SUBIECTE EXAMEN OFTALMOLOGIE

MEDICIN GENERAL AN V
1. Corneea
- Cornee - membrana transparenta, avasculara, foarte bine inervata de prelungirile nervilor ciliari
- rol de protectie si mediu refrigerent.
- grosimea corneei scade de la periferie (1mm) spre centru (0,6mm)
- formata din 5 straturi: epiteliul, membrana Bowman, stroma, membrana Descemet,
endoteliul.
2. Uveea
Stratul vascular, uveea este compusa din trei parti anatomice si functionale distincte:
- Irisul partea anterioara a uveei,
- situat inapoia corneei si inaintea cristalinului.
- aspect de diafragma care delimiteaza camera anterioara a ochiului de camera posterioara.
- In centrul irisului se gaseste pupila cu diametrul de 3-5 mm, usor descentrat infero-nazal,
cu rolul de a regla cantitatea de lumina ce patrunde in ochi.
- Prin pupila, umorul apos circula liber din camera posterioara in cea anterioara.
- stroma iriana contine fibre musculare netede, orientate circular, dispuse predominant in
jurul pupilei, inervate de parasimpatic, formand sfincterul irian.
- Pe fata posterioara, in contact cu epiteliul pigmentar, se gasesc fibre musculare netede,
orientate radiar, inervate de simpatic.
- Fata posterioara a irisului este foarte pigmentata, impiedicand patrunderea luminii in afara
orificiului pupilar.
- Corpul ciliar
- e partea mijlocie a uveei
-se intinde de la radacina irisului pana la ora serrata; are o grosime de 5 mm. Este format
din:
- Muschiul ciliar - e situat in profunzimea corpului ciliar,
- are fibre longitudinale si fibre circulare. Cand se contracta, creste
curbura cristalinului, crescandu-i puterea de refractie = procesul de acomodatie a cristalinului.
- Procesele ciliare sunt reprezentate de 70-80 plici vizibile in camera posterioara, centrate
pe cate un capilar, cu rolul de a secreta umorul apos.
- Coroida de la punctul de emergenta a nervului optic pana la ora serrata.
- strat bogat vascularizat si intens pigmentat
- rolul de camera obscura pentru ochi.
- situata intre sclera si retina
- prezinta stratul coriocapilar ce furnizeaza suportul nutritiv al portiunii externe a retinei
- Venele vorticoase asigura drenajul sanguin spre venele orbitare si, apoi, spre sinusul
cavernos.
- Membrana Bruch = retea de fibre elastice si de colagen care separa membrana bazala a
epiteliului pigmentar de cea a capilarelor coroidei.
- Trabeculul sclero-corneean situat in unghiul irido-corneean,
- format dintr-o retea de ochiuri care se stramtoreaza dinspre suprafata spre profunzime
- intervine in evacuarea umorii apoase din camera anterioara.

3. Retina
Stratul nervos, retina alcatuieste stratul intern al globului ocular,
- situata intre coroida si corpul vitros.
- se insera la nivelul orei serrata pe corpul ciliar si se continua cu nervul
optic.
- rol: receptionarea excitatiilor luminoase si transmiterea lor catre centrul
cortical vizual.
- are 10 straturi:
1. Epiteliul pigmentar format dintr-un monostrat de celule bogate in melanina.
- sunt asezate pe membrana bazala, parte a membranei Bruch.
- Prin fata interna, este in contact cu articolele externe ale fotoreceptorilor.
- are un rol optic (melanina absorbind razele luminoase ce au strabatut stratul
fotoreceptorilor si impiedicand o noua excitare a celulelor fotosensibile prin radiatie reflectata difuz)
- are rol metabolic (intervenind in sinteza si regenerarea pigmentului vizual si in
metabolismul articolelor externe ale fotoreceptorilor).
2. Stratul celululelor fotoreceptoare cu conuri si bastonase
celulele cu conuri sensibile la culoare, predomina in zona maculara,
- celulele cu bastonase sensibile la intensitati luminoase scazute, predomina in periferie.
3. Membrana limitanta externa
4. Stratul nuclear extern e format din nucleii celulelor fotoreceptoare.
- lipseste la nivelul foveei.
5. Stratul plexiform extern format din 2 zone:
- zona externa, din axonii celulelor fotoreceptoare
- zona interna, contine sinapsele dintre fotoreceptori si celulele bipolare si orizontale
(celulele orizontale au rol de amplificator de semnal al campului receptor).
6. Stratul nuclear intern contine :
- corpurile celulare ale celulelor bipolare (dendritele lor fac sinapsa cu celulele
fotoreceptoare, iar axonii cu celulele ganglionare),
- celulele orizontale (intre celulele receptoare)
- celulele amacrine care produc neurotransmitatori GABA, dopamina.
7. Stratul plexiform intern contine conexiunile dintre celulele bipolare, amacrine si
ganglionare.
8. Stratul celulelor ganglionare fiecare celula ganglionara primeste aferente indirecte de la
100 de celule cu bastonas sau de la 3-6 celule cu conuri ( in regiunea foveala, unei celule ganglionare ii
corespunde un singur con).
9. Stratul fibrelor nervoase este format din prelungirile axonale ale celulelor ganglionare.
10. Membrana limitanta interna
Celulele bipolare fac legatura dintre celulele receptoare si celulele ganglionare.
Celulele ganglionare, prin axoni transfera informatia. prin nervul optic spre cortex.
La nivelul retinei, in partea centrala, se gaseste papila nervului optic, care corespunde locului de iesire
a nervului optic din globul ocular, precum si locul de intrare si iesire a arterei, respectiv venei centrale a
retinei. Aceasta circulatie este de tip terminal.
Temporal de papila, se gaseste macula lutea, care contine numai conuri si care ofera cea mai buna valoare
a functiei vizuale diurne, colorate.
Nervul optic este format din convergenta axonilor celulelor ganglionare care traverseaza sclera la
nivelul lamei criblate. In nervul optic, axonii sunt mielinizati si nu au putere de regenerare.

4. Umoarea apoas
Umoarea apoasa (UA) se produce la nivelul proceselor ciliare, in camera posterioara a ochiului de
unde trece in camera anterioara a ochiului prin pupila.
sau
. Camera posterioara este cuprinsa intre fata posterioara a irisului si fata anterioara a cristalinului.
Sunt umplute de umoarea apoasa, transparenta secretata de procesele ciliare in camera posterioara,
care ajunge in camera anterioara prin orificiul pupilar. Daca umoarea apoasa se acumuleaza in exces in
camera posterioara, prin blocaj pupilar cu sinechii iriene posterioare (in iridociclite), se poate produce
glaucomul secundar.
5. Cristalinul
Cristalinul este o lentila biconvexa, situata intre iris si corpul vitros. Este
- mentinut in pozitie de fibre care constituie zonula Zinn.
- este un mediu refringent, transparent.
- contribuie la procesul de acomodatie prin modificarea razei de curbura a
suprafetelor sale (bombare si turtire), aducand imaginea vizuala pe suprafata retinei, indiferent de
pozitia obiectului in spatiu.
6. Corpul vitros
Corpul vitros este o substanta gelatinoasa care ocupa spatiul cuprins intre fata posterioara a cristalinului
si peretele globului ocular.
- rol important in mentinerea formei globului ocular.
7.Factori de risc n glaucomul primitiv cu unghi deschis(GPUD)
Factori de risc si asociati :
- varsta > 65 de ani
- rasa :frecvent la rasa neagra
- factori genetici
- hipotensiunea sistemica ca urmare a unui tratament antihipertensiv prea agresiv
- diabetul zaharat si miopia
- boli ale retinei : ocluzia venei centrale a retinei, retinopatia pigmentara, decolarea de retina
- reactii la steroizi
Din totalul factorilor de risc, PIO este singurul ce poate fi influentat terapeutic!
8. Diagnosticul glaucomului primitiv cu unghi deschis
Afectarea vizuala este ireversibila si dignosticul bolii in faza incipienta survine cand initiativa
apartine medicului.
Diagnostic pozitiv : valoarea tensiunii oculare, peste 21mmHg
Examen FO : - largirea excavatiei fiziologice
- devierea nazala a vaselor centrale ale retinei
- asimetria excavatiei celor doi ochi
- hemoragii peripapilare
Perimetria : in functie de stadiul bolii de la scotoame izolate in aria Bjerrum pana la insula
temporala reziduala.
Gonioscopia : unghi camerular deschis cu aspect normal.
Absenta cauzelor de glaucom secundar cu unghi deschis (pseudoexfoliere, glaucom pigmentar,
corticoizi).

9. Tratamentul medicamentos n glaucomul primitiv cu unghi deschis

1. Tratamentul medicamentos
a. Betablocantele : fac parte din prima linie de tartament medicamentos
scad producerea de umor apos cu 20-50%; efectul apare la o ora de la instilare si au un
efect rezidual pana la o luna de la intreruperea administrarii.
nu se indica in caz de bradicardii, astm bronsic, miastenie, insuficienta cardiaca
Ex. : - timolol 0,25-0,50%;
- betaxololul sol.0,25-0,50%. Spre deosebire de timolol i se atribuie un efect neuroprotector prin
actiunea sa de blocant al canalelor de calciu.
b. Analogi ai prostaglandinelor din prima linie de tratament ce scad PIO prin cresterea eliminarii UA
pe cale uveosclerala.
Au o mare potenta hipotensoare, scazand PIO cu aproximativ 25-35%.
Ex. : Latanoprostul si travoprostul
- au durata mare de actiune (aproximativ 24 de ore)
- efect maxim la 12-14 ore de la administrare.
- efecte adverse - oculare : hiperemie conjunctivala, hipertricoza cililor, hiperpigmentare iriana,
hiperpigmentarea pielii periorbitare, edem macular
- sistemice : eruptii cutanate, migrena.
Parasimpatomimeticele (mioticele) : se folosesc din ce in ce mai rar datorita reactiilor adverse si
aparitiei altor categorii de medicamente.
Mecanismul de actiune : stimuleaza contractia muschiului ciliar si deschide trabeculul crescand eliminarea
UA; inhiba calea uveo-sclerala.
Ex. Pilocarpina sol. 1, 2, 3 si 4%.
Efecte adverse : - miopie la tineri, - tulburari ale vederii nocturne,
- tulburarea vederii la cei cu cataracta nucleara, ,
- cresc riscul hemoragiilor si inflamatiilor postoperatorii.
Inhibitorii topici ai anhidrazei carbonice : scad productia de umor apos.
- utilizati ca monoterapie sau in asocieri medicamentoase cu beta blocantele sau cu derivatii
prostaglandinici.
Ex. Dorzolamida (Trusopt),
Simpatomimetice alfa 2 : scad PIO prin scaderea producerii de umor apos si prin cresterea eliminarii
uveo-sclerale.
Ex. Brimonidina (Alfagan), Apraclonidina.
10. Diagnosticul atacului acut de glaucom
Este urgenta oftalmologica.
Biomicroscopic : edem cornean, CA mic, pupila midriatica ce nu reactioneaza la lumina si acomodatie.
PIO este intre 40-100mmHG.
Gonioscopia ochiului congener : unghi ingust.
Diagnostic diferential :- glaucom acut secundar unei cataracte intumescente,
- glaucom neovascular,
- glaucom pigmentar si pseudoexfoliativ in puseu hipertensiv,
- iridociclita hipertensiva.

11. Tratamentul atacului acut de glaucom

Tratament: - in prima faza se urmareste scaderea presiunii intraoculare: cu inhibitori de anhidraza
carbonica, hipotonizante osmotice ( manitol, glicerol).
La o ora de la administrarea medicatiei hipotonizante se pot administra medicamente topice : Pilocarpina
2%, betablocante, antiiflamatorii nesteroidice.
- tratamentul chirurgical urmareste realizarea unei comunicari intre CA si CP prin
iridotomie periferica si corectarea filtrarii trabeculare compromisa de rectia inflamatorie prelungita a
atacului.
Ochiul congener se va trata intotdeauna prin iridotomie laser.
12. Semne subiective si obiective n keratite
Sunt afectiuni inflamatorii ale corneei.
Keratitele pot fi : - superficiale
- profunde.
KERATITE SUPERFICIALE
Simptome subiective : - dureri oculare cu iradieri retro si perioculare
- lacrimare
- fotofobie, blefarospasm
- scaderea acuitatii vizuale
Simptome obiective : - congestie pericheratica
- leziuni corneene (infiltrate, pierdere de substanta)
- chemozis, edem palpebral
- eventul reactii ale uveii anterioare
13 Ulcerul cornean cu hipopion- diagnostic
.Ulcerul cornean serpiginos (ulcerul seceratorilor) hipopion
- este o inflamatiee corneana supurativa cu evolutie rapida si grava.
Clinic - subiectiv : dureri oculare si perioculare, lacrimare, fotofobie, congestie conjunctivala.
- obiectiv :- ulceratie superficiala, rotunda, de dimensiuni variabile cu marginile regulate, cu
fundul cenusiu, murdar, acoperit de exudat galben si tesuturi necrotice.
- exista o zona de infiltratie in jurul uei parti a marginilor ulcerului formand
spranceana de invazie.
- congestie pericheratica, chemozis conjunctival
- pupila miotica, prezenta de exudat purulent steril depus inferior in CA = hipopion.
14. Ulcerul cornean cu hipopion- tratament
Tratamentul : - antibiotice cu spectrul larg pe cale generala si locala (instilatii, injectii subconjunctivale
si parabulbare).
In faza de cicatrizare, dupa epitelizare corneana se poate folosi cu atentie cortizonul topic sau injectii
subconjunctivale.
Leucoamele corneene nevascularizate pot beneficia de keratoplastie.

15. Keratita herpetic superficial

. Keratita herpetica
Este una dintre cele mai severe infectii ale ochiului.
Este unilaterala, recidivanta, cu o evolutie imprevizibila.
Se poate vindeca spontan, poate recidiva, se poate transforma intr-o segmentita anterioara, poate induce
leziuni distrofice metaherpetice.
Poate da : 1.determinare epiteliala ulceratie dendridica, geografica
- ulceratie trofica metaherpetica
2.boala stromala keratita disciforma
- keratita necrozanta virala
- keratita interstitiala
3. endotelite
4. keratouveita herpetica
5. uveita herpetica primara
16. Keratita lagoftalmic
Este o ulceratie corneana determinata de uscarea corneii, data de imposibilitatea ocluziei palpebrale.
Ulceratia apare in inferioara a corneii, poate lua aspect de ulcer serpiginos.
Lagoftalmia poate fi produsa de paralizia nervului facial, exoftalmie, tumori si hematoame orbitale,
ectropion.
Tratamentul = tratamentul ulcerului serpiginos si blefarirafie.( antibiotice cu spectrul larg pe cale
generala si locala (instilatii, injectii subconjunctivale si parabulbare).
In faza de cicatrizare, dupa epitelizare corneana se poate folosi cu atentie cortizonul topic sau injectii
subconjunctivale.)
17. Leucomul cornean
Reprezinta opacifierea definitiva a corneei globului ocular, din cauza unui tesut cicatriceal format de cele
mai multr ori in urma unor boli inflamatorii a corneei sau a unui traumatism ocular.
Dupa gradul de opacifiere distingem:
-nubecula-opacifiere fina, difruza
-macsula-pata, opacifiere mai densa, limitata
-leucomul propriu-zis-opacifiere intinsa densa, alba.
Dupa cicatricea survenita in urma unei perforatii a corneei se pot produce Aderente intre iris si cornee
(leucomul aderent), ce se pot complica cu glaucom secundar.
Tratament: in unele cazuri este indicata keratoplastia, inlocuirea tesutului opac cu cornee trasparenta,
pelevata de obicei de la un ochi de cadavru.
18. Diagnosticul uveitelor anterioare
Dg.Clinic: - subiectiv: debut brutal cu lacrimare, fotofobie, blefarospasm, dureri oculare, scadere variabila
a AV.
- Obiectiv : - injectie perikeratica
- modificari ale irisului: - in iridociclita acuta, irisul apare tern, decolorat,
- in forma cronica pot apare noduli prin proliferarea
epiteliului pigmentar
- pupila este in mioza
- exudat in camera anterioara = prin inflamatia irisului se rupe bariera hemato-apoasa
si apare un exudat, formand fenomenul Tyndall si hipopion cand celulele exudative se depun decliv in CA.
- sinechii iriene posterioare = aderente ale marginii pupilare a irisului la fata anterioara
a cristalinului. Prin ruperea lor apar gramezi pigmentare. Daca nu se rup, se formeaza ocluzie pupilara,
umoarea apoasa nu trece din CP in CA, realizandu-se iris in tomata cu hipertonie.
- precipitate pe fata posterioara a corneii sau pe iris care sunt o exudatie provenind
din corpul ciliar si iris.Ele pot fi albe , gri, rotunde, slaninoase sau pigmentate.
- hipema in irite hemoragice
- hipo sau hipertonie oculara
Diagnostic diferential :- conjunctivita acuta in care acuitatea vizuala este normala si hiperemia
conjunctivala este superficiala
- glaucom cu unghi ingust (midriaza areflexica, micsorarea CA, halouri colorate,
cefalee, dureri oculare, scaderea acuitatii vizuale).

19. Tratamentul uveitelor anterioare

Tratamentul :1. local midriatice care au drept scop reducerea congestiei, a exudatiei, impiedicarea
formarii sinechiilor iriene sau daca ele sau format ruperea lor.Midriaza se face cu : atropina 1%, formula
midriatica( atropina, midrum, neosinefrin), adrenalina 1 in injectii subconjunctivale
2. general antiinflamatorii steroidiene sau nesteroidiene
- antibiotice cu spectru larg
3. chirurgical - se adreseaza complicatiilor, trebuie efectuat dupa stingerea puseului acut ;
extractia de cristalin si tratamentul chirurgical al glaucomului
20. Uveite intermediare si posterioare
UVEITE POSTERIOARE
Sunt coroidite, corioretinite insotite sau nu de afectarea vitrosului.
Clinic - subiectiv : AV scazuta in grade variabile, miodezopsii sau metamorfopsii, durere foarte rar,
scotoame pozitive.
- obiectiv tulburari vitreene : cu celule inflamatorii si proteine in vitros. Ele sunt agregate
celulare, fibrina si fibre de vitros degenerat.
- focare corioretiniene. In forma acuta exista zone galbui cenusii sau alb cenusii cu
contur flou, de dimensiuni variabile situate in una din zonele retiniene. Focarele pot fi unice sau multiple,
retina subiacenta este edematoasa si opaca, vasele retiniene trec peste focar. Pot exista mici precipitate
galben cenusii pe fata posterioara a vitrosului care este decolat. Proliferarea epiteliului pigmentar la
marginea leziunii da un aspect de sare si piper.
- semne vasculare : hemoragii prin perivascularite retiniene sau prin ocluzii vasculare.
- uveita anterioara tranzitorie cand focarele coroidiene sunt periferice.
Forme clinice : - forma in focar - cand exista focare unice sau multiple diseminate
periferic sau juxtapapilar. Pot fi granulomatoase sau hemoragice.
- forma difuza,- este o forma cronica cu hialita importanta si corioretinita difuza.
Tratament local si general cortizon
- antibiotice
- antiinflamatorii
UVEITE INTERMEDIARE
Indica inflamatia uveei situate la nivelul bazei vitrosului cunoscute sub denumirea de ciclite posterioare,
hialite sau uveoretinite, azi fiind acceptat termenul de pars-planite.
Topografic sunt 3 forme : 1.corioretinita periferica
2.uveoretinita bazala
3.ciclita posterioara
Simptome : - scaderea AV,
- miodezopsii,
- cecitate nocturna;
- ochiul este linistit,
- apar mici precipitate de ciclita, Tyndal+.
Examenul FO : decolare posterioara vitreana, la nivelul coroidei apar exudate cu aspect de bulgar de
zapada, mobilizari pigmentare.
Evolutia cu afectarea vitrosului care poate ramane tulbure cativa ani.
Complicatii : cataracta, DR, edem macular, keratite.
Prognosticul este favorabil.
21. Entropionul
Entropion = inversiunea marginii palpebrale cu rularea cililor spre globul ocular (trihiazis).
Senil: localizat la pleoapa inferioara bilateral asimetric
Cicatriceal dupa procese cicatriceale conjunctivale in trahom, enucleatie, arsuri, utilizare cronica
de coliruri; traumatisme.
Congenital este bilateral palpebral inferior ; poate fi primar sau asociat cu : anoftalmie, enoftalmie,
microftalmie.

22. Ectropionul
Ectropion = eversarea marginii libere a pleoapelor spre exterior favorizand expunerea corneii. Este mai
frecvent la pleoapa inferioara.
Se disting doua forme de ectropion:
prin distensie tarsoligamentara, este un ectropion aton.
- ectropion senil dat de degenerescenta tesutului cutanat si de sustinere a pleoapei
- ectropion paralitic prin leziuni la nivelul nervului VII si relaxarea
orbicularului
- ectropion posttraumatic
prin retractia tesutului palpebral; poate fi localizat la pleoapa superioara si inferioara
- ectropion secundar arsurilor, plagilor, dermatozelor
- ectropion senil in inflamatii cronice
- ectropion congenital asociat cu microftalmie, buftalmie etc.
23. Ptoza palpebral
Ptoza palpebrala congenitala = deschidere incompleta a fantei palpebrale;
poate fi unilaterala sau bilaterala, poate fi izolata sau asociata cu alte sindroame malformative.
24. Blefarite, orjelet, chalazion(salazion)
Blefarita inflamatia marginei libere a pleoapelor care intereseaza conjunctiva, tegumentul, foliculul
pilos, glandele anexe.
Marginea libera a pleoapelor este eritematoasa cu secretii mucoasa sau cruste si pelicule. Pacientii acuza
senzatia de corp strain, prurit, arsuri, lacrimare.
Etiopatogenia : avitaminoze, alergii, tulburari endocrine, iritatii fizicochimice, mecanice, agenti
microbieni, vicii de refractie necorectate.
Orjelet extern (hordeolum) infectie stafilococica a glandelor sebacee Zeiss anexate cililor. Aparitia este
favorizata de teren alergic, diabet, blefarite cronice.
Debut prin edem palpebral cu aparitia unui focar inflamator, rosu, indurat, dureros la palpare. Dupa cateva
zile apare abcedarea tegumentara. Necroza purulenta a foliculului pilosebaceu ciliar este localizata mica,
superficiala, situata pe partea exterioara a pleoapei. Dupa abcedare durerea si semnele inflamatorii locale
se reduc.
Orjelet intern inflamatie supurativa acuta a glandelor Meibomius, ce evolueaza cu o simptomatologie
asemanatoare orjeletului extern dar insotita de edem palpebral, chemozis, dureri localizate intense,
adenopatie. De obicei se deschide spre conjunctiva.
Salazion (chalazion) reactie inflamatorie granulomatoasa a glandelor Meibomius cu blocajul
orificiilor glandulare si stagnarea secretiilor sebacee. De obicei asociat cu blefarita cronica, acnee rozacee.
Se manifesta prin prezenta unui nodul intrapalpebral, proeminent sub piele sau conjunctiva, putin dureros
la palpare cu inflamatia pielii numai daca exista suprainfectie sau fistulizare.

25. Tumori benigne palpebrale

Tumori epiteliale benigne : papilom, xantelasma, adenom sebaceu, sudoripar, chist sebaceu
Tumorile benigne au un grad de severitate mult mai scazut, comparativ cu tumorile maligne.
Papilomul formatiune pseudotumorala proeminenta, neregulata, centrata de un pedicul vascular
-poate poate fo pediculat sau sesil.
Nevusul tumora pigmentata lata, sau proeminenta care in evolutie poate deveni intens pigmentata sau
chistica.Are potential redus de malignizare.
Xantelasma reprez un depozit de material empiric situat cel mai frecv in reg interna a pleoapelor.
-leziunea are culoare galbuie, este usor proiminenta si are contur net.
Angiomul palpebral tumoare vasculara
-angiom capilar care se prezinta ca o plaja intinsa rosu inchis ce dispare la presiune.
-angiom cavernos- tumoare mai mare, rosie inchisa, turgescenta si moale la palpare.
Tratament: injectia intralezionala cu corticosteroizi
-excizia completa a tumorii.

26. Tumori maligne palpebrale

Tumori epiteliale maligne : epiteliomul, care apare la persoane in varsta, de multe ori pe leziuni
preexistente.
Epiteliomul : cea mai frecv tumoara maligna a pleoapelor
a) Carcinomul bazocelular reprez 90% din tumorile maligne ale pleoapelor si e mai frecv localizata
la niv pleoapei inf.
b) B) Carcinomul spinocelular reprez 5-10%, frecv pe pleoapa sup in unghiul extern, mai agresiv
spre deosebire de cel bazocelular .
27. Semne generale ale conjunctivitelor
Simptome subiective: - jena oculara
- prurit
- senzatie de corp strain
- acuitate vizuala normala
- lacrimare si fotofobie
Semne obiective :1. modificari de culoare hiperemia conjunctivala superficiala localizata la
nivelul fundurilor de sac conjunctivale si la nivelul conjunctivei palpebrale, de culoare rosu deschis
- modificari de culoare de tip ischemic in conjunctivitele virale, alergice, hemoragii subconjunctivale in
keratoconjunctivita virala epidemica, febra adenofaringoconjunctivala
2. modificari de secretie
seroasa, apoasa in conjunctivite virale alergice
- mucoasa in conjunctivita primavaratica, keratoconjunctivita sicca
- mucopurulenta in infectii cu chlamydii, bacterii
- purulenta in conjunctivite acute bacteriene
- membranoasa in conjunctivita difterica sau cu streptococ betahemolitic
- pseudomembranoasa in conjunctivitele cu adenovirus, gonococ
3. modificari de suprafata hipertrofia papilara care poate lua aspect de pavaj
in conjunctivita primavaratica (mici zone proeminente centrate de un buchet de capilare)
- foliculi sub forma de mici proeminente avasculare inconjurate de neovase in conjunctivitele virale sau cu
chlamidii
- flictene mici formatiuni galbui la nivelul conjunctivei bulbare in vecinatatea limbului
4. edem al conjunctivei bulbare (conjunctivite infectioase, alergice)
pseudomembrane, membrane adevarate, noduli limfatici preauriculari si mandibulari,
micropanus, infiltrate marginale corneene, modificari ale filmului lacrimal.

28. Obstructia canalului lacrimonazal

cea mai frecventa anomalie a sistemului de drenaj , la copil
apare la 6% n.n
consta intr-un defect de perforare a partii inf a canalului lacrimo-nazal prin persistenta valvei hasner ce
blocheaza extremit inf a acestui canal si impiedica drenajul lacrimal.
Clinic: aparitia la nn a unei lacrimarii persistente, unilat, insotita de fenomene inflamatorii repetate ,
prezenta secretiei in unghi intern al fantei palpebrale si refluxul acesteia prin punctele lacrimale la
presiunea digitala in reg sacului lacrimal .
Dg confirmat de absenta in cavit nazala a floresceinei instilata in fundul de sac conjuctival
Trat : coliuri cu antibiotice ptr a stapani componenta infectioasa si toaleta locala .
29. Dacriocistita acut
Dacriocistita acuta : - inflamatie acuta a sacului lacrimal
- apare de obicei in evolutia unei dacriocistite cronice.
Clinic : tumefactie la nivelul sacului lacrimal insotita de dureri spontane si presiune iar tegumentele apar
congestionate. Dupa cateva zile procesul inflamator se extinde la tesuturile din jurul sacului aparand
peridacriocistita insotita de adenopatie, stare generala alterata, cefalee, extinderea inflamatiei spre
pleoape, nas, obraz.
Dacriopericistita poate evolua si ca un abces deschizandu-se la piele.
Tratamentul- initial necesita administrarea de antibiotice cu spectrul larg.
- daca s-a format o colectie purulenta ea se incizeaza si se dreneaza.
- dupa retrocedarea fenomenelor inflamatorii acute se apeleaza la tratamentul chirurgical:
dacriocistorinostomie sau extirparea de sac.

30. Dacriocistita cronic

Dacriocistita cronica, frecventa la persoanele in varsta de sex feminin.
Clinic: - debutul este cu lacrimare accentuata de vant, frig, lumina puternica.
- dupa un timp conjunctiva din unghiul intern devine congestionata, sacul se dilata si se palpeaza
sub ligamentul palpebral intern, fara fenomene inflamatorii. La presiune pe sac se evacueaza prin punctele
lacrimale secretie purulenta.
Tratamentul este chirurgical: dacriocistorinostomie sau extirparea de sac.
31. Dacrioadenita acut
Dacrioadenita acuta = afectiune inflamatorie a glandei lacrimale de obicei asociata unei afectiuni
sistemice de cauza virala sau bacteriana (parotidita, scarlatina, rujeola, gripa, septicemie) si mai rar dupa
un traumatism local.
Epidemiologie : - Apare frecvent la copii,
- evolueaza bilateral
Clinic : se manifesta prin deformare in S culcat a pleoapei superioare cu adenopatie preauriculara,
chemozis, febra moderata.
Tratament: antiinflamatorii nesteroidice, antibiotice, aplicatii de gheata, incizie si drenaj in caz de
colectare.
32. Celulita preseptal
-localizata in fanta preseptala si se datoreaza traumatismelor deschise si supuratiilor dermoepidermice ale
reg periorbitale
Clinic: durere palpebrala , edem inflamator al pleoapelor, roseate si culdura locala, reducerea miscarilor
palpebrale , uneori ptoza
Globul ocular si continutul orbitar nu sunt afectate!!!!!
Trat: antibiotic general
Comprese calde locale
Rezolvarea cauzei ce a generat infectia

33. Celulita orbitar

Infectarea tesuturilor orbitare retroseptale cu implicarea globului ocular , a n. optic, elem vasculare si
nervoase-ceea ce exprima gravitatea extrema a acestor cazuri.
Etiologie: infectii endogene: sinuzite , ab. Dentare, inf ale fetei, chirurgie denata,
Infectii exogene: traumatisme cu sau fara retentie de corpii straini
Clinic: debut brusc cu dureri violente , edem palpebral, inflamatie marcanta , chemozis accentuat poate
impiedica exoftalmie , diplopie,
Complicatii: atrofie de nerv optic, panoftalmie , infectii gen ale globului ocular, meningite , ab cerebral
Trat : urgenta: 1. Depistarea si tratarea cauzei
2. trat infect orib si a complic
Se admin antibiotic cu spectru larg in doze mari si antiinflamatorii steroidiene.
34. Oftalmopatia tiroidian
Boala autoimuna asociata disfunctiei tiroidiene in care se produce hipertrofia m. extraoculari , infiltratia t.
intestinal cu limocite, plasmocite , mastocite si macroface, se produce hipertrofia grasimii orbitare si a
glandelor lacrimale .
Duce la cresterea in volum a continutului oorbitar si la cresterea presiunii intraorbitare
Simptome:
Senzatia de nisip in ochii, lacrimare, fotofobie , disonfort retrobulbar
Semne clinice majore :
-retractia palpebrala apare atat la pleoapa superioara cat si la cea inf
-marg sup a pleoapei depaseste 2mm limbul sclerocornean
-afectarea tes moale orbitar se manifesta prin hiperemie conjuctivala in zona de insertie a m drepti
orizontali
-chemozis , edem palpebral periorbital mai frecvent matinal
-sdr de ochii uscat ,
-exoftalmia proeminenta globilor ocular tipic axiala , bilateral nedureroasa , ireductibila
Dc e severa se realiz cheratopatie de expunere
-neuropatia optica :e de tip compresiv , duce la scaderea progresiva a vederii centrale
-discomatopsie in rosu, verde
-aparitia in c.v. a unui scotom central paracentral
Mobilitatea ocular e redusa prin edem in faza de infiltratie sau prin fibroza in faza de fibroza
Tratament:
-derivatii iodati
Coriticosteroizii orali in faza acuta sau miopatii
Infiltratii
In forme severe : imunosupresoare
Iradiere in scop antiinflamator in formele acute cand corticoterapia e contraindicate
In forme cornice trat chir in scop de decompresie a orbitei , corectare a strabismului , reducerea retractiei
palpebrale importante.
35. Cataracta
Cataracta apare la pacientii in varsta cu acuitate vizuala scazuta. Bolnavii pot prezenta inaintea
instalarii acuitatii vizuale scazute o perioada de imbunatatire a vederii de aproape.
Examenul obiectiv prezinta : functie vizuala variabila, care ocazional se poate imbunatati cu
corectie miopica, neexistand modificari ale reflexului pupilar sau defecte ale simtului cromatic. Examenul
biomicroscopic descopera opacitati cristaliniene.
Tratamentul este chirurgical, prognosticul este favorabil depinzand de functia nervului optic si a
retinei.

36. Acomodatia
ACOMODAIA este un proces complex care permite ochiului s -si modifice puterea
refractiv pentru a vedea clar obiectele situate la orice distant. Este astfel posibil clarificarea
imaginii obiectelor situate ct mai aproape de ochi, dar si a celor situate la distant. Se discut astfel
despre o acomodatie pozitiv (pentru vederea de aproape) si o acomodatie negativ (pentru vederea la
distant).
Acomodatia poate fi apreciat cu ajutorul unor parametri cantitativi:
1. punctum remotum este distanta maxim la care ochiul vede o imagine clar;
2. punctum proximum este punctul cel mai apropiat de la care ochiul vede clar un obiect, utiliznd
acomodatia maxim;
3. parcursul acomodativ reprezint distanta ntre punctum proximum si punctum remotum, si se
msoar n metri;
4. amplitudinea acomodativ reprezint modificarea maxim a refractiei prin acomodatie, si se
msoar n dioptrii;
5. viteza de acomodatie msoar rapiditatea trecerii de la vederea clar a unui obiect situat la distant
la vederea clar a unui obiect situat aproape.

37. Tulburrile acomodatiei

1. PRESBIOPIA reprezint diminuarea progresiv a rspunsului acomodativ, generat de
pierderea elasticittii capsulei si materialului cristalinian.
se instaleaz la toti indivizii, indiferent de preexistenta ametropiilor.
intereseaz de o manier simetric ambii ochi.
miopii compenseaz presbiopia prin renuntarea la lentilele divergente; la hipermetropi e agravat
de ndeprtarea ochelarilor.
Debutul mbrac aspecte diferite: jen la lucrul de aproape, la nceput intermitent, pentru
care pacientul gseste solutii tranzitorii (ndeprteaz textul, utilizeaz o iluminare puternic). n timp
se permanentizeaz, apar cefaleea si senzatia de arsur ocular ce fac imposibil continuarea activittii
de aproape.
Corectia presbiopiei se face cu lentile convexe ce se adaug la corectia pentru distant. Ca
regul general se prescrie cea mai slab lentil convergent ce permite o vedere bun de aproape.
Corectarea presbiopiei se poate realiza pe acelasi ochelar (bi, tri, multifocal) sau pe un ochelar separat.
2. SPASMUL ACOMODATIV se caracterizeaz prin aparitia unui efect acomodativ n exces fal
de necesitti; debuteaz brusc, cu cefalee, vedere ncetosat, fotofobie, diplopie.
3. PARALIZIA ACOMODATIEI const n pierderea tonusului muschiului ciliar, de cauze locale
sau prin boli generale.
4. INSUFICIENTA ACOMODATIV se caracterizeaz printr-o amplitudine acomodativ mai
mic n raport cu vrsta si se manifest prin astenopie acomodativ.
38. Hipermetropia: simptome, tratament
Nu exist simptome specifice de hipermetropie.
Tratamentul hipermetropiei
Pentru hipermetropiile constitutionale, singurul tratament eficient l reprezint corectia lor.
Pentru hipermetropiile dobndite, este indicat tratamentul etiologic.
Corectia hipermetropiei se realizeaz cu:
1. lentile aeriene convergente;
2. lentile de contact
3. chirurgical.
1. Lentilele aeriene convergente reprezint mijlocul cel mai eficient de corectie a hipermetropiei. Ca
regul general, se prescrie cea mai mare lentil convergent cu care pacientul vede cel mai bine.
Cnd exist strabism convergent, se impune corectia total a hipermetropiei.
n prezenta strabismului divergent, se recomand o subcorectie cu 1-2 dioptrii fat de corectia
total.
2. Lentilele de contact sunt indicate n: - hipermetropia forte;
- anizometropii (hipermetropice sau mixte) forte.
3. Tratamentul chirurgical al hipermetropiei este putin utilizat.

39. Hipermetropia: clasificare

dup valoarea dioptric:
- hipermetropii mici (sub 3 dioptrii)
- medii ( 3 6 dioptrii)
- mari (peste 6 dioptrii)
dup componentele anatomo fiziologice implicate n geneza hipermetropiei:
-

H. axial: lungimea axului antero-posterior al globului ocular este mai mic dect la
emetropi;

H. de curbur: puterea refractiv este mai redus, prin scderea puterii dioptrice a
corneei si cristalinului, datorat modificrii razei de curbur a acestora;

H. de indice: scderea puterii dioptrice a ochiului prin scderea indicelui de refractie

(rezultat din reducerea densittii unor componente ale sistemului dioptric).

dup rolul acomodatiei n corectia hipermetropiei:

-

H. total: cantitatea total de hipermetropie prezent atunci cnd acomodatia este

complet blocat (prin administrare de cicloplegice);

H. manifest: cantitatea de hipermetropie care trebuie corectat cu o lentil

convergent atunci cnd acomodatia este prezent;

H. latent: diferenta dintre hipermetropia total si cea manifest. Semnific acea parte
a hipermetropiei care este complet corectat prin acomodatie.

Pierderea progresiv a acomodatiei odat cu avansarea n vrst determin o reducere a H.

latente si o crestere a H. manifeste.
dup natura hipermetropiei:
-

H. constitutional sau congenital;

H. dobndit, n anumite afectiuni (subluxatii sau luxatii posterioare de cristalin, edem

macular, tumori ale orbitei ce compreseaz polul posterior al globului ocular, etc.)

40. Miopia: clasificare

dup valoarea dioptric: - M. mic (sub 3 dioptrii);
- M. medie (3-6 dioptrii);
- M. mare (peste 6 dioptrii).
dup componenta dioptric interesat:
-

M. axial, n care lungimea axului antero-posterior este mai mare dect la normali, iar
puterea de refractie a corneei si cristalinului sunt normale;

M. de curbur, n care este mai accentuat fie curbura corneei (congenital sau n
keratoconus), fie a cristalinului;

M. de indice, n care cristalinul are un indice de refractie crescut (ex. n scleroza

nucleului, n diabetul zaharat slab controlat, dup utilizare cronic a unor
medicamente, etc.).

din punct de vedere clinic:

M. simpl, cauzat de corelatia inadecvat ntre lungimea axului antero-posterior al

globului ocular si puterea refractiv a corneei si cristalinului (toti parametrii fiind n
curbele normale de distributie);

M. patologic (degenerativ), n care axul antero=posterior al globului ocular creste

progresiv si care se asociaz cu tulburri degenerative corioretiniene.

41: Miopia simpl

Debuteaz de obicei pe la 5 ani, rar dup 25 ani.
Creste progresiv pn la 18 ani, apoi de regul se stabilizeaz.
Pacientul acuz vedere ncetosat la distant; el ncearc s-si amelioreze vederea ngustnd fanta
palpebral.
Are potential evolutiv sczut (cu ct debuteaz mai repede, cu att rata progresiei este mai crescut).
42. Miopia forte
MIOPIA DEGENERATIV (MIOPIA FORTE)

Se traduce printr-o valoare crescut a miopiei si asocierea unor alteratii degenerative

corioretiniene.
Exist ctiva factori de risc:
- determinismul ereditar;
- afectiuni ereditare sau congenitale (glaucomul congenital, corioretinite);
- probleme n cursul sarcinii sau la nou-nscut.
Obisnuit, debuteaz ca o miopie simpl care evolueaz rapid; mai rar este o miopie important
(peste 10 dioptrii) la nastere, cu modificri patologice ale FO, care nu e, n general, evolutiv.
Diagnosticul este oftalmoscopic:
- Leziuni corioretiniene ce constituie coroidoza miopic:
- conusul miopic peripapilar ( semilun alb-glbuie la marginea discului optic = etalarea
canalului scleral prin distensie corioretinian);
- stafilomul posterior (ectazie scleral la nivelul polului posterior);
- pata Fuchs = pat hiperpigmentat ce rmne dup resorbtia unei hemoragii
coroidiene;
- vizibilitate exagerat a retelei coroidiene;
- leziuni degenerative retiniene periferice (degenerescent lattice) si rupturi retiniene.
- Hialoza miopigen = opacitti fibrilare sau punctiforme retiniene.
TRATAMENT
1. Corectie optic cu lentile aeriene
2. Lentile de contact
3. Chirurgie refrctiv a corneei si cristalinului
1. Corectia cu lentile aeriene divergente este cea mai frecvent form de tratament.
regula general; se prescrie cea mai mic lentil divergent care asigur un confort vizual bun;
subcorectia intentionat poate fi indicat n strabismul convergent;
supracorectia poate fi eficient n strabismul divergent;
n miopia forte, obisnuit nu e posibil s se corecteze integral viciul de refractie; se recomand o
subcorectie de 2-3 dioptrii la fiecare ochi, iar AV binocular va fi mai bun dect a fiecrui ochi n parte.
2. Lentilele de contact:
- suprim impresia de diminuare a mrimii obiectelor produs de lemtilele divergente cu putere
mare;
- mresc limitele cmpului vizual;
- amelioreaz AV.
3. Chirurgia refractiv a nregistrat o dezvoltare important odat cu perfectionarea laserilor EXCIMER.
Principii (mecanisme) prin care se produce scderea puterii refractive a corneei:
- bombarea corneei periferice si aplatizarea corneei centrale, prin incizii radiare
(keratotomie radiar);
- modelarea suprafetei anterioare a corneeei cu laserul (fotokeratectomia refractiv
sau LASIK);
- plasarea unor lenticule corneene pe corneea receptoare, ce modific curbura
anterioar a acesteia (epikeratoplastia).

43. Astigmatismul: clasificare

dup meridianul interesat:
- A. regulat, n care meridianele cu refractie diferit sunt perpendiculare ntre ele;
- A. neregulat, n care mai mult de dou meridiane sunt ametrope, iar acestea nu
sunt perpendiculare ntre ele.
Astigmatismele regulate pot fi clasificate n:
- A. simple, n care un meridian e ametrop, iar cellalt emetrop.
Dup tipul ametropiei: - A. miopic simplu
- A. hipermetropic simplu.
A. direct, sau conform regulei, n care meridianul cel mai refringent e cel
vertical;
A. invers, sau contrar regulei, n care meridianul cel mai refringent e cel
orizontal.
- A. compuse, n care meridianele au o ametropie de acelasii fel, dar diferit ca valoare.
- A. miopic compus;
- A. hipermetropic compus.
- A. mixte: ambele meridiane principale sunt ametrope, dar ametropia este diferit
( unul e miopic, cellalt hipermetropic).
dup natura astigmatismului:
- A. de conformatie, congenitale, adesea bilaterale si simetrice;
- A. dobndite, cauzate de leziuni corneene, stabilizate (cicatrici) sau evolutive
(pterigion, keratoconus) sau de interventii chirurgicale ale segmentului anterior.
dup meridianul afectat:
- A. pe axe principale, cnd meridianele sunt orizontal - vertical;
- A. pe axe oblice, cnd meridianele principale sunt oblice.
44. Astigmatismul: simptome, tratament
SIMPTOME
- n A. mici: - astenopie acomodativ, mai ales la munci de precizie;
- nceori tranzitorii ale vederii;
- cefalee exacerbat de concentrarea vizual.
- n A. mari: - scderea AV, vedere nceoat;
- nclinarea sau rotaia capului;
- ngustarea fantei palpebrale;
- apropierea textelor de citit de ochi
TRATAMENT
I. ASTIGMATISMELE REGULATE pot fi corectate cu: 1. lentile aeriene
2. lentile de contact
3. chirurgie refractiv
1. Lentilele aeriene pentru corectia A. regulate pot fi cilindrice sau sferocilindrice.
- n A. simplu, corectia se realizeaz cu lentile cilindrice (convergente sau
divergente), plasate perpendicular pe meridianul ametrop;
- n A. compus sau mixt, corectia se realizeaz cu lentile sferocilindrice.
Obisnuit se corecteaz astigmatismul cu lentile cilindrice,
urmrindu-se obtinerea unei ametropii sferice, corectabil
cu o lentil sferic.
2. Lentilele de contact utilizate n corectia A. regulate sunt sferocilindrice (torice),
care au raze de curbur diferite pe cele dou meridiane principale.
Majoritatea astigmatismelor sunt bine corectate cu lentile aeriene sau de contact.
3. Corectia chirurgical este cea mai bun solutie pentru astigmatismele mari, cele
postchirurgicale sau cele care genereaz anizometropii severe.
II. ASTIGMATISMELE NEREGULATE pot fi corectate cu ajutorul unor procedee care regularizeaz
suprafata cornean si corecteaz viciul de refractie restant:
- lentile de contact dure;
- epikeratoplastie;
- keratoplastia perforant (transplantul perforant de cornee).

45. Anizometropia
Anizometropia
Se defineste ca diferenta de refractie ntre cei doi ochi.
CLASIFICAREA se face dup diverse criterii:
- etiologic: - axiale (diferent n lungimea axului antero-posterior al celor doi ochi)
- de putere
- dup momentul aparitiei: - congenitale
- dobndite
- dup tipul anizometropiei:
- simple (cnd un ochi e emetrop si cellalt ametrop);
- compuse ( ambii ochi au acelasi viciu de refractie, dar difer cantitatea
acestuia);
- mixte (un ochi e miop iar cellalt hipermetrop).
Asimetria refractiei determin o inegalitate a mrimii imaginilor retiniene formate pe macul
(fenomen numit aniseikonie dioptric) ceea ce duce la o inegalitate a imaginii corticale (aniseikonie
subiectiv). Majoritatea subiectilor tolereaz o aniseikonie de pn la 5%, care corespunde unei diferente
de 2,5 dioptrii.
TRATAMENT
-n anizometropiile mici (sub 4 dioptrii) corectia optic cu lentile aeriene este satisfctoare.
-n anizometropiile forte;
- se recomand utilizarea lntilelor de contact, care pot realiza o corectie total, cu aniseikonie
minim;
- cnd componenta astigmic e important, se pot combina lentile aeriene cu lentile de contact;
- se obtin rezultate bune prin chirurgia refractiv a corneei, utiliznd tehnici specifice fiecrui tip
de ametropie.

LUCRRI PRACTICE
1. Ce este acuitatea vizual? Cum determinm acuitatea vizual a unui pacient?
Acuitatea vizuala reprezinta capacitatea ochiului de a distinge forma si conturul obiectelor din
spatiu.
Testarea AC
Acuitatea vizuala se masoara pentru fiecare ochi in parte, in conditii fotopice, diferit pentru
distanta si pentru aproape prin confruntarea unor dispozitive numite optotipi.
Pacientul se aseaza la 5 m de optotip
-ochiul neexaminat se acopera cu un ocluzor opac sau semitransparent sau cu podul palmei
- Pacientul va privi, cu fiecare ochi in parte, optotipul de la distanta de 5 metri, citind semnele de sus in jos
pana la cel mai mic pe care il percepe.
- AV se va inregistra ca o fractie avand ca numarator distanta la care se afla pacientul de optotip si ca
numitor distanta de la care semnul respectiv are unghiul vizual de 1 minut.
- Ex. daca ochiul drept vede de la 5m numai semnele de pe randul avand inscris 30 se va scrie VOD =
5/30 (vederea ochiului drept = 5/30) aceasta insemnand ca OD vede de la 5m cat vede un ochi cu vadere
normala de la 30m.
- Cand ochiul examinat nu vede de la 5m nici un semn al optotipului, apropiem progresiv pacientul de
optotip pana cand citeste cel mai mare semn si inregistram AV ca raport dist. respectiva/dist. cu unghiul
vizual de 1m.
-Daca OD numara degetele se va scrie VOD = n.d.(numara degete).
-Atunci cand ochiul nu poate numara degetele, se testeaza capacitatea sa de a percepe miscarea mainii si
in caz afirmativ, ex. VOD = p.m.m. (percepe miscarea mainii).
-La ochii care nu au p.m.m se va testa perceptia luminii si ex. VOD = p.l. (percepe lumina) sau VOD =
f.p.l. (fara perceptie luminoasa).
-Pentru masurarea AV pentru aproape se folosesc optotipi pentru aproape.
-Exista situatii in care AV este 1 la distanta dar este scazuta la aproape ex. presbiopie, hipermetropie sau
invers Av normala aproape dar scazuta la distanta miopie mica.
-Acuitatea vizuala se va evalua pentru fiecare ochi in parte fara corectie optica si cu corectie optica.
-Simpla examinare a acuitatii vizuale ne poate ajuta sa stabilim daca o scadere a vederii are la baza un
viciu de refractie sau alte cauze.
- Pentru aceasta se va stabili AV fara corectie si apoi ochiul examinat va privi optotipul printr-o
fanta punctiforma (punct stenopeic). Daca AV se imbunatateste atunci cand ochiul priveste prin punctul
stenopeic diferenta de vedere se datoreaza unui viciu de refractie.)
2. Ce este presiunea intraocular? Cum determinm presiunea intraocular? Care este
semnificatia valorilor presiunii intraoculare?
Presiunea intraocular (PIO) este rezultanta echilibrului dinamic dintre productia umorii apoase si
eliminarea acesteia.
DETERMINAREA PIO
= tonometrie;
Evaluare indirect = rspunsul ochiului la aplicarea unor forte exterioare;
Se realizeaz cu ajutorul tonometrelor.
2 metode standard:
- aplanotonometria msoar forta necesar pentru a
aplatiza o suprafat mic, standardizat a corneei (3,56 mmp);
- indentatia msoar amploarea (profunzimea) deformrii corneei
atunci cnd se aplic o greutate standard pe suprafata acesteia.
Semnificatia valorilor PIO
-val. Normale 15,8-2,6mmHg
- VN variaza in cursul unei zile, dar nu mai mult de 6mmHg, pot varia intre cei 2 ochi, se pot modifica in
cursul efortului fizic, in trecerea de la clinostatism in ortostatism,mai poate fi influenta de presiunea
corneei, de factorii hormonali sau de vicii de refractie.
- PIO este cel mai important factor de risc in glaucom.

3. Ce este cmpul vizual? Care sunt metodele de determinare a cmpului vizual?

Campul vizual reprezinta aria pe care ochiul o percepe simultan cu fixatia. In interiorul acestei arii ochiul
are o sensibilitate diferita, datorita faptului ca functionalitatea retinei este diferita.
Limitele unui camp vizual normal sunt urmatoarele : superior 50 grd., nazal 50 grd., inferior 70 grd. si
temporal 90 grd.
Metode de determinare a CV
Perimetria este o metoda subiectiva de evaluare a CV, iar rezultatele acesteia trebuie sa fie
reproductibile pentru a putea sa comparam valorile obtinute prin repetarea in timp a investigatiei. De
aceea s-au perfectionat continuu metodele de perimetrie in vederea unei standardizari a acesteia si a
eliminarii pe cat posibil a aspectelor subiective, persistente inca la tehnicile actuale.
Perimetria cinetica permite o apreciere a campului vizual folosind stimuli de anumite intensitati
si dimensiuni alese prezentate pe o cupola hemisferica in timp ce ochiul fixeaza centrul acesteia, care
corespunde fixatiei sau maculei.
Cupola hemisferica are o anumita iluminare de fond. Stimulul se deplaseaza cu viteza constanta din
periferie spre centru (dirijat manual de catre examinator perimetrie manuala) pe diferite meridiane si
pacientul evoca punctele in care acesta este perceput, acestea fiind inregistrate pe harta de perimetrie.
Prin unirea punctelor obtinute cu acelasi stimul se obtine izopterul stimulului respectiv. Utilizand
diferiti stimuli obtinem mai multe izoptere. Metoda este folosita de perimetre Goldman.
Dezavantajele acestor perimetre manuale sunt:
- au reproductibilitate mica
- investigatia ia mult timp
- nu controleaza bine fixatia
- pot scapa unele scotoame relative
- nu apreciaza panta scotoamelor.
Perimetria statica reprezinta baza celor mai moderne perimetre si masoara senzitivitatea retinei in
anumite arii prestabilite ale acesteia, prin prezentarea unor stimuli imobili cu luminozitate variabila situati
in pozitii fixe. Aceste perimetre sunt computerizate, depasesc toate inconvenientele perimetriei manuale
cinetice, prezentarea stimulilor este aleatorie si impredictibila permitand un bun control al fixatiei,
prezinta programe diferite pentru diferite forme de glaucom: incipient, avansat, suspect etc. si prin
stocarea datelor pot aprecia evolutia bolii.
4. Semiologia defectelor perimetrice
a)Stramtorile concentrice apar in amiotropii,mioza, degenerescente retiniene ereditare,opacitati ale
mediilor,afectiuni ale nervului optic.
b)Amputarile izopterice nesistematizate apar in afectiuni localizate intr-o anumita zona dezlipire de
retina,tumora intraoculara,ocluzii vasculare, corioretinite.
c)Amputarile izopterice sistematizate
Hemianopsiile ( pierderea unei jumatati de cam vizual al fiecarui ochi)
- heteronime : daca sunt amputate ambele, inf, sup, temporale, nazale deficite altitudinale
-omonime (cand se pierde jumatae din campul vizual de aceeasi parte (drepte, stangi) si apar in leziuni ale
cailor optice, localizate in spatele chiasmei optice.
Scrotoamele( pierderea unei parti din campul vizual care nu atinge limitele periferice (insule de pierdere a
campului vizual
Pot fi pozitive: cand pac este constient de existenta lor
- negative- cand sunt puse in evidenta doar de examinator.
-relative/absolute
-colorate negru/gri
-centrale(cand apar in aria de 10 grade fata de punctul de fixatie)/paracentrale(10-30
grade)/centrocecale(intre centru si pata oarba)/pericecale(in jurul petei oarbe)/ periferice(in afara
izopterului de 30 grade).

5. Care sunt metodele de determinare a simtului cromatic?

Examinarea simtului cromatic
Se poate face prin urmatoarele metode
a)Metode de denumire
Se proiecteaza pe un ecran lanterne colorate, iar pacientul aflat la 5m distanta de ecran trebuie sa precizeze
culoarea fiecarei lanterne.
b)Metode de egalizare
Se folosesc anomaloscoapele (aparate de laborator care detecteaza discromatii cu ajutorul ecuatiei verde
+ rosu =galben.
Tehnica :Se prezinta pacientului 2 plaje colorate suprapuse, cea inf este galbena, cea sup galbena sau
verde.Se cere pacientului sa combine rosu cu verde prin rotaria unui tambur pana se obtine un galben
asemanator cu al plajei inferioare.Ecuatia de evaluare se citeste pe tambur si in functie de valori se
determina tipul de deficit cromatic.
c) Metode de comparatie/ asortare
Se cere pacientului sa aranjeze smocuri de lana sau pioni de diferite tonalitati in grupuri de aceeasi
tonalitate.
d) Metode de discriminare
Se utilizeaza plaje pseudoizocromatice(metoda cea mai folosita intrucat tehnica de testare este f simpla).
Pe palnsa sunt desenate cifre/litere formate din plaje colorate de aceeasi tonalitate, dar de saturatie si
luminozitate diferita, pe un fond format din alte tonalitati dar de aceeasi saturatie si luminozitate cu cifrele
sau literele.
In acest fel discromatul care identifica tonurile dupa luminozitate nu va percepe cifrele sau literele.
Exista mai multe tipuri de tabele, cel mai utilizat este Atlasul ISHIHARA, acesta contine planse de
demonstratie, planse pt testarea propriu-zisa, dar si planse de contraproba pe care le percep doar
discromatii.
Tehnica : Se plaseaza atlasul la o distanta de 75cm si se solicita pacientului sa identifice cifrele sau
traseele de pe planse si se noteaza fiecare raspuns.Daca toate raspunsurile sunt corecte, consideram ca
subiectul are o vedere cromatica normala. Daca o parte din planse nu sunt citite corect, identificam tipul
de anomalie pe tabelele aflate la sfarsitul fiecarei harti/carti.
Daca banuim ca pacientul este simulant utilizam plansele cu serpentine, cerand pacientului sa urmareasca
un anumit traseu cromatic
6. n ce const proba punctului stenopeic? Pentru ce se utilizeaz?
Simpla examinare a acuitatii vizuale ne poate ajuta sa stabilim daca o scadere a vederii are la baza
un viciu de refractie sau alte cauze.
Pentru aceasta se va stabili AV fara corectie si apoi ochiul examinat va privi optotipul printr-o fanta
punctiforma (punct stenopeic). Daca AV se imbunatateste atunci cand ochiul priveste prin punctul
stenopeic diferenta de vedere se datoreaza unui viciu de refractie.
Explicatia: punctul stenopeic forteaza razele incidente sa treaca prin centrul dioptrului ocular, iar
intr-un sistem optic razele care trec prin centrul acestuia nu sunt deviate, deci nu sunt afectate de refractia
sistemului respectiv.
De fiecare data se va mentiona si acuitatea vizuala obtinuta cu punctul stenopeic.
7.n ce const examenul luminii pupilare? Pentru ce se utilizeaz?
Examenul luminii pupilare consta in examinarea unghiului iridocornean cu aj lentilelor cu convexitate
mare(gonioscopia directa) sau cu montaje de oglinzi(gonioscopia indirecta)
Examenul luminii pupilarea.Acesta are scopul de a evidentia tulburari de transparenta ale mediilor. Daca
toate mediile oculare sunt transparente pupila se lumineaza in rosu omogen pe fondul intunecat al
irisului atunci cand examinatorul priveste prin oftalmoscop la o distanta de 20-25cm.
Tulburari de transparent ale mediilor se evidentiaza sub forma unor opacitati care bocheaza fie total(rosu
pupilar absent)sau partial(blocheaza calea fasciculului luminos)apar opacitati pe fondul rosu al campului
pupilar.
Se urmareste pozitia opacitatilor in timp ce pacientul deplaseaza ochii stg. dr. Daca raman nemodificate ca
pozitie apartin segmentului ant. Daca se deplaseaza dezordonat apartin vitrosului.

8.Oftalmoscopia direct principii

Oftalmoscopia directa se realizeaza cu aj Oftalmoscopului direct HELMHOLTZ
-principiul focarelor conjugate
-alcatuit din cap+maner: Capul contine un montaj miniaturizat de oglinzi ce proiecteaza lumina si un
diafrag prin care se vizualizeaza imaginea. In spatele diafragmului exista lentile convergente si divergente
montate pe un disc care se deplaseaza prin rotirea acestui dispozitiv. Unele modele au foltre colorate si
sisteme de condensare a imaginii pt a obtine diverse mariri de spoturi. Manerul contine sursa de lumina,
este cu baterii/ acumulator.
Imaginea este dr si virtuala.
Avantaje:-este ca imaginea marita este de 15 ori la ochiul emetrop(marirea imaginii depinde de statusul
refractiv al ochiului exprimat)
-permite vizualizarea a 60-70% din suprafata retinei
Dezavantaje: -absenta efectului stereoscopic(exprimarea fiind monoculara)
-imposibilitatea vizualizarii periferiei

9.Oftalmoscopia indirect principii

Se realizeaza cu aj oftalmoscopului indirect
Alcatuit dintr-o sursa de lumina si un sistem optic binocular, plasate intr-un montaj ce se sprijina pe capul
examinatorului.
Imaginea se formeaza in lentila condensatoare de 20 dioptrii pe care examinatorul o plaseaza la cativa
centimetri de ochiul pacientului.
Avantaje:
- se obtine o imagine stereoscopica
-posibilitatea examinarii periferiei prin utilizarea indentatiei
-posibilitatea examinarii cand pacietii sunt mai putin coooperanti
-datorita sistemului optic este posibila vizualizarea si in conditiile unor tulburari de transparenta ale
mediilor(cornee,umoarea apoasa, vitrosul)
Dezavantaje:
-magnificatie de 3-5 ori
-imagine inversata
-cost ridicat

10..Tehnica oftalmoscopiei directe

Pacientul sta fata in fata cu examinatorul la mica distanta,pacientul este rugat sa priveasca pe langa
urechea examinatorului, iar acesta priveste prin oftalmoscopcu ochiul stg, ochiul stg al pacientului.
Daca pac este emetrop F.O. se vede cu 0 dioptrii.
Daca este emetrop imaginea obtinuta este neclara si necesita interpunerea de lentile corectoare incluse in
oftalmoscop.
Examinarea incepe cu examenul luminii pupilarea.Acesta are scopul de a evidentia tulburari de
transparenta ale mediilor. Daca toate mediile oculare sunt transparente pupila se lumineaza in rosu
omogen pe fondul intunecat al irisului atunci cand examinatorul priveste prin oftalmoscop la o distanta de
20-25cm.
Tulburari de transparent ale mediilor se evidentiaza sub forma unor opacitati care bocheaza fie total(rosu
pupilar absent)sau partial(blocheaza calea fasciculului luminos)apar opacitati pe fondul rosu al campului
pupilar.In aceasta situtie e posibila diferentierea opacitatilor ce apartin segmentului anterior de cele ale
segmentului posterior prin urmarirea pozitiei opacitatilor in timp ce pacientul deplaseaza ochii stg./ dr.
Daca raman nemodificate ca pozitie apartin segmentului ant. Daca se deplaseaza dezordonat apartin
vitrosului.

11.Tehnica oftalmoscopiei indirecte

Pacientul poate sta pe scaun sau culcat (si in sala de operatie). Se plaseaza in fata ochiului examinat lentila
condensatoare, imaginea clara se obtine prin apropierea sau departarea lentilei de ochiul examinat.
Pt a examina periferia retinei se cere pacientului sa priveasca lateral, in toate directiile privirii, iar pr
externa periferie se folosesc auxiliar un indentator scleral sub anestezie topica.
Se foloseste la screening-ul prematurilor(retinopatia prematuritatii)
12.Structurile ce se observ la examenul fundului de ochi
-papila n optic(discul optic) si reprezinta extremitatea distala a n optic, se prezinta ca un disc de culoare
roz galbui, usor ovalar vertical cu contur net si diametrul de 1,5-1,7mm.(diam lui real). In centrul sau se
obs excavatia fiziologica si emergenta vaselor centrale ale retinei.
-aria maculara, are diam de 5,5mm, o culoare galbuie caracteristica si este practic delimitata de arcadele
vasculare temporale sup si inf. In interiorul zonei maculare se remarca foveea sub forma unei regiuni
deprimate cu diam de aproximativ de 1,5mm in jurul careia se ceeaza un refelx luminos.
In centrul foveei se afla foveola, usor de remarcat datorita refluxului luminos caracteristic(ca un geam care
sclipeste). Vasele de pe suprafata retinei sunt ramuri ale arterei si venei centrale a retinei. Circulatia
retiniana este de tip terminal cu numeroase ramificatii ale vaselor dupa emergenta. Venele urmaresc
traiectul arterelor, au calibru mai mare si culoare mai intunecata decat arterele.
Pe suprafata retinei la niv discului optic in macula sau la niv vaselor pot aparea elemente cu semnificatie
patologica, marimea acestora se exprima de obicei in diametri papilari.
13.Gonioscopia
Metod de examinare a unghiului iridocornean,in care se afla reteaua trabeculara, retea responsabila pt
eliminarea umorii apoase.
Are valoare diagnostica, prognostica, terapeutica.
Gonioscopia este util pentru:
1. Diagnosticul tipului de glaucom (cu unghi deschis sau nchis)
2. Cercetarea anomaliilor congenitale ale segmentului anterior
3. Studiul tumorilor intraoculare
TEHNICI DE EXAMINARE
1. GONIOSCOPIA DIRECT
Utilizeaza o lentila cu convexitate mare care permite luminii din unghi sa iasa din ochi aproape
perpendicular pe interfata aer-lentila. Vizualizarea unghiului se face direct si nu prin intermediul altor
oglinzi.
Lentilele Kaeppe(50d) se plaseaza pe suprafata oculara prin intermediul unei solutii saline. Pacientul sta
culcat, examinatorul vizualizeaza unghiul printr-un biomicroscop binocular normal.
Lentilele acestea pot avea dimensiuni diferite pt adulti si copii.
Aceasta este utila in sala de operatie pt vizualizarea unghiului si pt diferite proceduri instrumentle.
2. GONIOSCOPIA INDIRECT
Lentilele utilizate au montaje de oglinzi care anuleaza complet reflexia interna a luminii din unghiul care
iese din ochi perpendicular pe fata aer-lentila.
Examinarea se face in pozitie sezanda la biomicroscop, avantajele iluminare flexibila si sistemul de
magnificatie.
Lentilele Goldman cu 3 oglinzi, are una din cele 3 oglinzi dedicata vizualizarii unghiului camerular,
celelalte doua fiind pt periferia lentilei.
Cuplajul cu corneea se realizeaza prin intermediul unei subst vascoase(metil celuloza)

Exista lentile cu o singura oglinda si lentile cu 4 oglinziidentice care permit examinarea simultana a 4
cadrane fara a rori oglinda.
Cea mai utilizata in practica medicala este gonioscopia indirecta.

14.Medicatia n oftalmologie
Majoritatea medicamentelor utilizate n oftalmologie sunt solutii lichide sau suspensii, numite
coliruri. Acestea se administreaz sub forma instilatilor oculare conjunctivale.
COLIRURILE se administreaz n scop:
- terapeutic: antibiotice, antiinflamatoare, antivirale, cicloplegice, miotice,
antiglaucomatoase, coliruri cicatrizante, lacrimi artificiale;
- diagnostic: fluorescein, midriatice;
- anestezic: xilin, tetracain, novezin.
Se aplic n fundul de sac conjunctival inferior, dup ectropionarea pleoapei inferioare, fr a
atinge cilii, instilndu-se una-dou picturi.
Solutia trebuie s fie izotonic, s aib ph-ul lacrimilor (aprox. 7.4).
Ritmul de administrare e dependent de durata de actiune a medicamentului (de 1-5-8 ori pe zi).
Medicamentele sunt absorbite la nivelul conjunctivei, dar si pe traiectul eliminrii lacrimale, n
special la nivelul mucoasei nazale, care este f. bine vascularizat. Astfel, concentratia va fi maxim la
nivelul globului ocular si anexelor, dar o anumit cantitate va ajunge si sistemic, deci atentie la posibilele
reactii adverse.
Pentru a elimina reactiile adverse sistemice si a creste remanenta n fundul de sac conjunctival
inferior, se vor obstrua cile lacrimale, prin pensare cu degetul arttor a cantusului intern, timp de 3-5
minute.
Dac sunt necesare instilatii de coliruri diferite, vom respecta un interval de minim 5 minute ntre
administrri, pentru a permite absorbtia complet a fiecruia.
Pacientul, seznd sau culcat, st cu privirea ridicat; se evit astfel reflexul de aprare (clipit,
miscarea capului). Se expune fundul de sac conjunctival inferior i, strngnd uor flaconul, se instileaz
una-dou picturi.
Complicatii:
- alergice: dac pacientul e alergic la constituientii colirului sau substantele conservante;
- infectioase: prin atingerea cu flaconul a ochiului sau anexelor mai multor pacienti;
- f. rar reflexe vagale la persoane anxioase.
UNGUENTELE

-Constituie modalitatea terapeutic cea mai utilizat n majoritatea bolilor palpebrale.

- Se folosesc mai frecvent pe perioada noptii.
- Au durat de actiune mai lung.
- Sunt contraindicate n conjunctivite.
- Pot contine: antibiotice, antivirale, antiinflamatorii, lacrimi artificiale.
Administrare conjunctival: pacientul, culcat sau seznd, priveste n sus. Ciupim pleoapa inferioar de
mijlocul ei, trgnd-o putin nafar. n fundul se sac astfel deschis se aplic unguent pe o lungime de 1-2
cm. Eliberm apoi pleoapa lent, solicitnd pacientului s-si tin fanta palpebral nchis cteva minute.
Administrare pe marginea pleoapelor: unguentele se aplic cu indexul mainii drepte sau cu un betisor cu
vat n vrf.

15.Pansamente oculare
CLASIFICARE: ocluzive, compresive, uscate, umede.
INDICATII:
- pansamentele ocluzive: - boli ale polului anterior, cu dezepitelizarea corneei;
- dup traumatisme oculare;
- paliativ n keratita lagoftalmic;
- terapie ocluziv n ambliopie;
- pansamentele compresive:
- hemoragii oculare;
- solutii de continuitate ocular;
- atalamii postoperatorii persistente.
- pansamentele uscate sunt cele mai folosite;
- pansamentele umede se aplic:
- n contuzii palpebrale;
- n arsuri palpebrale;
- dup injectii oculare;
- mai rar se aplic pansamente umezite ci desinfectante (ex. Rivanol) pe leziuni
cutanate superficiale suprainfectate.
TEHNIC.
Pacientul se afl n pozitie seznd, cu capul usor spre spate si ochii nchisi. Se sterg tegumentele
peripalpebrale cu un tampon de vat cu alcool, pentru desinfectie si degresarea pielii (pentru o mai bun
aderent a leucoplastului). Se aseaz apoi pansamentul ocular, peste care se trece o band de leucoplast,
oblic din regiunea superointern sprncenar, pn spre lobul urechii.
Pansamentul compresiv necesit mai multe pernute cu vat si mai multe benzi de leucoplast n
diagonal. Dac este nevoie de o compresiune mai mare, se poate trece peste leucoplast o fas n
diagonal peste cap.
CONTRAINDICATII.
Pansamentele ocluzive nu vor fi mentinute timp ndelungat, ci numai pn la epitelizarea
corneei, pentru a permite ochiului propria sa igien, prin lcrimare si clipit.
Atentie la alergiile ce pot aprea la leucoplast
16.Care este tratamentul arsurilor chimice corneene?
Tratamentul are 3 etape esentiale
TRATAMENT:
- n urgen: - irigare abunden cu ap a globului ocular;
- ndeprtare mecanic (cu pensa) a depozitelor
aderente.
- n etapa intermediar:
- se combate reacia iridociliar (cicloplegice);
- msuri pentru favorizarea reepitelizrii (coliruri cicatrizante);
- reducerea necrozei stromale (inhibitori ai colagenazei);
- stimularea sintezei de colagen;
- se combate durerea;
- se reduce PIO crescut.
- n etapa tardiv: tratamentul complicaiilor severe:
- hiposecreia lacrimal;
- reconstrucie chirurgical a globului ocular.

17.Care sunt complicatiile plgilor oculare?

Infecii;
Leucom cornean de ntindere variabil;
Cataract traumatic;
Glaucom secundar;
Hemoragie vitrean prin lezarea corpului ciliar, coroidei,
retinei;
Dezlipire de retin;
Oftalmie simpatic (uveit trenant la ochiul sntos, prin
reacie autoimun fa de pigmentul
uveal al ochiului traumatizat);
Atrofie de glob ocular (cnd exist pierdere masiv de vitros).
18..Care este conduita de urmat ntr-o plag ocular?
Preoperator: analiza complet i corect a accidentului:
- intervalul de timp de la accident;
- statusul anatomic i funcional ocular anterior;
- aprecierea posibilitii existenei unui CSIO;
- imunizarea antitetanic.
Msuri n urgen:
- pansament ocular;
- antibiotice sistemic cu spectru larg (iv / im);
- analgezice, sedative;
- ser antitetanic.

OBIECTIVELE CHIRURGIEI:
- nchiderea ermetic a plgii, cu restabilirea ct mai
corect a anatomiei;
- repoziionarea esuturilor inclavate, evitnd
ncarcerarea n plag de uvee, cristalin, vitros;
- ndeprtarea opacitilor mediilor;
- ablaia CSIO;
- prevenirea inflamaiilor, infeciilor, cicatricilor vicioase;
- prevenia astigmatismului cornean.

19..Lentilele convergente
LENTILELE CONVERGENTE (convexe) sunt notate cu semnul + si au centrul mai gros si
marginile mai subtiri. Se pot compara cu dou prisme ale cror baze sunt n contact. Sunt lentile pozitive
deoarece formeaz imagini reale. Ele concentreaz un fascicul de raze luminoase ce vin de la infinit
ntr-un focar F situat dincolo de lentil.
Sunt utilizate n corectia: - hipermetropiei;
- presbiopiei;
- afakiei (statusul ocular rezultat n urma extractiei cristalinului fr
plasarea unei lentile intraoculare);

la copii, pentru suprimarea excesului de acomodatie ce produce

deviatia n convergent a axelor oculare.
Cnd un obiect apropiat este vzut printr-o lentil convergent, acesta pare mai mare. Cnd se
imprim o miscare lentilei, aceasta pare s se miste n directia opus deplasrii lentilei.
20.Lentilele divergente
LENTILELE DIVERGENTE (concave) se noteaz cu deoarece nu pot forma imagini reale; razele
luminoase ce vin de la infinit si ptrund n lentil diverg si formeaz o imagine virtual, dreapt si mai
mic dect obiectul.
Aceste lentile au margini mai groase si centrul mai subtire; se pot compara cu dou prisme ce vin
n contact la vrf.
Sunt utilizate n corectia miopiei.
Dac se imprim o miscare usoar lentilei, un obiect privit prin aceasta pare s se miste n aceeasi
directie cu lentila.
21.Lentilele astigmice
LENTILELE ASTIGMICE focalizeaz razele luminoase n una sau dou linii focale. Sunt
reprezentate de lentilele cilindrice si lentilele sferocilindrice (torice).
LENTILELE CILINDRICE sunt obsinute prin sectiunea unui cilindru plin (lentilele convergente)
sau gol (divergente. Ele au putere de refractie numai n planul perpendicular pe axul cilindrului din care
fac parte; razele care cad paralel cu planul axului cilindrului nu sufer nici o deviatie.
Lentilele cilindrice sunt utilizate n corectia astigmatismelor simple
LENTILELE SFEROCILINDRICE (torice) rezult prin combinarea unor dioptri sferici si
cilindrici. Ele deviaz razele diferit pe cele dou meridiane principale, perpendiculare ntre ele. Lentilele
torice se utilizeaz n corectia astigmatismelor compuse.
22.Lentilele prismatice
LENTILELE PRISMATICE reprezint un mediu transparent limitat de dou fete plane neparalele;
intersectia acestor fete formeaz vrful sau unghiul prismei.
Un fascicul de raze luminoase ce ctrbate o prism sufer dou transformri:
- este descompus n culorile componente (fenomenul de dispersie);
- este deviat ctre baza prismei ( efect prismatic).
Efectul prismatic se msoar n dioptrii prismatice; o dioptrie prismatic reprezint puterea unei prisme
care imprim o deviatie de 1 cm imaginii unui obiect situat la distanta de 1 m.
Lentilele prismatice sunt utilizate n:
- stabilirea unghiului de deviatie strabic;
- tratamentu temporar al parezelor musculare n remisie;
- tratamentul paraliziilor oculomotorii;
- tratamentul anumitor forme clinice de nistagmus.
23.Cele mai importante afectiuni ce trebuie avute n vedere n diagnosticul diferential al
unui ochi rosu
Ochiul rosu cu debut acut dureros unilateral
- eroziune cornean, ulceratie cornean;
- corp strin cornean / subpalpebral;
- contuzie, leziune penetrant;
- lentile de contact;
- trichiazis;
- glaucom acut;
- uveit;
- interventie chirurgical ocular n antecedente;
- sclerit, episclerit;
- oftalmopatie tiroidian;
- celulit orbitar.
Ochiul rosu cu debut acut, dureros, bilateral
- arsuri chimice cu acizi, baze;
- purtarea LC;
- ochi uscat;

- reactie alergic;
- boal ocular tiroidian.
-ochi uscat

curs
1. Corneea
2. Uveea
3. Retina
4. Umoarea apoas
5. Cristalinul
6. Corpul vitros
7. Factori de risc n glaucomul primitiv cu unghi deschis
8. Diagnosticul glaucomului primitiv cu unghi deschis
9. Tratamentul medicamentos n glaucomul primitiv cu unghi deschis
10. Diagnosticul atacului acut de glaucom
11. Tratamentul atacului acut de glaucom
12. Semne subiective i obiective n keratite
13 Ulcerul cornean cu hipopion- diagnostic
14. Ulcerul cornean cu hipopion- tratament
15. Keratita herpetic superficial
16. Keratita lagoftalmic
17. Leucomul cornean
18. Diagnosticul uveitelor anterioare
19. Tratamentul uveitelor anterioare
20. Uveite intermediare i posterioare
21. Entropionul
22. Ectropionul
23. Ptoza palpebral
24. Blefarite, orjelet, chalazion
25. Tumori benigne palpebrale
26. Tumori maligne palpebrale
27. Semne generale ale conjunctivitelor
28. Obstrucia canalului lacrimonazal
29. Dacriocistita acut
30. Dacriocistita cronic
31. Dacrioadenita acut
32. Celulita preseptal
33. Celulita orbitar

34. Oftalmopatia tiroidian

35. Cataracta
36. Acomodaia
37. Tulburrile acomodaiei
38. Hipermetropia: simptome, tratament
39. Hipermetropia: clasificare
40. Miopia: clasificare
41: Miopia simpl
42. Miopia forte
43. Astigmatismul: clasificare
44. Astigmatismul: simptome, tratament
45. Anizometropia
LUCRRI PRACTICE
7. Ce este acuitatea vizual? Cum determinm acuitatea vizual a unui pacient?
8. Ce este presiunea intraocular? Cum determinm presiunea intraocular? Care este semnificaia
valorilor presiunii intraoculare?
9. Ce este cmpul vizual? Care sunt metodele de determinare a cmpului vizual?
10. Semiologia defectelor perimetrice
11. Care sunt metodele de determinare a simului cromatic?
12. n ce const proba punctului stenopeic? Pentru ce se utilizeaz?
13. n ce const examenul luminii pupilare? Pentru ce se utilizeaz?
14. Oftalmoscopia direct principii
15. Oftalmoscopia indirect principii
16. Tehnica oftalmoscopiei directe
17. Tehnica oftalmoscopiei indirecte
18. Structurile ce se observ la examenul fundului de ochi
19. Gonioscopia
20. Medicaia n oftalmologie
21. Pansamente oculare
22. Care este tratamentul arsurilor chimice corneene?
23. Care sunt complicaiile plgilor oculare?
24. Care este conduita de urmat ntr-o plag ocular?
25. Lentilele convergente
26. Lentilele divergente
27. Lentilele astigmice
28. Lentilele prismatice

29. Cele mai importante afeciuni ce trebuie avute n vedere n diagnosticul diferenial al unui ochi rou