inflamația pelvină - cu gonococ, Chlamidia, etc, dispozitive intrauterine DIU, infecții
secundare in apendicita acută,
- sindromul de congestie pelvină - datorat vasodilatației vaselor pelvine cu congestie la nivelul
vaginului, colului uterin, cu mărirea corpului uterin.
- anomaliile congenitale, prin obstrucția orificiului cervical determină hematometrie sau
hematocolpos (sânge blocat în endometru sau col)
- himenul imperforat sau cornul uterin necomunicant.

Diagnosticul se face prin histerosalpingografie (HSG), histeroscopie.

Tratamentul include psihoterapia, analgezice, antiinflamatorii, până la histerectomie.

3. Leucoreea
Scurgere vaginală albicioasă sau gălbuie cu modificări cantitative sau calitative.
Fiziologie: are origine dublă, vaginală și uterină.
Etiologie:
- factori endocrini:
- hipersecreția glandelor cervicale,
- hiperestrogenia
- factori infecțioși:
- vaginite trichomoniazice, candidozice, microbiene,
- cervicite infecțioase,
- leziuni displazice cervicale
- factori reacționali:
- iritația mucoasei la dezinfectanți, cosmetice, lubrifianți vaginali.
Explorări:
- Examenul local al vulvei si regiunii perivulvare pentru diagnosticu vulvovaginitei.
- Colposcopia pentru neoplasm de col uterin.
- Tușeul vaginal pentru explorarea uterului si anexelor.
- De asemenea se reține din anamneza momentul apariției leucoreei, în ce perioadă a ciclului menstrual,
dacă este în legătură cu contactul sexual sau dacă este episodică.

8 din 9
AMG III S1 - Obstetrică și Ginecologie
Curs 1 - Noțiuni de anatomie a sistemului reproducător feminin. Sindroame cardinale ginecologice.
Simptome asociate: prurit vulvar, arsuri vaginale, dispareunie (raport sexual dureros), polakiurie, disurie,
durere pelvină.

Forme clinice:
Leucoreea la femeia adultă
- Leucoreea generata de leziuni cervicale cronice: - carcinomul in situ, neoplasm de col, endocervicite
cronice-
- Leucoreea generate de leziuni vaginale:
- vaginita trichomoniazică - leucoree spumoasă, aerata, verzui cenușie cu miros de varza murata,
însoțită de prurit; (Tratamentul se face cu Metronidazol)
- moniliaza vaginală determinate de Candida Albicans (Candidoza vaginală) - leucoreea este
albicioasă, brânzoasă sub forma de depozite. (Tratament cu Diflucan). Este frecvent recidivantă.
- vaginite microbiene, vaginite cu corpi străini intravaginali (Tratament: local, cu spălaturi vaginale
și aplicații locale de creme, ovule sau tratament sistemic-general)

Leucoreea la femeia gravidă - este fiziologică;

Leucoreea la fetiță - vulvovaginita sau fiziologic prepubertar ;

Leucoreea la femeia în menopauza - datorata hipoestrogenemiei caracteristică în menopauzp, determină

involuția epiteliului vaginal cu atrofia mucoasei ce predispune la infecții. (Tratament: plasturi cu estrogen,
preparate estrogenice orale).

9 din 9