Sunteți pe pagina 1din 24

CURS I Definiiile sntii starea complet de bunstare fizic, mental i social i nu numai absena bolii i a infirmitii (OMS, 1947)

) msura n care o persoan sau un grup sunt capabile s i satisfac nevoile de baz, dar i modul n care sunt capabile s se transforme pentru a se adapta la mediul ambiant (OMS, 1984) Dimensiunile sntii (Ewles i Simnett, 1999). 1. Sntate fizic funcionalitatea organismului. 2. Sntate mental abilitatea de a gndi clar i coerent. 3. Sntate emoional recunoaterea i exprimarea emoiilor (fric, bucurie, suprare). 4. Sntate social abilitatea de a forma i menine relaii interumane. 5. Sntate spiritual -existena principiilor personale de comportament. 6. Sntate n relaie cu mediul integrare n mediul nconjurtor. Interrelaia sntate oral sntate general calitatea vieii calitate a vieii legat de starea de sntate (health-related quality of life) aprecierea calitii vieii din punct de vedere al strii de sntate permite corelarea parametrilor : ct de mult i ct de bine triete un individ Afeciunile orale alterari n perceperea: imaginii proprii (self-image); propriei consideraii (self-esteem); strii de bine (well-being). Modelul conceptual al factorilor care influeneaz starea de sntate. (Dahlgren i Witehead, 1995) - conditii socio-economice si culturale; - factori de mediu - conditii de trai si munca - influente sociale si comunicare - stil de viata - varsta, sex, factori ereditari. COMPORTAMENTUL SANOGEN Definiie Complexul de atribute personale : -cunotine, valori, credinte, percepii (elem. cognitive), -stri afective i emoionale (elem. afective), - motivaii, obiceiuri, aciuni i modele de comportament (elemente comportamentale) legate de meninerea, restabilirea sau mbuntirea strii de sntate.

tiinele comportamentale. Definiie tiinele comportamentale n medicina dentar reprezint demersul de a nelege i explica comportamentul oamenilor n relaie cu starea lor de sntate oral. (G. Humphris i M. S. Ling, 2000) faciliteaz nelegerea diferitelor teorii despre funciile psihice umane i despre relaiile interpersonale i sociale. examineaz impactul pe care l are comportamentul uman asupra sntii. dezvolt cunotinele despre aspectele sociale ale practicii dentare. urmresc s dezvolte capacitatea de nelegere a principiilor fundamentale i complexitatea interaciunilor dintre medic i pacient i capacitatea de comunicare cu colegii/pacientul. Modele de abordare a bolii Modelul biomedical al bolii concentrarea efortului medicilor asupra aspectelor biologice ale bolilor fizice exclude posibilitatea de a analiza variaiile care apar n modul n care se simt indivizii i n modul cum experimenteaz ei boala susine c variabilele psihologice i sociale au o importan secundar n evoluia bolii i n tratamentul acesteia medicina umanistic (exprimat prin grija i nelegerea fa de pacieni) este o parte important, dar intuitiv Modelul biopsihosocial predispoziia i evoluia majoritii bolilor, fie ele fizice sau psihice, sunt determinate i influenate n egal masur de factori biologici, psihologici i sociali Medicii care sunt capabili s evalueze influena pe care o au aceti factori asupra strii de sntate i de boal ale pacienilor vor fi capabili s realizeze intervenii terapeutice mai eficiente i s obin rezultate mai bune. n medicina dentar redefinire a conceptului de sntate tradiional, sntatea oral era definit clinic, prin intermediul indicilor dentari (care msurau prezena sau absena bolii) astzi se cunosc implicaiile psiho-sociale ale afeciunilor odonto-parodontale i orale, vorbindu-se chiar de calitatea vieii asociat strii de sntate oral. CURS II Dezvoltarea umana. Abordari ale personalitatii Teorii care au influentat studiul dezvoltarii umane teoria psihanalitica sustine ca suntem in general condusi de forte inconstiente ale mintii; aproape tot comportamentul, de la cele mai semnificative fapte la cele mai pasagere ganduri, sunt intr-un fel sau altul expresii ale pulsiunilor si conflictelor emotionale ascunse constiintei noastre.

teoria invatarii afirma ca intregul comportament este rezultatul unor raspunsuri invatate la diverse tipuri de situatii. teoria cognitiva manifesta interes pentru modul in care gandirea constienta a indivizilor si masura in care se inteleg pe ei insisi, precum si pe cei din jur, le afecteaza comportamentul. * perspectiva eclectica, incluzand idei care provin de la mai multe teorii Personalitatea umana Personalitatea reprezinta individualitatea psihologica si comportamentala a omului aspecte fizice aspecte mentale aspecte sociale atitudinile sentimentele Personalitatea umana- corelatie intre general, tipic si singular Omul este ca toti ceilalti oameni. Insusirile si sistemul general uman de personalitate sunt proprii tuturor oamenilor din toate locurile si timpurile, din toate societatole si culturile (de exemplu, calitatea de fiinta sociala) Omul este asemanator altor oameni. Unele persoane pot fi grupate dupa insusiri fizice si psihice comune (de exemplu valori, atitudini, conceptii care s-au format intr-o anumita cultura si societate) Omul este o fiinta diferita de orice alt om. Unele caracteristici apartin exclusiv individului (de exemplu fiecare om are o zestre genetica proprie si un anumit mod de a se dezvolta) Niveluri ale personalitatii Nivelul organic, de baza, corespunde proceselor vitale ca respiratia, circulatia, digestia, contractia musculara si reproducerea. Nivelul functional. Orice organism trebuie sa functioneze, adica sa raspunda la stimuli. Comportamentul reflex si conditionarea, emotiile pozitive si negative apartin nivelului functional. Nivelul psihologic. Fundamentul personalitatii psihologice este rezultatul integrarii si sistematizarii numeroaselor impulsuri venite pe calea organelor de simt, in urma carora apare un raspuns intelectual. Acesta conduce la conturarea unor functii superioare corticale si reprezinta fundamentul gandirii. Aceasta activitate corticala coordoneaza atat fizicul cat si psihicul uman si este determinantul major al personalitatii. Perspective ale personalitatii psihodinamica invatarea sociala tipuri si trasaturi abordarea fenomenologica (motivatia) Teoria psihanalitica SIGMUND FREUD teorie centrata pe bazele irationale ale comportamentului uman

evidentierea continutul emotional ascuns al actiunilor zilnice subliniaza felul in care individul este condus de impulsuri sexuale si agresive foarte puternice si de teama de ele Componente teoretice ale personalitatii Sinele - sursa impulsurilor inconstiente care tind spre satisfacerea imediata a nevoilor si actioneaza confirm principiului placerii Eul - opereaza in conformitate cu principiul realitatii: incearca sa satisfaca nevoile sinelui pe cai care vor recunoaste viata asa cum e ea, nu asa cum sinele doreste sa fie. Supraeul - constiinta care deosebeste binele de rau si reuseste sa tina sinele sub control. Teoria psihanalitica-limite nu poate fi testata in laborator, in conditii controlate, ceea ce a condus la acuzatia ca este mai mult mit decat stiinta, si ca evaluarile ei tin mai mult de subiectiv decat de obiectiv. Reactii controverse John Watson (psiholog american) - ataca importanta acordata studiului constiintei , care este o ipoteza necontrolabila, neverificabila si inaccesibila cercetarii. - singur comportamentul poate fi studiat in mod obiectiv, aceasta orientare psihologica fiind numita behaviorism sau psihologia comportamentala. - comportamentul este modelat de experienta, de aceea el a acordat importanta mecanismului invatarii. Teoria invatarii Nu poate fi observata direct si poate fi dedusa doar din schimbarile de comportament observate. Invatarea este o schimbare relativ permanenta in domeniul comportamental, ce apare ca rezultat al practicii sustinute. Comportamentul este dupa Watson ansamblul de raspunsuri date la stimulii care il declanseaza. Intreaga sfera a vietii psihice cuprinde urmatoarele moduri de organizare comportamentale : viscerale (frica, furia), motorii (posturale, locomotorii) laringiene (comportamente verbale). Unitatea acestora da nastere personalitatii umane. Principiile de baza ale invatarii Cele doua atribute ale oamenilor sunt : 1. capacitatea lor de a invata sa isi modifice comportamentul pentru a se adapta situatiilor noi 2. abilitatea de a-si aminti rezultatele experientelor din trecut.

Oamenii au capacitatea de a invata o vasta cantitate de lucruri, plecand de la cele mai simple comportamente si ajumgand pana la cele mai complexe abilitati, cum este limbajul. Terapia comportamentala presupune ca multe comportamente neadecvate sunt rezultatul procesului de invatare incorect, terapia cerand modificarea comportamentului prin aplicarea principiilor de baza ale invatarii. Psihologia behaviorista Leaga omul de lumea obiectelor si de lumea oamenilor de care este inconjurat, care actioneaza asupra lui ca stimuli. Omul este concret, real si determinat in actiunile sale de mediul natural si social in care traieste, iar psihologia este centrata pe studiul omului in conditiile lui firesti de viata, pe anticiparea si controlul comportamentului sau. Limite: simplifica nepermis de mult omul si viata lui, fiind ignorate procese psihice (constiinta, sentimentele, motivatia intrinseca, vointa) Reformulare - neobehaviorismul Burrhus Skinner stiinta adecvata a comportamentului ar trebui sa tina seama si de evenimentele care au loc in planul launtric al organismului, chiar daca originea lui ar trebui cautata in mediul fizic si social si nu in sentimentele si starile de spirit ale indivizilor . - acorda o mare importanta proceselor invatarii ( conditionarii operante). Tipuri de invatare Conditionarea clasica organismul invata o asociere intre doi stimuli (S-S) Conditionarea operanta asociatia invatata este intre un stimul si un raspuns (SR) Modelarea subiectul invata prin observarea altor persoane Conditionarea clasica Descoperita de I. Pavlov, care a asociat un stimul neconditionat (hrana) cu un stimul conditionat (metronomul) pentru obtinerea raspunsului conditionat (salivatia). Raspunsurile emotionale, mai ales teama, pot fi invatate pe calea conditionarii clasice ( de aceea copiii plang la vederea halatelor albe, a instrumentelor si a mirosurilor specifice, deoarece le asociaza cu manipularea impotriva vointei lor). Unii pedodonti si personalul de pediatrie poarta halate colorate, pentru a evita aceasta asociere). Terapia comportamentala este bazata pe conditionarea clasica desensibilizarea sistematica, folosita pentru tratamentul fobiilor, in care pacientului i se prezinta gradual obiectul fricii sale, pana cand va suporta fara anxietate contactul cu obiectul. Conditionarea operanta Procedeul prin care mediul de desfasurare este astfel aranjat incat intarirea sau pedepsirea sa poata fi facuta imediat si conform raspunsului, probabilitatea lui de aparitie crescand sau descrescand ca o consecinta a comportamentului.

Tipuri de conditionare operanta: 1. Intarirea pozitiva prezenta unui stimul care mareste probabilitatea aparitiei raspunsului pe care l-a precedat. 2. Intarirea negativa eliminarea stimulilor neplacuti ( cei ce provoaca durere sau anxietate), ceea ce creste probabilitatea aparitiei raspunsului. 3. Pedepsirea - aparitia unui stimul neplacut sau eliminarea unuia pozitiv ca urmare a unui raspuns. Modelarea Reprezinta invatarea prin observarea unui model comportamental si este foarte importanta, mai ales pentru copii. Este un proces complex, care implica multiple proceduri; prin observarea unui model, o persoana poate sa inteleaga un intreg prototip de raspunsuri , partile componente ale acestora, poate pune intrebari modelului si astfel apare feedback-ul. Tehnicile modelarii au fost folosite extensiv in tratamentul tulburarilor de tip fobii, fiind eficiente in reducerea fricii excesive de tratamentul dentar. CURS III. TIPOLOGIA UMAN I TRSTURILE DE PERSONALITATE Personalitatea uman: puncte de vedere 1. Exist un set relativ larg de caracteristici ale individualitii numite trsturi, fiecare persoan avnd o combinaie specific a acestora. 2. Oamenii pot fi mprii n grupuri specifice, numite tipuri Personalitatea uman: abordri Aceste puncte de vedere corespund celor dou abordri ale personalitii: fiecare om este asemenea altor persoane fiecare fiin uman este unic i, n consecin, nu seamn cu nimeni altcineva. Ambele teorii pleac de la ideea c exist anumite caracteristici umane care determin comportamente n diferite contexte. Tipurile umane CRITERII DE CLASIFICARE Morfologice Funcionale Psihologice TIPOLOGII Hipocrate Sigaud Frush & Fisher Sheldon Jung Hipocrate: umorile Prima clasificare a tipurilor constituionale. Organismul este compus din

4 umori: snge, limfa, bila galben i bila neagr (sngele venos). sanguin, n care predomina sngele vioi, bine hrnit flegmatic, n care predomin limfa reacii lente, indiferent coleric, n care predomin bila galben excitabil i impulsiv melancolic, n care predomin bila neagr retras, nencrezator, lipsit de vigoare.

Sigaud: funciile de baz ale organismului tipul cerebral: sistem osos gracil, esut gras slab dezvoltat, frunte lat, forma capului piramid cu baza n sus, tendin la alopecie, figur expresiv; activitate intelectual intens, predispoziie la boli psihice tipul respirator: forma capului hexagonal, gt lung, nas acvilin, torace bine dezvoltat, membre lungi, musculatura bine dezvoltat; predispui la afeciuni respiratorii tipul digestiv: forma capului piramid cu baza n jos, mandibula bine dezvoltat, membre i gt scurte, abdomen proeminent, alimentaie excesiv; predispoziie la boli digestive hepatice, boli de nutriie tipul muscular: musculatura foarte bine dezvoltat, bine proporionat, facies dreptunghiular, activitate fizic susinut; predispus la afeciuni ale articulaiilor i vaselor Frush i Fisher: corelaia dintre personalitate i forma dinilor viguroii, cu incisivi centrali foarte apareni, cu alura robust i primitiv delicaii, cu incisivi centrali gracili, fragili i teri intermediarii majoritatea cu dinii agreabili, dimensiune medie, aspect sntos incisivul central reprezint partea concret a personalitii forma incisivului lateral denot partea ei abstract cu ct pacientul este mai viguros, mai aspru, mai dur, cu att incisivul lateral seamn mai mult cu incisivul central cu ct pacientul este mai intelectualizat sau mai efeminat, cu att incisivul lateral are o form mai blnd i atenueaz impresia creat de incisivul central forma caninului trebuie luat n consideraie: ascuit la tineri, viguroi, agresivi; ptrat la pacienii robuti; rotunjit la femei i la persoanele blnde. Sheldon: tipurile somatice Psihologia constituional studiaz relaiile dintre structura corpului, pe de o parte, i activitatea psiho-social, pe de alta parte. Trei straturi de celule embrionare: endoderm (din care se vor forma esutul adipos i organele digestive) mezoderm (din care se dezvolt muchii i oasele) ectoderm (din care se vor forma sistemul nervos i organele de sim) Cele trei straturi embrionare nu contribuie n mod egal la formarea corpului. 1. Endomorful Trsturi fizice

rotund, moale viscerotonie Temperament gurmand, iubete confortul, sociabil, relaxat 2. Mezomorful Trsturi fizice musculos, puternic somatotonie Temperament Puternic, aventuros, energic, dominator 3. Ectomorful Trsturi fizice slab, delicat cerebrotonie Temperament sensibil, nervos, constient de sine, cerebral Carl Gustav Jung tipuri funcionale i de atitudine Opt tipuri, rezultatul combinaiei dintre: patru tipuri funcionale clasific oamenii dup funcia psihologic pe care o folosesc de preferin pentru a se orienta n lume (gndire, simire, senzaie sau intuiie) dou tipuri de atitudine difereniaza oamenii dup ponderea conferit lumii exterioare (lucruri, oameni) n raport cu viaa luntric (introvertit, extravertit) Extravertitul hotrrile, actele cele mai frecvente i mai importante sunt determinate de mprejurri obiective, nu de preri subiective; fiina sa luntric cedeaz n faa condiiilor exterioare, nu fr lupt, dar cedeaz; contiina sa privete spre exterior; interesul i atenia sa se orienteaz spre lucruri obiective, din imediata sa vecintate aciunile sale se raporteaz la date i determinri obiective i pot fi explicate prin acestea; normalitate data de inserarea sa n condiiile date, de neglijarea nevoilor subiective Introvertitul se orienteaz dup factori subiectivi acord atenie sporit vieii psihice o profunzime n asimilarea psihic a imaginii obiectului studiat considerat adesea egocentric mod de expresie puternic generalizator valorizare minor a factorului obiectiv conflict dintre eu (fragil) i obiectul exterior (puternic) anxietate fa de obiect

CURS IV. Teoria fenomenologica (motivaiei umane) Comportamentul - modul de manifestare, reaciile indivizilor pot fi declanate de cauze interne; ansamblul lor a fost numit motivaie, din latinescul motivus (care pune n micare) motivul - fenomen psihic ce declaneaz, direcioneaz i sustine energetic activitatea. studiul motivaiei -cercetarea determinanilor interni ai aciunilor noastre: de ce ne comportm ntr-un anumit fel, cum ajungem s acionm, ce factori ne declaneaz activitile? Definiiile motivaiei dimensiune fundamental a personalitii; variabil intern cu rol de suport n declanarea i susinerea diferitelor procese i capaciti psihice, a reaciilor exterioare ale individului ; pune n micare i direcioneaza individul cmp de fore n care se afl att subiectul, ct i obiectele, persoanele i activitatile (Kurt Lewin) ansamblul de stimuli sau mobiluri trebuine, motive, tendine, atracii, interese, convingeri, nzuine, intenii, vise, aspiraii, scopuri, idealuri, proiecte care susin din interior realizarea anumitor aciuni, fapte, atitudini (P.P. Neveanu si colab., 1987) specific pentru mecanismul motivaiei este caracterul ei intern, orice factor extern, pentru a avea efect declanator, trebuie s aiba o semnificaie n raport cu factorul intern. Componentele sistemului motivaional - trebuine, tendine, intenii, dorine, motive, interese, aspiraii i convingeri. 1. Trebuinele (nevoile)- semnalizeaz o stare de dezechilibru fiziologic sau psihologic I. Abraham Maslow -teoriei gratificrii trebuinelor (piramida nevoilor umane ) piramida cuprindea doar cinci nivele (de la necesitile inferioare spre cele superioare, se ealoneaz de la cele curente, materiale, imediate, la cele abstracte, spirituale, de durat ; I. ulterior, autorul a mai adaugat nc dou nivele de trebuine: cognitive (dorina de a cunoate i a nelege) i estetice. A. Nevoi de deficien Nevoi fiziologice (hrana, adapost, odihna, sexuale) Nevoi de siguran si securitate Nevoi sociale (de dragoste i apartenen la o familie, grup prieteni, politic, religios ) Nevoi de autoestimare Nevoi de autodeterminare (de a atinge propriul potenial creativ, de a obtine performane nalte ),

B. Nevoi de cretere trebuintele cognitive (nevoia de a nva, de a ti, de a explora, de a descoperi) trebuinele estetice (nevoia de concordan, armonie, simetrie, ordine, de contact cu operele de art, de contemplare a lor, etc) trebuine de concordan (acord ntre cunoatere, afectivitate i aciune). Ierarhia trebuinelor - Maslow explicarea comportamentelor deoarece diferite trepte apar pe rnd n funcie de dezvoltare psihic intensitatea trebuinelor scade de la baz spre vrf; trebuin superioar nu se satisface dect dac au fost satisfacute ntr-o oarecare msur cele inferioare ei cu ct o trebuin este mai nalt, cu att este mai caracteristic pentu om 2. Dorinele snt trebuine contientizate. 3. Tendina (impulsul sau propensiunea) este trebuina aflat n stare de excitabilitate accentuat, care determin micare, aciune spontan. 4. Intenia este tendina cu un grad superior de elaborare mental, orientat spre un scop 5. Motivele snt trebuine att de puternice nct determin, declaneaz aciunile, activitiile prin care se satisfac Rolurile motivaiei esenial n activitatea psihic i n dezvoltarea personalitii,fiind primul element cronologic al oricrei activiti, cauza ei intern. semnalizeaz deficituri fiziologice i psihologice (foamea scaderea glicemiei, selecteaz i declaneaz activitile corespunztoare propriei satisfaceri i le susine energetic (trebuina de afirmare a unui elev declaneaz activiti de nvare, participare la concursuri) contribuie, prin repetarea unor activitati si evitarea altora, la formarea si consolidarea unor insusiri ale personalitatii .

Un individ poate fi motivat s adopte o atitudine abordnd una dintre nevoile sale nesatisfcute i determinndu-l s accepte faptul c numai avnd acea atitudine i poate satisface nevoia respectiv.

CURS V. TEORII SI MODELE DE SCHIMBARE ALE COMPORTAMENTULUI (v-am trimis mail) CURS VI. SCHIMBAREA COMPORTAMENTULUI PRIN PRISMA TEORIEI COMUNICARII Definitia comunicarii A comunica nu inseamna numai a emite si a primi, ci a participa, la toate nivelurile, la o infinitate de schimburi felurite care se incruciseaza si interfereaza unele cu altele (Robert Escarpit) Cuvantul comunicare are un sens foarte larg, el cuprinde toate procedeele prin care un spirit poate influenta un alt spirit. Evident, aceasta nu include numai limbajul scris sau vorbit, ci si muzica, artele vizuale, teatrul, baletul si, in fapt, toate comportamentele umane. In anumite cazuri, este poate de dorit a largi si mai mult definitia comunicarii prin a include toate procedeele prin care un mecanism afecteaza un alt mecanism (Shannon & Weaver). Studiul comunicarii Scoala proces Scoala proces, care vede comunicarea ca transmitere a mesajelor Important este modul in care emitatorul si receptorul codeaza si decodeaza un mesaj, precum si modul in care sunt folosite canalele de comunicare Daca efectul comunicarii este diferit de cel asteptat, se interpreteaza aceasta drept un esec, iar problema este cautata pe parcursul procesului de comunicare Este studiul ACTELOR de comunicare Scoala semiotica Scoala semiotica defineste comunicarea drept un schimb de sensuri (semnificatii) Este studiata interactiunea dintre mesaje si oameni pentru a produce intelesuri, acestea din urma determinate cultural Neintelegerea comunicarii nu este datorata unei disfunctionalitati in proces, ci rezulta din diferentele culturale dintre emitator si receptor Este studiul PRODUCERII comunicarii Scoala proces Modelul Shannon & Weaver *Modelul matematic al comunicarii (liniar) Emitator ---------------------------- Receptor canal de comunicare

Scoala proces Modelul Lasswell Cine comunica? Ce spune? Prin ce canal? Cui? Cu ce efect? Prin efect, autorul intelege ca o schimbare observabila si masurabila a starii receptorului este cauzata de un element din cadrul procesului de comunicare. 1. Emitatorul( Sursa) este persoana care genereaza si ofera informatii, construind un mesaj si initiaza comunicarea. credibilitatea si atractivitatea. A. Credibilitatea se refera la valoarea, prestigiul, autoritatea si increderea ce pot fi acordate sursei. Competenta se refera la abilitatea sursei de a fi bine informata, de a comunica si de a exprima informatiile in mod clar, coerent si accesibil catre receptori. Pentru a fi autentica, sursa trebuie sa fie demna de incredere, sa transmita mesaje in mod sincer, natural, cu acuratete si fara partinire, fara a urmari interese personale. B. Atractivitatea sursei se refera la modul in care se prezinta in fata receptorilor: infatisare fizica, tinuta vestimentara, limbaj, ton, etc Exemple de surse : primare- cercetatori, prof. univ., medici; secundare: medici gen sau pediatri, asistenti medicali, familia, colegii, mass- media , etc. 2. Mesajul este unitatea fundamentala a procesului de comunicare, alcatiut din cuvinte, semne, sunete, imagini, ce rezulta din procesul de codificare, pentru a fi maiu usor recunoscut de receptor, prin decodificare. Cerintele mesajului: sa fie atragator, interesant, cu idei noi - accesibil( clar, logic, concis) - acceptabil ( sa nu socheze mentalitatea receptorilor) - directionat ( receptorii sa creada ca lor le este adresat) - convingator( persuasiv) - redundant ( sa fie repetat de mai multe ori) Indicatori de retentie ai mesajului din ceea ce auzim retinem 10%, din ceea ce vedem retinem 25%, din ceea ce facem stim 60%, din ceea ce descoprim si invatam pe altii retinem 90%. 3. Receptorul este persoana care primeste si accepta mesajul. Cercetarile de psihologie arata ca impactul comunicarii depinde de caracteristicile individuale ale receptorilor (personalitate, motivatie, sistem de valori, stare fizica si afectiva).

Scoala proces Modelul Jacobson context al comunicarii contact - canalul de comunicare si conexiunile psihologice ce se stabilesc intre emitator si destinatar cod - complexul de semnificatii impartasite prin intermediul carora s-a construit mesajul Scoala semiotica Semnificant- existenta fizica a semnului, cuvantul scris sau rostit Semnificatul - conceptul mintal pe care cuvantul il exprima Atribuirea de semnificatii este diferita de la o cultura la alta si de la o societate la alta. Axiomele de la Palo Alto 1. Nu exista non-comunicare (comunicarea este inevitabila) 2. Comunicarea se desfasoara la doua niveluri: informational si relational (acesta ofera informatii de interpretare a continutului celui dintai 3. E un proces continuu, ce nu poate fi tratat in termen de cauza - efect sau stimul raspuns. 4. Comunicarea imbraca fie o forma digitala (verbala), fie una analogica (orice comunicare non-verbala). 5. Orice proces de comunicare este simetric sau complementar, in functie de elementul pe care se bazeaza (egalitate sau diferenta) 6. Comunicarea este ireversibila. Odata emis, mesajul produce efecte directe sau indirect, mai rapid / mai intarziat, pe termen scurt / de durata. 7. Presupune procese de ajustare si acordare; acesta atunci cand vorbitorii dau sensuri diferite mesajului. Scopurile comunicarii Sa fim receptionati (auziti/ cititi) Sa fim intelesi Se fim acceptati Sa provocam o reactie (o schimbare de comportament/ de atitudine). Clasificarile comunicarii I. Comunicarea poate fi : verbala, reprezentand 7% din ceea ce se comunica nonverbala, reprezentand 93% (paralimbajul sau comunicarea paraverbala, adica tonul vocii si ritmul dau 38%, iar mimica si gesturile reprezinta 55%). II. Comunicarea poate fi : lingvistica cu ajutorul limbii articulate paralingvistica, cu ajutorul tonului, a inflexiunilor, a ritmului vocii extralingvistica, ce se foloseste de mijloace nonverbale. III. Comunicarea poate fi :

intrapersonala - comunicarea in si catre sine interpersonala - intre persoane de grup - intre membrii grupurilor prin mass-media - catre marea masa de indivizi.

Comunicarea verbala Poate fi realizata prin: Cuvinte rostite formal (cu clienti, cu pacienti) si informal (prieteni, colegi, familie) Cuvinte scrise: tiparituri, scrisori, carti, e-mail. Functiile limbajului (Jakobson) Functia emotiva - se indreapta asupra transmitatorului, avand drept scop exprimarea directa a atitudinii vorbitorului fata de cele spuse de el. Functia conativa sau persuasiva - este concentrata asupra destinatarului, urmarinde-se obtinerea unui anumit tip de raspuns din partea lui. Functia referentiala, denotativa sau cognitiva - este indreptata asupra referentului, intereseaza in primul rand semnificatia, continutul exprimat. Functia fatica - se refera la contactul interlocutorilor, la conexiunea lor psihologica si deci, la controlul functionarii canalului de comunicare intre ei. Functia poetica - se concentreaza asupra mesajului, modul de exprimare, forma (in poezie, de examplu). Functia metalingvistica - face trimitere la codul utilizat Cele sase functii definite de Jakobson coexista de fapt in orice tip de comunicare. Situatiile de comunicare rolurile sociale cadrul fizic cadrul social contextul lingvistic contextul extralingvistic momentul desfasurari comunicarii CURS VI. Comunicarea nonverbal Definiie Comunicarea nonverbal este ansamblul de semnale - diferite de cuvinte - care pot fi decodificate, transmind nelesuri. Aceste semnale pot repeta, contrazice, nlocui, completa sau accentua mesajul transmis prin cuvinte. Indicii non-verbali (Stanton) Expresia feei Gesturile

Poziia corpului Orientarea Proximitatea Contactul vizual Contactul corporal Micri ale corpului Aspectul exterior Paralimbajul Aspectul scrisului

Limbajele folosite n comunicare (Pease, Dinu) Limbajul tcerii Limbajul spaiului Limbajul corpului Limbajul tcerii Tcerea este legat de ascultarea i receptionarea corect a mesajelor Tcerea poate stimula conversaia Ascultare activ: informaie, nelegere, ascultare reciproc i cooperare Limbajul spaiului spaiul intim : 45-50 cm (n culturile europene; excepie fac persoanele iubite sau membrii familiei) spaiul personal: 1-2 m (comunicarea este confortabil) spaiul social: 4-5 m (n situaii impersonale; asigur eficien maxim i implicare emoional minim) spaiul public: peste 6 m (presupune, de obicei, comunicare ntr-o singur direcie i neimplicarea auditoriului) Paralimbajul Tonul, inflexiunile i nlimea vocii Ritmul i fluena vorbirii Pauzele Cuvintele de umplutur (aa, tii, deci, uh) Oftatul Tusea semnificativ Contactul vizual Regleaz fluxul conversaiei Furnizeaz feed-back-ul Faciliteaz exprimarea emoiilor Semnaleaz natura relaiei dintre interlocutori Expresia facial Cel mai puternic mijloc non-verbal de comunicare Micari fine ale sprncenelor si ochilor Dilatarea pupilei

Direcia privirii Posturile i micrile corporale Poziia corpului indic starea social, dorina de a domina sau de a se supune etc. Posturile i miscarile pot reflecta imaginea de sine, ncrederea n propria persoan, starea emoional sau atitudinea fa de ceilali Gesturile Comunic informaii Comunic emoii Susin discursul Exprim imaginea de sine Exprim prietenia Atingerile Strns legate de conceptul de spaiu intim Sunt 5 tipuri de atingeri: atingeri care transmit emoii pozitive atingeri n joac atingeri de control atingeri rituale atingeri care au alt scop dect comunicarea propriu-zis

Indicii non-verbali ai comunicrii Ineficiente (care intrerup sau ingreuneaza comunicarea) Indepartata (foarte mare), prea apropiata (foarte mica) Dispersata spre mai multe activitati De indepartare/ apropiere reticenta Rigida, lasciva, asezat inclinat spre spate Absent, sfidator, intermitent

Forme nonverbale de comunicare

Distanta Atentia Deplasarea Postura Contactul vizual

Eficiente (care incurajeaza comunicarea, dovedind aprobare si respect pentru interlocutor) Aproximativ egala cu lungimea bratelor Consacrata total interlocutorului De apropiere (aplecare spre interlocutor) Relaxata dar atenta, asezat usor inclinat in fata Permanent, cuviincios, il priveste in ochi pe interlocutor

Grabit, nu isi intrerupe activitatile anterioare Folosite pentru a impune distanta fata de interlocutor Folosit ca bariera Tipatoare, neglijenta, provocatoare Privire opaca, incruntare, in discrepanta cu sentimentele Distrag atentia de la discurs, in discordanta cu vorbirea Ineficiente (care intrerup sau ingreuneaza comunicarea) Evidente, stanjenitoare Foarte puternic, foarte slab Precipitat, nerabdator sau stacatto: foarte rar sau ezitant Apatic, adormit, fortat ori nervos

Timpul

Pozitia picioarelor si mainilor (sezand) Mobilierul Imbracamintea Expresia faciala

Raspunde prompt, isi consacra timpul total interlocutorului Lipsita de ostentatie (retrase, nederanjante) Folosit pentru a apropia persoanele De bun gust, decenta Zambitoare, in concordanta cu sentimentele Pun in evidenta cuvintele, calde, relaxante Eficiente (care incurajeaza comunicarea, dovedind aprobare si respect pentru interlocutor) Absente sau nederanjante Moderat, usor de inteles Moderat sau mai scazut Alert pe tot parcursul conversatiei

Gesturile Forme nonverbale de comunicare

Manierismele (comportamente bizare) Volumul vocii Ritmul vocii Nivelul atentiei

Comunicarea cu pacientul n practica medical, completm informaiile obinute de la pacient prin anamneza verbal cu un numr de informaii non-verbale Exist o legatur direct ntre nivelul de pregtire, staturul social, disponibilitatea de a vorbi ale unei persoane i numrul de gesturi utilizate pentru a transmite un mesaj

CURS VII. Empatia medicului fa de pacient Definitie capacitatea de a te identifica emoional cu trairile altei persoane aceasta transpunere reprezinta una dintre trasaturile cele mai importante ale medicului, nefiind un mijloc de cunoastere stiintifica, ci mai degraba intuitiva, cu privire la ceea ce pacientul experimenteaza. Orientarea non-directiv fa de pacient -Carl Rogers relaie centrat pe client care creeaz un climat n care acesta se simte acceptat, se poate nelege pe sine i i recunoate problemele; acest climat relaional se bazeaz pe patru componente : 1. acceptarea necondiionat a celuilalt 2. neutralitatea binevoitoare 3. autenticitatea 4. empatia A fi empatic (Rogers) a percepe cu acuratee cadrul intern de referin al altuia, cu toate componentele sale emoionale i cu semnificaiile care-i aparin, ca i cum ai fi cealalt persoan, dar fr a pierde condiia de ca i cum capacitatea medicului de a se aeza n locul pacientului su i de a privi lucrurile din perspectiva acestuia, prin ochii lui. transpunere n psihologia celuilalt fr a pierde ns identitatea de sine. S. Marcus subliniaz c aceast transpunere este realizat att la nivelul ideilor (preluarea modului n care pacientul gndete i realizeaz rolul su social) dar i la nivelul sentimentelor (prin perceperea experienei acestuia i preluarea strii lui de spirit). Empatie i simpatie empatia presupune orientarea ctre celalalt, nelegerea celuilalt prin ncercarea de a te pune n situaia lui pe cnd simpatia implic o poziionare alturi de celalalt, are n vedere influena celuilalt asupra eului. Funciile empatiei 1. funcia cognitiv urmrind cunoaterea celuilalt 2. funcia anticipativ - prin care poate fi stabilit comportamentul probabil al celuilalt 3. funcia afectiv prin care se stabilete o legtur emoional ntre comunicatori 4. funcia performanial care presupune faptul c empatia poate deveni o aptitudine 5. funcia de comunicare care se refer la posibilitatea de a stabili o legtura ntre eu i celalalt

Elementele empatiei I element al empatiei - abilitatea de a recepta sentimentele celuilalt; al II-lea- capacitatea de a comunica verbal i nonverbal aceast nelegere. Empatia trebuie s fie transmis celuilalt. Ascultarea activ prim pas n susinerea procesului de comunicare cu pacientul ; vorbitorul este ncurajat s continue conversaia, este ajutat n momentele n care se blocheaz i este solicitat s explice detalii dificil de neles Manifestarea empatiei. Sugestii (Reguli) Nu vorbii despre dumneavoastr Nu schimbai subiectul discuiei Nu dai sfaturi, nu dai verdicte, nu criticai Nu planificai dinainte ce avei de spus Urmrii sentimentele celuilalt, aa cum reies ele din limbajul verbal i din cel nonverbal Interesai-v de sentimentele, nevoile i temerile pacientului Nu pretindei ca ai neles ce vrea s spun atunci cnd, de fapt, nu l-ai neles Confirmai ca ai neles parafraznd ideea transmis de el (Vrei s spui c) Evaluarea nivelului de empatie Nivelul -1. Manifestarea empatiei blocat. Replica medicului este ofensatoare i deloc pertinent, el nerspunznd sentimentelor pacientului (o strategie folosit pentru a inhiba exprimarea emoiilor). Nivelul 0. Manifestarea discontinu a empatiei. Medicul nu comunic recunoaterea mecanismelor profunde ale afectelor pacientului; n schimb, nelege sentimentele de suprafa rostite explicit de acesta. Atitudinea pasiv a medicului nu relev nimic din ceea ce pacientul a comunicat n mod implicit. Nivelul 1. Reflectarea. Medicul i transmite direct pacientului c sentimentele de suprafa sunt nelese i le reflect cu precizie. Nivelul 2. Empatia adiional. Rspunsul medicului comunic nelegerea sentimentelor pacientului n profunzimea lor i la nivelul dispoziiei pacientului de a-i dezvlui propriile emoii. Medicul depete nivelul explicit al cuvintelor interlocutorului sau, pentru a deduce cauza emoiilor sau pentru a descoperi sentimente asociate, dar fr direcie clar, explicit. Aceast form de empatie se manifest prin expresii de genul: M ntreb dac mi-ai putea spune, Poate c, Am impresia c sau Nu cumva credei c

Caz practic- Context O pacient - pentru o restaurare fizionomic n regiunea frontal. la consultaie, medicul - depozite importante de tartru nsoite de inflamaie gingival, carii dentare netratate i complicate pe dinii laterali. Medicul propune urmtoarele etape de tratament: igienizare, rezolvarea leziunilor care genereaz infecii i abia apoi restaurarea fizionomic n regiunea incisivilor. Pacienta: Nu cred c am posibilitatea s susin financiar un tratament de aa mare anvergur i, n plus, pe mine nu m intereseaz dect felul n care arat dinii care se vd. Nu pot accepta planul dumneavoastr de tratament. Medicul: Rspuns empatic de nivel -1 Nu sunt de acord cu dumneavoastr. Asanarea cavitaii bucale nainte de refacerea dinilor frontali este singura soluie terapeutic acceptabil! Rspuns empatic de nivel 0 Igienizarea cavitaii bucale i eliminarea infeciilor sunt absolut necesare! Rspuns empatic de nivel 1 Nu avei resursele financiare pentru un tratament de aa mare amploare i considerai mai important aspectul dumneavoastr fizionomic. Aa este? Rspuns empatic de nivel 2 Nu avei posibilitatea s susinei financiar acest tratament de mare amploare pentru c nu l considerai absolut necesar pentru bunstarea dumneavoastr. V dorii doar un aspect fizionomic agreabil care s v asigure relaii sociale de calitate. Am neles corect punctul dumneavoastr de vedere? n concluzie A fi empatic = a nelege durerea sau satisfacia altuia aa cum el le simte i a percepe cauzele acestora asa cum el le percepe ; Medicul trebuie s arate c nelege suferina celui bolnav, dar s nu sufere mpreun cu el i nici s nu se angajeze ntr-o atitudine de simpatie; Folosirea empatiei are o influen pozitiv att n ceea ce privete satisfacia pacientului, ct i n respectarea unui anumit tratament. CURS VII. Anamneza. Tehnici terapeutice de comunicare La baza comunicrii efective i a unei bune relaii cu pacientul - abilitatea de a realiza o excelent anamnez (interviu clinic); acesta conduce la o diagnosticare corect i la obinerea cooperrii pacientului att n timpul tratamentului, ct i n respectarea recomndarilor fcute. utilizarea tuturor abilitilor de comunicare ale medicului i practicarea anumitor tehnici terapeutice de comunicare

Anamneza ne pune n contact direct cu pacientul , n timpul creia medicul i pacientul se cunosc. dialogarea este o aptitudine vital lipsa informaiilor, a explicaiilor i a instruciunilor duce la nenelegeri i la neaderen n respectarea recomandrilor i tratamentului. Reguli i tehnici Pacienii sosesc la cabinet deja anxioi, panicai, preocupai (unii sunt capabili s recunoasc i s exprime aceste sentimente, altii nu); Medicul trebuie s-i ntmpine zmbind, s-i salute, s se prezinte i apoi s-i invite s ia loc ; important este s le rein numele i s-l pronune corect; dialogul s aiba loc ntr-un cadru plcut, linititor; cei doi aezai pe dou fotolii identice, nu pe scaunul de tratament i nici desprii de biroul medicului trebuie sa-I tratm cu rbdare, s-i ascultm cu mult atenie, s-i ncurajm prin ntrebri scurte s vorbeasc cu ncredere despre problemele lor, despre ceea ce consider ei drept cauze ale acestor probleme, despre ceea ce ei cred c s-ar putea rezolva prin tratament. scopul principal al anamnezei este acela de a schimba reciproc informaii pentru a crea astfel un raport bazat pe ncredere i respect. aceast tehnic d posibilitatea de control al situaiei, de a menine dialogul pe fgaul care ne intereseaz. pacientul (indiferent de clasa social sau pregtirea profesional), datorit anxietii, fricii, durerii, uit repede ceea ce i s-a spus, periodic, trebuie s li se reaminteasc recomandrile fcute (mesajul s fie redundant). medicii fr prea mari abiliti de comunicare sau n cazul anumitor tipuri de pacieni (copii, btrni, persoane cu probleme mintale)- materiale ajutatoare cum ar fi: desene, postere, brouri, casete video, filme, diapozitive, etc Tehnicile anamnezei 1. Aplicarea ntrebrilor deschise: Cum v simii?, Cu ce v pot ajuta?, Ce fel de probleme ai avut? pacientii vorbesc despre problemele lor complexe, fr resticii; faciliteaz diagnosticarea, deoarece rspunsul pacientului poate nu are legatur cu simptomele, dar poate are mare importan n viata sa i are repercusiuni n starea sa de sntate. 2. Meninerea tcerii pacientul ofer la ntrebri raspunsuri monosilabice - controlul minim asupra persoanei, dar prin tcere i spune acesteia c medicul ateapt mai mult de la ea. pacientul d un raspuns complet i spontan; unii dintre acetia fac pauze i apoi continu, completeaz pacienii foarte emotivi -e bine s tcem pentru a le da timp s-i dozeze sau controleze emoiile

3. Facilitarea rspunsurilor ncurajarea comunicrii prin comportament, gesturi, mimic, cuvinte care nu au nici o legatur cu boala sau cu informaia pe care dorim s-o obinem; cazul persoanelor cu probleme de comunicare, medicul este cel care trebuie s gseasca calea corect de a-i face s vorbeasc 4. Confruntarea implic faptul c medicul trebuie s afle tot ce-l intereseaz despre pacient din comportamentul i obiceiurile de rutin ale acestuia. contraindicat n anumite situaii: cnd pacientul continu s ofere doar rspunsuri scurte, concise, la ntrebri deschise, la tcere, la facilitare si cnd acesta nu se simte n largul lui. Medicul spune mai bine ceva de genul nu v simtii bine s vorbii despre aceste lucruri?, apoi observ reacia pacientului i ncet, ncet, se ajunge la confruntare. 5. Aplicarea ntrebrilor directe ofer medicului cel mai mare control, dar dac ntrebrile snt folosite n exclusivitate, nu arat situaia real a pacientului, mai ales dac acesta este o persoan concis. dac nu a reuit cu tehnicile anterioare, poate pune ntrebri directe, la subiect, care au doar rspunsuri concrete i pe care pacientul nu le poate evita. Cauze ale comunicrii defectuoase dintre medic i pacient 1. Atitudinea profesional Atitudinea medicilor : I. consider c educaia pacientilor reprezint o component important a activitii lor i acord cel mai mare volum de informaii posibil n economia de timp a consultaiei, adaptnd informaiile n funcie de capacitatea de ntelegere a pacienilor-vad relaia cu pacientul ca o relaie de reciprocitate, recunoscnd rolul jucat de pacient pe tot traseul relaiei medicale. II. ofer doar un minimum de informaii, n special celor care le solicita acest lucru, iar altor pacieni, care nu solicit, nu le ofera nici un fel de informaiitendina de a accentua statutul lor profesional, distana profesional dintre ei i pacienti i de a exercita un control sever asupra consultaiei 2. Stiluri de anamnez birocratic (orientat spre medic) este caracterizat printr-un interviu eficient, bine condus de medic, uniform fcut tuturor pacientilor, care limiteaz posibilitatea exprimrii sensibilitilor i particularitilor psihologice ale pacienilor, determinndu-i s rspund limitat i de suprafa, fr tendina de a extinde dialogul. orientat spre persoan, n care manifestarea empatiei i constientizarea sentimentelor pacienilor au fcut obiectul comunicrii din timpul anamnezei. 3. Bariere sociale i de statut profesional medic-pacient

diferenele se manifest in abilitile medicului de a obine informaii relevante despre pacient n timpul anamnezei, ct i in capacitatea pacientului de a transmite informaiile medicului i de a recepiona, nelege i accepta mesajele transmise de medic. pacienii din clasele sociale cu nalt calificare solicit mai multe informaii despre etiologia, profilaxia i tratamentul afeciunilor dect pacienii din clasa de mijloc, iar cei din clasa muncitoare pun foarte puine ntrebri, ceea ce conduce la interpretarea c nu doresc s fie informai (diferenele sociale dintre acetia i medici fiind mult mai mari). 4. Perspective diferite ale medicului i pacientului perspectivelor diferite ale celor doi asupra strii i boal i a obiectivelor anamnezei i educaiei pentru sntate. medicul, din perspectiva sa, acord importan raionamentului tiinific i datelor psiho-clinice n diagnosticarea bolii. pacientul subliniaz importana experienei subiective a bolii i semnificaia acestei experiene. pacienii caut rspunsuri la ntrebri de genul Care este cauza apariiei acestei afeciuni?, De ce mi s-a ntmplat tocmai mie?, cutnd informaii care s le explice mecanismele declanatoare ale bolii prin modele explicative create de ei . 5. Dificulti de ntelegere i memorie folosirea de catre medici a unui limbaj prea academic sau a jargonului tehnic, care nu este accesibil sau familiar pacienilor chiar in cazul folosirii unui limbaj accesibil, pacienii pot s nu descifreze mesajul sau s fac confuzii datorit cunotinelor limitate despre etiologia, evoluia i tratamentul bolilor; unii pacieni snt reinui (jenai, sfioi) sau prea delicai i nu pun ntrebri suplimentare referitoare la afeciunea lor; momentul derulrii anamnezei sau educaiei pentru sntate poate avea o ncrctur emoional pentru pacient (agitaie, team), care poate influena negativ procesul de memorare al informaiilor; cantitatea mare de informaii oferite ntr-o edin poate afecta capacitatea de memorare i nelegere a pacientului, el neputnd recepiona i memora ntreg mesajul Particularitile comunicrii medic-pacient n tratamentul pedodontic copii, ca i adulii, sosesc la cabinet anxioi, panicai, transpunerea n aceast stare se datoreaz relatrii experienelor dentare neplcute avute de prini, familie sau prieteni; o problema special este aceea c muli aduli transmit anxietatea lor copiilor ; exista copii care percep unele tratamente invazive ca pe o pedeaps; ei trebuie convini c acesta este n beneficiul lor, trebuie ludai la fiecare pas progresiv i ncurajai s cread c pe msura ce se obinuesc cu edintele la medicul pedodont, frica va disprea

muli copii la nceput, deschid gura foarte puin, dar dac medicul e abil, ncetncet i face s-o deschid att ct este nevoie pentru a lucra. Diapozitivele, casetele video, desenele care prezint copiii n aceeai situaie, infricoai, dar care ulterior afirm ca i-au nvins teama, snt de mare ajutor n cazurile speciale. Copiii anxiosi vd n medic o ameninare, de aceea rolul lui este acela de a-i educa, de a-i ajuta s-i nving teama, de a-i nva s coopereze, de a-i motiva s adopte obiceiuri de ngrijire oral adecvate. Ca i la adulti, calitile de comunicare, rbdarea i profesionalismul ne ajut s rezolvm toate cazurile. folosirea limbajului (comunicarea verbal) joac cel mai important rol n legatura dintre copil i medicul pedodont sau asistent care, cu mult rabdare, pot elimina teama i anxietatea, mai ales n tratamentele invazive. Modele de abordare ale copilului 1. modelul ndrumare-cooperare- modela pe copii pentru a ajunge la raportul de comunicare dorit. 2. modelul de apropiere verbal : a. abordarea permisiv - informaii detaliate(necesitatea tratamentului dentar, procedurile, ce va simi n timpul tratamentului, ce senzaii va avea ) fac ca micul pacient s se relaxeze, s se simt mai sigur i mai linitit, predispus la cooperare. b. abordarea empatic - trasmite trei mesaje principale: ma intereseaz i snt preocupat de ceea ce simi, ncerc s neleg cum te simi i e foarte normal s simti ceea ce simi. c. Abordarea personal -acesta e fcut s neleag c el e vzut i recunoscut ca individ. Strategii comune ntrirea verbal sau material pozitiv - folosirea frecvent a laudelor, ncurajrilor, susinerii i chiar a recompenselor materale de valoare mic. Transmiterea sentimentului de control-credina unei persoane n abilitile sale de a modifica valoarea ameninrii spre ea nsi prin aciunile i reaciile sale; reduce anxietatea i-i d nivele nalte de toleran (de exemplu, ncetarea aciunii turbinei sau piesei la semnul minii copilului). Folosirea directivelor. Recomndarile i solicitrile snt folosite permanent n cabinetele stomatologice. Acestea implic autoritate i abilitatea de a face pacientul s execute ceea ce i se cere. Persuasiunea. Limbajul e folosit pentru a schimba atitudinile i obiceiurile de ngrijire oral ale pacientului. Se obine fcnd apel la relaie, la consecine i la valori. Comunicarea nonverbal. Paralimbajul -Tonalitatea vocii expresii faciale i de ndrumri explicite pot fi de mare ajutor n convingerea pacientului-copil ; poziia corpului, gesturi, expresii faciale, atingeri uoare, prietenoase.