PERSONALITATEA

Definirea Accepţiuni ale Perspective ale Dezvoltarea

personalităţii personalităţii personalităţii psihică

Accepţiune/
Perspectiva
orientarea
atomistă
antropologică
Perspectiva
Accepţiune/
structurală
orientarea
Perspectiva
biologică
sistemică
Accepţiunea /
Perspectiva
orientarea
psihosocială
axiologică
 1. Delimitări conceptuale
• CONCEPTUL DE INDIVID. Individul se defineşte ca fiind totalitatea
însușirilor biologice, ereditare sau dobândite, care asigura adaptarea la
mediul natural. Caracteristicile esenţiale ale individului sunt:
– Individul este un produs in întregime determinat biologic
– Individul este un reprezentant al speciei, indiferent daca aceasta este
umana, animala sau vegetala
– Individul este o noţiune aplicabila tuturor organismelor, fără conotaţii
descriptive sau evaluative

• CONCEPTUL DE INDIVIDUALITATE. Individualitatea este structura

organizatorica specifica individului, diferenţiata, irepetabila şi ireductibila.
In decursul existenţei sale, individul își specializează însușirile biologice, le
ierarhizează şi integrează, el căpătând astfel o nota distinctiva şi originala.
 1. Delimitări conceptuale
• CONCEPTUL DE PERSOANA. Persoana este corespondentul in plan
social a individului ca entitate biologica. Prin conceptul de persoana
desemnam ansamblul însușirilor psihice care asigura adaptarea la
mediul social-istoric, persoana având o viaţă psihica constituita,
superioara, conştienta. Noţiunea de persoana este aplicabila doar
omului dezvoltat din punct de vedere psihic.

• CONCEPTUL DE PERSONALITATE. Personalitatea desemnează

sistemul atributelor, structurilor de valori precum şi funcţiile social-
istorice ale persoanei. Personalitatea este persoana plus o nota de
valoare care se adăuga datorita organizării superioare a persoanei.
Personalitatea se refera la particularităţile psihice individuale, la
ceea ce îl distinge sau îl detașează pe un om de altul.
 1. Delimitări conceptuale
• CONCEPTUL DE PERSONAJ. Personajul este veșmântul social,
învelișul protector şi mecanismul de apărare al personalităţii.
• Personajul se prezintă ca o masca in spatele căreia se ascunde
persoana. Nimeni nu poate ajunge la persoana decât prin
intermediul personajului care arata o parte din persoana dar
ascunde, releva şi trădează alte parţi ale acesteia.
 2. Definirea conceptului:
• Personalitatea este obiectul mai multor ştiinţe, fiecare
dintre acestea considerând-o dintr-un unghi specific:
antropologia biologică şi culturală, sociologia, ştiinţele
educaţiei, medicina psihosomatică, istoria.
• Personalitatea este un sistem bio-psiho-socio-cultural,
care se constituie, fundamental, în condiţiile existenţei şi
activităţii, începând cu primele etape ale dezvoltării
individului în societate.
 2. Definirea conceptului:
• Personalitatea reprezintă un ansamblu
sistemic, deosebit de complex al programelor,
structurilor profunde, trăsăturilor, precum şi
organizarea lor privind omul concret în ceea ce
are el unic, original, relativ stabil şi îl
deosebeşte de ceilalţi.
 3. Accepţiuni ale personalităţii
• Conceptul de personalitate se poate analiza potrivit unor
diverse accepţiuni:
Accepţie antropologică – personalitatea reprezintă o entitate
bio-psiho-soci-culturală, fiind analizat omul viu, concret,
empiric, ca întreg;
Accepţiunea psihologică – personalitatea reprezintă fiinţa
umană care cunoaşte, acţionează şi valorizează,
transformând lumea şi pe sine;
Accepțiunea axiologică – personalitatea reprezintă un
produs, dar şi un producător de valori, medii, ambianţe şi
împrejurări sociale deoarece omul asimilează, dar şi creează
împrejurările, le dirijează, le stăpâneşte şi le transformă.
4. Perspective ale personalităţii
 a. Perspectiva atomistă
• Este cea mai veche şi se bazează, pe de o
parte, pe descompunerea personalităţii în
elementele sale componente, urmărind
studierea legităţilor lor de funcţionare, iar pe
de altă parte, pe identificarea elementului
primar sau constituant fundamental al
acestuia.
 Reprezentanti:

C. G. Young

Hipocrates Kretschmer

Sheldon Eysenck
Galenus
• Hipocrate şi Galenus au luat în
considerare substanţele din organismul
uman:
• Sânge (lat. sanguis = sânge)
• Limfa (gr. flegma = mucus)
• Bila galbenă (gr. cole = bilă)
• Bila neagră (gr. melas = negru + gr. cole
= bilă).
• Ipoteza humorală a fost eliminată
Cele patru umori, precum și elementele, anotimpurile și temperamentele corespunzătoare

Denumire Denumire
Umoarea Anotimp Element Organ Calități Caracter
clasică modernă

curajos,
cald &
Sânge Primăvară Aer Ficat sangvin artizan optimist,
umed
iubitor

Bilă Vezică cald & caracter

Vară Foc coleric păzitor
galbenă biliară uscat labil

despotic,
Bilă rece &
Toamnă Pământ Splină melancolic rațional neliniștit,
neagră uscat
iritabil

Creier/Plă rece & calm, fără

Flegmă Iarnă Apă flegmatic idealist
mâni umed emoții
• I.P.Pavlov (1849-1936) fiziolog
rus, a stabilit cele patru tipuri de
ANS (activitate nervoasă
superioară) în funcţie de modul
cum se combină însuşirile de forţă,
mobilitate, echilibru, între cele
două procese nervoase de bază,
excitaţia şi inhibiţia; în caz de
neechilibru intervine predominarea
forţei excitative.

14
Forţa Mobilitatea Echilibrul

Puternic Mobil Echilibrat

Slab Inert Neechilibrat

 CORESPONDENŢA DINTRE TIPUL DE
ANS ŞI TEMPERAMENT

• Tipul puternic-mobil-echilibrat:
temperamentul sangvinic

• Tipul puternic-neechilibrat-
excitabil: temperamentul coleric

• Tipul puternic-echilibrat-inert:
temperamentul flegmatic

• Tipul slab: la baza

temperamentului melancolic
• Psihiatrul german E. Kretschmer
(1888-1964) propune o tipologie
după constituţia corporală, care
corelează cu o anume tipologie
temperamentală şi cu
predispoziţia pentru anumite
maladii psihice.

17
• Tipul picnic căruia îi corespunde ca profil psihologic
ciclotimicul (grecescul. Kylos-cerc, thyma-stare), dispoziţie
spre o evoluţie tonico-afectivă, ciclică, sinusoidală, cu
alternanţe între stări active şi depresive). Sunt oameni cu
talie joasă, faţa rotundă, ten fin, strat de grăsime la
suprafaţa trunchiului, puţin încrezători în puterile lor,
temători; dintre ei se recrutează bolnavii maniaco-depresivi
şi hipomaniacii.
• Tipul leptosom sau astenic, cu talie înaltă, membre lungi şi
subţiri, sistem osteomuscular firav corespunde oamenilor,
hipersensibili, dominaţi de introversie. După E. Kretschmer
aceştia prezintă predispoziţii pentru boli de tip schizoid.
• Tipul atletic este un tip intermediar care este dezvoltat
armonios din punct de vedere fizic, echilibrat relaţional,
apreciat ca fiind normal din punct de vedere psihic
• William Herbert Sheldon
(1898-1977) propune o
tipologie morfo-fizio-
psihologică după gradul de
dezvoltare a 3 celor foite
germinative
• endomorf - dezvoltare corporală
predominant internă, dezvoltă
tipul viscerotom (care se apropie
de cel picnic din tipologia anterior
prezentată) dominat de activităţi
organice, interne, mai ales de
nutriţie, preferă ceremoniile,
relaxarea în poziţie de mişcare
iar din punct de vedere emoţional
reacţiile sunt uniforme; sunt
extraverţi;
• mezomorf - dezvoltare corporală
echilibrată, dezvoltă tipul
somatotom dominat de
activitatea sistemului muscular;
iubeşte sportul, riscul în activităţi
pragmatice, vocea este
nereţinută, maniera de
comportare are caracter deschis,
direct, uneori dură;
• ectomorf - dezvoltare corporală
predominant externă se
regăseşte în tipul cerebrotom,
dominat de activitatea sistemului
nervos; poziţia, miscările îi sunt
reţinute, înhibate, tendinţe de
însingurare, sociofobii. Se
remarcă prin activism intelectual
şi afectiv.
• Hans Y. Eysenck (psiholog britanic de
origine germană - n. 1916) a utilizat
pentru identificarea aspectelor
fundamentale ale personalităţii o tehnică
ce poartă denumirea de analiza
factorială. El susţine că există două
dimensiuni esenţiale ale personalităţii în
funcţie de nivelul de nevrotism:
instabilitate şi stabilitate.
• C.G. Jung – ia in considerare fapte,
fenomene de natură psihică - intravertiţii
ambiverţi, extraverti

25
• Raymond Cattell (1905-
1998), autorul testului
16PF, potrivit căreia există
16 factori esenţiali de
personalitate pentru
definirea profilului oricărui
om.
 b. Perspectiva structurală
• Apreciază personalitatea pornind de la global, de la întreg, de la
organizare şi ierarhizarea elementelor comune.
• Pentru şcoala gestaltistă personalitatea este o configuraţie, un
ansamblu de elemente.
Reprezentanti:

J.P. Guilford Lewin

• Joy Paul Guilford (1897-1987)
unicitatea personalităţii rezultă
din modul concret de organizare,
structurare şi interrelaţionare şi
nu din numărul trăsăturilor.
J.P.Guilford a numit aproape 100
de factori, majoritatea de natură
intelectuală.
• Kurt Lewin (1890-1947) psihosociolog american
de origine germană, interesat de dinamica
grupului, sesizează în structura personalităţii trei
momente succesive:
• -Etapa structurilor globale - este una de tip
primar, nediferenţiată, slab structurată, mai ales în
privinţa conexiunilor interne. Este evidentă în jurul
vârstei de 3 ani.
• -Etapa structurilor semidezvoltate - în interiorul
structurii iniţiale se diferenţiază funcţia şi creşte
gradul de interdependenţă corelativă. Cel mai
pregnant se evidenţiază în preadolescentă.
• -Etapa structurilor dezvoltate - în care sunt deja
maturizate prin tipurile de structuri şi prin
maximalizarea conexiunilor de tip reglator dintre
ele, ceea ce asigură coerenţă, stabilitate. Se
dezvoltă după vârsta adolescenţei pe măsura
maturizării acţionale şi sociale.
TIPOLOGIILE PSIHOSOCIOLOGICE

• Spranger, Vernon şi Allport -

au apărut ca urmare a raportării
omului la mediul socio-cultural
existenţial, la sistemul valorilor -
teoretic, economic, estetic,
social, politic şi religios.

31
 c. Perspectiva sistemică
• Are ca punct de referinţă sistemul, în cadrul căruia
elementul devine important numai în măsura în
care este interpretat ca sistem, deci ca ansamblu de
relaţii, de interacţiuni şi interdependenţe.

S. Freud
• După S. Freud personalitatea rezultă
din acţiunea a trei forţe dispuse la trei
niveluri supraetajate: Sinele, Eul şi
supra Eu-l.

• Instanțe ale personalității:

 sine = ID;
 eu = EGO;
 supraeu = SPER EGO.
ID ul (SINELE)
• Reprezintă nivelul inconştientului

• Este singura componentă a personalităţii

care este prezentă încă de la naştere.

• El adăposteşte instinctele şi întreaga

energie psihică a individului

• Este guvernat de principiul plăcerii si cel al

distrugerii

• Este situat în afara raţionalului.

EGO (EU)
• Pentru a comunica cu lumea externă, pentru a o percepe şi
a-i descifra sensul, id-ul trebuie “să ceară ajutor unui
prieten”.

• Formarea ego-ului este ajustată de experienţele corporale

care îl ajută pe copil să diferenţieze între “eu” şi “non-eu”.

• El este înţelept şi raţional, elaborându-şi planuri realiste,

menite să satisfacă nevoile id-ului

• Operează in baza principiului realităţii: gratificarea unui

instinct este amânată până în momentul în care plăcerea
poate fi obţinută în absenţa unor consecinţe nedorite.

• Ego-ul interacţionează cu id-ul, determinând blocarea,

transformarea sau eliberarea treptată a energiei celui din
urmă.
Super Ego (Supra Eu)
• O parte specială a ego-ului, care observă şi judecă,
mai presus de orice, comportamentele individului

• Instanța noastră morală

• El judecă, mai presus de orice, comportamentele

individului.

• Reprezintă sistemul normelor social-morale

însuşite de individ, interiorizate pe bază de
deprinderi morale, de motive.

• Supra Eu-l deţine atât o zonă din inconştient cât şi

una din conştient exercitând control, determinare
asupra Eu-lui dar şi asupra Sinelui.
 d. Perspectiva psihosocială
• Are în vedere cunoaşterea personalităţii concrete ,
aşa cum reacționează firesc în sistemul
interrelaţiilor, pe baza statusurilor şi rolurilor
îndeplinite.

Ralph Linton Abram Kardiner

 d. Perspectiva psihosocială
• A. Kardiner vorbeşte de un nucleu de bază iar R. Linton de personalităţi de
statut, configuraţii psihologice comune membrilor dintr-un anume mediu
social sau cu un anume statut.
• Perspectiva psihosocială presupune o triplă interpretare a personalităţii:
 situaţională - personalitatea ca produs al situaţiilor, împrejurărilor, o
raportare la situaţiile în care trăieşte, le provoacă, suportă, valorifică,
respectiv la contextul social;
 relaţională - studiază personalitatea în relaţie cu o alta, pentru a vedea
cum se acomodează, adaptează, cooperează;
 grupală - raportarea la grup, considerându-l nu doar ca un simplu
context, ci ca instrument de formare a personalităţii; dacă individul are
personalitate, grupul are sintalitate, care, cu cât va fi mai puternică, mai
coerentă, cu atât va influenţa personalitatea fiecăruia.
 e. Perspectiva umanistă
• Propune o personalitate care să trăiască
şansele împlinirii, satisfacţiei, succesului, să
construiască relaţiile de colaborare,
solidaritate şi, pe această bază să se implice
în marile probleme ale omului şi omenirii.
 Reprezentanti:

Gordon
Allport
Charlotte
Buhler
Abraham
Maslow

Carl Rogers
George Kelly
CARACTERISTICI:
• studiază omul real, concret, implicat cu întreaga sa fiinţă în viaţa socială şi
personală;
• susţine că procesele şi capacităţile psihice nu pot fi studiate separat şi nu
pot fi desprinse de situaţiile în care acţionează;
• subliniază calitatea de fiinţă socială, umană, conştientă a individului uman;
• conceptul central: nevoia de auto-actualizare

PRINCIPII :
• persoana care trăieşte şi simte interesează, iar psihologul este un partener
al individului;
• în centrul psihologiei umaniste este situat omul şi problematica umană,
viaţa sa personală şi relaţională, ipostazele devenirii şi autoconstrucţiei
omului şi experienţei sale, atitudinea sa activă faţă de propria existenţă;
• în selectarea problemelor de cercetare, semnificaţia subiectivă este mai
importantă decât cea obiectivă;
• omul este în principiu bun, iar obiectivul psihologiei este să înţeleagă, nu să
controleze oamenii.
Carl Rogers
 personalitatea trebuie să se centreze pe dezvoltarea necesităţii de
autoactualizare (de dezvoltare a potențialului propriu) şi a necesităţii
preţuirii, atât a celei de tip necondiţionat (fiecare este preţuit de una, două
persoane indiferent de tipul său de comportament) şi a celei de tip social-
valoric, ultima dependentă de ceea ce se numeşte condiţii de valoare, care
impun cunoaştere şi respectare.

G. Allport
 susţine că trăsăturile personalităţii se ierarhizează, unele fiind dominante,
altele subordonate, la fiecare impunându-se una, două trăsături dominante,
cardinale, care le controlează pe toate celelalte. Acestea sunt urmate de
trăsăturile principale, în număr de 10-15 care, deoarece sunt caracteristice
individului se pot identifica cu uşurinţă. În afara acestora, sute, chiar mii
sunt trăsăturile secundare, slab exprimate, lipsite de continuitate, uneori
negate chiar de subiectul însuşi.
George Kelly
 Formulat o teorie potrivit căreia fiecare dintre noi îşi elaborează un
set de constructe personale în baza experienţei proprii, le utilizează
pentru a înţelege lumea, pe cei din jur şi în luarea deciziilor.
 Constructele personale pot fi locale sau generale, au caracter bipolar
(ex. Sensibil / insensibil, bun / rău) şi sunt folosite în evaluarea
celorlalţi. Potrivit lui G.Kelly, fiecare avem un set de opt, nouă
constructe supraordonate şi altele mult mai numeroase,
subordonate. Personalitatea apare ca un sistem de constructe ce se
integrează unele pe altele, constructe de constructe-situate la mai
multe niveluri ierarhice.
 Pentru analiza constructelor personale, el a elaborat o grilă,
repertoriu, considerată a fi primul test de personalitate ce oferă o
întărire profundă a felului în care un om îşi înţelege lumea.
NE VEDEM LA
CURSUL
URMATOR!