Universitatea din Piteşti

Facultatea de Ştiinţe, Ed. Fizică şi Informatică

Kinetoterapie si Motricitate Specială

TEHNICI DE RELAXARE
NEUROMUSCULARĂ

Student: Bădescu Elena-alexandra

KMS III, Grupa 1
 Ce înseamnă relaxarea?
Relaxarea înseamnă reducerea voluntară a tensiunii neuropsihice şi musculare.
  În kinetoterapie se poate face o relaxare generala sau partiala (pentru un
segment/grupmuscular/muschi ).
 Relaxarea partiala se face prin încercari de decontracturare, prinscuturare sau balansare, prin pozitionare
în pendul. Miscarile sunt ample, lente, ritmate derespiratie.
 Relaxarea generala se face din exterior iar subiectul este pasiv. Uneori se face cu aparate(fotoliu, masa
vibratorie ). Alteori se apeleaza la masajul miorelaxant însotit sau nu demedicatia miorelaxanta (sedative,
miorelaxante, neuroleptice), sau la caldura sau electroterapie.
 Relaxarea poate fi extrinseca, când pacientul devine dependent de aceste mijloace, sau intrinseca, când
pacientul îsi induce singur, activ, relaxarea.
 Exista trei curente metodologice :
 Curentul oriental utilizat în scop profilactic
 Curentul psihologic
 Curentul fiziologic a fost introdus de Jacobson. Consta în relaxarea progresiva prinidentificarea
kinestezica a starii de tensiune ( contractie ) musculara în antiteza cu lipsa decontractie ( relaxarea ).
Relaxarea se realizeaza din decubit dorsal.
◦ Beneficiile relaxării:
Cele mai cunoscute beneficii ale relaxării practicată regulat sunt un grad mai redus de oboseală, o mai bună dispoziţie
pentru muncă, o diminuare a stărilor tensionale, ca şi o bună stăpânire de sine. Relaxarea îi ajută atât pe cei bolnavi,
cât şi pe cei sănătoşi.
◦ Clasificare:
Conform autorului R. Durand de Bousimgen, metodele de relaxare se împart în trei categorii:
1. Metode cu carcter analitic, fiiind reprezentat de tehnica de relaxare progresivă a lui E. Jacobson, tehnică ce se
realizează în principal prin conştientizarea contracţiei şi a decontracţiei. Alte metode ar mai fi: M. Jarreau şi
R.V.Klotz şi cea a lui Aijinger.
2. Metode cu caracter global ,tehnica de relaxare a lui J.H.Schultz.
3. Metode cu caracter ritmic: Tehnica Gerda Alexander
Pacientului i se cere să exerseze 60 de minute în fiecare zi într-o cameră liniştită, unde să nu se audă telefonul, sunând.
El va urmări cele 8 instrucţiuni pas cu pas (adaptate în parte din programul de auto-operare şi control a lui Jacobson).
Practica pe MS 1. Culcat pe spate cu braţele pe lângă corp, lăsaţi ochii deschişi 3-4 minute 2. Închideţi treptat ochii şi îi
menţineţi aşa pe parcursul celor 60 de minute 3. După 3-4 minute după ce aţi închis ochii, strângeţi pumnul. Observaţi-
vă senzaţia de contracţie a muşchilor antebraţului şi a pumnului timp de 1-2 minute 4. Relaxaţi-vă timp de 3-4 minute.
5. Închideţi din nou pumnul stâng, observaţi-vă senzaţia timp de 1-2 minute 6. Relaxaţi-vă din nou timp de 3-4 minute.
7. Închideţi-vă a treia oară pumnul stâng, observaţi-vă senzaţia timp de 1-2 minute. 8. În sfârşit, relaxaţi-vă în
continuare pentru perioada care a mai rămas până la scurgerea celor 60 de minute. În următoarea zi sunt urmaţi 8 paşi
similari cu diferenţa că pumnul stâng se va extinde în loc să se închidă. Aceleaşi opt instrucţiuni sunt urmate în toate
şedinţele, schimbând doar mişcrea. Mişcarea indicată pentru o şedinţă este de obicei realizată de 3 ori în intervalul a
câtorva minute. De remarcat că mişcarea nu se realizează mai mult de 2 şedinţe consecutive. Astfel, tot a 3-a şedinţă nu
se face nici o mişcare, pacientul doar se relaxează timp de o oră („perioada zero”). În acest fel se evită formarea
reflexului nedorit de a-şi contracta un segment înainte de a-l relaxa.