Imbatranire psihica semne

Lucrand de multa vreme intr-un spital de psihiatrie in care, prin natura activitatii, trebuie sa stabilesc starea de
sanatate mintala a unei persoane, nu de putine ori sunt pus in situatia de a evalua persoane care confunda procesul
de imbatranire naturala cu o boala (in speta dementa, sub diferitele ei forme).
Confuzia are la baza mai multe elemente, de la necunoastere (lipsa informatiei despre ceea ce inseamna
imbatranirea creierului si transformarile activitatii psihice) pana la refuz si negare.
Cercetarile moderne, care au fost permise de dezvoltarea tehnologica din ultimii ani arata ca, in fapt procesul de
imbatranire a creierului incepe dupa varsta de 35 de ani. Motivul? Viteza de pierdere a neuronilor depaseste viteza
de reproducere a acestora. Procesul de imbatranire a organismului este unul natural si nu poate fi oprit ci doar,
eventual, incetinit. Factorii ce influenteaza viteza de desfasurare a procesului de imbatranire sunt diversi si
complecsi: zestrea genetica, stilul de viata, starea de sanatate generala, starea psihica generala (de exemplu s-a
constatat ca optimistii imbatranesc mai greu si sunt mai sanatosi decat pesimistii). In plan fiziologic imbatranirea
inseamna incetinirea tuturor proceselor, inclusiv a celor psihice. Unul dintre primele semne ale
imbatranirii este scaderea vitezei cu care extragem informatia din memorie - cuvintele nu ne mai vin cu viteza cu care
veneau altadata. Apar situatii in care dorim sa exprimam ceva dar nu gasim cuvantul potrivit in momentul in care
avem nevoie de el. Un semn important (care face diferenta fata de o stare patologica) este faptul ca stim ca stim
cuvantul in cauza, dar el nu vine atunci cand avem nevoie de el. Este nevoie de putin mai mult timp (secunde sau
chiar minute) sa ni-l amintim (si ni-l vom aminti). Cuvantul despre care vorbim poate fi un cuvant in sine dar si:
numele unui obiect, al unei persoane (actor), o adresa etc. Solutia intr-o astfel de situatie este sa folosim echivalente
ale cuvantului sau sinonime, sau pur si simplu sa incercam sa descriem ceea ce incercam sa exprimam, astfel incat
sa putem fi intelesi de ceilalti.
Un alt semn al imbatranirii este scaderea puterii de concentrare. Cu alte cuvinte trebuie sa petrecem mai mult timp
asupra unei informatii astfel incat ea sa se poata inscrie in memorie. Sistemul psihic functioneaza dupa urmatorul
mecanism: atentie => concentrare (focusare) => memorie
Atunci cand dorim sa tinem minte un nume, un cuvant, o informatie etc. este bine sa ne concentram cateva secunde
in plus (fata de cum o faceam altadata) asupra informatiei, eventual repetand-o de cateva ori si revenind asupra ei
dupa cateva minute pentru a verifica memorarea ei. In procesul de imbatranire va scadea si cantitatea de informatie
pe care putem sa o memoram, de aceea este recomandat sa impartim aceasta informatie in cantitati mai mici, cu
care sa aplicam metoda prezentata mai sus. Pentru a nu suprasolicita o memorie (si un psihic) care incepe sa dea
rateuri putem sa utilizam metoda notarii lucrurilor importante sau a sarcinilor pe care le avem de efectuat intr-o zi:
biletele puse la vedere, liste de cumparaturi, agenda, etc. O alta solutie este sa incercam sa facem o mica
povestioara sau sa cream un context care sa ne poata ajuta sa memoram mai bine o informatie; functioneaza foarte
bine si metoda vizualizarii, adica sa incercam sa asociem informatia care trebuie retinuta cu o anumita imagine.
Dupa cum spuneam mai sus, viteza cu care se desfasoara procesul de imbatranire difera de la persoana la
persoana, la fel si varsta la care incepe sa fie vizibila. Procesul de imbatranire inseamna ca cele descrise mai sus
sunt la inceput evenimente rare dupa care incep sa fie din ce in ce mai dese, stabilizandu-se la un moment dat. Daca
lucrurile se agraveaza (cuvintele nu mai vin deloc, nu ne mai amintim ceea ce doream sa spunem, nu mai
recunoastem obiecte sau persoane, nu mai putem retine nici informatii simple, indiferent de efortul depus) e necesar
un consult de specialitate (evaluare psihologica) sau analize specifice (RMN).

Toate acestea nu inseamna sa ne resemnam. Inseamna ca trebuie sa incercam sa intretinem procesele psihice,
adica sa luptam cu procesul de imbatranire. Cum?
Valentin Pescaru

Femeile gravide cu depresie pot transmite afectiunea fatului

06/12/2013 in parenting, psihologia copilului, recomandat, stiri psi

Copiii ale cror mame au suferit de depresie n perioada sarcinii risc s dezvolte afeciuni psihice precum anxietatea
i depresia, informeaz Dailymail. Un nou studiu demonstreaz c femeile gravide cu depresie pot s transmit
starea lor ftului, chiar nainte ca acesta s se nasc. O combinaie ntre factorii genetici i de mediu duce la
predispoziia acestor copii pentru tulburri afective. Deasemenea, dezvoltarea creierului unui ft cu o mam
depresiv este afectat n zona responsabil cu controlul emoiilor amigdala.
Cercetrile privind depresia matern sugereaz c aceast afeciune are legtur direct cu vulnerabilitatea copiilor
pentru tulburri psihice. Studiul, publicat n ultimul numr al revisteiBiological Psychiatry, susine importana
educaiei, ngrijirii i interveniei n cazul femeilor gravide predispuse depresiei, nainte ca acestea s dea natere
unui bebelu, nu dup ce acesta s-a nscut deja.
Doctorul John Krystal, unul dintre autorii studiului, afirm c: Descoperirea faptului c depresia matern poate
influena dezvoltarea creierului ftului este un fapt ngrijortor. Partea bun este c riscul pentru depresie a femeilor
gravide va scdea odat cu monitorizarea sistematic a acestora i cu implementarea unui plan
de intervenie adecvat.
Numrul copiilor afectai de depresie este n cretere. Doar n Marea Britanie sunt aproximativ 80 000 de copii care
au artat simptome ale depresiei la vrsta de 5 ani.

Copilul tau e rasfatat?

Cu toti traim vremuri tulburi, cu probleme, dificultati si de multe ori in primele raze ale diminetii nu mai vedem nimic
altceva decat cum sa facem fata incertitudinii si nesigurantei vietii. In preocuparea pentru traiul zilnic si pentru
asigurarea viitorului, parintii isi petrec putin timp cu copiiilor, decat si-ar dori. Astfel, poate apare un sentiment de
vinovatie iar acestia incearca sa compenseze acesta lipsa prin diferite forme ( copilului i se cumpara multe jucarii,
tableta, telefon etc). Rezultatul este copilul rasfatat. In general copilul rasfatat adopta o atitudine negativa pentru a
obtine ceea ce doreste ( plange, este furios, violent). Insa nu orice comportament nepotrivit rezulta din rasfat. De

aceea este bine sa se faca diferenta clara intre rasfat si a satisface nevoile copilului. De exemplu, faptul ca-i
satisfaceti imediat nevoile de hrana, ingrijire, afectiune, atentie atunci cand el vrea, nu inseamna ca-l rasfatati. Iar
atunci cand copilul se poarta urat, este furios, inseamna ca nu i-a fost satisfacuta o nevoie. E normal sa va puneti
intrebarea: Cum as putea corecta comportamentul copilului meu? iar de la acesta intrebare ar putea urma un gand
automat care conduce la pedeapsa. Uneori parintii sunt prinsi in acesta capcana a pedepselor, se raporteaza la
copil prin intermediul pedepsei, neglijand iubirea pe care ar trebui sa si-o manifeste permanent si petercand cat mai
putin timp de calitate cu copilul sau. Copilul poate fi disciplinat numai dupa ce parintii ii vor satisface nevoile
emotionale. In acest sens iata cateva sugestii utile:
- Este important sa tineti cont de nevoile copilului. Nevoia ca el sa se simta iubit este primordiala. Componentele
principale de care va puteti folosi sunt: contactul vizual, contactul fizic, atentia acordata, formarea proriu-zisa.
- Oferiti-i copilului siguranta fizica si emotionala.
- Petreceti in fiecare zi impreuna cu copilul un timp de calitate in care sa-i acordati intreaga atentie.
- Incurajati-l si stimulati-l adecvat varstei pe care o are.
- Formati-i o disciplina copilului in mod progresiv, cu rabdare si tact.
- Ghidati copilul cu blandete catre un comportament acceptabil.
- Fiti ferm, dar nu inflexibil atunci cand ii fixati limite clare. Chiar daca pe moment limitele trasate il vor supara, pe
viitor ii vor conferi atat un sentiment de siguranta si de incredere in dumneavoastra, cat si capacitatea de a invata sa
detina controlul asupra propriei vieti.
- Fiti consecvent in aplicarea regulilor.
- Responsabilizati copilul pentru actiunile lui si explicati-i consecintele greselilor pe care le face.
- Incercati sa nu cedati acceselor de furie ale copilului.
- Nu-l manipulati prin recompense, amenintari, pedepse sau in alt mod.
- Acordati-i toata increderea dumneavoastra si aveti rabdare cu el.