ÎNGRIJIREA PACIENTEI CU

FIBROM UTERIN
 CUPRINS
Obiectivul I: Noțiuni generale de anatomie și fiziologie ale aparatului genital
feminin…………………………………………………………………..... pag. 7

Obiectivul II: Descrierea generală a fibromului uterin...……..……...…... pag. 16

 Definiție ………………………………………………………….. pag.16

 Etiologie ...………………………………………………………… pag. 16
 Tablou clinic …………………………………………………..… . pag. 18
 Diagnostic ...........………………………………………….……... pag. 29
 Tratament..................……………………………………..…….…. pag. 22

Obiectivul III: Rolul asistentului medical în investigarea specifică a fibromului

uterin .…………………...................…………………………………….. pag. 25

 Recoltarea sângelui pentru hemoleucogramă …………….....….... pag. 25

 Recoltarea urinei pentru examen de laborator – urocultura …..….. pag. 27
 Tușeul vaginal............................……………………………...…... pag. 30
 Histeroscopia.....................................................................................pag. 32

Obiectivul IV: Acordarea ingrijirilor specifice pacientului cu gastrită

acută……………………………………………………………………… pag. 36

 Îngrijiri acordate preoperator și postoperator.... .………………… pag. 36

 Spălătura vaginală................……………………………………... pag. 39
 Măsurarea tensiunii arteriale......…………………………………. pag. 42
 Măsurarea temperaturii....................................................................pag. 44

Obiectivul V: Elaborarea planului de îngrijire……….………………...…pag. 46

 Culegerea datelor...............................................................................pag. 46
 Plan de îngrijire.................................................................................pag. 54

Obiectivul VI: Educația pentru sănătate………………………….............pag . 63

 MOTTO
”Ai grijă de corpul tău, pentru că este singurul loc unde va trebui să trăiești.,,
Jim Rohn
 ARGUMENTAȚIA ALEGERII LUCRĂRII

În patologia ginecologică benignă, un loc aparte este ocupat de fibromul uterin

care a fost semnalat încă din cele mai vechi timpuri ca și ,, pietre ale uterului ”
de către Hipocrate. Primele cercetări asupra acestei afecțiuni au început în anul
1775, continuând și astăzi, nedescoperindu-se o cauză anume. Fibromul uterin
este o afecțiune întâlnită la diferite vârste, cu impact diferit asupra fiecărei
paciente în funcție de ,,constelația” de simptome prezente, cu răsunet important
privind calitatea vieții, însă și cu multiple metode de tratament.

Rezultatele studiilor întreprinse de echipe de cercetători estimează o frecvență

tot mai mare a acestei patologii în viața femeii. Datorită acestei incidențe
crescute, a cercetărilor continue asupra acestei patologii vechi și a diverselor
metode de tratament existente în present, am optat pentru alegerea acestei
afecțiuni ca și temă pentru realizarea proiectul de absolvire. Pe lângă rezultatele
îngrijorătoare ale studiilor, un impact semnificativ a fost și experiența stagiului
efectuat în secția de Ginecologie, unde am putut observa și afla experiențele
pacientelor cu această afecțiune, în urma căreia m-am hotărât să aprofundez
acest subiect. Astfel, am ales să vin în sprijinul femeilor cu această patologie,
atât ca femeie cât și din prisma problemelor pe care le ridică educația sanitară și
profilaxia.

Scopul acestei lucrări este acela de a scoate în evidență multitudinea îngrijirilor

acordate pacientelor cu fibrom uterin. Pe lângă medicul specialist, asistenta
medicală dețiune un rol foarte important în pregătirea pacientei preoperator,
prevenirea complicațiilor postoperator și supravegherea pe tot parcursul
spitalizării.
 OBIECTIVUL I: ANATOMIA ȘI FIZIOLOGIA
ORGANELOR GENITALE FEMININE

Spre deosebire de celelalte discipline medicale, ginecologia (din grec. Gynaikos –

femeie + logos - știință) reprezintă partea care se ocupă nemijlocit de studierea
funcțiilor filozofice și patologice ale organismului feminin în diferite perioade de
vârstă.

Aparatul reproducător feminin este alcătuit dintr-un complex de organe genitale

care permit femeii să participe la procesul de procreere, fiind adaptate perfect
pentru a-și putea desfășura activitatea sexuală. Lor li se adaugă și glandele
mamare, glande cu rol de a produce laptele matern, care reprezintă alimentul ideal
al nou-născutului.

Aparatul genital feminin este alcătuit din:

organele genitale interne:

ovar, trompe uterine, uter
și vagin;
organele genitale externe:
vulva, glanda mamară.

Organele genitale interne

Ovarul

Situat în cavitatea pelvină,

este un organ pereche, cu funcție mixtă, exocrină, producând ovulele, și endocrină,
secretând doi hormoni: foliculina și luteina (progesteronul). Are forma unui ovoid
turtit, de 6-8 g, cu diametrul mare de 3-5 cm. Prezintă două fețe, două margini și
două extremități.

7
Structura. Ovarul este acoperit la suprafață de un epiteliu simplu, sub care se
găsește un înveliș conjunctiv numit albugineea ovarului. În interior se află
parenchimul glandular, cu cele două zone caracteristice: medulară și corticală.

Zona medulară este formată din țesut conjunctiv lax, în care se găsesc elemente
vasculare sanguine și limfatice, cât și
fibre nervoase vegetative.

Zona corticală conține elemente cu

valoare funcțională: foliculii ovarieni în
diferite faze evolutive. La naștere, în
ambele ovare se găsesc cca 400.000 de
foliculi ovarieni primordiali. Cei mai
mulți degenerează, doar 300-400
rămânând să se maturizeze în perioada
de fertilitate, formând ovule. Ciclul
ovarian cuprinde totalitatea fazelor prin care trece un folicul de la stadiul
primordial până la maturare. Foliculul primar devine folicul secundar, apoi folicul
de Graaf (cavitar). În urma ovulației, foliculul devine corp galben, care secretă
progesteron și estrogeni. Dacă ovulul nu a fost fecundat, corpul galben
degenerează în cca. 10 zile. Dacă ovulul a fost fecundat, corpul galben persistă și
se desfășoară o activitate endocrină intensă în primul trimestru al sarcinii.

Vascularizația ovarului este asigurată de artera ovariană, ramură a aortei

abdominale, și de o ramură ovariană din artera uterină. Venele sunt reprezentate de
vena ovariană dreaptă, care se varsă în vena cavă inferioară, și de vena ovariană
stângă, care se deschide în vena renală stângă. O parte din sângele venos al
ovarului ajunge în vena uterină. Limfaticele conduc limfa în ganglionii iliaci și
lombari.

Inervția este asigurată de nervi din plexurile vegetative aortice și hipogastric.

TROMPELE UTERINE
8
Trompele uterine (tubele uterine) sunt conducte musculo-membranoase care se
întind de la ovare până la uter, cu care comunică prin orificii numite ostii uterine.
Au o lungime de 7-12 cm și se împart în patru porțiuni:

1. intrauterină (lungă de 1 cm, situată în peretele uterin);

2. istmul trompei (3-4 cm, se întinde de la marginea laterală a uterului până la
polul inferior al ovarului);
3. ampula tubei (7-8 cm, mai dilatată se întinde de la polul inferior la polul
superior al ovarului);
4. infundibulul (2 cm, de forma unei pâlnii cu perții prevăzuți cu franjuri
numite fimbrii, cu rol în captarea ovulului expulzat de către foliculul matur).

Structura anatomică. La exterior, sub seroasa peritoneală (care formează și un

mezou), tuba prezintă o tunică adventițială, conjunctivă, sub care se găsește tunica
musculară, fomată din fibre netede, pe două straturi – longitudinal, la exterior, și
altul intern, circular. Prin mișcări peristaltice asigură transportul ovulului spre
cavitatea uterină. În interior, se află submucoasa și mucoasa, puternic cutată și
prevăzută cu celule ciliate și neciliate ce ușurează trecerea spermatozoizilor și a
ovulului în trompă.

Vascularizația este asigurată de ramuri tubare ce provin din artera ovariană și

uterină. Venele sunt omonime arterelor. Limfa este drenată spre ganglionii iliaci și
lombari.

Inervația vegetativă provine din plexurile: ovarian și hipogastric.

UTERUL

Este situate în cavitatea pelvină, între vezica urinară și rect; este un organ
musculos, cavitar și impar.

Uterul este interpus între trompele uterine și vagin; fixat prin ligamentele late,
uterosacrale, și chinga mușchilor ridicători anali. Are formă de pară, cu
extremitatea mare orientată superior și ușor turtit antero-posterior. Prezintă trei

9
porțiuni: corpul uterului( fundul uterului),
istmul uterului și colul uterin. Corpul are
două fețe: anterioară (vezicală) și
posterioară (rectală).

Corpul uterului este învelit de peritoneu,

care, în părțile laterale, formează
ligamentele late ale uterului. Ligamentele
late unesc marginile laterale ale corpului
uterului cu pereții laterali ai cavității pelvine.

Structură. Uterul este alcătuit din trei tunici:

1. tunica seroasă (perimetru), formată din peritoneul uterin.

2. tunica musculară (miometru) este formată din fibre musculare netede,
stratul cel mai dezvoltat al uterului.
3. tunica mucoasă (endometru) căptușește cavitatea uterină, având o structură
diferită, în funție de vârstă și ciclul ovarian.

 În interiorul uterului se găsește cavitatea uterină, turtită în sens antero-posterior;

ocupă atât corpul, cât și colul, comunicând în jos cu vaginul prin orificiul extern,
iar sus-lateral cu cele doua trompe.

Vascularizația este asigurată de arterele uterine, ramuri din artera iliacă internă.
Din acestea se desprind colaterale care irigă vaginul, trompele uterine și ovarele.
Venele uterine se deschid în vena iliacă internă. Limatifele conduc limfa spre
ganglionii lombari, iliaci și inghinali.

Inervația este asigurată de plexul uterin provenit din plexul hipogastric.

Vaginul

Este un conduct musculo-conjunctiv, lung de 7-9 cm, median și impar, care prin
extremitatea superioară se inseră pe colul uterin, iar prin cea inferioară (orificiul

10
vaginal) se deschide în vestibulul vaginal, spațiu delimitat de cele două labii mici.
Membrana himenală închide incomplet orificiul vaginal.

Structura. Peretele vaginal este alcătuit din trei tunici:

1. tunica externă formată din ţesut conjunctiv, fibre musculare netede, vase
sanguine şi limfatice.
2. tunica mijlocie formată din fibre musculare netede și puse într-un strat
longitudinal intern şi unul circular extern.
3. tunica internă sau mucoasa vaginală formată dintr-un epiteliu pavimentos
stratificat fără glande, prevăzut cu corpusculi senzitivi.

Mucoasa vaginală este un receptor hormonal şi suferă transformări:

- în raport cu vârsta femeii;

- în raport cu fazele ciclului menstrual. Variaţiile legate de vârstă se referă la

conţinutul de glicogen celular, pH-ul vaginal și morfologia celulară.

Deosebim patru etape evolutive:

1. etapa a l-a (prima săptămână după naştere) - când sub influenţa estrogenilor
materni, mucoasa este îngroşată, cu conţinut bogat în glicogen. Prezenţa
bacililor Doderlein realizează o fermentaţie acido lactică şi un pH acid (4,5).
2. etapa a ll-a (de la 1 săptămână după naştere până la pubertate) -
caracterizată prin lipsa activităţii hormonale, epiteliu vaginal subţire, lipsa
glicogenului, lipsa bacililor Doderlein şi un pH alcalin.
3. etapa a lll-a a maturităţii ce se întinde de la pubertate la menopauză, cu o
activitate hormonală intensă, încărcătură bogată în glicogen a mucoasei
vaginale, prezenţa în abundenţă a bacililor Doderlein şi un pH acid între 4,5
- 5.
4. etapa a IV-a (după menopauză) - dispare activitatea hormonală; atrofia
epiteliului vaginal; dispare glicogenul celular; mediul vaginal cu tendinţă
alcalină; floră vaginală polimorfă - (cu puţini bacili Doderlein).

11
Vascularizația este asigurată de artera vaginală, cât și de ramuri vaginale ce
provin din artera uterină, artera rectală mijlocie, artera vezicală inferioară și artera
rușinoasă internă. Venele alcătuiesc plexul utero-vaginal ce se deschide în vena
iliacă internă, iar limfaticele conduc limfa în ganglionii iliaci și inghinali.

Inervația este data de plexul vegetativ perivaginal, format din ramuri ale plexului
hipogastric.

Organele genitale externe

Vulva

Prin vulvă se înțelege ansamblul formațiunilor genitale externe la femeie:

formațiuni labiale;
organe erectile;
vestibul vaginal;
glandele anexe.

Formațiunile labiale

a. Labiile mari - sunt două

pliuri cutanate, alungite
antero-posterior, ce formează
planul superficial al vulvei.
Fiecare labie mare are:
- o faţă externă acoperită cu păr şi separată de coapsă prin şanţul genito-
femural;
- o faţă internă roz, prevăzută cu glande ce secretă smegma; este separată de
labia mică prin şanţul interlabial;
- o extremitate posterioară ce formează cu labia opusă comisura posterioară
a vulvei (furculiţa);
- o extremitate anterioară care cu labia opusă formează comisura vulvară
anterioară confundându-se cu muntele lui Venus.

12
 b. Muntele lui Venus - Este o proeminenţă rotunjită situată în partea anterioară
a vulvei ce se continuă în jos cu labiile mari, iar în sus cu abdomenul.
Începând cu pubertatea este acoperit cu păr.
c. Labiile mici - sunt două pliuri cutanate, situate medial de labiile mari. Faţa
lor externă e separată de labia mare prin şanţul interlabial iar faţa internă
împreună cu cea opusă delimitează intrarea în vestibulul vaginal.

Formațiunile erectile

Sunt formaţiuni analoage cu cele ale bărbatului şi sunt formate dintr-un organ
median - clitorisul şi două organe laterale - bulbii vestibulului.

a. Clitorisul - este format dintr-un organ erectil, cavernos şi învelişurile sale.

b. Bulbii vestibulului - sunt două formaţiuni erectile, ovoide situate pe pereţii
laterali ai uretrei şi ai orificiului vaginal.

Vestibulul vaginal

Este o depresiune interlabială situată între labiile mici şi înapoia clitorisului. Este
separat de labiile mici prin şanţul vestibular, în care se deschid glandele Bartholin;
aria vestibulului vaginal este ocupată de:

- orificiul vaginal inferior;

- meatul uretral (prin care se deschide uretra);

Glandele anexe

Glandele uretrale Skene -în număr de două se deschid pe laturile meatului uretral.

Glandele periuretrale - situate pe feţele laterale ale uretrei, sunt corespondentul

glandelor prostatice.

Glandele vestibulare Bartholin - în număr de două sunt situate de o parte şi alta a

1/2 posterioare a orificiului vaginal, având o formă ovoidală de aproximativ 15/8/5
mm.

13
Vascularizația este asigurată de ramuri ale arterei rușinoase interne; venele se
deschid în vena iliacă internă, iar limfaticele drenează limfa în ganglionii inghinali
superficiali.

Inervația organelor genitale externe este somatică și vegetativă; cea somatică

este dată de nervul rușinos intern și nervul ilio-inghinal, iar cea vegetativă de
plexul hipogastric.

Glandele mamare

Începând din pubertate, pieptul femeii se mărește în volum, iar în interiorul său se
dezvoltă glandele mamare, destinate să producă laptele pentru hrănirea nou-
născutului, în cazul unei
sarcini.

Mamela este formată din

glanda mamară și diferite
părți moi (țesut conjunctiv,
adipos) care o înconjoară.
Este o glandă pereche, anexă a
aparatului genital feminin,
situată pe peretele toracic
anterior, în intervalul dintre coastele III-VII, de origine cutanată. Fiecare glandă
mamară este formată dintr-un număr de 10-25 lobi glandulari separați prin țesut
conjunctiv în care, în timpul pubertății, s-a depozitat țesut adipos.

Canalele acestor glande sunt colectate de ducte mai mari, numite canale
galactofore, care se deschid la nivelul mamelonului. În structura canalelor
galactofore se găsesc celulele mioepiteliale, care se contractă sub acțiunea
oxitocinei, favorizând ejecția laptelui.

14
Vascularizația este asigurată de arterele intercostale (II-VI), cât și de artera
toracică internă, ramură din artera subclavie. Venele sunt colectate de vena
toracică internă. Limfaticele ajung în ganglionii axilari.

Inervația mamelei este asigurată de nervii intercostali (II-IV).

Noțiuni de fiziologie

Ovogeneza este procesul prin care iau naștere ovulele în foliculii ovarieni din
epiteliul germinativ al zonei corticale a ovarului.
Ciclul menstrual cuprinde evenimentele din timpul dezvoltării foliculilor ovarieni
care însoțesc evoluția ovocitelor. Un ciclu menstrual normal, cu o durată de 28 de
zile, începe la pubertate și constituie un element principal al caracterelor sexuale
feminine. La femeile din Europa, începe la vârsta de 11-15 ani și este influiențat
de constituția fizică, rasă, climă, de alți factori de mediu și factori patogeni. El
încetează în jurul vârstei de 50 de ani, când se instalează menopauza.

Într-un ciclu menstrual se succed următoarele faze:

faza menstruală (circa 4 zile) când se descuamează stratul superficial al

mucoasei uterine și se produce sângerarea; cantitatea de progesteron și
estrogeni scade mult;
faza proliferativă (5-14 zile), în care endometrul se îngroașă (4-6 mm) și
devine intens vascularizat sub influiența estrogenilor;
faza secretorie (15-28 zile), când endometrul se îngroașă și se
vascularizează și mai mult; se secretă din nou estrogeni și progesteron.

OBIECTIVUL II: DESCRIEREA GENERALĂ A FIBROMULUI UTERIN

15
Definiție

Fibromul uterin este o tumoră benignă constituită din țesuturi analoage celor care
alcătuiesc miometrul: fibre musculare netede, țesut conjunctiv și vase sanguine.
Deși se consideră că își are originea în celulele
musculare netede, conține cantități variabile de
țesut fibros. La periferia tumorii există o
pseudocapsulă prin care este delimitată de
miometrul adiacent, constituind un plan de
clivaj, care permite enucleerea ei.

Etiologie

Principalii factori care au fost direct asociați cu apariția fibromului uterin sunt:

 dezechilibrul hormonal – estrogenul și progesteronul sunt hormoni produși

de ovare ce determină regenerarea pereților uterului în timpul fiecărui ciclu
menstrual, însă tot aceștia pot stimula apariția și dezvoltarea fibromului
uterin;
 moștenirea genetică – femeile care au rude de gradul I diagnosticate cu
fibrom uterin, prezintă, la rândul lor, riscul de a dezvolta aceste formațiuni;
 rasa - este remarcată o predispoziție mai mare la femeile de culoare decât a
celor din grupurile rasiale, în dezvoltarea fibroamelor uterine, încă de la
vârste fragede și de dimensiuni mai mari;
 sarcina – crește producția de estrogen și progesteron, ceea ce înseamnă ca
fibromul are șanse mai mari să apară, dar se și dezvoltă mai rapid;
 obezitatea – greutatea corporală poate avea influențe semnificative asupra
evoluției fibroamelor uterine, astfel că o femeie obeză are un risc mai
crescut de a dezvolta fibrom decât una normoponderală;
 menarha – la vârstă fragedă – 10 ani;
 hipertensiunea arterială;

16
  stilul de viață nesănătos – consumul frecvent de alcool, fumatul sau
consumul în exces de carne roșie.

Anatomie patologică

Examenul macroscopic: fibromul poate fi unic sau pot exista mai multe fibroame
în același uter (12% din cazuri); dimensiunile sunt variate de la tumori abia
vizibile până la tumori voluminoase sau chiar gigante (depășind nivelul
ombilicului); în general au formă sferică, dar alteori sunt ovoidale, mai rar
lobulate; pe secțiune au o culoare roz sau albicioasă.

Examenul microscopic evidențiază dispoziția caracteristică a celulelor musculare

netede, în cercuri concentrice ”în vârtejuri” sau ”în tirbușon”.

Sediul fibroamelor poate imprima anumite particularități evoluției, complicațiilor

și conduitei. Fibroamele se pot situa la nivelul oricărei dintre porțiunile anatomice
ale uterului: corp, istm sau col. În raport cu grosimea peretelui uterin, fibroamele
pot fi: subseroase, intramurale sau submucoase.

Fibroamele subseroase (subperitoneale) pot fi: sesile sau pediculate.

Ultimele pot fi confundate la examenul vaginal cu tumorile ovariene, pot
să se torsioneze și să se detașeze în abdomen. Alteori ruptura
pendiculului determină hemoragie intraperitoneală;
Fibroamele intramurale (interstițiale) sunt unice sau multiple. Pot să
atingă dimensiuni mari și să producă compresiuni de vecinătate:
vezicale, uretrale sau rectale;
Fibroamele submucoase (intracavitare) proemină în cavitatea uterină.
Sunt mai frecvent asociate cu sângerări. În timp se pot pedicula, formând
polipii fibroși intracavitari.

17
Tabloul clinic

Fibroamele pot rămâne mult timp asimptomatice. Aproximativ 12% sunt

descoperite întâmplător, în lipsa oricăror acuze negative. De asemenea, dacă
femeia intră la menopauză, tumoarea își reduce dimensiunile și simptomele sunt
mai blânde.

Ca semne funcţionale găsim:

 hemoragia, simptomul cel mai frecvent, întâlnită în 89% din cazuri, sub
aspect de menoragii și metroragii sau menometroragii;
 leucoreea este frecvent întâlnită când fibromul are localizare în regiunea
istmică. Este posibil ca tumora ,,să joace un rol de dop” sau ,, vomică
uterină”;
 durere în zona pelviană sau durere de spate;
 dureri menstruale mai severe;
 nevoia accentuată de urinare;
 dureri în timpul contactului sexual;
 senzația de presiune la nivelul cavitații abdominale inferioare;

18
  presiunea asupra intestinului, care poate duce la constipație sau chiar
balonare;
 mărirea volumului abdominal;
 anemie;
 infertilitate, nașteri premature, avorturi;

DIAGNOSTIC

Examenul clinic general poate releva frecvent, existența unei anemii. Prin
palparea abdomenului poate fi percepută tumora, dacă aceasta a depășit ”stadiul
pelvin” devenind ”tumoră pelviabdominală sau abdominală”.

Examenul cu valve permite depistarea unor leziuni ale colului uterin.

Tușeul vaginal combinat cu palparea abdominală conferă cele mai valoroase

informații pentru diagnostic:

situarea, dimensiunea, forma, numărul tumorilor.

un semn clasic, prin care fibroamele se diferențiază de tumorile ovariene, îl
reprezintă ”solidaritatea” cu uterul. Fibroamele ”fac corp comun cu
uterul”, urmând deplasările pe care le imprimă uterului și invers. Între
fibrom și uter nu există ”șanț de delimitare”.
consistența fibroamelor este ceva mai mare decât a peretelui uterin normal
= sunt ”dure”. Dacă survine transformarea edematoasă capătă o consistență
”fermă”. Dacă degenerează edematos sau se necrobiozează, consistența lor
se diminuă;
fibroamele sunt nedureroase. Devin dureroase dacă se necrobiozează, se
torsionează sau survin complicații septice.

Investigațiile paraclinice au un rol diagnostic complementar:

 frotiuri citovaginale și colposcopia sunt obligatorii pentru depistarea

leziunilor colului uterin;
19
  histerometria probează alungirea și deformarea cavității uterine;
 chiuretajul uterin fracționat este obligatoriu pentru excludrea
adenomocarcinomului de endometru sau a unui carcinom endocervical;
 histerografia este puțin utilizată. Permite evidențierea fibroamelor
intracavitare. Polipii fibroși apar sub forma unor imagini lacunare bine
conturate;
 urografia poate fi utilă când se suspectează o compresie uretrală extrinsecă;
 ecografia este investigația considerată ”gold standard” în diagnosticul
paraclinic al fibromului;
 radiografia abdominală pe col conferă imagini sugestive în cazul
degenerescenței calcare;
 celioscopia nu este în mod expres indicată. Permite diferențierea
fibroamelor pediculate de tumorile ovariene;
 histeroscopia poate fi utilă în cazul fibroamelor submucoase atât pentru
diagnostic cât și pentru tratament prin rezecție;
 imagistica prin rezonanță magnetică (IRM) sau computer tomograf (CT) nu
sunt investigații uzuale dar pot aduce informații suplimentare;
 unele investigații sunt necesare pentru evaluarea preoperatorie a stării
pacientei (Rx. cord-pulmonar, EKG).
 biopsia și examenul histopatologic pot confirma diagnosticul de tumoră
benignă uterină, excluzând astfel diagnosticul de neoplasm endometrial sau
cervical.

Pentru stabilirea diagnosticului, alături de investigațiile paraclinice, sunt

necesare rezultatele analizelor probelor de sange.

Diagnosticul pozitiv al fibromului se bazează pe datele concrete clinice,

paraclinice şi pe cele ale examenului ginecologic.

20
Diagnosticul diferențial . De cele mai multe ori fibromul uterin se recunoaşte uşor
prin examen clinic, dar procesul de diagnosticare trebuie să aibă în vedere şi alte
stări fiziologice şi patologice ce determină mărirea uterului:

sarcina - în care oprirea menstruației și nu sângerarea este semnul cel mai

important, iar examenul vaginal ne arată caracterele speciale ale uterului,
reacțiile biologice de sarcină elimină această posibilitate;
sarcina extrauterină sau hematocelul;
cancerul de col uterin - apare în jurul menopauzei sau după ea, sângerarea
este fără legătură cu menstruația neregulată;
inflamațiile și tumorile anexiale;
chist vegetant, chist dermoid;
formațiunile tumorale ovariene;
uterul fibromatos - este deosebit de fibromul uterin, se întâlnește la femeile
multipare (în apropierea menopauzei), manifestandu-se cu menstruații
neregulate, însoțite de balonări și dureri abdominale; la examenul clinic,
uterului este mărit, forma neregulată, dur, cavitatea uterină este mai mare,
dar regulată;
adenomioza - determină o mărire neregulată, nedepășind o sarcină de 12
săptămâni și apare la femeile tinere;
uterul malformat;
boala inflamatorie pelvină;
rinichi ectopic.

Fibromul și sarcina

Fibroamele cresc în cursul sarcinii, suferă transformare edematoasă, iar uneori

pot să se necrobiozeze. Fibromul poate determina avortul spontan. Fibroamele
submucoase pot împiedica implantarea și dezvoltarea unui embrion iar fibroamele
mari și/sau fibroamele multiple pot determina avortul repetat și nașterea
21
prematură. Sarcina ectopică este o consecință posibilă în localizările fibromului
la nivelul unei trompe uterine.

Prognosticul fibromului uterin

Fibromul uterin evoluează uneori capricios, cu perioade de stagnare şi creştere, iar

după menopauză încetează să mai crească, deoarece suferă un proces minim de
involuţie datorită transformării ţesutului miomatos în ţesut fibros. Prognosticul
poate deveni grav datorită apariției complicațiilor.

Complicațiile fibromului uterin pot fi variate:

 hemoragice, mai ales în cazul fibroamelor submucoase, urmate de anemie,

compresiuni grave pe organele vecine (vezică, uretre, rinichi, rect etc.);
 necrobioza fibromului favorizează alterarea stării generale cu fenomene
toxice şi modificări grave în evoluția procesului;
 infecții salpingiene;
 torsionarea fibromului ( poate determina abdomenul acut);
 supurația fibromului, manifestată sub aspectul unei septicemii cu evoluție
gravă;
 cardiopatii, flebite, tromboflebite, embolii (mai frecvent după intervenții).

TRATAMENTUL FIBROMULUI UTERIN

Nu există o abordare unică în ceea ce privește tratamentul fibromului uterin,

existând mai multe obțiuni de tratament. Fibroamele de dimensiuni mici sau
modeste (uter nedepășind dimensiunile unei sarcini de 10 săptămâni),
necomplicate, necesită supraveghere clinică și ecografică periodică.

Tratamentul medical se adresează hemoragiilor, anemiei secundare, eventualelor

infecții asociate. Pentru controlul hemoragiilor au fost propuse progestativele în
administrare discontinuă, din ziua a 10-a sau a-15-a, până în ziuaa 25-a ciclului
menstrual.

22
  Analogii/agoniștii GnRH (triptorelina, leuprolid acetat etc.) au fost propuși
ca tratament de primă intenție în fibroame complicate cu hemoragii, înainte
de intervenția chirurgicală, dar nu pe durată mai mare de 6 luni.

Sunt propuse și alte tratamente medicamentoase pentru diminuarea fibroamelor:

 progestative (MEGESIN 160 mg, 1-2 comprimate pe zi administrate per os);

 danazolul, un antiestrogen, poate reduce dimensiunile unor fibroame cu
20%-25%;
 ulipristalul acetat, modulator selectiv
sintetic al receptorilor de progesteron, activ
pe cale orală, reduce mărimea fibromului
prin inhibarea proliferării celulare și
inducerea apoptozei;
 derivații de secară cornută (Methergin, Ergomet), Etamsilatul sunt utilizați
ca adjuvanți în tratmentul hemoragiilor;
 anemiile secundare se tratează cu preparate de fier, iar formele severe pot
necesita administrare de sânge;
 inserția intrauterină a unor dispozitive cu progesteron (dispozitiv intrauterin
– DIU) , poate trata eficient sângerările asociate fibroamelor.

Tratamentul chirurgical este rezervat fibroamelor complicate sau susceptibile să

se complice. Ca și mijloace terapeutice chirurgicale avem:

 chiuretajul uterin utilizat pentru hemostaza de urgență, în hemoragiile mari;

 rezecția endoscopică (histeroscopică) a fibroamelor intracavitare;
 intervenții chirurgicale:
 miomectomii unice sau multiple (ablația tumorii sau a tumorilor);
 miometrectomia (ablația tumorilor împreună cu o parte din miometru
și reconstituirea uterului);
 histerectomia (ablația uterului) subtotală și totală.

23
  ablația prin torsiune sau pensare, secționare și ligaturare a pediculului în
cazul fibroamelor acușate prin orificiul cervical;

Tipul de intervenție este în funcție de:

 vârsta femeii și dorința de a procrea;

 numărul, dimensiunile, situarea fibroamelor;
 existența unor eventuale leziuni asociate.

Există o orientare actuală, din ce în ce mai pronunțată, către procedurile minim

invazive. Acestea includ:

embolizarea arterelor uterine;

ablația cu radiofrecvență;
mioliza.

OBIECTIVUL III: ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL ÎN

INVESTIGAREA PACIENTEI CU FIBROM UTERIN

Încă de la internare, asistentul medical este cel care va petrece cel mai mult timp
cu pacienta, fiind atent la nevoile și necesitățile acesteia. În același timp, o altă

24
sarcină importantă, este reprezentată de colaborarea la examinarea clinica și
paraclinică a pacientei.

RECOLTAREA SANGELUI PENTRU HEMOLEUCOGRAMA (HLG)

Se efectuează prin puncție venoasă, dimineața, pacienta fiind „a jeune”.

Obiectivul procedurii:

 efectuarea diagramei sângelui prin care se determină: hemoglobina,

hematocritul, elementele figurate, formula leucocitară.

Pregătirea materialelor:

 cărucior;
 serignă de 2 ml, holder și ac dublu acoperit cu cauciuc;
 vacutainer cu EDTA (cu capac
mov);
 soluție dezinfectantă (alcool);
 tampon de vată;
 garou;
 tăviță renală;
 mănuși de cauciuc de unică folosință;

Pregătirea pacientului:

 psihică:
 explic pacientei procedura și obțin consimțământul informat;
 încurajez și susțin pacienta;
 fizică:
 atenționez pacienta să nu mănânce cel puțin 8 ore și să stea în repaus
fizic la pat;
 verific dacă a respectat recomandările;

25
  poziționez pacienta în decubit dorsal sau semișezând cu mâna
sprijinită și aleg vena cea mai proeminentă.

Efectuarea procedurii:

 spăl mâinile, mă dezinfectez și îmbrac

mănușile de protecție;
 montez acul dublu la holder prin
înșurubare;
 îndepărtez cauciucul de pe ac – partea
superioară;
 aplic garoul;
 aseptizez zona de puncție prin mișcare circulară de la centru spre periferie și
după ce se usucă, puncționez vena;
 fixez vacutainerul destinat recoltării HLG și umplu până la semn recipientul
cu sânge;
 dezleg garoul și retrag acul;
 aplic un tampon cu alcool timp de 5 minute;
 agit lent vacutainerul de câteva ori.

Îngrijirea pacientului:

 așez pacienta în poziție comodă;

 verific locul puncției, aplic un plasture, observând faciesul, tegumentele și
comportamentul pacientei.

Reorganizarea locului de muncă:

 colectez deșeurile în recipiente speciale conform Precauțiunilor Universale;

 îndepărtez mănușile și mă spăl cu apă și săpun.

Notarea procedurii:

26
  notez procedura în foaia de observație a pacientei și notez eventualele
manifestări;

Pregătirea produsului pentru laborator:

 etichetez recipientul cu datele pacientei și completez buletinul de analize

pentru laborator;
 transport imediat produsul la laborator.

Evaluarea eficacității procedurii:

 rezultate dorite:
 puncția se desfășoară fără incidente și pacienta exprimă stare de
confort;
 sângele nu se coagulează și nu se hemolizează;
 rezultate nedorite:
 perforarea venei și apariția hematomului;
 pacienta prezintă amețeli, paloare accentuată, lipotimie;
 se produce coagularea sau hemolizarea sângelui;

RECOLTAREA URINEI PENTRU EXAMENE DE LABORATOR –

UROCULTURA

Urocultura reprezintă examenul bacteriologic din urina pentru depistarea

germenilor patogeni.

Obiectivul procedurii:

 studiul bacteriologic al urinei pentru identificarea germenilor și efectuarea

antibiogramei.

Pregătirea materialelor:

 apă și săpun pentru toaleta genito-urinară;

 recipient pentru colectarea sterilă a urinei;
27
  mănuși de unică folosință;
 comprese sterile;
 ser fiziologic ( sau apă fiartă și răcită);
 container pentru deșeuri.

Pregătirea pacientei:

 psihică:
 informez pacienta cu privire la tehnica ce urmează să fie efectuată;
 explic pacientei necesitatea prelevării și obțin comsimțământul;
 instruiesc pacienta conștient și valid cum să recolteze singură proba
de urină.
 fizică
 se recoltează înainte de începerea tratamentului cu antibiotice sau
după intreruperea acestuia cu cel puțin 7 zile înaintea recoltării;
 cu 12 ore înainte pacienta nu va consuma lichide;
 nu va urina cu 6 ore înainte;
 pacienta își efectuează toaleta genito-urinară așa cum i-am explicat,
cu apă și săpun, urmată de uscare prin tamponare cu compresa
sterilă;
 spălarea și ștergerea se fac în sens unic, din față în spate cu ser
fiziologic sau apă fiartă și răcită ;

Efectuarea procedurii:

 verific prescripția medicală;

 explic pacientei că trebuie să-și spele mâinile și să-și pună mănușile
de unică folosință;
 explic pacientei modul de derulare a procedurii: recoltarea se face din
porțiunea mijlocie a urinei matinale emise spontan, după toaleta
riguroasă a regiunii perineale. Pentru a preveni contaminarea urinei
28
 cu secreții vaginale, recomand pacientei introducerea unui tampon
vaginal înainte de recoltare.
 dau pacientei recipientul steril în care va recolta 5-10 ml de urină;
 informez pacienta să aibă grijă să nu atingă gura recipientului de
tegumente sau lenejerie;
 după recoltare, recipientul se închide cu capacul ermetic, pacienta își
va da mănușile jos și se va spăla riguros pe mâini.

Reorganizarea locului de muncă:

 colectez deșeurile în recipiente speciale conform Precauțiunilor Universale;

Notarea procedurii:

 notez procedura în foaia de observație a pacientei și eventualele manifestări;

Pregătirea produsului pentru laborator:

 etichetez recipientul cu datele pacientei și completez buletinul de analize

pentru laborator;

 transport imediat produsul la laborator (maxim 60 de minute).

Evaluarea eficacității procedurii:

 rezultate dorite:
 absența contaminării în timpul emisiei și recoltării ca urmare a
toaletei genito-urinare a pacientei;
 urina nu conţine albumină sau glucoză, are o culoare galbenă aurie
(normocromă)
 sedimentul urinar nu conţine celule descuamate de pe tractul urinar.
 rezultate nedorite:
 contaminarea urinei prelevate cu bacterii prezente în regiunea
periuretrală în timpul emisiei (bacteriurie slabă <1000 gemeni/ml);

29
  multiplicarea germenilor prin păstrarea mai mult de o oră în afara
frigiderului;
 păstrarea prea mult la rece duce la precipitarea uraților ceea ce
împiedică analiza ulterioară a urinei;

TUȘEUL VAGINAL

Tușeul vaginal reprezintă palparea bimanuală a pelvisului în scopul obținerii de

informații despre organele genitale interne sau despre statusul obstetrical în cazul
examinării pacientei gravide în raport cu declanșarea travaliului.

Obiectivul procedurii:

 aprecierea stării organelor pelviene.

Pregătirea materialelor:

 sursă de lumină,
 fotoliu ginecologic cu paravan sau draperii;
 mănuși sterile;
 lubrifiant;
 container pentru deșeuri.

Pregătirea pacientei:

 psihică:
 informez pacienta cu privire la tehnica ce urmează să fie efectuată și
obțin comsimțământul;
 fizică:
 rog pacienta să-și golească vezica urinară și să se dezbrace în partea
inferioară a corpului;

Efectuarea procedurii:

30
  invit pacienta să se aseze comod pe fotoliul ginecologic (uşoară
ridicare a capului şi umerilor, pentru a putea urmări manevrele
executate de medic şi asistentă), cu mâinile întinse pe cele două părţi
laterale ale trunchiului (relaxare a musculaturii abdominale); după
aşezare în decubit dorsal, pacienta va
plasa un călcâi în scăriță, apoi și pe
celălalt;
 explic pacientei că trunchiul trebuie să
fie cât mai aproape de capătul mesei,
iar coapsele în flexie și abducție.
 acopăr corezpunzător trunchiul, coapsele și genunchii pacientei;
medicul și pacienta trebuie să aibă în câmpul vizual fața celuilalt;
 aprind și poziționez lampa corespunzător cerinței medicului;
 tușeul vaginal începe prin exercitarea unei presiuni blânde pe
abdomen, la jumătatea distanței dintre buric și linia părului pubian; în
același timp se inseră indexul și degetul mijlociu în vagin,
aproximativ 6 centimetri, împingând ușor în jos pentru a destinde
peretele vaginal;
 rog pacienta să se concentreze pe senzația de împingere a mușchilor
și să se relaxeze.

Îngrijirea pacientei:

 la sfârșitul consultației ajut pacienta să se dea jos de pe masă și să se

îmbrace.

Reorganizarea locului de muncă:

 colectez deșeurile în recipiente speciale conform Precauțiunilor Universale;

Notarea procedurii:

31
  notez procedura în foaia de observație a pacientei și eventualele manifestări
alea acesteia;

Evaluarea eficacității procedurii:

 rezultate dorite:
 în timpul și în urma efectuării procedurii pacienta nu prezintă dureri;
 aspectul și mirosul secrețiilor vaginale sunt în limite normale (secreția
vaginală normală este transparentă, albicioasă sau galben pal, în
funcție de stadiul ciclului menstrual, iar mirosul nu este prezent);
 organele genitale interne nu prezintă modificări anormale;
 în timpul tușeului vaginal, medicul nu palpează nicio altă formă
patologică existentă.
 rezultate nedorite:
 pacienta prezintă dureri, sângerări, în timpul și/sau după efectuării
tușeului vaginal de către medic;
 prezența secrețiilor vaginale anormale și miros necorespunzător,
alături de prurit și senzația de arsură;
 în urma efectuării procedurii, medicul constată modificări patologice
ale organelor genitale și chiar prezența unor formațtiuni patologice
(tumori sau fibroame).

HISTEROSCOPIA

Histeroscopia reprezintă examinarea directă, endoscopică, a cavității uterine cu

ajutorul unui endoscop numit histeroscop, introdus pe cale vaginală, prin colul
uterin.

Obiectivul procedurii:

 diganosticarea cancerului de endometru, polipilor intrauterini, uterului

fibromatos, malformaţiilor uterine;

32
  identificarea cauzelor în: sângerări anormale interne, infertilitate, avorturi
spontane repetate;
 biopsia de endometru;
 mici intervenţii chirurgicale (ablația endometrului, rezecția unui fibrom
submucos, rezecția unui polip endometrial).

Pregătirea materialelor:

 specul vaginal sau valve vaginale sterile;

 histerometru, histeroscop, dilatatoare pentru
col;
 pense pentru col;
 material pentru anestezie locală, regională sau generală în funcţie de scop;
 soluţie dezinfectantă, comprese, pense porttampon;
 flacoane pentru fragmentele recoltate;
 mănuşi de unică folosinţă și sterile;
 container pentru deșeuri.

Pregătirea pacientei:

 psihică:
 informez pacienta cu privire la tehnica ce urmează să fie efectuată și
explic necesitatea procedurii;
 obțin comsimțământul pacientei;
 informez pacienta că este o procedură nedureroasă (se resimte un
disconfort ușor), neiradiantă, minim-invazivă;
 fizică:
 se recomandă, la femeile cu menstruație, efectuarea examenului în
zilele 8-14 ale ciclului;
 recomandarea nu este valabilă în urgențe și la femeile care iau
contraceptive orale;
33
  la femeile aflate în menopauză se recomandă administrarea de
etinilestradiol cu 8-10 zile înaintea examenului sau se pune un ovul
de prostaglandină pentru a ușura dilatarea colului; pacienta nu va
mânca cel puțin 8 ore;
 îndepărtez pilozitatea vulvară, efectuez toaleta externă și eventual
vaginală;
 pacienta se așează pe masă în poziție ginecologică;
 informez pacienta că procedura va dura aproximativ 30 de minute.

Efectuarea procedurii:

 verific prescripția medicală;

 mă spăl pe mâini și îmi
pun mănușile de unică
folosință;
 servesc medicului
materialele necesare
pentru anestezie;
 medicul anestezist
efectuează anestezia
locală, după caz cea generală;
 supraveghez permanent pacienta;
 servesc materialele necesare medicului pentru efectuarea exemenului;
 medicul măsoară cavitatea uterină cu histerometru; realizează dilatarea
colului cu dilatatoare de dimensiuni progresive; introduce histeroscopul mai
întâi în col apoi în cavitate, manevra fiind urmărită pe monitor;
 pentru vizualizare, cavitatea uterină se destinde prin introducerea unui
lichid transparent sau gaz;
 continui supravegherea pacientei și administrez anestezicul intravenos;

34
Îngrijirea pacientei:

 avertizez pacienta că poate prezenta dureri sub formă de crampe şi uşoară

sângerare 1-2 zile;
 țin pacienta sub supraveghere și administrez analgezice conform prescripției
medicale;
 dacă sângerarea este importantă, se asociază febră şi durerile abdominale,
se anunţă medicul.

Reorganizarea locului de muncă:

 colectez deșeurile în recipiente speciale conform precauțiunilor universale;

 trimit materialele folosite în timpul procedurii la sterilizare;

Notarea procedurii:

 notez procedura în foaia de observație a pacientei și eventualele manifestări;

Evaluarea eficacității procedurii:

 rezultate dorite:
 pacienta nu prezintă dureri în timpul procedurii;
 organele genitale interne ale pacientei sunt în limite normale;
 medicul nu identifică nicio formațiune patologică;
 rezultate nedorite:
 pacienta prezintă dureri în timpul procedurii și după terminarea
acesteia;
 medicul observă deformări anormale ale organelor genitale interne;
 se observă existența unor formațiuni patologice;
 apariția febrei, alături de celelalte simptome ( durere, sângerare) este
de asemenea un rezultat nedorit care poate apărea.

35
 OBIECTIVUL IV: ACORDAREA ÎNGRIJIRILOR SPECIFICE
PACIENTEI CU FIBROM UTERIN

Îngrijiri acordate preoperator

Asistenta medicală are obligația, ca prin comportamentul și atitudinea ei să

înlăture starea de anxietate în care se află pacienta înainte de operație. Pregătirea
propriu-zisă se realizează de către asistentă la indicaţia directă a medicului, în
funcție de timpul avut la dispoziție și de starea generală a pacientei.

Pregătirea pentru intervenție depinde pe de-o parte de condițiile generale ale

pacientei (vârstă, starea fizică, evoluția bolii, existența altor afecțiuni) și pe de altă
parte de natura intervenției. În luarea unei decizii terapeutice contează obțiunea
pacientei pentru a avea copii, evidențiind rezultatele intervenției conservatoare.

Pentru ca pregătirile pentru operație să fie complete, sunt necesare următoarele

evaluări:

 Pregătirea psihică
 ajut pacienta să-și exprime gândurile, teama, grija;
 explic pacientei că după
intervenția ce va avea loc nu
trebuie să se simtă complexată sau
inferioară față de familie și
societate;
 informez pacienta despre scopurile
intervenției, despre faptul că
aceasta nu îi va afecta dinamica vieții sexuale, iar dacă menstruația va fi
suprimată nu înseamnă că pacienta va fi defeminizată;
 insuflu pacientei încredere în echipa medicală operatorie;

36
  explic pacientei ce se va întâmpla în timpul transportului și în sala de
preanestezie; cum va fi asezată pe masa de operație; când va părăsi patul;
când va primi vizite, etc.
 asigur pacienta că va fi însoțită și ajutată;
 obțin consimțământul scris al pacientei cu privire la intervenția ce va avea
loc.
 Pregătirea fizică – implică efectuarea bilanțului clinic (anamneza și
examenul clinic pe aparate) și paraclinic care cuprinde:
 examene de rutină: timp de sângerare și de coagulare; determinarea grupei
sanguine și Rh; hematocrit; glicemie; ureea sanguină.
 examene complete: hemoleucograma completă; V.S.H; ionogramă; E.A.B.
(echilibrul acido-bazic); coagulograma completă; probe de disproteinemie;
proteinemie; transaminaze; examen de urină; electrocardiogramă (EKG);
radiografie sau radioscopie pulmonară.
 examene speciale:
 ex. secreției cervico-vaginale (bacteriologic și parazitologic,
determinarea pH-ului vaginal, ex.citotumoral Babeș-Papanicolau);
 dozări hormonale în sânge și urină;
 examene endoscopice: histeroscopia, colposcopia, celioscopia;
 examene imagistice: ecografia, histerosalpingografia, RMN
(rezonanța magnetică nucleară), CT (tomografia computerizată);
 alte investigații: puncția vaginală, curba termică bazală, histerometria.

Pregătirea pentru operație:

 asigur repaus pacientei;

 regimul alimentar va include:
- pregătirea tubului digestiv cu alimente fără reziduu, cu o săptămână
înaintea operaţiei;
- consum de lichide;
37
 - administrarea unui laxativ cu 24-48 de ore preoperator, iar în seara
dinaintea intervenției efectuez o clismă evacuatorie;
 administrez antibiotice conform prescripției medicale pentru combaterea
eventualelor infecții postoperatorii;
 administrez la indicația medicului un anxiolitic (Valium Diazepam) în seara
dinaintea intervenției pentru a asigura o odihnă adecvată pacientei în timpul
nopții;
 efectuez toaleta generală a pacientei cu rigurozitate;
 pregătesc zona unde urmează să aibă loc intervenția, prin raderea pilozității
(cât mai larg) în ziua intervenției pentru a evita proliferarea germenilor la
nivelul escoriațiilor cutanate;
 badijonez zona rasă cu alcool sau alte soluții antiseptice;
 efectuez spălătură vaginală cu antiseptic în caz de histerectomie totală și
introduc în vagin o meșă sterilă preoperator;
 îmbrac pacienta cu lenjerie curată și pregătesc documetele (F.O, analize,
radiografii) pacientei ce o vor însoți la sala de operație;
 predau pacienta asistentei de anestezie împreună cu documentele și alte
observații importante;

Îngrijiri acordate postoperator

În timpul operației, pregătesc salonul și patul pentru primirea pacientei, într-un

salon cu paturi puține, cât mai izolat de zgomote, temperatura camerei să nu
depășească 20-22, lumina să fie cât mai redusă, patul să fie cu lenjerie curată,
prevăzut cu mușama și aleză și accesibil din trei părți. Transoprtul pacientei de la
sala de terapie intensivă se va face cu căruciorul. La patul pacientei pregătesc
sursa de oxigen, seringi și ace de unică folosință, garou, alcool sanitar, tăviță
renală, sonde vezicale, ploscă urinară, medicamente (calmante, cardiotonice, etc. )
necesare în urgență. După sosirea pacientei în salon verific poziția acului și ritmul
perfuziei, supraveghind-o cu atenție. Monitorizez permanent: pulsul, tensiunea

38
arterială, respirația, temperatura, faciesul și voi nota calitatea lor în foaia de
observație a pecientei.

Poziția pacientei în pat, va fi în decubit dorsal, fără pernă, cu capul într-o parte,
pentru a evita înecarea cu eventuale vărsături și apariția grețurilor. De asemenea,
administrez medicația prescrisă de medic. Până la externare, pacienta va fi
supravegheată pe zile, urmărindu-se: aspectul general (facies, tegumente), funcțiile
vitale, reluarea tranzitului intestinal, diureza, aspectul pansamentelor pe plagă,
combaterea durerilor, rehidratarea și reechilibrarea hidroelectrolitică, alimentația.
Supravegherea se va face astfel:

- în prima zi postoperator, urmăresc funcțiile vitale, debitul prin tubul de dren,

plaga și raportez medicului orice modificare în starea pacientei. Administrez
tratamentul prescris de medic, oxigenoterapia cu intermitență și alimentez pacienta
prin regim hidric cu ceai amar în cantități moderate, dacă s-a reluat tranzitul
intestinal.

- în a doua zi, hidratez pacienta per os, și încep mobilizarea cu mișcări pasive la
început și apoi active ale membrelor inferioare.

- în a treia zi, alimentația se îmbogățește treptat, trecându-se la supă strecurată.

După primul scaun introduc pâinea prăjită, brânza de vaci și iaurtul în alimentația
pacientei. Scot tubul de dren, dacă nu este productiv.

- în a patra zi, completez alimentația cu carne slabă și piureuri de zarzavat.

Urmăresc plaga postoperatorie și efectuez mobilizare mai intensă.

- în a V-a zi, ajut pacienta să se plimbe dar să nu obosească și ajut medicul să

scoată o parte din fire.

- în a VI-a zi, se trece la o alimentație completă, variată, iar în a VII-a zi, ajut
medicul să scoată firele rămase. Externarea se face după scoaterea firelor, dacă nu
există complicații.

39
 SPĂLĂTURA VAGINALĂ

Prin spălătura vaginală se înțelege introducerea unui curent de lichid (apă sau
soluție medicamentoasă), în vagin, care, după ce spală pereții vaginali, se
evacuează pe langă canulă.

Scop: terapeutic

 îndepărtarea conținutului vaginal (produse normale sau patologice),

dezlipirea exudatelor patologice de pe mucoasă;
 dezinfecția locală înaintea intervențiilor
chirurgicale;
 calmarea durerilor;
 reducerea proceselor inflamatoare;

Pregătirea materialelor:

 paravan, prosoape, mușama;

 manuși sterile și de unica folosință;
 canulă vaginală cu duză perforată, irigator, bazinet; pensă;
 stativ pentru irigator, tampoane de vată, gel lubrefiant;
 soluție la temperatura corpului (cantitatea și tipul sunt recomandate de
medic) – 2 l soluție medicamentoasă: apă oxigenată, soluție cloramină,
permangant de K 1/2000, oxicianură de mercur 1/4000.

Pregătirea pacientei:

 psihică: explic pacientei procedura și eventualele senzații neplacute, o ajut

să se liniștească și obțin consimțământul;
 fizică: asigur intimitatea pacientei și protejez patul cu mușama și aleză;
 instruiesc pacienta să-și golească vezica și așez pacienta în poziție
corectă (ginecologică);

40
  acopăr zona vulvei cu un strat subțire de vaselină ( pentru spălături
calde).

Efectuarea procedurii:

 mă spăl pe mâini și îmi pun mănușile de unică folosință;

 verific recomandarea medicală, temperatura lichidului și identific pacienta;
 învelesc pacienta cu un pled și așez mușamaua și aleza sub pacientă;
 clampez tubul și pun în irigator soluția la temperatura corpului, apoi
declampez tubul, evacuez aerul și reclampez;
 îmbrac mănușile sterile și efectuez spălătura perineului cu tampoane de vată
umezite cu apă caldă, dinspre partea anterioară spre spate;
 lubrifiez canula cu gel și agăț irigatorul în stativ la o înălțime de 50-70 cm
de la simfiza pubiană;
 îndepartez cu o mână labile, iar cu cealaltă introduc canula (8-10 cm ) în
vagin, înclinând-o spre față, apoi spre spatele pacientei și îndepărtez pensa,
lasând soluția să curgă sub forța gravitației;
 rotesc cu blândețe canula în timpul irigației și clampez tubul înainte ca
lichidul să se termine, apoi îndepărtez canula;
 permit pacientei să stea câteva minute în aceeași poziție pentru a elimina
lichidul în totalitate, apoi spăl regiunea vulvară cu apă și săpun;
 examinez aria perineală, aspectul lichidului și dacă conține mucus, puroi sau
sânge, anunț medicul;

Îngrijirea pacientei: verific starea pacientei și o instruiesc cum să-și facă singură
spălături dacă este nevoie.

Reorganizare: colectez deșeurile în recipiente speciale conform Precauțiunilor

Universale și trimit materialele folosite în timpul procedurii la sterilizare;

Notarea procedurii: notez procedura în foaia de observație a pacientei și

eventualele manifestări ale acesteia;
41
Rezultate:

 dorite: pacienta cooperează și procedura decurge fără incidente;

 nedorite: pacienta acuză dureri în timpul și/sau după procedură; lichidul
conține mucus/puroi/sânge;

MĂSURAREA ȘI NOTAREA FUNCȚIILOR VITALE

 Sunt frecvent utilizate ca indicatori ai stării de sănătate sau boală.

Măsurarea și notarea tensiunii arteriale (T.A.)

Tensiunea arterială reprezintă presiunea exercitată de sângele circulant asupra

pereţilor arteriali.

Obiectivul procedurii:

 determinarea presiunii sistolice şi diastolice la internare pentru a compara

starea curentă cu valorile normale;
 evaluarea stării pacientului în ce priveste volumul de sânge, randamentul
inimii şi sistemul vascular;
 aprecierea răspunsului pacientului la tratamentul cu fluide sau/şi
medicamente.

Materiale necesare:

 tăviță renală;
 mănuși de unică folosință;
 stetoscop biauricular;
 tensiometru cu manşetă adaptată vârstei;
 comprese cu alcool medicinal;
 culoare albastră (pix, creion);
 foaie de temperatură;

42
Pregătirea pacientei:

 psihică:
 informez pacienta cu privire la tehnica ce urmează să fie efectuată;
 explic pacientei necesitatea procedurii;
 obțin consimțământul pacientei;
 fizică:
 asigur un repaus de cel puţin 5 minute înainte de măsurare;
 așez pacienta în poziţie confortabilă, de decubit dorsal ori
semişezând sau în ortostatism conform indicaţiei medicale.

Efectuarea procedurii:

 spăl mainile cu apă și săpun, apoi îmbrac mănușile de unică folosință;

 dezinfectez olivele și părțile metalice ale stetoscopului;
 se aplică manşeta pneumatică pe braţul pacientei ,sprijinit și în extensie;
 se fixează membrana stetoscopului la nivelul arterei humerale, sub
marginea inferioară a manşetei;
 se introduc olivele stetoscopului în urechi;
 se pompează aer în manşeta pneumatică cu ajutorul parei de cauciuc
până la dispariţia zgomotelor pulsatile;
 se decomprimă progresiv aerul din manşetă prin deschiderea supapei
până când se aude primul zgomot (acesta reprezintă valoarea tensiunii
arteriale maxime).
 se reţine valoarea indicată continuându-se decomprimarea până când
zgomotele dispar (tensiunea arterială minimă).

Reorganizarea locului de muncă:

 curăţ şi dezinfectez olivele stetoscopului în urma procedurii;

 colectez deșeurile în recipiente speciale conform Precuțiunilor Universale;

43
Notarea procedurii:

 notez procedura în foaia de observație a pacientei;

 notez eventualele manifestări ale pacientei;
 notez pe foaia de temperatură valorile obţinute cu o linie orizontală de
culoare roșie socotindu-se pentru fiecare linie a foii o unitate coloană de
mercur și unesc liniile orizontale cu linii verticale şi hașurez spaţiul rezultat.

Valori normale ale tensiunii normale la adult : 115-140/70-80 mmHg.

    Evaluarea eficacităţii procedurii:

 rezultate dorite:
 tensiunea arterială a pacientei este, în limitele normale corespunzătoare
vârstei (125/80 mmHg);
 pacienta nu acuză cefalee, tulburări de echilibru.
 rezultate nedorite:
 pacienta nu prezintă valori normale ale tensiunii arteriale ( 145/95 mmHg);
 sunetele obţinute nu sunt audibile sau suficient de distincte pentru a facilita
o apreciere exactă a T.A.;

Măsurarea și notarea temperaturii (T.)

Menținerea temperaturii în limite normale este necesitatea organismului de a

conserva o temperatură la un grad aproximativ constant, pentru a-și mentine
starea de bine.

Scop:

 supravegherea sistematică în cursul spitalizării;

 supravegherea unui sindrom infecţios sau inflamator.

Pregătirea materialelor:

 termometru maximal, electronic, auricular;

44
  tampoane de vată și comprese sterile;
 tăviță renală, alcool sanitar;
 lubrifiant pentru termometrul rectal;
 ceas, pix de culoare albastră;
 mănuși de unică folosință,
 foaia de temperatură.

Pregătirea pacientei:

 psihică:
 informez pacienta cu privire la tehnica ce urmează să fie efectuată;
 explic pacientei necesitatea procedurii și obțin consimțământul;

 fizică:
 cer pacientulei să rămână liniștită, în decubit dorsal sau semișezând
în pat;

Efectuarea procedurii:

 mă spăl pe mâini și îmi pun mănușile;

 dezinfectez capătul termometrului;
 descopăr axila pacientei și tamponez pentru a îndepărta transpiraţia;
 introduc capătul termometrului în mijlocul axilei, alătur braţul de torace
și aștept 30 sec. până se aude semnalul sonor.

Reorganizarea locului de muncă:

 dezinfectez capătul termometrului și colectez deșeurile în recipiente

speciale conform Precauțiunilor Universale.

Notarea procedurii:

45
  notez procedura în foaia de observație a pacientei și notez eventualele
manifestări ale pacientei;
 notez în foaia de temperatură valorile obținute printr-un punct albastru,
corespunzator datei și timpului zilei, socotind, pentru fiecare linie orizontală
a foii, 2 diviziuni de grad și unesc valoarea prezentă cu cea anterioară pentru
obținerea curbei termice.

Valori normale ale temperaturii la adult: 36 - 37°C.

Evaluarea eficacităţii procedurii:

 rezultate dorite: pacienta prezintă o temperatură în limite normale (36 -

37°C).

 rezultate nedorite: pacienta nu prezintă valori normale ale temperaturii

( 38,4°C).

Măsurarea și notarea respirației (R.)

A respira reprezintă nevoia fiinţei umane de a capta oxigenul din mediul

înconjurător necesar proceselor de oxidare în organism şi de a elimina dioxidul
de carbon rezultat din arderile celulare.

Scop:

 evaluarea funcţiei respiratorii a pacientului fiind un indiciu al evoluţiei bolii,

al apariţiei unor complicaţii şi al prognosticului.

Pregătirea materialelor:

 ceas cu secundar;
 pix cu pastă verde;
 foaie de observatie;
Pregătirea pacientei:

46
  așez pacienta în decubit dorsal, fără a explica tehnica ce urmează a fi
efectuată;
Efectuarea procedurii:

 observ mișcările de ridicare și coborâre a toracelui;

 număr mișcările de ridicare a toracelui (inspirațiile) timp de 30 secunde
și înmulțesc cu 2 pentru a afla rata pe minut;
 plasez mâna cu faţa palmară pe suprafaţa toracelui și număr inspiraţiile
timp de un minut;

Notarea procedurii:

 consemnez valoarea obţinută printr-un punct pe foaia de temperatură

(fiecare linie orizontală a foii reprezintă o respiraţie);
 unesc cu o linie valoarea prezentă cu cea anterioară pentru obţinerea
curbei;
 în alte documente medicale se poate nota cifric valoarea obţinută, cât şi
caracteristicile respiraţiei.

Valori normale ale respirației la adult: 16-18 respirații/minut.

Măsurarea și notarea pulsului (P.)

Pulsul reprezintă expansiunea ritmică a arterelor ce se comprimă pe un plan osos

şi este sincronă cu sistola ventriculară.

Scop:

 evaluarea funcției cardiovasculare.

Pregătirea materialelor:

 pix de culoare roșie;

 ceas cu secundar;
 foaie de observație.
47
Pregătirea pacientei:

 psihică:
 informez pacienta cu privire la tehnica ce urmează să fie efectuată;
 explic pacientei necesitatea procedurii și obțin consimțământul pacientei;
 fizică:
 asigur repaus fizic şi psihic 10-15 minute;

Efectuarea procedurii:

 mă spăl pe mâini, mă dezinfectez și îmi pun mănușile de unică folosință;

 reperez artera;
 fixez degetele: index, medius şi inelar pe
traiectul arterei;
 exercit o uşoară presiune cu vârful degetelor
asupra peretelui arterial până la perceperea
zvâcniturilor pline ale pulsului;
 număr pulsaţiile timp de 1 minut;

Notarea procedurii:

 consemnez valoarea obținută printr-un punct pe foaia de temperatură, ţinând

cont că fiecare linie orizontală reprezintă 4 pulsaţii;
 unesc valoarea prezentă cu cea anterioară cu o linie, pentru obţinerea curbei;

Evaluarea eficacității procedurii:

 rezultate dorite:
 pulsul este bine bătut,regulat, iar frecvența se înscrie în limite
normale corespunzătoare vârstei;
 tegumentele și mucoasele sunt normal colorate, iar pacienta este
liniștită.
 rezultate nedorite:
48
  rata pulsului este mai mare sau sub normalul caracteristic vârstei;
 pulsul radial nu este perceptibil;
 pulsul este aritmic;
 amplitudinea este mică sau crescută;
 pacienta este palidă, anxioasă, acuză palpitații, extrasistole.

Valoarea normală a frecvenței cardiace pentru adult: 60-80bătăi/minut.

49
OBIECTIVUL V: ELABORAREA PLANULUI DE ÎNGRIJIRE A
PACIENTEI CU FIBROM UTERIN

Plan de îngrijire al pacientei cu fibrom uterin

CULEGEREA DATELOR
Sursa de date:
- pacienta;
- echipa medicală;
- foaia de observație.
Date relativ stabile
- Numele şi prenumele: R.P.
- Vârsta: 45 de ani
- Sex: feminin.
- Stare civilǎ: căsătorită.
- Domiciliu: localitatea Girov.
- Ocupaţie : vânzătoare.
- Naţionalitate: română.
- Religie: ortodoxă.
- Condiţii de viaţǎ: foarte bune.
- Locuieşte împreună cu soțul.
- Obiceiuri: îi place să consume: fructe, legume, dulciuri preparate în casă. A
fumat de la vârsta de 19 ani până la 45 de ani. Ocazional consumă alcool și bea
cafea zilnic.
Elemente fizice

RH – pozitiv
Grupa sanguinǎ – AII
Date Antropometrice

Greutate – 60 kg
Inǎlţime – 170 cm

50
Elemente biografice legate de sǎnǎtate:

- antecedente heredocolaterale : fǎrǎ importanţǎ.

- antecedente personale fiziologice:
● menarha: 16 ani. Ciclul menstrual este regulat la 28 de zile, cu
o durată de 4-5 zile, dar cu flux crescut în ultimele 6-7 luni;
● sarcini: 4;
● naşteri la termen: 2.
-antecedente personale patologice:
● apendicectomie la 19 ani;
● avorturi: 0.
Motivele internǎrii :

- menoragii;
- durere în zona pelvină;
- dismenoree;
- insomnie;
- stare generală alterată;
- mobilitate redusă;
Istoricul bolii

Pacientă, în vârstă de 45 de ani, se prezintă la clinica de ginecologie, pentru un

consult de specialitate, având ca motive: apariția menoragiilor în ultimele 6-7 luni,
acompaniate de dismenoree. În urma examenului ecografic abdominal, se constată
prezența unor formațiuni tumorale la nivelul uterului.

Diagnostic medical la internare: Fibrom uterin

Durata internării: 13.02.2020

Data externării: 20.02.2020

La internare s-au făcut următoarele investigații
1. Examen clinic general:
- tegumente și mucoase: palide;
- țesut celular subcutanat: normal colorat;
51
 - sistem ganglionar superficial: nu se palpează;
- sistem muscular: normoton, normokinetic;
- sistemul osteo-articular: integru, mobil;
- aparat renal: micțiuni normale;
- aparat cardio-vascular: torace conformat, simetric;
- frecvența respiratorie: 17 respirații/minut;
- puls: 100 pulsații/minut;
- tensiunea arterială: 110/70 mmHg;
2. Examen de specialitate:
- abdomen sensibil la palpare, elastic;
- organe genitale de multipară;
- la examenul cu valve: vagin cu pereți supli, col de multipară, pe baza
posterioară se observă o zonă erozivă semilunară, nu pierde sânge în timpul
examinării dar nici după;
- tușeu vaginal: - vulvă, vagin suplu, elastic;
- col orientat spre dreapta;
- formațiuni tumorale la nivelul uterului, consitență fermă,
nedureroasă;
- anexele nu se palpează;
- Examen citologic - Babeș Papanicolau – frotiu de tip II, sunt prezente
celule pavimentoase, superficiale, intermediare, celule metaplazice, rare celule de
tip ganglionar;
- Flora bacteriană: coci reduși;
- Examen secreție vaginală: negativ;
- Examen sumar urină: - albumină = absent;
- glucoză = negativ;
- leucocite = rare;
- proteine = negativ;
- pH = 6;

52
 - corpi cetonici = negativ;
- nitriți = negativ;
- sediment = nimic patologic.
- Examen de laborator
Test Rezultat Valori normale
Glucoză 85 /mg/dl 80 - 110 / mg/dl
Uree 26 mg/dl 15 - 50 / mg/dl
Creatinină 1 /mg/dl 0,5 - 1,1 / mg/dl
T.G.O. 2,1/ UI/L 5 – 37 / UI/L
T.G.P. 2,7 / UI/L 5 – 40 / UI/L
Fibrinogen 430 mg/dl 200 – 400 mg/dl
APTT 47”  <40”
Hemoglobină 10,8 g% 12 – 16 g%
VSH 35 mm  0 – 29 mm
Leucocite 6000 /µL 4000-10000/µL
Hematocrit 31, 23 % 36 – 42%

53
 ANALIZA ŞI INTERPRETAREA DATELOR
NEVOILE FUNAMENTALE
NEVOIA FUN- MANIFESTĂRI SURSA DE
DAMENTALĂ DIFICULTAT
DE DE
E
INDEPENDENȚĂ DEPENDENȚĂ

1. A respira și a - respiraţie de tip - bătăi cardiace - anxietate;

avea o bună costal superior; aritmice: T.A. = - menoragie;
circulație - ambele hemitorace 110/70 mmHg;
prezintǎ aceleaşi P = 110
mişcǎri de ridicare şi bătăi/minut;
coborâre în timpul
respiraţiei şi expiraţiei;
- respiraţie liniştitǎ
( 17 respirații/minut);
- mucoasa respiratorie
umedǎ, secreţii reduse
transparente;

2. A bea și a - reflex de deglutiţie,

mânca present;
- mucoasa bucalǎ roz – –
şi umedǎ;
- masticaţie uşoarǎ;
- dentiţie bunǎ
(conform vârstei);

3. A elimina - urina clarǎ; - metroragie ; - fibrom

- pH 4,5-7,5; - hipermenoree; uterin;
- cantitate 1200-1400
ml/24h;

54
 - scaun normal, de
consistenţǎ bunǎ;
- frecvenţǎ scaun 1/zi;

4. A se mișca, a - postură adecvată în - poziţii antalgice; - durerea

avea o bună ortostatism, șezând și - dificultate în a lombo-pelvină;
postură clinostatism; se deplasa (a - intervenția
merge, aşeza, chirurgicală;
ridica) ;

5. A dormi, a se - insomnie; - durerea

odihni - oboseală; lombo-pelvină;

– - ochi încercănați; - spitalizarea;

- aţipiri în timpul - stres;
zilei;

6. A se îmbrăca - veșminte curate, - în urma - plaga

și dezbrăca îngrijite intervenției postoperatorie;
pacienta necesită
- veșminte adecvate
ajutor în actul
climatului
îmbrăcării și
dezbrăcării;

7. A-și menține - temperatura mediului

temperatura între 18-25oC;
corpului în limite – –
- pacienta prezintă
normale
temperature în limite
normale (36,7°C);

55
8. A fi curat, - prezintă deprinderi - păr murdar; - intervenția
îngrijit igienice; chirurgicală;
- piele uscată;
- prezintă căile nazale - dezechilibru
- tegumente
libere, urechi curate; hidroelectroliti
palide;
c;

9. A evita - cunoaște măsurile de - risc de - intervenția

pericolele prevenire a deshidratare; chirurgicală;
accidentelor; - risc de infecţii la - spitalizare;
nivelul plagii,
infecții
nosocomiale;

10. A comunica - debit verbal normal;

- ordin biologic,
funcţionare adecvatǎ a
organelor de simţ;
– –
- ordin psihologic:
exprimare uşoarǎ;
- ordin sociologic:
relaţii armonioase;

11. A practica - credincioasă; – –

religia
- participă la slujbe
religioase;

12. A se realiza - pacienta este – –

mulțumită de relizările
sale;

56
13. A se recrea - pacientei îi plac – –
emisiunile Tv, îi place
să citească, să asculte
muzică clasică;

14. A învăța - receptivă la ceea ce - pacienta nu - lipsa

este nou; deține destule cunoștințelor;
cunoștințe despre
diagnosticul pus
de medic;

PROBLEME ACTUALE PROBLEME POTENȚIALE

- disconfort din cauza durerii; - risc de deshidratare;

- alterarea somnului; - risc de infecţii nosocomiale;
- alterarea tegumentelor și mucoaselor; - risc de complicaţii;
- perturbarea eliminărilor;
- anxietate, teamă, frică;
- diminuarea mobilizării;
- dificultatea de a se îmbraca și
dezbraca;
- cunoștințe insuficiente despre boală;

DIAGNOSTIC NURSING

1. Circulație inadecvată din cauza pierderilor de sânge manifestată prin

hipotensiune arterială și tahicardie.
2. Alterarea eliminărilor din cauza prezenței tumorii la nivelul uterului,
manifestată prin menoragie.

57
 3. Perturbarea somnului din punct de vedere calitativ și cantitativ din cauza
durerii pelvine, manifestată prin insomnie.
4. Diminuarea mobilității din cauza intervenției chirurgicale manifestată prin
dificultatea de a se deplasa.
5. Risc de infecție din cauza examinărilor pe cale vaginală și a intervenției
chirurgicale.
6. Dificultatea de a se îmbrăca și dezbrăca din cauza intervenției chirurgicale
manifestată prin dificultatea de a-și încheia și descheia nasturii.
7. Carență de igienă din cauza plăgii postoperatorii manifestată prin păr
murdar, piele uscată și aspră.

8. Cunoștințe insuficiente despre boală din cauza lipsei informației manifestată

prin obiceiuri și deprinderi necorespunzătoare.

PLANIFICAREA, APLICAREA, EVALUAREA INGRIJIRILOR

PROBLEME OBIECTIV INTERVENȚII EVALUARE

E
AUTONOM DELEGATE
E

1.Circulație Pacienta să - monitorizez - recoltez probe - pacienta

inadecvată din prezinte o și notez în de sânge pentru prezinta
circulație
cauza foaia de analize de funcții vitale
adecvată și
pierderilor de să fie observație a laborator (VSH, în limite
sânge echilibrată pacientei, TGO, TGP, normale: T.A.
psihic.
manifestată funcțiile hemoleucogram = 120/80
prin vitale ( T.A, a completă, mmHg, R = 17
hipotensiune P, R,T); uree, respirații/minu
arterială și - supraveghez creatinina); t, P = 70
continuu - pregătesc
58
tahicardie. starea pacienta pentru bătăi/minut,
generală a investigații T = 36,3°C;
pacientei; paraclinice - pacienta nu
- învăț ( ecografie, mai este
pacienta să examen anxioasă și
practice vaginal); prezintă o
tehnici de - pregătesc fizic stare generală
relaxare; și psihic bună;
- susțin pacienta pentru - pacienta
pacienta și o intervenția cooperează la
încurajez prin chirurgicală fiecare
exemplificare ( obțin investigație,
a altor cazuri consimțământul înțelege
asemănătoare , o măsor, necesitatea
, care au avut cântăresc ) operației;
un final - administrez
fericit; conform
- explic recomandării
pacientei medicului ser
cauza glucozat 5%
menoragiei; intravenos,
- informez Valium
pacienta cu Diazepam 10
privire la mg per os);
investigațiile - urmăresc
ce vor urma efectul
( tușeu medicației;
vaginal,
ecografie

59
 abdomninală,
endovaginală,
pregătirea
preoperatorie,
anestezia);
- asigur
repaus la pat,
un mediu
liniștit și
ambiant;

2. Alterarea Pacienta să - am asigurat - recoltez, la - pacienta

eliminărilor înțeleagă pacientei indicația înțelege cauza
din cauza cauza repaus la pat; medicului, hemoragiei;
prezenței menoragiei -liniștesc analize de - pacienta
tumorii la și să pacienta; laborator cooperează pe
nivelul prezintre o - explic (glicemie, uree, parcursul
uterului, stare de bine scopul creatinină,VSH, fiecărei
manifestată atât din intervențiilor proteina C intervenții;
prin punct de ( examen reactivă, - pacienta
menoragie. vedere psihic genital, fibrinogen, prezintă o
dar și fizic. examenul timpul de stare generală
secrețiilor sângerare și mai bună,
vaginale); coagulare); după
- aplic - pregătesc intervenția
pansament pacienta pentru chirurgicală;
absorbant; intervenții
- schimb (tușeu vaginal,

60
 pansamentul examen vaginal
ori de câte ori cu valve);
este nevoie; - efectuez
- protejez spălături
patul cu vaginale cu
mușama și soluții
aleza, la antiseptice
nevoie; (după ce s-a
- urmăresc recoltat secreție
aspectul și vaginală pentru
cantitatea de examenul
sânge care se bacteriologic și
elimină; citologic);
- administrez
hemostatice:
Adrenostazin
1,5 mg x3 /zi,
subcutant;

3. Perturbarea Pacienta să - explic - administrez - pacienta nu

somnului din prezinte un pacientei că pacientei mai prezintă
punct de somn aceste calmante dureri foarte
vedere corespunzăto simptome vor conform mari și se
calitativ și r din punct dispărea în prescripției poate odihni
cantitativ din de vedere următoarele medicale câte 6-7 ore
cauza durerii calitativ și zile; (Algocalmin 2 /noapte;
pelvine cantitativ (7- - asigur un ml intravenous,
manifestată 8 mediu
61
prin insomnie. ore/noapte). ambiant la nevoie);
pentru a se - administrez la
odihni; nevoie conform
- aerisesc recomandării
camera și medicului
elimin orice anxiolitic
sursă de ( Valium
zgomot; Diazepam 10
- mențin mg x2/zi per
condițiile os);
necesare
somnului,
respectând
dorințele și
deprinderile
pacientei;

- întocmesc
un program
de odihnă
corespunzator
organismului
pacientei;

- învăț
pacienta
tehnici de
relaxare,
exerciții
respiratorii

62
 înainte de
culcare;

4. Diminuarea Pacienta să - explic - continui - pacienta

mobilității din se pacientei administrarea începe să se
cauza mobilizeze importanța tratamentului mobilizeze cu
intervenției cât mai mobilizării prescris de ajutor;
chirurgicale precoce și precoce; medic - la cinci zile
manifestată să-și mențină - planific (Algocalmin 2 de la
prin satisfăcute împreună cu ml intravenos, intervenția
dificultatea de celelalte pacienta un la nevoie); chirurgicală,
a se deplasa. nevoi program de - recoltez probe pacienta se
fundamental exerciții în de laborator, la mobilizează
e. funcție de cererea încet dar
posibilitatea medicului singură;
mobilizării; (VSH,
- ajut hemoleucogram
pacienta să-și a completă,
satisfacă uree, creatinină,
celelalte TGO, TGP,
nevoi; glicemie, acid
- îi servesc la uric,
pat cele ionogramă);
necesare;
- încurajez
pacienta să
solicite ajutor
atunci când
dorește să se

63
 deplaseze;

5. Risc de Pacienta să - informez - administrez - după operație

infecție nu pacienta antibioterapie pacienta
datorită contacteze asupra conform prezenta
examinărilor nicio infecție necesității recomandării tegumente
pe cale nozocomială recoltării medicului, integre și
vaginală și a . produselor pentru curate, fără să
intervenției pentru prevenirea apară
chirurgicale. analize de infecțiilor complicații;
laborator; ( Cefort 2g x - valorile
- pregătesc și 2/zi); funcțiilor
asigur - efectuez vitale sunt în
materialele și conform limite
instrumentele recomandării normale:
curate și medicului T.A.= 120/70
sterile toaleta plăgii cu mmHg;
necesare tinctură de iod, R = 18
intervențiilor; betadină de respirații/minu
- ajut medicul două ori pe zi, t;
în efectuarea apoi pansez P = 76
diferitelor rana cu bătăi/minut;
tehnici pansament T = 36,4°C;
medicale steril;
(tușeu
vaginal,
ecografie
abdominală );

64
- supraveghez
tubul de dren;
- monitorizez
și notez
funcțiile
vitale
(tensiunea
arterială,
pulsul,
temperatura
și respirația);

65
66
Recomandări la externare:
 repaus sexual 2 luni;
 evitarea eforturilor fizice mari;
 control medical la 6 săptămâni postoperator;
 observarea menstruației în următoarele luni;
 adaptarea unui stil de viață sănătos ( alimentație bazată pe fructe și legume,
evitarea viciilor, menținerea activității fizice);
 evitarea accidentelor;
 evitarea stărilor anxioase, a stresului, evenimentelor negative;
 la observarea oricărui semn, simptom pacienta este rugată să anunțe
medicul;
 observarea vindecării plăgii postoperatorii;

67
 OBIECTIVUL VI: EDUCAȚIA PENTRU SĂNĂTATE

Fibromul uterin afectează o mare parte dintre femeile aflate la vârsta fertilă,
fiind cea mai răspândită afecțiune în rândul reprezentantelor sexului feminin.
Tocmai de aceea, fiecare femeie trebuie să aibă grijă de sănătatea ei intimă,
astfel încât să prevină apariția unei astfel de afecțiuni și nu numai, cea mai bună
modalitate de prevenție fiind, în primul rând, informarea corectă și specializată.

Din momentul în care își începe viața sexuală, orice femeie ar trebui să meargă
la ginecolog cel puțin o dată pe an. Cu cât femeia se află la o vârstă mai
înaintată, cu atât aceste examinări ginecologice ar trebui să aibă loc mai des. Un
control de specialitate făcut la timp poate evita proceduri chirurgicale
ireversibile, ajutând totodată la menținerea sănătății fizice și psihice a femeii.

Un alt pas important este reprezentat de adaptarea unui stil de viață sănătos ce
include:

 reducerea consumului de alcool deoarece acesta ridică nivelul hormonilor

necesari pentru creșterea fibroamelor;
 echilibrarea estrogenului prin: pierderea în greutate și evitarea
substanțelor chimice ce pot elimina echilibrul endocrine ( coloranți,
îngrășăminte, unele produse de îngrijire personal, pesticide, etc.);
 echilibrarea tensiunii arteriale prin: evitarea consumului excesiv de sare,
a produselor procesate, renunțarea la fumat și alcool, efectuarea de
exerciții fizice, etc;
 consumul de vitamina D poate reduce riscul de fibrom uterin cu aproape
32%;
 consumul de ceaiuri naturale are un efect benefic asupra aparatului
genital. Există anumite tipuri de ceaiuri special concepute pentru buna
funcționare a aparatului genital, cum ar fi cel de coada șoricelului,
gălbenele, mușețel, sunătoare, etc;

63
  întărirea sistemului imunitar prin adaptarea unei nutriții bogate în fructe
și legume și efectuarea de exerciții într-un mod regulat;
 evitarea stresului și a oboselii prin exerciții de relaxare, plimbări,
respectarea orelor de somn.

În cazul femeilor care sunt diagnosticate cu fibrom uterin, o dietă echilibrată

poate ajuta la ușurarea unor simptome și complicații. Anumite alimente pot ajuta
la prevenirea și încetinirea creșterii fibromului în unele cazuri:

 fibra – alimentele bogate în fibre (ovăz, linte, orz, fructe și legume fierte
sau crude, pâinea integrală), ajută la pierderea în greutate și la echilibrarea
nivelului hormonal, menținând constant nivelul glicemiei;
 potasiu – ajută la contracararea efectelor sării, echilibrând tensiunea
arterială. Alimente bogate în potasiu sunt: banana, avocado, varză, roșii,
cartofi, citrice, etc.
 lactatele – cum ar fi iaurtul și brânza cu grăsimi complete sunt bogate în
calciu, fosfor și magneziu;
 ceaiul verde – conține mai mulți antioxidanți, care pe lângă reducerea
inflamației și a nivelului ridicat de estrogen, poate îmbunătăți simptomele
sângerărilor puternice cauzate de fibrom. Totodată, pacientele cu fibrom
uterin trebuie să evite anumite alimente precum zahărul și cele care pot
crește nivelul de estrogen ( carnea roșie, boabe de soia, lapte de soia, tofu,
semințe de in).

Pe lângă aceste aspecte, trebuie să se aibă în vedere următoarele :

 combaterea cauzelor de congestive pelvină și a disfuncțiilor

neuroendocrine;
 atenție la utilizarea tratamentelor cu estrogeni și a contraceptivelor;
 depistarea tumorilor în faza incipientă, prevenirea dezvoltării și a apariției
complicațiilor;
 prevenirea recidivelor după operație.

64
 BIBLIOGRAFIE

1. Bogdan Voiculescu – Anatomia și Fiziologia Omului, editura Corint,

București, 2009, pg 389-394;

2. Petrache Vârtej – Ginecologie Endocrinologică, ediția a IV-a, editura ALL,

București, 2014, pg. 32-36; 80; 330.

3. Florica Udma - Proceduri de Nursing, editura Ex Ponto, Constanța, 2009, pg

50-63;

4. Stamatian Florin – Obstetrică și Ginecologie, vol. II, editura Echinox, pg.

488-494;

5. Lucreția Titircă - Tehnici de Evaluare și îngrijiri acordate de asistenții

medicali, editura Cartea Medicală, vol. II, 2018, București, pg. 185-195;

6. Carol Mozes – Tehnica Îngrijirii Bolnavului, editura Medicală, vol. II, ediția
a-II-a, 1976, București, pg. 433-435;

7. Prof. dr. Virgiliu Ancăr – Ginecologie, editura Național, 1999, pg. 12-19, 93;

8. Lucreția Titircă – Îngrijiri Speciale Acordate Pacienților De Către Asistenții

Medicali, editura Viața Medicală Românească, 2006, București, pg. 167-173,
178-180;

9. https://www.google.com/search?sxsrf=ALeKk012Z2UN-
Q1P7iwvMxHKPGLyeOO2tA:1593014332571&q=aparatul+genital+feminin&t
bm=isch&chips=q:aparatul+genital+feminin,online_chips:fiziologia+aparatului
&sa=X&ved=2ahUKEwihmajr6JrqAhWH3KQKHdIVBwEQgIoDKAR6BAgK
EAk&biw=1517&bih=640