Bi Si Psi Stresului PDF

.
I. ABORDARI TEORETICE
Identificarea rolului diferentelor individuale �n studiul stresului subliniaza importanta care trebuie acordata
personalitatii. Se impune firesc �ntrebarea „care este paradigma care surprinde cel mai bine esenta personalitatii ?" A
raspunde la aceasta �ntrebare nu este usor �ntruc�t astazi personalitatea este studiata �n diverse paradigme, cu
diferite semnificatii si la diverse nivele, de la unul foarte concret (cum este raspunsul comportamental) la nivele mai
abstracte (inconstientul) sau greu accesibile (genetic), fiecare paradigma de cercetare a personalitatii prezent�nd at�t
avantaje, c�t si limite.
Teoria social-cognitiva sugereaza ca personalitatea este �ntotdeauna un produs al interactiunii dintre organism si
mediu. Unitatile de analiza �n teoria social- cognitiva sunt structurile si procesele cognitive care genereaza
comportamentele. Variabilele personale sunt derivate din �ntelegerea acestor mecanisme si procese cognitive care
influenteaza functionarea individului �n toate aspectele sale: motivational, emotional si comportamental.
Astfel, teoria social- cognitiva a personalitatii plaseaza pe primul loc cognitiile referitoare la sine, lume si viitor, ele
fiind cele care se interpun si mediaza relatia dintre stocul de cunostinte si actiune.
Schema cognitiva este o organizare la nivel mental, care se constituie ca urmare a modului �n care persoana
selecteaza, pastreaza, interpreteaza si foloseste informatia din si �n experientele traite. Schema cognitiva ghideaza
totodata procesarea noilor informatii obtinute din mediu si punerea �n acord a acestora cu informatiile anterior
stocate. Structurile cognitive opereaza �n sensul furnizarii de semnificatii personale, de motivatie si �ntariri
anterioare, orienteaza spre anumite scopuri si comportamente, anticipeaza efectele actiunii. �nsa, noi nu suntem
constienti �ntotdeauna de cognitiile si modul �n care ele ne influenteaza felul �n care simtim si reactionam; chiar si
scopurile pot uneori sa fie inconstiente. Noi nu putem accesa toate procesele cognitive implicate �n �nregistrarea,
stocarea si transformarea informatiei, dar putem fi constienti de produsul acestor procesari (Baban 1998).
CONVINGERILE DESPRE SINE Si LUME

I. Autoeficacitatea perceputa (Bandura, 1982) se refera la convingerea unei persoane �n capacitatile sale de a-si
mobiliza resursele cognitive si motivationale necesare pentru �ndeplinirea cu succes a sarcinilor date.
Astfel, autoeficacitatea perceputa poate fi definita ca o anticipare a rezultatelor pozitive �n actiunile �ntreprinse
datorita cunostintelor si abilitatilor posedate. Perceptia propriei competente modifica perceptia performantei reduse sau
a esecului; �n aceste situatii, insuccesul tinde sa fie atribuit efortului redus investit �n sarcina si �n mai mica masura
lipsei competentei necesare �ndeplinirii sarcinii. Deci, autoeficacitatea crescuta se asociaza cu atributii
autoprotectoare ale esecului sau succesului.
II. Conceptul de locus de control (LOC Rotter, 1966) defineste modul �n care o persoana �si explica succesul sau
esecul prin cauze de tip intern sau extern, controlabile sau necontrolabile. Exista o dihotomizare a acestui concept:
1. Locus de control intern care implica convingerea ca puterea si controlul personal pot influenta evenimentele, ca
succesele proprii se datoreaza aptitudinilor si muncii depuse;
2. Locus de control extern care se refera la convingerea ca puterea personala are un efect minim asupra evenimentelor,
acestea fiind cauzate de destin, sansa sau puterea altora.
III. Conceptul de robustete (hardiness) a fost introdus de Kobasa (1979) si a fost definit ca o dispozitie de personalitate,
manifestata la nivel cognitiv, emotional si comportamental. Trasatura rezulta din perceptia controlului personal, al
1
valorii si semnificatiei implicarii si din perceptia evenimentelor si schimbarilor de viata ca stimulante. Conform
autoarei, robustetea implica 3 caracteristici:
1. control - exprima convingerea ca evenimentele pot fi controlate si influentate, aceasta convingere nu implica
expectante naive privind un control total al evenimentelor, ci mai degraba perceperea abilitatilor proprii de a se raporta
activ la mediu, de a-si asuma cu responsabilitate propria soarta.
2. angajarea - exprima tendinta implicarii si persistentei �n scopul propus, convingerea ca evenimentele au sens si
semnificatie, se refera la abilitatea de a crede �n importanta actiunilor �ntreprinse, de a avea un interes real pentru
diversele domenii ale vietii: profesie, familie, relatii interpersonale, institutii sociale.
3. provocarea - deriva din perceptia schimbarilor ca un aspect normal al vietii, care pot oferi sanse de dezvoltare
personala, datorita flexibilitatii cognitive si tolerantei ambiguitatii, experientele noi sunt cautate si interpretate ca
situatii stimulante si benefice.
IV. Sentimentul de coerenta (SC) a fost introdus de Antonovski si este definit ca o orientare cognitiva globala, ce
exprima gradul �n care persoana are convingerea ca:
1. stimulii externi si/sau interni �nt�lniti pe parcursul vietii sunt explicabili si predictibili;
2. are resurse de a face fata stimulilor;
3. solicitarile au sens si scop, deci implicarea si investitia de efort este justificata. Este o „caracteristica esentialmente
cognitiva, ce exprima modul persoanei de a percepe, judeca si interpreta lumea si pe sine" (Antonovski, 1987).
V. Stima de sine (SS) este o componenta a schemei cognitive referitoare la sine si este definita �n multiple moduri.
Unii autori o vad ca reprezent�nd o evaluare globala a propriei persoane (Rosenberg, 1965); alti cercetatori sugereaza
ca SS este determinata de combinatia dintre evaluarea propriei valori si abilitatile de a atinge scopurile dorite cu
sentimentele rezultate din procesele de evaluare; de asemenea, SS este considerata a fi o atitudine care descrie gradul
�n care persoana are tendinta de a se autoevalua pozitiv si de a respinge atributele negative,
VI. �n 1992 Scheier si Carver definesc dispozitia spre optimism ca tendinta generala, relativ stabila, de a avea o
conceptie pozitiva asupra viitorului si experientelor de viata. Persoanele care privesc viata cu optimism evalueaza
mediul social si fizic �n mod pozitiv, investesc mai mult efort pentru a preveni problemele sau pentru a le transforma,
savureaza mai mult viata, se ajusteaza mai eficient la stres si boala (Carver si colab, 1989).
�n contrast cu optimismul este descris stilul pesimist caracterizat prin expectatii negative privind efectul actiunilor
�ntreprinse. Pesimistii reactioneaza la situatii problematice si dezamagiri prin renuntare, evitare si negare.
Repercusiunile stilului pesimist sunt agravate de asocierea cu un stil atributional intern (locus de control intern).
Optimismul este interpretat ca fiind o „trasatura magica" �n predictia sanatatii si a starii de bine, a emotiilor pozitive
si a recuperarii din boala (Scheier si Carver, 1986). S-au pus �n evidenta mai multe cai prin care optimismul
influenteaza sanatatea fizica si psihica. �n primul r�nd se sugereaza ca optimismul influenteaza efortul oamenilor de a
evita bolile prin atentia acordata informatiilor despre factorii de risc (Taylor si Aspinwall, 1996); �n al doilea r�nd se
afirma ca optimismul este un predictor pentru copingul activ �n situatiile de stres si pentru utilizarea redusa a formelor
de coping evitativ, prin negare si retragere (Schwarzer, 1994). De asemenea, optimismul poate influenta starea de
sanatate si prin tendinta de a-si mentine dispozitia afectiva pozitiva chiar �n situatii de stres acut (Taylor si colab,
1992).
Se definesc factorii de protectie la stres acele variabile (individuale, interpersonale, de mediu) care au capacitatea de a
conduce la o adaptare pozitiva �n pofida circumstantelor amenintatoare si defavorabile. Astfel, factorii de rezistenta
modereaza relatia dintre situatiile stresante si consecintele lor astfel �nc�t starea de sanatate este protejata si
mentinuta.
Definim stresul ca fiind produsul unui tip de interactiune dintre persoana si situatie, care evoca cognitii negative despre
sine, lume si viitor, ce vor conduce la acordarea de semnificatii negative situatiilor si �n consecinta vor declansa
mecanisme de coping dezadaptative.
Distresul este consecinta esuarii neutralizarii informatiei aversive, a discrepantei dintre starea actuala si cea dorita sau a
2
efortului depus �n acest sens care a excedat resursele personale; implica insatisfactie, nesiguranta, scaderea
performantei, anxietate, pasivitate, sentiment de neajutorare.
CUNOASTERE SI ASISTENTA PSIHOLOGICA

ROLUL CONVINGERILOR DESPRE SINE SI LUME �N PROCESUL DE ADAPTARE AL TINERILOR LA
MEDIUL MILITAR
Psiholog Nicoleta BOB*
Controlul situatiilor si stresul perceput
Controlul situatiilor reduce stresul ; nu realitatea controlului, ci sentimentul de control reprezinta factorul essential al
reducerii nivelului de stress. Pg 140 VEZI STOMATOLOG,AVION,SOFER-PASAGER
Control si Sanatate: Reactiile cardio-vasculare , cat si activitatea neuro-endocrina, au fost mai intense in timpul
perioadelor de lucru, cand ritmul era impus, comparative cu acela cand ritmul era ales de individ, fapt valabil ptr ritmuri
identice.- in Norvegia studiu pe gravide.pg141
KarasekRobert intr-un studio pe 4995 persoane a studiat stresul professional pornind de la doua axe fundamentale:
cererea/constrangerea profesionala si posibilitatea de control a individului.
Acest model permite clasificarea situatiilor de munca : foarte constrangatoare,putin constrangatoare,munca active si
munca pasiva.pg 141
Volum de munca Volum de munca
Scazuta mare
Marja de actiune Scazuta Munca putin Munca activa

constrangatoare
Marja de actiune mare Munca pasiva Munca constrangatoare
Cu cat salariatul este mai putin calificat /stress mare/control redus.
Locul controlului pg 144
Studiile arata ca internalistii sunt mai putin sensibili decat externalistii la stress, pentru ca si-au dezvoltat un asemenea
sistem de gandire incat au mai multe resurse in ei insisi pentru a controla evenimentele.S.Cohen, J.R.Edwards
Oamenii care stiu valoarea controlului se asteapta sa-si controleze circumstantele centrale ale vietii. Atat cand isi
stabilesc teluri se straduiesc sa le atinga precum si cand gresesc sau esueaza isi recunosc responsabilitatea. Insa
unii oameni nu vor sa aiba sau nu cred ca pot avea control. Sunt condusi de destin ca niste papusi de carpa. Lipsa
de control este o abdicare sau o nereusita morala, cateodata inseamna retragere, renuntare sau cedare. Dar sa
cedezi controlul este uneori alegerea buna, iar alteori inseamna vesti triste.
Cand cedam controlul avem diferite motive: “Nu este vina mea”; “Am facut-o pentru ca imi era teama sa nu o fac”;
“Nu-mi pot depasi limitele”; “Este imposibil, o sa esuez daca incerc sa o fac”; “Nu ar trebui sa o fac”; “Este problema
lor, nu a mea”.
3
Localizarea controlului
Psihologii sociali vorbesc despre un sentiment al posesiei controlului, vorbind despre conceptul de loc al controlului si
facand distinctia intre cei care cred intr-un loc intern si cei care cred in controlul extern. Cei interni, percep evenimentele
ca fiind in mare masura contigente cu eforturile lor personale, in timp ce externii au o maniera mai fatalista in ceea ce
priveste aparitia evenimentelor. Credintele despre control pot fi variabile si reversibile!
Unii oameni actioneaza ca interni dar in unele situatii vor actiona ca externi. Perspectivele oamenilor asupra
controlului se pot modifica, ca si raspuns la alte schimbari din viata lor. Este util, atunci cand luam in calcul
purtarea, raspunsurile si expectatiile, sa generalizam ca sa realizam unde este localizat controlul.
Locul extern al controlului
O istorie familiala personala lipsita de oportunitati de exploatare, de luare a deciziilor, de rezolvare a problemelor, de a
lua initiativa ar putea duce la o vedere externa a controlului. Cand ceea ce se intampla este din cauza sortii, datorita
ursitei, a norocului, a lui Dumnezeu sau a altor puteri vorbim despre control extern. O istorie sociala lipsita de oportunitati
de munca si statut social produce fatalismul. Cei care apartin unor grupuri saracite cronic, date la o parte, denigrate sau
exploatate pot trage concluzia din experienta lor zilnica ca vietiile lor sunt modelate de catre forte straine lor si de
neclintit. Insa exista si persoane care prin experientele lor timpurii sau prin descoperirile tarzii, invata lectii de neeficienta,
de lipsa de putere.
Daca te vezi ca un pion pe o tabla de sah, cu greu poti crede ca actiunile tale conteaza si nici nu vei vedea vreo
relatie intre perseverenta si succes. Luand de bune lectiile despre neajutorare, vei astepta sa fii invins chiar si
atunci cand, numai daca ai face o simpla miscare, ai reusi. Externi nu isi asuma riscul prea des si mult prea usor se
predau.
In timp ce un extern asteapta venirea necunoscutului, a destinului de care nu se poate scapa, trece detasat prin zilele
existentei, cu miscari lente si imbatraneste. La sfarsitul vietii lui goale, pasiva, lipsita de sens sau pasiune, externul nu va
intelege pentru ce i-a fost sortit sa traiasca intreaga viata ca un om caruia nimic nu i s-a intamplat niciodata. Povestea
omului care sta si asteapta, care nu traieste niciodata, ofera o imagine blestemata a posibilitatii de a nu reusi sa alegem si
sa ne modificam experientele, a posibilitatii de a ne lasa in voia lui Dumnezeu, in plasa hazardului si in capcana altor
destine.
Locul intern al controlului
Cei care cred intr-un control intern afiseaza vitalitate iar credinta lor in propria libertate de a actiona si in eficienta
actiunilor lor promoveaza un mod convingator. Acesti oameni sunt deschisi spre experimentare, sunt concentrati, curiosi,
alerti, gata sa invete, persistenti, responsabili, se percep ca fiind cel ce isi determina soarta.
Sprijinul parintesc, dragostea, caldura si incurajarea, protectia parinteasca care ne protejeaza de loviturile mai brutale ale
vietii sunt caminul unui loc al controlului intern. Legatura calda, de sprijin matern este important sa fie urmata de
parasirea cuibului matern, care sa permita dezvoltarea de aptitudini si experimentarea propriei competente.
Bebelusii invata sa controleze mediul emotional prin evocarea unor raspunsuri rezonante ale mamei. Sau invata ca
intrebarile lor, oricat de clare si urgente ar fi , pot ramane fara raspuns ori pot fi intelese gresit. Invatam sa stapanim o
parte din universul nostru fizic sau invatam ca incercarile noastre de autonomie sunt vazute ca acte de dezertare sau ca un
pericol mortal.
In cautarea unui scop, a unei directii, invatam sa ne indreptam cu eficienta catre telurile noastre, incurajati de
parinti. Sau invatam ca nu ar trebui sa o facem, ca o fac ei in locul nostru, ca nu poate fi facut decat in felul lor, ca
daca rezistam si ne razvratim, o sa ne renege si ne vor abandona. Fara raspunsuri, fara validare, cu prea multa
4
sau prea putina libertate, parintii nostri ne pot face sa ne simtim ineficienti si lipsiti de control.
Incurajati sa actionam si sa luam decizii, cu exemple de structura, standarde, cu ghidare, protectie, limite si restrangeri,
avem convingerea ca suntem propriul autor al vietii noastre.
Cercetarii psihologice au descoperit si masurat beneficiile convingerii ca detinem si ne putem exercita controlul, facandu-
ne mai sanatosi, mai rezistenti la stres, mai productivi, chiar si atunci cand controlul nu este decat o iluzie.
Efecte perverse ale controlului
Cei care au convingeri de control extern isi minimizeaza puterea de control si renunta la perseverenta in incercarea
rezolvarii problemelor. Cei interni, refuza cateodata sa recunoasca ca eforturile nu duc intotdeauna la succes, ca pot fi
inutile, distructive. Orbi in ce priveste incontrolabilul, perseverand pana in panzele albe, nu realizeaza ca este timpul sa
renunte. Abilitatea de a renunta este la fel de vitala ca si abilitatea de a persevera.
Uneori, internii trebuie sa se acomodeze la situatii in care a realiza ca sunt neajutorati este alegerea corecta si in care
credinta in propria abilitate de a controla situatia s-ar dovedi lipsita de intelepciune.
Cand este dificil sa renuntam, mai ales atunci cand ar trebui sa o facem, este din cauza ca a renunta are o
reputatie teribila, asociata cu slabiciunea, esecul, dezamagirea si cu incalcarea promisiunilor. Suntem invatati ca a
rezista este mult mai onorabil decat a renunta. Nu suntem invatati cum sa esuam confortabil, cum sa recunoastem
atunci cand nu mai exista control.
Ne lasam purtati de razboaie care nu pot fi castigate si incercam sa reparam ceea ce nu poate fi reparat. Urmarim cu
incapatanare partenerul perfect, cariera perfecta, totul sa fie perfect si astfel ramanem cu mana goala consumand ani
frumosi din viata.
Cei slabi pot sa treaca fara succes din tel in tel, insa numai cei puternici se pot autodistruge. Trebuie sa ne permitem
normalitatea: sa stim cand sa rezistam si cand sa renuntam, cand sa spunem: “Nu o pot rezolva”, “Nu am cum sa castig”,
“Este prea mult”, “Ma predau”.
Cedarea conforma poate fi uneori pozitiva, iar alteori negativa. Cu totii trebuie sa ne conformam intr-un fel sau altul,
chiar daca nu ne convine, in functie de regulile jocului, legile in vigoare, obligatii si expectante. Din frica sau respect,
curtoazie sau decenta, ne conformam de bunavoie sau nu, intr-o masura mai mare sau mai mica.
Cand renuntam, aproape definitiv, la control, ne permitem sa invinuim guvernul, tara in care traim sau pe Dumnezeu
pentru orice fel de act pe care l-am putea comite. Externii pot sustine ca nu se pot controla, deoarece controlul este peste
puterea lor, pentru ca controlul a fost subminat de parinti primejdiosi, gene rele, alimentatie sau medicatie proasta sau
lucruri rele care le sunt facute.
Este bine de stiut ca daca insistam sa avem controlul nu este neaparat un punct forte precum si cedarea controlului nu este
neaparat o slabiciune. Este important sa alegem sa fim actori, nu pioni.
Ne controlam viata, atunci cand ne confruntam cu o stanca care ne blocheaza calea, ii recunoastem statutul si nu
ne lovim cu capul de ea.
Putem sapa un tunel pe sub ea, sa o ocolim, sa ne cataram pe deasupra ei, sa o mutam sau sa gasim alt drum care sa ne
duca unde vrem sa ajungem.
Atat timp cat sunt si alte posibilitati, suntem raspunzatori pentru alegerile facute, indiferent daca am ales locul
controlului in interior si mai ales in exterior.
5
“Locul controlului”: Este vorba despre anumite credin e legate de sursa propriei tale puteri, ceea ce poate
influen a felul în care vezi lumea şi oamenii. Acest “loc al controlului” se bazeaz pe educa ie, pe experien ele
anterioare, pe personalitatea ta şi pe al i factori, inclusiv genetici.
Dac ai un loc intern al controlului, atunci crezi c ai un grad semnificativ de control asupra a ceea ce i se întâmpl .
Crezi c alegerile pe care le faci, percep iile pe care le ai şi felurile de-a te comporta sunt determinan i puternici a ceea ce
i se va întâmpla. Pe de alt parte, dac ai un loc extern al controlului, crezi c totul ţi se întâmpl f r s depind de tine;
cu alte cuvinte, eşti sigur c ai un control redus sau inexistent asupra evenimentelor care survin şi au impact asupra ta, şi
mai crezi c ai o putere neînsemnat în privin a felului în care alegi s te compor i sau a felului în care aceste
comportamente î i vor influen a via a. Cei mai mul i oameni sunt undeva între aceste dou extremit i şi au anumite
domenii de via în care sunt mai mult “interni” decât “externi” în privin a locului controlului.
În principal, un loc intern al controlului este unul în care o persoan crede c lucrurile care i se întâmpl se datorează
propriului ei efort sau propriei sale abilităţi. Locul extern al controlului e cel în care cineva crede c tot ce i se întâmpl
se datorează norocului sau intenţiilor răuvoitoare ale celorlalţi. “Nu am primit o evaluare bun fiindc nu am muncit
îndeajuns anul trecut”, e în opozi ie cu: “Nu am primit o evaluare bun din cauz c nu am deloc noroc”, sau: “Evaluarea
mea a fost proast fiindc nu m place şeful.” Ce motiv ar avea cineva s pun întrebarea dureroas “De ce nu m place
nimeni?” O persoan cu un loc extern al controlului nu îşi poate imagina nişte r spunsuri practice la aceast întrebare,
deoarece acest tip de persoan crede c nu poate influen a nicicum simpatia celorlal i.
În elegerea teoriei locului controlului — şi, mai important, identificarea pozi iei în care te afli în intervalul dintre intern şi
extern — te poate ajuta s î i schimbi comportamentul mascat de lamenta ie.
Rotter (1966) considera ca dimensiunea fundamentala a personalitatii care influenteaza comportamentele cotidiene este
modul în care persoana percepe sursa unor recompense (întarire pozitiva) sau sanctiuni (întarire negativa), adica modul în
care stabileste legatura dintre acest sistem si propriul sau comportament. El arata ca exista doua categorii de indivizi:
- &nb 141j96b sp; &nb 141j96b sp; cei care cred ca întaririle pozitive sau negative decurg direct din ceea ce sunt
sau din actiunile proprii;
- &nb 141j96b sp; &nb 141j96b sp; cei care cred ca întaririle pozitive sau negative depind de forte exterioare,
independente de ceea ce sunt sau de modul în care au actionat pâna în momentul aplicarii întaririi.
Prima categorie de subiecti din care fac parte persoanele care se considera responsabile de tot ceea ce li se întâmpla,
dezirabil sau indezirabil, au un locus intern al controlului , (sunt automotivati, controleaza contextul, manifesta
responsabilitate, nu se conformeaza fara discernamânt, rezista la presiunile externe, atribuie esecul, spre exemplu,
"muncii insuficiente", se automotiveaza dupa înfrângere), cea de-a doua categorie, reunind persoane care identifica sursa
evenimentelor ca fiind exterioara lor au un locus extern al controlului ,(sunt motivati extrinsec, nu au control asupra
contextului, sunt însotiti de o responsabilitate diminuata, se supun natural "celuilalt", cedeaza presiunilor externe, atribuie
esecul "destinului nedrept", "nenorocului" si nu-si schimba nivelul aspiratiilor dupa o înfrângere. Astfel, Rotter face din
cuplul internalitate / externalitate o dimensiune fundamentala a personalitatii, o variabila semnificativa a
comportamentului unei persoane.
Monteil arata ca dimensiunea internalitate / externalitate a personalitatii va influenta modul în care subiectul atribuie
cauzele succeselor si esecurilor sale fie unor factori interni (atribuire dispozitionala), fie unor factori externi (atribuire
situationala).
De asemenea, cercetarile realizate de Monteil si colaboratorii sai în domeniul educatiei ajung la concluzia ca:
" în cazul în care un individ stabileste o legatura între o întarire si propriul sau comportament, aceasta va afecta
probabilitatea de reproducere a acestui comportament, într-o situatie asemanatoare".
6
Daca persoana crede ca întarirea (recompensa sau pedeapsa) tine de actiunea unor factori externi (persoane exterioare,
ghinion, hazard), cercetarile arata ca aceasta probabilitate nu este afectata.
De exemplu, o persoana care considera ca succcesul sau esecul actiunilor sale, în diferite planuri sociale, se datoreaza
propriei persoane (aptitudini, exercitiu, efort voluntar sau absenta acestora) dispune de un control intern, asumându-si
responsabilitatea actiunilor si consecintelor acestora, la nivel personal si social. O astfel de persoana va manifesta tendinta
de a repeta acest comportament, în situatii similare.
Pe de alta parte, o persoana care atribuie cauzele succeselor sau esecurilor sale unor aspecte exterioare dispune de un
control extern, având o responsabilitate mai scazuta a propriilor actiuni. Cercetarile demonstreaza existenta unor diferente
interpersonale privind dimensiunea controlului extern sau intern al personalitatii, datorate unor modalitati diferite de
atribuire a cauzelor propriului comportament sau comportamentului altora.
LePoultier (1986) sustine ca, datorita notelor sale caracteristice (responsabilitate, asumarea riscului, autonomie
decizionala), norma de internalitate trebuie valorizata în dezvoltarea personalitatii, deoarece este un vector care asigura o
mai buna adaptare la solocitarile mediului decât norma de externalitate.
Numeroase cercetari au demonstrat ca dimensiunea internalitate / externalitate are numeroase implicatii într-o suita de
variabile organizationale. Astfel, internalistii tind sa fie mai multumiti de munca pe care o fac decât externalistii, îsi
percep superiorii ca initiatori de structuri, relateaza un stres de rol diminuat, se percep mai autonomi si controlori ai
mediului înconjurator, sunt mai stabili pe postul de munca si profesional.
Totusi, externalistii si internalistii nu pot fi considerati "tipuri" de personalitate întrucât pe de o parte au mai multe
caracteristici comune si putine specifice si pe de alta parter, credinta în locul controlului extern / intern, constituie doar
polii opusi ai unui continuu pe care în zona mediana se situeaza cele mai multe persoane.
A spune despre o persoana ca are un locus of control intern sau extern fara a ne referi la contextul situational explicativ
în care se fac atribuirile se crede ca este de asemenea, o caracterizare prea generala. În constructia sa teoretica, J.B.Rotter
considera ca locus of control reprezinta o forma a expectantei generalizate, constituie o caracteristica a personalitatii si
face parte din situatia psihologica. Abramson (1978) sustine ca indivizii difera în privinta modului habitual de raspuns la
evenimente, fiind de parere ca trebuie facuta distinctia între situatiile în care evenimentele sunt necontrolabile pentru toti
indivizii si situatiile în care evenimentele sunt necontrolabile doar pentru anumiti indivizi. În primul caz vorbim de
neajutorare universala, iar în al doilea caz vorbim de neajutorare personala.
Autoeficienta se defineste ca fiind credinta persoanei ca poate organiza si executa un anumit curs al actiunii sau ca
poate obtine anumite rezultate într-o sarcina specifica.
diferentierii între auto-eficienta globala ( credinta în obtinerea succesului / esecului în majoritatea situatiilor) si cea
specifica unei situatii particulare. Auto-eficienta poate actiona si ca un factor motivational ce orienteaza persoana spre
atingerea scopurilor propuse, spre delimitarea intereselor.
Individul uman, învatând în urma observarii unui comportament si a efectelor acestuia, va reproduce comportamentul
observat doar daca are expectanta succesului. Prin notiunea de auto-eficienta se evidentiaza rolul reglator al expectantelor.
Cercetarile realizate în sfera psihologiei dezvoltarii ( Skinner, 1985; Chapman, 1988) arata ca, în copilarie, se pun
bazele dezvoltarii ulterioare a controlului asupra propriilor actiuni, pornind de la observarea rezultatelor acestora în
conditii diferite.
Auto-eficienta perceputa ( Bandura, 1982) se refera la convingerea unei persoane în capacitatile sale de a-si mobiliza
resursele cognitive si motivationale necesare pentru îndeplinirea cu succes a sarcinilor date. Astfel, auto-eficienta
perceputa poate fi definita ca o anticipare a rezultatelor pozitive în actiunile întreprinse datorita cunostintelor si abilitatilor
posedate. Perceptia propriei competente modifica perceptia performantei reduse sau a esecului; în aceste situatii,
7
insuccesul tinde sa fie atribuit efortului redus investit în sarcina sau în mai mica masura lipsei competentei necesare
îndeplinirii sarcinii. Deci, auto-eficienta crescuta se asociaza cu atributii autoprotectoare ale esecului sau succesului.
Stima de sine reprezinta modul în care ne evaluam pe noi însine în raport cu propriile asteptari si cu ceilalti, aceasta
fiind direct proportionala cu constientizarea valorii noastre. Fiinta umana este unica si are o valoare care merita sa fie
respectata. Valoarea unei fiinte umane este data de suma comportamentelor, actiunilor si potentialitatilor sale trecute,
prezente si viitoare. Capacitatea fiintei umane de a se proiecta în viitor, de a-si constientiza, dori si anticipa devenirea prin
raportarea la experientele si succesele anterioare si credinta despre propria eficacitate contribuie la întarirea stimei de sine.
Nivelul stimei de sine afecteaza puternic performantele în toate activitatile: cei cu o înalta apreciere de sine au o mai
mare încredere, se mobilizeaza mai mult si reusesc mai bine, ceea ce consolideaza parerea buna despre sine. Dimpotriva,
o joasa stima de sine sporeste riscul insucceselor, determinând astfel o viziune si mai sumbra asupra propriei persoane. S-
a constatat ca în timp ce indivizii cu o ridicata stima de sine îsi interpreteaza succesele în moduri diferite, apelând la o
gama larga de atribuiri, si se comporta mai variat, cei cu o stima de sine scazuta au comportamente si autoatribuiri mai
restrânse si deci mult mai previzibile.
Stima de sine este profund legata de raportul dintre sinele autoperceput - conceptul de sine - si sinele ideal (sau dorit),
adica modul în care am vrea sa arate, sub multiple aspecte, persoana noastra. Investigatiile arata ca nivelul stimei de sine
este legat de valoarea sau importanta si semnificatia pe care subiectii o acorda calitatilor dorite, sau de frecventa
perceputa a diferitelor calitati în rândul populatiei. În acest sens, combinatia care provoaca cea mai joasa stima de sine
este aceea dintre trasaturile dorite, dar foarte comune, si trasaturi nedorite, dar rar prezente în mediul populational.
Imaginea despre sine îndeplineste un rol important în relatiile unei persoane cu cei din jur, precum si calitatea si
eficienta activitatii pe care o desfasoara. Imaginea despre sine influenteaza în mare masura chiar modul în care individul îi
apreciaza si îi califica pe semenii lui; mai mult, particularitatile reactiei unui individ în raporturile interumane reflecta
adesea parerea acestuia despre sine. Orice deformare, fie în sensul exagerarii unor calitati, fie al minimalizarii acestora se
rasfrânge negativ asupra raporturilor cu ceilalti.
Stima de sine este o componenta a schemei cognitive referitoare la sine si a fost definita în diferite moduri. Unii autori
vad stima de sine ca reprezentând o evaluare globala a propriei persoane, alti cercetatori sugereaza ca stima de sine este
determinata de combinatia dintre evaluarea propriei valori si abilitatile de a atinge scopurile dorite cu sentimentele
rezultate din procesele de evaluare. Robert si Monroe vad stima de sine din punct de vedere psihanalitic si considera ca
sursele sentimentelor de autoevaluare si autoapreciere se afla în exterior, în sentimentul de iubire si aprobare din partea
celorlalti.
Patru factori (Simons, 1994) par mai importanti în cresterea stimei de sine: identificarea cauzelor unei scazute stime de
sine si definirea domeniilor importante de competenta; suportul psiho-afectiv si aprobarea sociala; asimilarea motivatiei
de realizare, afirmare; tehnici psihologice de a face fata dificultatilor si stresului.
Metodologia cercetarii
Prezentarea metodelor de investigatie
- &nb 141j96b sp; &nb 141j96b sp; chestionarul de autoeficienta personala ;
- &nb 141j96b sp; &nb 141j96b sp; chestionarul pentru evaluarea locusului controlului;
- &nb 141j96b sp; &nb 141j96b sp; scala stimei de sine Rosenberg .
● chestionarul de autoeficienta personala cuprinde un numar de 30 de itemi prin care se evalueaza gradul de eficienta
personala sau convingerea subiectului în realizarea cu succes a unui comportament. Fiecare afirmatie este masurata pe o
8
scala de la 1 (dezacord puternic) la 6 (acord puternic). Rezultatele pun în evidenta doua categorii de persoane, cu auto-
eficienta crescuta si scazuta;
● chestionarul pentru evaluarea locusului controlului ( "Locus of Control Questionnaire") a fost elaborat de catre
Rotter pentru masurarea dimensiunii fundamentale a personalitatii - controlul intern si extern. Proba contine 29 de itemi,
fiecare item având doua afirmatii, a si b, care surprind varianta internalitatii controlului si pe cea a externalitatii. Sarcina
subiectului este de a alege una dintre cele doua afirmatii, în functie de acordul sau dezacordul cu continutul acestora. În
urma aplicarii acestei probe, fiecare subiect investigat va apartine unei anumite clase, cea a internilor sau clasa externilor;
● scala stimei de sine Rosenberg ( "The Self Esteem Scale" : S.E.S, 1965) cuprinde un numar de 10 itemi, fiind o
scala de tip cumulativ ( Likert) în care variantele de raspuns se noteaza astfel: absolut de acord, de acord, nu sunt de acord
si, categoric nu. Aceasta scala se doreste o masura globala a valorii si acceptarii proprii, dispunând de fidelitate
(consistenta interna între 72-88) si validitate concurenta semnificativa.
Interpretarea datelor:
● Var 1 - stima de sine (distributie normala si simetrica);
● Var 2 - auto-eficienta (distributie normala si simetrica);
● Var 3 - L.O.C. (distributie normala si simetrica);
Ipotezele cercetarii
Ipoteza 1:
⁮ persoanele cu un nivel scazut de auto-eficienta personala coreleaza pozitiv cu L.O.C. - extern, comparativ cu
persoanele cu nivel crescut al auto-eficientei la care predomina un L.O.C. - intern.
Ipoteza 2:
⁮exista o corelatie pozitiva între L.O.C. si stima de sine
În ce cazuri este benefic locul intern al controlului?
Un studiu anterior a ar tat (de exemplu) c reacțiile oamenilor la avertismentele referitoare la tornade depind de locusul
lor de control. Persoanele cu un locus intern al controlului (internaliştii) vor lua m suri pentru a reduce la minimum
șansele lor de risc, cum ar fi s se refugieze într-o baie (care are o probabilitate mai mare de a r mâne intact faț de alte
zone ale casei). Prin contrast, persoanele cu un locus extern al controlului (externaliştii) au tendin a de a adopta o
atitudine fatalist . Astfel de oameni ar putea spune "Dac o fi s mor, atunci o s mor; nu pot s fac nimic cu privire la
asta." De multe ori ei nu iau nici o m sur de protecție. În acest caz, a fi externalist este d un tor.
În ce cazuri locusul de control extern, încurajat de "terapie", este de ajutor?
În alte ocazii, un locus de control extern poate fi benefic. Un internalist se poate blama pe sine însuşi pentru
evenimentele negative și astfel se poate descuraja. Un externalist poate r mâne plin de speran c se vor schimba
circumstanțele. De exemplu, Wilson și Linville (1982, 1985) au realizat mai multe studii utilizând studenții din anul I de
colegiu, afla i în situa ia de risc academic, care erau marca i de performanțele lor academice s race și foarte îngrijora i cu
privire la capacitatea lor de a face faț facult ii. Pentru jum tate dintre membrii grupului a fost oferit o "terapie a
atribuirii", prin informa ia c astfel de probleme sunt frecvente în timpul primului an, și c notele, de obicei, cresc în al
doilea an. Membrii altui grup au beneficiat de suport emoțional, dar atribuirile lor au r mas neschimbate. Rezultatele au
9
fost clare. Primul grup care a fost încurajat s fac o atribuire extern în loc de a se învinui pe sine pentru eșec s-a
comportat mai bine la teste dup terapie, și a ob inut note mai bune în urm torul an.
Teoria atribuirii este o teorie mai veche, care a fost revitalizat în cursul anilor ‘70 și ‘80. Aceasta a fost propus pentru
prima dat într-o carte numit Psihologia relațiilor interpersonale, scris de Fritz Heider, în 1958. Ce spune aceast
teorie? Citi i în continuare...
Introducere în psihologie. Cuprins

(Cap.15: Psihologia social ) - (Partea a III-a: Cogni ia social ) - Teoria atribuirii
Heider a spus c noi toți ne comport m ca nişte savan i amatori în diverse situa ii sociale. Noi încerc m s -i
înțelegem pe ceilal i, inventând teorii pentru a le explica comportamentul. Cel mai adesea, noi sus inem c o persoan
acționeaz în baza predispozițiilor sale interne sau a forțelor externe... dar nu a ambelor.
În ce mod acționeaz oamenii asemenea savan ilor amatori, în conformitate cu Heider? Care sunt atribuirile la
"persoan " versus cele la "situație"?
O atribuire este o desemnare a responsabilit ii. Este în esenț o analiz cauz -efect a comportamentului. Dup cum a
subliniat Heider , de obicei, vom explica comportamentul într-unul din cele dou dou moduri. Noi atribuim
comportamentul persoanei sau situației.
De exemplu, s presupunem c un prieten a fost eliminat din școal . Heider ar spune c sunteți susceptibili s construi i o
teorie cu privire la ceea ce a cauzat acest eveniment. În construirea acestei teorii, sunte i susceptibili s face i o alegere:
a i putea învinui persoana sau a i putea da vina pe situație pentru eveniment. Dac da i vina pe persoan , ve i sim i,
probabil, c este vina prietenului vostru pentru eliminarea sa din școal . Dac da i vina pe situație, a i putea simți c
circumstanțele au fost copleșitoare, iar evenimentele nu sunt din vina prietenului vostru. Acest lucru ilustreaz diferența
dintre a atribui un comportament unei persoane sau unei situații.
Evident, atribuirea unui factor sau a altuia pentru un eveniment complex precum eliminarea din școal este una supra-
simplificatoare. Cu siguranț explicația adev rat va implica de multe ori o interacțiune a persoanei și a situației. În timp
ce noi am putea recunoaşte acest punct de vedere intelectual, perspectiva cheie a lui Heider a fost aceea c oamenii au
tendința de a acționa ca şi cum ar fi sau unul sau altul, nu o interacțiune între cei doi, fapt ce ar modifica comportamentul
oamenilor.
Cum poate un proces de contestare a notei s ilustreze importanța persuad rii oamenilor în schimbarea modului
lor de atribuire?
De exemplu, la institu ia noastr , un student care dispare în mijlocul unui trimestru școlar ob ine un calificativ
nesatisf c tor. Presupunerea implicit este c un astfel de comportament este din vina studentului. Cu toate acestea, exist
un proces de contestare prin care studentul poate ob ine transformarea notelor F în note W, mai pu in d un toare (care
permit retragerea sau care pot fi utilizate în cazul în care studentul urmeaz procedurile aprobate pentru a repeta o clas ).
Pentru a obține schimbarea lui F în W, studentul trebuie s conving biroul de registratur c au existat împrejur ri
independente de voința care au fost responsabile de neparticiparea sa la ore. Un divorț în familie, un accident auto grav,
chiar și o desp r ire emoțional de un fost iubit sau iubit pot func iona toate ca scuze. Totuşi, studentul trebuie s
conving biroul de registratur c situația a fost destul de grav şi c doar for ele externe au fost responsabile pentru
problemele sale.
În acest proces de contesta ie, apoi, provocarea pentru student const în a convinge func ionarii de la biroul de registratur
s -şi schimbe tipul de atribuire de la cel personal (blamarea studentului) la cel situațional (blamarea situației). Un
psiholog social ar putea face, probabil, un studiu interesant asupra factorilor care influențeaz acest proces.
Motto:
“Nu putem admite existen a unui lucru daca nu-i putem atribui o semnifica ie”
10
Cassirer
Piramida nivelurilor neurologice (Robert Dilts)
Mehrabain, un cercet tor din S.U.A. aprecia c interlocutorii

sunt impresiona i de:
 cuvinte în propor ie de 8%;
 intona ie în propor ie de 23%;
 limbajul corpului în propor ie de 69%.
Educatie/capacitate decizionala/decizie
O privire general asupra stresului arat c situa iile conflictuale din familie, din sfera vie ii intime, de la locul de munc
sau conflictele sociale sunt principalele cauze ale stresului.
11
166 Sociolog dr. Marian Valentin GRIGOROIU
Desf şurarea în condi ii optime a activit ii manageriale,
caracterizat prin excelen de responsabilitate m rit odat cu statutul ocupat în cadrul unei ierarhii organiza ionale, necesit
o stare de s n tate bun din partea conduc torului. Din acest motiv, preocuparea specialiştilor în management este îndreptat
tot mai mult şi asupra elementelor din mediul intern şi extern al organiza iei, care pot diminua capacitatea de îndeplinire a
atribu iilor.
Afec iunile aparatului cardiovascular, respectiv ale sistemului digestiv, mai frecvent întâlnite la managerii
contemporani, reprezint tributul pl tit stresului - un pre apreciabil pentru succesul economic al organiza iilor pe care le
conduc.
Poate mai mult decât în trecut, ast zi, managerul se confrunt , zilnic cu mult mai multe situa ii stresante, fiind
uneori copleşit de complexitatea fenomenelor pe care trebuie s le controleze şi, în plus, s fac fa unor schimb ri care au
loc într-un ritm alert. Instabilitatea mediului socio-economic a devenit o stare de normalitate, ceea ce solicit la maximum
disponibilit ile organismului uman pe linia adapt rii. Factorii de stres se prezint într-o form deosebit de diversificat :
de la factori fizici (c ldura, frigul, starea meteo), pân la factori emo ionali (agresivitatea, competi ia, frustr rile, obliga ia de a
negocia, convinge, promova şi gestiona, etc.).
Evenimente stresante pentru adolescenti poze stres
12
Stresul generator de conflicte 169
Sursele majore ale acestui tip de stres se împart în şapte
categorii:
- controlul - acest factor este cel mai strâns legat de apari ia stresului. Exist studii care demonstreaz c cei ce
cred c au o mare responsabilitate, dar o putere de decizie redus la locul de munc , au un risc crescut pentru boli
cardio-vasculare şi alte
afec iuni în care stresul poate fi implicat;
- competen a - teama de a nu se ridica la standardele cerute, de a nu avea o provocare suficient , sau

insecuritatea locului
de munc sunt factori declanşatori importan i;
- claritatea - neîn elegerea îndatoririlor, modul în care acestea se pot schimba sau care sunt obiectivele
departamentului
sau organiza iei pentru care lucreaz contribuie la stres;
- comunicare - atmosfera tensionat la locul de munc apare de multe ori ca urmare a lipsei de comunicare, care
treptat poate amplifica stresul. Incapacitatea de a îşi exprima temerile,
frustr rile sau alte emo ii pot cauza stres;
- sprijinul - lipsa sprijinului colegilor poate îngreuna
rezolvarea unor probleme la locul de munc ;
- importan a - stresul poate apare şi ca urmare a faptului ca
unele persoane nu se simt împlinite sau mândre de serviciul lor;
- responsabilit i crescute - stresul poate apare şi ca urmare a asum rii unor responsabilit i adi ionale.
Adaptat adolescenti
13
Curba stres -performanta
Influenta stresului şcolar asupra rezultatelor ob inute de elevii
clasei a XII-a.
Stres şi inadaptare şcolar la elevii din gimnaziu şi liceu
Locul controlului si eficacitatea de sine in adaptarea şcolara
IQ VERSUS EQ(EQ=inteligenta emotionala) „Este foarte interesant c , deşi au diplome echivalente ca valoare,
unii se tîr sc în slujbe umile, în timp ce al ii fac salturi impresionante în drumul lor c tre succes. Cum se
explic faptul c unii care dovedeau în copil rie o inteligen vie şi promiteau foarte mult, au eşuat pîn la
urm în mediocritate, iar al ii, care nu se distingeau prin nimic deosebit, au reuşit în via ? De ce sînt cupluri
care se ceart şi apoi se despart, şi perechi care, deşi se mai confrunt cu tensiuni, nu se destram şi chiar sînt
fericite? R spunsul la toate aceste întreb ri ine cont de faptul c noi "decidem şi gîndim sub influen a
sentimentelor", dup cum ne sugereaz Daniel Goleman, psiholog la Harvard. Adev rata m sur a inteligen ei
nu este I.Q., ci E.Q., coeficientul emo ional. "Marea revolu ie a anilor 2000 const în revanşa sentimentelor
asupra inteligen ei", ne asigur Daniel Goleman în cartea sa celebr deja în Statele Unite ale Americii,
"Emotional Intelligence". În prezent, cînd ne referim la inteligen , în elegem cel pu in dou lucruri:
"În mod tradi ional, puterea creierului este dat de IQ, îns cu cît lumea devine mai complex , inteligen a
emo ional trece pe primul plan" (Daniel Goleman). O persoan inteligent emo ional este abilitat în patru
domenii: identificarea emo iilor, în elegerea emo iilor, reglarea emo iilor şi folosirea emo iilor. În viziunea lui
Daniel Goleman (1998), inteligen a emo ional este format din cinci factori: cunoaşterea propriilor emo ii,
managementul emo iilor, motivare, recunoaşterea emo iilor la al ii (empatie) şi rela iile interpersonale. Iat o
compara ie între IQ şi EQ. Intelectul - IQ
ut s rezolv m probleme;
-ul este relativ constant;
Inteligen a emo ional - EQ

14
t nici o decizie);
dureaz ;
m la locul de munc şi în via .
Dezavantajele intelectului
baza pe IQ atunci cînd ne afl m în situa ii critice sau cînd trebuie s luam rapid decizii;
tradi ional );
Avantajele EQ
în orice situa ie;
-ul; din aceast cauz ne putem baza pe EQ cînd ne
afl m în situa ii critice sau cînd trebuie s lu m rapid decizii;
Bell Labs, Centrul de cercetare pentru înalta tehnologie al lui A.T.&T., gigantul telecomunica iilor din SUA, a
apelat la Goleman pentru a testa angaja ii care se dovediser foarte eficien i. Rezultatul: cei mai valoroşi
cercet tori nu aveau un I.Q. foarte ridicat sau
Riscul este o no iune foarte r spândit în limbajul comun, dar şi în diverse domenii, ca de exemplu în economie,
statistic , sociologie sau psihologie, fiind utilizat uneori cu accep iuni diferite. El a ap rut potrivit sociologilor Ewald
(1991) şi Luhman (1993), în epoca medieval , desemnând pericolele poten iale întâlnite de marinari în timpul c l toriilor
pe mare, oferind astfel posibilitatea calcul rii probabilit ilor de apari ie a unor dezastre care ar fi condus la scufundarea
navelor. Riscul este privit astfel ca o expresie a probabilit ii unor evenimente sau situa ii, de obicei negative.
Dac la început se considera ca fiind impredictibil, odat cu dezvoltarea statisticii şi cu apari ia teoriei probabilit ilor,
riscul a devenit un concept ştiin ific, m surabil. Astfel, în economie, riscul este definit ca fiind „probabilitatea de apari ie
a unui eveniment, a unui pericol sau a unei amenin ri care poate influen a într-un mod nedorit o anumit activitate” (Pop,
2003), managementul riscului care implic identificarea, reducerea controlul şi eliminarea riscurilor, fiind un aspect
important al vie ii economice de care trebuie s in cont orice organiza ie.
În sens general, riscul reprezint „posibilitatea de a ajunge într-o primejdie, de a avea de înfruntat un necaz sau de
suportat o pagub , fiind un pericol probabil, posibil. Folosirea termenului este uneori inconsistent în limbajul comun, el
referindu-se fie la o activitate „aventuroas ” (bungee jumping-ul prezint un risc serios), la o consecin (riscul de a
dep şi viteza regulamentar este de a primi o amend ) sau la o probabilitate (care este riscul anual de deces la vârsta de
80 de ani?). Dac se iau în considerare urm toarele situa ii, care implic un anumit grad de risc: o investi ie, lansarea unei
rachete, solicitarea unei m riri de salariu, un zbor cu avionul, o defini ie general a riscului ar trebui s le includ pe toate.
Deşi par f r nici o leg tur , ele au în comun faptul c au consecin e importante pentru individ şi c urm rile sunt
nesigure. Astfel, riscul are dou componente: expunerea şi incertitudinea (Holton, 2004). Dac cineva sare din avion f r
paraşut nu este confruntat cu nici un risc, urm rile sunt cunoscute. Riscul necesit prezen a atât a expunerii, cât şi a
incertitudinii.
Slovic (1987) conceptualizeaz riscul ca fiind „probabilitatea unei consecin e severe”, probabilitatea de a tr i efectele
unui pericol, vizând atât apari ia unor consecin e negative cât şi magnitudinea lor. Potrivit defini iei riscul se poate reda,
la modul schematic, prin urm toarea ecua ie: Risc = magnitudine x probabilitate
Gerda Reith (2004) afirm c riscul nu poate fi tr it sau experimentat deoarece este un construct temporal care face
referire la viitor, exprimând nu ceea ce s-a întâmplat, sau ceea ce se întâmpl , ci numai ceea ce s-ar putea întâmpla. Odat
15
ce un fapt definit ca risc a survenit, acesta nu mai poate fi considerat astfel, riscul dispare odat ce evenimentul anticipat
survine.
Astfel, fenomenul riscului este produsul probabilit ii unor evenimente viitoare. Îns viitorul este imprevizibil şi de
asemenea subiectiv, el nu exist decât în mintea celor care încearc s îl prevad . Aşadar incertitudinea este un concept
cheie în definirea riscului, riscul fiind de fapt un „calcul” al incertitudinii viitorului (Reith, 2004).
Unii autori au f cut îns distinc ie între risc şi incertitudine. Cea mai cunoscut este cea oferit de Frank Knight (1921),
care a scris în timpul unei perioade de cercet ri active în domeniul probabilit ilor.
În conceptualizarea realizat , Knight a pornit de la premisa c propozi iile pot fi doar adev rate sau pot fi doar false,
probabilit ile depind astfel de lipsa de informa ii a unui observator particular. Aceast distinc ie este ilustrat printr-un
exemplu : o urn con ine bile negre şi bile roşii, propor ia lor fiind cunoscut într-un caz (3 bile roşii la una neagr ) şi
necunoscut în alt caz. În prima situa ie, probabilitatea de a extrage o bil roşie este considerat de 50 la 50, în timp ce în
cea de-a doua situa ie este de 75 la 25. De fapt probabilitatea a doua este cea corect , îns ea nu este cunoscut . Knight
consider o situa ie în care nu se cunoaşte propor ia bilelor din urn dar se poate privi în untru şi estima propor ia lor.
Estim ri ca aceste realizate în lipsa simetriei sau omogenit ii sunt baza multor decizii, în special economice. În opinia lui
Knight, probabilit ile a priori, cele statistice, reflect „incertitudinea m surabil ”, iar opiniile „incertitudinea ce nu poate
fi m surat ”. Deşi al i autori folosesc termenii de probabilitate obiectiv şi probabilitate subiectiv pentru aceste dou
situa ii, Knight a preferat proprii termeni: risc pentru prima situa ie şi incertitudine pentru cea de-a doua. Aceast viziune
care se refer la risc ca la o probabilitate obiectiv şi la incertitudine ca o probabilitate subiectiv este cea mai cunoscut
distinc ie dintre risc şi incertitudine.
Kahneman şi Tversky (1982) disting între incertitudine ca reflec ie a incompletitudinii cunoştin elor noastre, atribuit
ignoran ei umane şi impredictibilitate, intrinsec subiectului pe care dorim s -l cunoaştem, inerent anumitor sisteme
cauzale. Aceasta din urm poate fi numit incertitudine ontologic sau nedeterminare. Incertitudinile cu privire la viitor
sunt de natur ontologic : datorit nedetermin rii acestuia, caracterului obiectiv impredictibil.
Astfel, dac riscul este o probabilitate obiectiv , el poate fi m surat, cuantificat, în special în economie existând asemenea
preocup ri care au o foarte mare importan în desf şurarea eficient a activit ii economice.
CONŞTIENTIZAREA STRESULUI
Modelul începe cu momentul în care poli istul recepteaz
un eveniment (stimul). Deoarece stresul psihosocial este definit din punct de vedere opera ional ca fiind interac iunea unui
individ cu mediul înconjur tor, acesta nu se poate manifesta în absen a percep iei (Klein, 1996). Deci, stresul este dat de
frecven a cu care evenimentele din jur sunt percepute ca fiind importante comparativ cu cele filtrate ca fiind
nesemnificative. Dac un stimul ori eveniment este ignorat, atunci înc rc tura stresant este
16
Psiholog Georgiana IONESCU 179
inexistent . Obiectivul acestei etape ar trebui s se centreze pe re inerea informa iei cu adev rat importante şi
ignorarea informa iilor considerate ca fiind lipsite de interes şi care ca atare nu necesit aten ie.
Lu m îns în considerare capacitatea limitat a oric rei fiin e umane de a decela rapid şi eficient exact c ror
stimuli trebuie s le acorde aten ie, s -i analizeze şi s le r spund adecvat. În mod particular, în profesiile în care
situa iile stresante sunt inevitabile, abilitatea de a discrimina între relevant şi irelevant, semnificativ şi nesemnificativ,
reprezint un factor important de prevenire sau m car de management al stresului.
Deci, stresul apare numai dac poli istul înregistreaz , ia în seam un anumit fapt (dac remarca injurioas a unui
spectator nu este perceput , atunci nu este stresant ); de aceea este important ca poli iştii s se concentreze pe
evenimentele importante ce se petrec în jurul lor ignorând stimulii nerelevan i.
EVALUAREA COGNITIV
Urm torul pas f cut de o persoan în interpretarea unui

eveniment sau stimul este procesul denumit evaluarea cognitivă. Deşi unele surse de stres sunt des întâlnite şi chiar
inerente muncii de poli ie (de exemplu un accident, arestarea unui infractor periculos şi/sau violent) receptarea
stresului depinde de interpretarea la nivel personal a evenimentului ca fiind direct sau poten ial vătămător, ameninţător
sau provocator. Studiile au ar tat c poli iştii cu experien tind s considere mai pu in periculoase sau v t m toare
unele evenimente comparativ cu cei nou încadra i. Urmându-se modelul, situa iile evaluate ca fiind
irelevante, benigne sau pozitive nu aduc înc rc tur stresant .
Evaluarea cognitiv influen eaz puternic percep ia
intensit ii stresorului. De aceea, persoanele cu tr s turi dezirabile (optimism, încredere în for ele proprii) sunt oarecum
proteja i de stres ei fiind predispuşi în a evalua evenimentele ca fiind mai degrab provoc ri c rora trebuie s le fac
fa , decât situa ii
180 Model conceptual privind copingul în munca de poliţie
periculoase sau v t m toare (Larsson, 1988; Lazarus şi Folkman, 1984).

• Ameninţare directă. Interpretarea evenimentului ca fiind
vătămător reflect experien a legat de situa ii similare în care poli istul a fost r nit din punct de vedere fizic sau psihic,
a fost dezam git sau a pierdut ceva valoros. Exemple de situa ii stresoare ce sunt asociate cu durerea sau pierderea sunt
cele în care a sim it suferin , a f cut greşeli care l-au marcat, a fost admonestat. Dificultatea cu acest tip de evaluare a
poten ialei probleme este aceea c indivizii tind s foloseasc mecanisme de ap rare pasive sau imature (McCrae,
1992), de exemplu: fatalismul, credin a c este suficient s -şi doreasc ceva pentru ca acel lucru s se întâmple,
acceptarea sor ii ca factor decisiv. Deoarece aceste mecanisme de ap rare sunt de obicei utilizate atunci când cineva
pierde controlul situa iei ele sunt contraindicate în munca de poli ie în care st pânirea de sine reprezint o necesitate.
• Ameninţare posibilă. Evaluarea evenimentului ca fiind
ameninţătoare reflect expecta ia unei st ri v t m toare situate undeva în viitor, o stare de anxietate ce este deseori
acompaniat de declara ii de tipul: „Ce ar fi dac " sau „Sper c ". O asemenea evaluare arat o stare de incertitudine,
o situa ie frecvent în munca de poli ie în care deseori se pune baz pe intui ie în prevenirea unui pericol ori a unui
conflict poten ial (McCrae, 1992). Aprecierea situa iei ca amenin toare apare atunci când evolu ia evenimentelor se
dezvolt într-o direc ie ce poate pune în pericol integritatea fizic şi psihic a persoanei implicate. În mod normal aceast
evaluare este urmat de proiectarea celui mai r u scenariu posibil şi luarea de m suri în consecin .
O situa ie ce este deseori evaluat ca amenin toare este aceea în care poli istul este chemat s intervin în cazul
conflictelor domestice (conjugale). Cei afla i în conflict vor recurge la arme? Alcoolul sau drogurile influen eaz evolu ia
conflictului? Exist antecedente ale unei asemenea dispute care, readuse în lumin , pot escalada conflictul? În mod
frecvent, poli iştii afla i în misiune pentru aplanarea unui conflict domestic au de-a face cu tr iri duse
la extrem, chiar ira ionale, ale celor implica i. Deşi implicarea poli iştilor în situa ii periculoase este normal şi chiar de
dorit, acestea sunt puternic stresante (Lazarus şi Folkman, 1984).
• Situaţie general ameninţătoare fără posibilitate de
particularizare a pericolului. Evaluarea evenimentului ca fiind o provocare caracterizeaz o situa ie ce poate evolua
c tre una stresant . Exemple sunt: abordarea unei persoane ce manifest un comportament ira ional, patrularea printr-o
zon poten ial periculoas , deplasarea la locul unei crime. Toate aceste situa ii solicit o stare de anticipare, un efort de
predic ie şi de control al situa iei. Aceasta ofer poli istului încredere în for ele sale şi în capacitatea sa de analiz . În
17
cazuri periculoase, de exemplu urm rirea unei maşini sau arestarea unei persoane violente, evaluarea situa iei ca fiind o
provocare duce la o sc derea nivelului de stres şi un control mai bun decât în cazul celorlalte dou situa ii.
În timpul preg tirii specifice, poli iştii înva s evalueze
corect situa iile ce pot s apar . Interpretarea corect a semnalelor ce vin din mediul înconjur tor este deosebit de
important . Dac evaluarea duce la concluzia c situa ia este direct amenin toare poli istul consum un efort deosebit
de concentrare a for elor pentru a face fa . În cazul unui pericol real, acest lucru este bun, dar dac pericolul este prea
des supraevaluat, în timp, apare anxietatea cronic , epuizarea, reducerea aten iei, ce duc la o performan sc zut . Pe de
alt parte, evaluarea situa iei ca fiind o provocare, lucru des întâlnit la poli iştii cu experien , duce la p strarea
concentr rii, a orient rii spre îndeplinirea sarcinii, creşterea încrederii în for ele proprii, utilizarea corect a resurselor
fizice şi psihice.
18
COPING
Urm toarea faz a modelului, dup evaluarea situa iei, este

folosirea strategiilor de coping cum ar fi asumarea sau negarea, fiecare cu mecanisme specifice. Evenimentele percepute
ca stresante sunt urmate sau nu de strategii de coping. Deşi dup unii
autori (Fredberg, 1997) lipsa unui r spuns poate fi considerat el însuşi ca o strategie, dup al ii (Hart, 1995; Hurell 1995;
Lazarus şi Folkman,1991), numai o reac ie conştient folosind strategii cognitive sau comportamentale în scopul
reducerii stresului sau îmbun t irii nivelului de r spuns la stres al respectivei persoane poate fi considerat coping.
Lazarus şi Folkman precizeaz c mecanismul de coping const într-o serie „de ac iuni şi tr iri reprezentând un r spuns
realistic şi flexibil pentru rezolvarea problemelor şi implicit reducerea stresului". Având în vedere acestea, în modelul
ce îl prezent m, dezvoltarea sau nu a unui mecanism de ap rare sunt tratate diferen iat. Poli iştii care nu dezvolt
strategii de coping r mân stresa i (Lazarus şi Folkman,1991).
Deşi copingul poate duce la reducerea intensit ii stresului,
eficien a cu care o persoan face fa situa iilor stresante nu este în mod implicit o defini ie a copingului. Copingul poate
fi eficient (adaptativ) sau ineficient (maladaptativ). Evans, Coman, Stanley şi
Burrows (1993) definesc copingul prin prisma:
 eficien ei cu care indivizii fac fa r spunsurilor lor
emo ionale la stresori şi ac ioneaz pentru a rezolva
stresorii;
 costurilor implicate de aceast ac iune.
De exemplu, o strategie de coping dezadaptativ , deseori
folosit de poli işti, este consumul de alcool (Dietrich şi Smith, 1984). Consumul de alcool ca mijloc de a face fa
stresului este asociat cu alcoolismul, obezitatea, rela ii maritale proaste, depresie, inconsecven emo ional ,
insomnie, epuizare, performan e sc zute în munc (Peele, 1991; Roskies, 1991). De aceea, deşi consumul de alcool
(medicamente, droguri) poate servi scopului de reducere a stresului, în exces, nu este eficient.
Copingul prin asumare are drept obiectiv controlul, buna
în elegere a situa iei ori aducerea la lumin a resurselor necesare dep şirii momentului stresant la nivel psihic (coping
cognitiv) sau al ac iunilor (coping comportamental).
Roth şi Cohen apreciaz c asumarea este un mecanism

preferabil în cazul:
 situa iilor ce pot fi controlate (efectuarea unei arest ri,
desf şurarea unui interogatoriu);
 în care sursa de stres este cunoscut (amendarea unei
persoane ce a înc lcat regulile de circula ie);
 sursa stresului (ca persoan ) este receptiv la discu ie;
 poli istul manifest abilit i de comunicare;
 exist timpul material necesar pentru rezolvarea disputei
sau m car clarificarea termenilor în care se desf şoar
aceasta;
 eşecul poate duce la o situa ie puternic nepl cut sau
chiar periculoas ;
 obligatoriu este nevoie de a se ac iona;
 poli istul manifest încredere în for ele proprii.
Copingul prin asumare comportamental. Const în
reducerea stresului prin interac iunea cu sau f r confruntare cu sursa de stres în scopul punerii sub control a situa iei.
Exemple ar fi ob inerea de informa ii directe sau prin punerea de întreb ri, dezv luirea tr irilor c tre cei din jur,
c utarea de sprijin social, stabilirea unui contact vizual (deseori pentru ob inerea de control, de autoritate sau pentru
intimidare), transmiterea de instruc iuni sau comenzi, confruntarea la nivel fizic, imobilizarea suspectului, utilizarea
armei. C utarea de sprijin în biseric este tot o form de coping comportamental.
Copingul prin asumare cognitiv. Analiza, planificarea,
jocul unui rol sau automotivarea sunt încerc ri de a g si resursele necesare, de a-şi mobiliza resursele, pentru a face fa
stresului perceput. O alt strategie este de a-şi recunoaşte greşeala f cut . Exemple ar fi: „Am înv at ceva din aceast
19
experien ", „Conduc torul auto are tot dreptul s fie nemul umit c a luat o amend ", „Aceasta este munca de poli ie",
„Controlez situa ia", „Sunt capabil s fac asta", „Am f cut ceea ce trebuia", „Doamne, d -mi puterea s ", „Poate c era bine s nu
fi fost aşa de aspru cu puştiul acela ".
Copingul prin evitare reprezint o încercare conştient de

îndep rtare de sursa stresului. Obiectivul este înlocuirea gândurilor nepl cute, non-constructive sau distructive cu gânduri
pozitive ori g sirea r gazului necesar pentru înt rirea resurselor mentale şi fizice, pentru a face loc unei abord ri logice,
ra ionale şi eficiente ca reac ie la situa ia stresant . (Krohne, 1996; Roth şi Cohen, 1986; Suls şi Fletcher, 1985).
Copingul prin evitare ofer poli istului posibilitatea de a face
fa situa iilor în care nu de ine controlul, pentru a-şi men ine aten ia focalizat şi s se preg teasc pentru urm toarea
ac iune. Poli istul care încearc s reac ioneze în cazul fiec rei situa ii nepl cute poate folosi ceea ce McCrae numea
„copingul neurotic" ca reflec ie a vulnerabilit ii personale şi nu ca r spuns ra ional la problem , de unde şi ineficien a
acestuia.
Dup Roth şi Cohen (1986) copingul prin evitare este
preferat în anumite cazuri:
 atunci când situa ia este incontrolabil (admonestarea din
partea unui şef, o remarc jignitoare din partea unui coleg, încercarea ineficient de a convinge o victim s
depun plângere împotriva agresorului, manifestarea agresiv sau puternic emo ional a unei persoane ce este
informat despre o tragedie întâmplat unui membru al
familiei);
 resursele emo ionale ale poli istului sunt limitate (lips de
încredere în for ele proprii, epuizare fizic şi psihic ,
neîn elegerea corect a tensiunii situa iei);
 ignorarea unor informa ii considerate ca nerelevante
(regulile de circula ie în timpul urm ririi unui infractor
periculos);
 sursa de stres este neclar sau necunoscut
(necunoaşterea motivului pentru care o persoan este
agresiv );
 ignorarea unor surse de stres în favoarea rezolv rii pe
termen scurt sau foarte scurt a unor pericole iminente
20
(ignorarea unor r ni în timpul imobiliz rii unei persoane

foarte violente);
 este nevoie de timp pentru asimilarea unor informa ii noi,
dar acesta nu este disponibil;
 şansele de succes în rezolvarea crizei sunt minime
(aducerea sub control a comportamentului unei persoane aflate sub influen a alcoolului sau a drogurilor).
Copingul prin evitare cognitiv const în recurgerea la gânduri în scopul distragerii aten iei, filtr rii sau ignor rii,
distan rii psihice a cuiva de sursa de stres. Ca r spuns la sursa de stres, McCrae sugereaz utilizarea unor strategii cum
ar fi negarea, ra ionalizarea excesiv sau umorul. Exemple sunt „Aceast persoan este prea furioas pentru a m putea
în elege cu ea", „Este numai un copil...", „Este prea beat pentru a-şi da seama de ce face", „Şeful are o zi proast ast zi",
„Habar nu au despre ce vorbesc", „Ce mi se spune este o minciun " , şi chiar ca autoironie „Nu pot s cred c am spus asta".
Copingul prin evitare comportamentală const în ac iunea
poli istului de a se îndep rta din punct de vedere fizic de factorul stresor ceea ce duce la reducerea sau eliminarea
gândurilor şi tr irilor legate de acesta. Poate fi de tip adaptativ sau dezadaptativ incluzând: dedicarea complet numai
c tre ac iuni considerate ca pl cute, evitarea unui individ sau a unei situa ii, abandonarea sarcinii şi trecerea la sarcina
urm toare. De exemplu, poli istul se poate implica într-un program de fitness pe care s îl g seasc pl cut şi care s -i
ofere satisfac ii, în plus beneficiind şi de cel pu in
dou avantaje din punct de vedere al reducerii stresului:
 distragerea individului de la rememorarea experien elor
stresante - teoria time-out;
 prevenirea tr irilor stresante prin îmbun t irea toleran ei
psihofiziologice - teoria buffer-ului.
Exemplu de comportament dezadaptativ este consumul de alcool, droguri şi tutun, ceea ce are drept scop
distragerea individului de la a se gândi sau de a se confrunta cu evenimentele stresante.
Deşi copingul prin confruntare sau cel prin evitare au

fiecare în parte puncte pozitive şi puncte negative, în general, se consider c este mai bine s se adopte o politic de
adaptare decât una de evitare (deşi rezultatele se manifest mai lent). De remarcat, c strategia de evitare poate fi
folositoare imediat dup momentul apari iei factorului stresor (3-7 zile).
Deci, pe termen scurt strategia de evitare ajut poli istul s scape de efectele negative ale evenimentului stresant,
dar pe termen lung aceast strategie este mai pu in eficient din punct de vedere psihic sau fizic. De asemenea este
indicat ca cele dou strategii s fie alese raportat la situa ia particular . De exemplu,
poli istul poate folosi urm toarea succesiune:
• strategia de asumare (discutarea evenimentului stresant); • strategia de evitare comportamental (trecerea la o
sarcin nou );
• şi strategia de evitare cognitiv (încercarea de a uita
evenimentul nepl cut).
FACTORI DE NATUR PERSONAL CE INFLUEN EAZ

COPINGUL
O discu ie despre procesul de coping este incomplet f r examinarea factorilor de natur personal ce
influen eaz alegerea strategiei cât şi eficien a acesteia.
B rba ii şi femeile apreciaz în mod diferit sursele de stres şi în consecin aleg alte strategii ca r spuns pentru
acelaşi tip de eveniment. Acest lucru este evident mai ales în ceea ce priveşte h r uirea sexual şi abuzul sexual legat de
locul de munc . B rba ii sunt de acord, în general cu o atitudine sexist considerând-o normal într-un serviciu
preponderent masculin în care poli iştii- femei nu sunt indica i pentru munca operativ . Strategiile folosite de personalul
feminin includ detaşarea (minimalizarea situa iei, neluarea în serios), negarea, interpretarea în mod eronat a mesajelor
(considerarea comportamentului sexist ca fiind un compliment). În acest context se sugereaz ca strategie evitarea atât
în form cognitiv , cât şi comportamental .
21
To i indivizii aduc cu ei la serviciu caracteristicile personale ce influen eaz susceptibilitatea la stres, maniera
în care interpreteaz şi reac ioneaz la stimuli şi gradul în care evenimentele stresante au consecin e pe termen lung
sau cronice. Caracteristicile personale sunt legate în principal de experien e anterioare cu privire la stres şi
caracteristicile fiec rui individ: strategie de coping preferat , încredere în for ele proprii, optimism, putere psihic ,
extraversie şi perfec ionism.
Identificarea mecanismului preferat de coping poate ajuta la
conceperea unei strategii eficiente de direc ionare a acestuia în scopul reducerii stresului. Se crede c eficien a copingului
este în mod par ial func ie a compatibilit ii dintre caracteristicile individului şi caracteristicile situa iei stresante. De
exemplu, folosirea strategiilor de asumare (confruntare), cum ar fi: c utarea de informa ii despre factorul stresor,
ob inerea de suport social sau discutarea evenimentului cu al ii; va duce, în mod sigur, la reducerea nivelului de
anxietate şi stres comparativ cu situa ia în care s-ar fi ales strategia de evitare. Pe de alt parte, copingul de evitare va fi
mult mai eficient în situa iile în care se ignor sau nu se ia în seam un eveniment ce oricum nu poate fi controlat.
Încrederea în for ele proprii arat cât de bine se simte o
persoan cu ea îns şi şi reflect un grad ridicat şi realistic de apreciere a capacit ii de a face fa cu succes unei situa ii.
Un poli ist cu stim de sine ridicat şi cu încredere în for ele proprii este de aşteptat s nu fie stresat, s aib mai multe
resurse de a face fa evenimentelor, s simt c de ine controlul atât asupra sa, cât şi asupra mediului în care-şi
desf şoar activitatea şi în consecin s fie mai mul umit de slujba sa. Cu alte cuvinte, stima de sine şi încrederea în
for ele proprii contribuie la îmbun t irea performan elor în munc . Este necesar, deci, ca şefii s transmit mesaje
pozitive c tre subordona i, s creeze o cultur organiza ional şi social s n toas şi s acorde, la nevoie, suport
emo ional.
Optimismul este definit ca tendin a unei persoane de a avea
expecta ii favorabile în ceea ce priveşte viitorul. Aceasta duce la un
sentiment de control asupra situa iei prezente şi viitoare, o

orientare c tre realizarea sarcinilor şi o lips de anxietate.
Optimiştii sunt mai pu in susceptibili la sursele de stres
cauzate de schimb rile institu ionale, de tranzi ia societ ii,
predispuşi la un coping de tip adaptativ în situa ii stresante.
Optimismul a fost asociat cu aspectele pozitive legate de sprijinul social, de ob inerea suportului celor din jur
comparativ cu pesimismul ce este legat de distan are, dezangajarea din urm rirea scopului şi negarea situa iei reale.
Puterea psihic este o predispozi ie de a rezista la factorii stresori, aceştia fiind percepu i ca fiind controlabili,
abordabili şi mai pu in d un tori. Este deseori asociat cu optimismul, stima de sine şi este un predictiv al unei bune st ri
de s n tate. Puterea psihic este un moderator al percep iei stresului şi un poten ator al copingului adaptativ.
Extraversia, comparativ cu introversia, reflect o predilec ie c tre adoptarea unor modele de dominare şi este
legat de
c utarea suportului social şi abordarea unei strategii adaptative.
Perfec ioniştii sunt orienta i în mod excesiv c tre îndeplinirea scopurilor propuse (de cele mai multe ori, la un
nivel foarte înalt) atingerea sau nu a acestora putând determina un nivel de stim de sine foarte ridicat sau o
autoevaluare extrem de critic . Perfec ioniştii pot fi v zu i pozitiv la locul de munc şi pot avea satisfac ii deosebite.
Oricum, o situa ie numit perfecţionism neurotic duce la un stres accentuat, reac ii dispropor ionate la greşeli, dificult i sau
probleme şi rela ii conflictuale cu cei din jur datorate unor expecta ii nerealiste. Perfec ioniştii pot, de asemenea, manifesta o
anxietate crescut şi o sc dere a stimei de sine.
În concluzie, disponibilit ile personale influen eaz reac ia la stres şi implicit procesele de coping folosite. Este
plauzibil ipoteza conform c reia poli iştii ce adopt strategii de confruntare s manifeste un cinism ridicat, pesimism,
neuroticism, tensiune crescut şi s fie susceptibili la un nivel mai crescut de stres. Lipsa suportului organiza ional sau a
şefilor exacerbeaz efectele acestei situa ii (de aceea, psihologii din poli ie trebuie s includ şi evaluarea
caracteristicilor psihice personale ce pot explica nivelul
22
ridicat de stres sau folosirea greşit a strategiilor de coping în scopul îmbun t irii politicilor destinate combaterii
stresului).
CONCLUZII
Munca de poli ie este printre cele mai interesante, dar şi

printre cele mai stresante profesii. A fi în serviciul comunit ii este, f r îndoial , principalul motiv pentru care poli iştii
îşi aleg aceast meserie. De ce atunci mul i abandoneaz munca sau se pensioneaz prematur şi de ce stresul şi
epuizarea sunt atât de întâlnite în unit ile de poli ie? Sunt, aşa cum spunea Maslach (1976), poli iştii nişte „buni
samariteni" suprasolicita i? Pot fi controlate percep iile şi reac iile unui poli ist prin înv area unor strategii de coping
adecvate şi prin crearea unui mediu de munc constructiv şi a unei culturi organiza ionale orientat spre acordarea
sprijinului necesar? Pentru ca poli ia s poat juca un rol important în societate şi pentru a-şi îndeplini sarcinile cu succes
trebuie ca angaja ii acesteia s fie eficien i, iar stresul diminueaz eficien a serviciului poli ienesc. În plus, poli iştii stresa i
pot constitui un pericol atât pentru ei, pentru colegii lor de munc , cât şi pentru comunitate. Deci, este necesar ca procesul
de coping s fie în eles ca oferind fiec rui poli ist posibilitatea unei satisfac ii sporite fa de munca depus , performan
crescut şi s n tate fizic şi psihic .
5. Strategii de interven ie:
Conştientizarea problemei:
 consiliere psihologic în vederea accept rii realit ii;
 creşterea suportului social prin discu ii de grup;  consiliere în vederea accept rii status - rolului.
Asumarea responsabilităţii:
 introducerea unor pauze în func ie de specificul activit ii;
 încurajarea ini iativei personale;
 redistribuirea sarcinilor;
 educarea conducerii pentru un stil de munc
recompensator.
Claritatea cognitivă:
 oferirea unor informa ii referitoare la specificul muncii;  stabilirea unor obiective realiste.
Dezvoltarea unor mecanisme de coping

Înv area unor noi abilit i şi deprinderi realiste în func ie de:
 context şi situa ie;
 înt rirea suportului social;
 comunicarea pe tipul de gândire pozitiv ;
 crearea de cursuri;
 îmbun t iri ergonomice;
 modific ri în mediu (plante, aparat cafea etc.);
 înv area unor tehnici de relaxare;
 activit i extraprofesionale (sport, cursuri de limbi
str ine);
 cursuri care s aduc noi informa ii din domeniul
activit ii respective;
 rotirea în cadrul activit ilor de munc ;
 program de lucru mai flexibil (unde este posibil).
Coordonator: Prof. univ. dr. Anghel ANDREESCU MANAGEMENTUL STRESULUIPROFESIONAL Volumul II
GHID pentru personalul din domeniul ordinii şi siguran ei publice Editura Ministerului Administra iei şi Internelor
2006
23
Descrierea CIP a Bibliotecii Na ionale a României
Managementul stresului profesional: ghid pentru personalul din
domeniul ordinii şi siguran ei publice / coord.: Anghel Andreescu,
Bucureşti: Editura Ministerului Administra iei şi Internelor,
2006 vol. II
Vol. 2. - 2006. - Bibliogr. - ISBN (10) 973-745-033-7;
ISBN (13) 978-973-745-033-3
I. Andreescu, Anghel (coord.)
616-057:616.89-008.441:351.75+351.74
159.9:331
Editura Ministerului Internelor şi Reformei Administrative

- 2007 -
24
Capitolul V STRESUL ŞI FRUSTAREA
Psiholog Violeta BOZAI
Fiecare dintre noi reac ioneaz în mod diferit în fa a stresului: crize de angoas şi migrene, pentru unii,
insomnie şi pierderea respectului de sine, pentru al ii. Stresul se manifest diferit la femei şi la b rba i: femeile se închid
în ele şi sufer de depresie, iar b rba ii au tendin a s dezvolte agresivitate şi dependen .
Oricare dintre noi îşi doreşte o via împlinit , plin de bucurie, de satisfac ie personal şi profesional .
Persoanele pentru care toate acestea nu r mân un simplu deziderat sunt s n toase fizic şi psihic, cu un bun echilibru
interior, au o p rere bun despre ele (stim de sine), nu-şi subestimeaz , dar nici nu-şi supraestimeaz capacit ile, pot
face fa „din mers" dezam girilor, îşi pot accepta propriile defecte, pot avea o atitudine tolerant fa de ele şi fa de al ii
şi pot face haz cu uşurin de propria lor persoan , se simt capabile s fac fa în cele mai multe situa ii, nu se las
copleşite de propriile emo ii: team , sup rare, dragoste, gelozie, vinov ie sau griji, se bucur de lucruri simple, de
întâmpl ri cotidiene. Îns , pe cei mai mul i dintre noi, ritmul vie ii moderne i-a angrenat într-un fel de curs contra-
cronometru c reia cu greu îi pot face fa . Ne sim im asalta i, agresa i chiar, de o mul ime de solicit ri, c rora nu le mai
putem face fa cu ajutorul resurselor de care dispunem. Inevitabilul nu întârzie s apar , sub forma epuiz rii, a bolilor
de tot felul, a depresiei, a pierderii interesului fa de via , a stresului.
64 Stresul şi frustrarea
1. Stresul
1.1. Definiţii şi caracterizări

Stresul se refer atât la situa ia, factorul care amenin pe
cineva, cât şi la starea fizic şi psihic ce rezult . Conflictele se nasc atunci când, simultan, apar mai multe tendin e în
rela ie cu diferite alternative şi când intensitatea lor e relativ egal . K. Lewin a
descris trei tipuri de conflicte posibile:
 evitare - evitare, când ambele alternative sunt negative;
 apropiere - evitare;
 apropiere - apropiere.
Când ne afl m în fa a unei situa ii stresante, ar fi în folosul
nostru s facem o autoanaliz sincer şi corect , care s ne ajute s identific m ce anume declanşeaz sentimentele de
frustrare şi de anxietate, prin înregistrarea evenimentelor mici sau mari care ne sup r pe parcursul zilei, a emo iilor prin
care am trecut (cum ar fi furie sau anxietate) şi a gândurilor sugestive. Ar trebui s gândim diferit: nu întotdeauna exist
posibilitatea de a schimba mediul înconjur tor, dar putem s schimb m modul de a-l vedea, de a-l interpreta. Examinând
lista nemul umirilor, vom constata c unele vor fi uşor de remediat, în schimb, altele vor necesita mai mult efort şi
inventivitate pentru rezolvare.
Printre tehnicile la care putem apela, abordate îns cu ajutorul unui personal specializat, se num r :
conservarea energiei, tehnicile de relaxare şi vizualizare mental , concentrarea şi auto-hipnoza. Acupunctura şi
homeopatia, al turi de medita ie şi exerci iile de respira ie s-au dovedit a fi foarte eficiente în controlarea stresului. Nu
trebuie neglijat distrac ia şi, mai ales, odihna, exerci iile fizice, plimb rile în aer liber, contactul cu persoanele
optimiste, cu cei dragi, lecturile pl cute, muzica, respectarea zilelor de odihn din weekend şi a concediilor. Este
important pentru s n tate s avem o atitudine optimist . Pozitivismul, în modul de gândire, permite func ionarea
corect a sistemului imunitar, care devine mai rezistent la agresiunile microbiene. De mai mult timp, anumi i
cercet tori încearc s
25
Psiholog Violeta BOZAI 65
perceap rela ia dintre corpul uman şi spirit. Astfel, mai multe studii coreleaz gândurile negative cu un risc mai ridicat la
îmboln viri, iar gândurile pozitive cu o mai bun protec ie a sistemului imunitar.
Viaţa sănătoasă înseamnă, de fapt, bucuria de a trăi!
1.2. Metode recomandate de specialişti pentru

combaterea stresului
* s discut m problemele pe care le avem cu al ii şi s le

cerem ajutorul;
* s ne planific m timpul în mod eficient;
* s avem o gândire pozitiv , s cultiv m tr irile şi
sentimentele pozitive fa de noi înşine şi fa de ceilal i;
* s realiz m un echilibru între munc , timp liber şi somn;
* s oferim şi s primim afec iune;
* s ne rezerv m în fiecare zi un moment de linişte;
* s ne armoniz m aspira iile cu posibilit ile pe care le
avem;
* s cultiv m practicile personale care men in s n tatea: alimenta ie echilibrat , bogat în vitamine, mişcare,
somn de 7-8
ore pe noapte, f r „nop i albe", evitarea exceselor de orice fel;
* s nu uit m c amenajarea locului de munc prin personalizarea lui cu fotografii de familie sau alte obiecte
care ne
fac real pl cere este extrem de important ;
* s afl m care imagini (legate de locul copil riei sau dintr- un concediu de neuitat) ne fac s ne sim im cel mai
bine şi, treptat, prin vizualizare, s încerc m s le suprapunem locului în care ne petrecem cel mai mult timpul.
2. Frustrarea
2.1. Definiţii şi caracterizări

Uneori trecem linişti i prin diferite etape ale vie ii, suntem
mul umi i de noi, ni se pare c totul este cam la locul lui sau pe cale de a deveni astfel. Dar dintr-o
dat , f r nici un fel de avertizare, 66 Stresul şi frustrarea
aspectul paşnic al lucrurilor se transform şi nemul umirea începe s îşi fac apari ia, o nemul umire g unoas , c reia nu
reuşim s îi g sim o rezolvare. Sim im c am pierdut controlul, c nu mai depindem de noi, ci de o soart care nu mai
lucreaz în favoarea noastr . Şi atunci, apare acest nepl cut sentiment de frustrare care nu te poate duce nic ieri, care nu te
ajut s ajungi la o rezolvare, care, din contr , duce inevitabil la starea de stres. Dac am reuşi s îl deconstruim în toate
componentele sale l-am putea combate pentru a ne putea întoarce la savurarea, netulburat de încruntare, a cafelei de
diminea .
Este evident c am avea numai de câştigat dac am face
efortul de a preveni stresul personal şi de a g si solu iile cele mai bune pentru stabilirea echilibrului interior, pentru a
înfrunta via a cotidian prin disciplinarea propriei personalit i.
Frustrarea este legat de un lucru care te aştep i s se întâmple, dar f r a avea o justificare pe care s o po i
în elege, şi astfel linişti, nu are loc. Frustrat devii când i se pare drept, normal, ca prezentul s evolueze într-o anumit
direc ie, îns te înşeli. Prin urmare, frustrat nu po i fi decât prin combina ia a dou elemente: o speran neîmplinit şi un
sentiment de îndrept ire. Dac suntem frustra i sim im c ni s-a furat ceva, chit c ni s-a furat ceva ce înc nici nu aveam,
dar ni s-a furat un viitor care era atât de sigur încât îl tr iam înc de pe acum.
Frustrarea este o emo ie negativ care apare atunci când un obstacol exterior, eveniment sau persoan , ne
împiedic s ne atingem scopurile. O explica ie original a apari iei frustr rii o ofer Ellen J. Langer, profesor de
psihologie la Universitatea Harvard: «frustrarea provine din decalajul creat între aştept rile noastre şi rezultatul real al
unei ac iuni». Ea intervine atunci când rezultatul real este sub aştept rile noastre.
Frustrarea desemneaz dou fenomene: fie împiedicarea cuiva s -şi realizeze un drept sau o dorin , fie starea
psihic ce rezult din acest blocaj. Prin blocaj se în elege un obstacol care este recunoscut şi este tr it ca atare de
persoana respectiv . Exist blocaje (bariere) subiective (ce in de persoana frustrat ) şi obiective. De asemenea, ele pot
26
avea un caracter permanent (de exemplu, vederea mai slab ) sau temporar.
2.2. Reacţii la frustrare

Exist dou reac ii la frustrare. O prim reac ie este
conştient . Individul frustrat urm reşte cu asiduitate îndeplinirea scopului, în ciuda obstacolelor. Al doilea tip, de natur
inconştient , apare când frustrarea este atât de intens , încât emo ia negativ amenin integritatea personalit ii. În
acest caz intervin mecanismele de ap rare ale eului şi situa ia este re-evaluat : „e mai bine c n-am reuşit" sau „şeful meu
e de vin , nu eu". Reac iile
fa de bariere ar fi:
1. Eliminarea barierei. Când o furtun te împiedic s ajungi la un concert, iei un taxi cu ajutorul c ruia ajungi la
timp. Desigur exist şi solu ii mai complicate.
2. Ocolirea obstacolului. Un func ionar ar vrea s avanseze într-un post mai bine pl tit, îns , în institu ia sa are un
coleg mai bun. Atunci se transfer la alt institu ie, unde nu exist un rival poten ial.
3. Reacţii compensatorii. Sunt, îns , multe cazuri când nu este posibil nici eliminarea, nici ocolirea barierei.
Atunci, uneori,
apare:
a) Substituirea motivului, cum e cazul unui student îndr gostit de o coleg care se m rit cu altcineva.
Aceast frustrare puternic îl face pe tân r s -şi înzeceasc eforturile profesionale şi s devin o personalitate în
domeniul s u. Dac iubirea sa ar fi fost satisf cut , probabil c nu ar fi ajuns la o asemenea performan .
A. Adler a subliniat acest gen de reac ii: oamenii care au o inferioritate v dit tind s şi-o compenseze, c utând
s -i domine pe ceilal i într-un domeniu sau altul.
b) În alte cazuri se substituie obiectul reacţiei. Şeful de serviciu admonesteaz un func ionar m runt (f r a fi
vinovat). Acesta se înfurie, dar nu îndr zneşte s reac ioneze. Întors acas , pornind de la o vin imaginar , îşi descarc nervii pe
so ie şi pe copii.
4. Reacţii de apărare ale eului (termenul a fost creat de S. Freud).
a) Refularea - este actul prin care neg m complet un conflict şi motivul s u principal. În practica psihanalizei se
cunosc
multe asemenea cazuri: o femeie vine la medic din cauza unor tulbur ri (ticuri, obsesii). Povestindu-şi via a, rezult c
nu a avut nici un fel de via sexual , ea negând existen a unor trebuin e de ordin senzual, erotic. Psihanalistul, cu mult
tact, reuşeşte s o conving s se c s toreasc . Dup aceea, toate tulbur rile nevrotice au disp rut.
b) Compensarea prin fantezie - când cineva are insuccese repetate sau se loveşte de bariere insurmontabile, se
consoleaz oarecum în visare. Violonistul ratat viseaz c d concerte de mare succes. Faptul devine periculos când e
înso it de consumul de alcool sau de droguri.
c) Identificarea - adultul care a dorit în tinere e s studieze medicina şi nu a reuşit, se identific cu fiul s u şi
face toate eforturile pentru ca acesta s realizeze cariera visat de el.
d) Proiecţia - când e vorba de o barier subiectiv , deficien a este uneori atribuit altuia, proiectat asupra lui,
astfel încât s i-o poat reproşa. Mincinosul, care şi-a îndep rtat prietenii, îi acuz pe ceilal i de nesinceritate.
e) Raţionalizarea - este un mod de gândire eronat, în sensul atribuirii de motive superioare unei conduite reprobabile.
Un membru al unui partid nazist îşi denun fratele de a fi înlesnit fuga unui evreu. El o face cu convingerea c a contribuit la
triumful cauzei, când, în fond, la baz a stat ura împotriva fratelui (preferat de p rin i).
f) Atitudinea reacţională - o constat m atunci când cineva, împiedicat s -şi realizeze o dorin , ac ioneaz într-un
sens contrar ei. Când mama îi interzice b iatului s mearg la cinema, el se înfurie şi începe s înve e.
2.3. Consecinţele frustrării

Agresivitatea este o consecin a frustr rii. De câte ori, în
timp ce aşteptai în fa a unui ghişeu nu ai avut impulsul de a brusca func ionara care îşi bea tacticos cafeaua şi- i ignora
mesajele
verbale şi non-verbale?
Un grup de psihologi de la Universitatea Yale a studiat comportamentul agresiv în rela ie cu frustrarea şi a
descoperit c
27
acesta este de multe ori o consecin a frustr rii. Tipic este exemplul şoferului care, sup rat pe maşina al c rei motor se
stric constant, izbeşte capota, plin de furie. Instigarea la agresivitate creşte propor ional cu nivelul frustr rii. În plus,
frustrarea se asociaz cu creşteri ale ritmului cardiac, la fel ca şi furia sau comportamentul agresiv.
Frustrarea reprimat duce la depresie. „Ai sim it vreodat c nu mai faci fa sarcinilor de serviciu? Promovarea
aşteptat nu s-a produs, mai mult decât atât, altcineva ocup acum postul mult- visat Gândeşte-te pu in înainte de a l sa
aceste evenimente s te copleşeasc ". Frustrarea, ostilitatea şi furia ne afecteaz negativ la nivel emo ional, mental, spiritual,
dar şi fizic. Pe termen lung, determin instalarea bolilor coronariene şi a altor afec iuni fizice. Migrenele, tensiunile
musculare, afec iunile gastrointestinale ca ulcerul sau colitele, unele afec iuni dermatologice, tulbur rile circulatorii
(hipertensiunea) sau respiratorii (astmul) îşi au originea în lungi perioade de frustrare, înso ite sau nu de furie. În
completarea acestor manifest ri fizice vin o mul ime de probleme emo ionale ce rezult din reprimarea frustr rii şi a
furiei. Acestea pot varia de la episoade de agresivitate pân la depresie şi tendin e spre sinucidere.
Paradoxal, frustr rile te pot motiva în ob inerea succesului. Deseori efortul sus inut într-o ac iune care nu a
reuşit de prima dat poate fi determinant pentru succesul nostru. E normal s fii frustrat când nu- i po i atinge scopul, dar
e bine s ştii c e aproape imposibil s faci întotdeauna ce i-ai propus. Frustrarea, ca şi stresul, face parte din via a
noastr . Un factor care duce la eliminarea stresului şi a frustr rii este visul care se deruleaz în timpul somnului.
2.4. Cum să faci faţă frustrării

Formulează întrebări relevante. Atunci când eşti frustrat,
este foarte simplu s pui întreb ri care nu rezolv situa ia, de genul: „De ce mi s-a întâmplat tocmai mie?", „De ce via a
este atât de nedreapt ?" Este necesar s ne punem întreb ri care, în loc de
a ne bloca resursele, ne deschid noi uşi: „Ce este cu adev rat

important pentru mine?"
Păstrează-ţi concentrarea - identifică problema. În mijlocul unei crize este foarte uşor s - i pierzi concentrarea.
Se spune c o problem bine definit este o problem pe jum tate rezolvat . Pe m sur ce experien a dramatic se
desf şoar , cel mai bun lucru
este s urm reşti rezultatele şi s redefineşti continuu problema.
Ia o pauză. Este important s iei o pauz . Nu l sa problema s te obsedeze. Din când în când, este esen ial s te
distan ezi pu in de evenimentele curente. Opreşte-te pentru un timp. O plimbare în parc ar fi o idee bun . Vei fi surprins
s descoperi cât de multe resurse ai.
Priveşte totul în perspectivă. Frustrarea este o reac ie
emo ional . Nu se întâmpl în afar , ci are loc în interiorul t u. Observ cu aten ie momentele când eşti frustrat. Nu te
judeca prea aspru, blamarea nu va rezolva nimic. În schimb, întreab -te: "Peste trei ani va mai avea sens s fiu sup rat din
aceast cauz ?" Mai mult ca sigur c nu.
Fă haz de necaz. Suntem în permanen vulnerabili la stres din cauza faptului c lu m totul mult prea în serios.
Înva s râzi de tine sau de situa ie. Lucrurile care par sup r toare în prezent, vor p rea pline de umor mai târziu.
Cere ajutor. O situa ie frustrant devine de multe ori suportabil când este împ rt şit unui prieten. Cere
ajutor. Exist vreo regul care spune c trebuie s treci singur prin toate
încerc rile vie ii?
Poate c frustrarea este un proces de maturizare, unul care
ne înva s fim mai maleabili şi mai în eleg tori cu cei din jur, poate trebuie s îi mul umim c din cauza ei nu ne-am
omorât unii pe al ii, dar tot zic c este un mod cam dur de a înv a umilin a. Cu mare pl cere am renun a la toate
sentimentele de frustrare pe care le tr im şi ne-am întoarce la inocen a judec rii şi ironiei. Sau, de ce nu, la furie, pentru c
atunci m car sentimentul ac iunii ne face s credem c înc mai avem control şi nu trebuie s accept m ceva impus.
28
Deşi am sperat s g sim un mod de a ocoli frustrarea, se pare c nu prea exist o rezolvare. Aşa c , dac eşti
frustrat, aşteapt ca dorin ele s i se schimbe şi premiaz -te pentru cumin enie cu ce î i place mai mult.
3. Ştia i c ...?
* persoanele cele mai sociabile sunt cele care au cea mai

bun protec ie imunitar ?
* cei care sunt mai optimişti se îmboln vesc mai rar decât
pesimiştii?
* supuse unui stres permanent, mijloacele de ap rare natural nu mai au aceleaşi calit i, indivizii devenind
astfel mai
vulnerabili?
* starea de spirit schimb toare şi nervozitatea accentuat
sunt factori care duc la gestionarea slab a stresului?
* stresul poate provoca comportamente riscante, precum
alcoolismul, care are efecte distrug toare asupra imunit ii?
* stresul poate fi şi un factor de risc în apari ia unor forme
de cancer?
* râsul este una dintre cele mai bune terapii, afirm specialiştii care au demonstrat în premier rela ia dintre
buna
dispozi ie şi prevenirea maladiilor cardiace?
* cei care reuşesc s -şi p streze calmul în situa iile critice la
care sunt supuşi sunt mai avantaja i?
29
Cu acea ocazie am realizat c , într-adev r, este nevoie s ne propunem plasarea conceptului de inteligen
emo ional în centrul tuturor demersurilor de asisten psihologic a personalului. Ca s folosim o expresie consacrat în
psihologie, mai ales în psihanaliza freudian , inteligen a emo ional este „calea regal " c tre robuste e psihic .
Neputinta invatata
Strategii de adaptare
Procese de coping( to cope with- a face fata)
apreciaza ca hiperreactivitatea, ca si trasatura individuala stabila, reprezinta veriga explicativa �n mecanismul trecerii
de la reactii la procese patologice (disfunctii si boli psihosomatice).
Conceptul de coping vizeaza forme ale activitatii interne sau externe, de prelucrare si restructurare a informatiei, de
luare de decizii si actiuni propriu- zise, cu scopul de ajunge la efectul dorit cu un cost minim. Copingul este definit ca
efort cognitiv si comportamental de a reduce, stap�ni sau tolera solicitarile interne sau externe care depasesc resursele
personale (Lazarus si Folkman, 1984).
�n ceea ce priveste clasificarea strategiilor de coping, cea mai utilizata este cea dihotomizata �n: coping focalizat spre
problema si coping focalizat spre emotie si apartine lui Lazarus si colaboratori (1984, 1987). Ajustarile focalizate spre
probleme sunt actiuni orientate direct spre rezolvarea, redefinirea sau minimalizarea situatiei stresante; mai poarta
numele si de coping instrumental (coping activ). Ajustarea focalizata spre emotie, numita si coping indirect (coping
pasiv), este orientata spre persoana �n scopul reducerii sau controlarii raspunsului emotional la stresori. �n aceasta
categorie sunt incluse si asa- numitele strategii paleative, cum sunt: uzul alcoolului, sedativelor si tranchilizantelor,
drogurilor, tehnicilor de relaxare etc.
Preferinta pentru actiunea directa versus activarea mecanismelor defensive este determinata si de caracteristicile
individuale. Convingerea ca nu poti face fata situatiei determina persoana sa-si reprime impulsul spre actiune sau sa
nege necesitatea interventiei directe. Persoanele sociabile, confidente �n abilitatile lor interpersonale s-au dovedit a
folosi mult mai frecvent actiuni directe de coping dec�t mecanisme evitative (Taylor si Aspinwall, 1996).
Mecanismele defensive sunt activate diferit de diverse persoane pentru a face fata situatiilor de stres. Unii se confrunta
cu situatia stresanta prin umor, altii, prin reprimare si negare, iar altii prefera rationalizarea si intelectualizarea.
Efectul diferentelor interpersonale se manifesta si �n preferinta pentru diversele forme de actiune directa �n
confruntarea cu situatia stresanta. Tipul de coping va depinde de abilitatile intelectuale, de nivelul creativitatii si
ingeniozitatii, al cunostintelor sau al aptitudinilor speciale. Trasaturile dinamico- energetice ale personalitatii
influenteaza de asemenea tipul de coping direct (Strelau, 1989).
Cercetarile lui Lazarus (1993) sugereaza ca oamenii utilizeaza at�t copingul focalizat pe problema, c�t si cel focalizat
pe emotie pentru a face fata situatiei de stres, iar optiunea depinde de tipul de amenintare. Totusi, unii autori constata
diferente �n predominarea utilizarii unei forme sau alta de coping. Persoanele cu scoruri mari la iritabilitate ca si
trasatura au tendinta de a folosi forme de coping de tipul „atacului", �n timp ce persoanele cu scoruri mari la anxietate
opteaza pentru coping emotional.
Watson si Hubbard (1996) au aratat ca persoanele cu scoruri ridicate la neuroticism prezinta mecanisme de coping
pasive si ineficiente, iar persoanele extroverte utilizeaza strategii de suport si reinterpretare pozitiva. Chiar la
persoanele cu preferinte pentru copingul focalizat pe emotie s-au constatat diferente interindividuale. Unele dintre ele
vor alege tehnici de relaxare pentru a face fata situatiei stresante perceputa ca incontrolabila, altii �si vor exprima
verbal emotiile si tensiunea pentru efectul de descarcare, iar o alta categorie va recurge la consum exagerat de alcool
pentru a se „anestezia" si evita confruntarea cu problema.
Rezultatele unor studii longitudinale arata ca utilizarea strategiilor de coping caracterizate prin evitare, distantare fata
de stresor, la fel si descarcarea emotionala si utilizarea raspunsului pasiv cognitiv �n relatie cu evenimentele negative
30
de viata influenteaza cresterea intensitatii dispozitiei depresive. �n contrast, utilizarea strategiilor de coping
caracterizat prin �ncercari active de relationare cu stresorul este asociata cu nivelul scazut al dispozitiei depresive
(Sherbourne, 1995, Tinko, Storel si Moos, 1992).
Din diferentele individuale poate decurge si paleta utilizarii repertoriului de coping. O persoana flexibila va folosi o
arie larga de strategii de coping, de cele mai multe ori adaptate situatiei concrete, spre deosebire de persoana rigida care
utilizeaza un numar redus de forme de coping.
Caracteristicele personale influenteaza si efectul implementarii unei strategii de coping. Abilitatii cognitive si sociale
nu influenteaza doar alegerea tipului de coping, ci si eficienta si calitatea rezultatului. Daca implementarea copingului
solicita un efort intens si prelungit, efectul cumulativ al utilizarii acelor forme de coping, chiar de succes pe termen
scurt, poate fi sever pe termen lung.
Calver si colaboratorii (1989) au aratat ca strategiile de coping focalizate pe problema se relationeaza cu

comportamentul de tip A si optimism, �n timp ce strategiile focalizate pe emotii au fost relationate cu anxietatea ca si
trasatura. Tot Carver (1989) evidentiaza prin studiile sale o corelatie pozitiva �ntre stima de sine si copingul activ sau
planificare si corelatia negativa cu strategiile de evitare.
Demkley si Blankstein (2000) au �ncercat sa evidentieze prin studiile lor relatia dintre perfectionismul autocritic si
distresul curent (depresie, furie, simptome psihosomatice). Astfel, perfectionismul autocritic a corelat semnificativ cu
copingul dezadaptativ, persoanele cu perfectionism autocritic accentuat tind sa raspunda la situatii stresante prin coping
emotional, autoblamare, angajare �n alte activitati si mai putin prin coping activ, experiment�nd de asemenea
sentimente ca lipsa sperantei si neajutorare (Flett si colab., 1996).
�ntr-un studiu efectuat pe adolescenti, Wills si Hirky (1996) au �ncercat sa stabileasca o relatie �ntre tipul de coping
utilizat si consumul de alcool (si alte substante). Rezultatele studiului au aratat ca adolescentii care �n mod curent
utilizau copingul focalizat pe problema prezentau o probabilitate mai mica de a consuma alcool, �n timp ce
adolescentii care utilizau copingul focalizat pe emotie prezentau o probabilitate ridicata de a consuma alcool.
�n ceea ce priveste relatia anxietate- coping, unele studii au identificat copingul pasiv ca fiind predictor pentru
anxietate (Rodrigue, Boggs, Weiner si Behen, 1993), iar copingul evitativ cognitiv ca fiind asociat cu intensificarea
simptomelor depresive si anxioase �n conditii de stres.
Se �ncearca, de asemenea, realizarea unei dihotomii �ntre stilul de coping stabil �n timp si �n situatii diferite si
copingul situational.
Orice modificare a stilului de viata implica un proces de adaptare. Acest proces se deruleaza si �n cazul trecerii
tinerilor din mediul civil �n cel militar, atunci c�nd se executa �ncorporarea. Astfel, t�narul recrut trebuie sa se
adapteze la spatiul social al c�mpului de lupta sau al cazarmii, la ritmul si rigorile vietii militare, gruparea �n unitati si
subunitati, la ierarhia militara si �n general la maniera de aderare la valorile institutiei militare.
Studiile de specialitate au relevat existenta unor trasaturi de personalitate care favorizeaza sau defavorizeaza integrarea
�n mediul militar, iar acestea coreleaza �n mod specific cu potentialul motivational. "Nucleul adaptativ" exprima
posibilitatile persoanei de a se subordona fata de autoritate, de a suporta anumite privatiuni, constr�ngeri si conditii
mai grele de viata, mentinerea unei reactivitati emotionale adecvate si a unui tonus optim, pe fondul deschiderii spre
grup si spre normele sale, toate acestea sustinute de o inteligenta comportamentala corespunzatoare. O personalitate
structural dizarmonica, cu accentuari si fragilitati care face fata cu greu unor situatii obisnuite de viata, chiar si �ntr-un
mediu familiar, va avea o motivatie scazuta fata de schimbarea existentei cotidiene si integrarea �ntr-un mediu nou,
solicitant �n care va trebui sa faca fata unor dificultati suplimentare si unor exigente sporite. Experienta clinica �n
mediul militar a relevat ca soldatii inadaptati sunt de fapt "inadaptatii social anterior"(Rosu, Tanasescu, 1998).
Lucrarile de specialitate si cercetarile sociologice arata faptul ca tulburarile de comportament �si au rareori originea
�ntr-o singura cauza si de regula sunt rezultanta mai multor categorii de factori, cum ar fi: structura de personalitate,
modelele valorice promovate �n procesul de socializare(in familie, scoala, prieteni, profesie), conditii de mediu,
context, etc. S-a evidentiat ca, �n general reactiile dezadaptative si tulburarile de comportament au la baza cauze care
tin de individ si mai putin cauze care tin de mediul militar. Astfel, ele sunt �nt�lnite la tineri insuficient maturizati
psihic si social, cu carente educationale sau cu o personalitate dizarmonica sau deficiente cognitive. Deci, aceste
comportamente dezadaptative sunt la un moment dat "solutii" gasite de persoane cu o anumita fragilitate psihica la
presiunile mediului.
31
Pornind de la cele trei ipoteze teoretice enuntate, studiul de fata �si propune ca obiectiv general identificarea acelor
scheme cognitive care opereaza ca factori protectori �n stres, iar ca obiective specifice:
1. sa identifice daca intensitatea distresului la soldati este influentata de diferentele individuale de natura cognitiva;
2. sa examineze relatia dintre schemele cognitive si preferinta soldatilor pentru utilizarea anumitor strategii de coping.
Prin modul de verificare a obiectivelor specifice deriva urmatoarele ipoteze specifice:
1. soldatii caracterizati prin cognitii pozitive despre sine si lume vor avea un nivel redus de distres psihologic si somatic;
2. soldatii care �si percep valoarea proprie, abilitatile de a face fata sarcinilor si evalueaza lumea sociala ca fiind
structurata, anticipabila si controlabila vor utiliza �n proportie mai mare formele de coping activ si �n mai mica masura
copingul pasiv- emotional.
BIBLIOGRAFIE
1. Armasu, V, 2000 "Dimensiunile sociologice ale adaptarii �n mediul militar", Spirit Militar Modern,
Bucuresti, nr. 6,
2. Baban, A., (1998), "Stres si personalitate", Edit. Presa Universitara Clujeana", Cluj- Napoca
3. Blalock, I. A., Joiner Jr., Th. E, 2000 "Interaction of cognitive avoidance coping and stress �n predicting
depression/anxiety", Cognitive Therapy and Research, vol. 24, nr. 1
4. Carver, C. S., Scheier, M. F., Weintraunb, J. K., (1989), "Assessing coping strategies; a theoretically based
approach", Jurnal of Personality and Social Psyehology, nr. 56
5. Cioloca, I., Stoianovici, I., (1998), " Comportamentul deviant �n timpul stagiului militar", Spirit Militar
Modern, Bucuresti, nr. 3- 4
6. Derevenco, P., Anghel, I., Balan, A., (1992), "Stressul �n sanatate si boala", Edit. Dacia, Cluj- Napoca
7. Dobre, C., (2000), " Aspecte psihologice ale adaptarii recrutilor la cerintele mediului militar", Revista
Fortelor Terestre, Bucuresti, nr. 4
8. Hobfoll, St. E., Pekrun, R., (1999), "Anxiety, stres, and coping", International Journal, Horwood Academic
Publischers, vol. 12, nr. 2
9. Lazarus, (1967), "Psychological Stress and coping process", Mc. Graw Hill, N. Y.,
Stiinta de a te relaxa
Efect comparativ intre relaxarea recuperare si mini –relaxari
Curba de stres a unui subiect care efectueaza o relaxare complete la sf.zilei
stres
RELAXARE COMPLETA
timp
32
Stres
Mini-relaxare
Timp
Curba de stres a unui subiect care efectueaza mai multe mini relaxari in timpul unei zile
Pg 257
Conditionare progresiva 5 secunde cand porniti masina de ex.
Maturitatea vocational in clasa a ix a, stabilita cu ajutorulinformatiilor profesionale,orientarea scolara si

profesionala,planificarea si maturitatea intereselor au prezentat relatii semnificative cu succesul motivational in primii ani
de dupa adolescent.pg 438DEZVOLTAREA CARIEREI/EDUCATIA SI LUMEA MUNCII.
MODUL DE PERCEPERE A EVENIMENTULUI

A experimenta o anumit emo ie este o chestiune de
alegere. Argumentele pot fi g site în experien a unor alte culturi (altele decât cultura occidental ), în tehnicile de
management al stresului, în actorie, toate acestea dovedind c ipoteza lipsei controlului asupra emo iei este nul . Numai
c re eaua biochimic şi neuronal ce sus ine tr irile emo ionale nu func ioneaz dup regulile logicii sau, cu alte cuvinte,
odat ce resursele conştiente ale individului au fost epuizate în confruntarea cu stresorul poten ial, este de presupus c ,
în fapt, sunt mobilizate resurse inconştiente. R spunsul de genul „LUPT SAU FUGI" este ilustrativ pentru aceast
situa ie. Aşa c , f r nici un dubiu, declanşarea acestui gen de r spuns este obiectul controlului şi alegerii. Chiar mai
mult, tr irile emo ionale ale oric rei persoane sunt apanajul înv rii. Exist numeroase tehnici care demonstreaz
capacitatea uman de a ajunge la robuste e şi maturizare emo ional , ceea ce nu înseamn aplatizare şi
indiferen , ci posibilitatea de alegere şi conştiin de sine.
78 Stresul în profesia de poliţist
Multe din aceste tehnici au ca puncte de pornire în elegerea

modului în care au loc înv area, memorarea, şi declanşarea comportamentelor şi considerarea faptului c oamenii se
afl într-o continu schimbare, c nivelurile de conştientizare atinse sunt fluide şi variaz , c nivelurile de activare
percepute şi preferate se schimb .
Fundamentul teoretic al celor expuse, aşa cum este prezentat de Apter (2001), const în existen a unor categorii
de st ri / stiluri meta-motiva ionale, care nu sunt altceva decât rezultatul împletirii valorilor de factur afectiv şi a
modalit ilor de a experimenta lumea. Este vorba despre patru st ri / stiluri bipolare, descrise ca nişte axe, care
reprezint continuumuri între
extremele urm toare:
33
- a te sim i juc uş (a fi într-o form ludic ) / a fi serios;
- conformism / nevoia de schimbare;
- a intra în rol de competitor / sus in tor; - autocentrare / allocentrare.
Chiar dac , teoretic, exist infinite posibilit i de st ri /
stiluri, oamenii prefer şi selecteaz anumite combina ii de st ri, care se reflect în maniera de înv are, memorare,
comportament şi care se împletesc. În orice moment, oamenii se afl într-una din cele dou extreme ale fiec rei st ri, în
orice combina ie posibil . Astfel, se explic cum apreciem o experien ca fiind pl cut într-o ocazie, dar nepl cut cu alt
ocazie.
În general, oamenii îşi manifest preferin a pentru una sau alta din componentele perechii bipolare, ceea ce se
poate reflecta într-un anume pattern, dar exist şi momente în care are loc comutarea pe cealalt component . Se
întâmpl aşa ca urmare a interven iei unuia sau chiar tuturor dintre urm torii trei factori, cu condi ia s fie suficient de
puternici pentru a-i dep şi pe aceia care
ac ioneaz împotriva schimb rii:
 evenimentele sau aştept rile / montajele afective;
 frustrarea (în cazul în care, aflându-ne într-o anumit
stare, nu putem ob ine rezultatul dorit şi, dup un timp,
pur şi simplu, adopt m starea opus );
Psiholog Cristiana DUMITRU 79
 satura ia, care apare atunci când o persoan s-a aflat

ceva vreme în aceeaşi stare.
În plus, se poate spune chiar c intervine, într-un anume grad, controlul conştient.
Ilustrative sunt, în acest sens, exemplele atle ilor şi performerilor.
În literatura de specialitate, aceste cunoştin e sunt reunite în teoria comut rii. Prin comutare sau trecerea de la o
stare la alta se explic cum de modul de a percepe stresul variaz atât de mult, nu doar de la un individ la altul, ci chiar
când vine vorba despre una şi aceeaşi persoan . Totul depinde de componen a combina iei active la un moment dat.
Astfel, putem în elege de ce performan a este asociat atât cu niveluri ridicate de activare / mobilizare, cât şi cu niveluri
reduse de activare / mobilizare. Totul depinde de starea / stilul meta-motiva ional în care persoana se afl în acea ocazie.
RESTRUCTURAREA COGNITIV
Restructurarea cognitiv înseamn reorganizarea modului
în care percepem lumea, ceea ce implic o foarte mare doz de subiectivism. Suntem subiectivi atunci când acord m tot
felul de semnifica ii remarcilor din partea celorlal i, fie c sunt prieteni sau doar colegi, chiar dac nu exist nici o inten ie
ascuns în acestea. În acest caz, este foarte clar c ne afl m în fa a unui exemplu de gândire ira ional .
Alte asemenea „mostre" de gândire ira ional ar fi: - Aceast situa ie este total lipsit de speran .
- De ce mi se întâmpl mereu probleme dintr-astea?
- N-am nici o şans s termin acest proiect la timp!
Întreb rile care se impun în asemenea momente sunt:
- Ce simt când fac o asemenea remarc ?
- Aş spune c remarca mea este întocmai şi în întregime
adev rat ?
- Aceast remarc m-a f cut s m simt mai bine sau mai
r u, inând cont de faptul c m sim eam deja un pic stresat/ ?
34
Sunt doar câteva exemple în care propria gândire

ac ioneaz împotriva noastr în situa ii care pot genera stres, dar nu-l genereaz automat. Majoritatea reac iilor de stres
tr ite rezult din propriul mod de gândire. Tocmai de aceea, orice interven ie
de management al stresului parcurge urm toarele etape:
 înv area modalit ii de recunoaştere a gândurilor
distorsionate;
 schimbarea gândurilor distorsionate prin achizi ia
modului de combatere a afirma iilor ira ionale;
 managementul mâniei, folosind tehnici cognitive;
 punerea în practic a noilor abilit i înv ate în situa ii din
via a de zi cu zi;
 înv area modalit ii de recunoaştere a gândurilor
distorsionate.
Robert Sapolsky, specialist în tehnicile de management al stresului, este de p rere c sursa primar / factorul
primar al instal rii stresului ine de natura uman , de faptul c putem gândi despre felul în care gândim ca urmare a
posibilit ii noastre de a p stra o imagine / o informa ie în minte atât timp cât dorim. De aceea, spre deosebire de noi,
animalele care nu pot realiza acest lucru nu se îmboln vesc de ulcer. Deîndat ce pr d torul a ieşit din câmpul s u
perceptiv, animalul l-a uitat. Cu alte cuvinte, sunt alertate de pr d tor exclusiv când acesta este prezent. În schimb, noi,
oamenii, putem p stra vii în minte gândurile despre tot felul de „pr d tori", în orice caz, despre toat gama de probleme.
Din fericire, suntem capabili şi s ne imagin m solu iile la aceste probleme. Avem incredibila putere de a ne imagina
cum s ne
schimb m comportamentul pentru a func iona mai bine în viitor.
Abilitatea de auto-observa ie poate fi atât o binecuvântare, cât şi un blestem. Câteodat , folosim aceast abilitate
pentru a ne r zgândi, a ne submina şi a critica lucrurile pe care le facem. Ac ion m şi reac ion m simultan. Auto-
observa ia ne poate elibera de stres sau ne poate condamna pe via la perturb ri emo ionale şi fr mântare.
În acest context, Albert Ellis scria: „Cu cât alegem mai mult s ne folosim puterea de conştientizare pentru a ne
analiza scopurile şi dorin ele, cu atât mai mult ne înt rim liberul arbitru şi capacitatea de a decide singuri. Abilitatea de
auto-observa ie se concretizeaz / se materializeaz în demersul de dialog interior. Prin acest dialog interior, pe de o
parte, putem „s ne fur m singuri c ciula", spunându-ne lucruri de genul „Nu voi reuşi niciodat nimic", iar pe alt parte,
ne putem men ine în direc ia scopurilor noastre în felul urm tor: „Pot ob ine tot ce vreau dac muncesc din greu şi r mân
concentrat asupra scopului meu". Gândurile pozitive, de încurajare şi mobilizare, ra ionale ne pot şlefui / modela destinul
într-o direc ie, iar cele negative, distorsionate, ira ionale, confuze, de descurajare ne modeleaz destinul într-alt direc ie.
Aceasta înseamn c putem alege cum vrem s gândim şi s ne comport m.
Când trebuie s facem ceva despre care CREDEM c ne
pune într-o situa ie jenant , dialogul interior poate ac iona în sens inhibitor. Convorbirea cu noi înşine este adesea
generat de reguli interioare puternice, despre care cei mai mul i dintre noi nu suntem conştien i.
„N-o s m fac de râs niciodat în public", „Va fi groaznic dac o s m fac de râs în fa a altora", sunt exemple de
asemenea reguli nescrise. Tocmai din aceast cauz ne este team s facem ceva pentru prima dat , s ne dezv luim cele
mai profunde sentimente.
În situa ia în care facem ceva pentru prima dat , acest gen de dialog interior sun cam aşa: „Nu pot. Va fi dificil.
De ce fac asta? O s m fac de râs. Lumea o s râd de mine. Sunt prea
b trân pentru a face lucruri pe care nu le-am f cut pân acum."
Atunci când facem o greşeal , acelaşi gen de dialog interior
const în urm toarele: „Ce idiot sunt! Este groaznic! Ur sc s fac greşeli! M caracterizeaz asta. Întotdeauna fac
greşeli." Un asemenea dialog interior, dac este puternic, ne poate împiedica s experiment m ceva nou. Ne poate face s
sim im o team atât de mare fa de greşeli încât nu ne mai asum m nici un fel de risc.
35
Re inerea chiar şi-n fa a celor mai mici riscuri ne poate bloca dezvoltarea, ne „ucide" creativitatea şi spontaneitatea.
Aaron Beck enumer alte câteva reguli nescrise asemenea
celor prezentate deja:
 Pentru a fi fericit trebuie s am succes tot timpul!
 Pentru a fi fericit trebuie s fiu acceptat de toat lumea şi
s fiu pl cut de toat lumea întotdeauna!
 Dac nu sunt în vârf, nu sunt bun de nimic!
 Dac fac o greşeal , sunt un prost!
 Valoarea mea depinde de ceea ce cred ceilal i despre
mine!
 Nu pot tr i f r „marea dragoste"!
 Dac o persoan nu este de acord cu mine, asta
înseamn c nu m place!
Evident c mul i dintre noi sunt tenta i s cread c aceste reguli nu sunt valabile pentru ei, nu li se aplic . Şi
totuşi, cel pu in o dat în via au fost sup ra i din cauz c n-au ob inut ce-au vrut sau cineva nu i-a pl cut sau au ieşit pe
locul doi sau au f cut o greşeal sau cineva nu le-a apreciat p rerea sau vreun / vreo fost / fost i-a p r sit sau cineva nu a
fost de acord cu ei. Au existat anumite momente în via când probabil c au fost afecta i de fiecare din aceste reguli
nescrise. Aceasta deoarece nimeni nu e perfect. În plus, ceilal i pot fi conduşi de reguli diferite, chiar contradictorii. De
aceea, aceste reguli sunt frecvent înc lcate. În consecin , ne sim im irita i şi sup ra i. Sunt cazuri în care aceste reguli se
dovedesc atât de puternice încât pot distruge prietenii, destr ma c s torii şi ne fac s ne pierdem încrederea în noi.
Afirmaţiile de genul „Ar trebui" sau „Trebuie"
Regulile interioare adesea includ expresii de genul „Ar
trebui" sau „Trebuie". De aceea, acest tip de gândire este denumit „absolutist" - fiind foarte „dictatorial", cu atât mai mult cu
cât uneori, deşi prezente, nu sunt exprimate ca atare.
Dramatizarea
Se refer la prezen a în vocabularul cuiva a cuvintelor
„extreme" de genul „groaznic", „cumplit". Oamenii care gândesc în
felul acesta pleac de la presupozi ia c nu exist „uneori dificil", ci exclusiv „ÎNTOTDEAUNA dificil" şi se aşteapt ca
lucrurile s se întâmple în consecin . Asemenea persoane exagereaz poten iala gravitate a oric rei probleme.
Un alt exemplu de gândire ira ional este „Nu suport s ".
Albert Ellis a definit secven ele procesului de apari ie a

stressului ca termeni ai unei ecua ii:
- evenimentul activator / întâmplarea / situa ia (A);
- interpretarea întâmpl rii (B);
- reac ia de stres = consecin a (C), astfel c A+B=C. Cu
alte cuvinte, ceea ce gândim despre o situa ie determin ceea ce sim im în leg tur cu acea situa ie. Gânduri diferite,
asociate
aceleiaşi situa ii, duc la moduri diferite de a tr i acea situa ie.
S ne referim la un exemplu concret: s presupunem c avem o pan de cauciuc în drum spre locul de munc .
Aceasta este situa ia / evenimentul activator. În fa a acestei situa ii putem gândi astfel: „Este cel mai r u lucru care mi se
putea întâmpla. N-o s -mi repar niciodat cauciucul sta. O s întârzii la serviciu şi probabil c voi fi dat afar ." În
consecin , ne sim im sup ra i şi frustra i. Sau, în fa a aceleiaşi situa ii, putem gândi: „O pan de cauciuc. Nu e mare
lucru! Pot s -l schimb şi singur sau pot chema pe cineva care s m ajute. O s -l sun pe şeful meu şi o s -i explic ce s-a
întâmplat. Va în elege. Oricui i se poate întâmpla s aib o pan de cauciuc, m car o dat ." Ca urmare, ne sim im mai
pu in stresa i şi capabili s facem fa situa iei.
Cei mai mul i oameni, de obicei, nu sunt conştien i de
existen a acestor gânduri şi consider c stresul este rezultatul
inevitabil şi nemijlocit al întâmpl rii / evenimentului activator.
Schimbarea gândurilor distorsionate prin achizi ia modului de combatere a afirma iilor ira ionale.
Orice schimbare începe cu conştientizarea obiectului schimb rii
36
Un prim pas c tre schimbare, la îndemâna oricui, este

„contabilizarea" situa iilor stresante prin care am trecut, în felul
urm tor:
1) notarea unei scurte descrieri a situa iei;
2) „refacerea" dialogului interior astfel încât s ne amintim
cât mai multe detalii;
3) analiza calit ii dialogului interior, luând drept criteriu, apropierea de unul din cei doi poli: „M-a f cut s m
simt mai bine"/ „M-a f cut s m simt mai r u".
Iat cinci tehnici pe care le putem folosi pentru a ne
men ine gândurile limpezi şi ra ionale:
1) G seşte ceva bun în orice situa ie!
2) Controleaz - i dialogul interior!
3) Evit s cau i vin cuiva!
4) Priveşte înainte! Concentreaz -te pe ce va fi!
5) Nu uita c , dac încalci aceste reguli, po i deveni stresat! Toate acestea sunt tehnici de restructurare cognitiv
tocmai
pentru c ne ajut s reorganiz m modul în care vedem lumea.
Lupta cu gândurile ira ionale presupune evaluarea acestor convingeri ira ionale şi recunoaşterea a ceea ce sunt
ele cu adev rat: expresii ale frustr rii bazate doar pe o brum de adev r şi exagerarea tuturor propor iilor. De exemplu,
obişnuim s ne spunem: „Şefa mea este o tic loas absolut ! Mereu îmi d de lucru în ultima clip ." Acesta este un
exemplu clar de distorsionare a adev rului. Dac analiz m aceste remarci, vom avea m sura în care ele stau în picioare /
sunt valide. Dac şefa este într-adev r o tic loas absolut , aceasta înseamn c niciodat ea nu a f cut un lucru bun,
indiferent pentru cine. Dac ar fi s examin m atent afirma iile f cute, ne vom aminti cel pu in o ocazie în care şefa ne-a
m rit salariul sau ne-a l sat s plec m mai devreme acas sau chiar ne-a l udat pentru munca noastr . Aşa c mai corect
ar fi s
spunem aşa: „Câteodat e greu s lucrezi cu şefa mea."
În fa a „cuantificatorilor universali" de genul „niciodat " sau „întotdeauna", cea mai adecvat reac ie este: „De
fapt, nu întotdeauna şefa mea îmi d ceva de f cut în ultimul moment. În ultimele dou s pt mâni n-a f cut deloc aşa ceva".
37
Combaterea gândurilor ira ionale presupune parcurgerea

unui proces marcat de urm toarele întreb ri:
1) Cât de adev rate sunt aceste remarci?
2) Pot fi dovedite?
3) Sunt general valabile sau sunt adev rate doar în anumite
cazuri?
Un alt mod de combatere a remarcilor ira ionale este identificarea prezen ei evidente sau „în umbr " a
afirma iilor de genul „trebuie" şi sanc ionarea lor.
Albert Ellis este de p rere c se disting trei categorii de
afirma ii gen „trebuie..."
1) având drept int propria persoan (Trebuie s fac
lucrurile perfect! / Trebuie s am succes! / Trebuie s fiu iubit!);
2) îndreptate c tre al ii (Ceilal i trebuie s -şi fac treaba cât de bine pot! / Ceilal i trebuie s se comporte
respectând regulile
mele! Ceilal i trebuie s se poarte frumos cu mine întotdeauna!);
3) orientate împotriva condi iilor de munc , de mediu şi împotriva lumii (rânduielilor lumeşti) (Via a n-ar trebui
s fie aşa de grea!).
Dac suntem aten i, vom constata c în spatele multor
convingeri ira ionale stau, de fapt, afirma ii gen „trebuie". S ne gândim la un exemplu: remarca „Colegul meu nu e bun
de nimic" ascunde urm toarea afirma ie gen „trebuie": „Ceilal i trebuie s -şi fac treaba cât de bine pot".
Deîndat ce am sesizat leg tura dintre o convingere ira ional şi afirma ia „trebuie", ce se afl în spatele acesteia,
putem schimba afirma ia „trebuie" astfel încât s sune mai pu in dictatorial. Este uşor de realizat acest lucru, convertind
afirma ia „trebuie" într-o preferin . Avantajul acestei transform ri const în flexibilitatea specific preferin elor. Neîndeplinirea
unei preferin e ne sup r mai pu in decât neîndeplinirea imperativului „trebuie". Întorcându-ne la exemplul prezentat,
vom face urm toarea mutare: „Aş prefera ca oamenii s -şi fac treaba cât de bine pot, dar n-o voi lua în nume personal,
dac nu vor face asta." Prezen a lui „dar" men ine gândirea limpede şi ra ional .
38
Managementul mâniei, cea mai periculoas dintre emo ii.

Mânia ia multe forme. Exist mai multe tipuri de mânie:
abuzul, ridiculizarea, violen a fizic , sarcasmul, îmbufnarea, gelozia, furia, ostilitatea, plictiseala, iritarea sau frustrarea,
auto- comp timirea şi învinov irea.
Efectele mâniei
În plan fiziologic, mânia duce la creşterea nivelului de
cortizon şi adrenalin , creşterea tensiunii arteriale şi a glicemiei, concomitent cu reducerea diametrului vaselor sangvine.
Creşte, de asemenea, nivelul colesterolului, ceea ce m reşte riscul de arterioscleroz .
R spunsul fiziologic al organismului la mânie este acelaşi cu r spunsul la stres.
Exist o foarte strâns leg tur între mânie şi afec iunile
cardiace, infarctul miocardic şi hipertensiunea arterial cronic .
Dr. Redford Williams, cercet tor la Duke University, a ajuns
la concluzia c , mai ales, ostilitatea se asociaz cu afec iunile
cardiace şi poate fi un bun predictor pentru infarctul miocardic.
Mânia poate conduce la insomnie şi oboseal .
Oamenii al c ror comportament este marcat de ostilitate au
o via caracterizat de probleme de cuplu, nivel ridicat de stres, nivel redus de satisfac ie în munc şi probleme de
rela ionare la locul de munc .
Sim im mânie atunci când consider m c întâmpl rile care tocmai se petrec sau sunt deja petrecute sau care ar
putea avea loc se deruleaz altfel decât suntem noi de p rere c ar trebui s se întâmple. Mânia este o reac ie ce apare
atunci când aştept rilor noastre nu li se d curs.
Nu suntem mânioşi în lipsa unei justific ri pentru ceea ce
sim im. De obicei, ne mâniem din cauza altor oameni sau din cauza unor lucruri sau situa ii şi, uneori, din cauza
noastr . Adev rul este c tr im aceast emo ie ca r spuns la nevoia ca
lucrurile s fie f cute aşa cum vrem noi / dup pofta noastr .
Mânia este resim it în cazul în care cineva încalc nişte
reguli.
39
Fiecare dintre noi are asemenea reguli în baza c rora lu m

decizii şi care ne indic cum ar trebui s decurg lucrurile.
O regul este acea convingere, care ne confer asigurarea c aşa trebuie sau ar trebui s fie un lucru. În general,
regulile includ expresii de genul „ar trebui", „trebuie". Ne mâniem când cineva încalc sau chiar noi înc lc m una din
regulile care ne guverneaz .
E de re inut c aceste reguli sunt crea ia noastr . Ele nu sunt echivalentul realit ii. Noi suntem cei care decidem
cum ar trebui s fie lucrurile. Şi atunci când apare ceva ce intr în conflict cu modul cum credem noi c lucrurile ar trebui
s fie, în noi r sare mânia. Întâmplarea în sine nu ne face mânioşi mai mult decât ne-ar face s ne sim im plictisi i sau
altcumva. Felul în care noi reprezent m în mintea noastr întâmplarea, ceea ce semnific aceasta pentru noi duce,
întotdeauna, la tr irea unei anume emo ii fa de acea situa ie.
Motivul pentru care ne sup r m pe cineva sau pe ceva nu
este comportamentul acelei persoane şi nici circumstan ele situa iei, ci convingerile noastre în leg tur cu modalitatea
în care oamenii ar trebui sau trebuie s se comporte.
În func ie de cum interpret m situa ia şi lu m în considerare regulile pe care le-am creat pentru aceste tipuri de
situa ii, ne vom p stra calmul şi liniştea la un anumit nivel.
Primul pas în controlul mâniei este reexaminarea regulii ce intr -n ac iune şi conştientizarea faptului c de la
aceasta, ci nu de la situa ia propriu-zis , s-a ajuns la alegerea mâniei, ca reac ie la situa ia respectiv .
Dr. Wayne Dyer recomand câteva modalit i de a p stra
controlul asupra st rii / emo iei de mânie (enervare):
1. S fim foarte aten i la ceea ce gândim în momentele
acelea de mânie şi s ne aducem aminte c nu trebuie s gândim astfel, pur şi simplu pentru c aşa am f cut în trecut.
2. S încerc m s amân m tr irea mâniei. Dac ştim c ne
mâniem într-o anume situa ie, atunci s amân m declanşarea tr irii cu 15 secunde şi abia apoi „s ne d m drumul". În
urm toarea
40
ocazie, s încerc m amânarea cu 30 de secunde şi, în continuare, s tot m rim intervalul. Amânarea înseamn , de fapt,
control. Dup ceva exerci iu, vom fi în stare s elimin m declanşarea mâniei.
3. S avem în minte c putem considera un lucru nepl cut şi, cu toate acestea, putem sim i şi altceva decât mânie
fa de acel lucru.
4. S ne amintim în acele momente de mânie, c fiecare
are dreptul s fie ceea ce alege şi, de fapt, dolean a noastr , ca alte persoane s fie altfel de cum sunt, ne alimenteaz
starea de mânie. S înv m s le permitem celorlal i s aleag , aşa cum şi noi insist m asupra drepturilor noastre.
5. S inem un jurnal în care s not m timpul, locul şi
situa ia la care am ales s reac ion m cu mânie. Simplul act de a scrie despre fiecare incident ne va face s alegem mânia
din ce în ce mai pu in.
6. S sc p m de toate aştept rile pe care le avem fa de ceilal i.
7. S ne pese de propria persoan . În felul acesta, nu ne vom mai consuma tr ind o emo ie aşa de auto-distructiv .
8. În loc s fim sclavii, din punct de vedere emo ional, ai oric rei situa ii cu poten ial frustrant, s folosim aceast
situa ie ca pe o provocare la schimbare, nu ca pe o ocazie de a ne enerva.
►Cercetarea rela iei dintre stres şi inteligen a emo ional
Cu scopul de a urm ri leg tura dintre stres şi inteligen a
emo ional , poli iştilor care au participat la atelierele de lucru
organizate li s-au administrat dou chestionare:
►Boston Emotional Intelligence Questionnaire, ce
presupune ca dimensiuni ale inteligen ei emo ionale urm toarele:
- conştiin de sine; - reglarea emo iilor;
- motiva ie intrinsec ;
- rela ionare interpersonal ; - abilit i sociale.
Scopul acestui chestionar este s m soare nivelul de
în elegere a propriilor emo ii şi de tr ire a acestora.
41
Cele cinci dimensiuni ale inteligen ei emo ionale sunt

descrise astfel:
conştiin a de sine - se traduce (când înregistreaz un
nivel ridicat) în capacitatea de a-şi recunoaşte şi în elege dispozi iile afective, emo iile, nevoile şi, de asemenea,
efectele acestora asupra celorlal i.
Caracteristicile ce exprim conştiin a de sine a cuiva sunt:
- încrederea în sine şi
- auto-evaluarea realist .
autoreglarea / reglarea emo iilor
Nivelul ridicat al autoregl rii este un indicator al capacit ii
de a controla sau redirec iona impulsurile şi dispozi iile afective explozive, de asemenea, al capacit ii de a gândi
înainte de a ac iona.
Tr s turile ce reflect aceast component a inteligen ei
emo ionale sunt:
- demn de încredere;
- toleran a fa de incertitudine; - deschiderea c tre schimbare.
motiva ia intrinsec , ale c rei valori ridicate certific
pasiune pentru munc din motive ce trec dincolo de bani sau statut şi, în plus, capacitatea de a-şi urm ri elurile cu
perseveren şi energie.
Indicatorii motiva iei intrinseci sunt:
- nevoia puternic de realizare;
- optimismul, chiar şi în fa a eşecului;
- asumarea angajamentului în cadrul sarcinilor de munc .
empatia / rela ionare interpersonal - se traduce, în cazul
în care înregistreaz valori ridicate, prin capacitatea de a în elege configura ia emo ional a altor oameni, fiind în stare
s se comporte cu oamenii în acord cu / conform cu reac iile /reac iilor acestora.
Tr s tura marcant a empatiei este sensibilitatea fa de
ceilal i indiferent de barierele culturale.
42
abilit i sociale
Gradul ridicat de dezvoltare a abilit ilor sociale const în eficien în rela iile sociale şi ini iativ în rela ionare
şi, în plus, abilitatea de a g si „lungimea de und " comun .
Tr s turile ce atest abilit ile sociale ale cuiva sunt:
- reuşita în orice demers de schimbare; - lejeritate în a elabora şi conduce.
►Un chestionar ce surprinde STILUL DE VIA şi care
urm reşte nivelul actual de stres perceput şi m sura în care stilul de via rezultat din r spunsurile subiec ilor indic
riscul de îmboln vire provocat de stres. Stilul de via , aşa cum este definit
în acest context, este rezultanta urm torilor indicatori:
- nivelul actual de stres;
- gradul de anxietate;
- nivelul perceput al succesului în via / în munc ;
- regimul alimentar zilnic;
- înc rcarea cu sarcini;
- experien a;
- simptome fizice aflate în rela ie cu stresul;
- folosirea de stimulente;
- grijile / provoc rile tr ite.
Studiul prezentat a relevat c , indiferent de vârst , sex,
statut sau vechimea în profesie, exist o puternic rela ie între fiecare din dimensiunile ce compun inteligen a emo ional
şi nivelul sc zut de stres, reglarea / coordonarea emo iilor ar tând cea mai puternic leg tur . Studiul a demonstrat c
acei poli işti care îşi în eleg şi regleaz tr irile emo ionale declar niveluri mai reduse de stres şi sunt expuşi, conform
stilului de via declarat, la un risc mai mic de îmboln vire din cauza stresului, în viitor.
În consecin , ceea ce se sugereaz este c aplicarea unor interven ii de dezvoltare a inteligen ei emo ionale duce la
un anume mod de a tr i stresul.
►Obiectivele şi premisa oric rei interven ii de
managementul stresului
Obiectivele unei interven ii de managementul stresului,
recomandate în literatura de specialitate sunt:
- creşterea nivelului de conştientizare a propriilor tr iri;
43
- sporirea bagajului de cunoştin e;

- schimbarea atitudinii şi comportamentului;
- reducerea riscului de îmboln vire şi ameliorarea productivit ii.
Sunt posibile asemenea obiective întrucât premisa oric rei strategii de interven ie const în admiterea faptului c
reac ioneaz prin stres oamenii care au înv at s fac acest lucru. Tocmai de aceea, Max Wertheimer definea adultul ca
fiind „un copil deteriorat".
Reac ia de stres este o cale înv at şi, dup cum sus ine un proverb românesc, „înv ul are şi dezv ". Poate fi
uşor sau dificil s schimbi un model înv at.
Cu cât fixarea a fost mai puternic şi cu cât înv area
modelului s-a realizat la un nivel mai profund, cu atât este mai probabil ca schimbarea s fie dificil , dar nu este chiar
întotdeauna aşa.
Unul din factorii de care depinde aceast schimbare este
autenticitatea nevoii unei persoane de a face acest lucru.
Oamenii se schimb atunci când ştiu CUM s fac acest lucru, când au OPORTUNITATEA şi când sunt
MOTIVA I
suficient. În consecin , managementul stresului înseamn :
- sporirea / ameliorarea abilit ilor şi bagajului de
cunoştin e,
- furnizarea oportunit ii,
- g sirea motiva iei corespunz toare şi a resurselor care s
constituie un catalizator pentru schimbarea acelei persoane.
Îns şi descrierea mecanismului prin care se produce stresul
are valen e motiva ionale în managementul stresului în cazul anumitor oameni, îns în mod diferen iat. Se contureaz
dou
situa ii:
Este vorba despre acel gen de persoane ce poate fi denumit „centrifug". În cazul lor, sublinierea consecin elor,
care pot fi foarte grave, accentuarea faptului c stresul poate îmboln vi, şi înc cum, şi „lovitura emo ional " primit sunt
suficiente, uneori, ca baz motiva ional a schimb rii comportamentului, deoarece
44
furnizeaz convingerea c riscul este mare, c „terenul" este

vulnerabil şi duce la instalarea st rii de fric fa de consecin e.
Este cazul persoanelor al c ror comportament ar fi etichetat
ca fiind „centripet", atrase de starea de mai bine, de o s n tate mai bun , motivate de beneficii.
Apartenen a la una sau alta din cele dou categorii este doar unul din factorii care influen eaz starea
motiva ional a cuiva.
Realitatea este c nu po i absolut deloc motiva direct oamenii, dar în schimb, ceea ce po i face este s
conectezi eforturile întreprinse la structura motiva ional proprie diverselor persoane.
Pentru ca schimbarea s func ioneze, este nevoie fie s schimb m credin ele / convingerile cuiva, fie s apel m
la o convingere deja existent . Nu po i produce o schimbare pe termen lung la nivel comportamental dac nu schimbi mai
întâi credin a care sus ine acel comportament.
A educa pe cineva în problematica stresului nu duce la
efectele dorite decât dac nu exist deja un sistem de credin e / convingeri care s asimileze bagajul nou de cunoştin e.
Altfel, orice nou informa ie este „ştears ", pur şi simplu, din cauza faptului c nu are nici o semnifica ie pentru persoana
respectiv . Se întâmpl aşa întrucât nu exist un r spuns specific la stres, la nivelul organismului, ci un sistem
informa ional complex, care codific şi încapsuleaz experien a, poate chiar o creeaz .
Organizarea unor asemenea ateliere de lucru sau seminarii în cadrul Poli iei Române îşi poate dovedi eficien a în
condi iile în care, ca prim pas, se ob in informa ii asupra configur rii emo ionale a oamenilor din institu ie şi „se culeg"
cât mai multe defini ii personale ale stresului.
Urmeaz ca, în func ie de aceasta, s fie alc tuite grupe de
lucru omogene, c rora, cel pu in, s li se ofere bagajul de cunoştin e şi, eventual, de deprinderi referitor la
problematica stresului.
Aceasta întrucât, dup cum am men ionat în partea introductiv , munca de poli ie este „stresant " şi este de
aşteptat
45
s fie aşa, luând în considerare genul de evenimente care fac obiectul muncii de poli ie. Tocmai de aceea este nevoie
de personal care prezint cote maxime de robuste e psihic .
Cum se poate ajunge la asta? Prin înv area recunoaşterii acelor itemi disfunc ionali ce apar in felului în care
proces m informa iile din mediu şi restructurarea lor.
Maniera de prezentare a problematicii stresului pe parcursul paginilor anterioare nu şi-a propus decât s
conştientizeze atributul de „rezolvabile" a oric ror „probleme" generate de stres şi s sublinieze c tot ce avem de f cut
este s ne mobiliz m s c ut m, în mod organizat şi sistematic, solu iile. Pentru c , dup cum am v zut, solu iile exist .
Identificarea surselor de stres
Factorii de risc care trebuiesc identifica i sunt urm torii:

cultura organizaţională - cu referire la modul de
abordare a problemei stresului în munc ;
solicitările specifice locului de muncă - tipul sarcinii de
munc şi expunerea la riscuri fizice sau psihice din mediul de
munc ;
controlul asupra activităţii propria lor munc ;
relaţiile de muncă - pe vertical şi orizontal , dar în
special rela iile şefi-subordona i (intimid rile şi h r uirea la locul de
munc );
schimbările organizaţionale - modul cum sunt
gestionate şi aduse la cunoştin a angaja ilor schimb rile
organiza ionale;
rolul - în elegerea rolului în cadrul organiza iei de c tre
fiecare angajat;
susţinerea sau sprijinul - din partea colegilor şi a
managerilor;
instruirea - în scopul oferirii cunoştin elor şi form rii
deprinderilor practice necesare pentru îndeplinirea sarcinilor de
munc ;
factorii individuali - luarea în considerare a diferen elor interindividuale.
Este posibil ca una din cauze s fie şi capacitatea relativ
sc zut a poli iştilor de a face fa situa iilor stresante. Afec iunile legate de stres se datoreaz combina iei dintre factorii
externi şi capacitatea sc zut a poli iştilor de a face fa stresului.
Lipsa
reac iei
Eveniment Evaluare
sau cognitiv
stimul
Adoptarea
unei strategii
de protec ie
Coping prin Coping prin

asumare evitare
Comportamental Cognitiv Comportamental Cognitiv
46
Geneza conceptului de „sindrom general de adaptare" porneşte de la observa iile lui Selye asupra pacien ilor care
sufereau de afec iuni medicale uşoare, ce manifestau multe simptome similare cu subiec ii care fuseser supuşi efortului
de a r spunde la diferi i factori stresori. Aceasta l-a condus la ideea de a studia în laborator, pe cobai, efectul fizic al
expunerii la stres. Ipotezele sale au fost confirmate de experimentele efectuate pe cobaii supuşi unor condi ii generatoare
de stres, precum oboseala intens sau injectarea cu substan e toxice.
Selye introduce conceptul de stres propriu-zis în anii 50, concept ce ocup un loc important mai întâi în medicin ,
apoi în psihiatrie şi psihologie.
El încearc s defineasc stresul, la început, ca fiind o agresiune, apoi ca o reac ie a subiectului la o agresiune,
aceasta reprezentând stresorul.
Conform concep iei lui Selye, tensiunile care produc stresul fac parte din via a cotidian . Stresul caracterizeaz o
reac ie psihologic complex , extrem de intens şi relativ durabil a
individului confruntat cu noi şi dificile situa ii existen iale.
Cercet torul face distinc ia fundamental între reac iile adaptative specifice şi cele nespecifice, definind în cele
din urm stresul ca suma r spunsurilor nespecifice la orice solicitare şi care se eviden iaz în sindromul general de
adaptare.
Deşi multe dintre datele prezentate ini ial de Selye au fost considerate ulterior ca dep şite sau incomplete,
termenul de stres s- a p strat ca un concept opera ional cu o valoare interdisciplinar , în sensul unui ansamblu de reac ii
ale organismului pentru o mai bun rela ionare a individului la mediul s u fizic şi psihosocial.
Complet rile aduse în timp defini iei date de Selye stresului au avut în vedere faptul c acesta reprezint o reac ie
general a întregului organism, cu participare neuroendocrin - vegetativ şi
c el este declanşat atât de agen ii endogeni, cât şi de cei exogeni.
Conceptul a p truns în limbajul curent, cunoscând o anumit diversificare a sensurilor, dar p strând o not comun
a defini iei, şi anume valoarea sa nociv pentru fiin a uman amenin at cu
perturbarea sau chiar pierderea homeostaziei sale psihice şi biologice.
Stresul este o problem important în majoritatea rilor. Pe lâng faptul c este responsabil pentru numeroase
boli, acesta provoac şi mult suferin . Stresul apare ca reac ie de adaptare a organismului nostru la acei factori din
exterior pe care îi percepem ca fiind agresivi şi care adesea ne induc o stare de alarm resim it atât la nivel psihic
(încordare, team , nervozitate), cât şi fizic (creşterea secre iei de adrenalin , intensificarea b t ilor inimii, transpira ie).
El nu este propriu-zis o boal , dar poate duce în timp la îmboln vire. De aceea este bine s ştim ce anume ne streseaz si
cum ne putem elibera de stres.
Termenul de „stres" desemneaz o serie de substantive cu nuan e ce pot diversifica sensul: încordare, presiune,
povar , for , efort, solicitare, tensiune, constrângere etc. Potrivit Webster's Encyclopedic Unabridged Dictionary of the
English Language etimologia cuvântului „stres" provine par ial din abrevierea cuvântului englezesc „distres", par ial
din cuvântul „estrece" din vechea francez , ce aveau în elesurile de „constrângere, suferin ", derivate la rândul lor din
latinescul „strictus", participiul trecut a lui „stringere", cu în elesul de „a trage (din) greu".
47
C ile de reducere a stresului cotidian sunt la îndemâna noastr şi uneori le folosim pentru a ne detensiona, în
mod inconştient. Petrecerea unei perioade de timp în singur tate şi linişte, consacrarea a 20 minute zilnic pentru
calm si contemplare, relaxarea si redobândirea echilibrului interior prin tehnici de respira ie, toate acestea ne ajut sa
men inem controlul real asupra circumstan elor, sporind confortul psihic şi reducându-ne stresul.
• Relaxarea ne ajuta sa sc pam de încordarea produs de
stres, mai ales dac am avut o zi sau o s pt mân grea. Ca să ne putem relaxa in familie, este bine sa nu aducem cu noi
problemele de la serviciu. Şi invers, când suntem la munc , s ne detaş m de problemele de acas , pentru a ne concentra
mai bine asupra sarcinilor de serviciu. Chiar daca nu ştim mai nimic despre tehnicile de relaxare, nu practic m yoga sau
sofrologia, putem pur si simplu s ne aşez m comod în pat sau în fotoliu şi s ascult m muzica
48
„PARADIGMA STRESULUI" de la cunoaştere la prevenire 23
inând ochii închişi. Sau ne putem uita la televizor, la emisiuni care nu ne încarc şi mai mult nervos ( de tipul unor
meciuri, ştiri şocante, emisiuni care ne plictisesc sau ne deprim ). Putem alege s urm rim o comedie, spre exemplu.
Terapia prin râs este eficientă şi ne asigură mai mult decât o stare de bine.
• Somnul suficient, de 7-8 ore, f r practicarea „nop ilor
albe", este o alt condi ie esen ial pentru o via lipsit de stres. Ob inerea unui somn eliberat de stres se poate realiza
numai prin înv area unor tehnici de relaxare a respir rii calme si practicarea de metode corecte de vizualizare.
• O baie cald şi un masaj sunt iar şi benefice, ajutându-ne
s avem somn mai liniştitor. Automasajul, folosirea esen elor de tipul eucalipt respectiv a aromoterapiei, ungerea corpului
cu ulei sau crema, frecarea pielii cu un burete cu săpun sau cu un prosop aspru în timpul băii, mişc ri uşoare de gimnastic
atunci când am stat prea mult încorda i la birou sau calculator, sunt binevenite.
• Terapia prin mişcare este cu atât mai util cu cât ducem o
via mai sedentar , f r prea mult mişcare. Dansul, sportul, artele marţiale, mersul la cumpărături, fitness-ul, plimbarea
in aer liber, sunt tot atâtea c i de desc rcare a tensiunilor acumulate în corpul, dar şi în psihicul nostru.
• Rela iile sociale amicale, armonioase, cu cei din jurul
nostru, sunt cele mai importante c i de gestiune a stresului cotidian. Dependenţa de conversaţie sau simpla flecăreală la
telefon sau pe
messenger, este dat de nevoia schimbului de idei şi impresii şi, nu în ultimul rând, de a oferi, dar şi de a primi afec iune.
• Asociat acupuncturii şi homeopatiei, pozitivismul, în
modul de gândire, puterea de a face haz de necaz în faţa unor dificultăţi ale vieţii, toate acestea ne ajut s p str m
nealterat relaţia dintre corp şi spirit şi s mergem mai departe, înfruntând „vicisitudinile" existen ei.
CINCI MODURI PRACTICE DE
RELAXARE INSTANTANEE
1. Imaginea periferic
Privi i pe peretele din fa a dumneavoastr şi
g si i un punct fix la care s privi i, situat cu pu in
deasupra nivelului ochilor dumneavoastr .
49
Stres şi motiva ie în activitatea profesional 221
Continua i s privi i la acel punct, concentrându-v . Dup pu in timp ve i constata c ceea ce este în înc pere, în jurul
dumneavoastr nu mai conteaz , este întunecat, vag sau estompat. Pute i crea în acest mod un fel de imagine-tunel.
Acest gen de imagine-tunel este folosit în via a cotidian atunci când privim la TV sau când folosim un
computer (vedem numai ecranul). Atunci când scriem sau citim suntem concentra i asupra cuvintelor. Chiar şi atunci
când vorbim cu cineva, privim în ochii interlocutorului sau la figura acestuia, ignorând restul. Aceast imagine este un
fel de „imagine-tunel interioar , l untric ", cu ajutorul c reia putem observa sau ne putem fixa asupra lucrurilor.
Având ochii a inti i în acel punct de pe perete, începe i s v extinde i câmpul vizual, astfel încât, în cele din urm ,
s fi i atent şi asupra a ceea ce este dincolo de coada ochilor, de fiecare parte. V pute i „întinde" aten ia chiar pân în
spatele dumneavoastr , f când un cerc de 3600. Desigur c nu pute i vedea ceea ce este în spatele dumneavoastr , dar v
pute i folosi sim urile (auzul şi orientarea spa ial ) pentru a fi atent şi la ceea ce se întâmpl în spatele dumneavoastr .
Aflându-v în aceast stare, ve i observa c ritmul respirator a devenit mai sc zut, muşchii fe ei sunt relaxa i şi
pute i extinde aceast stare de relaxare asupra întregului corp.
Ceea ce este interesant în aceast tehnic , este faptul c intrând în imaginea periferic sistemul nervos
parasimpatic se va activa. O parte a acestuia va determina instalarea unei st ri de calm, de linişte şi va permite min ii,
corpului şi emo iilor dumneavoastr s reintre în echilibru.
În acest moment pute i ieşi din imaginea periferic , l sând câmpul vizual s revin la normal.
La început ve i avea nevoie de un punct pentru a reuşi s intra i în starea de „imagine periferic ", dar ulterior, dup
mai multe
50
222 Psiholog Adina AMZA
exerci ii, ve i fi capabil s ob ine i relaxarea chiar şi în lipsa acestuia.
Exerci iul este util şi celor care devin nervoşi atunci când
trebuie s vorbeasc în public.
2. Concentreaz -te pe propria respira ie
Pentru c respira ia este o func ie care poate fi controlat
conştient şi pentru c e considerat o punte între luciditate şi func ionarea autonom a corpului, poate fi folosit în mod
deliberat pentru a schimba starea fiziologic a organismului. Exemplul cel mai cunoscut este „respira ia într-o pung de
hârtie" recomandat celor care sufer de atacuri de panic sau „respira ia abdominal " utilizat în tehnicile Yoga sau în
multe alte forme de relaxare.
În orice caz, numai concentrându- i aten ia asupra respira iei, f r a face nici o încercare de a o schimba sau
controla, po i ob ine un efect de relaxare. Trebuie s închizi doar ochii, s te concentrezi asupra respira iei tale şi ori de
câte ori sim i c aten ia î i zboar , întoarce-te la ceea ce ai de f cut şi concentreaz - i din nou aten ia asupra respira iei.
Dac sim i vreo tensiune în vreuna din p r ile corpului, imagineaz - i c respiri cu acea parte. În cele din urm stresul şi
tensiunea dispar din întreg corpul.
3. Centrarea
Faptul c î i concentrezi aten ia asupra corpului are un mare
efect asupra felului în care te sim i şi a cât de puternic eşti. Acest lucru e recunoscut mai ales în vechile tradi ii ale artelor
mar iale şi yoga.
Fii atent la un punct situat la câ iva centimetri sub ombilic şi la jum tatea distan ei dintre fa a şi spatele corpului
t u (în centrul acestuia). În acelaşi timp priveşte drept înainte şi intr în imaginea periferic . Las - i corpul s se
relaxeze şi asigur -te c nu ai genunchii lipi i, strânşi. Po i men ine tot timpul aceast concentrare asupra punctului
central, indiferent de ceea ce faci în acel moment.
51
Stres şi motiva ie în activitatea profesional 223
Pentru a vedea dac acest exerci iu v reuşeşte, pute i ruga un prieten s stea lâng dumneavoastr şi s v apese
timp de trei secunde deasupra pieptului, astfel încât s v determine s face i un pas înapoi. Ve i încerca probabil s
opune i rezisten cât de mult pute i, dar şi cel mai solid dintre dumneavoastr va fi simplu de dezechilibrat. Numai în
cazul în care concentrarea asupra punctului central v-a reuşit, nu ve i putea fi mişcat. Ve i p rea într-adev r de nemişcat şi
ve i crede c nu sunte i destul de puternic împins, chiar dac acest lucru se realizeaz de fapt. Experien a emo ional pe
care o ve i tr i în cazul acestui exerci iu este, în general, resim irea unei st ri interioare de calm.
„Mesajul ascuns" al acestei tehnici este c nu trebuie s fii încordat pentru a fi puternic, c ve i putea singuri şi
foarte uşor s v schimba i starea şi c a te relaxa nu înseamn „a l sa garda jos".
Când ve i reuşi într-adev r s v concentra i asupra punctului central, aşa cum o f ceau samuraii din vechea
Japonie, teama nu va mai însemna nimic pentru dumneavoastr . Persoanele care au predispozi ie pentru atacurile de
panic , g sesc aceast tehnic foarte util , mai ales datorit faptului c o pot practica oriunde, chiar şi atunci când merg
pe strad .
4. Proiecteaz o „bul de energie"
Încearc asta:
Imagineaz - i c din punctul t u central proiectezi o bul de
energie şi c aceasta te înconjoar ca un fel de câmp de for , asem n tor celor din filmele science-fiction. Orice
eveniment stresant care se întâmpl r mâne „afar ", l sându-te calm şi înc „în untrul" câmpului. Şi atunci, cu cât mai
stresant este „afar ", cu atât mai calm şi linişte este „în untru".
Nu înseamn c aceast „bul de energie" chiar exist în jurul t u, dar inconştientul nu poate distinge între
„imagina ie" şi „realitate". Aceasta înseamn c dac î i imaginezi c eşti „protejat"
împotriva stresului, atunci cu siguran vei fi!
52
224 Psiholog Adina AMZA
5. Navigheaz dincolo de tine
Uneori, în situa iile înc rcate emo ional, v poate fi util s
cunoaşte i cum s v detaşa i de acestea, cum s deveni i calm şi cum s privi i lucrurile din alt punct de vedere.
Imagina i-v c naviga i înafara corpului, mai sus, din ce în ce mai sus şi privi i la dumneavoastr înşiv .
Naviga i atât de departe, pân v sim i i confortabil; ve i vedea c cu cât sunte i mai departe, cu atât v ve i sim i mai
confortabil, mai detaşat.
Pute i face acelaşi lucru cu amintirile sau chiar cu posibilele situa ii viitoare. Dac acestea implic şi alte
persoane, privi i scena ca pe un sistem şi observa i cum reac ioneaz acestea la ceea ce spune i, ce fac şi ce spun
celelalte persoane care interac ioneaz cu dumneavoastr . Ve i vedea cât de multe lucruri pute i înv a din
aceast nou perspectiv !
Cu pu in practic şi voin , ve i fi capabil s exersa i în situa iile stresante toate cele cinci tehnici prezentate.
Mecanismele de ap rare pe care angaja ii le pot dezvolta pot fi adaptive sau neadaptive, cu efecte pozitive sau cu
influen e negative asupra realiz rii schimb rii.
Mecanismele de ap rare adaptive sunt asociate cu o
rezisten mic fa de schimbare, în timp ce mecanismele neadaptive sunt asociate cu un grad ridicat de rezisten .
Dintre
mecanismele adaptive mai frecvent întâlnite pot fi enumerate:
Umorul. Angajatul are abilitatea de a identifica aspectele
amuzante sau ironice chiar în acele situa ii dificile şi în mijlocul incertitudinilor. Prin considerarea umorului ca aliat,
angajatul parcurge procesul schimb rii într-o manier pl cut şi generatoare de energie şi îi influen eaz pozitiv pe
ceilal i angaja i. Datorit prezen ei sale tonice, colegii îi caut compania şi îi solicit ajutorul.
Anticiparea. Prin intermediul acestui mecanism, angajatul
îşi imagineaz viitorul, experimentând propriile reac ii emo ionale şi c utând. Anticiparea evenimentelor viitoare are la
baz experien a anterioar , dar utilizeaz într-o mare m sur şi intui ia. Pentru a fi îns adaptiv , aceast anticipare nu
trebuie s se transforme în reverie, ci s aib un suport real.
Afirmarea de sine prin exprimarea sentimentelor. Pe
parcursul derul rii activit ii angajatul îşi exprim în mod deschis opiniile, emo iile, sentimentele, reducând astfel gradul
de anxietate
53
128 Psiholog Nike Mihaela Elena PETRE
referitor la schimbare şi implicit, favorizând o deschidere mai mare c tre procesul adapt rii la schimb ri.
Mecanismele neadaptive vizeaz blocarea sentimentelor şi
genereaz un grad ridicat de rezisten la schimbare. De cele mai
multe ori apar urm toarele mecanisme neadaptive:
Negarea, care poate fi ilustrat prin intermediul
urm torului exemplu: confruntat cu un proces de reorganizare, un angajat evit s înfrunte situa ia în mod realist
afirmând: „Nu poate fi adev rat!" sau „Nu sunt deloc neliniştit cu privire la aceast schimbare".
Proiec ia. Aceasta poate fi frecvent asociat cu negarea şi
reprezint o form de autoam gire prin care angajatul atribuie altei persoane propriile gânduri, dorin e care-i produc o
stare de disconfort. Acelaşi angajat care afirm c este neliniştit în privin a reorganiz rii va spune c şefii lui sau ceilal i
colegi sunt cei afecta i, stresa i de schimbare.
Activismul reprezint o alt modalitate de ap rare la care
pot recurge unii membrii ai organiza iei, atunci când percep schimbarea ca pe o amenin are. Pentru a evita reflec ia sau
tr irea direct a afectelor, ei se „avânt " în munc încrâncenându-se s desf şoare o activitate intens .
În accep iunea acestei lucr ri, în elegem prin stres
manifest rile organismului determinate de existen a unui dezechilibru între obstacolul perceput şi capacit ile personale
de a-i face fa . Un asemenea punct de vedere îl g sim cu claritate exprimat de R. Lazarus şi S. Folkman (1984) în
celebra sa teorie despre coping („modalit i de a face fa "), concept larg utilizat în psihologia actual . Conform acestei
teorii, avem de-a face cu aprecieri subiective, privind atât amenin area, obstacolul (apreciere primară), cât şi
posibilit ile proprii de a-i face fa (apreciere secundară). În acest hiatus dintre percep ia obstacolului şi capacit ile
proprii, apare jocul anxiet ilor, ca simptom central al stresului managerilor. Toat problematica este complicat de faptul
c managerul nu se confrunt cu obstacole personale sau raportate la persoana sa, ci cu obstacole care amenin întreaga
organiza ie, iar capacit ile proprii îşi au extensia în resursele organiza ionale pe care aceasta le poate pune la dispozi ie
managerului în aceast confruntare. Mai mult, în cazul managerului militar, procesul decizional se desf şoar la grani a
dintre limit rile impuse de documentele legislative (legi, prevederi, ordonan e, ordine) ş avatarurile domeniului de
activitate - zona infrac ional , ostil , amenin toare, ira ional .
Vom insista in continuare asupra caracteristicilor comportamentului decizional asumat de managerul unei
organiza ii piramidale.
3. Riscul deciziei
No iunea de risc este amplu tratat în literatura economic ,
îns pe nedrept neglijata în literatura psihologic , în condi iile în care riscul este o prezen curent a realit ii cotidiene
(şi, cu atât mai mult, a realit ii excep ionale, vezi 11 Septembrie 2001). Definesc riscul cu referire la rezultatul
deciziei, în sensul imposibilit ii prevederii rezultatului dorit. Delimitarea de incertitudine este de nuan a:
incertitudinea spune c nu ştim care este rezultatul deciziei, riscul ne spune c nu ştim dac ajungem la rezultatul dorit
prin decizia luat . Dilema Negociatorului ne este de folos şi aici: op iunile A si A' nu sunt înc rcate de incertitudine, Prin
urmare, apreciem riscul cu referire la rezultatul urm rit sau consecin ele dorite. Cu cât estim m c acestea se dep rteaz mai
mult de inta aleas , cu atât consider m c riscul este mai mare. Pe de alt parte, riscul este o realitate greu de gestionat
întrucât, pe bun dreptate, se asociaz cu un mare grad de anxietate
Dac incertitudinea, suspiciunile, nesiguran a, schimb rile
frecvente în sarcinile generale sau particulare de munc reprezint surse de stres ocupa ional, sentimentul c ai putere de
decizie sau de influen are a propriei situa ii, c efortul t u este, al turi de al celorlal i, calea de de inere a controlului şi de
dobândire a echilibrului sistemic, sunt factori de profilaxie a stresului. Acestea din urm contureaz , în fapt, o atitudine
„s n toas ", tradus prin seriozitate, conştiinciozitate, responsabilitate, implicare, perseveren , aspira ii de nivel superior,
autocontrol, echilibru emo ional.
Aşa cum conflictul este o necesitate, o cale spre creştere şi dezvoltare, tensiunea psihoafectiv este stimulul
activismului şi implic rii eficiente în activitate, atunci când intensitatea sa este una adaptativ . Prezen a tensiunii în
sistemul psihic uman (la aceast amplitudine moderat ) este echivalent motiv rii optime pentru sarcin , este garan ia
54
preîntâmpin rii instal rii submotiv rii - care se soldeaz cu blazarea şi lipsa intereselor pentru rezolvarea unei probleme
apreciate drept prea simple şi facile fa de propriul bagaj instrumental - ca şi supramotiv rii şi mobiliz rii stresante şi
epuizante în dep şirea obstacolului.
Atât submotivarea, cât şi supramotivarea şi stresul asociat acestora au şanse cu atât mai reduse s apar , cu cât
oamenii îşi cunosc mai realist capacit ile proprii, le apreciaz mai just şi mai obiectiv pe cele ale colegilor, se bucur de
respectul celorlal i şi sunt, la rândul lor, dispuşi s îi respecte pe aceştia, s le solicite şi s le acorde sprijinul, s îşi
asume r spunderea pentru propriile opinii şi credin e, s îşi împ rt şeasc temerile, dorin ele şi emo iile, s cear şi s ofere
feed-back - pentru optimizarea comunic rii.
EXAMENUL - FACTOR DE STRES
În ansamblul formelor de evaluare, examenul constituie una
din formele de bilan utilizat cu deosebire la încheierea unei
55
234 Psiholog drd. Cristina ALBU
perioade mai îndelungate de activitate sau ca form de verificare (de selec ie) la intrarea unui ciclu de înv mânt.
Examenul este practicat înc de mult timp, a parcurs o
evolu ie mai cu seam în ceea ce priveşte func iile lui şi scopurile urm rite, pornind de la verificarea competentelor în
vederea ocup rii unor posturi, trecerea individului într-o nou etap de dezvoltare psihofizic (majoratul, maturitatea)
pân când a devenit o component a activit ii de înv mânt. Examenul îndeplineşte o dubl func ie: social şi
pedagogic . În ambele cazuri, subiec ii dobândesc confirmarea valorii lor.
Pentru unii candida i, examenul poate fi un prilej de înt rire a statutului, pentru al ii o amenin are. Unii sunt
ner bd tori s înceap mai repede, al ii nu ştiu cum s îl mai amâne. Unii tremur de emo ie la gândul c vor primi o
not , altora acest lucru le este relativ indiferent. Exemplele ar putea continua, punând în eviden reac ii diferite, chiar
opuse, la una şi aceeaşi situa ie (uneori la una
şi aceeaşi persoan ). De unde provin diferen ele?
Din cel pu in dou surse: pe de o parte din sfera personalit ii persoanei (a modului cum concepe aceasta
examenul, a tr s turilor sale de personalitate - cum ar fi emotivitatea, tendin a de a vibra mai mult sau mai pu in amplu
la o situa ie -, a experien ei sale anterioare), pe de alt parte din însuşi specificul examenului .
Problemele psihopedagogie ale examenelor privesc caracterul tensional al situaţiei de examen, îngrijorarea si
stresul pe care le provoac subiec ilor examina i, cu toate consecin ele pe care acestea le produc.
Un examen este agent stresor deoarece solicit rezolvarea adecvat a unei serii de probleme specifice. Apoi, în
mod obiectiv, exist şi posibilitatea de a nu ob ine rezultatul scontat. Intervine şi factorul surpriză, al necunoscutului, al
unor situa ii prin care candidatul se poate s nu mai fi trecut. Examenul este o adev rat
56
Stresul examenelor 235
încercare, chiar şi pentru aceia care se simt atât de bine preg ti i încât consider c nu poate s îi surprind nimic.
Cele mai importante condi ii de diminuare a efectelor
stresante ale examenului privesc temeinicia preg tirii si modul de înv are.
Experien a, ca si cercet rile de psihologie şcolar , arat faptul c , în cele mai multe cazuri, preg tirea temeinic
confer candidatului siguran a de sine şi antreneaz o stare redus a emo iilor şi a stresului precum şi utilizarea unor metode
de creştere a propriei imagini: - cunoaşte-te cât mai mult şi, implicit, cât mai bine. Foloseşte toate prilejurile, c ile şi
modurile de a dobândi şi în elege cine şi cum eşti. Citeşte, ascult , priveşte! Toate prilejurile sunt bune pentru a dobândi
(noi) informa ii asupra „universului uman". Nu dispre ui şi nu ignora! Din orice „întâmplare", eveniment, întâlnire po i
desprinde noi aspecte asupra personalit ii umane, a celor din jur şi, implicit - da, implicit - a ta, pentru c , într-o m sur mai
mic sau mai mare, toţi suntem la fel, dar nu în acelaşi fel! Fă-ţi un dosar cu victoriile tale. Umple o cutie sau un album cu
dovezi ale realiz rilor tale: scrisori, bile ele sau vederi de la prieteni, o apreciere de la şeful t u, chitan a de la prima chestie
serioas pe care i-ai cump rat-o din banii t i, o fotografie a copilului t u când era mic etc. Toate acestea te vor ajuta s - i
aminteşti c eşti iubit şi respectat şi î i vor ridica moralul când eşti deprimat. Stabileşte-ţi ţeluri provocatoare! F - i zilnic
lista cu ceea ce ai de f cut şi liste mult mai ample, cu eluri pe termen lung. Asigur -te c nu tot ceea ce î i propui s faci este
foarte dificil sau nepl cut. Propune- i îns şi sarcini care implic asumarea unor riscuri, de genul s -i ceri şefului t u
responsabilit i noi sau chiar o m rire de salariu.
Un om nu poate evolua fără să-şi asume anumite riscuri
Petrece-ţi cât mai mult timp cu oameni evoluaţi. G seşte
oameni optimişti şi care s te sprijine şi petrece- i timpul liber cu ei,
57
mai degrab decât cu neferici i, plini de complexe şi care te trag dup ei.
Asumă-ţi responsabilitatea acţiunilor tale. Trebuie s ai tot timpul în minte c ceea ce se întâmpl în jurul t u,
împreun cu r spunsul t u, determin rezultatul final al unei situa ii. „Sunt lucruri pe care nu le putem schimba în via ,
dar suntem întotdeauna responsabili de felul cum reac ion m la ele". Odat ce începi s - i dai seama cât de mult po i
influen a via a, începi s te sim i mai puternic.
Marele talent, care atrage succesul, este să transformi
neîmplinirile în împliniri, defectele în calităţi; asta se realizeaz în
primul rând prin în elegerea „mecanismelor de func ionare" şi în al doilea, prin folosirea lor sau -altfel spus - în elegerea
greşelilor şi evitarea lor.
De asemenea, comportamentul si personalitatea examinatorilor determina uneori apari ia efectelor

stresante, fiind sim itor amplificate de cei care adopta atitudini autoritariste, care genereaz un climat, rece", o ,,rela ie
distanta". Un examen nu verifica sau nu manipuleaz ,,r spunsuri orale" ori ,,scrise sau
practice", ci fiin ele umane, îi apreciaz pe cei care le produc.
Dup cum remarca cu deplina îndrept ire Adrian Neculau, candidatul la un examen se prezintă nu doar ca
simplu purtător de informaţii, ci cu întreaga lui personalitate, cu interesele, cu aspiraţiile sale, cu dorinţa de succes si
sistemul sau motivator, cu o anumita imagine de sine pe care si-o doreşte confirmata".
De multe ori, atmosfera de încordare, grija şi teama dezorganizatoare, generatoare de blocaje, îşi au sursa în
exagerarea efectelor examenelor, într-o stare de supermotivare, deseori generate de cerin ele familiei.
În concluzie, la examen, ne confrunt m cu o serie de solicit ri care induc un grad variabil de stres. St în
puterea noastr s d m organismului o mân de ajutor, intervenind cu iscusin a mintii în sensul adapt rii la stres.
Într-o stare avansat de stres, persoana va resim i în plan psihic o serie de reac ii dezadaptative, cum ar fi:
agresivitate, anxietate, stare de panic , incapacitate de concentrare, incoeren a ideilor şi a formul rilor, nehot râre sau
decizii pripite, impulsivitate etc. În plan fiziologic se manifest tulbur ri ale func iilor circulatorie şi respiratorie
(tahicardie, paloare sau congestionare, senza ii de sufocare etc.), tonus muscular crescut sau prea sc zut, deranjamente
stomacale, reac ii motorii inadecvate etc. Revenind la starea psihic a persoanei, aceasta se poate „pierde cu firea", acuz
blocaje, inexactit i ale memoriei sau tulbur ri în modul de construire a ra ionamentelor, este incapabil s respecte un
plan dinainte fixat, este neatent etc.
Pe de alt parte, dacă intensitatea stresului este moderata, ea poate s conduc la consecin e favorabile
performan ei. Ner bdarea unora de a începe proba, tr irea unor st ri de încordare uşoar , pun organismul în starea cea
mai potrivit pentru confruntare, mobilizând corespunz tor resursele fizice şi psihice. Astfel de st ri se întâlnesc la
persoanele cu un nivel de preg tire ridicat, atât în planul cunoştin elor din domeniul respectiv, cât şi în cel al preg tirii
psihologice, dornice de a se întrece şi de a învinge (ei vin la examen pentru a câştiga, pentru a ob ine stima şi
autostim , pentru a avea acces la noi niveluri de preg tire; nu vin la examen cu teama de eşec, ci cu dorin a de succes),
încrez tori în for ele proprii, ignorând oboseala, trecând cu tenacitate peste orice obstacol care li se iveşte în cale. Stresul
este inevitabil în situa ia de examen; la fel de adev rat este şi faptul c el este pe deplin controlabil.
Problema nu const în a elimina complet stresul (lucru de altfel imposibil cât vreme suntem fiin e vii, dotate cu
sim ire), ci doar în a-l transforma într-un factor de optimizare a st rii de concurs. Aceasta se realizeaz de c tre
persoana îns şi, fiind vorba despre un proces de autocontrol. În opinia cunoscutului specialist psiholog dr. Irina
Holdevici, principalele metode sunt: gândirea
58
pozitivă, autosugestia, relaxarea şi autoprogramarea mentală prin intermediul imaginaţiei dirijate.
Pregătirea psihologică are ca scop principal autoreglarea nivelului emo ional. Intrarea conştient şi voluntar
într-o stare optim pentru concurs, previne multe dintre eşecurile unor persoane bine preg tite în planul cunoştin elor.
Tr im emo ii pozitive, dar şi emo ii negative. Emo iile cu intensitate mare, chiar dac sunt pozitive, ne pot tulbura
şi perturba ac iunile. Aceasta nu înseamn c orice emo ie este d un toare sau inutil şi c rezultatele cele mai bune le
ob in cei pentru care lucreaz „ra ionalitatea rece". Dimpotriv , între intelect şi afectivitate, atunci când se stabileşte un
acord de sens şi intensitate, se realizeaz o sprijinire reciproc , având efecte pozitive pentru activitatea desf şurat .
Ca metode de autocontrol emo ional se recomand :
Relaxarea
Po i sa i i imaginezi o situa ie sau un peisaj care i i face
pl cere si care poate contribui la relaxarea ta. Se ştie ca înlocuirea gândurilor negative cu gânduri despre lucruri care ne
fac pl cere relaxeaz organismul si induc o stare pl cuta. În acest mod, po i minimiza si impactul examenului asupra ta,
astfel îl po i considera mai pu in important, dar, aten ie!, sa nu ajungi sa îl consideri
neimportant si sa nu te mai prezin i deloc la sus inerea lui!
Relaxarea, ca stare special indus , este primul pas în alte interven ii terapeutice care vizeaz recuperarea rapid
dup efort, ameliorarea calit ii odihnei şi somnului, controlul emotivit ii şi a
capacit ii de concentrare, creşterea rezisten ei la factorii de stres.
Exerciţii de încordare - destindere (cinci la zece minute):
elibera i-v de îmbr c mintea prea strâmt ;
aşeza i-v cât mai confortabil;
59
contracta i progresiv t lpile, gambele, genunchii şi
fesele;
conştientiza i tensiunea, apoi destinde i;
acelaşi exerci iu pentru degete, mâini, antebra , bra şi
umeri;
continua i cu abdomenul, stomacul, pieptul şi spatele,
apoi destindere;
la fel pentru gât/fa , spatele gâtului şi fiecare parte a
capului; contracta i apoi destinde i;
încorda i to i muşchii corpului în acelaşi timp; men ine i
tensiunea, sim i i efectul apoi destinde i-v ;
r mâne i culcat sau aşezat câteva minute; sim i i
impresia de relaxare;
acum ridica i-v lent, „întinde i-v ca o pisic ";
deja totul este mai bine: sunte i revigorat şi destins; relua i ocupa iile obişnuite.
Respiraţia: Astfel, po i respira mai rar, dar mai amplu.
Încearc sa umpli cat mai mult pl mânii si apoi expira uşor pana la golire si tine respira ia pu in, dup care repeta. Acest
exerci iu presupune oxigenarea sângelui si, implicit, a vaselor capilare care iriga scoar a cerebrala.
Respira ia este singura func ie metabolic cu dublu control: involuntar şi voluntar.
Trebuie ştiut ca totul tine numai de concentrare si de dorin a de a „sc pa" de emo ii. Astfel, o persoana deosebit de
emotiva, daca nu-si doreşte foarte tare sa fac fata situa iei si se las copleşita de emo ii, încercând sa respire rar si amplu,
va transforma respira ia in suspin din cauza tremurului corpului.
Exerciţiu de respiraţie conştientizată:
Pentru început încerca i s conştientiza i respira ia şi
vizualizarea în imagina ie a fluxului de aer care umple ritmic pl mânii şi apoi îi „m tur " de impurit i.
60
Urma i urm torul algoritm:
aşeza i-v cât mai confortabil;
expira i cât mai profund;
încerca i s nu v gândi i la nimic, decât la suflul care
intr , apoi p r seşte corpul;
repeta i-v în gând: „aerul pur îmi curăţă plămânii, fiecare celulă a corpului se
destinde. Mă simt calm, relaxat".
continua i s urm ri i mişcarea ritmic a respira iei.
Dup cinci minute ridica i-v lent , surâde i şi relua i
61
ocupa iile obişnuite.
Exerciţiu de respiraţie controlată:
Se practic dup circa dou s pt mâni de ini iere şi practic
a celui precedent şi const în impunerea unui ritm comandat al respira iei.
Majoritatea oamenilor nu ştie s respire. Utilizeaz doar
toracele, f r ca pl mânii s fie complet ventila i şi oxigena i.
Controla i-v respira ia: pune i mâna dreapt pe abdomen şi pe cea stâng pe piept; dac la respira ie se simte mai
întâi ridicarea palmei drepte, apoi a celei stângi, atunci înseamn c respira i corect, dilatând succesiv abdomenul -
toracele - claviculele.
Dup inspira ie, reten ia aerului este mai lung ca de obicei,
iar expira ia este total şi în ordine invers decât la inspira ie.
Formulele de autosugestie sunt similare celor de la exerci iu anterior, la care se pot ad uga formule ca: „Eu acum
inspir forţă şi sănătate, expir teamă şi ignoranţă".
Exerci iul este un excelent antidot al stresului psihic, cu efect benefic în toate cazurile de tensiune psihic create
în teatrul de ac iuni.
Se execut de 2-10 ori pe zi, în principal atunci când urmeaz s avem un moment de „confruntare".
62
Gândirea pozitivă prin autosugestie
A gândi pozitiv înseamn a te folosi de sugestibilitatea şi for a subconştientului, iar pentru aceasta trebuie s -l
reprogram m cu mesaje şi emo ii pozitive. Subconştientul func ioneaz cum este programat. În consecin , dac vrem
s diminu m efectele stresului, s fim mai s n toşi şi mai performan i, trebuie s intervenim asupra inconştientului,
selectând cu prioritate gânduri noi, pozitive, cu care s -l
aliment m sistematic/repetat, cu inten ia de a-l reprograma.
Autosugestia are la baz crearea şi men inerea unei st ri de autohipnoz , în care se autoadministreaz un set de
afirma ii pozitive vizând îmbun t irea unor performan e, ameliorarea unor
maladii, realizarea unei st ri generale de confort fizic şi psihic.
Se începe prin ob inerea unei st ri generale de relaxare, algoritm prezentat în subcapitolul precedent. Se trece
la administrarea sugestiilor pozitive dorite, de genul: „sunt puternic şi calm în orice situa ie", „sunt perfect
s n tos", „sunt independent de fumat", „teama nu m caracterizeaz " etc.
Pentru a avea efect rapid şi profund, afirma iile trebuie s
fie:
- scurte, din pu ine cuvinte;
- personale: „(eu) sunt ", „respira ia (mea) este ", la timpul prezent, nu se spune „aş dori ", ci „sunt (acum) perfect
calm".
Mini program:
- sunt o persoan pozitiv , nimic nu m tulbur ;
- rezist fizic şi psihic;
- sunt un bun executant;
- sunt un foarte bun negociator; - nu îmi este fric de întuneric;
- cunosc regulile de supravie uire;
63
- pot supravie ui;
- îmi este suficient de cald;
- sunt plin de for , cu fiecare zi m simt mai bine;
Relaxare are dou componente: una muscular şi alta
psihic . Dac între starea de tensiune a corpului şi starea emo ional exist o leg tur direct şi reciproc (observând c în
st rile de supraactivare emo ional muşchii sunt şi ei încorda i, specialiştii care au pus la punct procedeele ştiin ifice ale
relax rii pornesc invers, reducând încordarea muscular pentru a crea o stare de destindere psihic ), atunci exerci iile
care vizeaz una sau alta dintre componente se finalizeaz de fapt cu relaxarea întregului organism.
Relaxarea se realizeaz f când apel mai pu in la voin (aceasta presupune o anumit încordare, un anumit
efort) şi mai mult la „aripile" imaginaţiei, la reprezent ri cât mai plastice, mai sugestive, la formul ri verbale cât mai
expresive.
Nu uita i, relaxarea e la îndemâna oricui, e singurul
drum spre un efect garantat!
MULT SUCCES!
MOTIVATIA SI STRESUL
 Cum ar fi dac mi-aş stabili nişte obiective? 253
Capitolul XXI
...CUM AR FI DAC MI-AŞ STABILI NIŞTE
OBIECTIVE?...
Psiholog Nike Mihaela Elena PETRE

64
„Un consultant a fost solicitat de o mare companie pentru a rezolva o situa ie de criz Firma era în c dere liber şi,
deşi oamenii munceau foarte mult, succesul p rea s se îndep rteze pe zi ce trece termenele de livrare erau ratate
sistematic, clien ii erau nemul umi i, starea de spirit din interior se degrada. Gr bit, ca în
fiecare zi, managerul general i-a spus consultantului:
Dac ai avea numai trei minute la dispozi ie, ce le-ai
spune managerilor mei ca s -şi fac treaba mai bine?
Aşadar, un seminar de trei minute, a replicat practicianul
zâmbind
Foarte bine! Şi a început
Pentru a reuşi ai nevoie s ştii numai trei lucruri:
1. S ştii ce vrei, s ai o idee clar a obiectivelor pe care
vrei s le atingi în orice situa ie;
2. S fii mereu atent şi s observi cu acuitate ceea ce ob ii, pas cu pas, pentru a şti dac te apropii de
obiectivul fixat;
3. S ai flexibilitatea de a ajusta mereu ceea ce faci pân când ob ii ceea ce vrei.
Atât, spuse consultantul şi zâmbi cu subîn eles"
65
De regul , alerg m dup instrumente, metode si tehnici
atunci când avem mare nevoie de ele - când ne aflam într-o situa ie stresant şi nu când toate merg „ca pe roate". Când
eşti stresat, probabil c ultimul lucru de care ai nevoie este s adaugi mai mult stres înv ând ceva nou.
Primul lucru de care ai nevoie este sa te sim i calm, st pân pe situa ie, plin de energie etc. Ca orice lucru nou,
înv area unui instrument nou te scoate din zona de confort în loc s î i confere liniştea şi siguran a dorit . Dup p rerea
mea, acesta este motivul num rul 1 pentru care oamenii eşueaz la punerea în practic a unui
instrument de planificare a obiectivelor!
Iat în continuare câteva mituri despre stabilirea obiectivelor
pe care doresc s le clarific şi chiar s le combat:
Primul mit:
Un sistem de stabilire a obiectivelor pas cu pas î i garanteaz
succesul.
Aşa s fie oare? i s-a întâmplat vreodat sa î i propui un program riguros, prin care sa ob ii un anumit lucru
(ex: sa sl beşti), si sa consta i dup doua trei s pt mâni ca priorit ile tale s-au schimbat atât de mult încât ceea ce ti-ai
propus devine
nerelevant?
Poate c o criz semnificativ în viata ta a determinat un recul major pe drumul c tre int . Nu vreau s par
pesimist , dar viata ne rezerva si surprize mai pu in pl cute: o boala, o desp r ire sau un eşec financiar te pot muta de pe
„orbit ", oricât de generoase
ar fi scopurile tale!
66
...Sau poate ti-a oferit cineva o oportunitate fantastica s î i aşezi cariera pe un nou nivel, s decolezi c tre piscuri
ale succesului pe care nici nu i le imaginai accesibile... şi pentru asta trebuia sa laşi deoparte totul pentru şase luni şi s te
ocupi exclusiv de acea oportunitate.
Un sistem bun de stabilire a obiectivelor te poate ajuta într- adev r s te apropii de int , dar r mâne doar un ghid
pe care s îl adaptezi la viata ta, în general. Dac î i limiteaz flexibilitatea, sistemul de stabilire a obiectivelor se poate
transforma în sistem de stabilire a limit rilor.
Reformularea mitului:
Un sistem de stabilire a obiectivelor pas cu pas î i
m reşte şansele s î i atingi inta.
Al doilea mit
Obiectivele sunt vise cu termene limita.
Practic, aceasta formulare sugereaz c obiectivele pe
termen lung (5-10-20 de ani) î i focalizeaz aten ia pe priorit i.
Adev rat? Doar par ial adev rat!
Ce se întâmpl cu obiectivele pe termen lung atunci când eşti prins în vâltoarea zilnic ? Mai ai timp s te gândeşti
la m re ele tale obiective când copilul i-e bolnav, poli ia ti-a luat carnetul c nu ai acordat prioritate şi nu î i ajung banii
din salariu pentru cele necesare? Unde g seşti energia motiva ional ca s continui c tre
inta de peste 5-10-20 de ani?
Obiectivele pe termen lung ar trebui s fie inte flexibile, întotdeauna conectate la misiunea ta, la pasiunea ta, la
scopurile tale
67
fundamentale, şi nu în mod necesar la termene limita! Altfel, nu faci
decât s acumulezi frustrare când consta i c ai ratat termenul!
Aşa c , în loc de obiective grandioase pe termen lung, strict bifate in calendar, propune- i s fii sincer cu tine
însu i şi gândeşte ce vrei s devii pe termen lung. Pe termen lung, conteaz misiunea ta, nu minutul îndeplinirii. Pe
termen scurt, conteaz obiectivele precise, intele fixe pe care le loveşti in plin. Acelea î i dau
motiva ie s continui!
Obiectivele sunt mai uşor de atins când sunt legate de
visele şi dorin ele tale pe termen lung.
Al treilea mit:
Dac nu ai reuşit, înseamn c nu i-ai stabilit obiectivele ca
lumea.
Oamenii particip la cursuri despre managementul timpului şi despre stabilirea obiectivelor, citesc c r i şi cer
sfaturi. sta este un fapt! Câ i dintre ei îşi ating obiectivele ca urmare a particip rii la un curs sau a citirii unei c r i?
Mul i? Pu ini? Sunt dispus s bat palma c mai pu in de 15%.
De ce? Pentru c fiecare om se schimb exact în ritmul în care este dispus s o fac şi nu in ritmul în care i-o cere
un curs, o carte sau chiar un prieten. În peste 90% din cazuri, dac nu ai reuşit înseamn c nu ai f cut ceea ce i-ai stabilit
în obiectivele tale, nu c planul a fost prost.
Dac nu ai reuşit înseamn c nu ai ac ionat suficient de
hot rât (în majoritatea cazurilor).
68
În concluzie, ce po i s faci?
Înainte de a adopta un mecanism de stabilire a obiectivelor,
asigura-te c pleci la drum cu câteva principii fundamentale:
1. F din stabilirea obiectivelor o rutin , nu un eveniment!
Orice obiectiv este ajustabil! Reformuleaz -l şi revizuieşte-l
mereu! Repet obiectivul zilnic, de 4 ori în 4 momente diferite, ca s te asiguri c îl înt reşti şi în momente cu mai pu in
stres, nu doar când eşti... sub presiune si ai nevoie...
2. Pune obiectivele tale in leg tura direct cu scopurile tale
in via !
Ceea ce faci azi te ajut s ob ii ce î i doreşti peste 10 ani? Pune- i întrebarea aceasta zilnic, mai ales atunci când
î i stabileşti un obiectiv nou.
3. F -ti un obicei din succesele de etap !
Nu r mâne blocat(a) in visare! Planificarea e partea uşoara!
90% din eşecuri vin din inac iune, nu din incapacitatea de a planifica! Adaug determinare la obiectivele tale! Majoritatea
tehnicilor de lucru la nivel mental (antrenament mental) au nevoie de 5-7 repet ri pentru a produce primele feedback-uri de
func ionare.
Întrebarea mea este: Ai consecven a necesar ca s repe i o metod de 5-7 ori înainte s o cataloghezi drept
eficient sau
ineficient ?
SECRET: Probabil cel mai important secret al stabilirii obiectivelor este s î i focalizezi aten ia pe faza de
execu ie, nu pe
cea de planificare!
Altfel spus:
Un obiectiv minor pus in practic e mai bun decât un
obiectiv major nepus in practic ! De fiecare dat când finalizezi un
69
obiectiv minor, creierul t u devine mai antrenat şi mai apt pentru a
pune în practica noi obiective!
Acest antrenament este absolut necesar pentru a pune în
practic sisteme de planificare in 3, 4, 5, 7,....15 paşi.
Legi în loc de mituri!
Î i voi prezenta trei dintre LEGILE care ac ioneaz ca o
umbrel asupra oric ror metode de stabilire a obiectivelor. La fel ca în fizic , legile tind sa func ioneze mereu - ele se
verific în realitatea curent , ceea ce înseamn c dac ac ionezi împotriva lor, şansele tale de succes sunt nule.
Legile sunt fireşti, decurg una din cealalt şi î i ofer o hart clar pentru a trece la ac iune. Când le aplici, orice
instrument de stabilire a obiectivelor devine „o roti " într-un angrenaj complex a c rui scop este s î i asigure succesul.
Prima lege - Legea focaliz rii
Ca s ob ii un rezultat, focalizeaz - i aten ia pe acel
rezultat!
Afirma iile caracteristice acestei legi sunt:
- Energia urmeaz aten ia;
- Orice lucru asupra c ruia î i focalizezi consecvent aten ia
are tendin a s se dezvolte.
Ceea ce crezi, cu implicare emo ional , devine realitatea ta.
70
Practic, focalizarea aten iei asupra lucrului pe care i-l doreşti este o prim condi ie necesar pentru a realiza
acel lucru. Aceasta este baza psihologic a antrenamentului mental. Fii atent care sunt dorin ele tale, alege una din aceste
dorin e si focalizeaz - i aten ia, ca o raz laser, pe ceea ce î i doreşti. P streaz aten ia focalizat pe ceea ce vrei suficient
timp şi vei sim i cum începi s te îndrep i în direc ia respectiv .
Tehnicile de vizualizare pe care sportivii le folosesc înainte de competi ie sau metodele de afirmare a
obiectivelor, în scris, sunt expresii ale acestei legi.
Este domeniul clarific rii!
A doua lege - Legea execu iei
Ca s ob ii un rezultat, ac ioneaz pan când îl ob ii!
- Cunoaşterea este doar un zvon neverificat, pan când
ajunge in muşchi (proverb Balinez);
- Orice lucru este creat de dou ori - o dat în mintea ta şi a
doua oar în realitate;
- Ac iunea creeaz motiva ie.
Practic, focalizarea neînso it de ac iune este un prilej de
frustrare. Dorin ele tale devin extrem de clare in mintea ta, dar te autosabotezi s le pui in practica! Este ca şi când i-ai
dori foarte mult s joci biliard la nivel profesionist, te antrenezi mental astfel încât loviturile tale s fie perfecte, dar nu te
mai duci la meci.
71
Majoritatea tehnicilor de stabilire a obiectivelor nu in cont
de aceasta lege. Ele sunt în esen instrumente de planificare bazate pe prima lege (a focaliz rii). In anumite şcoli de
dezvoltare personal , cum ar fi, de exemplu, artele mar iale, se pune îns foarte mult accent pe preg tirea fizica şi pe
acceptarea unor antrenamente înainte de a dobândi înv tura propriu zis . Acestea au de fapt rolul de a „construi" în ucenic
suficient determinare şi disciplin , pentru ca viziunea asupra c reia se focalizeaz s poat fi urm rit consecvent.
Este domeniul punerii în practic !
A treia lege - Legea sinergiei
Ca s ob ii un rezultat, lucreaz împreun cu oameni
care doresc s îl ob in !
- Nici un om nu este o „insul " de sine st t toare (Marshal
McLuhan);
- Po i s ob ii orice i i doreşti dac aju i destui oameni s
ob in ce-şi doresc (Zig Ziglar);
- Viata e un sport de echip .
Calea cea mai scurt spre succes nu este prin
încercare/eroare, ci prin mentorat. Dac vrei s ob ii succesul repede, g seşte pe cineva care a excelat deja in domeniul
t u, înva -i secretele succesului si aplic -le! Altfel, s-ar putea s redescoperi roata. Deşi ar putea fi un proces interesant,
descoperirea ro ii are dezavantajul c dureaz foarte mult.
72
ine minte: succesele notabile se ob in în echip ! Un cânt re valoros are o echip în spate, care se ocup de
toate am nuntele, de la camera de hotel, pan la instala ia de lumini de pe scen . Pilotul de formula unu, f r mecanicii
care s îi schimbe pneurile la secund , poate ob ine doar succese de etap , dar nu va câştiga competi ia. Medicul chirurg
poate s dobândeasc o imens notorietate şi expertiz , dar numai bazându-se pe echipa cu care lucreaz .
Un mentor poate s fie şi o echip , nu doar o persoan . Când î i propui s ob ii un anumit rezultat, gândeşte-te şi la
cine te poate înso i pe drum. Iat câteva întreb ri care i-ar putea fi de folos când
î i alegi mentorii:
Cui pot s îi cer ajutor?
Cine ar putea s cunoasc pe cineva care s m ajute?
Cine îmi poate fi mentor? Cine altcineva?
Cine e expert in domeniu?
Cine este interesat s contribuie la proiectul meu? De ce?
ESEN IAL: Nu po i realiza ceva cu adev rat m re f r concursul celor din jur! Alege-i cu grij ! Formeaz - i
echipa din oameni care au toate motivele din lume s te sus in în atingerea
scopului t u!
Este domeniul împ rt şirii!
Legile in ac iune
Exemplu: Să presupunem că vrei să slăbeşti 7 kilograme.
73
În primul rând, î i focalizezi aten ia, în DETALIU, asupra
rezultatului final si creezi un program care SE POTRIVESTE stilului t u de via (diet , exerci ii etc.).
În al doilea rând, pui in practic programul, indiferent de obstacolele care apar. Secretul ca s sl beşti 7
kilograme este s sl beşti cele 7 kilograme, unul cate unul. Nu renun a niciodat ! Cu cât renun i mai des, cu atât î i
„educi" creierul mai mult s renun e si mai des.
În al treilea rând, ca s treci mai uşor peste obstacole, creezi un grup de sprijin. Este echipa ta de sl bit. Tu decizi
cine face parte din ea. Ar fi bine s fie o echipa de elit in domeniu! Când spun elit , m refer la oameni competen i şi
motiva i. Ar fi bine s ai in echipa ta un specialist în nutri ie, un antrenor de fitness şi pe cineva care a trecut prin ceea ce
urmeaz s treci tu. Echipa se afl acolo ca s te sus in în momentele dificile şi s î i aplaude reuşitele. Ei sunt cei care te
aplaud din ce în ce mai tare cu fiecare kilogram „pierdut". Tot ei sunt cei care î i atrag aten ia când caloriile din farfuria
ta dep şesc limita.
Dac nu cunoşti oamenii cheie care s fac parte din echipa ta, atunci caut o organiza ie specializata pe sl bit, care s
î i „împrumute" echipa specializat pentru perioada cât î i urm reşti scopul. Altfel spus,
devino membru al organiza iei, dac asta te ajut !
Ca un ghid, înainte s începi orice planificare, ofer - i
r spuns la câteva întreb ri fundamentale:
1. Am o direc ie? Ştiu unde vreau sa ajung pe termen lung?
Obiectivul meu se leag de aceast direc ie?
_______________________________________________
_______________________________________________
74
2. Mi-am dovedit c pot duce la bun sfârşit ceva pân în acest moment? Ce? (ofer cat mai multe exemple, şi
mari şi mici: cump rarea unei maşini, plan de economii finalizat, 30 minute de exerci ii fizice de 3 ori pe s pt mân ,
citesc o carte pe lun etc.) Pot
petrece în mod consecvent timp ca s îmi stabilesc obiectivele?
_______________________________________________
_______________________________________________
3. Ştiu exact ce vreau? (descrie cat mai detaliat ce vrei s
ob ii). Sunt motivat de dorin a ferm s ajung acolo? De ce?
_______________________________________________
_______________________________________________
4. Motiva ia mea vine din frustrare sau este legat de dorin a
de a ob ine ceva important pentru mine? Mâine îmi voi formula obiectivul la fel? Dar peste o s pt mân ? (reia
obiectivul peste o zi si apoi peste 7 zile, ca sa te asiguri ca nu ti-l stabileşti sub imperiul emo iilor negative).
_______________________________________________
_______________________________________________
5. Sunt dispus s fac efortul necesar pân la cap t? Am
energia, t ria şi motiva ia s perseverez pân ob in rezultatul?
_______________________________________________
_______________________________________________
6. Am un grup de sus inere? (un mentor sau o echipa) Cine?
_______________________________________________
_______________________________________________
Cred c r spunsurile la aceste întreb ri î i vor fi de mare
folos în modul cum î i gândeşti obiectivele pe termen lung, dar mai ales pe termen scurt.
Ce este inteligen a emo ional ?
75
Ce îi face pe unii oameni s fie mai eficien i decât al ii în
rezolvarea anumitor situa ii? Persoane poate la fel de bine preg tite profesional au rezultate diferite în rezolvarea
anumitor situa ii practice, din via a de zi cu zi. Studiile efectuate de specialişti de-a lungul timpului au eviden iat
existen a unei anumite abilit i de rela ionare, de în elegere şi comunicare cu ceilal i, care, asociat altor tr s turi de
personalitate şi unui anumit nivel de competen
76
266 Psiholog Gabriela VERENCIUC
profesional , face ca unii oameni s fie mai eficien i şi s ob in un randament superior la locul de munc şi chiar în
familie şi societate decât al ii. Aprofundând studiile în acest sens, s-au descoperit o serie de tr s turi responsabile de
succesul pe plan social şi care au fost circumscrise termenului de inteligen emo ional .
Conform lui Daniel Goleman (2004), inteligen a emo ional
reprezint ,,poten ialul de a ne însuşi abilit i practice bazate pe cinci elemente: conştiin a propriilor afecte, reac ii şi
resurse, motiva ia, autocontrolul, empatia şi sociabilitatea." Ea ,,se refer la capacitatea de a recunoaşte propriile emo ii şi
sentimente şi pe ale celorlal i, de a ne motiva şi de a face un mai bun management al impulsurilor noastre spontane, cât şi
al celor ap rute în rela iile cu ceilal i" (Goleman, 2004).
Având la baz inteligen a emo ional , se poate dezvolta competen a emo ional , care, potrivit aceluiaşi autor,
este ,,o însuşire dobândit , întemeiat pe inteligen emo ional , şi al c rei rezultat este o performan profesional ieşit
din comun".
Spre deosebire de inteligen a general , care este o aptitudine general şi se refer în special la capacitatea de
concentrare şi planificare, de organizare, de utilizare a cuvintelor, de în elegere, asimilare şi de interpretare a faptelor
(Şchiopu, 1997), inteligen a emo ional este definit şi conceptualizat de Reuven Bar-On (apud. Stein şi Book, 2003)
prin 5 domenii principale şi 15 subtrepte aferente, care, raportându-le la specificul activit ii din M.I.R.A. , vom
constata necesitatea form rii şi dezvolt rii lor în rândul profesioniştilor din aceste structuri.
Un prim domeniu al inteligen ei emo ionale este cel intrapersonal şi se refer la capacitatea de
autocunoaştere şi autocontrol.
Acestui domeniu îi sunt circumscrise cinci subtrepte:
a) conştiinţa emoţională de sine, care reprezint capacitatea
de conştientizare a propriilor sentimente, a cauzelor lor, precum şi a
77
Inteligen a emo ional în activitatea din M.I.R.A. 267
impactului pe care comportamentul nostru îl are asupra altor persoane.
Este evident c jandarmii sau poli iştii sunt şi ei oameni şi,
inevitabil, au emo ii şi sentimente, care le c l uzesc într-o oarecare m sur comportamentul, ceea ce se reflect în rela iile
pe care le stabilesc cu colegii şi cu cet enii. Conştientizarea emo iilor şi sentimentelor duce la o mai bun gestionare a
lor, deoarece nu putem controla ce nu cunoaştem.
b) caracterul asertiv, care reprezint capacitatea de
exprimare autentic , nonagresiv , dar în acelaşi timp ferm şi hot rât , a propriilor gânduri şi sentimente. Este, de
asemenea, capacitatea de a cere , dar şi de a spune ,,Nu" atunci când este cazul. În misiunile specifice lucr torilor din
M.I.R.A. , fie c sunt de men inere, de asigurare sau restabilire a ordinii publice, aceştia trebuie s fie asertivi, s -şi
impun punctul de vedere, s solicite respectarea legii, f r îns a deveni agresivi atunci când nu este necesar. De cele
mai multe ori agresivitatea naşte agresivitate şi violen a nu trebuie utilizat decât atunci când modalit ile paşnice de
rezolvare a situa iilor conflictuale au fost epuizate sau când situa ia o reclam cu necesitate.
c) independenţa reprezint capacitatea de a autocontrol şi de autodirec ionare, capacitatea de lua hot râri atunci
când situa ia o impune.
d) respectul de sine deriv din autocunoaştere şi autoacceptare. Nu putem avea preten ia s fim respecta i de
al ii dac noi înşine nu ne respect m, iar respectul se bazeaz pe o
cunoaştere temeinic şi realist a propriilor defecte şi calit i.
e) împlinirea de sine rezult din toate celelalte tr s turi enumerate anterior şi rezid în capacitatea de a fi
mul umi i de noi înşine, atât în plan profesional, cât şi în plan personal.
Atunci când suntem mul umi i de noi putem rela iona mai bine şi cu ceilal i, îi putem în elege mai bine, ne putem
racorda într-un mod
78
mai autentic, mai profund la tr irile, la nevoile lor, f r a ne proiecta asupra lor propriile temeri şi frustr ri. Un jandarm sau
un poli ist împ cat cu sine este mult mai capabil s gestioneze rela iile interpersonale, indiferent dac este vorba de
cet eni sau de colegi, decât unul aflat în conflict cu sine, nemul umit, tensionat, frustrat de propriile neîmpliniri mai mult
sau mai pu in conştientizate, care pot fi cu uşurin proiectate asupra celorlal i.
Aceste abilit i ne conduc la cel de-al doilea domeniu al inteligen ei emo ionale şi anume domeniul
interpersonal, care se refer la capacitatea de interacţiune şi colaborare cu persoanele
din jur şi care este caracterizat prin:
a) empatie, adic acea aptitudine de a în elege ce simt şi
gândesc ceilal i;
b) responsabilitate socială, reflectat în capacitatea de a
coopera şi de a func iona eficient în grup;
c) relaţii interpersonale benefice pentru ambele p r i.
Adesea conflictele pot fi dezamorsate printr-o rela ionare
empatic , prin în elegerea sentimentelor, nevoilor celorlal i şi prin exprimarea acestei în elegeri. În general oamenii devin
nervoşi şi agresivi atunci când se simt neîn eleşi, critica i, neaccepta i. Rela ionarea empatic nu înseamn o
simpatizare cu infractorii, o acceptare a faptelor acestora, ci o punere în ,,papucii acestora", o în elegere a perspectivei
acestora şi o racordare a comportamentului jandarmului sau poli istului la ceea ce gândeşte şi simte acesta,
astfel încât s se ajung la o dezamorsare a situa iilor conflictuale.
De asemenea, colaborarea, rela iile bune între membrii unei
echipe aflate în misiune sunt esen iale pentru reuşita acesteia.
De cele mai multe ori, lucr torii din M.I.R.A. sunt puşi în situa ii problematice, pe care trebuie s le analizeze în
mod obiectiv şi s ia decizii optime. Pentru aceasta au nevoie de abilit ile circumscrise celui de-al treilea domeniu al
inteligen ei emo ionale, şi anume domeniul adaptabilităţii. Acesta se refer la racordarea la
79
Inteligen a emo ional în activitatea din M.I.R.A. 269
realitate, flexibilitatea şi capacitatea de a rezolva problemele pe măsura apariţiei lor.
Este cunoscut faptul c activitatea în cadrul M.I.R.A.
implic un grad crescut de stres profesional, la care se adaug şi cel rezultat din problemele familiale, personale,
inerente, ale personalului. Pentru o func ionare eficient , acest stres trebuie gestionat corespunz tor, evitând
acumularea sa progresiv şi manifestarea sa distructiv . Capacitatea de administrare a stresului reprezint cel de-al
patrulea domeniu al inteligen ei emo ionale descris de Reuven, cele dou componente ale sale fiind toleranţa la stres şi
capacitatea de a controla impulsurile. Stein şi Book (2003) descriu toleran a la stres ca fiind ,,capacitatea de a r mâne
calm şi concentrat pentru a face fa în mod constructiv evenimentelor adverse şi st rilor emo ionale, conflictuale, f r a
fi afecta i", iar controlul impulsurilor este definit ca fiind ,,capacitatea de a rezista sau de a întârzia reac ia la un anumit
impuls de a ac iona". Atât jandarmii, cât şi poli iştii sunt puşi adesea în situa ia de a lua decizii rapide, dar o decizie
trebuie luat pe baza analizei obiective, pertinente a situa iei şi nu sub imperiul emo iilor şi impulsurilor de moment.
Comportamentele impulsive pot escalada conflictele sau pot pune în pericol vie i omeneşti.
Cel de-al cincilea domeniu al inteligen ei emo ionale descris de autorii mai sus men iona i este cel al stării
generale, ale c rei componente sunt optimismul şi fericirea, prima fiind definit ca aptitudinea de a men ine o atitudine
realist şi pozitiv , mai ales în momente dificile, iar cea de-a doua ca o satisfac ie, o bucurie de via şi entuziasm în
activitate.
Este indiscutabil faptul c şi lucr torii M.I.R.A. , la fel ca şi profesioniştii din alte domenii, de altfel, au nevoie
de acest optimism şi aceast stare de mul umire, de entuziasm, pentru a func iona eficient şi pentru a putea dep şi
situa iile problematice care apar, trebuie s recunoaştem, mult mai frecvent şi cu o
intensitate crescut în aceast profesie comparativ cu altele.
80
Al i autori conceptualizeaz în alt mod inteligen a
emo ional , f r îns ca esen a definirii acesteia s difere în mod semnificativ. Astfel, Goleman (2004) relev cinci
tr s turi distincte
ale acesteia, concretizate în 25 de competen e emo ionale:
1. conştiin a de sine, cu competen ele: percep ia propriei
vie i afective, autoaprecierea corect şi încrederea în sine;
2. st pânirea de sine, cu competen ele aferente:
autocontrolul, onestitatea sau credibilitatea, conştiinciozitatea,
adaptabilitatea şi spiritul inovator;
3. motiva ia, cu competen ele concretizate în dorin a de a
reuşi, implicare, ini iativ şi optimism;
4. empatia, cu competen ele de a-i în elege pe ceilal i şi
felul lor de a privi lucrurile, de a-i ajuta pe ceilal i s evolueze, capacitatea de orientare în serviciu, de a şti s valorifice
diversitatea
etnic şi rasial şi discern mântul politic;
5. sociabilitatea, concretizat în capacitatea de a exercita
influen asupra celorlal i, de a comunica, de a aplana conflictele, de a conduce, de a cataliza schimb rile, de a crea
leg turi, de a colabora şi coopera, precum şi de a munci în echip .
inând cont c stresul este un r spuns nespecific al organismului la stimulii externi, numi i agen i stresori, şi c
acesta apare şi se dezvolt atunci când individul apreciaz c solicit rile mediului dep şesc capacitatea sa de r spuns,
adic se autopercepe ca nedispunând de abilit ile psiho-fizice necesare pentru a face fa situa iei stresante, putem
concluziona c dezvoltarea competen elor emo ionale ar duce la o mai bun administrare a situa iilor problematice, a
rela iilor interpersonale, la o mai bun imagine de sine şi implicit la o mai bun gestionare a stresului, inclusiv a celui
profesional.
În acest context, este indiscutabil faptul c abilit ile şi
competen ele descrise mai sus sunt necesare în munca în M.I.R.A.
81
Inteligen a fundamentale ale inteligen ei emo ionale, precum şi structura sa global , se pot îmbog i prin
preg tire, îndrumare şi experien " (Stein şi Book, 2003). Prin urmare, se pot concepe
emo ional în programe de dezvoltare a
activitatea din
inteligen ei emo ionale, adresate personalului M.I.R.A. ,
M.I.R.A. 271
particularizate pe activitatea specific acestui domeniu profesional.
Programele vor avea în vedere antrenarea şi dezvoltarea competen elor circumscrise

inteligen ei emo ionale descrise mai sus, pentru formarea şi dezvoltarea c ror se pot utiliza
D diverse metode şi tehnici, cum ar fi exerci ii de conştientizare afectiv şi rela ional , jocuri de
e rol etc.
z
v Jocul de rol este o metod foarte eficient de dezvoltare a empatiei, aceasta
reprezentând unul din aspectele cele mai importante care condi ioneaz procesul form rii
o
oamenilor în scopul în elegerii altora şi al facilit rii contactelor interpersonale (Mitrofan,
lt
1999).
a
r
e
a
Concluzii
i
n
Având în vedere complexitatea crescut a activit ii în
t
el structurile M.I.R.A. , solicit rile din ce în ce mai mari la care este supus personalul acestuia,
i diversitatea situa iilor cu care acesta se confrunt , situa ii care adesea au o înalt înc rc tur
g emo ional şi implic de cele mai multe ori o component rela ional , consider m necesar
e dezvoltarea abilit ilor sociale şi de conştientizare şi gestionare a propriei vie i emo ionale,
scopul final fiind men inerea s n t ii psiho-fizice a lucr torilor din acest domeniu şi
n
eficientizarea activit ii acestora.
ei 272
e
m
o
i
o
n
a
le
Spre deosebire de
inteligen a cognitiv şi de
personalitate,
care sunt relativ stabile,

inteligen a emo ional
poate fi dezvoltat de-a
lungul vie ii. Ea ,,este
alc tuit din tr s turi
dinamice, care pot fi puse
în valoare în func ie de
situa ie. Astfel, piesele
82
P 1. Introducere
si
Criza este definit în diverse moduri. În general criza se
h
o
l
o
g
V
i
o
le
ta
B
O
Z
A
I
apitolul XXIII
CONSILIEREA ÎN
SITUA II DE CRIZ
P
siholog Violeta BOZAI
83
refer la reac iile emo ionale acute, care survin în urma unor situa ii traumatice şi rezult în inabilitatea temporar de a face
fa prin mijloacele uzuale folosite în situa iile cotidiene de via . Interven ia în criz este procesul de g sire a unor
modalit i de dep şire a crizei cu ajutor specializat pân la rezolvarea acesteia; este un proces de scurt durat şi se
focalizeaz pe rezolvarea problemei imediate prin folosirea resurselor personale, sociale şi de mediu.
1.1. Defini ia crizei
O defini ie general acceptat a crizei care include elementele
esen iale necesare în elegerii ei este cea dat de Slaikeu (1990): criza este o stare temporar de reac ii emo ionale şi
dezorganizare, caracterizat în principal prin lipsa abilit ii individului de a face fa unei situa ii particulare folosind
metodele uzuale de rezolvare a problemelor, şi prin posibilitatea unui impact pozitiv sau negativ radical.
84
Consilierea în situa ii de criz 273
Astfel, componentele crizei sunt:
a) percep ia unui eveniment ca fiind un obstacol
insurmontabil sau o amenin are pentru via a persoanei;
b) reac iile cognitive, subiective, comportamentale şi fiziologice: acestea pot fi reac ii acute de stres, cu
simptome
depresive, anxioase, dezorganizare şi confuzie;
c) acestea sunt temporare, legate de ac iunea stresorului, dar
pot fi men inute de interpret rile catastrofice;
d) situa iile precipitante - în sens restrâns se refer la situa iile care pun în pericol via a indivizilor, aşa numitele
incidente
critice, dar pot fi orice situa ii interpretate şi evaluate catastrofic;
f) eşecul mecanismelor de coping de care dispune clientul;
g) consecin ele crizei:
negative: sc derea stimei de sine, sc derea imaginii personale în fa a altora, izolarea, pierderea celor
apropia i, a propriet ii etc.
pozitive: oportunitatea unor experien e noi, dezvoltarea unor noi mecanisme de coping, autocunoaştere, adic
conştientizarea vulnerabilit ilor în fa a unor evenimente traumatizante, înt rirea suportului social etc.
Situa iile care declanşeaz criza pot fi:
- naturale: incendii, cutremure, inunda ii etc.;
- psihologice (moartea unui membru al familiei, schimbarea
rela iei, separarea de familie);
- legate de dezvoltare: adolescen a;
- sociale/politice: r zboi, schimb ri ale regimului politic.
1.2. Caracteristicile crizei
Analizând caracteristicile crizei, ne putem forma o imagine
mai cuprinz toare despre aceasta şi despre implica iile pe care le are pentru interven ia psihologic .
85
274 Psiholog Violeta BOZAI
Criza implic :
R spuns dezorganizat şi ineficient
Prezen a atât a pericolului, cât şi a oportunit ii
Este complex şi dificil de rezolvat
Reprezint o posibilitate de creştere şi schimbare
Absen a panaceelor sau a rezolv rilor rapide
Necesitatea unor alegeri
1.3. Etapele crizei
1.3.1. Etapa de impact
Etapa de impact apare imediat dup evenimentul negativ şi
are, de obicei o durat redus (France, 1990). Ea se refer la reac iile pe care le are persoana dup conştientizarea
faptului c situa ia i-a dep şit resursele şi mecanismele de coping. Strategiile obişnuite de coping nu reuşesc s rezolve
problemele create de evenimentele negative şi persoana se simte neajutorat , anxioas , frustrat , furioas sau deprimat
ori f r nici un control.
1.3.2. Faza de coping
Etapa de coping se refer la etapa în care persoana face
încerc ri de a modifica situa ia sau reac iile emo ionale la aceste situa ii. Creşterea tensiunii determin persoana s
recurg la toate mijlocele disponibile, incluzând mijloace noi sau neobişnuite de a face fa situa iei. Apare un nivel
crescut de disconfort, anxietate, disperare sau apatie. În faza de coping persoanele sunt mult mai deschise la încercarea
unor solu ii noi la probleme şi sunt mult mai receptive la sugestiile şi ajutorul altora.
De obicei se pot identifica folosirea a dou strategii de
coping:
- Strategii de coping focalizate pe problem ;
- Strategii de coping focalizate pe reac iile emo ionale.
86
Ambele pot fi adaptative sau dezadaptative. În cazul în care sunt adaptative, criza se rezolv . În cazul în care sunt
dezadaptative criza continu ajungându-se în faza de renun are.
1.3.3. Faza de renunţare
Dac nici o strategie de coping nu d rezultate, persoanele
ajung în faza de renun are. Exist dou tipuri de renun are: a) voluntar (de exemplu suicidul) sau b) involuntar (de
exemplu: dezorganizare, simptome psihotice).
2. Anatomia interven iei psihologice în criz
Ca orice interven ie psihologic , interven ia în criz
cuprinde urm toarele componente esen iale: evaluarea şi diagnosticul, conceptualizarea, tehnicile de intervenţie şi
relaţia terapeutică.
2.1. Evaluarea în criz
Persoanele vin rar cu o problem pe care o definesc ca o
stare de criz . Mai degrab se vor prezenta cu câteva acuze cuprinse în simptomele pe care le-am descris anterior. În
anumite cazuri discu ia despre o problem identificat , poate precipita reac ia de criz în acel moment, de aceea empatia
şi abilit ile de baz în consiliere sunt necesare şi pe parcursul procesului de evaluare.
Evaluarea este un element esen ial în interven ia în criz .
Scopurile evalu rii în criz se refer la determinarea:
a) severit ii crizei;
b) nivelului emo ional curent;
c) alternativelor, resurselor de coping, sistemelor de suport
şi a altor resurse disponibile;
d) nivelului letalit ii (fa de sine şi ceilal i).
87
2.2. Conceptualizarea problemei
Se refer la explica ia dat reac iilor de criz sau
problemelor persoanei. Criteriile pe care trebuie s le îndeplineasc
conceptualizarea în criz sunt:
s fie simpl şi coerent ;
s explice comportamentul şi problemele din trecut;
s anticipeze probleme posibile sau viitoare;
s cuprind lista de probleme, ierarhizat , în func ie de
priorit ile prezente (stabilit colaborativ);
s se focalizeze pe problemele prezente şi nu asupra
tuturor problemelor pe care le are persoana;
s sugereze disputarea credin elor dezadaptative indirect şi
într-o manier socratic .
2.3.Strategii de interven ie şi consiliere în criz
Interven ia psihologic în criz
În sens larg, interven ia în criz se refer la modificarea
factorilor psihologici, care predispun la/şi determin reac iile de criz , în scopul rezolv rii acesteia. În sens restrâns vizeaz
interven ia imediat în scopul restabilirii nivelului de func ionare de dinaintea crizei.
2.3.1. Modelul celor şase stadii ale intervenţiei în criză
(James & Gilliland, 2001)
Acest model de interven ie poate fi utilizat dup ce rezultatul evalu rii a indicat c nu este vorba de o problem
psihiatric şi când semnele şi simptomele pot fi rela ionate cu evenimentele care au precipitat criza. Este un model care
specific componentele generale ale interven iei în criz .
Pasul 1: definirea problemei
Se refer la definirea şi în elegerea problemei persoanei.
se face din perspectiva persoanei;
88
necesit folosirea deprinderilor de ascultare activ şi reflexiv pentru a stabili dac problemele sunt rezultatul
situa iei de criz ;
se evit responsabilizarea persoanei;
permite persoanei s îşi exprime convingerile şi emo iile;
se focalizeaz atât pe aspectele verbale, cât şi pe cele non- verbale.
Pasul 2: stabilirea siguran ei persoanei
Minimizarea pericolului fizic şi psihic fa de sine şi ceilal i
reprezint elementul principal al interven iei în criz şi se realizeaz pe tot parcursul interven iei, evalu rii, ascult rii şi
planific rii.
Stabilirea siguran ei persoanei:
necesit colaborarea cu persoana în criz ;
se exprim explicit preocuparea pentru siguran a şi starea
de bine a persoanei;
se identific solu ii temporare pentru stabilirea siguran ei
(de exemplu, dac pozi ia consilierului este pentru spitalizare, atunci trebuie exprimat clar c ceea ce este important este
via a şi
siguran a persoanei şi nu se asum nici un risc în aceast privin ).
Pasul 3: oferirea suportului
acest pas se refer la comunicarea faptului c consilierul
este o persoan „c reia îi pas " de via a persoanei. Atitudinea esen ial este acceptarea necondi ionat , chiar dac nu
exist un
r spuns pozitiv din partea persoanei;
identificarea oric rei persoane care poate reprezenta suport pentru elev.
Pasul 4: examinarea alternativelor
Se refer la identificarea unor solu ii la problemele care au
precipitat criza. În aceast etap , persoanele sunt ajutate s
89
recunoasc c sunt mai multe solu ii disponibile şi c anumite alegeri sunt mai bune decât altele.
Exist trei tipuri de alternative care trebuiesc c utate:
(1) situaţii suportive - care se refer la situa iile şi
persoanele care au reprezentat suport afectiv în trecut sau în
prezent;
(2) mecanisme de coping - sunt acele ac iuni, comportamente sau resurse din mediu care pot fi folosite de
c tre
persoan pentru a dep şi criza;
(3) pattern-uri constructive de gândire - sunt modalit i diferite de cele prezente de a percepe problemele, şi care
pot reduce nivelul de stres şi anxietate.
Sugestii pentru consilier:
nu oferi i toate alternativele pe care le g si i; oferi i alternative realiste şi potrivite situa iei.
Pasul 5: realizarea planului de ac iune
Se refer la etapa prin care se stabileşte un plan clar şi
detaliat pentru rezolvarea problemelor şi nevoilor imediate. Acest plan trebuie s fie notat sau înregistrat, dat fiind
faptul c persoanele în criz au dificult i în a-şi aminti detaliile discu iilor anterioare.
Pasul 6: ob inerea angajamentului şi consim mântului
Este un element esen ial, care trebuie formalizat şi este
indicat s fie în form scris ;
Presupune notarea solu iilor şi planurilor stabilite de
comun acord şi oferirea unei copii;
Pentru a înt ri importan a acordului/contractului este
indicat folosirea unui martor;
Dac este posibil şi este implicat suicidul, se elaboreaz un contract contra-suicid.
90
2.3.2. Etapele interven iei cognitiv - comportamentale în
criz
Interven ia cognitiv comportamental se bazeaz pe asump ia c
reac iile de criz (reac iile emo ionale, comportamentale, fiziologice şi cognitive acute) nu apar datorit evenimentelor
extreme (ex. pierderi, abuz, eşecuri etc.) ci modului distorsionat în care persoana le interpreteaz şi le evalueaz .
Diminuarea crizei se face prin intermediul modific rii acestor interpret ri distorsionate. Restabilirea st rii ini iale se face dup ce
situa iile de urgen şi pericol fizic au fost eliminate sau rezolvate.
a) Stabilirea şi dezvoltarea rela iei terapeutice;
b) Evaluarea ini ial a severit ii situa iei de criz ;
c) Evaluarea şi mobilizarea resurselor de care dispune
persoana;
d) Dezvolta i împreun cu persoana un plan de ac iune; e) Testa i noile idei şi ac iuni.
2.3.3. Ghid pentru intervenţia în situaţii de urgenţă
Un element esen ial al interven iei în criz este reprezentat de
interven ia în situa iile de urgen . Acestea includ încerc rile de suicid, comunicarea lui şi riscul crescut spre acesta, acte de
violen fizic , abuz sexual şi alte traume, comportament dezorganizat şi episod psihotic, efecte nocive datorate
consumului/abuzului de substan e. Acest ghid circumscrie paşii care trebuie urma i de c tre consilier în
aceste situa ii, atât în consilierea fa în fa cât şi în cea la telefon.
1. Înregistra i locul exact unde poate fi g sit în unitate;
2. Verifica i num rul de telefon în caz c ve i avea nevoie s
suna i persoana;
3. Trimite i-l la cel mai apropiat medic dac au fost încerc ri
de suicid;
4. Încerca i s verifica i cantitatea de medicamente sau gravitatea r nilor spuse de c tre persoana în cauz . Este
foarte probabil s minimizeze gravitatea acestora.
91
5. Întreba i persoana despre modul particular în care a
încercat s se sinucid (ce medicamente a folosit, ce cantitate, când,
ce a folosit ca s -şi taie venele, unde sunt f cute r nile etc.);
6. Asculta i cu aten ie sau observa i semnele care pot indica încerc ri sau inten ii de sinucidere (dezorganizare,
ezit ri, dificult i
de respira ie etc.);
7. Dac suspecta i c persoana încearc s se sinucid , suna i
la ofi erul de serviciu şi la conduc torul unit ii;
8. Informa i echipele de urgen dac persoana are acces la
arme de foc sau dac are idea ie paranoid sau homicid ;
9. Dac suspecta i c persoana va renun a în timp ce anun a i persoanele responsabile, încerca i s -l ine i la telefon
sau în camer
pân când acestea ajung;
10. Dac persoana este dezorganizat şi confuz , ajuta i-l s
se focalizeze pe întreb rile închise pe care le pune i;
11. Pune i întreb ri închise care nu accentueaz distresul persoanei. Exemplu: „Î i voi pune câteva întreb ri ca
s -mi dau seama ce se întâmpl . Aş vrea s te concentrezi asupra întreb rilor pe care le pun... Ok? Hai s începem prin a-
mi spune câ i ani ai? Eşti singur? Ai luat medicamente?" Pune i întreb ri scurte şi la
subiect în timp ce evalua i pericolul situa iei;
12. Stabili i limite clare: dac suspecta i c persoana a încercat s se sinucid sau este un pericol pentru el sau
ceilal i, spune i-i c dori i s vorbi i cu un membru al familiei sau un prieten. Nu v l sa i p c li i de mesajul: „Nu sunt
sigur c -mi voi face r u, dar nu voi pleca nic ieri": Stabili i limite.
13. Dac o persoan sun pentru o urgen , asigura i-v c îi
ve i spune s lase uşa deschis pentru poli ie sau ambulan ;
14. Dac o persoana are idea ie paranoid sau homicid , asigura i-v c sunte i în apropierea uşii (mai aproape
de uş decât
persoana respectiv ) şi informa i-i pe ceilal i;
15. Dac evalua i o persoan cu idea ie paranoid , identifica i dac aceasta are nevoie de protec ie. Exemplu
de
92
întreb ri: „Ai sim it vreodat nevoia s te aperi de cei care te urm resc?" sau „V-a i protejat vreodat de vecinii despre
care
credea i c v vor face r u?"
2.3.4. Modificarea distorsiunilor cognitive
În modelul cognitiv, distorsiunile cognitive reprezint
elementul principal pe care se axeaz interven ia pentru restabilirea st rii ini iale şi diminuarea reac iilor de criz .
Distorsiunile cognitive se refer la acele gânduri şi procese informa ionale prin care se reflect în mod eronat situa iile
din realitatea extern sau
intern
Tipuri de distorsiuni cognitive:
1. Gândirea „tot sau nimic": Situa iile sunt v zute fie în
alb, fie in negru. De exemplu,"dac ceilal i spun ceva nepl cut, atunci sunt nişte persoane rele", „Dac eu nu fac
întotdeauna totul perfect, înseamn c sunt un incapabil","E de ajuns o singur greşeal , iar ceilal i vor crede c sunt
prost." Sau „voi reuşi, sau voi fi un ratat". Consilierul trebuie s r spund , astfel încât s transforme aceast distorsiune
într-o evaluare moderat şi gradat . De cele mai multe ori, modificarea acestei distorsiuni este minimal şi este indicat
acceptarea pozi iei persoanei cu încerc ri minime de modificare.
2. Suprageneralizarea: Consecin ele unui singur eveniment nepl cut se r sfrâng asupra mai multor situa ii. De
exemplu: „Întotdeauna greşesc. Nu sunt în stare de nimic !" „Tot ceea ce fac este o greşeal ". În acest caz se puncteaz
eviden ele contrare. Este important s se realizeze dup validarea reac iilor clientului.
3. Filtrajul mental: Alegerea unui singur detaliu al situa iei şi extragerea unor concluzii pornind de la el. De exemplu,
dac într-o zi nu primeşti un telefon de la un prieten, tragi imediat concluzia c : „ Nu-i pas de mine." Sau, dac în timp ce
vorbeşti cu cineva, observi c acea persoan casc , tu tragi automat concluzia c îl plictiseşti.
93
4. Raţionamentul emoţional: „Deoarece m simt ratat,
înseamn c sunt un ratat", „Cred c trebuie s arat bine ca s am prieteni şi asta este o realitate". Mobilizarea persoanei
pentru a aduce dovezi care sus in aceast distorsiune poate modifica acest stil ira ional.
5. Minimalizarea şi ignorarea succeselor: Se refer la ignorarea unei experien e pozitive, ca şi cum ea nu ar

conta. În acest fel, persoana nu face altceva decât s -şi men in un anumit gând negativ, care este îns în contradic ie cu
experien a sa de via . De exemplu: la şcoal ai reuşit s te impui, propunând o idee bun , dar tu „ui i" acest lucru, iar la
sfârşitul zilei î i spui: „Înc o zi pierdut ,
în care nu am fost în stare s fac nimic."
6. Saltul la concluzii: Interpretarea negativ a unui eveniment, chiar şi atunci când nu sunt suficiente informa ii
despre
acesta. Sunt dou tipuri principale ale acestei distorsiuni:
„Citirea gândurilor altor persoane": Pornind de la anumite gesturi sau cuvinte, persoana ajunge s interpreteze
comportamentul unei persoane într-un anumit fel, f r îns a verifica dac concluziile sale sunt corecte. Exemplu:
„Dac nu-mi zâmbeşte, înseamn c nu-i place de mine". „Ei cred c sunt incompetent", „Ştiu sigur c nu m iubeşte".
Modificarea acestei distorsiuni se poate face prin investigarea dovezilor privind „abilit ile" lor de citire a gândurilor
celorlal i.
Greşeala prezicătorului: Persoana anticipeaz c lucrurile vor fi bune sau rele şi este convins c predic iile ei se
vor adeveri. Se listeaz eviden ele contrare şi se propune un experiment comportamental.
7. Gândirea catastrofică : Persoana exagereaz importan a anumitor evenimente, sau a unor aspecte ale acestora,
în timp ce le ignor pe altele."Dac voi ieşi din cas , va fi groaznic", „Dac voi încerca s cer ajutorul, voi fi respins şi e
groaznic". I se poate sugera s elaboreze un continuum al dezastrelor şi s identifice care sunt consecin ele specifice ale
catastrofei. Este important s se
94
accentueze mecanismele de coping în situa ia „catastrofic ", prin amintirea unor situa ii similare pe care le-a dep şit.
8. Folosirea lui „trebuie": Astfel de expresii ne limiteaz foarte mult ac iunile („trebuie s fac asta", „trebuie s m
asculte", „trebuie s reuşesc"), iar nerealizarea obiectivelor pe care ni le propunem atunci când spunem „trebuie", ne
face s ne sim im vinova i, frustra i, furioşi. De multe ori TREBUIE arat faza de negare, mai ales când evenimentul
care tocmai s-a întâmplat este v zut ca un eveniment ce nu trebuia s se întâmple. Disputarea lui „trebuie" poate ajuta
persoanele s deosebeasc dorin ele lor de expectan ele rigide şi regulile pe care le fac.
9. Personalizarea: Persoana se vede ca fiind cauza unor evenimente nepl cute, pentru care nu este de fapt
responsabil. Se puncteaz eviden a care arat implicarea celorlal i în situa iile problem .
Întreb ri care favorizeaz modificarea distorsiunilor
cognitive
Urm toarele întreb ri favorizeaz modificarea distorsiunilor
cognitive prin procesul de disputare:
Am putea s vedem situa ia şi altcumva? Te-ai gândit şi
la alte explica ii?
Ce cred ceilal i despre tine?
Ceea ce spui se bazeaz pe ceea ce sim i i sau pe ceea ce
faci/ai f cut? De cele mai multe ori, în cazul persoanelor cu anxietate puternic , se întâmpl urm torul lucru: ele afirm
c nu pot face fa unor situa ii, deoarece se simt anxioase şi ignor faptul c în situa iile respective au comportamente
adecvate, care le ajut s ias cu bine din acea situa ie.
Standardele tale sunt la fel de ridicate şi referitor la
ceilal i? Ceilal i reuşesc s ating ceea ce vrei tu? Astfel de standarde nerealiste ar fi: „Trebuie sa fiu cel mai bun
întotdeauna", „Trebuie s fiu perfect", „Nu am voie s greşesc".
95
Mai sunt şi alte lucruri importante în aceast problem ?
Multe persoane în criz „uit ", adesea (mai ales atunci când trebuie s fac fa unei situa ii mai dificile), faptul c s-au
descurcat bine în diverse situa ii similare.
Te conduci dup principiul „totul sau nimic"? De multe ori
persoanele în criz evalueaz în termeni de alb sau negru: „Dac so ul m-a p r sit, înseamn c voi r mâne singur pentru
totdeauna".
Ce s-ar întâmpla dac lucrul de care te temi ar avea loc?
Deseori, persoanele în criz nu se gândesc foarte detaliat la ce s-ar întâmpla cu adev rat dac fricile sau îngrijor rile lor s-
ar concretiza. Încerca i s face i clientul s vad fricile în detaliu, s le analizeze cât mai am nun it şi va constata c , de
fapt, acestea nu sunt chiar aşa de dezastruoase cum le credeau.
Cum crezi c vor fi lucrurile peste câteva luni sau ani?
Cum te vezi pe tine peste câteva luni sau ani? Dac ajuta i clientul s priveasc lucrurile în perspectiv , poate g si mai
uşor modalit i de a trece peste ele, f r s considere c situa ia de criz în care se afl reprezint sfârşitul lumii.
S-a întâmplat vreodat s te aştep i la un anumit lucru şi
acesta nu s-a întâmplat? De exemplu, dac anticipeaz ceva nepl cut, atunci crede automat c acel lucru cu siguran se va
întâmpla (acest lucru e foarte des întâlnit în cazul reac iilor de anxietate).
S-a întâmplat s treci peste situa ii similare? Este foarte
util s treci în revist modalit ile prin care a f cut fa unor situa ii similare în trecut.
2.3.5. Tehnici cognitiv comportamentale de interven ie în
criz :
Tehnicile de interven ie în criz pot fi clasificate în trei categorii în func ie de nivelul la care se intervine.
Tehnicile de
interven ie la nivel cognitiv sunt:
a).Tehnici de rezolvarea a problemelor - negociere etc. prin care se intervine asupra problemelor practice care
au precipitat
96
criza. Persoana este înv at cum s rezolve situa iile (cum s comunice problema cuiva care îl poate ajuta, rezolvarea
de
probleme etc.)
b).Tehnici de restructurare cognitiv care vizeaz modificarea interpret rilor şi evalu rilor dezadaptative
care au
generat reac iile emo ionale, astfel diminuându-se starea de criz .
Restructurarea cognitiv în criz implic parcurgerea
urm torilor paşi (Reinecke, 2000):
1. Identificarea emo iei negative

2. Identificarea gândurilor şi a situa iilor care au activat aceste emo ii
3. Identificarea gândurilor automate, care men in starea emo ional acut
(„La ce te gândeşti şi te face s te sim i aşa?" sau „Ce î i genereaz aceste
emo ii?")
4. Asistarea persoanei în recunoaşterea importan ei gândurilor, percep iilor
şi credin elor pe care le are asupra emo iilor sale
5. Strângerea dovezilor care sunt inconsistente şi contrare acestor credin e 6. Identificarea celei mai conving toare
dovezi împotriva gândului sau
credin ei
7. Dezvoltarea unei explica ii alternative
8. Asistarea persoanei în observarea modului în care se modific starea
emo ional dac accept acest mod alternativ de a vedea situa ia
9. Dezvoltarea unui plan pentru a folosi aceste informa ii (gândurile
alternative) în efortul de a face fa situa iei
c).Tehnici de inoculare a stresului, prin care se ofer şi se
construiesc mecanisme de coping adaptativ focalizat pe emo ie.
2.4. Tehnici de construire a rela iei terapeutice
Unul dintre lucrurile esen iale ale interven iei în criz este
stabilirea raportului cu persoana aflat în criz . Acest lucru se face folosind strategiile de ascultare activ , empatie şi
colaborare.
97
Stabilirea acestui tip de rela ie se poate face prin:
Folosirea întreb rilor deschise
Colaborare
98
Empatie, congruen şi acceptare
Ascultare activ
Acceptarea necondi ionat a persoanei aflate în criz ,
chiar dac comportamentul acesteia este respins de c tre normele şi valorile consilierului.
3. Preven ia situa iilor de criz
Aşa cum s-a amintit, situa ia de criz reprezint o situa ie de
stres sever, care dep şeşte resursele interne şi externe ale unei persoane de a face fa respectivului eveniment (moartea
unui p rinte, schimbarea şcolii, incendii, abuzul sexual, violul etc.) (Murro & Kottman, 1995).
Dezvoltarea programelor de preven ie a situa iilor de criz are ca obiectiv principal dezvoltarea abilit ilor de
coping adaptativ, care s fie utilizate în situa ii de criz şi care s reduc impactul evenimentului precipitant.
Preven ia crizei poate viza dezvoltarea unor abilit i de coping pentru a preveni în general impactul negativ al
stresorilor severi sau poate viza preven ia reac iilor de criz la stresori specifici: eşecuri, abuz, viol, calamit i naturale,
probleme de s n tate, suicid etc.
Un exemplu de program de preven ie a situa iilor de criz
este programul de mai jos:
1. Informarea privind situa ia de criz
1.1. Identificarea surselor de criz - evenimentele
precipitante (ex. schimbarea profesorilor, schimbarea domiciliului, evalu ri, alte modific ri în mediul extern sau
modific ri fiziologice
- pubertatea sau patologice - îmboln viri etc.)
1.2. Anticiparea perioadelor de criz si realizarea unui
plan de ac iune (ex.: perioadele de evalu ri, schimbarea locului de
munc etc.)
99
2. Cunoaşterea reac iilor generate de situa ia de criz
2.1. Identificarea reac iilor emo ionale imediate şi pe
termen lung în situa ia de criz (anxietate crescut , furie, iritabilitate, disconfort, frustrare, detaşare fa de
eveniment,
dezn dejde, disperare, depresie, suicid etc.)
2.2. Identificarea reac iilor comportamentale şi
fiziologice în cazul situa iei de criz (izolare, evitare, lipsa oric rei
reac ii, stare fizic de r u etc.)
2.3. Identificarea reac iilor cognitive în situa ia de criz
şi a cogni iilor dezadaptative - modalit i negative, ineficiente de evaluare a situa iei sau a sinelui (confuzie,
incapacitatea de structurare a problemei, incapacitatea de planificare, sentimentul pierderii controlului, evaluarea
negativ a abilit ilor de a face fa ,
autoblamarea sau blamarea altora etc.)
3. Dezvoltarea unor abilita i de coping pentru prevenirea
situa iilor de criz
3.1. Dezvoltarea abilit ilor sociale şi a suportului social
• Dezvoltarea asertivit ii;
• Identificarea şi rezolvarea conflictelor (abilit i de
negociere);
• Solicitarea ajutorului direct şi receptivitate fa de
acesta;
• Implicarea în activit i de grup (sport, cluburi cu
profil de interes personal etc.).
3.2. Înv area metodelor de rezolvare a problemelor şi
de luare a deciziilor
3.3. Dezvoltarea abilit ilor de management emo ional
• Identificarea emo iilor (cunoaşterea indicilor comporta-
mentali, de postur , mimic , fiziologici - ex.: tahicardie, cognitivi - ex.: nu am s reuşesc, sunt distrus).
100
• Dezvoltarea şi încurajarea exprim rii emo ionale
adaptative (verbalizare, exerci iu fizic etc.).
• Dezvoltarea abilit ilor de control emo ional (exerci ii de
relaxare, controlul respira iei, practicarea exerci iului fizic etc.)
3.4. Dezvoltarea abilit ilor de modificare a cogni iilor dezadaptative (ex. autoblamare, evaluarea negativ a
abilit ilor de
coping etc.)
• Identificarea cogni iilor dezadaptative fa de
evenimentele suprasolicitante (a tendin elor dezadaptative ale
gândirii fa de eveniment şi fa de sine)
• Dezvoltarea abilit ii de reevaluare a evenimentului şi a
abilit ilor de a face fa în termeni pozitivi (colectarea de informa ii noi, din mai multe perspective, reconsiderarea
informa iilor).
• Dezvoltarea abilit ilor de control mental (distragerea
aten iei, modificarea stilului atribu ional, autodialog pozitiv etc.).
Obiectivele specifice propuse, precum şi metodele subsumate acestora, pot fi adaptate pentru diferite categorii
de vârst sau situa ii de criz .
Programele de preven ie pentru situa iile de criz specifice trebuie s integreze informa ii care s permit
identificarea timpurie a evenimentului precipitant (abuz sexual, viol etc.) şi s dezvolte strategii de evitare sau de
management al acestor situa ii (anun area de urgen a adul ilor, a unor persoane autorizate etc.).
Protecţia împotriva stresului se poate face prin:
Reglarea optim a raportului dintre nivelul de aspira ii şi
nivelul de posibilit i;
Asigurarea celor trei nevoi fundamentale(afiliere,
securitate pe termen lung,noutatea experien ei);
M rirea rezisten ei psihice;
Creşterea rezisten ei organismului prin: practicarea
exerci iilor fizice şi existen a unui regim alimentar echilibrat.
Mens sana in corpore sano
101
Reac iile la stres preg tesc organismul pentru activitatea
fizic prin mobilizarea metabolic şi cardiovascular . În absen a unor desc rc ri somatomotorii consecutive stresului,
organismul este supus unei încord ri psihofiziologice şi vegetative suplimentare, stare conflictual ce survine des în
activitatea predominant static şi în via a omului de azi, fiind una din cauzele favorizante ale bolilor psihosomatice.
Rela ia strâns dintre mişcare şi un psihic echilibrat dateaz înc din antichitate, sportul fiind un adev rat cult,
mai ales pentru greci. Dat fiind faptul c , azi, mai mult decât oricând, avem nevoie de mişcare, pentru a ne m ri
posibilit ile de adaptare, vom prezenta în cele ce urmeaz o argumenta ie în acest sens.
Practicarea exerci iilor fizice reprezint una din m surile profilactice şi terapeutice de natur sanogen ,
efectele psihofiziologice ale exerci iilor fizice manifestându-se atât în cursul
execut rii acestora, cât şi mult timp dup încetarea lor:
Ameliorarea prin efort fizic a func iilor cardiovasculare
şi pulmonare;
Reglarea adecvat a metabolismului;
Reducerea tonusului ergotrop în favoarea celui trofotrop.
102
Sportul - ca remediu în lupta cu stresul 291
Toate acestea m resc rezisten a organismului fa de stresul intens.
Exerci iile fizice reduc agresivitatea şi anxietatea, înl tur
frustrarea şi înt resc încrederea în sine.
Se recomand exerci ii de tip aerob, de rezisten , care s includ mişc ri ritmice şi coordonate, iar sub raport
cognitivo- afectiv s fie necompetitive. Un regim optim ar include exerci ii fizice între 15-20 şi 30-40 minute, de 3-4 ori
s pt mânal.
Dup 15-20 de minute de efort sus inut, corpul nostru produce faimoasele beta-endorfine, moleculele pl cerii,
care au un efect euforizant şi analgezic, extrem de puternic. Sportul are efecte notabile şi asupra depresiilor.
Se ştie c atunci când este practicat în mod regulat, mişcarea fizic stimuleaz mecanismul natural al
bucuriei. Din cauza asta, persoanele active sunt mult mai des vesele si echilibrate, decât celelalte.
Nu e deloc nevoie s ne epuiz m f când sport, sau s facem febr muscular . Pentru a beneficia de endorfine, e
suficient s mergem pe jos, s înot m, s pedal m sau s alerg m, antrenând 60% din capacit ile cardiovasculare. Cel
mai bun sport este cel pe care îl practici f r efort şi care- i place. Dac efortul este prea mare, forma fizic sl beşte, şi
odat cu ea, pl cerea şi bucuria.
Mersul în aer liber este cel mai puternic remediu natural antistres. Şi o activitate visat de to i nesportivii. Dar
pentru a avea un efect benefic asupra s n t ii, ea trebuie s fie regulat , m surat şi pl cut pentru organism. E suficient
s ne plimb m o or în fiecare zi şi vom resim i imediat binefacerile, cu condi ia s mergem cu un pas sus inut, astfel
încât to i muşchii corpului s fie puşi la treab . Treptat, respira ia se elibereaz , se mobilizeaz pl mânii superiori
(inactivi când suntem stresa i), tensiunea fizic şi psihic dispare, celulele sunt mai bine oxigenate, circula ia sângelui se
amelioreaz , evacuarea deşeurilor metabolice se accelereaz , muşchii şi articula iile devin mai suple.
103
292 Psiholog Mariana TECAR / Psiholog Cristina ZAMAN
Mersul în aer liber are efecte benefice şi asupra gândirii,
care devine pozitiv , mai creatoare.
De exemplu, s mergem pe jos dup cump r turi sau chiar la serviciu, s renun m cât se poate de des la lift, s
d m cu aspiratorul, s lustruim podelele cu piciorul, s ne aplec m spatele cât mai des...
Sedentarismul a devenit tot mai mult un mod de via , Organiza ia Mondial a S n t ii (OMS), declarând-ul
inamicul num rul unu al umanit ii. Cine nu se mişc , se îngraş , devine apatic, greoi, se îmboln veşte de inim ,
devine dependent de medicamente şi depresiv. Cele şase sute de muşchi cu care am fost înzestra i de natur nu sunt un
simplu decor. Ei trebuie folosi i. Sigur, unii dintre ei func ioneaz singuri, ca inima, de exemplu, al ii sunt antrena i în
mişc rile pe care le facem, pentru a merge sau a ne hr ni, dar cel pu in 200 de muşchi, afla i în strâns leg tur cu
creierul, trebuie neap rat antrena i. B trâne ea nu este altceva decât o imobilizare fizic progresiv . Specialiştii ofer o
solu ie: persoanele care îmb trânesc târziu şi frumos sunt cele active, care fac zilnic mişcare fizic .
Exper ii au ajuns la concluzia c o activitate fizic de doar 30 de minute pe zi (f cut o singur dat sau în etape)
e suficient pentru a ne între ine forma şi starea de bine.
Unii oameni au nevoie s se înfrunte în sport, c utând jocurile colective , în timp ce altora le place sa fie
singuri, practicând un sport individual. Fiecare trebuie sa-si g seasc cea mai bun form de exprimare prin sport.
Orice ocazie poate fi potrivit pentru a ne utiliza picioarele, când traseul nu este prea lung: 1,5 kilometri este
distan a limit , pentru ca s nu trebuiasc s lu m un metrou sau un troleibuz. Un traseu parcurs în 20 de minute, cu pas
sus inut. Ad ugând şi întorsul pe jos, avem deja 40 de minute de exerci iu fizic. Şi mai este un avantaj: mersul de unul
singur, pe jos, favorizeaz medita ia activ , am nuntele dispar şi gândurile se esen ializeaz , mai ales în
104
Sportul - ca remediu în lupta cu stresul 293
vacan , pe malul m rii, pe munte sau pe poteci de p dure. Exist şi un sentiment de libertate, când str ba i un oraş pe jos,
observând via a din jur. A porni singur sau în grup pe poteci de vacan e o adev rat pl cere.
Prezent m mai jos un program, care, urmat, poate duce la
efecte cât se poate de benefice:
Nu v supraestima i for ele. Alege i un traseu potrivit cu
condi ia dvs. fizic . Pentru început, nu dep şi i un parcurs de 3-4 ore.
Îmbr ca i-v confortabil, cu pantofi de sport care s v
men in glezna strâns , dar ceva mai înal i decât ea, pentru c peste zi picioarele se umfl .
Be i regulat ap sau b uturi naturale, pentru c , mergând, te deshidratezi repede. Încerca i s ine i un ritm regulat.
Mersul când repede, când încet, oboseşte.
În aceast lucrare vom urm ri s analiz m care este leg tura dintre stres şi alimenta ie.
Definim oamenii în rela ie cu conduita lor alimentar şi, automat, ne facem o idee despre personalitatea lor.
Psihologia mâncatului poate fi privit prin mai multe „perechi de ochelari", dar cea mai important se pare c
este acea conform c reia atunci când mânc m, ne satisfacem o nevoie. Ea poate avea o sumedenie de sensuri: de la
nevoia de afec iune, pân la instinctul antidepresiv primar (ştiindu-se c mâncatul este un antidepresiv instinctual).
Printre cauzele de ordin afectiv care genereaz hiperfagia şi conduc la supraalimenta ie au fost incluse: stresul,
încordarea, st rile conflictuale, ner bdarea, plictiseala prelungit , „golul sufletesc", izolarea, abandonul de c tre fiin a
iubit etc. Prin urmare, se poate afirma c „mişc rile" în plan emo ional, survenite
105
Stresul şi alimenta ia 295
in mod repetat şi prelungit, pot contribui la condi ionarea unor forme de comportament alimentar, fixate conform
variatelor cauze mai sus men ionate.
Alimenta ia şi reac ia la stress
A) Inapetenţa sau hipofagia este acel comportament
alimentar care const în lipsa poftei de mâncare şi refuzul de a te hr ni în perioada cât eşti stresat. S-a constat c , în
societatea actual , atunci când suntem la serviciu, „uit m" sau „ nu mai avem timp" s mânc m. La polul opus este
hiperfagia, adic acel comportament alimentar caracterizat de „foamea de lup", când mânc m mai mult decât are nevoie
organismul.
B) S-a observat existen a unui comportament de ingestie masiv de alimente generat de eustres. Eustresul
reprezint o forma de stres „pl cut", produs de st ri psihice cu tonalitate afectiva pozitiv puternic exprimat şi, mai
ales, cu durat prelungit , cu o „condi ionare ritual ". Este prezent la o bun parte dintre persoanele care, atunci când se
relaxeaz (inclusiv seara, la televizor) sau când sunt bine dispuse, simt nevoia s m nânce „ceva bun", eventual
asociind unul - dou „pahare" (care m resc, şi ele, apetitul).
Desigur, r d cinile unui astfel de comportament se g sesc în evenimentele rituale pl cute (s rb tori, nun i,
botezuri etc.), în cadrul c rora eustresul - manifestat prin bucurie intens , voioşie
etc. - constituie un impuls hiperfagic urmat de veritabile osp uri.
C) Exist îns şi o „foame de lup" generat de distres, adic de acea form de stres „nepl cut". Este vorba despre acele
persoane supraponderale, care îşi descarc anxietatea şi îşi alung „gândurile negre" prin delicii alimentare, crezând le
confer o satisfac ie imediat sau le astâmp r foamea exagerat ce înso eşte manifest rile somatice organice generate
de stres.
D) Specialiştii au observat un fapt relativ banal, referitor la comportamentul sugarului, al c rui plâns este calmat
de mama prin
106
296 Psiholog Ivona Angela GAGU
oferirea biberonului cu lapte. Adesea, o astfel de manevr , ce poate sta la baza unui comportament alimentar hiperfagic,
cu rol
„anxiolitic", este şi un mijloc de a sc dea anxietatea mamei.
E) Ingestia compulsivă este o asemenea modalitate de
comportament alimentar hiperfagic declanşat cel mai adesea de un set situa ional dominat de anxietate, de aşteptarea unui
rezultat, de griji, de efort mental sau de nervozitate. Ea consta in ingestia gr bit a unor alimente ca un veritabil
automatism alimentar, momentele mai sus men ionate având un caracter de intens excita ie în plan afectiv.
F) „Orgia alimentară"
Se descriu doua forme principale de comportament
psihologic alimentar defectuos:
1. Accesele de ingestie nocturnă se instaleaz pe un teren nevrotic şi sunt asem n toare puseelor de bulimie (în
cazul lor existând elementul diagnostic suplimentar de provocare a
v rs turilor şi intensa culpabilitate a subiec ilor respectivi);
2. Accesele de „orgie alimentară" se instaleaz la subiec i f r un teren nevrotic obligatoriu şi în condi ii fireşti,
deseori perturbate de evenimente obişnuite. In via a unei femei se poate manifesta „orgia alimentar " la momentul
menopauzei, când multe îşi pierd obiectul afec iunii lor: copiii, emancipa i, îşi caut parteneri de vârsta lor, se
c s toresc etc., iar so ii - în apogeul carierei - sunt tot mai greu accesibili. Aceste femei, atinse de o depresie, cel mai
adesea moderata si bine mascata, prezint accese de ingestie nocturn (uneori consum , într-un mod foarte discret şi in
cantit i moderate, alcool, al turi de ig ri).
G) Compensaţia este un mecanism care intervine atunci când oamenii spun „ M nânc prea mult pentru c sunt
stresat, pentru c m plictisesc, m nânc c sunt fericit". Acest obicei de a mânca din orice motiv, de a te hr ni dezordonat,
corespunde cu ceea ce în psihologie se numeşte bulimie.
107
H) Bulimia este o tulburare a comportamentului alimentar, o dereglare alimentar cronic , caracterizat printr-o
necesitate necontrolabil de a mânca în mare cantitate, manifestat de o persoan care, în mod obişnuit, nu este un „mare
mânc u".
Senza ia de foame este normal . De regul , foamea ne
aminteşte c avem un organism s n tos, care trebuie energizat pentru a face fa solicit rilor. Dar se întâmpl ca
senza iile de foame s fie prea frecvente şi imposibil de controlat!. În afara cazurilor de deregl ri metabolice şi a unor
leziuni nervoase, principalele cauze ale bulimiei sunt de ordin psihologic. Foarte des, comportamentul bulimic apare ca o
ap rare fa de stres. Faptul de a mânca nu vizeaz atât nutrirea subiectului, cât liniştirea angoasei, compensarea frustr rii
sau repunerea în valoare a imaginii sale.
Comportamentul bulimic nu este preocupant atâta vreme cât r mâne ocazional, cum este cazul la subiec ii care
au poft de alimente cu puternic înc rc tur şi simbolic ; „poftele" femeilor îns rcinate constituie astfel o form de
bulimie fiziologic .
Specialiştii cred c bulimia este o boal a societ ilor moderne, iar stresul are un rol determinant în apari ia bolii.
Mediile sociale în care aspectul fizic este important, vulnerabilitatea psihic şi cea biologic , ne determin s credem c
bulimia rezult din congruen a factorilor sociali, psihologici şi biologici, dar şi factorul genetic poate avea o contribu ie la
declanşarea bolii. Problemele în familie, respectul de sine şi problemele legate de personalitate constituie al i factori.
Cei mai mul i dintre bulimici consider boala lor o ruşine, nu o declar şi se învinov esc pentru lipsa de control
asupra propriei persoane. O persoan care sufer de bulimie are trei stadii ale crizei. Primul stadiu este precriza, în care
persoana are un sentiment teribil de tensiune, înso it de iritabilitate şi o senza ie de team , dar şi de nemul umire; în
acest stadiu, persoana va c uta mâncare. Criza propriu-zis se manifest în al doilea stadiu al bolii
108
- persoana îşi pierde controlul şi îngurgiteaz mii de calorii într-un timp foarte scurt, mâncând în special alimente dulci
şi s rate. Urmeaz dureri abdominale şi vomismente, la început provocate, apoi automate, urmate de o senza ie de jen
puternic . Ultimul stadiu al bulimiei este postcriza, în care persoana se simte culpabil şi regret cele întâmplate. Ea nu
se poate opri şi crizele devin o obişnuin .
Începutul crizei este rapid şi înseamn consumul ira ional de alimente, în special, c tre sfârşitul zilei. Abuzul de
alimente este urmat, aproape imediat, de v rs turi provocate, ce devin automate cu timpul. Accesul de bulimie este urmat
de o stare de somnolen , dureri abdominale şi de o senza ie de ruşine şi de dezgust fa de propria persoan . Sentimentul
de culpabilitate este puternic. De aceea, bolnavul de bulimie încearc s -şi controleze greutatea prin diverse strategii:
voma provocat , laxative şi diuretice. Dac ave i bulimie, ve i manifesta o preocupare obsesiv fa de propriul corp,
chiar dac greutatea este normal sau poate chiar mai mic decât cea normal .
I) Anorexia este o problem de alimenta ie, caracterizat de obsesia dietelor şi a înfomet rii. Apare, de obicei, la
tinerii trecu i de pubertate şi se remarc printr-o pierdere excesiv în greutate (cu pân la 15% sub greutatea normal ).
Aceste persoane sunt foarte slabe, îns au convingerea c sunt supraponderale. Cauzele variaz de la o persoan la alta,
îns to i anorexicii reac ioneaz la factorii interni şi externi, precum stresul, anxietatea, triste ea sau senza ia de pierdere a
controlului asupra propriei vie i.
Majoritatea persoanelor cu probleme de alimenta ie nu au respect de sine şi tânjesc dup integrare şi acceptare
într-un grup social. O alt parte consider c nu merit s se bucure de pl cerile vie ii şi, prin urmare se priveaz de
pl cerea de a mânca. Prin urmare, anorexia nu este doar o problema de alimenta ie sau o obsesie a kilogramelor în plus,
ci este şi o tentativ de a folosi
109
aceste mijloace pentru rezolvarea diferitelor problemelor emo ionale. Anorexicii sunt convinşi c un trup slab le vor
aduce fericirea si reuşita social pentru a dobândi o via perfect .
Care e diferen a între anorexie şi bulimie? Cea mai mare
diferen este aceea c o persoan bulimic m nânc o cantitate mare de alimente, dup care îşi provoac voma sau
apeleaz la diuretice, laxative pentru a-şi p stra greutatea. Spre deosebire de aceştia, persoanele anorexice se înfometeaz ,
evit produsele bogate în calorii şi sunt obsedate de exerci ii fizice. De regul , persoanele bulimice nu pierd la fel de
multe kilograme ca şi persoanele anorexice.
Un vechi dicton spune c „suntem ceea ce mânc m". Vom vedea în continuare cum ac ioneaz unele alimente
asupra „st rii noastre sufleteşti".
Alimente care „streseaz "
Cofeina - determin producerea de adrenalin şi in felul
acesta duce la creşterea nivelului de stres. Persoanele dependente de cofein îşi extenueaz glandele suprarenale, cele
care produc hormonii stresului. Aceşti hormoni ai stresului influen eaz metabolismul. In consecin , pe termen lung,
cofeina determin creşterea în greutate, mai ales dac este asociat cu un regim alimentar nes n tos. Consumul excesiv
de cofein are acelaşi efect
ca şi stresul prelungit;
Alcoolul - este o cauz major a stresului. Culmea ironiei
este tocmai faptul c unii oameni se apuc de b ut tocmai pentru a combate stresul. Ins dac alcoolul este asociat cu
stresul, combina ia este fatal . Alcoolul stimuleaz secre ia de adrenalin , ceea ce duce la apari ia unor probleme precum
tensiunea nervoas , irascibilitatea şi insomnia. Excesul de alcool duce la creşterea depozitelor de gr sime din zona inimii
şi sl beşte func ia imunitar . De asemenea, alcoolul micşoreaz capacitatea ficatului de a elimina
toxinele din organism;
110
Dulciurile - zah rul con ine substan e nutritive esen iale.
El furnizeaz o creştere brusc de energie în organism, care este posibil s duc la extenuarea glandelor suprarenale.
Acest lucru poate duce la irascibilitate, o slab capacitate de concentrare şi depresie. Consumul ridicat de zah r
reprezint o povar serioas
pentru pancreas, fapt ce m reşte riscul apari iei diabetului;
Alimentele s rate - sarea creşte tensiunea, epuizeaz
glandele suprarenale şi induce instabilitatea emo ional .
Alimentele grase - evita i consumul de alimente bogate în
gr simi saturate, cum ar fi produsele de origine animal , produsele lactate, alimentele pr jite şi cele din meniurile de
fast-food.
Gr simile supun sistemul cardiovascular la un stres inutil;
Laptele de vac şi produsele lactate - acestea streseaz
organismul prin substan ele pe care le con in, de exemplu, proteina numit casein , care este foarte greu de digerat si
poate declanşa
reac ii alergice;
Carnea - are un con inut ridicat de proteine, sporeşte
concentra ia de dopamin şi norepinefrina din creier, ambele
substan e fiind asociate cu starea de anxietate şi de stres;
Alimentele gata preparate şi rafinate, precum pâinea alb
şi f ina rafinat , supun la stres organismul ca urmare a faptului c sunt s race în substan e nutritive, con inând din
abunden calorii inutile. In plus, pentru a digera alimentele rafinate, organismul dumneavoastr trebuie s -şi foloseasc
propriile vitamine şi minerale, adic s îşi consume rezervele. Alimentele pe baza de faina alb sunt pr jiturile, biscui ii,
pâinea şi produsele de patiserie;
Margarina şi alte uleiuri vegetale procesate - au un
con inut foarte ridicat de acizi graşi, iar o dieta care abund în aceşti acizi poate avea un efect negativ asupra
colesterolului, crescând riscul afec iunilor cardiace. În acelaşi timp, aceste produse blocheaz asimilarea de c tre
organism a acizilor graşi esen iali,
benefici pentru s n tate;
111
Alimente condimentate - condimentele con in uleiuri
volatile, care au capacitatea de a irita mucoasa stomacului. Este mai bine s evita i sa consuma i curry, ardei iu i şi cârna i
foarte pican i, prezen i în buc t ria mexican şi indian , precum şi unele b uturi. Un meniu cu curry sau chilli con inând
un amestec de condimente foarte picante are capacitatea de a perfora, la propriu, mucoasa
gastric ;
Aditivii alimentari, conservan ii şi alte substan e chimice
- aditivii alimentari provoac un stres enorm organismului, deoarece acesta este nevoit sa lucreze din greu pentru a le
face fa ; rezult c energia şi substan ele nutritive atât de valoroase sunt irosite în loc s fie folosite în mod profitabil
(de exemplu, la înt rirea sistemului imunitar).
O diet echilibrat este factorul crucial în men inerea s n t ii şi reducerea stresului. De asemenea, consumul
ceaiurilor din plante poate fi foarte eficient pentru ameliorarea multor simptome ale stresului.
Alimente care „reduc stresul"
Organismul dumneavoastr r spunde la stres prin sporirea
cantit ii de hormoni ai stresului, produs de glandele suprarenale. Aceşti hormoni sunt responsabili pentru cele mai
multe dintre simptomele asociate cu stresul: creşterea tensiunii, tensiune muscular , deregl ri digestive. Datorit rolului
extrem de important al glandelor suprarenale în nutri ia adecvat a organismului şi reac ia la stres, alimentele bogate în
substan e nutritive care ajut func ia suprarenal sunt extrem de benefice pentru reducerea stresului.
elina - un vechi remediu popular pentru sc derea
tensiunii arteriale. Compuşii care intr în compozi ia elinei scad concentra ia de hormoni ai stresului, care provoac
vasoconstric ie. O tulpin de elin consumat înainte de culcare v poate da un
somn liniştit;
112
Semin ele de floarea-soarelui reprezint nu numai o surs
bogat în potasiu, ci şi în complexul de vitamine B şi zinc;
Orezul con ine carbohidra i cu absorb ie lent , care pot
declanşa eliberarea din organism a serotoninei si norepinefrinei. Acesta v va ajuta s face i fa mai bine stresului,
îmbun t indu-
v dispozi ia şi oferindu-v o energie sus inut ;
Varza este o bun surs de vitamine antioxidante A, C si
E (care alung stresul), beta-caroten si seleniu mineral;
Migdalele sunt foarte bogate în magneziu, un element bun
pentru func ia suprarenal , precum şi pentru metabolizarea acizilor
graşi esen iali;
Fructele de p dure sub form de boabe (murele), dar şi
c pşunile şi zmeura au un con inut ridicat de magneziu şi vitamina
C;
Semin ele de susan ofer necesarul de zinc din perioadele
de stres;
Castrave ii au un efect calmant asupra sângelui si
ficatului;
Usturoiul con ine o substan detoxifiant , numit alicina,
care îi d usturoiului gustul şi mirosul specific. Un puternic antibiotic, alicina are propriet i antivirale şi antifungice,
precum şi de sc dere a colesterolului, tensiunii şi creşterea bunei dispozi ii.
Primul r spuns la stres este reac ia de alarm , denumit adesea reac ia „lupt sau fugi!". Aceasta este declanşat de
anumite reac ii din creier, care determin glanda pituitara (ce dirijeaz întregul sistem hormonal al organismului) s
trimit c tre glandele suprarenale mesaje chimice prin care îi comunic s secrete adrenalina sau al i hormoni ai
stresului. De asemenea, exist anumite alimente şi b uturi care stimuleaz puternic organismul, devenind în felul acesta
cauze directe ale stresului.
E normal ca un om care e stresat, care se confrunt cu o insatisfac ie, o frustrare s caute s se orienteze spre o
activitate
113
care îi va produce o satisfac ie, o pl cere. Pentru moment aceast cale spre satisfac ie aduce o diminuare a tensiunii şi îi
permite persoanei respective s se simt liniştit şi relaxat , deoarece a potolit o nevoie. Acest drum, aceast hot râre de
a g si o pl cere se numeşte mecanism de ap rare.
Exist şi mecanisme bune, dar şi rele de ap rare.
Vom da exemple de mecanisme care nu sunt tocmai
benefice pentru organism:
- s m nânci prea mult;
- s bei prea mult;
- s fumezi prea mult.
Dac cineva foloseşte unul dintre aceste mecanisme de
ap rare pentru a înl tura tensiunea datorat unei probleme, unui stres, unui eşec, va ob ine rezultate pe termen scurt, dar
pe termen lung demersul lui nu va rezolva nimic. Când m nânci prea mult, te îngraşi, când bei prea mult, devii alcoolic,
când fumezi prea mult rişti s ai probleme pulmonare. Aşadar fiecare dintre aceste mecanisme aduce cu sine consecin e
nefaste pentru organism. Trebuie deci s folosim mecanisme de ap rare adecvate, adic modalit i eficiente de a g si
satisfac ie în urma unei frustr ri şi care aduce cu sine un stres. Exist mai multe astfel de mecanisme şi majoritatea lor
sunt la îndemâna oricui. Utilizarea unui bun mecanism înseamn g sirea unei activit i s n toase, pl cute şi uşor de
practicat. Aceste mecanisme trebuie puse în practic foarte rapid, adic în cel mult câteva minute. Dac v sim i i stresat,
nefericit, frustrat şi ave i chef s mânca i pentru a uita de sup rare folosi i
„trucurile urm toare":
• forma fizic - s ne amintim vechiul dicton „minte
s n toas în trup s n tos" şi s facem mişcare.
• repausul - f r odihn este imposibil s ne control m
emo iile. Observa i, spre exemplu, comportamentul pe care îl ave i atunci când sunte i obosit: nimic nu mai merge, o mic
nepl cere vi
114
se pare de-a dreptul imens şi v sim i i sleit de puteri. In general, fiin a uman are nevoie de 7-8 ore de somn de noapte.
In timpul somnului, întregul corp se regenereaz şi îşi reface for ele. Exist numeroase tehnici de relaxare pe care le
pute i încerca şi cele mai comune sunt muzica şi lectura.
• defularea pozitiv - emo iile noastre survin în mod
automat şi instantaneu, în urma unui lucru care ne sup r , ceea ce ne face ca înainte s putem controla situa ia s fim
cuprinşi de o reac ie de stres. Pulsul devine mai rapid, tensiunea arterial creşte şi inima devine mai excitat . O tehnic
foarte la îndemân de defulare este scrisul. Pune i tot ce ave i în cap, chiar şi cele mai murdare gânduri, pe o foaie. Dup
ce v-a i calmat, arunca i foaia respectiv , distruge i-o. O alta modalitate ar fi monologul interior. Po i încerca s îi spui
persoanei care te-a enervat, în gând, cele mai negre gânduri şi cele mai jignitoare vorbe. Te vei sim i mai bine şi te vei
desc rca. Vorbirea interioar este o tehnic foarte avantajoas , care merit osteneala de a fi practicat , pentru a ne putea
servi eficient de ea atunci când situa ia o cere.
• tehnica STOP - pentru a v controla emo iile şi a gândi
cât mai pozitiv, este util s alege i lucrurile la care s v gândi i. Este adev rat c ne vine mai greu s ne alegem
gândurile când ne afl m în fa a unei probleme, dar nu este imposibil. Este doar o chestiune de antrenament. Atunci când
sunte i cuprins de o emo ie sau de stres, spune i cât se poate de tare „STOP!". Apoi încerca i s v imagina i ceva care s v
fac pl cere.
Închei aceast prezentare cu îndemnul de a avea un comportament alimentar s n tos, c ci nu tr im

pentru a
mânca, ci mânc m pentru a tr i
CROMOTERAPIA (ARMONIE
L UNTRIC CU AJUTORUL CULORILOR)
Psiholog drd. Cristina ALBU
Sociolog Cristina ALDEA
Culoarea, aceast fermec toare însuşire a tot ceea ce ne înconjoar , poate aduce în sufletul nostru bucurie sau
triste e, c ldur sau r ceal , agita ie sau linişte. Ea ne face s ne sim im mai aproape sau mai departe de noi înşine, iar de
felul în care ne pricepem s o utiliz m depinde, în mare m sur , echilibrul nostru, liniştea interioar proprie, bog ia
tr irilor noastre afective, dar şi starea noastr fiziologic . Culoarea este prezent în via a si activitatea noastr ,
punându-şi amprenta pe tot ceea ce ne înconjoar : de la culorile din interiorul locuin ei, exteriorul ei, pân în interiorul
organismului uman, (sângele este roşu, limfa este galben , vezica biliar este verde etc.).
115
Plantele cu care ne hr nim, florile multicolore care ne incit privirea, cerul, aerul, marea, p durile, toate sunt
vegheate de blânde ea şi puterea luminii.
Lumina descompus (de o prism ) realizeaz cele şapte
culori fundamentale ale curcubeului, numite si ton cromatic: roşu, portocaliu, galben, albastru, indigo si violet. Aceste
culori, unde
116
306 Psiholog Cristina ALBU / Sociolog Cristina ALDEA
electromagnetice cuprinse între 390 milimicroni şi 710 milimicroni, percepute de ochiul nostru în toate nuan ele şi
intensit ile posibile, aflate în jurul nostru, ac ioneaz asupra creierului, glandelor endocrine şi contribuie la armonizarea
sau, dimpotriv , la tulburarea pe plan psihic, influen at apoi în somatic. Culorile au o ac iune terapeutic asupra
tulbur rilor afectivit ii, aducând energia şi speran în vie ile noastre. Tot culoarea este în acelaşi timp unul din factorii
fundamentali ai dezvolt rii capacit ii creatoare a omului. Conform unor cercet ri ştiin ifice, culorile influen eaz starea
fiziologic a organismului, procesele psihice cât si st rile noastre afective.
Percep ia culorilor a fost si este explicat , utilizând principiile de optic si neurofiziologie. Intensitatea
luminoas joac un rol important în mecanismul percep iei cromatice, deoarece de la un anumit grad de luminescen ,
ochiul percepe defectuos schimb rile cromatice.
Studiile ştiin ifice au ar tat c radia iile roşii ajuta mult mai mult la calmarea epilepsiei decât lumina albastra. În
plus, presiunea sângelui, respira ia, num rul de b t i pe minut ale inimii, clipirea, toate sunt mai rapide sub influen a
culorii roşii şi scad când se merge c tre alb, albastru. Au cu adevărat culorile un efect direct asupra sentimentelor
noastre şi a modului în care ne comportam?
R spunsul este pozitiv. Îns nu se poate spune c o anumita culoare
va avea tot timpul acelaşi efect asupra tuturor subiec ilor. Reac iile noastre sunt influen ate de o combina ie de factori
biologici, psihologici, sociali si culturali. Unele reac ii par a fi universale, cum sunt cele la culorile calde şi reci. Culorile
calde, precum roşu, portocaliu, galben, verde deschis produc sentimentul de c ldur , confort, comunicare. Aceste culori
sunt asociate emo iilor pozitive, fericirii. Culorile reci: violet, albastru, bleu, verde închis trezesc o paleta de sentimente
care se întinde de la linişte sufleteasc la triste e, retragere sau dominare.
117
CROMOTERAPIA (armonie l untric cu ajutorul culorilor) 307
Înc din Evul Mediu, vindec torii şi vr jitorii recurgeau adesea la cromoterapie ca la un mijloc de combatere a
diverselor maladii. În zilele noastre, cercet torii recunosc c într-adev r culorile au efecte puternice asupra psihicului
uman, iar prin intermediul psihicului asupra dispozi iei şi s n t ii.
Ştiin a mai nou ap rut şi dezvoltat în Occident, cât şi în
America, are la baza cercet ri ce au inut cont atât de descoperirile actuale ale ştiin ei moderne medicale, cât şi ale
medicinii tradi ionale din întreaga lume, în special al Orientului Îndep rtat. În Anglia exist un centru de psihiatrie şi
psihoterapie axat pe diverse practici medicale, printre care sunt folosite şi şedin ele de cromoterapie, axate pe
programe create pe calculator, simulând natura şi nuan ele vii care împrosp teaz , învioreaz sau calmeaz psihicul
uman. Tehnologia modern astfel nu mai apare ca o for a destructiv şi stresant , ci, dimpotriv , benefic pentru om. La
programele şedin elor de cromoterapie se lucreaz în echip , cumulând cunoştin ele medicale, anatomice,
psihologice, psihiatrice, artistice, sociologice şi spirituale ce îmbog esc calitatea sugestiv , încurajatoare a acestor
şedin e. Se întrunesc psihiatri, hipnotizatori, psihologi, asisten i sociali, medici de toate specializ rile, informaticieni,
artişti.
Şedin ele de cromoterapie sunt create pe specific de afec iune sau tratament psihologic. Cei ce apeleaz la acest
tip de tratament doresc s -şi trateze atât afec iuni de ordin fiziologic cât şi
de ordin psihologic
Dacă am trăi într-o lume „pictată" numai în alb şi negru
am deveni mai agitaţi, mai nervoşi şi am suferi de mai multe afecţiuni, cu siguranţă. Chiar dac nu realizam efectele
pe care culorile le au asupra psihicului şi afectivit ii noastre, ar trebui s începem s conştientiz m efectul terapeutic pe
care acestea le au asupra noastr , eliberându-ne de stres, îmbun t indu-ne s n tatea şi f când lumea mai plin de lumin
şi de str lucire. De exemplu,
118
prin tratarea psihozelor şi eliminarea stresului din subconştient s-au tratat ulcere, au stagnat şi chiar sau tratat cancere,
tumori. Înl n uirea sentimentelor noastre inhibate duce adesea la apari ia unor dezechilibre interne; de aceea cromoterapia
şi cromoterapeu ii şi-au propus programe ce pot fi utilizate de persoane din diverse domenii de activitate, ce pot avea
diverse afec iuni sau pot fi predispuse spre diverse boli, atât din cauze proprii interne, cât şi din cauza unor influen e
externe, uneori nocive.
Anxietatea este una dintre cele mai r spândite tulbur ri ale afectivit ii, deoarece lumea în care tr im este una a
violen ei, îndatoririlor şi declinului valorilor morale.
Devenim din ce în ce mai dependen i de munc , adormim la ore târzii, ne trezim prea devreme, lucr m multe
ore peste programul obişnuit, nu ne odihnim şi relaxam atât cât ar trebui, mânc m în fug atunci când nu ne permite
timpul. Cauzele anxiet ii se datoreaz în primul rând schimb rilor radicale ce au loc în via a noastr şi evenimentelor
care ne induc st ri de nelinişte şi stres, dar aceast dereglare poate ap rea şi f r s existe un anumit factor sau o rela ie
cauz -efect. Anxietatea este starea de team , nelinişte, agita ie, nesiguran şi nervozitate. Simptomele anxiet ii includ
st ri de hipertensiune, neajutorare, inadaptabilitate, triste e şi îngrijorare, fiind manifestate la nivelul corpului prin
palpita ii (ritm alert al b t ilor inimii), tremurat, transpira ie la nivelul palmelor si insomnie. Se estimeaz c aproximativ
65% din popula ia lumii sufer sau a suferit de anxietate diagnosticat medical, dar sunt mult mai mul i cei care sufer
simptome sup r toare de stres sau anxietate.
Studiile pe baza c rora se fac şedin ele de cromoterapie au ca rezultate urm toarele concluzii: există relaţii de
intercondiţionare între culorile şi organele corpului nostru fizic; de exemplu, roşul intr în conexiune cu inima,
conferindu-i bucurie şi veselie, în acelaşi timp favorizeaz metabolismul. Violetul
119
calmeaz metabolismul. În conversia energetic , un rol activ îl are albastrul, asupra rinichilor, verdele, asupra ficatului,
albul, asupra pl mânilor şi galbenul, asupra splinei. De asemenea, galbenul predispune la reflec ii şi cântec.
INFLUEN A CULORILOR ASUPRA PERSONALIT II Toate culorile dau informa ii privitoarea la

personalitatea
noastr . Max Luscher este primul care a relevat importanta leg turii între culoare şi psihicul uman. Bineîn eles c şi
acumul rile acestuia au „profitat" de câte ceva din experien a anterioar a oamenilor, în ceea ce priveşte leg tura între
culoare şi psihic, fapt recunoscut de acesta printr-o prezentare succint a importan ei culorii din la cele mai vechi timpuri
pân în cele contemporane. Oricum, miile de persoane testate de acesta au generat informa ii deosebit de utile pentru
redactarea teoriei sale finale şi, de ce nu, a succesului s u (a devenit consultant „de vânz ri" la cele mai mari firme ale
momentului). Sunt definite patru culori primare din punct de vedere psihologic: Albastrul închis (denumit si „adâncimea
sim mintelor" - corespunde emo ional calmului, liniştii, st rilor de reînc rcare, contemplare, dragoste şi afec iune etc.).
Verde azuriu (denumit „elasticitatea dorin elor", care corespunde persisten ei, rezisten ei la schimbare, posesivit ii,
considera iilor legate de respectul de sine). Roşu carmin (denumit si „for a dorin ei" corespunzând dorin elor,
excitabilit ii, domina iei, intereselor sexuale, agresiunii, pasiunii controlate şi autonomiei). Galben str lucitor
(reprezentând spontaneitatea şi corespunzând bunei dispozi ii, originalit ii, aştept rilor şi varia iilor dorin elor).
Urmeaz patru culori auxiliare: violet, maro, negru şi gri. În cazul lor este necesar s se realizeze unele preciz ri. Negrul
şi griul nu sunt culori propriu-zise ci, pur şi simplu implic negarea culorilor sau lipsa de contrast, lipsa implic rii sau
tendin a de a ceda. Din punct de vedere psihologic, negrul d o senza ie de opacitate, de îngroşare, de îngreunare,
120
ajungându-se pân la paradoxuri cum ar fi greutatea de culoare neagr care pare mai grea decât este în realitate. În visele
de zi sau de noapte, ca şi în percep iile sensibile din starea de veghe, negrul este considerat ca fiind absen a oric rei
culori, absen a luminii, negrul absorbind lumina f r a-i mai da voie s ias . El evoca, înainte de toate, haosul, neantul,
cerul nocturn, întunericul terestru al nop ii, r ul, angoasa, triste ea, inconştien a şi moartea. În plus, în vise, apari ia unor
animale negre sau a unor personaje de culoare neagr (sau foarte închis ) arat c intram în contact cu propriul nostru
„univers instinctiv primitiv", care trebuie iluminat şi îmblânzit şi c ruia trebuie s îi canalizam for ele spre eluri mai
înalte.
Violetul este un amestec de albastru închis şi roşu carmin, iar griul este amestec de negru şi roşu carmin. Violetul
reprezint impulsivitatea roşului gentil, subordonat de calmitatea albastrului, rezultând o culoare mistic , magic ,
simbol al intui iei şi al sensibilit ii subordonate irealului. Maro-ul este reprezentantul senza iilor date de stimuli asupra
organismului, indicând necesitatea de confort, relaxare si securitate.
În societatea modern , culorile au o puternic influen
fizio-psihologic în majoritatea domeniilor de activitate; de la industrie şi medicin , pân la educa ia artistic şi estetic .
Culorile pot fi optim folosite numai dac sunt cercetate şi analizate prin metode ştiin ifice moderne, inclusiv prin metode
artistice.
Cromatica interioarelor locuin elor poate fi foarte variat , în func ie de diferi i factori, precum: vârsta,
structura temperamental a oamenilor, gusturi sau deprinderi, felul mobilierului sau obiectelor etc. În afar de
acestea, mai este important şi destina ia înc perii: sufragerie, birou, dormitor, hol etc. Cromatica unei înc peri trebuie s
fie în concordan cu tipul de iluminat. În privin a iluminatului, s-a constatat, din experien , c în general living-room-ul
trebuie s aib o lumin general , de
121
ambian , şi puncte speciale luminoase, separate, pentru fiecare func ie: lampadare, aplice etc. Dormitorul trebuie s fie
luminat discret, sursa principal nu trebuie s se g seasc obligatoriu în centrul camerei. El trebuie s aib lumin
special de citit, la paturi şi masa de toalet . Buc t ria are nevoie de o lumin central , din plafon, cât şi de alte puncte
luminoase în zonele de lucru (unde se spal , se cur a etc.). Holul este bine s fie luminat indirect, prin raze proiectate în
plafon (dac acesta este alb).
Prin cromatica lor interioar , camerele de locuit se cer a fi
ospitaliere, s invite la intimitate şi bun dispozi ie. Este imperios necesar s se evite efectele violente, şocante, ale
culorilor contrastante, agitate, ca s nu mai vorbim de înc rc tura de modele, linii şi forme ce obosesc ochiul prin
supraaglomerare şi suprasolicitare nejustificate. Alegerea culorilor este o chestiune de gust estetic, dar şi de psihologie.
De aceea se recomand scheme monocromatice luminoase, pastelate sau chiar acromatice, evitându- se extremele: culorile
închise şi reci, ca şi cele deschise şi calde ce sunt sau tind spre nuan e astrale. Se pot încerca şi formule bi şi
tricromatice, utilizându-se culori armonice (consonante sau complementare), ce dau o ambian pl cut , uşor înviorant
şi relaxant . Deşi zugr virea sau tapetarea unei locuin e poate ap rea ca o problem gospod reasc m runt , curent ,
relativ minor , de realizarea ei depinde crearea unei ambian e psihice şi fiziologice corespunz toare ce contribuie la
igiena fizic şi spiritual a oamenilor, dar şi la educarea gustului pentru culoare.
Culorile spaţiilor destinate lucrului depind de felul activit ii desf şurate în locurile respective şi de alte
condi ii aferente. Printre spa iile cel mai des analizate se g sesc halele industriale, laboratoarele, institutele de
înv mânt etc. O categorie aparte o reprezint institu iile medicale. Pentru stabilirea cromaticii interioare, a acestor spa ii,
trebuiesc avute în vedere trei aspecte, şi anume: func ional-utilitar, fizio-psihologic şi estetic-artistic.
122
Se constat c efectul culorilor asupra organismului variaz
atât cu vârsta, cât şi cu oboseala. Dac pentru aspectul arhitectural exterior culoarea este important , pentru cel interior
este esen ial , deoarece pe acest fond cromatic se desf şoar cea mai mare parte a activit ii şi existen ei noastre. Din
aceast perspectiv culoarea ambiental la locul de munc şi în locuin a fiec ruia are o însemn tate major , dac inem
seama c aceast reprezint unul din factorii ce dispune sau indispune, odihneşte sau oboseşte, într- un cuvânt,
influen eaz activ sau pasiv comportamentul uman.
Ergonomia, ca ştiin multi şi interdisciplinar , folosind cu preponderen datele psihologiei experimentale, a

stabilit c pentru organizarea mai eficient şi cu efort mai mic a muncii, este necesar s se studieze totalitatea factorilor
ambientali. Dup studiile întreprinse de câ iva cercet tori germani, culorile se comport diferit în func ie de pozi ia lor
în spa iul locuibil; efectul şi informa ia psihologic pe care o comunic variaz în raport de locul unde sunt plasate într-o
camer .
În comerţ şi în marketing, culoarea ocup un loc important în amenajarea spa iilor destinate desfacerii
produselor, în prezentarea atr g toare a reclamei, în etalarea m rfurilor în vitrine, în conceperea ambalajelor etc.
În publicitate, culoarea este unul dintre cele mai puternice instrumente de comunicare. Impresia pe care o
creează culoarea constituie 60% din tendinţa de a accepta sau a respinge un produs.
Culoarea veştmintelor în modă pune adesea accentul pe faptul că ,, viaţa este prea scurtă pentru ca să ne
îmbrăcam într-un mod monoton şi trist". La rândul ei credin a popular prezentat în folclor sus ine c ,,nu haina îl face pe
om". Deasemenea, afirma ia ,, spune-mi cu ce culori te îmbraci, ca s - i spun cine eşti" - este o remarc perfect valabil .
Culorile hainelor pe care le purtam ne spun multe despre temperamentul şi afinit ile noastre. Foarte valoroas din punct
de vedere terapeutic este îns reciproca: culorile
123
hainelor cu care ne îmbr c m ne influen eaz caracterul, modul de a gândi, comportamentul şi chiar anumite procese
fiziologice - un lucru adev rat, de care însa cei mai mul i dintre noi nu suntem conştien i.
Înv ând s ne alegem culorile potrivite pentru haine, ne putem ameliora foarte mult nu doar starea de spirit, ci
chiar şi starea de s n tate pe ansamblu.
Cu toate acestea, pu ine sunt fiin ele umane care recunosc veritabila func ie a culorilor în vestimenta ie. Adeseori
modelele se succed unul dup altul, amestecând tonurile şi culorile în mod anacronic. Dou contradic ii evidente apar
pentru un observator
avizat care cunoaşte suficient de bine cromoterapia:
1) Culorile vii şi calde foarte la mod în timpul verii(roşu, portocaliu,galben) ar trebui s fie purtate cel mai
adesea în timpul
iernii;
2) Culorile ip toare pe care le îmbrac cel mai adesea extrover ii ar trebui sa fie, la drept vorbind,
vestimenta ia
melancolicilor şi limfaticilor pentru a le armoniza temperamentul.
Utilizarea veştmintelor, ca modalitate suplimentar de ameliorare a s n t ii fizice, psihice si mentale, poate s

nu par evident la o prima analiz , dar r mâne totuşi un factor important de echilibru pe care unii oameni îl intuiesc
spontan. În general vorbind , culorile veştmintelor noastre ac ioneaz subtil mai mult asupra emo iilor şi st rilor noastre şi
într-o anumit m sur chiar asupra s n t ii fizice. Aceasta deoarece culoarea refractat de veştminte este o intensitate
net inferioar aceleia a luminii soarelui sau a unei l mpi de cromoterapie. Având în vedere ac iunea lor preponderent
emo ional , vom rezuma efectele principale ale învestmânt rii în anumite culori în conformitate cu ştiin a secret a
Orientului.
VEŞTMINTELE ROŞII sunt utilizate pentru a dinamiza energia solar Yang, iar în anumite situa ii sunt
binevenite pentru perioade scurte de timp, în cazul competi iilor sportive în care
124
trebuie s facem fa unor eforturi excep ionale, ele fiind indicate pentru a stimula apetitul şi combativitatea pe toate
planurile.
VEŞTMINTELE GALBENE sunt, în general, indicate
pentru a înt ri şi dinamiza nervii şi creierul. Ele trebuie, de asemenea, folosite în cazul unor suprasolicit ri intelectuale
sau în st rile de criz afectiv .
VEŞTMINTELE PORTOCALII sunt, în general, indicate pentru a centra sau focaliza conştiin a în corp,
permi ându-ne s ne sim im bine, plini de euforie şi optimism. În plus, acestea m resc considerabil tonusul sexual.
VEŞTMINTELE VERZI SAU GRI se indic , în general, s fie purtate în timpul perioadelor de mari tulbur ri
emo ionale sau mentale. În asemenea situa ii se va alege un verde pur şi vom evita s purt m aceast culoare prea mult
timp.
VEŞTMINTELE ALBASTRE SAU VIOLETE sunt, în general, indicate pentru a ne rafina l untric, pentru a ne
reg si calmul, pacea interioar şi pentru a ne deschide fa de ceilal i oameni care ne înconjoar . Totuşi, va trebui s fim
aten i, c ci portul permanent al veştmintelor de culoare albastr d naştere, în timp, oboselii, constipa iei şi uneori chiar
indigestiei cronice.
VEŞTMINTELE ALBE sunt indicate, în general, pentru a ne pune în eviden puritatea şi starea sau faza
obiectiv în care ne afl m. Portul unor asemenea veştminte îi face, adesea, pe ceilal i, s ne vad aşa cum suntem în
realitate. Prin intermediul lor, aceştia ne pot intui natura l untric , deoarece albul ne face s ap rem ca şi cum am fi
transparen i.
În încheiere este util s preciz m c variatele culori cu care sunt vopsite veştmintele noastre ar trebui s fie
naturale (vegetale sau minerale) şi foarte important pentru s n tatea noastr este faptul c es turile sau fibrele
componente ale acestora s fie cât mai naturale, pentru a nu crea interferen e nocive bioelectromagnetice cu propria
noastr structur energetic invizibil . Este de preferat bumbacul, inul, m tasea, lâna şi pielea natural .
125
Importan a unui somn de calitate 315
Capitolul XXVII
IMPORTAN A UNUI SOMN DE
CALITATE
Psiholog Mihaela GRIGORAŞ
O statistic recent arat c în majoritatea rilor civilizate, aproape jum tate din popula ie se confrunt pe
parcursul vie ii cu probleme majore legate de somn. Ce a f cut ca insomnia s capete asemenea propor ii în ultimii ani?
Primul r spuns pe care îl dau specialiştii este uşor de intuit: stresul. Problema omului contemporan este c ajunge
adesea într-un cerc vicios: lipsa de odihn îl face s acumuleze foarte uşor tensiune psihic , iar starea de tensiune psihic
împiedic relaxarea şi regenerarea prin somn, ceea ce îl va face şi mai susceptibil la stres ş.a.m.d. Între alte cauze
provocatoare de insomnie, la loc de frunte se afl : schimb rile climatice din ultimii ani, care perturb puternic activitatea
nervoas , hrana ticsit cu aditivi alimentari excitan i, uitatul la televizor (o continu surs de agita ie), lipsa de activitate
fizic , ce duce la economisirea unor cantit i uriaşe de energie, care apoi se cer consumate, împiedicându-ne s dormim.
126
316 Psiholog Mihaela GRIGORAŞ
Atunci când lipsa de somn apare doar câteva nop i pe lun ,
nu este o problem , dar când tulbur rile apar zi de zi, putem spune, f r s exager m, c tr im o adev rat calamitate. O
medie de patru ore de somn pe noapte duce rapid la sl birea organismului sau, dup caz, la creşterea necontrolat în
greutate, diabet, creşterea tensiunii sanguine, instabilitate psihic şi mental . Lipsa somnului reprezint 60% din cauzele
accidentelor rutiere, iar în unele ri ea este pedepsit la fel de aspru ca şi conducerea sub influen a alcoolului. Iat ,
aşadar, câteva motive extrem de întemeiate pentru a ne apleca asupra acestei chestiuni aparent banale: dormitul.
SOMNUL - O FUNC IE FIZIOLOGIC VITAL
Somnul poate fi definit ca o stare reversibil a organismului,
asociat cu sc derea, pân la dispari ie, a reac iilor adaptive superioare, a rela iilor şi reac iilor senzorio-motorii cu şi
fa de mediul înconjur tor. Hess aprecia, prin 1965, c somnul este o func ie fiziologic integral , o condi ie de baz a
vie ii, un fenomen fundamental pozitiv, deoarece împrosp teaz organismul şi previne epuizarea. Somnul este la fel de
important pentru s n tatea şi bun starea noastr ca aerul, hrana şi apa. Atunci când dormim bine ne trezim ref cu i,
vigilen i şi gata s facem fa provoc rilor zilnice. Atunci când nu dormim bine, fiecare parte a vie ii noastre poate
suferi: munca, rela iile, productivitatea, s n tatea şi siguran a noastr (şi a celor din jurul nostru) sunt puse în pericol.
Faptul c somnul îndeplineşte func ii majore în existen a uman este demonstrat, printre altele, de perioadele de privare
de somn, care, ac ionând ca o suprasolicitare, epuizeaz rezervele func ionale ale organismului. De asemenea, ele se
asociaz cu modific ri ale tabloului psihocomportamental al omului, cu apari ia de confuzii, dezorientare, iritabilitate. În
experimentele în care s-a redus durata somnului (de le 8 la 5 ore), s-a observat o sc dere corespunz toare a performan elor
pe m sura trecerii timpului. Cele mai semnificative
127
efecte asociate priv rii de somn a oamenilor normali au fost: oboseal extrem , lipsa aten iei, iritabilitate, dureri de cap,
nivel crescut de deprimare şi nivel sc zut de energie, prezen a halucina iilor, a iluziilor, sc derea randamentului, în
special în activit ile dificile.
CANTITATEA ŞI CALITATEA SOMNULUI
A beneficia de suficient somn, continuu, de calitate
contribuie la modul în care ne sim im şi perform m în ziua urm toare, dar are de asemenea un impact imens asupra
calit ii vie ii noastre.
Durata optimă a somnului
Mul i oameni consider c organismul lor se obişnuieşte s
func ioneze cu pu ine ore de somn, f r consecin e. Dar un studiu realizat de cercet torii Universit ii Pennsylvania,
Şcoala de medicin Philadelphia, a constatat c nu aceasta este realitatea. Somnul pu in este la fel de d un tor ca şi lipsa
lui. Noi cercet ri au constatat c mai multe nop i, cu pu ine ore de somn - adic , mai pu in de şase ore de pe noapte - pot
afecta performan a mental la fel de mult ca şi lipsa total de somn dou nop i la rând. Echipa de cercet tori a constatat
c oamenii care au dormit mai pu in de 8 ore pe noapte au avut timpi de reac ie mai mari şi au fost mai pu in capabili s
gândeasc clar şi s efectueze sarcini simple de memorare. De asemenea, au ob inut la anumite sarcini rezultate la fel
de proaste ca şi participan ii care nu au dormit deloc una sau dou nop i. Când oamenii dorm pu in se simt mai pu in
obosi i decât cei care nu au dormit deloc, în ciuda rezultatelor la teste, care indic faptul c ei sunt la fel de afecta i
mental. Implica iile acestui studiu sunt acelea c angajatorii unor categorii, ca solda ii, medicii reziden i, lucr torii în
schimburi şi al ii a c ror munc înseamn lips cronic de somn, trebuie s ia contram suri pentru a proteja
128
s n tatea lor mental . Dr. van Dongen sugereaz c num rul de ore lucr toare pentru cei cu profesii stresante trebuie
limitat. Ei trebuie de asemenea s aib şansa de a a ipi la anumite momente sau pentru a r mâne aler i trebuie s li se
permit s utilizeze stimuli chimici, cum ar fi cofeina. Studiul a ar tat de asemenea c num rul de ore de somn de care are
nevoie corpul variaz de la persoan la persoan . Ca urmare, cercet torii spun c a dormi suficient este o decizie
personal , de stil de via , pe care fiecare trebuie s o controleze individual.
De câte ore de somn are nevoie un individ? Nevoia de somn
variaz , dar majoritatea adul ilor au nevoie de aproximativ 8 ore de somn. Unii oameni au nevoie de 6 ore, iar altora le
trebuie 10 ore pentru a se sim i complet treji şi pentru a func iona la nivel maxim în timpul st rii de veghe. Contrar unei
credin e comune, nevoia de somn nu scade odat cu vârsta (deşi abilitatea de a-l ob ine poate fi
mai redus )
Deci, cum afl m de câte ore de somn avem nevoie cu adev rat? Dac ave i dificult i în a r mâne vigilent în
timpul unor situa ii plictisitoare sau monotone, când oboseala este deseori nemascat , foarte probabil nu beneficia i de
suficient somn de calitate. Alte semne sunt tendin a de a fi nerezonabil iritat de colegi, familie sau prieteni şi dificultatea
de concentrare sau de amintire a unor fapte.
Pentru a determina de câte ore de somn ave i nevoie pentru o func ionare optim şi pentru a v sim i odihni i,
lua i în
considerarea urm toarele:
a) Câte ore dormea i în medie când era i copil?
b) Înainte de a începe s ave i dificult i legate de somn,
câte ore dormea i în medie pe noapte?
c) De câte ore de somn ave i nevoie pentru a v trezi
natural, f r ceas?
d) De câte ore de somn ve i nevoie ca s nu v sim i i
somnoros sau obosit de-a lungul zilei?
129
Exper ii spun c nu putem recupera somnul pierdut în timpul s pt mânii, dormind mai mult în weekend. Când
încerci s recuperezi acest somn, pierdut într-o zi sau dou , dormind mult, acest lucru întrerupe ritmul circadian. De
asemenea, întrerupe obiceiurile/programul de somn pentru restul s pt mânii, continuând ciclul proastelor obiceiuri legate
de somn.
Calitatea somnului
Un somn de calitate este continuu şi neîntrerupt. Pe m sur
ce înaint m în vârst , somnul poate fi întrerupt de durere sau discomfort, nevoia de a merge la toalet , probleme
medicale, medicamente, ca şi orare de somn prost stabilite sau neregulate. Stabilirea unui orar regulat de somn şi
ob inerea unui somn continuu v ajut s dormi i în concordan cu ceasul circadian biologic intern şi s trece i prin
toate stadiile somnului necesare pentru a beneficia de calit ile restaurative, energizate şi revitalizante ale somnului.
STADIILE SOMNULUI ŞI RITMUL CIRCADIAN
Somnul este reglat de dou procese cerebrale. Unul este procesul
restaurativ, când somnul apare natural, ca r spuns la durata st rii de veghe. Al doilea proces controleaz momentele de
somn şi stare de veghe de-a lungul ciclului zi-noapte. Acestea sunt reglate de ceasul biologic circadian, localizat în
nucleul suprachiasmatic al hipotalamusului, care coordoneaz ciclurile zilnice ale unor func ii ca somnul şi starea de veghe,
reglarea temperaturii corpului, secre ia hormonal , digestia, capacitatea de performan şi dispozi ia. Rolul s u este de a ne
programa pe baza unui orar de 24 de ore s dormim noaptea şi s fim treji în timpul zilei, s avem vârfuri şi c deri ale
anumitor func ii la momente specifice. Ritmul circadian al temperaturii corporale de baz este de obicei utilizat pentru a stabili
pozi ia ceasului circadian. Într-un program obişnuit de 24 de ore, cu somn noaptea, temperatura corporal de baz este cea mai
sc zut , între 3 şi 5 AM, moment în care
130
somnolen a fiziologic este maxim şi capacitatea de performan minim .
În timp ce dormim, trecem prin diferite st ri şi etape ale somnului - şi cel mai probabil acest lucru se întâmpl în
cazul unui somn neîntrerupt. Aceast „arhitectur a somnului" urmez un pattern predictibil de somn REM (rapid-eye movement)
şi NREM (Non-Rapid Eye Movement) de-a lungul unei perioade de 8 ore. Somnul REM apare atunci când vis m şi este
caracterizat printr-un nivel ridicat de activitate fizic şi mental . De fapt, b t ile inimii, presiunea sângelui şi respira ia sunt
similare celor din perioada de veghe. Fiecare din aceste st ri alterneaz la un interval de 90 de minute. Ambele sunt
importante pentru a avea un somn de calitate. Oamenii de ştiin definesc cel mai bun somn ca având propor ii corespunz toare
de somn REM şi NREM. A dormi suficient, f r întreruperi datorate vreunor factori perturbatori din mediu sau chiar factori
interni (cum ar fi propria respira ie), creşte probabilitatea men inerii arhitecturii naturale a somnului şi duce la un somn
odihnitor şi restaurativ.
CATEGORII/ FACTORI DE RISC
Cu to ii suferim, cel pu in ocazional, de o noapte în care nu
dormim bine. Totuşi, anumi i indivizi sunt mai vulnerabili. Aceştia sunt, în general, studen ii, cei care lucreaz în
schimburi, cei care c l toresc, personale care sufer de stres acut, depresie sau durere cronic . Şi angaja ii ce lucreaz
multe ore sau au mai multe locuri de munc pot s aib un somn mai pu in odihnitor. Adul ii de vârsta a doua sau a treia
au de asemenea dificult i frecvente legate de somn, dar somnul inadecvat nu este o parte inevitabil a procesului de
îmb trânire. Num rul de ore de somn necesare nu scade. Totuşi mul i factori se pot combina la b trâni, incluzând
s n tate afectat , durere şi utilizarea mai mare a medicamentelor. Adolescen ii au dificult i în a adormi pân seara târziu
şi de a se trezi diminea a devreme. Mul i adul i tineri au ore neregulate de somn şi relateaz
rate mai mari de insatisfac ie legate de somnul de care beneficiaz .
131
Factorii psihologici
Stresul este considerat de cei mai mul i exper i în probleme
legate de somn cauza num rul 1 a dificult ilor pe termen scurt de a dormi. Declanşatorii obişnui i includ presiuni la locul
de munc sau la şcoal , probleme în familie sau în c snicie, o boal grav sau un deces în familie. De obicei problema
dispare odat cu trecerea situa iei stresante. Totuşi, dac problemele pe termen scurt, legate de somn, cum este insomnia,
nu sunt abordate corespunz tor de la debutul lor, ele pot persista mult vreme dup ce situa ia stresant care le-a
declanşat a disp rut. Din acest motiv este bine s vorbi i cu un specialist despre orice problem legat de somn, care
persist mai mult de o s pt mân .
Stresori ce ţin de stilul de viaţă
F r a realiza, pute i face lucruri, în timpul zilei, sau nop ii
care pot scade şansele de a avea un somn bun. Acestea includ consumul de alcool sau b uturi ce con in cofein dup -
amiaza sau seara, exerci iile fizice aproape de ora de culcare, un program de trezire şi culcare neregulat, munca sau alte
activit i mentale intense efectuate chiar înainte sau dup ce v-a i b gat în pat.
Munca în schimburi
Pentru cei ce lucreaz în schimburi, somnul poate fi în mod
particular afectat; munca în schimburi te for eaz s dormi când activit ile din jurul t u -şi propriul ritm biologic - î i
semnaleaz s te trezeşti. Un studiu arat c cei la ce lucreaz în schimburi riscul de a adormi la locul de munc este de la
2 la 5 ori mai mare decât la angaja ii cu program normal de munc .
Interferenţe din mediul înconjurător
Un mediu ce poate distrage, cum ar fi o camer prea
c lduroas sau prea friguroas , cu prea mult zgomot sau lumin , poate reprezenta o barier pentru un somn bun.
Întreruperi ale copiilor sau altor membrii ai familiei pot de asemenea afecta
132
somnul. Alte influen e la care ar trebui s fi i aten i sunt confortul şi m rimea patului şi obiceiurile partenerului dvs. Dac
dormi i lâng cineva care are preferin e diferite legate de somn, sfor ie, nu poate adormi sau r mâne adormit ori are alte
probleme, acestea deseori devin si ale dvs.
Factori fizici
Anumite probleme fiziologice pot interfera cu abilitatea de a
adormi sau de a r mâne adormit. De exemplu, artritra sau alte st ri care cauzeaz durere sau disconfort pot face dificil
ob inerea unui somn odihnitor. Sindromul de apnee în timpul somnului, care este recunoscut prin sfor it şi respira ie
întrerupt , duce la treziri scurte (deseori nesesizate) şi somnolen excesiv în timpul zilei. Este bine ca o persoan ce are
simptome de apnee în timpul somnului s consulte un medic.
Tulbur rile care cauzeaz mişc rile involuntare ale limbii în timpul somnului, cum ar fi sindromul picioarelor
neobosite, întrerup programul normal de somn şi îl fac mai pu in odihnitor, având ca efect somnolen a în timpul zilei.
Pentru femei, sarcina sau tulbur rile hormonale, inclusiv cele ce determin sindromul premenstrual sau
menopauza, pot afecta somnul.
TULBUR RI ALE SOMNULUI
Acestea sunt destul de numeroase şi relativ diferite; vom
aminti în continuare de dou dintre acestea, mai frecvent întâlnite.
Insomnia este caracterizat ca o inabilitate de a adormi sau de r mâne adormit pentru o perioad rezonabil .
Insomniacii se plâng de obicei c nu pot s închid ochii şi s se odihneasc mai mult de câteva minute odat . Este
deseori cauzat de fric , stres, anxietate, medicamente, plante, cofein , schimb ri în stilul de via , depresie, iar uneori
apare f r un motiv aparent. Descoperirea
cauzei ce st la baza ei este de obicei necesar pentru a o elimina.
133
Sindromul de apnee în somn este o stare ce apare atunci când respira ia unei persoane care doarme este
întrerupt , astfel întrerupându-se ciclul normal al somnului. Persoanele afectate nu realizeaz acest lucru, dar se plâng de
somnolen excesiv în timpul zilei. Concluzia unui studiu al Universit ii Stanford a fost c cei ce sufer de apnee în
somn au ob inut rezultate la fel de proaste la un test de timp de reac ie ca şi cei care erau prea be i pentru a conduce un
autobuz sau camion în California (con inut de alcool în
sânge mai mare de 0,4‰)
SOMNUL ŞI EFECTELE SALE LA POLI IŞTI
Un studiu asupra poli iştilor din SUA, coordonat de Vila şi
Kenney1, desf şurat în patru departamente metropolitane, de m rime medie, arat c aproape jum tate din for a
na ional de poli ie sufer de patologii clinice ale somnului şi 6% din ofi erii la post pot fi afecta i în orice moment de
oboseal , ca şi cum ar fi intoxica i cu alcool peste limita legal .
Observând c nu exist un num r standard de ore şi un program fix de lucru pentru poli işti, Vila spune c este
de aşteptat ca oboseala care apare din privarea de somn s creasc probabilitatea ca ofi erii s fie implica i în
tulbur ri de comportament în timpul serviciului, s înr ut easc rela iile dintre ei, familiile lor şi comunit i. Potrivit
studiului, o mare parte din ofi erii care au fost implica i în accidente sau r niri în munc au relatat dificult i legate de
somn în timpul serviciului.
În plus studiul arat c o mai mare regularitate în programul de lucru duce la mai pu in oboseal la începutul turelor, c
mai multe zile libere pot spori condi ia fizic a poli istului şi c ofi erii care lucreaz în ture mai scurte simt semnificativ mai pu in
oboseal .
134
1 Bryan Vila, profesor asociat la Universitatea Wyoming - Departmentul Juridic, şi Dennis
135
Jay Kenney, professor de drept la John Jay College; studiul a fost finan at de U.S. National
Institute of Justice pentru Police Executive Research Forum
136
Tot el sugera c un motiv pentru ignorarea oboselii
poli istului este un set de expecta ii fizice şi emo ionale nerealiste, pe care societatea le are fa de poli iştii afla i în timpul
serviciului. Aceştia trebuie deseori s ajute oamenii s rezolve situa ii complicate, înc rcate emo ional şi periculoase;
s fie în alert de-a lungul unor lungi perioade de plictiseal şi s îşi îndeplineasc sarcinile în timp chiar dac sunt
epuiza i.
M SURILE DE COMBATERE A OBOSELII se împart în dou categorii: cele utilizate înainte de munc , în
perioadele de odihn (strategii preventive), şi cele utilizate la locul de munc (m suri de combatere opera ionale).
Strategiile preventive - reguli pentru un somn de calitate -, direc ionate spre cauzele fiziologice ale oboselii, sunt menite
s reduc la minim privarea de somn şi întreruperea ritmului circadian. Măsurile operaţionale, care ofer o înl turare
temporar a simptomelor de oboseal , sunt menite s minimizeze efectele priv rii de somn şi a ruperii ritmului circadian
asupra vigilen ei, tonusului şi performan ei la locul de munc . M surile opera ionale ajut o persoan s -şi îndeplineasc
sarcinile pe cât de eficient şi în siguran posibil.
M surile opera ionale
La locul de munc strategiile disponibile pentru a combate
oboseala şi somnolen a sunt limitate. În general, m surile de combatere nu se adreseaz cauzelor fiziologice, care stau
la baza oboselii. Ele sunt menite s creasc vigilen a şi performan a temporar, astfel încât siguran a şi eficien a
opera ional s fie men inute.
Interac iunea social şi conversa ia pot fi o strategie opera ional util . Pentru a men ine vigilen a, individul
trebuie s fie activ implicat în conversa ie, nu doar s asculte şi s dea din cap. Unele studii au indicat c lipsa conversa iei
este un predictor pentru sc derea fiziologic a vigilen ei.
137
Experimentele de privare de somn au ar tat c activitatea fizic este unul din cele mai eficiente mijloace de
combatere a somnolen ei.
Efectele de revigorare ale cofeinei, deşi sunt nocive somnului, pot fi utilizate strategic când este necesar s stai
treaz. Utilizarea strategic a cofeinei include evitarea ei atunci când suntem deja vigilen i - la începutul perioadei de
lucru sau dup un pui de somn, de exemplu. În schimb, consumul ar trebui s înceap cu o or înaintea momentului
aşteptat de reducere a vigilen ei (între 3 şi 5 am). Este de preferat s opri i consumul cofeinei cu cel pu in trei ore înainte
de ora planificat pentru culcare, pentru a evita efectele negative asupra somnului.
În unele situa ii, aceste cerin e pot fi conflictuale. De exemplu, utilizarea cofeinei pentru a ajuta dep şirea
fazei circadiene, de relaxare la finalul turei de noapte, poate cauza dificult i de adormire, diminea a, la terminarea
serviciului. În acest caz, beneficiile şi dezavantajele trebuie considerate în lumina solicit rilor opera ionale globale. Alte
considera ii care trebuie avute în vedere la utilizarea cofeinei sunt c , în doze mari, acesta poate duce la anxietate,
iritabilitate, tremur turi şi insomnie.
Scopul tuturor m surilor opera ionale este de a îmbun t i performan a şi vigilen a la locul de munc , atunci când
compar m cu situa ia în care nici o m sur nu este luat . A ipirea este singura m sur de combatere, care a fost testat
riguros într-un context opera ional real. Un studiu comun al cercet torilor de la NASA (National Aeronautics and Space
Administration) şi FAA (Federal Aviation Administration) a examinat eficien a unei perioade planificate de odihn
pentru îmbun t irea performan elor şi vigilen ei în zboruri comerciale de lung durat . Membrii echipajului c rora li
s-a permis s a ipeasc au f cut-o în 93% din ocaziile ivite şi au dormit în medie 26 de minute. Ei au ob inut
performan e mai bune (la timpii de reac ie/ testarea vigilen ei) şi o
138
vigilen fiziologic mai mare în timpul celor 90 de minute de zbor (m surate prin unde cerebrale şi mişc ri ale ochilor)
decât cei care nu au a ipit. Odihna planificat a pilo ilor nu este sanc ionat de regulamentului FAA şi chiar este în
discu ii o propunere de permitere explicit a odihnei planificate, bazate pe rezultatele acestui studiu.
Când este nevoie s cerem ajutor?
Dac dereglarea somnului persist mai mult de o s pt mân
şi v deranjeaz sau dac somnolen a interfereaz cu modul în care sim i i sau func iona i în timpul zilei, ajutorul unui
specialist poate fi necesar. Pentru a beneficia la maxim de acesta, este deseori util s ine i un jurnal al obiceiurilor legate
de somn, 10 zile, pentru a identifica cât dormi i într-o perioad de timp şi ce anume din ceea ce face i interfereaz cu
somnul. Acest jurnal documenteaz problema dumneavoastr , astfel încât un specialist s o poat în elege.
Dac problema este timpul necesar pentru a adormi, a r mâne adormit sau faptul c v trezi i neodihnit,
specialistul poate recomanda schimb ri în stilul de via sau abord ri comportamentale pentru a rezolva problema.
Totuşi, schimb rile în stilul de via pot s nu fie suficiente. Tratarea insomniei cu medicamente este obişnuit . În
majoritatea cazurilor, medica ia este utilizat numai pân când stresorul este sub control sau schimb rile stilului de via au
o şans s func ioneze.
REGULI PENTRU UN SOMN DE CALITATE
Dac ave i probleme legate de somn sau dac nu sunte i pe
deplin mul umit de calitatea acestuia, nu ezita i s consulta i un specialist; beneficiile ob inute v vor r spl ti cu
siguran acest efort. Nu uita i c somnul este de cele mai multe ori principalul partener de cerc vicios al problemelor
noastre de zi cu zi. Dac
139
totuşi diferite cauze v împiedic s face i acest pas, este bine s ine i cont, în m sura în care sunte i dispus s investi i
în s n tatea
dumneavoastr , de urm toarele sfaturi:
Evita i cofeina, nicotina şi alcoolul, dup -amiaza, târziu,
şi seara. Cofeina şi nicotina pot întârzia somnul, iar alcoolul îl poate
întrerupe în timpul nop ii;
Face i exerci ii regulat, dar cel pu in cu trei ore înainte
de culcare. Dup acest moment, acest lucru v poate ine treaz,
deoarece corpul dvs. nu a avut posibilitatea de a se relaxa;
Nu utiliza i patul/ dormitorul decât pentru somn şi sex.
Patul/ dormitorul dvs. trebuie asociat cu somnul;
Dac v este greu s adormi i când merge i la culcare, nu
a ipi i în timpul zilei, deoarece afecteaz abilitatea de a dormi
noaptea;
Fi i aten i la locul în care dormi i. Face i-l pe cât de
pl cut, confortabil, întunecos şi liniştit pute i;
Stabili i o rutin regulat , relaxant , legat de culcare,
care v va permite s trimite i un „semnal" creierului c este timpul s dormi i. Evita i expunerea la lumin puternic înainte
de culcare; o baie fierbinte v poate ajuta.
Dac dup 30 de minute nu pute i adormi, nu sta i în pat
s v zvârcoli i. Ridica i-v şi implica i-v într-o activitate relaxant , cum ar fi s asculta i o muzic în surdin sau s
citi i, pân v sim i i somnoros. Încerca i s v goli i mintea; nu utiliza i acest timp pentru a rezolva probleme zilnice.
Nu uita i c somnul adecvat este la fel de important pentru s n tatea şi nivelul dumneavoastr de performan ca
şi exerci iile fizice sau alimenta ia.
140
141
329
Capitolul XXVIII
DAC EŞTI ÎN VIA , VEI CUNOAŞTE
STRESUL!
Psiholog Mihaela VL DAN
Nimeni nu este imun. Deşi stresul vine cu toate nepl cerile, el vine f r un manual de utilizare.
142
330 Psiholog Mihaela VL DAN
Controlul eficient al stresului înseamn alegerile pe care le
facem, de zeci de ori, zilnic, cu privire la...
Viaţa
„Cel care are un de ce pentru care să trăiască, se poate
descurca aproape cu orice cum".
Nietzsche
sau Moarte
„Mintea este capabilă de a conversa cu sine însăşi până la
moarte".
Proverb rusesc
Care este adevăratul „secret" al sensului, echilibrului şi
sănătăţii?
Toate tragediile umane au un element comun; este vorba despre acel element care e secretul fundamental al
succesului în controlul stresului şi al g sirii de mai mult sens, echilibru şi s n tate. Conceptul este atât de simplu încât
mul i oameni îl alung din minte şi continu s piard mul i bani şi timp în c utarea „adev ratului" leac magic; aud
despre secret şi niciodat nu-l recunosc sau nu-l accept din cauza puterii lui simple.
„Secretul" este cunoscut de secole întregi, spus în diferite feluri, prezentând mereu acelaşi concept şi exprimat de
obicei într-o
propozi ie:
„Viata noastră este ceea ce visele noastre o fac să fie."
Marc Aureliu
„Cei mai mulţi oameni sunt fericiţi atât cât îşi aleg să fie"
Abraham Lincoln
„Nu suntem ceea ce credem că suntem; dar suntem ceea ce
credem"
Norman Vincent Peale
143
Dac eşti în via , vei cunoaşte stresul! 331
144
Problema stresului este una strict individual , de reflec ie,
rezolvarea ei g sindu-se în fiecare individ.
Stresul are şi o dimensiune pozitiv - el capaciteaz
organismul şi îl orienteaz spre problem - dar se pune întrebarea:
„Unde se termină dimensiunea pozitivă şi unde începe
dimensiunea negativă a stresului?"
Astfel, stresul devine o problem important , r spunsurile
oferite fiind necesare pentru bunul mers al vie ii în comun.
145
În analiza stresului se cer avute în vedere mai multe aspecte: - situa ia stresant , care const într-un şoc emo ional
sau
frustrare acuta;
- reac ia de stres - apar r spunsurile emo ionale în exces, modific ri ale reactivit ii exprimate vizibil în
comportamentul indivizilor, precum şi alternarea func iilor constatate, psihice sau filozofice, pân la apari ia bolii.
Deşi cercet rile privind factorii de rezisten la stres nu ofer în prezent decât informa ii fragmentare şi, de
multe ori, contradictorii, putem s fim, în concep ia şi filosofia proprie de via , totuşi, optimişti; dac rezisten a la stres
depinde hot râtor de atitudinea noastr fa de evenimentele tr ite, nu avem altceva de f cut decât s ne formam o viziune
adecvat despre lume.
„Rezistenta la stres se învata la orice vârsta".
Salvadore R. Moddi
La locul de munc , stresul apare ca urmare a unor resurse psihice insuficiente pentru a face fata solicit rilor şi
exigentelor profesionale. În asemenea situa ii putem vorbi de un stres ocupaţional sau de stres în activitatea
profesional . Uneori, stresul profesional este considerat ca având un caracter benefic pentru performan ele angaja ilor -
eustres - care motiveaz şi mobilizeaz resursele individuale; în caz contrar, vorbim de distres - când efectele se r sfrâng
negativ asupra s n t ii persoanei.
Dup evaluarea evenimentelor stresante şi a poten ialului de
care dispune pentru a le face fa , individul adopt o serie de strategii adaptative sau de ajustare - coping. Acestea sunt
de dou
tipuri:
- directe sau de vigilen - direc ioneaz aten ia persoanei
spre modalit ti de neutralizare a stresului pentru a controla sau
preveni efectele acestuia;
146
- indirecte sau de evitare - privesc modalit ile de deturnare
a aten iei de la sursa stresului în direc ia autoap r rii eului.
Agenţii inductori de stres la locul de muncă - începând cu anii 90' o dat cu accentuarea globaliz rii, angaja ii
sunt supuşi unor situa ii tot mai stresante, date fiind schimb rile care au loc şi care conduc la o creştere a insecurit ii
posturilor şi la suprasolicitare în munc . Dup Cranwell-Ward, cele mai afectate organiza ii din perspectiva stresului
perceput sunt organiza iile care au ca obiect de activitate oferirea de servicii, cele care au suferit modific ri tehnologice
importante şi cele care s-au restructurat într- o m sur semnificativ .
Din nefericire, pe cât de evident este impactul pe care-l are stresul asupra angaja ilor, prin sc derea productivit ii
şi satisfac iei în munc , pe atât de pu in este el luat în considerare de conducerile multor companii; acest fapt este cu atât
mai valabil cu cât este vorba despre asumarea responsabilit ii pentru apari ia stresului. Angajatorii sunt foarte rar de
p rere c angaja ii lor muncesc prea mult şi c ar trebui elibera i de anumite responsabilit i, deoarece ei sunt mâna i de
dou principii clare: productivitatea muncii şi orientarea spre profit; în acelaşi timp, majoritatea angaja ilor accept
aceasta situa ie, deoarece slujba lor depinde implicit de îndeplinirea acelor cerin e ridicate.
Apare, astfel, un cerc vicios generator de stres şi tensiune la locul de munc - SCOALA. Se pot distinge cinci
categorii de factori care pot
da naştere la stres:
- factori intriseci muncii desf şurate - suprasolicitarea (cantitativ şi calitativ ), subsolicitarea, munca sub
presiunea timpului şi a termenelor limita, num rul mare de ore de munc , orarul inconvenabil, c l toriile prea frecvente,
condi ii de munc
improprii, acoperirea pierderilor din veniturile proprii;
- factori lega i de rolul angajatului în cadrul organiza iei -
ambiguitatea rolului (obiective neclare), conflictul de rol (cerin e
147
aflate în conflict), absenta particip rii la luarea deciziilor, responsabilitatea pentru oameni şi lucruri, adaptarea la
schimb rile
tehnologice rapide;
- factori vizând rela iile la locul de munca - rela iile cu superiorii, rela iile cu subordona ii, rela iile cu colegii,
dificult i în
delegarea responsabilit ilor, discrimin ri şi favoritisme;
- factori vizând dezvoltarea carierei - nepromovarea sau promovarea prea rapid , teama de a fi disponibilizat,
teama de
activit i repetitive, rutiniere;
- factori lega i de structura şi climatul organiza ional - absen a comunic rii sau comunicarea ineficient ,
absen a sentimentului de apartenen , birocra ia excesiv , dezechilibru între
patronat şi sindicat;
În cazul în care stresul afecteaz angaja ii dintr-o organiza ie, pot apare mai multe simptome negative:
pasivitatea din partea angaja ilor, evitarea responsabilit ilor şi a sarcinilor, rigiditatea în viziune, apari ia conflictelor
interpersonale şi a problemelor de comunicare, sc derea motiva iei şi a satisfac iei în munc , rezistentele la schimbare,
sc derea productivit ii şi a eficien ei în munc , sc derea calit ii şi a interesului şi a orient rii c tre client şi dorin ele
acestuia, luarea unor decizii eronate etc.; aceste consecin e negative în plan organiza ional tind s apar în condi iile în
care exist mai multe surse generatoare de stres, deoarece odat cu înmul irea acestora scad şansele individului s fac
fa tuturor provoc rilor sau amenin rilor existente, instalându-se situa ia de distress.
Diferen ierea principalelor surse de stres poate fi oferit în
func ie de pozi ia angaja ilor şi de tipul de munc desf şurat .
În contextul activit ii profesionale ce presupune servicii oferite în contact direct cu beneficiarii, se poate instala
un sindrom de epuizare - sindromul burnout.
Prin burnout se în elege un sindrom de epuizare emo ional , depersonalizare şi sc dere a satisfac iei profesionale
ce poate ap rea
148
la indivizii care desf şoar activit i profesionale ce impun rela ionarea intens cu clien ii.
Avem trei elemente prin care acest sindrom se diferen iaz
de stresul ocupa ional (profesional):
- stresul ocupa ional apare ori de câte ori sarcinile de munc dep şesc resursele adaptatative ale angaja ilor, în timp
ce sindromul de epuizare constituie faza final a dezadapt rii, datorat unui
dezechilibru îndelungat între cerin e şi resurse;
- stresul nu conduce întotdeauna la atitudini şi comportamente negative din partea angaja ilor, în timp ce
burnout-
ul este asociat de fiecare dat cu asemenea tr iri negative;
- dac stresul afecteaz pe toata lumea, sindromul de epuizare apare doar la persoanele care şi-au început cariera
într-un mod foarte entuziast, având aştept ri obiective ridicate, dar neîmplinite ulterior.
Sindromul burnout poate fi considerat un tip special de stres ocupa ional.
Printre consecin ele cele mai importante ale acestui sindrom se reg seşte insatisfac ia profesional , manifestat prin
renun are sau neimplicare, atât în munca în sine, cât şi în raporturile cu organiza ia; ele apar pe fondul unui suport social
sc zut, în situa ii de ambiguitate a rolului şi în prezen a unor conflicte la locul de munc . Alte consecin e negative ale stresului
în plan organiza ional sunt: aprofundarea sentimentului lipsei de apreciere din partea celorlal i, m rirea num rului
concediilor de boal sc derea ini iativei etc.
Între factorii psihologici, un rol esen ial în prevenirea stresului îl are percep ia ridicat a eficientei personale; se
defineşte prin acest termen încrederea unei persoane c poate îndeplini o sarcin specific . Asemenea credin e
influen eaz comportamentul persoanei respective, generând mai mult perseveren în fa a
obstacolelor şi a frustr rilor şi, implicit, şanse de succes mai mari.
To i factorii psihologici de prevenire sau combatere a stresului pot impune o serie de interven ii la nivel
individual; pe
149
lâng acestea, exista o serie de interven ii primare menite s combat stresul. Aceste interven ii urm resc s reduc
influen a unor agen i organiza ionali nocivi: micşorarea ambiguit ii rolului, ra ionalizarea programului de munc ,
ameliorarea climatului organiza ional, realizarea unor programe de s n tate etc.
Nu numai factorii de natur psihologic pot conduce la diferen ieri între indivizi, în ceea ce priveşte rezisten a lor
la stres; o experien bogat în munc poate fi sursa unor strategii de coping menite s reduc nivelul stresului, în vreme
ce o re ea de suport social bine dezvoltat poate asigura un sprijin mai consistent persoanelor aflate în situa ii de stres.
Principii de conduită antistres:
I. La nivel individual
- reglarea optim a raportului dintre nivelul de aspira ii şi
nivelul de posibilitate pentru evitarea supra şi subsolicit rilor;
- asigurarea celor trei nevoi psihologice fundamentale -
afiliere, securitatea pe termen lung, noutatea experien ei;
- m rirea rezisten ei psihice - prezen a convingerii individului c posed antrenamentul şi mijloacele necesare
pentru a
face fa agen ilor stresan i;
- m rirea rezisten ei organismului prin exerci ii fizice şi regim alimentar echilibrat.
II. La nivel de colectivitate
- combaterea stresului cotidian, prin evitarea sau limitarea
tenta iilor cu rol nociv asupra organismului, curajul de a spune NU
unor noi solicit ri, odihna, credin a;
- însuşirea unei strategii de ra ionalizare a cauzelor stresului, prin recunoaşterea de c tre individ a prezen ei unei
emo ii atribuite stresului, r spunsul la întrebarea „DE CE?', împ rt şirea
fr mânt rilor unei persoane apropiate;
- modalit i de rezolvare a st rilor conflictuale, prin
abandon, reprimare, victorie-înfrângere, victorie-victorie,
150
33 bucuria de a trai!
ALEXANDRESCU, I. (1981), Personalitate şi vocaţie, Editura Junimea,

Iaşi
compromisul; cea mai
eficient strategie s-a ANDREESCU, A., (2000). Terorismul, analiză psihologică. Editura
dovedit a fi victorie-
victorie, prin care se Timpolis, Timişoara
descoper solu ii mai ANDREESCU, A., (2002). 11 septembrie 2001 - provocarea secolului
bune, rela iile se
XXI în materie de terorism, Editura ARTPRINT, Bucureşti
îmbun t esc şi se
consolideaz atunci ANDREESCU, A. şi colectiv, (2002). Siguranţa naţională şi ordinea
când ambii au de publică, 1859- 2000, Editura ARTPRINT, Bucureşti
câştigat;
ANDREESCU, A., şi colectiv., (2003). Terorismul internaţional - flagel al lumii
- apelul la suport contemporane, Editura Ministerului Administra iei şi Internelor,
social format din familie, Bucureşti
prieteni, sisteme sociale.
ANDRIESCU, N., Despre stres şi relaxare, în, Revista „Psihologia", nr. l
Oamenii au,
rareori, posibilitatea de a ANDRONICEANU, M. - Creativitatea în Schimbare, Editura
influen a evenimentele Economic , Bucureşti, 2001
stresante externe - tot ceea
ce pot face este s -şi ANDY, SYEKELY - NLP Calea succesului, Editura Almateia, 2005
însuşeasc strategii
ANTIPA, M., (2004). Securitatea şi terorismul. Prevenirea şi combaterea acţiunilor
adaptative care s -i fac extremist-teroriste pe teritoriul României, Editura
mai rezisten i la
agresiunile psihice; ei Celsius, Bucureşti
trebuie s descopere
AR D VOAICE, Ghe., „Efecte stresante ale câmpului de lupta", Editura
modalit ile de a-şi intra în
ritm prin echilibrarea Militar , Bucureşti, 1992
perfect a balan ei
AR D VOAICE, Ghe., Coeziunea colectivelor ostăşeşti, Editura Militar ,
stresului.
Bucureşti, 1986
S suferi din
cauza stresului nu este un AR D VOAICE, Ghe., (1993). Stresul psihic în lupta armat , Editura Antet, Bucureşti.
semn de sl biciune; stresul
AR D VOAICE, GHE.; ILIESCU, D.; NI , D., (1997). Terorism,
decurge din
responsabilit ile care ne Antiterorism, Contraterorism, Editura ANTET, Oradea
copleşesc, la care se
ad ug presiunile şi lipsa AR D VOAICE, GHE; STANCU, V., (1999). Războaiele de azi şi de
de sus inere a colegilor şi mâine, Editura Militar , Bucureşti
a familiei. Nu exist
solu ii miraculoase pentru ARMSTRONG M. - Management Resurse Umane - Manual de
a sc pa de stres, dar Practică, Editura Codecs, Bucureşti, 2003
anumite metode permit
stabilizarea lui la un nivel BABA, A.I.; GIUREA R., Stresul - adaptare şi patologie, Editura
acceptabil.
Academiei Române, Bucureşti, 1993
17. BLAIR, T, (2002). Speech - 10 septembrie 2002, în „O Analiz a
Viata Terorismului în Lume 2002".Ministerul de Externe al Statelor Unite,
sănătoasă
înseamnă, de fapt, DIACRIS Interna ional, USA
151
18. BRAD, C., 22. CHIŞU V.A. - Manualul Specialistului în Resurse Umane, Casa de
(2005). Terorismul -
cancerul mileniului editur Irecson, Bucureşti, 2002
III, în, „Spirit
23. COLE G. A. - Managementul Personalului, Editura Codecs, Bucureşti,
M
i 2000
l
i 24. COLVARD, K., (2002). The Psychology of terrorist, H.F. Guggenheim
t
a Foundation, 627, Madison Avenue, New York, NY, USA 25. CONNOR D. -
r Change in Asction, Pilgrim, London, 2003
26. CONSTANTIN TICU - Evaluarea psihologică a personalului, Editura
M
o Polirom, Iaşi, 2004
d
e 27. CORDUBAN R.C., „Psihodiagnoza modificărilor de personalitate în
r
n condiţii persistent stresante la adulţi şi senescenţi", Editura Academiei
"
, Române, Revista „Psihologia", serie nou , tom. 40, nr. 3/1994
n 28. COTÂRTA, M.A., Managementul stresului în armata, în Psihologie

r
. aplicat
5 29. CRACSNER, E.C. (2003), Elemente de psihologie militară, Editura

Academiei de Înalte Studii Militare, Bucureşti
19. BURDUŞ,
E., 30. CRENSHAW, M., (1990). The logic of terorism, în, REICH, W., Editura
C PR RESCU The origins of terrorism, Cambrige, Cambrige University Press
, Ghe., (1999).
Fundamentele 31. DAFINESCU I., Antrenament cognitiv de adaptare la stres Revista
management „Psihologia" nr. 4/1993
ului
organizaţiei, 32. DELCEA, C., (2006). Terorismul international, în Terorismul Azi, vol.
Editura
Economic , 1, an 1, iulie
Bucureşti
33. DEREVENCO, P. - Elemente de fiziologie ale efortului fizic, Editura
20. CALU, SIMINA,
Diagnoza Argonaut, Cluj-Napoca
potenţialului
conflictual în echipa 34. DEREVENCO, P., ANGHEL, I., BABAN, A. (1992). Stresul în
din
sănătate şi boală - de la teorie la practică, Editura Dacia, Cluj-Napoca
perspectiva
analizei 35. DOISE, WILLEM, Psihologia socială poate schimbarea mentalităţii,
tranzacţional
e, din Revista din Psihologia Social - buletinul Laboratorului de „Psihologia
de psihologie
câmpului social", 1999, Polirom, Iaşi
organiza
ional ,
volumul
III, nr. 1-
2, 2003,
Polirom,
Iaşi
21. CHELCEA, S.,
Cunoaşterea vieţii
sociale, Editura I.N.I.,
Bucureşti, 1995
152
341
36. DR GAN, I. (1975), Interesul cognitiv şi orientarea profesională,

Editura Didactic şi Pedagogic , Bucureşti
37. DUPUY, F. - The Chemistry of Change: Problems, Phases and
Strategieis, Palgrave, Houndmills, London, 2002
38. EDGAR, SCHEIN - Frontiers in group Dinamics, Free Press, London,
1980
39. FERCHED U, M., (2002). Terorismul. Editura Omega, Bucureşti
40. FESTINGER, L. (1957) „A theory of cognitive dissonance", Stanford
University Press
41. FLAMHOLTY, E.G., RANDLE, J. (2000) - Growing Pains:
Transitioning from an Entrepreneurship to a Professionally Managed
Firm - 3 rd Edition, Jossey-Bass Publishers, San Francisco
42. FRATTASIO, A., (2006), Epistemologia terorii. Editura ERA, Bucureşti
43. GOLEMAN, D. (2004), Inteligenţa emoţională, cheia succesului în
viaţă, Editura Allfa, Bucureşti
44. GURR, T., (1970), Why Men Rebel, Princenton, New York, Pincenton
University Press
45. HAMAD, A. A., (2006), Weibe Qaida in Bosnien, în „Der Spiegel",
decembrie; vezi şi www.spiegel/ politik/ ausland.
46. HANCIUC, C., JELEA-VANCEA, G., Consecinţe ale stresului în
organizaţia militara, în Psihologie aplicat în mediul militar, Editura
UNAP, Bucureşti, 2005
47. HOLBAN, I. (1974), Testul de interese, Editura Junimea, Iaşi
48. HOLDEVICI, I., Autosugestie si relaxare", Editura CERES, Bucureşti, 1995
49. IAMANDESCU, B., Psihologie medicală, Editura Infomedica,
Bucureşti, 1997
50. IORDACHE, Fl. (2005). Terorism. Efecte şi concepte. „Prelegere".
Masterat, Facultatea de Drept, Universitatea Bucureşti în mediul militar,
Editura UNAP, Bucureşti, 2005
51. JOHNS, G. (1998) Comportament organizaţional, Editura Economic ,
Bucureşti, pg. 358-370
52. JUNG, C.G. (1997), Tipuri psihologice, Editura Humanitas, Bucureşti
153
53. KAHNEMAN, D. & TVERSKY, A. (1973) „Availability: A Heuristic
for judging frequency and probability", in Cognitive Psychology, nr. 5,
pg. 207-232
54. KAHNEMAN, D. & TVERSKY, A. (1976, 1982) „Judgment under
uncertainty: Heuristics and biases", in Science, nr. 185, pg. 1124-1131.
55. KAHNEMAN, D. & TVERSKY, A. (1979) „Prospect theory: An
analysis of decision under risk", in Econometrica", nr. 47, pg. 263-291
56. MADOTTO, G., (2005). Strategie şi tactică militară - implicaţii în
pregătirea luptătorilor antiterorişti. „Referat - Tez de doctorat",
A.N.E.F.S, Bucureşti
57. MARRET, J.L., (2002). Tehnicile terorismului / 11 septembrie 2002.
Editura Corint, Bucureşti
58. MICLEA, M., Stres si apărare psihică, Editura Presa Universitar
Clujean , Cluj-Napoca, 1997
59. MINULESCU, M. (1996), Chestionarele de personalitate în evaluarea
psihologică, Garrell Publishing House, Bucureşti
60. MITROFAN, I. (1999), Psihoterapia experienţială, Editura Infomedica,
Bucureşti
61. MOISESCU, F., G.; ANDREESCU, A.; ANTIPA, M., (2004),
Terorismul - Ameninţare majoră asupra democraţiei secolului XXI,
Editura Universit ii Na ionale de Ap rare, Bucureşti
62. MUCCHELLI, A. (2002), Dicţionar al metodelor calitative în ştiinţele
umane şi sociale, Editura Polirom, Iaşi
63. NECULAU, ADRIAN, 1996, Psihologie socială - aspecte
contemporane, Polirom, Iaşi
64. NICOLESCU OV. - Management, Editura Economic , Bucureşti, 2002
65. PÂNIŞOAR , ION - Ovidiu, 2004, Comunicarea eficientă , Editura
Polirom, Iaşi
66. PETRESCU, D. (2004), Stresul - umbra noastră cea de toate zilele, în
„Sprit Militar Modern", februarie 2004
67. POWERS, T., D., (1971), The making of a terrorist. Boston: Houghton
Mifflin
68. PREVOST, J.,F., (1973), Les aspects nouveaux du Terrorisme
Internaţional, în, „Annuaire Francais de Droit Interna ional
69. RADU, N., (2005), Recurs la Siguranţa Statului. Editura FED PRINT,
154
Bucureşti
70. RADU, N., (2006), Teste psihologice pentru orientare în carieră şi
autocunoaştere, Editura Polirom, Iaşi
71. RADU-TOMŞA, I. - Sănătate şi succes prin optimizarea stresului,
Editura Academiei de Înalte Studii Militare, Bucureşti, 2002
72. RICHARD BANDLER, JOHN LA VALLE - NLP învaţă să convingi,
Editura Almateia, 2005
73. SCHIOPU, U. (1997), Dicţionar de psihologie, Editura Babel, Bucureşti 74. SCHNECKER N., CANNULA M.-
Management of Change, Editura
Funda iei Management Resurse Umane, Bucureşti, 2002
75. SIMON, H. A. (1987, February) „Making management decisions: The
role of intuition and emotion", in Academy of Management Executive,
pg. 57-64
76. STEIN, S.J., BOOK, H.E. (2003), Forţa inteligenţei emoţionale, Editura
Allfa, Bucureşti
77. STOICA CONSTANTIN, ANA, 2004, Conflictul interpersonal, Editura
Polirom, Iaşi
78. STORA, J.B.(1999) Stresul, Editura Meridiane, Bucureşti
79. SUE KNIGHT - NLP at work, Nicholas Brealez Publishing, 2000
80. ŞCHIOPU, U. (coord.),(1997), Dicţionar de psihologie, Editura Babel,
Bucureşti
81. TOMA, GHEORGHE, 1999, Tehnici de comunicare, edi ia a II-a,
Editura Artprint, Bucureşti
82. TUDORACHE, S., Pregătirea de luptă şi situaţia de stres, în „Gândirea militar
româneasc ", nr. 6/1993;, p. 47-57
83. VON NEUMAN, J.; MORGENSTERN, O., (1944) „Theory of Games
and Economic Behavior",Princeton University Press, New Jersey
84. WAYNE D. DYER - Zonele tale eronate - Eşti ceea ce alegi să fii,
Editura Humanitas, 2004
85. WOOD, R., TOLLEY, H. (2003), Inteligenţa emoţională prin teste,
Editura Meteor Press, Bucureşti
86. www.sleepfoundation.org
87. www.human-factors.arc.nasa.gov/zteam/fcp/FCP.pubs.html
88. www.policepsych.com/sleep.html 89. www.en.wikipedia.org/wiki/Sleep
90. XXX „Reders Digests", 16 /2007
155
91. XXX Profil, Buletin, Serviciul Roman de Informa ii, an I, nr.1, martie
2003
92. XXX Culegere de studii. Terorismul, Istoric, Forme, Combatere.
Editura Omega, Bucureşti, 2001
93. XXX Musulmanii albi. Grupările teroriste recrutează musulmani
balcanici, în, www.indexmedia.ro
94. XXX Parteneriatul Londonez de Redresare. Manuscris, 2006.
95. ZAMFIR, C. (1990) „Incertitudinea. O perspectivă psiho-sociologică",
Editura Stiin ific , Bucureşti.
96. ZLATE, M. (1981), Psihologia muncii - relaţii interumane, Editura
Didactic şi Pedagogic , Bucureşti.
156
343
CUNOASTERE SI ASISTENTA PSIHOLOGICA

FORMAREA IMAGINII DE SINE SI ROLUL EI �N VIATA COTIDIANA
Psiholog Dorin PREOTEASA*
REZUMAT
Una din cele mai mari aventuri ale vietii noastre este cunoasterea de sine. Este o adevarata tragedie faptul ca unii oameni
�si petrec �ntreaga viata fara a avea o tinta precisa, �mpotmolindu-se �n frustrari, pentru ca nu stiu nimic despre ei
�nsisi sau despre felul �n care ar trebui sa abordeze problemele, multe dintre acestea fiind create chiar de mediul �n
care traiesc.
Fara �ndoiala, imaginea personala are o putere at�t de mare �nc�t impactul ei este coplesitor asupra destinului ca
fiinta umana, ea put�nd influenta at�t reusita, c�t si esecul.
Exista unii oameni care �si accentueaza aspectele negative si nu reusesc niciodata sa se �mplineasca, sa-si puna �n
valoare calitatile de care dispun si sa-si foloseasca �ntregul potential uman.
Imaginea personala este reala, chiar daca nu o putem atinge, simti sau vedea. Esecul si succesul sunt la fel de reale.
Imaginea personala este propria noastra parere despre ce fel de persoana suntem. Este rezultatul experientelor trecute,
reusitelor sau esecurilor, umilintelor sau triumfurilor si poarta amprenta modului �n care am fost tratati de ceilalti, mai
ales �n primii ani ai copilariei. Aceasta imagine odata formata noi o socotim corecta. Dar ea poate fi falsa - si �n multe
cazuri ea chiar este falsa - dar important este faptul ca noi ne comportam ca si cum ar fi adevarat. Teoretic ea este
adevarata.
Asta �nseamna ca imaginea de sine, cea a unei fiinte pline de slabiciune, a unei victime, careia i se �nt�mpla tot felul de
lucruri este cea adevarata.
Viata noastra se desfasoara ca si cum imaginea ar fi adevarata. Dar, oare, este ? Imaginea personala se poate schimba,
este nevoia de o alta perspectiva.
Imaginea personala, putem spune, sta la temelia �ntregii noastre personalitati. �n raport cu ea, experientele noastre tind
sa se adevereasca si sa �ntareasca propria imagine, duc�nd astfel la un cer vicios. Toate actiunile si sentimentele
noastre sunt �n concordanta cu imaginea noastra personala. Ne vom comporta asa cum credem ca suntem. Pur si simplu
nu putem actiona astfel, indiferent de c�ta vointa am da dovada. Cel care se socoteste un "ratat" va face �n asa fel
�nc�t sa rateze, oric�t de mult s-ar stradui sa cunoasca succesul si oric�te sanse iar iesi �n cale. Cel care se socoteste
"ghinionist" va face �n asa fel �nc�t sa demonstreze ca este �ntr-adevar victima "ghinionului".
Un agent de v�nzari care se socoteste un incapabil �si va �ncepe prezentarea cu atitudine descurajata. Aproape ca-si
va cere scuze, invit�nd pur si simplu sa fie refuzat. El va trezi ne�ncrederea potentialului cumparator si astfel va avea
"dovada" ca imaginea sa personala este cea corecta, este un tip antipatic, net inferior si un ratat.
Liceana care se socoteste ur�ta si neatragatoare va gasi o cale sa demonstreze ca imaginea sa personala este corecta.
Daca un baiat �i spune ca este draguta, ea se va g�ndi la alunita de pe fata. Daca i se va spune ca are ochi frumosi,
automat �si va zice �n g�nd ca are nasul prea lung. Atitudinea sa defensiva �i va alunga, �n cele din urma, pe toti
potentialii admiratori, si astfel ea va avea confirmarea faptului ca felul �n care se percepe, ca fiind ur�ta, reprezinta
adevarul. Din cauza asa zisului " adevar obiectiv", o persoana �si da seama rareori ca problema consta �n evaluarea de
sine.
157
Ne dam seama ca imaginea de sine poate fi dusmanul sau prietenul nostru, depinde; depinde daca se hraneste din
esecurile din trecut pentru a ne submina �n prezent, sau daca se hraneste din succesele trecute pentru a ne da curaj sa
traim �n prezent si sa progresam.
Trebuie sa descoperim secretul convietuirii cu propria persoana si sa nu ne temem de nimic. o imagine personala
sanatoasa este cheia convietuirii cu sine. Daca ne percepem realist si ne acordam respectul meritat, acumul �nd
succesele si sentimentele, pastr�ndu-ne �ncrederea �n sine �n ciuda esecurilor si iert�ndu-ne propriile greseli,
ajungem �ntr-adevar sa traim �n armonie cu propria persoana. Trebuie sa practicam deprinderea de a ne accepta asa
cum suntem, �n loc sa ne fortam sa devenim ceea ce nu suntem. Acceptarea de sine ne da �ncredere, �n timp ce
�ncercarea de a tine pasul cu ceilalti duce la o stare de tensiune permanenta.
Pentru ca omul sa fie adaptabil si eficient, el trebuie sa fie format ca atare de timpuriu si ajutat sa-si mentina
disponibilitatile pe care le are la cote �nalte de functionare. �ntr-o lume a cautarilor si eforturilor spre mai bine,
referirea la o personalitate cu adevarat eficienta, �nceteaza sa mai fie o problema de conjunctura efemera si perisabila,
devenind, dimpotriva, una de interes maximal.
IMAGINEA DE SINE �NTRE OPINIE si ADEVAR
�n viata de toate zilele, �n relatiile interpersonale, fiecare dintre noi aspira la cunoasterea de sine si de altul. Esalonat,
fiecare individ ajunge sa-si formeze o imagine de sine contur�ndu-si �n acelasi timp si impresii si aprecieri despre
ceilalti. Se elaboreaza, �ncet si sigur o adevarata busola a vietii care ne permite sa ne orientam mai mult sau mai putin
eficient �n paienjenisul vietii cu urcusuri si cobor�suri ca �ntr-un adevarat spatiu mioritic.
Acest proces cuprinde sinteza a doua laturi: orice persoana abordeaza pe un altul pornind de la sine, dupa cum
reprezentarea despre altul face parte din procesul perceptiei de sine. Se pare ca informatiile noastre privind formarea
imaginii de sine si a modului de perceptie a celorlalti, a semenilor - ceea ce s-a numit perceptie sociala - sunt destul de
lacunare, �nc�t simtul comun prin adevaratele sale clisee a dominat adevarul obiectiv. �n psihologia sociala prin cliseu
se �ntelege o judecata simplificata care corespunde unei opinii modale (cu frecventa mare) �ntr-un grup, care
deformeaza modul de g�ndire personal. �n felul acesta, acest cliseu-prejudecata provine dintr-o constiinta colectiva si
este preluata de individ de la grupul caruia �i apartine si se exprima sub forma de reprezentari si aprecieri personale(Ioan
Radu).
Aceste opinii pot contine o parte de adevar, dar pot fi si �n �ntregime o eroare sau o iluzie. Concluzia ar fi ca �n cadrul
simtului comun adevarul si eroarea sunt indistincte.
Se poate da ca exemplu faptul ca �n realitate �nt�lnim destui oameni care admit ideea ca inteligenta sau noninteligenta
se poate �nscrie �n fizionomia unei persoane. Este adevarat ca din observarea expresiei mimice se pot obtine o serie de
informatii privind dispozitia emotionala a persoanei respective: vigoare sau oboseala, asprime sau bl�ndete sufleteasca,
dar nu putem obtine date despre inteligenta �nsasi.
Deci simtul comun este gata sa stabileasca usor corelatii �ntre aspectele fizice si cele psihice pe baza unor coincidente
mai mult sau mai putin �nt�mplatoare �nt�lnite �n experienta (Ioan Radu).
Dar aici mai apare si o alta problema, omul e dotat cu un adevarat mecanism prin care simte nevoia de a introduce "ordine
“ �n mediul natural si �n ambianta sociala. �n felul acesta el lipeste adevarate "etichete" peste fapte, evenimente si
comportamente risc�nd simplificari grosolane pentru a se orienta �n ambianta. �n felul acesta, fiecare om plaseaza pe
ceilalti oameni �n categorii mai mult sau mai putin sumare pentru a-si face c�t de c�t o idee despre ceilalti. Astfel,
mintea noastra "controleaza" realitatea printr-o reductie a complexitatii si a diferentelor care o compun. Avantajul este
acela ca �n acest chip se obtin posibile previziuni pentru anumite reactii si chiar un posibil control asupra lor.
Doi autori americani, (Cooley si Maed), au aratat ca imaginea de sine rezulta din interiorizarea schemei unui semen al
nostru, adica psihogenetic copilul percepe propriile atribute mai �nt�i la altul si dupa aceea le recunoaste la el �nsusi.
�ntelegerea propriei identitati este reflexul, (ecoul) reactiilor celorlalte persoane fata de el, constiinta de sine este
imaginea eului �n oglinda sociala; deci, genetic are loc o constructie simultana a imaginii de sine cu imaginea de altul. �n
158
principiu, individul se cunoaste pe sine din �ncercarile vietii, prin intermediul actelor sale de conduita, a prestatiilor
personale, a relatiilor sale cu altii at�t �n �mprejurari obisnuite, c�t si �n situatii limita. Este firesc ca �n cadrul acestor
prestatii personale sa distingem o prima grupa de succese si esecuri care constituie prin dinamica lor prima sursa de
autocunoastere. Este firesc ca succesele ridica nivelul de autoapreciere, �n timp ce esecurile �l coboara. Pe termen lung
acest joc al celor doua tendinte va duce la o stabilizare a imaginii de sine.
Apare apoi concomitent un al doilea factor: compararea cu altul si �nscrierea individului �n contextul social. La acestea
se adauga opinia grupului, adica imaginea sociala de sine. Toate aceste elemente oferite de contextual social constituie
matricea �n care se cristalizeaza imaginea de sine.
Aici am atins o problema extrem de importanta: socializarea, aceasta reprezinta cel mai amplu si mai complex proces prin
care indivizii devin nu doar fiinte sociale, ci si umane ca atare. Socializarea se delimiteaza �n doua etape: primara si
secundara (Petru Ilut).
Socializarea primara are loc �n copilarie si presupun achizitionarea unor cunostinte, deprinderi, valori, atitudini si
comportamente umane. �n acest fel, se interiorizeaza lumea sociala, se cristalizeaza versiunea subiectiva a realitatii
obiective (socioumane).
�n viata copilului, care se naste �ntr-o structura sociala, apar primele persoane semnificante: parintii. Daca acesta se
naste �ntr-o lume saraca, el absoarbe perspective respectivelor paturi asupra lumii sociale, dar la care adauga
particularitatile atasate de parintii lui. �n procesul necontenitei interactiuni dintre individul �n crestere si ceilalti (�n
speta cei semnificativi) are loc formarea eului, identitatii si imaginii de sine. De retinut ca un copil nu poate alege
persoanele semnificative, iar identificarea cu ele este automata, dupa cum interiorizarea unei relatii anume este si ea
inevitabila. Copilul nu realizeaza diversitatea din jurul lui, de aceea �si �nchipuie ca mediul din jurul sau este "singura
lume existenta si imaginabila" (Petru Ilut)
Apare la un moment dat socializarea secundara, �n cadrul caeia are loc o interiorizare a normelor, cerintelor, a
informatiilor, a valorilor promovate. si aici functioneaza persoane semnificative, dar deosebirea e ca �n acest caz
individul are un anumit control asupra lor, �n sensul ca poate renunta la unele �n favoarea altora, ca poate selecta din
potentialul relatiilor interpersonale pe acelea care �i confirma stima de sine. �n aceasta etapa are loc trecerea de la
g�ndirea concreta la g�ndirea abstracta, de la copilarie la adolescenta. �n concluzie, relatiile fata �n fata, comunicarea
verbala si nonverbala �n grupurile, comunitatile restr�nse ram�n �n continuare de importanta vitala.
�n perioada copilariei mici are loc un fenomen numit centrarea pe sine. Daca punem �ntrebarea:"cine fuge mai tare
dintre baietii de aici ?" vom primi raspuns din partea tuturor “Eu". Interpretarea este urmatoarea: �n absenta unor reper
sau norme de comparatie copilul se proiecteaza pe sine drept etalon implicit, ceea ce are ca efect o supraestimare, o
“dilatare" a imaginii de sine. Ulterior, pe masura ce �nainteaza �n v�rsta colectivul din scoala ofera un termen de
comparatie �n activitatile comune. Ca urmare, autoaprecierea copilului devine din ce �n ce mai modesta, av�nd loc o
crestere a obiectivitatii. (Ioan Radu)
Un rol important �n formarea imaginii de sine �l joaca constiinta eficientei proprii. Aceasta va determina la subiect o
valoare motivationala deosebita, care la r�ndul ei va determina o crestere apreciabila a nivelului de aspiratie, care la
r�ndul lui va spori considerabil perseverenta si investitia de efort pe termen mai lung. Problema care se pune �n acest
moment este sa �ntelegem cum la acelasi nivel aptitudinal performantele obtinute de subiect sunt total diferite �n functie
de autoaprecierea eficientei proprii. Acest lucru poate sa presupuna o evolutie �n dublu sens: at�t ascendenta (din succes
�n succes) c�t si descendenta (din esec �n esec). Un exemplu concret �l constituie modul �n care o persoana sau alta
rezista la actiunea factorilor de stres. Rezultatele sunt diferite; astfel, la o persoana cu o constiinta a eficientei scazute (cum
ar fi la anxiosi si depresivi) apare o decompensare rapida la confruntarea cu un factor stresant, merg�nd chiar p�na la
diminuarea sistemului imunitar. La polul opus, o persoana care abordeaza cu �ncredere �ncercarile vietii nu se expune la
modificari fiziologice defavorabile. Astfel, imaginea de sine nu este un simplu epifenomen, ci ea este �nsotita de
modificari pe toata scala sistemului bio-psiho-social. Omul participa cu �ntreaga lui fiinta la evenimentele vietii cotidiene
(A. Bandura).
Apare limpede ca vietile noastre nu reprezinta doar desfasurarea unui program natural genetic dat de la nastere, ci
conjunctia acestuia cu deciziile altora �n legatura cu noi (�n copilarie) si mai apoi cu propriile alegeri �ntre diverse
159
alternative de moduri de viata. Aceasta �mpletire �ntre factorii natural-ereditari si socializanti educative este �nsa at�t
de fina si complexa, inextricabila, �nc�t greu ne putem pronunta asupra ponderii unora sau altora �n edificarea
aspectelor legate de auto-stima si auto-eficienta. Sigur �nsa ca optiunile de viata, �ncrederea �n posibilitatile proprii si
�n eficienta de sine sunt drastic limitate social, at�t la nivel micro (mediul familial, profesie etc.) c�t si la nivel
macrosocial. Se pare ca corelatia pozitiva �ntre eficacitatea de sine si performanta se datoreaza chiar si producerii unor
anumite substante biochimice endogene care anihileaza oboseala si durerea provocata de eforturi fizice prelungite �n
cazul activitatii unor sportive de performanta (A. Bandura).
Psihosociologii se pare ca nu au studiat �nca �n profunzime conditiile concrete �n care noi cautam sa ne �mbunatatim
pe noi �nsine, ce atributii sunt prioritare �n acest efort si ce surse de informatie folosim. Chiar iluziile pozitive despre noi
�nsine care �nsa nu merg prea departe de datele reale, pot crea functii adaptative si pot contribui la cresterea de sine. Se
ajunge la ideea mai veche a lui Adler a compensarii, potrivit careia persoanele care nu au aptitudini sau nu reusesc �ntr-
un domeniu �si focalizeaza potentialitatile �n altul, unde cred ca vor avea succes, unde se vor afirma. De exemplu o fata
mai putin atragatoare se va concentra asupra performantelor sale academice.
DETERMINANTELE SOCIALE ALE AUTOAPRECIERII
�n mod concret, t�narul ca si adultul ia act de opiniile si aprecierile colectivului, �n situatii de grup, �n activitati
colective (munca scoala etc.), sau �n relatiile zilnice cu ceilalti. Sesizarea imaginii de sine �n viziunea celorlalti este
numita metaperceptie. �nainte de a fi �nsusite, interiorizate, aprecierile colectivului devin vizibile �n contactele
interpersonale. Dar fiecare adolescent sau t�nar face parte simultan din mai multe grupuri care se intersecteaza: familia,
clasa de elevi, grupa de munca, formatia culturala, echipa sportiva, anturajul prietenilor etc. �n acest fel, unitatii imaginii
de sine i se opune multiplicitatea imaginilor sociale(parinti, profesori, colegi de scoala si de munca, sefi ierarhici, etc.).
Se poate face distinctie �ntre imaginea sociala de sine, adica opinia, aprecierea grupului cunoscuta de subiect si imaginea
de sine, adica cum se vede subiectul pe el �nsusi. Cele doua reprezentari sunt genetic str�ns legate (I. Radu).
Imaginea pe care o promoveaza grupul si ponderea ei, depinde de stadiul de dezvoltare a t�narului. Astfel, la adolescenti,
reprezentarea de sine este mai labila si mai fragmentara, fiind �n permanenta confruntare cu opinia grupului. scolarul mai
mare �ntelege faptul ca ceilalti �l privesc �n chipuri diferite. �n consecinta, are loc un proces continuu de decantare si
formare, �nc�t preluarea versiunii sociale este rezultatul unor aproximari succesive, fiind �ntotdeauna filtrata prin
prisma autoperceptiei (I. Radu). Deci imaginea de sine nu este un simplu ecou al aprecierii celorlalti.
S-au facut numeroase cercetari pe aceasta tema. Mentionam pe aceea prin care s-a cerut subiectilor adolescenti sa
raspunda prin "da" sau "nu", descriindu-se pe sine mai �nt�i, asa cum stie el ca �l apreciaza tatal sau, mama sa, apoi o
alta persoana matura semnificativa si, �n sf�rsit, colegii: baieti si fete. Dupa aceea, urma sa completeze chestionarul
descriindu-se c�t mai sincer potrivit versiunii intime a imaginii de sine. S-au pus apoi �n paralel datele si s-au determinat
coeficientii de corelatie. Apar sensibil apropiate parerile parintilor, precum si opiniile colegilor, baieti si fete, asa cum sunt
sesizate de subiect ("r" este de ordinul 0, 80 si 0, 90).
�ntre ele, cele doua categorii de imagini-ale parintilor si ale colegilor - asa cum sunt percepute de subiect-se deosebesc
destul de mult, valorile lui "r. " variind �ntre 0, 53 si 0, 60. imaginea proprie de sine se situeaza �ntre cele doua aprecieri,
apropriindu-se, dupa aceste date, mai mult de opinia parintilor de c�t a colegilor, cei dint�i arat�ndu-se �nclinati sa faca
mai mult aprecieri pozitive.
Dincolo de cifre trebuie sa retinem urmatoarele aspecte: �n primul r�nd, distinctia dintre faptul autentic si simplul
conformism. �n al doilea r�nd trebuie acordata atentie actiunii mecanismelor de proiectie si de aparare a eului. Astfel, un
elev slab la �nvatatura declara reusita scolara o nonvaloare, un copil plap�nd pune �n prim-plan vigoarea fizica, un altul
mai putin cinstit atribuie onestitatii un loc minor; o fata frumoasa subapreciaza aceasta calitate pentru ca o poseda, un
copil inteligent aseaza aceasta �nsusire pe la mijlocul scarii �ntruc�t o are, etc. (I. Radu).
Apare deci acest joc de compensari si de proiectii care actioneaza pe fondul modelului propus de societate. Ancheta
psihosociala surprinde anumite tendinte cu caracter statistic, �n spatele carora regasim un ghem complicat de interactiuni.
Imaginea de sine mai are calitatea de a se proiecta �n viitor. Numai ca tinerii proveniti din paturile sarace care traiesc
experienta frustrarii vor fi �mpiedicati sa-si proiecteze cu �ndrazneala sperantele. Preocupati de obtinerea mijloacelor de
160
existenta traiesc �ntr-o perspectiva limitata a zilei de m�ine. �ncrederea �n sine se prezinta la cote foarte modeste.
Reducerea la scara vietii a imaginii de sine si a nivelului de aspiratie este o cucerire a maturitatii.
�n plus de toate acestea trebuie sa tinem cont ca fiecare persoana face �n mod spontan anticipatii, predictii, se angajeaza
�n abstractii si generalizari pe cont propriu, elaboreaza "constructe" mentale bipolare: alb-negru, usor-greu, amical-ostil.
Aceste constructe mentale permit nu numai sa "etichetam" lucrurile, persoanele, elementele universului nostru dar sa
�ncercam si predictii. Astfel subiectul evalueaza, clasifica persoanele cu care este confruntat. Evantaiul de "etichete" se
poate largi sau restr�nge �n functie si de experienta de viata.
Oamenii tind sa faca o buna impresie celorlalti. Sunt cunoscute c�teva gesturi caracteristice (dupa R. Baron si D. Byrne).
- conformismul, tendinta de a �mpartasii opiniile si valorile celuilalt;

- etalarea aptitudinilor si succeselor proprii, daca o asemenea cerere a fost adresata;
- mimarea modestiei, mai ales c�nd aceasta se asociaza cu performante, succese;
- asocierea �n fapt sau �n relatari cu persoane de prestigiu;
Aceste gesturi reprezinta tehnici sociale verificate de a face impresie buna altora, iar cunoasterea lor poate dezvalui mai
usor disimularea acolo unde ea exista.
IMAGINEA PERSONALA - CHEIA PENTRU O VIAtA MAI BUNA
Studiile efectuate de diversi psihologi arata ca �ntelegerea psihologiei sinelui poate �nsemna diferenta dintre reusita si
esec, dintre dragoste si ura, dintre amaraciune si fericire. Descoperirea adevaratului eu poate salva casniciile destramate,
poate remodela o cariera gresita si transforma victimele" esecului de personalitate". Indiferent ca ne dam seama sau nu,
absolut toti avem o imagine mentala a noastra. Poate fi una vaga sau prost definita, dar constientul nostru o sesizeaza. S-ar
putea uneori, chiar sa nu fie recunoscuta de catre constient, dar ea exista p�na �n cele mai mici amanunte. Imaginea
personala este parerea noastra despre ce fel de persoana suntem. Ea a fost creata din propriile noastre convingeri despre
noi �nsine. Dar majoritatea acestor convingeri despre noi �nsine s-au format �n subconstient din experientele trecutului,
din succese si esecuri, din umilinte, din triumfuri si din felul cum au reactionat altii fata de noi, mai ales �n prima
copilarie.
Din toate acestea noi am construit mental un " sine "(sau o imagine de sine). De �ndata ce o idee sau o convingere despre
noi intra �n imagine, ea devine automat " adevarata" �n ceea ce ne priveste. Noi nu-i putem pune la �ndoiala validitatea,
ci actionam conform ei ca si cum ar fi fost reala. Odata construita, toate actiunile noastre sentimentele si comportamentul -
chiar si capacitatile noastre - sunt �ntotdeauna �n concordanta cu imaginea personala. Vom actiona "conform " persoanei
pe care o concepem. Pur si simplu nu putem actiona altfel, �n ciuda tuturor eforturilor constiente si a vointei.
Imaginea personala este o " premisa", o baza pe care se construieste �ntreaga personalitate, comportamentul si chiar o
parte din �nt�mplari. Din aceasta cauza, experientele noastre par sa verifice si deci sa �ntareasca imaginea noastra
personala, ajung�ndu-se la un cerc vicios din care cu greu se mai poate iesi. Astfel o t�nara care are o imagine de sine
conform careia nimeni n-o place, se va trezi evitata la reuniuni. Ea pur si simplu invita aceasta reactie de respingere.
Expresia ei jalnica, maniera sa vesnic abatuta, nerabdarea de a placea sau ostilitatea subconstienta fata de cei pe care
anticipeaza ca o vor jigni - toate acestea fac sa fie �ndepartati cei pe care i-ar fi putut atrage. (Bobbe Sommer)
�n concluzie, pentru "a trai" cu adevarat, adica pentru a gasi viata satisfacator de rezonabila, este nevoie de o imagine
personala adecvata si realista pe care s-o acceptam. Trebuie sa ne acceptam singuri. Trebuie sa ne stimam. Nivelul stimei
de sine afecteaza puternic performantele �n toate activitatile, o joasa stima de sine sporeste riscul insucceselor,
determin�nd astfel o viziune si mai sumbra asupra propriei persoane.
Stima de sine este profund legata de raportul dintre sinele autoperceput si sinele ideal (dorit), adica modul �n care am
vrea sa arate, sub multiple aspecte, persoana noastra. Dupa unii autori distanta dintre sinele actual si cel dorit ne da masura
pretuirii (stimei) de sine. S-a constatat ca o diferenta mare �ntre sinele actual (perceput) si sinele dorit conduce la stari
deprimante. Trebuie sa ne stimam, trebuie sa avem un eu �n care sa avem �ncredere. Trebuie sa avem un eu de care sa nu
ne fie rusine si pe care sa-l putem exprima liber, creator, ne�ncerc�nd sa-l ascundem. Trebuie sa avem un eu care sa
corespunda realitatii, pentru a functiona eficient �n lumea reala. Trebuie sa ne cunoastem at�t punctele tari c�t si
161
punctele slabe si sa fim onesti �n ambele directii. Imaginea noastra personala trebuie sa fie o aproximare rezonabila a
noastra, nefiind nici mai mult dec�t ceea ce suntem, nici mai putin.
Atunci c�nd aceasta imagine este intacta si sigura, ne simtim bine. C�nd este amenintata, ne simtim nelinistiti si nesiguri.
C�nd este potrivita si ne simtim �ntru totul m�ndri de ea, capatam �ncredere �n sine. Ne simtim liberi sa fim noi
�nsine si sa ne exprimam ca atare. Atunci functionam optim. Atunci c�nd imaginea personala devine obiect de rusine,
avem tendinta s-o ascundem si sa n-o etalam. Exprimarea creatoare este blocata, devenim ostili si greu de abordat.
Imaginea de sine si obiceiurile noastre au tendinta de a functiona �mpreuna. Obiceiurile trebuie socotite un fel de haine
ale personalitatii noastre. Ele nu sunt accidentale sau �nt�mplatoare. Le avem pentru ca n-i se potrivesc. Ele sunt �n
concordanta cu imaginea de sine si cu tiparul �ntregii noastre personalitati. Atunci c�nd dezvoltam �n mod constient si
deliberat obiceiuri noi, mai bune, imaginea personala are tendinta sa depaseasca vechile obiceiuri construind noi tipare.
(Bobbe Sommer)
Imaginea de sine stabileste limitele a cea ce poti si a ceea ce nu poti reusi. C�t de usor este sa ne identificam cu
dezamagirile si esecurile noastre. �n loc sa ne spunem " N-am reusit sa obtinem slujba pe care o voiam", noi tragem
concluzia "Sunt un ratat". �n loc sa g�ndim "Relatia asta n-a mers", ne spunem "Nimeni nu ma vrea". Ca urmare a
acestei autoetichetari negative, suntem prinsi �n spatele unui zid de frica, anxietate, sentiment de vinovatie, al
autocondamnarii si al urii de sine.
Se pare ca realizarea personala este un concept subiectiv. Pentru unii el �nseamna bani si bunuri personale. Pentru altii, el
�nseamna o viata de familie si relatii personale. Pentru altii, el poate fi masurat �n realizari sentimentale, intelectuale,
trupesti sau spirituale. Oricare ar fi e bine ca realizarile sa le masuram dupa propriile noastre standarde, si nu ale altora, ale
mamei, tatalui sau oricine altcineva. Suntem datori sa ne simtim bine asa cum suntem. Chiar suntem datori sa ne
concentram asupra calitatilor noastre asa cum sunt ele.
Trebuie sa avem grija ce le spunem copiilor. S-ar putea sa fie de acord cu vorbele noastre. �nainte de a spune unui copil
ca e "prost", "ne�ndem�natic", "rau", sau "o mare dezamagire", este important ca un parinte sa-si puna �ntrebarea "oare
�n acest fel doresc eu sa se perceapa pe sine fetita sau baiatul meu ?".
Sistemul nostru de convingeri �ncepe �n copilarie, cu "reprosurile" pe care le primim din partea parintilor. Aceste
reprosuri sunt primii indicatori ai valorii noastre personale. Pe masura ce crestem si ne dezvoltam, ne sunt aduse �n fata
alte oglinzi de catre membrii familie, de catre colegi si profesori. Aceste reflectari ale imaginii noastre formeaza baza
imaginii de sine pe masura ce ne maturizam. Daca �nsa constientizam toate acestea si le privim cu un ochi critic, rareori
rezistam unei analize atente.
Cre�nd convingeri pozitive parintii �si pot educa sanatos copii. Trebuie sa fim atenti cu lucrurile pe care le spunem
despre si �n prezenta copiilor. Exemplu: "ai facut o greseala" este o declaratie corectiva care ajuta copilul sa ram�na pe
drumul cel bun. Dar o afirmatie d genul " esti o eroare a naturii", este un mesaj negativ pe care, din pacate, prea multi
parinti �l transmit copiilor �n mod deliberat sau nu. (Bobbe Sommer)
Suntem permanent bombardati din ziua �n care ne - am nascut cu tot felul de sugestii limitative. Daca profesorul se simte
deprimat, daca-i considera prosti pe elevii sai, sau daca metoda lui nu functioneaza, este posibil ca elevii sa-si dea seama
de asta si sa le fie afectat randamentul.
O imagine de sine pozitiva ne da posibilitatea de a stabili o stacheta mai �nalta pentru reusita �n viata, ne poate
transforma �ntr-o persoana care rezolva problemele si nu care le acumuleaza, ne poate controla stresul pentru ca acesta sa
nu se transforme �n disperare, ne poate ajuta sa obtinem relaxarea necesara sanatatii fizice, ne sprijina �n afirmarea
spiritului si a entuziasmului pentru viata, ne stimuleaza perseverenta chiar si �n �mprejurari dificile, ne ajuta sa
transformam un moment de criza �ntr-o sansa si nu �ntr-o �nfr�ngere, ne indica drumul de urmat spre o directie
pozitiva.
Dupa cum spunea Maxwell Maltz scopul fiecaruia dintre noi este sa traiasca mai mult si mai bine. indiferent care ar fi
definitia fericirii ea nu poate fi traita dec�t �n masura �n care �ti traiesti cu adevarat viata. Sa-ti traiesti cu adevarat
viata �nseamna, �ntre multe alte lucruri, mai multe reusite, atingerea unor scopuri valoroase, mai multa dragoste primita
162
si daruita, mai multa sanatate si bucurie, mai multa fericire pentru noi si ceilalti. Nu trebuie sa ne limitam viata, g�ndindu-
ne ca nu merita sau ca n-o meritam.
�ncheiem prin a spune ca " cele mai fascinante schimbari ale secolului XXI nu vor avea loc datorita tehnologiei, ci
datorita extinderii conceptului a ceea ce �nseamna sa fi OM" (John Naisbitt).
BIBLIOGRAFIE
1 Andrei Cosmovici, Luminita Iacob - Psihologia sociala - Editura Polirom Iasi 1998;
2 Ana Tucicov Bogdan - Psihologie generala si psihologie sociala - Editura didactica si pedagogica Bucuresti 1973;
3 Adrian Neculau (coordonator) - Manual de psihologie sociala - Editura Polirom 2003;
4 Petru Ilut - Sinele si cunoasterea lui (Teme actuale de psihosociologie) -Editura Polirom 2001;
5 Mielu Zlate - Eul si personalitatea - Editura Trei 2004;
6 Ioan Radu, Petru Ilut, Liviu Matei - Curs de Psihologie Sociala - Editura Exe S. R. L. 1994;
7 Bobbe Sommer- Psihocibernetica 2000 -Editura Curtea Veche Bucuresti 2002;
8 Nicky Hayes - Sue Orrell - Introducere �n Psihologie - Ed. BIC ALL - Timisoara - Ed. A. III. - a
Actiuni de formare a strategiilor de adaptare la stres
autor: psiholog Mihaela SERACIN, INCDPM
Conceptul de "coping" a fost elaborat de Lazarus si Launtier în 1978, acesta desemnând un ansamblu de mecanisme si
conduite pe care individul le interpune între el si evenimentul perceput ca amenintator, pentru a stapâni, a tine sub
control, pentru a tolera sau diminua impactul acestuia asupra starii sale de confort fizic si psihic
Lazarus si Folkman (1984) l-au definit ca reprezentând ansamblul eforturilor cognitive si comportamentale destinate
controlarii, reducerii sau tolerarii exigentelor, cerintelor externe si/sau interne care ameninta sau depasesc resursele unui
individ.
Termenul "coping strategy" sau "coping ability" este utilizat în special în literatura anglosaxona în timp ce "stratégie
d'ajustement" (Dantchev, 1989; Dantzer, 1989) se utilizeaza în cea de limba franceza.
Raspunsurile individului la factori de stres, raspunsuri necesare acestuia pentru a putea face fata situatiilor respective pot fi
de natura cognitiva sau afectiva (exemplu: transformarea în plan imaginar a unei situatii periculoase într-o ocazie favorabila
de profit personal), dar si forme de comportament (înfruntarea deschisa a problemelor, adoptarea unei conduite de evitare
etc.).
Studiile referitoare la strategiile de adaptare (de "coping") au adus o schimbare fundamentala în cercetarile referitoare la stres,
prin schimbarea orientarii acestora de la descrierea reactiilor la stres la descrierea si cercetarea modalitatilor prin care
individul controleaza factorii si situatia stresanta.
Conform acestui nou mod de abordare a problemelor, stresul nu trebuie cautat nici doar în raport cu individul, nici numai la
nivelul evenimentului, ci în relatia individ-mediu. Caracteristicile cantitative si calitative ale unui factor stresor nu
influenteaza singure intensitatea starii de stres; reactia negativa la stres este rezultatul dezechilibrului între exigente (interne
sau externe) si resursele individului de a face fata acestora. Factorii agresori parcurg mai multe filtre individuale care conduc
la amplificarea sau diminuarea reactiilor, în functie de modul în care sunt perceputi (apreciati, evaluati) factorii respectivi.
Principalii mediatori ai relatiei factor de stres-tulburare a echilibrului individual (în principal emotional) sunt reprezentati de:
-perceperea stresului sub influenta: experientei anterioare cu acelasi tip de stres, sustinerii sociale si religioase;
-mecanismele individuale de aparare a Eului, care actioneaza inconstient;
163
-eforturile constiente: punerea în functiune a unui plan de actiune, recurgerea la diferite tehnici (relaxare, exercitii fizice
etc.).
Acesti mediatori sunt antrenati în doua procese de mediere a relatiei: autoevaluarea propriilor posibilitati în raport cu
situatia respectiva si strategiile individuale de ajustare în raport cu aceasta.
Evaluarea reprezinta un dublu proces cognitiv de apreciere a gradului de pericol pe care îl prezinta o situatie anumita si care
poate afecta individul si a resurselor personale de "coping". Este vorba de o evaluare primara a potentialului stresant si una
secundara a resurselor individuale de adaptare.
Evaluarea primara conduce la stabilirea semnificatiei pentru individ a factorului sau situatiei stresante si, în functie de
aceasta, la emotii de o anumita calitate si intensitate:
•pierdere - emotii negative: frica, mânie, rusine etc.
•amenintare
•beneficiu - emotii pozitive: pasiune, euforie
Evaluarea secundara pornind de la întrebarea ce poate face individul pentru a preveni o pierdere, o amenintare sau pentru a
obtine beneficiul ajunge la a raspunde prin: schimbarea situatiei, acceptarea ei, fuga, evitare, cautarea unui plus de informatii,
a unui suport social, actiune impulsiva etc. Strategiile alese sunt de doua tipuri:
-centrate pe emotii: au ca obiectiv reducerea tensiunii emotionale fara a schimba situatia;

-centrate pe problema: au ca obiectiv modificarea situatiei, actionând indirect asupra emotiilor.
Procesul de evaluare a relatiilor individ-eveniment este influentat de:
a. caracteristici individuale (resurse personale)

•credinte
- religioase (evenimente stresante sunt considerate ca încercari din partea lui Dumnezeu, încercari pe care trebuie sa le
acceptam);
- în propria capacitate de control asupra stresului;
•rezistenta la exigentele exterioare (capacitatea de a tine sub control factorii si evenimentele stresante);
•trasaturi de anxietate, care determina tendinte de a percepe situatiile de viata ca amenintatoare, cu atât mai mult când sunt
noi si ambigue.
b. variabile ambientale, care influenteaza atât perceperea situatiei stresante, cât si alegerea strategiei:
•caracteristicile situatiei - natura pericolului, durata, iminenta etc.; daca situatia este evaluata ca susceptibila la schimbare,
sunt utilizate mai frecvent strategiile centrale pe rezolvarea problemei; daca situatia este considerata ca putând fi transformata
sau, din contra, ca nefiind controlabila - se utilizeaza strategii centrate pe reducerea tensiunii emotionale;
•resursele sociale (suportul social) - reteaua de sustinere sociala a individului, reprezentând ansamblul relatiilor
interpersonale ale individului, care-i furnizeaza o legatura afectiva pozitiva (prietenii, dragoste etc.), un ajutor practic
(material, financiar), informatii si aprecieri referitoare la situatie; este foarte important modul în care apreciaza individul
gradul de sustinere sociala - cu cât îl apreciaza ca fiind mai mare, cu atât îi creste sentimentul capacitatii proprii de control a
situatiei si se reduce efectul negativ al stresului.
Modalitati de "coping"
Aceste strategii de relationare cu stresul pot modela conduita afectiva a individului în diferite feluri:
a. Modificând sensul orientarii atentiei - deturnând-o de la sursa stresului (strategii de evitare) sau, dimpotriva, dirijând-o
catre aceasta (strategii de vigilenta).
164
a.1. Strategiile de evitare conduc la orientarea individului catre activitati de substituire comportamentala sau cognitiva
tinzând spre eliminarea tensiunii emotionale (activitati sportive, jocuri, relaxare, loazir etc.). Aceste strategii sunt totusi mai
eficace când sunt asociate cu cele de confruntare cu evenimentul.
Printre strategiile de evitare se enumera si o alta subgrupa mai putin adaptativa - cea a strategiilor de fuga - individul crede,
de exemplu, ca scapa, se elibereaza de stres, daca bea, fumeaza sau foloseste medicamente; în realitate este vorba doar de un
ragaz temporar, putin eficace si cu efecte secundare, pe termen mai mult sau mai putin lung, nedorite, nocive pentru
organism, atunci când situatia stresanta dureaza mai mult. Cercetarile arata ca aceste strategii de fuga sunt asociate cu
anxietate, depresiune si tulburari psihosomatice.
a.2. Strategiile de vigilenta directioneaza atentia individului spre situatia stresanta pentru a o controla si preveni efectele
stresului. Aceste strategii prezinta doua forme: de cautare a unui plus de informatii si de punere în actiune a unor solutii de
rezolvare a situatiilor. Acest tip de strategii conduc la scaderea tensiunii emotionale facilitând controlul asupra situatiei. Pot
provoca însa si intensificarea starii emotionale, atunci când informatiile suplimentare indica o mai mare gravitate a situatiei
decât cea apreciata initial si/sau imposibilitatea de a o rezolva.
b. Modificând semnificatia subiectiva a evenimentului - recurgând la activitati cognitive, apparent de sfidare: exagerarea
aspectelor si implicatiilor pozitive ale situatiei, evidentierea aspectelor umoristice ale acesteia (facând "haz de necaz"),
subevaluarea implicatiilor negative, reevaluarea pozitiva etc. Aceste strategii sunt eficace pe termen scurt si când nu exista o
rezolvare momentana, pentru ca reduc tensiunea emotionala.
c. Modificând direct termenii actuali ai relatiei individ-eveniment - prin punerea în functiune a unor eforturi
comportamentale active de înfruntare a situatiei-problema în scopul rezolvarii acesteia prin confruntare (spirit combativ)
si/sau elaborarea si realizarea unor planuri de actiune. Asemenea strategii determina atât modificarea situatiei, cât si reducerea
tensiunii emotionale.
Aceste trei modalitati de orientare a conduitei de adaptare la stres determina modificarea modului de percepere a situatiei, la
reevaluarea potentialului stresant:
Clasificarea strategiilor "coping" si metoda de evaluare a acestora
165
Plecând de la aceste diferite posibilitati de a face fata evenimentelor stresante se evidentiaza doua functii ale strategiilor de tip
coping: influenta asupra starii emotionale si controlul asupra situatiei, asupra problemei care genereaza starea de stres.
Metodologia pentru inventarierea diferitelor strategii se bazeaza pe identificarea modalitatilor de reactie în diferite situatii
stresante, având la baza marea variabilitate inter si intraindividuala precum si utilizarea analizei factoriale pe un numar
suficient de subiecti.
În scopul evaluarii strategiilor în functie de cele doua dimensiuni principale amintite au fost construite diferite scari-
chestionare.
Dintre cele mai utilizate se pot cita cea a lui Lazarus si Folkman (1984) - "The Ways of Coping Check-List" cu 67 itemi
repartizati în 8 subscari: primele doua vizeaza strategiile centrate pe probleme, iar celelalte sase, pe cele centrate pe starea
emotionala:
1. rezolvarea problemei - cautarea de informatii ("am stabilit un plan de actiune si m-am tinut de el")
2. spirit combativ sau acceptarea confruntarii
3. îndepartarea sau minimalizarea amenintarii
4. reevaluarea pozitiva
5. autoacuzare
6. fuga de evitare (mâncând, bând etc.)
7. cautarea unui suport social
8. stapânirea de sine.
Alti autori nu sunt total de acord cu aceasta clasificare. Suls si Fletcher (1985) utilizeaza clasificarea care împarte strategiile
în doua grupe mari de evitare si de vigilenta, care opun strategiilor pasive (evitare, fuga, negare, acceptare stoica) -
strategiile active (cautare de informatii, sustinere sociala, planuri de rezolvare).
Copingul, mai mult decât o simpla reactie la stres, reprezinta o strategie multidimensionala de control, a carei finalitate este
schimbarea, fie a situatiei, fie a aprecierii subiective.
Criteriile de eficacitate a copingului sunt si ele multidimensionale:

-controlul sau reducerea impactului agresiunii asupra starii de confort fizic si psihic conducând la reducerea excitatiei si
depresiunii;
-stilul activ centrat pe rezolvarea problemei este mai eficace decât cel pasiv, centrat pe emotie;
-în functie de caracteristicile situatiei, de durata si controlabilitatea ei:
•evitarea este eficace la un stres pe termen scurt;
•strategiile active sunt eficace la un stres pe termen lung;
•strategiile active nu sunt eficace în cazul unor situatii necontrolabile.
Copingul poate influenta si starea de sanatate fizica, influenta însa dificil de evaluat (prin studii prospective, de exemplu,
biomedicale costisitoare).
Totusi, exista influente care pot fi identificate:

-influente asupra: frecventei, intensitatii si duratei unor parametri fiziologici (tensiune arteriala, frecventa cardiaca, frecventa
respiratorie) si neurochimici de stres (catecholaminele urinare, cortizol sanguin etc.);
-poate afecta direct si negativ sanatatea (risc de morbiditate si mortalitate) când îi corespunde utilizarea excesiva de
substante nocive sau activitati cu risc (viteza excesiva);
-strategiile centrate pe emotii pot ameninta sanatatea pentru ca împiedica punerea în functiune a unor comportamente
adaptative (de exemplu, negarea unei boli determina consultarea tardiva a medicului).
Teoria cognitiva a stresului prezinta aspecte pozitive pentru ca nu mai considera stresul doar ca un stimul obiectiv
amenintator, nici ca un raspuns emotional linear, dependent de gravitatea acestuia, ci ca un proces dinamic mediatizat de alte
doua procese - evaluarea cognitiva a evenimentului (controlabilitatea) si strategiile de coping (de control efectiv) - ambele
fiind în interactiune.
166
Aceasta noua conceptie depaseste modelul fiziologic al lui Selye (1956) care ignora complexitatea relatiilor între fiziologic si
psihologic si mecanismele implicate în starile de stres-distres-eustres.
Este, de asemenea, importanta prin utilizarea ei în informarea si formarea personalului confruntat cu diferite tipuri de stresuri
profesionale si prezentând diferite caracteristici individuale de rezistenta sau, din contra, de vulnerabilitate la stres.
Este însa absolut necesar de a nu pierde din vedere întregul biopsihosocial pe care îl reprezinta individul uman si de a aborda
problema formarii unor conduite adaptative multidimensional, asa cum este activitatea profesionala, asa cum este individul si
asa cum sunt relatiile individ-activitate.
De-a lungul timpului, în literatura de specialitate, conceptul de dezirabilitate social a fost definit şi caracterizat în
mai multe feluri. Astfel, pentru prima dat conceptual a fost definit de Crowne şi Marlone în anul 1960. Aceştia considerau
dezirabilitatea social ca fiind “nevoia subiec ilor de a ob ine aprobarea prin acordarea de r spunsuri într-o manier acceptat
şi potrivit din punct de vedere cultural”.
În 1972 Phillips şi Clancy arat c dezirabilitatea social “ se refer la tendin a oamenilor de a nega tr s turile sau
calit ile indezirabile social şi a admite doar pe cele dezirabile”. DeMaio (1984) sugerez c dezirabilitatea social este
“tendin a de a oferi o imagine favorabil despre sine”.
Paulhus (1991) consider c dezirabilitatea social este “tendin a de a da r spunsuri în aşa fel încât respondentul s
arate bine”. Thomas Holtgraves (2004) consider c dezirabilitatea social se refer la tendin a de a r spunde itemilor
raporta i la sine într-o manier în care respondentul mai degrab s arate bine decât s r spund adev rat sau precis.
O definiție asem n toare este formulat de Andrew Li (2007) care definește dezirabilitatea social ca “tendința de a
aproba itemi ca r spuns la presiunile sociale sau normative în locul furniz rii unei raport ri veritabile ale sinelui”.
To i aceşti autori consider c dezirabilitatea social se refer la faptul c oamenii vor s se prezinte într-o lumin
pozitiv , în acord cu normele sociale.
Primele cercet ri privind dezirabilitatea social au ilustrat unidimensionalitatea constructului, urmând ca ulterior
nevoia de aprobare social s fie gândit în termenii a dou dimensiuni care vizau – atribuirea de de caracteristici pozitive dar
improbabile şi negarea caracteristicilor negative dar probabile.
Stima de sine, un alt construct teoretic pe care il abord m, reprezint una din dimensiunile fundamentale ale
personalit ii şi se refer la raportul pe care il are fiecare cu el însuşi, o judecat despre noi înşine, vital pentru propriul
nostru echilibru psihic.
Fiind considerat „unitatea centrala a experientei noastre la care raportam, în ultima instanta, totul”, stima de sine
reprezinta suportul supravietuirii noastre psihice, suport la fel de important ca propria noastra sanatate a individului uman.
(Birkenbihl, apud Albu, 2002).
Dezirabilitatea social şi rela ia acesteia cu stima de sine a constituit obiectul a numeroase cercet ri. Astfel, Robins şi
colaboratorii s i (2001) precum şi Mesmer J., Viswesvaran C., Desphande S. şi Joseph J. (2006) sus in existen a unor
corela ii pozitive între tendin a de a r spunde dezirabil şi stima de sine. În acest context se poate preciza ca indivizi cu stima
o de sine ridicat pot, în mod inten ionat, s ascund unele neajunsuri personale şi s asigure o exagerare a virtu ilor, sau pot
s r spund chiar onest dar s aib o percep ie despre propriiile tr s turi de personalitate mult îndep rtat de realitate.
167
168
Eficien a personal
Oamenii au tendin a de a se angaja în comportamente despre care cred c le vor aduce ce-şi doresc şi pe care cred c
le pot face. Alegem acele ac iuni şi acele strategii despre care credem c le vom putea duce la bun sfârşit, şi nu acele ac iuni
care ne dep şesc posibilit ile. Câteva teorii psihologice importante s-au aplecat asupra problemelor competen ei percepute, a
eficien ei personale şi a controlului. Teoria eficien ei personale (Bandura 1977; 1982) se şeaz în aceast tradi ie a teoriilor
asupra competen ei personale. Ea a generat în ultimii 20 de ani mai multe cercet ri în domeniile psihologiei sociale, clinice şi
a personalit ii decât alte teorii similare. Esen a acestei teorii poate fi exprimat astfel: ini ierea şi persisten a în
comportamente este determinat de: 1. Valoarea rezultatelor (importan a anumitor rezultate, consecin e sau scopuri); 2.
Expectan a cu privire la rezultate (expectan ele privind eficien a anumitor mijloace comportamentale în a produce aceste
rezultate); 3. Expectan a cu privire la auto-eficien (judec ile şi expectan ele privind abilit ile comportamentale şi
probabilitatea de a fi capabil s implementeze cu succes cursul ac iunii ales). Teoria eficien ei personale men ioneaz , de
asemenea, c aceşti factori joac un rol important în adaptarea şi disfunc iile psihologice precum şi în interven iile terapeutice
eficiente în problemele emo ionale şi de conduit .
169
Modele ale eficein ei personale
Mai mul i cercet tori au explorat natura sentimentelor şi credin elor noastre cu privire la competen şi efectele
acestor sentimente şi credin e asupra comportamentului şi adapt rii psihologice. Dat fiind c în elegerea teoriei care ne
intereseaz depinde de capacitatea de a o plasa într-un context teoretic mai larg, în rândurile care urmeaz vom trece succint
în revist alte modele preocupate de competen a personal .
Motivaţia de efectanţă. Încercând s explice comportamentul uman care nu este direc ionat c tre satisfacerea nevoilor
biologice precum foamea, setea şi dorin a sexual , White (1959) a sugerat c oamenii pot fi motiva i de altfel de scopuri. El a
avut în vedere mai cu seam scopul de a explora, manipula şi st pâni mediul. White a numit aceast motiva ie motiva ia de
efectan (effectance motivation) şi a sus inut c satisfacerea ei duce la “sentimente de eficien ”. Potrivit acestui autor,
suntem programa i din punct de vedere biologic s st pânim şi s explor m mediul şi ne sim im bine atunci când explor m
situa ii noi, când le cunoaştem şi le facem fa cu succes.
Motiva ia de împlinire. Motiva ia de a tinde c tre împlinire, succes şi excelen se numeşte în literatura psihologic
motiva ie de împlinire. Ea este similar no iunii lui White de motiva ie de efectan în m sura în care ambele sunt tendin e cu
baz biologic de a stabili scopuri, a înainta spre ele şi a culege satisfac ie din atingerea lor. Cercet rile asupra motiva iei de
împlinire s-au ocupat mai curând de ceea ce oamenii au nevoie sau vor s realizeze şi mai pu in de ceea ce se aşteapt s
realizeze.
Nivelul de aspira ie. Teoria asupra nivelului de aspira ie (în special, Festinger, 1942) se intereseaz cu prec dere de
ceea ce indivizilor le-ar place s realizeze şi de felul în care aspira iile lor le infuen eaz comportamentul. Aşadar, conceptul
de nivel de aspira ie se refer la scopurile pe care indivizii le stabilesc pentru ei înşişi în situa ii relevante pentru îndeplinire,
şi nu la nivelurile de performan pe care indivizii se aşteapt s le ating . Studiile care şi-au propus s clarifice aceast
distinc ie au ar tat c nivelul de aspira ie al indivizilor este mai mare decât expectan ele lor de succes.
Locul controlului. Locul controlului (Rotter, 1966) se refer la credin a general potrivit c reia comportamentul
individului poate avea impact asupra mediului şi c individul este capabil s controleze rezultatele prin propriul
comportament. Indivizii care cred c propriul comportament controleaz rezultatele şi c mediul r spunde în general la
comportamentul lor au un loc al controlului intern. Dimpotriv , indivizii care cred c rezultatele sunt determinate de şans
(bun sau rea) sau de fiin e supranaturale puternice (Dumnezeu) şi c mediul nu r spunde în general la eforturile lor au un loc
al controlului extern. Locul controlului se refer mai mult la ceea ce indivizii cred sau nu c pot controla decât la nevoia lor
de control sau la ceea ce ei vor s controleze. Locul controlului e mai aproape de expectan a cu privire la rezultate decât de
expectan a de eficien personal deoarece locul controlului se refer la credin e despre efectul comportamentului asupra
mediului şi mult mai pu in la credin ele despre capacitatea de a efectua anumite comportamente.
Conceptul de sine şi stima de sine. Conceptul de sine este totalitatea atitudinilor şi credin elor cu privire la eu – ce fel
de persoan este individul, care sunt preferin ele şi antipatiile lui, ce este capabil s fac , etc. Stima de sine este evaluarea
individului asupra acestor credin e, sau ceea ce simte individul depre aceste credin e. Credin ele despre eficien a personal
sunt aspecte importante ale conceptului de sine şi stimei de sine. Dac individul crede c are capacitatea de a realiza un
170
anumit lucru, credin a aceasta va face s aib o stim de sine ridicat . Judec ile de ineficacitate în domenii de competen
evaluate de individ ca fiind lipsite de importan nu influen eaz în mod semnificativ stima de sine şi conceptul de sine. Stima
de sine este apropiat de conceptul lui White de motiva ie de efectan , fiind mândou constructe de esen afectiv ;
expectan ele cu privire la succes şi la valoarea rezultatelor au o esen cognitiv . Teoria eficien ei personale se centreaz pe
aspectele cogitive ale eficien ei (expectan e şi valori) şi mai pu in pe constructe ca nevoi, motive sau sentimente de eficien .
Motivele şi nevoile pot fi utile în prezicerea pe perioade relativ îndelungate a tendin elor generale în comportamentul orientat
spre st pânirea mediului. Dimpotriv , prezicerea comportamentelor specifice în situa ii specifice se face mai uşor luându-se
în considera ie expectan ele specifice.
Teoria eficien ei personale
Teoria eficien ei personale sus ine c toate procesele de schimbare psihologic şi compotamental opereaz prin
modificarea credin elor individului despre st pânirea mediului şi eficien a personal . Potrivit lui Bandura (1977), “Indivizii
proceseaz , cânt resc şi integreaz diverse surse de informa ie cu privire la capacitatea lor şi îşi regleaz comportamentul ales
şi efortul în consecin ” (p. 212). Expectan ele privind eficien a determin alegerea ac iunilor, efortul pe care-l depudem,
persisten a noastr în fa a dificult ilor şi experien ele noastre afective. Potrivit modelului eficien ei personale, trei procese
cognitive de baz sunt fundamentale în explicarea şi prezicerea comportamentelor pe care indivizii le ini iaz şi a gradului în
care ei persist în ac iunile care întâmpin dificult i şi obstacole. Aceeaşi mediatori cognitivi pot fi v zu i ca nişte
componenete importante ale problemelor psihologice şi ale interven iilor clinice eficiente: 1. Expectan ele de eficien
personal , credin ele privind propria capacitate de a executa un comportament; 2. Expectan ele cu privire la rezultate,
credin ele privind probabilitatea ca acest comportament s duc la anumite consecin e sau rezultate; 3. Valoarea rezultatelor,
valoarea subiectiv pe care individul o atribuie unor rezultate sau seturi de rezultate. Trebuie men ionat c contribu ia
principal a teoriei eficien ei personale la corpusul cunoştin elor asupra eficien ei persoanale şi controlului const tocmai în
distinc ia dintre cele trei procese mediatoare.
Expectan a de eficien personal
Expectan a de eficien personal are cea mai puternic influen asupra comportamentului. Judec ile de auto-
eficien se refer la ceea ce individul poate s fac cu abilit ile pe care le are sau la abilitatea individului de a executa
ac iuni ce fac fa în mod eficeint situa iilor problematice şi în urma c rora sunt atinse scopurile dorite. Exist extrem de
multe studii care au ar tat c expectan ele de eficien personal sunt predictori satisf c tori pentru comportament. În
cercet rile experimentale s-a demonstrat importan a expectan elor de eficien personal în influen area inten iilor
comportamentale, a comportamentelor şi a st rilor afective.
Expectan ele de eficien personal nu sunt tr s turi de personalitate. Ele sunt cogni ii specifice ce pot fi în elese şi
definite numai în raport cu comportamente specifice în situa ii specifice. Deşi eficien a personal este folosit pentru a ne
referi la credin ele despre competen şi eficien ale individului, termenul este mai util atunci când este definit,
opera ionalizat şi m surat ca o expectan cu privire la un comportament specific sau la un set de comportamente într-un
171
context specific. De pild , cea mai bun modalitate de a prezice succesul unui individ în a se l sa de fumat este de a m sura
expectan a sa de eficien personal cu privire la abandonarea fumatului, şi nu nivelul general al încrederii în sine sau al
stimei de sine. În plus, vom fi mai precişi dac vom m sura expectan ele fum torului cu privire la ab inerea de la fumat în
condi ii specifice (la o petrecere, dup ce a luat masa, când se afl în compania altora care fumeaz , etc.)
Exectan a cu privire la rezultate
Rela ia dintre eficien a personal şi expectan a cu privire la rezultat a fost subiect de controvers . În concep ia lui
Bandura, expectan ele cu privire la rezultate sunt v zute ca mai pu in importante şi ca dependente de expectan ele de auto-
eficien . Bandura a sugerat de la început c cele dou tipuri de expectan e sunt complet independente. În 1984, el a ad ugat
c cele dou sunt distincte din punct de vedere conceptual, dar c rezultatele pe care le anticipeaz indivizii sunt influen ate
de expectan ele de eficien personal (expectan ele mele cu privire la consecin e sau rezultate depind de expectan ele mele
privind capacitatea mea de a executa comportamentul în cauz ).
Valoarea rezulatelor
Valoarea rezultatelor sau importan a lor a fost pu in studiat . Cei mai mul i cercet tori asum , în mod logic, c
valoarea rezultatelor trebuie sa fie mare pentru ca expectan a de eficien personal şi expectan a privind rezultatele s
influen eze comportamentul. Ast zi exist totuşi studii care atest c expectan a privind valoarea rezultatelor este un predictor
independent al turi de expectan a c comportamentul va duce la anumite rezultate şi expectan a de eficien personal .
Dimensiuni ale eficien ei personale
Expectan ele de eficien personal variaz de-a lungul a trei dimensiuni: magnitudine, t rie şi generalitate.
Magnitudinea eficien ei personale se refer la num rul de paşi de dificultate crescând pe care persoana se crede capabil s -i
fac . De exemplu, o persoan care încearc s se lase de fumat poate s cread c se poate ab ine atunci când se simte
relaxat şi când nu sunt prezen i al ii în jur care fumeaz . Ea se poate îndoi de capacitatea ei de a se ab ine în condi ii de stress
sau în prezen a altor fum tori.
T ria expectan ei de eficien personal se refer la hot rârea cu care o persoan crede ca ea poate s efectueze
comportamentul în cauz . De pild , din doi fum tori care cred c sunt capabili s se ab in de la fumat la o petrecere, unul are
o convingere mai ferm decât cel lalt în aceast privin . T ria expectan elor de eficien personal se afl în leg tur cu
persisten a în fa a frustr rii, durerii şi a altor bariere în calea performan ei.
Generalitatea expectan elor de eficien personal se refer la gradul în care succesul sau eşecul influen eaz
expectan ele într-un domeniu limitat, specific, sau dac schimb rile în expectan ele de eficien personal se extind la alte
comportamente şi contexte. De pild , fum torul a c rui expectan de eficien personal în abstinen a fost amplificat de
un comportament de abstinen într-o situa ie cu multe tenta ii (într-un bar, cu al i fum tori) poate s -şi extind credin ele de
172
eficien personal c tre alte contexte în care n-a avut înc succes. În plus, succesul în abstinen se poate generaliza c tre alte
contexte de auto-conmtrol, ca men inerea unui regim alimentar şi men inerea programului de exerci ii fizice diminea a.
Deşi Bandura (1977) a ar tat c o analiz riguraos a expectan elor de eficien personal implic o examinare
detaliat a magnitudinii, t riei şi generalit ii, cele mai multe sttudii se bazeaz pe m suri unidimensionale ale eficien ei
personale, apropiate de dimesniunea “t rie” a lui Bandura (încrederea în capacitatea proprie de a efectua un comportament în
anumite condi ii).
Surse ale informa iilor privind eficien a personal
Exist patru surse de informa ie care pot influen a expectan ele de auto-eficien : situa iile de performan , experien ele
vicariante, persuasiunea verbal şi excitarea fiziologic şi emo ional .
Situa iile de performan , mai ales cele de succes clar sau de eşec clar, sunt cele mai puternice surse de informa ie
privind eficien a personal . Succesul într-o sarcin sau comportament, abilitatea evident înt resc expectan ele de eficien
personal pentru acea sarcin , abilitate sau comportament. Percep iile de eşec diminueaz expectan ele de eficien personal .
O persoan care a încercat s abandoneze practica fumatului pentru o zi dar n-a reuşit, se va îndoi probabil de capacitatea sa
de a l sa fumatul pentru o zi în viitor.
Experien ele vicariante (înv are observa ional , modelare, imitare) influen eaz astfel expectan ele de eficien
personal : observ m comportamentul altora, constat m ce sunt ei capabili s fac , not m consecin ele comportamentului lor,
apoi folosim aceast informa ie pentru a ne forma expectan e asupra propriului comportament. Efectele experien elor
vicariante depind de similaritatea dintre subiect şi model, puterea perceput a modelului, num rul şi varietatea modelelor, etc.
Experien ele vicariante au efecte mai slabe asupra expectan elor de auto-eficien decât experien ele personale directe.
Persuasiunea verbal (sau persuasiunea social ) constituie o surs mai pu in puternic de schimbare durabil în
expectan ele de eficien personal decât experien ele de performan sau experien ele vicariante. Impactul persuasiunii
verbale este stabilit de gradul de expertiz al sursei, atractivitatea şi m sura în care ea este demn de încredere.
Excitarea fiziologic influen eaz expectan ele de eficien personal atunci când indivizii asociaz st ri emo ionale
nepl cute cu performan a sc zut , cu incompeten a şi eşecul perceput. Ca atare, când o persoan devine conştient de
excitarea fiziologic nepl cut , ea se va îndoi de competen a ei într-o mai mare m sur decât atunci când starea ei fiziologic
este pl cut ori neutr . Senza iile fiziologice comfortabile (sentimente de relaxare) îl fac pe individ s se simt încrez tor în
capacitatea sa.
Eficien a personal şi problemele de adaptare
Abordarea din perspectiva eficien ei personale a problemelor psihologice şi a tratamentului lor, pleac de la premisa
c indivizii devin stresa i, neferici i sau anxioşi, intr în conflict cu al ii, au diverse probleme emo ionale şi de adaptare atunci
173
când au expectan e nerealiste privind propriul comportament şi comportamentul celorlal i, atunci când nu extimeaz corect
anumite rezultate sau consecin e, atunci când cred c nu poate fi f cut nimic pentru a controla evenimentele importante din
via sau se cred incapabili s fac ceva pentru a controla evenimentele şi a-şi atinge scopurile (scopuri pe care al ii par
capabili s le îndeplineasc ). Teoria eficien ei personale a inspirat numeroase cercet ri asupra etiologiei şi tratamentului unor
probleme psihologice şi emo ionale. De exemplu, expectan ele de eficien personal sc zute se afl în leg tur cu depresia.
Indivizii depresivi cred în general c ei sunt mai pu in capabili decât al ii s realizeze anumite sarcini şi au un control
perceput foarte slab asupra mediului. Eficien a personal sc zut este un aspcet însemnat al anxiet ii şi al fricilor specifice.
Multe din cercet rile lui Bandura s-au focalizat pe în elegerea şi tratamentul fobiilor. Eficien a personal e important în
anxietatea social , în fumat, alcool, obezitate, orientarea profesional (alegerea carierei), realizarea în cercetare şi mediul
universitar, performan ele sportive, etc.
Anxietatea
Chestiunile ce implic frica şi anxietatea au constituit un teren foarte fertil pentru dezvoltarea cercet rilor asupra
eficien ei personale. În primele studii în acest domeniu, Bandura şi colaboratorii s i au f cut apel la subiec i cu frici specifice
sau fobii pentru a testa ipotezele de baz ale teoriei şi pentru a-i proba utilitatea practic clinic . Modelul anxiet ii din
perspectiva eficien ei personale include dou propozi ii de baz : 1. Persoana anticipeaz (sau are expectan e) un pericol sau
un r u ca fiind iminent ; 2. Persoana nu se crede în stare s previn sau s fac fa cu succes acestui eveniment.
Potrivit lui Bandura (1986), anxietatea este rezultatul direct al expectan elor de eficien personal foarte sc zute.
Indivizii care au încredere în capacitatea lor de a face fa în mod eficient unei situa ii amenin toare vor aborda situa ia
calmi, siguri pe ei ; dimpotriv , cei ce au îndoieli cu privire la capacit ile lor de a o duce cu bine la cap t vor anticipa
catastrofe şi vor genera o stare de excitare afectiv care îi va împiedica s ac ioneze cu eficien . Un studiu al lui Tilley şi
Maddux (1989) a pus în eviden leg tura cauzal dintre expectan ele de eficien personal şi anxietate. Acest studiu a indus
diferite niveluri de eficien personal în a face fa unor evenimente imaginare (un examen dificil). S-a constatat c subiec ii
cu expectan e de eficien personal sc zute anticipau anxietate. Teoria eficien ei personale afirm c elementul cheie comun
tuturor interven iilor clinice de succes în anxietate îl reprezint amplificarea expectan elor de eficien personal ale clientului
în ceea ce priveşte st pânirea situa iei care provoac anxietate.
Fobiile
Primele aplica ii ale teoriei eficien ei personale la problemele clinice au avut în vedere diverse fobii. Aceste cercet ri
au demonstrat c expectan ele de eficien personal sunt buni predictori ai capacit ii indivizilor cu fobii de a se apropia de
stimulii fobici. Astfel de efecte au fost raportate pentru indivizi cu fobii de şerpi şi p ianjeni, de în l ime, de întuneric, ca şi
pentru subiec i agorafobi (deşi exist o disput cu privire la clasificarea agorafobiei ca o fobie).
Rela ia dintre expectan ele de eficien personal şi apropierea de obiectul fobiei a fost raportat în urma unor
tratamente diverse. M surile asupra expectan elor de eficien personal dup tratament s-au dovedit predictori mai buni ai
abord rii de c tre subiect a obiectului fobiei decât pericolul perceput sau m surile asupra anxiet ii.
174
Anxietatea social
Anxietatea sau discomfortul în situa iile interpersonale sau sociale este una din cele mai r spândite probleme de
adaptare emo ional şi comportamental . Potrivit modelului lui Schlenker şi Leary (1982) asupra auto-prezent rii, anxietatea
social apare din preocuparea indivizilor în leg tur cu felul în care sunt percepu i şi evalua i de al ii. În acest model,
anxietatea social apare când individul e motivat s fac o anume impresie asupra celorlal i dar apreciaz c probabilitatea de
a reuşi este foarte redus .
Maddux et al. (1988) au ar tat c probabilitatea subbiectiv de a face impresia pe care o doreşte individul poate fi
în eleas ca o combina ie între expectan a cu privire la rezultat (credin a c anumite comportamente interpersonale, dac sunt
f cute cum trebuie, vor duce la impresia dorit ) şi expectan a de eficien personal în auto-prezentare (credin a c individul
este sau nu capabil s efectueze comportamentul interpersonal cerut). Aceast dinstinc ie are implica ii pentru antecedentele
situa ionale şi dispozi ionale ale anxiet ii sociale, pentru alte reac ii afective ce pot înso i anxietatea social , pentru atribuirile
pe care indivizii le fac cu privire la cauzele dificult ilor lor interpersonale, ca şi pentru tratamentul anxiet ii sociale. De
pild , analiza din punctul de vedere al eficien ei personale sugereaz c antrenamentul abilit ii sociale trebuie s includ
eforturi pentru a face ca clien ii s perceap o îmbun t ire a abilit ilor lor sociale (focalizare asupra expectan ei de auto-
eficien ), dar s în eleag , de asemenea, c alegerea scopurilor interpersonale realiste poate fi crucial (focalizare asupra
expectan elor cu privire la rezultate). Din aceeaşi analiz se deprinde şi ideea c experien ele sociale încununate cu succes vor
fi o cea mai bun surs de informa ie cu privire la eficien pentru clientul anxios social, probabil mai important decât
antrenamentul sistematic al abilit ilor sociale specifice.
Depresia
Depresia reprezint , probabil, cel mai r spândit diagnostic în psihologia clinic şi psihiatrie. În ultimele dou decenii,
abord rile cognitive au dominat studierea şi tratamentul depresiei. Modelele ce s-au bucurat de aten ie şi de suport empiric,
modelul neajutor rii înv ate şi teoria cognitiv a lui Beck au pus accentul pe percep iile de control ale individului asupra
propriului comportament şi asupra mediului. Ambele modelele trateaz despre credin ele sau expectan ele cu privire la
leg tura dintre comportamentul personal şi evenimentele de via pozitive sau negative. Teoria eficien ei personale ofer o
perspectiv foarte potrivit asupra rolului cogni iilor, în special expectan ele de control, în depresie.
În modelul eficien ei personale, depresia poate fi prezis în condi ii de valoare mare a rezultatelor, expectan a
rezultatelor mare şi expectan de eficien personal sc zut (Bandura, 1982). Mai precis, când individul crede c rezultate
foarte valorizate pot fi ob inute prin realizarea unor comportamente anumite (expectan cu privire la rezultate înalt ) şi crede
c este incapabil s realizeze comportamentele cerute (expectan de eficien personal sc zut ), el va avea deficituri de
performan (lipsa ini iativei comportamentale şi a persisten ei), se va evalua negativ pe sine şi va fi afectat de depresie.
Aceast perspectiv este compatibil cu celelalte modele ale depresiei. Teoria eficien ei personale pune accentul atât pe
percep ia lipsei de leg tur dintre r spunsuri şi rezultate, percep ie care este important în modelul neajutor rii înv ate, cât şi
pe percep iile de incompeten personal , care sunt importante în modelul cognitiv al lui Beck.
175
Alegerea carierei
Deşi luarea deciziei cu privire la carier nu intereseaz în general psihologia clinic sau patologic , pu ine decizii pe
care le ia individul au efecte atât de puternice asupra fericirii şi adapt rii sale psihologice ca alegerea domeniului în care va
lucra. Cercet rile asupra alegerii carierei au fost dominate de abord rile din psihologia personalit ii şi de cele din psihologia
developmental . În ultimii 15 ani îns , modelele socio-cognitive au fost aplicate în explicarea, predic ia şi modificarea
comportamentului voca ional. Printre aceste modele, cel mai însemnat este cel propus din perspectiva conceptului de eficien
personal . Conceptul de eficien personal ne ajut s în elegem dou chestiuni cu privire la dezvoltarea carierelor femeilor :
1. Reprezentarea foarte slab a femeilor în domenii dominate de b rba i, ca matematica, ingineria de orice fel, etc. 2.
Subutilizarea talentelor şi abilit ilor femeilor. Betz şi Hackett (1986) au ar tat c diferen ele dintre sexe în ceea ce priveşte
expectan ele de eficien personal influen eaz decisiv op iunile profesionale ale tinerelor femei. Aceste expectan e de auto-
eficien deriv din experien ele de socializare diferite ale b ie ilor şi fetelor.
De la publicarea celebrului articol al lui Albert Bandura în Psychological Review în 1977, eficien a personal a
devenit unul din cei mai folosi i termeni în domenii foarte diverse ale psihologiei : social , clinic , psihologia personalit ii,
psihologia s n t ii, etc. Sunt şanse mari ca acest concept s se afle în continuare în aten ia psihologilor interesa i în medierea
cognitiv a comportamentului şi a emo iilor. Cercet torii din câmpul eficien ei personale îşi pun, în principal urm toarele
întreb ri : 1. Care este rolul abilit ii percepute în luarea de c tre individ a deciziei de a se angaja în anumite comportamente
şi de a insista în fa a obstacolelor sau eşecului ? 2. Cum sunt legate între ele percep iile asupra competen ei şi consecin ele
aşteptate ale comportamentului ? 3. Cât de exact pot aceşti factori s prezic afectele şi comportamentul ? 4. Care este
leg tura dintre aceste cogni ii şi dezvoltarea şi tratamentul neadapt rilor psihologice, comportamentale şi emo ionale?
Atitudinea
Atitudinea care este de multe ori folosita in combinatie cu motivatia pentru reusita este auto-eficienta, sau cat de exact se
auto-evalueaza si se judeca un individ pentru a indeplini o sarcina cu succes (Bandura, 1977). Bandura (1997) ne ofera dovezi
si o documentatie vasta pentru concluzia conform careia auto-eficienta este un factor cheie in masura in care oamenii pot sa
obtina reusite semnificative in vietile lor. In mod specific, exista dovezi suficiente pentru a sustine ca credintele in auto-
eficacitate contribuie la realizarile academice prin sporirea motivatiei pentru reusita. De exemplu, Schunk (1989) a aratat intr-
un numar de studii ca copii cu acelasi nivel intelectual difera ca performante datorita nivelului lor de auto-eficacitate.
176
Credinta in eficacitatea s-a demonstrat a juca un rol mediator in asteptarile academice, in special intre tratamentele
instructionale sau tratamentele cu strategie-indusa si rezultatul academic. Schunk si Gunn (1986) raportau ca oferind copiilor
instructiuni de strategie si antrenament in auto-monitorizare si auto-corectare au sporit performanta atat direct cat si prin
intermediul sporirii auto-eficacitatii. Schunk si Rice (1993) au descoperit ca antrenamentul in auto-ghidare verbala a sporit
atat auto-eficienta cat si abilitatile intelegere a citirii.
Folosind 'credinta in control,' un construct de credinte intru-catva mai complex decat auto-eficienta, unul care impleteste
capacitatea si strategia cu expectatiile mai generalizate, Skinner, Wellborn si Connell (1990) s-au gandit sa anticipeze
realizarile. Ei au descoperit ca elevii de scoala primara percepeau performanta educationala influentata de control prin
promovarea sau subestimarea angajamentului in actiunile de invatare.
Relatia dintre auto-eficacitate si performanta este cel mai bine prezentata de Bandura (1997, p. 61).
'Rezultatul este destul de consistent in a demonstra ca credinta in eficacitate contribuie in mod semnificativ la nivelul de
motivatie si performanta. Ele prezic nu numai schimbarile comportamentale care insotesc diferitele influente de mediu, dar si
pe cele de comportament dintre indivizi care primesc aceleasi influente de mediu, ba chiar si variatii la nivelul aceluiasi
individ in cadrul sarcinilor efectuate si a celor evitate sau abordate, dar fara succes.'
Teoriile incitarii motivatiei (ex ., Rotter, Phares si Chance, 1972; Overmier si Lawry, 1979) sugereaza ca oamenii vor face
un lucru atunci cand indeplinirea lui este considerata a aduce un rezultat doritde ei, s-au important pentru ei. De exemplu, in
anticiparea unei situatii in care unei persoane i se cere indeplinirea unei sarcini, acea persoana s-ar putea sa fie nevoita sa
depuna un efort considerabil in pregatire datorita mediatiei realizate de dorinta de a reusi si de a evita esecul. Se poate spune
ca aceasta dorinta a generat un impuls motivational pentru persoana astfel incat aceasta a fost dispusa sa depuna acel efort. In
conformitate, un test, ca o situatie stimul, poate fi teoretizata ca provocandu-i pe elevi sa studieze ca raspuns, pentru ca
medierea dorintei de a repurta succesul sau a evita esecul acelei probe. In concluzie studierea pentru test ar reprezenta
rezultatul impulsului motivational.
Modelele variabilelor combinate
Zimmerman (1989) identifica cele trei elemente ale invatarii auto-reglate ca strategii de invatare auto-regulate ale
'studentilor’, perceptiei auto-eficace a abilitatilor pentru performanta, si a dedicarii pentru scopuri academice (p. 329).'
Pintrich si De Groot (1990), intr-un studiu corelational pe rezultatele obtinute de elevi de clasa a 7-a, au identificat
urmatoarele cinci variabile predictive:
(1) auto-eficacitatea,
(2) valoarea intrinseca,
(3) testarea anxietatii,
(4) utilizarea strategiilor, si
(5) auto-reglarea.
Prima este o reflectie atitudinala, a doua si a treia: dorinta si ultimele: strategie. Am facut un studiu similar pe elevi de liceu
(Tuckman, 1993) folosind analiza factorilor si identificand trei:
(1) un factor de atitudine, reprezentand auto-eficacitatea;
177
(2) unul de dorinta, reprezentand auto-raportata influenta de nota, anxietatea test si celelalte doua masuratori
comportamentale care reflecta importanta notelor;
(3) un factor care a reprezentat la baza abilitatea (de ex., aptitudinea si scorurile la testele de realizari), dar acesta include si
strategii cognitive. Auto-reglarea tinde sa inglobeze in ea factorul atitudine.
178

Bi Si Psi Stresului PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Bi Si Psi Stresului PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

.

CONVINGERILE DESPRE SINE Si LUME

CUNOASTERE SI ASISTENTA PSIHOLOGICA

Controlul situatiilor si stresul perceput

Volum de munca Volum de munca

Marja de actiune Scazuta Munca putin Munca activa

Marja de actiune mare Munca pasiva Munca constrangatoare

Cu cat salariatul este mai putin calificat /stress mare/control redus.

Locul controlului pg 144

Locul extern al controlului

Locul intern al controlului

Efecte perverse ale controlului

Prezentarea metodelor de investigatie

- &nb 141j96b sp; &nb 141j96b sp; chestionarul de autoeficienta personala ;

● Var 1 - stima de sine (distributie normala si simetrica);

● Var 2 - auto-eficienta (distributie normala si simetrica);

● Var 3 - L.O.C. (distributie normala si simetrica);

⁮exista o corelatie pozitiva între L.O.C. si stima de sine

În ce cazuri este benefic locul intern al controlului?

În ce cazuri locusul de control extern, încurajat de "terapie", este de ajutor?

Introducere în psihologie. Cuprins

Piramida nivelurilor neurologice (Robert Dilts)

Mehrabain, un cercet tor din S.U.A. aprecia c interlocutorii

Desf şurarea în condi ii optime a activit ii manageriale,

Evenimente stresante pentru adolescenti poze stres

Sursele majore ale acestui tip de stres se împart în şapte

afec iuni în care stresul poate fi implicat;

- competen a - teama de a nu se ridica la standardele cerute, de a nu avea o provocare suficient , sau

de munc sunt factori declanşatori importan i;

sau organiza iei pentru care lucreaz contribuie la stres;

frustr rile sau alte emo ii pot cauza stres;

- sprijinul - lipsa sprijinului colegilor poate îngreuna

rezolvarea unor probleme la locul de munc ;

- importan a - stresul poate apare şi ca urmare a faptului ca

unele persoane nu se simt împlinite sau mândre de serviciul lor;

Influenta stresului şcolar asupra rezultatelor ob inute de elevii

Locul controlului si eficacitatea de sine in adaptarea şcolara

-ul este relativ constant;

Inteligen a emo ional - EQ

m la locul de munc şi în via .

Urm torul pas f cut de o persoan în interpretarea unui

periculoase sau v t m toare (Larsson, 1988; Lazarus şi Folkman, 1984).

Urm toarea faz a modelului, dup evaluarea situa iei, este

Roth şi Cohen apreciaz c asumarea este un mecanism

184 Model conceptual privind copingul în munca de poliţie

Copingul prin evitare reprezint o încercare conştient de

(ignorarea unor r ni în timpul imobiliz rii unei persoane

Deşi copingul prin confruntare sau cel prin evitare au

FACTORI DE NATUR PERSONAL CE INFLUEN EAZ

sentiment de control asupra situa iei prezente şi viitoare, o

Munca de poli ie este printre cele mai interesante, dar şi

Dezvoltarea unor mecanisme de coping

Coordonator: Prof. univ. dr. Anghel ANDREESCU MANAGEMENTUL STRESULUIPROFESIONAL Volumul II

I. Andreescu, Anghel (coord.)

Editura Ministerului Internelor şi Reformei Administrative

Psiholog Violeta BOZAI

1.1. Definiţii şi caracterizări

1.2. Metode recomandate de specialişti pentru

* s discut m problemele pe care le avem cu al ii şi s le

2.1. Definiţii şi caracterizări

Psiholog Violeta BOZAI 67

2.2. Reacţii la frustrare

2.3. Consecinţele frustrării