Anatomia şi fiziologia omului

APARATUL GENITAL
FEMININ
Bădescu Elena- Alexandra
Scoala Postliceală „Ion Cantacuzino” Piteşti
AMG I D
 https://ro.wikipedia.org/wiki/Aparatul_genital_feminin

Aparatul genital feminin

◦ Aparatul genital al femeii este alcătuit din două glande
sexuale, numite ovare, și următoarele organe: două trompe, 
uter, vagin, vulvă; toate acestea sunt localizate în partea
inferioară a cavității abdominale. Trompele se deschid în uter,
organ asemănător unui sac, al cărui perete gros și musculos
este căptușit cu o mucoasă. Acest organ se continuă cu
vaginul, care se deschide la exterior prin vulvă. Organele
sexuale exterioare ale unei femei au o structură complexă
fiind reprezentate prin: labile vaginale, aparatul erectil (
clitorisul și bulbii vestibulari) și glandele anexe (glandele
vestibulare mari și glandele vestibulare mici). În timpul
sarcinii, viitorul copil se dezvoltă în uter.
Vulvă

◦ Labiile vaginale, sau buzele vaginale, reprezintă două perechi de pliuri fine ale pielii care
protejează celelalte structuri al vulvei. Provine din latinescul "labia" care înseamnă buze;
◦ Aparatul erectil este alcătuit din clitoris și bulbii vestibulari, partea vizibilă fiind
reprezentată doar de glandul clitorisului (o moviliță de mărimea unui bob de mazăre).
Clitorisul este alcătuit din doi corpi cavernoși care se termină anterior cu gland acoperit de
epiteliu pluristratificat pavimentos. În momentul excitației sexuale, clitorisul fiind atins
este stimulat, provocând un fel de căldură și plăcere, o stare generală de excitare.
◦ Deschiderea uretrei este foarte mică. Uretra nu face parte din organele sexuale ale femeii.
Totuși este un orificiu situat anterior vaginului, deschizându-se între buzele vaginale mici,
eliminând urina în afara corpului.
◦ Orificiul vaginal este mai larg decât cel al uretrei. La fetele virgine deschiderea vaginală
este înconjurată de o membrană epitelială denumită himen. O dată ce o fată crește, în
timpul primului act sexual, introducerea unui obiect străin în vagin, a traumatismelor zonei
vulvare sau în timpul nașterii - himenul se întinde și se rupe, fapt care poate provoca
dureri, iar intrarea în vagin devine ceva mai largă.
Vaginul ◦ Vaginul este un pasaj de trecere între uter - organ sexual aflat în
interiorul corpului femeii și vulvă, aflată exteriorul corpului
femeii.
◦ Flora normală vaginală este determinată de bacteriile anaerobe
acidolactice (Lactobacilus sp.) care, prin fermentarea 
glicogenului din epiteliul vaginal în acid lactic, asigură mucoasei
un pH ușor acid. Sunt răspândite și alte bacterii anaerobe din
genurile Bacteroides, Peptostreptococus, Eubacterium, 
Fusobacterinm, Veillonella. Bacteriile aerobe sunt reprezentate
de Streptococcus viridans, Stafolococcus epidermidis, 
Gardnerella vaginalis. Mai rar, în microflora vaginală se
întâlnesc și fungi din genul Candida. În cazul perturbării florei
bacteriene vaginale normale are loc scăderea acidității și apariția
infecțiilor.[1] Funcția fermentativă a bacterioflorei, sinteza
vitaminelor, imunostimulatorilor și altele substanțe asigură
funcționarea normale a ecosistemului vaginului. Mediul acid
creat de lactobacili asigură proprietățile protectorii ale vaginului,
inhibând dezvoltarea microorganismele patogene

https://
ro.wikipedia.org/wiki/Aparatul_g
enital_feminin
◦ Uterul este o cavitate în formă de pară răsturnată. Aproximativ în partea de mijloc, uterul prezintă o
îngustare numită istm, care îl divizează în două regiuni diferite ca formă și dimensiuni: corpul uterin și 
colul uterin. Pereții săi sunt formați din țesut muscular subțire. De la media de 6 - 8 centimetri înălțime și
între 3 - 4 centimetri lățime, în cursul sarcinii dimensiunile lui se măresc considerabil (la sfârșitul sarcinii
înălțimea uterului este de aproximativ 30 de centimetri). Uterul este așezat în continuarea vaginului, în
poziție ușor înclinată spre în față, deasupra vezicii urinare. Uneori se poate întâmpla ca poziția lui să fie și
orientată ușor spre posterior (spre în spate), în acest caz fiind vorba despre retroversie uterină (uter
retrovers). Uterul își schimbă ușor poziția în cursul ciclului menstrual. El este susținut de ligamente care îi
conferă o anumită flexibilitate și în același timp îl împiedică să coboare în vagin. Peretele uterin este
căptușit de o mucoasă numită endometru. Această mucoasă, destinată să găzduiască oul fecundat, bogată
în vase sanguine și structuri glandulare, suportă importante modificări în funcție de perioadele ciclului
menstrual și de vârsta femeii.
Ovarele
◦ Ovarele, câte unul pe fiecare parte a uterului, sunt de mărimea unei
căpșuni mai mari. Ovarele conțin celulele sexuale ale unei femei și
mai sunt numite și ouă sau ovule. Ovarele unei nou-născute conțin
un număr foarte mare de celule sexuale dar aceste celule nu sunt
destul de dezvoltate pentru a produce copii, până când fata nu
ajunge la o anumită vârstă. Pubertatea, perioada în care corpul unei
fete începe să se transforme într-unul al unei tinere femei, se poate
declanșa în orice moment de la 9 ani până la 13 sau 14 ani. La
pubertate, o fată are în jur de 300.000-400.000 de celule sexuale.
Acestea nu mai pot produce copii după vârsta de 50 de ani.
 Ovogeneza
◦ Ovarul, are funcția de a forma și elibera în fiecare lună un ovul - ovogeneza - și de a
secreta hormonii care favorizează fecundarea ovulului și pregătesc organismul feminin
pentru sarcină.
◦ Ovogeneza constă dintr-o serie de transformări pe care le suferă celula germinativă până
la stadiul de ovul matur. Celula germinativă primordială are un număr complet (diploid)
de cromozomi. Ea se divide formând ovogonii, iar prin diviziunea mitotică a acestora
rezultă ovocitele de ordinul I.
◦ În momentul ovulației se produce prima diviziune meiotică din care rezultă: o celulă
mare, ovocitul II și primul globul polar. Ovocitul II este expulzat, prin ruperea foliculului,
în trompa uterină unde are loc a doua diviziune mitotică, rezultând preovulul care nu se
mai divide și devine ovul fecundabil, cu numărul de cromozomi redus la jumătate și al
doilea globul polar.
◦ Ovulul ajunge prin trompele uterine în uter și, dacă nu a fost fecundat, este eliminat cu
secrețiile uterine.
◦ Epiteliul folicular care a rămas în urma ovulației începe să prolifereze și formează corpul
galben, care secretă atât progesteron, cât și estrogen. Dacă ovulul nu este fecundat, corpul
galben, aproximativ a 24-a zi a ciclului, începe să degenereze, se cicatrizează. Dacă
ovulul a fost fecundat, corpul galben persistă, are o activitate endocrină intensă în primul
trimestru al sarcinii.
Boli ale aparatului genital feminin
◦ Vaginita
◦ Este de obicei insotita si de inflamatia vulvei (vulvo-
vaginite). Cauza este infectioasa si se datoreaza fie
germenilor banali, fie gonococului, fie parazitului 
tricomonas sau unor micoze (ciuperci).
◦ Formele clinice variaza in functie de germenul care le
produce. In general se manifesta prin usturime si dureri
intensificate de urinat si de raporturi sexuale. Uneori se
instaleaza si mancarimi violente.
◦ In infectia cu tricomonas secretia vaginala este spumoasa,
aerata, de culoare galben-verzuie; in infectiile micotice
secretia este groasa, grunjoasa, iar ca simptomatologie
predomina senzatia de mancarime.
◦ Metrita
◦ Metrita, inflamatia uterului, poate fi localizata la nivelul colului
uterin (metrita cervicala sau cervicita) sau a corpului uterin.
Metritele cervicale sunt destul de frecvente si se manifesta prin
scurgere abundenta, cu aspect vascos sau mucopurulent, datorita
infectarii glandelor colului uterin.
◦ In metrita cervicala se mai pot produce eroziuni in jurul orificiului
colului uterin sau chiar adevarate rani care sangereaza putin. De
aceea la aparitia acestor semne nu mai are rost sa se amane
consultatia medicului, care de la caz la caz face un examen
colposcopic, iar in cazuri care ridica suspiciuni, o biopsie.
◦ In urma stabilirii diagnosticului trebuie urmat tratamentul
corespunzator (aplicarea de ovule si pansament pe col,
diatermocoagularea - distrugerea cu ajutorul curentilor electrici de
inalta frecventa a mucoasei afectate sau tratamentul chirurgical
care consta in extirparea colului uterin).
◦ Anexita
◦ Anexitele, inflamatii ale trompelor si ovarelor sunt numite si salpingo-
ovarite sau metroanexite, deoarece de cele mai multe ori inflamatia
intereseaza in grade diferite atat uterul, cat si trompele cu ovarele.
Leziunile predominante sunt de obicei la nivelul trompei (salpinge),
ovarul fiind mai rar si in mica masura atins de procesul inflamator.
Leziunile anexiale sunt de obicei bilaterale, insa mai accentuate intr-o
parte.
◦ Simptomatologia bolilor aparatului genital la femeie se caracterizeaza
in formele acute prin dureri de abdomen si in durerea spatelui, febra,
secretie vaginala abundenta sau pierderi de sange. Intensitatea durerilor
este variabila: uneori sunt surde, alteori violente si exagerate de eforturi
de urinare, de scaun etc.
Bibliografie:
◦ Germain B. (2018), Anatomie pentru mişcare, Editura Polirom, Bucureşti
◦ Niculescu C. Th., Carmaciu R., Voiculescu B., Salavastru S., (2009), Anatomia şi fiziologia omului –
Compendiu, Ed. Corint, Bucureşti
◦ https://ro.wikipedia.org/wiki/Aparatul_genital_feminin
◦ https://
www.sfatulmedicului.ro/Boli-genitale-feminine/boli-ale-aparatului-genital-feminin-generalitati-vaginita-
metrita-anexit_1100