CONVINGERILE DESPRE SINE SI LUME I.

Autoeficacitatea perceputa (Bandura, 1982) se refera la convingerea unei persoane n capacitatile sale de a-si mobiliza resursele cognitive si motivationale necesare pentru ndeplinirea cu succes a sarcinilor date. Astfel, autoeficacitatea perceputa poate fi definita ca o anticipare a rezultatelor pozitive n actiunile ntreprinse datorita cunostintelor si abilitatilor posedate. Perceptia propriei competente modifica perceptia performantei reduse sau a esecului; n aceste situatii, insuccesul tinde sa fie atribuit efortului redus investit n sarcina si n mai mica masura lipsei competentei necesare ndeplinirii sarcinii. Deci, autoeficacitatea crescuta se asociaza cu atributii autoprotectoare ale esecului sau succesului. II. Conceptul de locus de control (LOC Rotter, 1966) defineste modul n care o persoana si explica succesul sau esecul prin cauze de tip intern sau extern, controlabile sau necontrolabile. Exista o dihotomizare a acestui concept: 1. Locus de control intern care implica convingerea ca puterea si controlul personal pot influenta evenimentele, ca succesele proprii se datoreaza aptitudinilor si muncii depuse; 2. Locus de control extern care se refera la convingerea ca puterea personala are un efect minim asupra evenimentelor, acestea fiind cauzate de destin, sansa sau puterea altora. III. Conceptul de robustete (hardiness) a fost introdus de Kobasa (1979) si a fost definit ca o dispozitie de personalitate, manifestata la nivel cognitiv, emotional si comportamental. Trasatura rezulta din perceptia controlului personal, al valorii si semnificatiei implicarii si din perceptia evenimentelor si schimbarilor de viata ca stimulante. Conform autoarei, robustetea implica 3 caracteristici: 1. control - exprima convingerea ca evenimentele pot fi controlate si influentate, aceasta convingere nu implica expectante naive privind un control total al evenimentelor, ci mai degraba perceperea abilitatilor proprii de a se raporta activ la mediu, de a-si asuma cu responsabilitate propria soarta. 2. angajarea - exprima tendinta implicarii si persistentei n scopul propus, convingerea ca evenimentele au sens si semnificatie, se refera la abilitatea de a crede n importanta actiunilor ntreprinse, de a avea un interes real pentru diversele domenii ale vietii: profesie, familie, relatii interpersonale, institutii sociale. 3. provocarea - deriva din perceptia schimbarilor ca un aspect normal al vietii, care pot oferi sanse de dezvoltare personala, datorita flexibilitatii cognitive si tolerantei ambiguitatii, experientele noi sunt cautate si interpretate ca situatii stimulante si benefice. IV. Sentimentul de coerenta (SC) a fost introdus de Antonovski si este definit ca o orientare cognitiva globala, ce exprima gradul n care persoana are convingerea ca: 1. stimulii externi si/sau interni ntlniti pe parcursul vietii sunt explicabili si predictibili; 2. are resurse de a face fata stimulilor; 3. solicitarile au sens si scop, deci implicarea si investitia de efort este justificata. Este o caracteristica esentialmente cognitiva, ce exprima modul persoanei de a percepe, judeca si interpreta lumea si pe sine" (Antonovski, 1987).

V. Stima de sine (SS) este o componenta a schemei cognitive referitoare la sine si este definita n multiple moduri. Unii autori o vad ca reprezentnd o evaluare globala a propriei persoane (Rosenberg, 1965); alti cercetatori sugereaza ca SS este determinata de combinatia dintre evaluarea propriei valori si abilitatile de a atinge scopurile dorite cu sentimentele rezultate din procesele de evaluare; de asemenea, SS este considerata a fi o atitudine care descrie gradul n care persoana are tendinta de a se autoevalua pozitiv si de a respinge atributele negative, VI. n 1992 Scheier si Carver definesc dispozitia spre optimism ca tendinta generala, relativ stabila, de a avea o conceptie pozitiva asupra viitorului si experientelor de viata. Persoanele care privesc viata cu optimism evalueaza mediul social si fizic n mod pozitiv, investesc mai mult efort pentru a preveni problemele sau pentru a le transforma, savureaza mai mult viata, se ajusteaza mai eficient la stres si boala (Carver si colab, 1989). n contrast cu optimismul este descris stilul pesimist caracterizat prin expectatii negative privind efectul actiunilor ntreprinse. Pesimistii reactioneaza la situatii problematice si dezamagiri prin renuntare, evitare si negare. Repercusiunile stilului pesimist sunt agravate de asocierea cu un stil atributional intern (locus de control intern). Optimismul este interpretat ca fiind o trasatura magica" n predictia sanatatii si a starii de bine, a emotiilor pozitive si a recuperarii din boala (Scheier si Carver, 1986). S-au pus n evidenta mai multe cai prin care optimismul influenteaza sanatatea fizica si psihica. n primul rnd se sugereaza ca optimismul influenteaza efortul oamenilor de a evita bolile prin atentia acordata informatiilor despre factorii de risc (Taylor si Aspinwall, 1996); n al doilea rnd se afirma ca optimismul este un predictor pentru copingul activ n situatiile de stres si pentru utilizarea redusa a formelor de coping evitativ, prin negare si retragere (Schwarzer, 1994). De asemenea, optimismul poate influenta starea de sanatate si prin tendinta de a-si mentine dispozitia afectiva pozitiva chiar n situatii de stres acut (Taylor si colab, 1992).