Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
HIPERMETROPIA (H)
Este o ametropie stigmică în care planul focal al imaginii este situat (teoretic)
în spatele planului retinian.
Este consecința dezechilibrului dintre puterea refractivă a corneei și cristalinului și
lungimea axului anteroposterior al globului ocular, puterea refractivă fiind inadecvată unui
ochi cu axul antero-posterior mai scurt decât normal.
Din punct de vedere optic, ochiul hipermetrop aflat în repaus nu are capacitatea de
a focaliza imaginea unui punct pe retină.
Din punct de vedere clinic, hipermetropul utilizează permanent acomodația pentru
a aduce imaginea acelui punct pe retină.
CLASIFICARE
•după valoarea dioptrică:
- hipermetropii mici (sub 3 dioptrii)
- medii ( 3 – 6 dioptrii)
- mari (peste 6 dioptrii)
• după componentele anatomo – fiziologice implicate în geneza
hipermetropiei:
- H. axială: lungimea axului antero-posterior al globului ocular este mai
mică decât la emetropi;
- H. de curbură: puterea refractivă este mai redusă, prin scăderea puterii
dioptrice a corneei și cristalinului, datorată modificării razei de curbură
a acestora;
- H. de indice: scăderea puterii dioptrice a ochiului prin scăderea
indicelui de refracție (rezultată din reducerea densității unor
componente ale sistemului dioptric).
• după rolul acomodației în corecția hipermetropiei:
- H. totală: cantitatea totală de hipermetropie prezentă atunci când
acomodația este complet blocată (prin administrare de cicloplegice);
- H. manifestă: cantitatea de hipermetropie care trebuie corectată cu o
lentilă convergentă atunci când acomodația este prezentă;
- H. latentă: diferența dintre hipermetropia totală și cea manifestă.
Semnifică acea parte a hipermetropiei care este complet corectată prin
acomodație.
Pierderea progresivă a acomodației odată cu avansarea în vârstă determină
o reducere a H. latente și o creștere a H. manifeste.
• după natura hipermetropiei:
- H. constituțională sau congenitală;
- H. dobândită, în anumite afecțiuni (subluxații sau luxații posterioare
de cristalin, edem macular, tumori ale orbitei ce compresează polul
posterior al globului ocular, etc.)
SIMPTOME. DIAGNOSTIC.
Nu există simptome specifice de hipermetropie.
• pacientul se poate plânge de cefalee frontală accentuată spre sfârșitul zilei sau după
un efort vizual de aproape mai prelungit;
• vedere incomfortabilă la distanță când trebuie să fixeze un obiect o perioadă mai
mare de timp;
• vedere încețoșată la distanță (când hipermetropia e mai mare de 3-4 dioptrii) sau la
aproape (la pacienți obosiți, la lecturarea unui text cu caractere mici sau când iluminarea
este suboptimală);
• uneori se poate produce o încețoșare bruscă a vederii, produsă de spasmul
acomodativ (ce induce pseudomiopie, se corectează cu lentile divergente);
• uneori, senzație de „ochi încrucișați”, fără diplopie, dată de acomodația exagerată;
• la copii atrage atenția prezența unei deviații oculare, intermitentă sau permanentă, sau
atitudinea vicioasă (își apropie excesiv ochii de carte).
Detecția viciului de refracție se face prin metode obiective, utilizând
refractometrele manuale sau automate. La copii, acuratețea măsurătorilor crește prin
inducerea paraliziei acomodative (cicloplegie).
EVOLUȚIE
Hipermetropia poate fi compensată (total sau parțial) prin acomodație. Când
acomodația compensează doar vederea la distanță și parțial vederea de aproape,
simptomatologia se intensifică în cursul sau după efortul vizual de aproape.
Cu puține excepții, hipermetropia are caracter staționar.
TRATAMENT
Pentru hipermetropiile constituționale, singurul tratament eficient îl
reprezintă corecția lor.
Pentru hipermetropiile dobândite, este indicat tratamentul etiologic.
Corecția hipermetropiei se realizează cu:
1. lentile aeriene convergente;
2. lentile de contact
3. chirurgical.
MIOPIA (M)
Este un viciu de refracție stigmic în care razele de lumină ce pătrund în ochi
paralel cu axul vizual sunt focalizate înaintea retinei.
Din punct de vedere optic, ochiul miop apare ca un sistem optic cu exces de
convergență.
Din punct de vedere clinic, distingem:
- M. simplă, care este un viciu de refracție pur;
- M. boală, care este o afecțiune oculară degenerativă.
CLASIFICARE
MIOPIA SIMPLĂ
• Debutează de obicei pe la 5 ani, rar după 25 ani.
• Crește progresiv până la 18 ani, apoi de regulă se stabilizează.
• Pacientul acuză vedere încețoșată la distanță; el încearcă să-și amelioreze vederea
îngustând fanta palpebrală.
• Are potențial evolutiv scăzut (cu cât debutează mai repede, cu atât rata progresiei este
mai crescută).
TRATAMENT
1. Corecție optică cu lentile aeriene
2. Lentile de contact
3. Chirurgie refractivă a corneei și cristalinului
1. Corecția cu lentile aeriene divergente este cea mai frecventă formă de tratament.
• regula generală; se prescrie cea mai mică lentilă divergentă care asigură un confort
vizual bun;
• subcorecția intenționată poate fi indicată în strabismul convergent;
• supracorecția poate fi eficientă în strabismul divergent;
• în miopia forte, obișnuit nu e posibil să se corecteze integral viciul de refracție; se
recomandă o subcorecție de 2-3 dioptrii la fiecare ochi, iar AV binoculară va fi mai bună
decât a fiecărui ochi în parte.
2. Lentilele de contact:
- suprimă impresia de diminuare a mărimii obiectelor produsă de lentilele divergente
cu putere mare;
- măresc limitele câmpului vizual;
- ameliorează AV.
3. Chirurgia refractivă a înregistrat o dezvoltare importantă odată cu perfecționarea
laserilor EXCIMER. Principii (mecanisme) prin care se produce scăderea puterii refractive
a corneei:
- bombarea corneei periferice și aplatizarea corneei centrale, prin incizii radiare
(keratotomie radiară);
- modelarea suprafeței anterioare a corneeei cu laserul (fotokeratectomia refractivă
sau LASIK);
- plasarea unor lenticule corneene pe corneea receptoare, ce modifică curbura
anterioară a acesteia (epikeratoplastia).
ASTIGMATISMUL (A.)
CLASIFICARE
• după meridianul interesat:
- A. regulat, în care meridianele cu refracție diferită sunt perpendiculare între
ele;
- A. neregulat, în care mai mult de două meridiane sunt ametrope, iar acestea nu
sunt perpendiculare între ele.
Astigmatismele regulate pot fi clasificate în:
- A. simple, în care un meridian e ametrop, iar celălalt emetrop.
•După tipul ametropiei: - A. miopic simplu
- A. hipermetropic simplu.
• A. direct, sau conform regulei, în care meridianul cel mai refringent e cel
vertical;
• A. invers, sau contrar regulei, în care meridianul cel mai refringent e cel
orizontal.
- A. compuse, în care meridianele au o ametropie de același fel, dar diferită ca valoare.
- A. miopic compus;
- A. hipermetropic compus.
- A. mixte: ambele meridiane principale sunt ametrope, dar ametropia este diferită
( unul e miopic, celălalt hipermetropic).
• după natura astigmatismului:
- A. de conformație, congenitale, adesea bilaterale și simetrice;
- A. dobândite, cauzate de leziuni corneene, stabilizate (cicatrici) sau
evolutive (pterigion, keratoconus) sau de intervenții chirurgicale ale
segmentului anterior.
• după meridianul afectat:
- A. pe axe principale, când meridianele sunt orizontal - vertical;
- A. pe axe oblice, când meridianele principale sunt oblice.
SIMPTOME
- în A. mici: - astenopie acomodativă, mai ales la munci de precizie;
- încețoșări tranzitorii ale vederii;
- cefalee exacerbată deconcentrarea vizuală.
- în A. mari: - scăderea AV, vedere încețoșată;
- înclinarea sau rotația capului;
- îngustarea fantei palpebrale;
- apropierea textelor de citit de ochi
TRATAMENT
I. ASTIGMATISMELE REGULATE pot fi corectate cu: 1. lentile aeriene
2. lentile de contact
3. chirurgie refractivă
1. Lentilele aeriene pentru corecția A. regulate pot fi cilindrice sau
sferocilindrice.
- în A. simplu, corecția se realizează cu lentile cilindrice (convergente sau
divergente), plasate perpendicular pe meridianul ametrop;
- în A. compus sau mixt, corecția se realizează cu lentile sferocilindrice.
Obișnuit se corectează astigmatismul cu lentile cilindrice,
urmărindu-se obținerea unei ametropii sferice, corectabilă
cu o lentilă sferică.
2. Lentilele de contact utilizate în corecția A. regulate sunt sferocilindrice (torice),
care au raze de curbură diferite pe cele două meridiane principale.
Majoritatea astigmatismelor sunt bine corectate cu lentile aeriene sau de contact.
3. Corecția chirurgicală este cea mai bună soluție pentru astigmatismele mari, cele
postchirurgicale sau cele care generează anizometropii severe.
II. ASTIGMATISMELE NEREGULATE pot fi corectate cu ajutorul unor procedee
care regularizează suprafața corneană și corectează viciul de refracție restant:
- lentile de contact dure;
- epikeratoplastie;
- keratoplastia perforantă (transplantul perforant de cornee).
TULBURĂRILE ACOMODAȚIEI
TRATAMENT
-în anizometropiile mici (sub 4 dioptrii) corecția optică cu lentile aeriene este
satisfăcătoare.
-în anizometropiile forte;
- se recomandă utilizarea lentilelor de contact, care pot realiza o corecție totală, cu
aniseikonie minimă;
- când componenta astigmică e importantă, se pot combina lentile aeriene cu lentile
de contact;
- se obțin rezultate bune prin chirurgia refractivă a corneei, utilizând tehnici
specifice fiecărui tip de ametropie.