Sunteți pe pagina 1din 9

APARATE OPTICE.

LENTILE

Ochiul este un organ a crui principal func ie este cea de a


detecta lumina. Se compune dintr-un sistem sensibil la schimbrile de lumin,
capabil s le transforme n impulsuri nervoase.

Ochiul are rolul de a ne furniza informatii sub forma unor imagini colorate
despre adancimea, distanta si miscarea obiectelor. Miscandu-l in sus, in jos si
lateral, vedem cea mai mare parte a mediului care ne inconjoara.

Ochiul uman are capacitatea de a vedea clar la diferite distante prin modificarea
puterii sale de convergenta. Aceasta calitate este in esenta datorata modificarii
dioptrilor cristalinieni atat ca raza de curbura, cat si ca distanta de separare intre
ei. Este de fapt punerea la punct a aparatului fotografic comparand ochiul cu acest
aparat optic. In cazul ochiului aceasta punere la punct se obtine nu prin deplasarea
obiectivului, ci prin modificarea puterii sale de convergenta.

Cand lumina vine de la un obiect si intra n ochi, razele sunt reftactate de catre
cornee si cristaline. Punctul n care se ntlnesc razele se numeste focar. Daca se
focalizeza pe retina, tot ce se vede este clar si neted.

Ochiul este un sistem capabil sa se modifice pentru a permite perceperea imaginilor


clare pe retina. Acesta capacitate scade cu varsta. De la nastere pana la 3 ani se
petrec urmatoarele modificari: creste lungimea ochiului, cristalinul se aplatizeaza
(se turteste) si cornea devine mai sferica. Astfel, in jurul varstei de 3 ani se ajunge
la starea de emetropie (dioptrii 0).

In cazul emetropiei (0 dioptrii) razele de lumina primite de ochi converg (se strang)
intr-un singur punct pe retina si omul vede clar fara ochelari.

DEFECTELE VEDERII SUNT:

miopia

hipermetropia

astigmatismul
presbiopia

anizometropia

MIOPIA

Este un exces de convergenta, razele se strang intr-un punct inaintea retinei. Se


noteaza cu semnul -. Miopia scolarilor este frecventa, dar exista si miopia boala de
peste 10 dioptrii, ajungand pana la -20 sau -30 dioptrii care duce la modificari
importante ale ochiului.

Este un viciu de refractie caracterizat printr-un dezechilibru intre puterea


sistemului dioptric si lungimea axului antero-posterior, manifestat in sensul unui
exces de convergenta.

Imaginea se formeaza inaintea retinei, iar pe retina imaginea unui punct este sub
forma unui cerc de difuziune. Se caracterizeaza in fond printr-un plus de dioptrii
desi se noteaza cu semnul "".

Clasificarea miopie:

in functie de valoarea dioptrica

miopie mica pana la 3 doptrii;

miopie medie intre 4 si 6 dioptrii;

miopie mare peste 6 dioptrii.

in functie de etiopatogenie

miopie axiala;

miopie de curbura;

miopie de indice.

in functie de gradul de alterarea al structurilor globului ocular

miopie simpla;

miopie patologica;

miopia maligna.
Frecventa miopiei variaza cu varsta. La nastere cam 5% dintre copii sunt miopi-este
miopia congenitala. La varsta adulta 25-30% din populatie prezinta miopie din care
numai 3 % sunt miopii patologice.

Myopia simpla apare in jurul varstei de 8-10 ani. Este denumita si myopia scolarului.

Globul ocular este normal constituit, dar componentele sale optice ax antero-
posetrior, curbura suprafetelor dioptrice, indicele de refractie, converg spre
valorile statice mari ale normalului, de unde excesul de convergenta. Miopia simpla
este de origine constitutionala. Nu exista o gena determinanta a miopiei, dar
aceasta rezulta din actiunea diferitelor gene pentru parametrii refracttiei. Aceste
gene se transmit recesiv autosomal.

In vederea de aprope ochiul miop face un efort acomodativ mai mic, il poate mentine
timp mai indelungat si poate realiza o proximitate mai mare. De aici abilitatea
deosebita a ochilor miopi pentru meserii ce necesita diferentierea detaliilor fin-
ceasornicar, bijutier. Efortul de acomodatie fiind minim, muschiul ciliar al miopului
se hipoplaziaza, se modifica relatia acomodatie convergenta cu tendinta spre
strabism divergent.

Presbiopia apare mai tarziu sau deloc.

Tulburarile patologice ale acomodatiei nu sunt resimtite de ochiul miop.

Simptomatologie:

neclaritatea vederii la distanta;

eventual asa numita astenopie musculara miopul este obligat tot timpul sa
convearga si convergenta nu este sustinuta de acomodatie;

atitudine particulara pacientii pentru a vedea clar la distanta, strang pleoapele.

Evolutie: miopia progreseaza lent cu 1-2 dioptrii pana in jurul varstei de 25 ani cand,
in general, se stabilizeaza.
Tratamentul: corectie optica cu lentile divergente. Se va prescrie cea mai slaba
lentila divergenta care asigura maximum de acuitate vizuala. Se recomanda portul
permanent al ochelarilor. La varsta presbiopiei se vor prescrie ochelari adecvati
pentru lectura.

Myopia boala, myopia degenerative, myopia maligna este mult mai rara. Este o
anomalie congenitala, adeseori transmisibila genetic dominant. Tulburarea de
refractie este prezenta de la nastere cu valori dioptrice mari, peste - 10 dioptrii.
Progreseaza tot timpul vietii, intermitent pana la valori dioptrice mari: -20 pana la
-30 si mai mult. Se pare ca este vorba de un deficit structural al tunicilor globului
ocular, o ambiotrofie sclerocoroidiana.

Simptomatologia functionala:

acuitatea vizuala scazuta chiar si cu lentilele corectoare, deoarece corectia optica


aeriana nu poate fi niciodata totala;

Campul vizual este redus concentric pentru alb si culori, se constata o largire a petei
oarbe si scotoame uneori;

Simtul luminos este sub normal;

Examenul simtului cromatic evidentiaza deficiente pentru albastru.

Complicatii:

cataracta complicate este relative frecventa;

Luxatia cristalinului;

Dezlipirea de retina.

Tratamentul miopiei maligne:

tratament optic: se recomanda corectie subtotale avand in vedere faptul ca lentila


biconcave, ce ar permite corectie toatala, reduce dimensiunea imaginii retiniene sub
minimum vizibil. Pentru ameliorarea acuitatii vizuale se recomanda lentilele de
contact, care permit o corectie mai apropiata de valoarea totala a miopiei;

Tratamente medicamentoase: se recomanda vitamine din grupul A, B, C, E in cure


repetate. Este necesara o igiena a activitatii mai ales pentru aproape.

HIPERMETROPIA

Este tuburarea de refractie caracterizata printr-un deficit de convergenta: focarul


razelor venite paralel de la infinit se formeaza in conditii de repaus acomodativ in
spatele retine. Desi este un minus de dioprii, hipermetropia se noteaza cu semnul " +
". In aceasta situatie retina intersecteaza conul de convergenta si unui punct
luminos ii corespunde un cerc de difuziune.

Vederea ochiului hipermetrop, in conditii de repaus acomodativ, este diminuata si la


distanta si cu atat mai mult pentru aproape. Persoanele tinere compenseaza
deficitul de convergenta al sistemului optic prin acomodatie. Ochiul hipermetrop
acomodeaza permanent si in raport cu ochiul emetrop, pentru obiectele situate la
aceeasi distanta, depune un surplus de efort acomodativ egal cu valoarea
hipermetropiei sale.

Acomodatia fiind permanenta, muschiul ciliar al ochiului hipermetrop este


hipertrofiat si este intr-un permanent tonus de repaus care mascheaza o parte sau
intreaga valoare a hipermetropiei.

Simptomatologia clinica: hipermetropia se manifesta mai mult sau mai putin precoce
in functie de gradul sau. Hipermetropul nu va avea nici o tulburare de vedere atat
timp cat aplitudinea acomodativa depaseste valoarea hipermetropiei totale plus
necesarul acomodativ in vederea de aproape, deci tulburarea de refractie este
asimptomatica. Datorita efortului acomodativ permanent hiermetropul poate
prezenta, mai ales dupa perioade de activitate sustinuta pentru aproape, dureri de
cap, senzatie de discomfort, tuburari pasagere de vedere, oboseala oculara.

Hipermetropiile mari ( peste +6.00 ) se insotesc de scaderea importanta a vederii


uneori chiar cu ambliopii bilaterale. Aceasta ambliopie este adeseori o ambliopie
functionala de oprire datorata stimularii inadecvate a regiunii maculare in primul an
de viata cand acomodatia nu a intrat inca in functie. Alteori este datorata unor
anomalii congenitale asociate si este organica.
Este de subliniat faptul ca hipermetropie unilaterala, chiar moderata, se asociaza cu
ambliopie mult mai frecvent decat miopia de aceeasi valoare. Simptome obiective:
determinarea obiectiva a refractiei oculare pune in evidenta valoarea hipermetropiei
totale. Examenul polului anterior al ochiului evidentiaza dimensiuni mai reduse:
camera anterioara mai redusa ca profunzime, unghi camerian mai ingust.

Complicatiile favorizate de prezenta hipermetropiei sunt diferentiate in functie


de varsta:

In perioada copilariei intre 1.5 4.5 ani, hipermetropia favorizeaza aparitia


strabismului convergent concomitant: acomodatia excesiva determina
convergenta excesiva si ruperea echilibrului dintre cele doua reflexe
sincinetice determina aparitia strabismului concomitant, convergent;

La adultii tineri intre 18 25 ani hipermetropia favorizeaza aparitia


astenopiei acomodative si a spasmului de acomodatie;

Dupa varsta de 35 40 ani, hipermetropia (prin configuratia anatomica cu o


camera anterioara redusa ca profunzime) poate detrmina aparitia unui
glaucom cu unghi inchis prin mecanismul blocajului pupilar.

Tratamentul este numai optic: se prescriu lentile convergente (+) care vor aduce
focarul din spatele retinei pe retina. Corectia optica se va efectua dupa examinarea
corecta a refractiei si este diferentiata in functie de varsta, valoarea
hipermetropiei, tulburarile subiective si obiective pe care le prezinta pacientul.

La copii daca prezinta starbism convergent concomitent, se va prescrie corectia


toatala, eventual cu o dioptrie sub valoarea hipermetropiei totale.

La adulti se va prescrie corectia optica pentru hipermetropia manifestata initial


pentru vedere de aproape si ulterior odata cu inaintarea in varsta, si corectie optica
pentru distanta, eventual lentile bifocal sau lentile progresive.

ASTIGMATISMUL

Spre deosebire de miopie sau hipermetropie, astigmatismul este o tulburare a


refractiei oculare in care razele luminoase paralele venite de la infinit nu se reunesc
intr-un focar unic. Din acest punct de vedere astigmatismele se clasifica in doua
forme clinice distincte:

astigmatismele neregulate;

astigmatismele regulate;

Astigmatismele neregulate sunt tulburari de refractie rezultand dintr-o abatere,


neordonata geometric al suprafetelor dioptrice, de la forma lor sferica normala.
Suprafata dioptrica cea mai des in cauza este fata anterioara a corneei: cicatrice
postinflamatorii sau posttraumatice, keratocon. Foarte rar acest astigmatism este
datorat cristalinului.

Tratamentul astigmatismului neregulat: se efectueaza corectie optica cu lentile de


contact, de preferat lentile dure.

Astigmatisele regulate sunt vicii de refractie rezultate dintr-o abatere ordonata


din punct de vedere geometric, a dioptrilor, de la forma lor sferica normala: cornea
nu mai este o calota sferica, ci una torica. Marea majoritate a astigmatismelor
regulate sunt de origine corneeana. Ele sunt deseori simtrice la cei doi ochi si in
general neevolutive.

Marimea astigmatismelor se masoara in dioptrii si gradul astigmatismului este data


de diferenta de dioptrii dintre cele doua meridiane principale. Cele mai frecvente
astigmatisme sunt de 1 2 dioptrii, de la 3 dioptrii in sus, astigmatismele sunt de
valoare mare.

Frecventa astigmatismelor, dupa unii autori in scoli 15 20% dintre elevi sunt
astigmati bineinteles cu valori dioptrice mici de la 0.25 pana la 1 dioptrie.

Astigmatismele mari, peste 3 dioptrii, se intalnesc rar.

Frecventa in functie de forma clinica se prezinta astfel:

astigmatism hipermetropic simplu 13 % - compus 27%;

astigmatism myopic simplu 9% - compus 38%;

astigmatismele mixte 11%.


Simptomatologia este subiective si depinde de o multitudine de parametrii:

valoarea ametropiei si sensul ei (miopie saau hipermetropie);

forma clinica: simplu, compus, mixt si orientarea axelor;

varsta;

conditii de munca;

status general.

Unele forme de astigmatism nu prezinta simptome subiective.

In alte cazuri se constata cefalee si oboseala vizuala astenopie mai ales la


subiectul care are astigmatism hipermetropic si acomodeaza. Functional se constata
diminuarea acuitatii vizuale atat la distanta cat si la aproape, uneori greu de cifrat
deoarece individual recunoaste unele caractere dintr-un rand si altele nu; confuzia
literelor este un semn important pentru astigmatism.

Diagnosticul astigmatismului (ca si al celorlalte ametropii) se face prin metode


subiective si obiective de determinare a refractiei in conditii de relaxare a
efortului acomodativ.

Tratamentul astigmatismelor: comporta corectie optica adecvata.

Astigmatismele simple se corecteaza cu lentile cylindrice. Lentila se orienteaza cu


axul perpendicular pe meridianul astigmat.

Astigmatismele compuse pot fi corectate in doua modalitati:

fiecare ax cu cylindru corespunzator;

cu lentile sfero cylindrice.

Astigmatismele mixte teoretic pot fi corectate in trei modalitati: cu cylindri


incrucisati, cu lentila cylindrical pozitiva asociata cu o lentila sferica negative sau cu
lentila cylindrica negative combinata cu lentila sferica pozitiva. Prin conventie
internationala, s-a cazut de accord ca in astigmatismele mixte cilindrul sa fie
prescris intotdeauna cu semnul "-".
PRESBIOPIA

In mod normal, pentru vederea de aproape la distanta de 25 de cm un ochi


emetrop utilizeaza patru dioptrii acomodatie. Conform curbei cu Donders, se
constanta ca in jurul varstei de 45 de ani ochiul are o amplitudine acomodativa numai
de 3.5 dioptrii, deci nu va mai vedea clar la 25 cm. Reflexul imediat este de a
indeparta suprafata de lectura. Aceasta tulbrare a vederii de aproape care apare
dupa varsta de 40 de ani, datorita reducerii fiziologice a amplitudinii acomodatiei
poarta denumirea de presbiopie.

Necorectata, presbiopia se manifesta subiectiv prin oboseala la lectura, intepaturi


oculare, cefalee, tendinta la somnolenta, iar obiectiv poate aparea discreta
congestie conjunctivala.

Presbiopia se corecteaza cu lentile convexe de valoare dioptrica progresiva incepand


cu +0.5 dioptrii. Astefel la varsta de 45 de ani un ochi emetrop necesita lentile
sferica de 0.5, care va completa reducerea amplitudinei de acomodatie de 3.5
dioptrii la valoarea de 4 dioptrii necesara pentru lectura la 25 cm. La varsta de 50
de ani, amplituninea acomodatiei este de +2.5 dioptrii, deci persoana va necesita un
ochelar pentru aproape cu o lentila de + 1.5 dioptrii, si asa, progresiv, pana la varsta
de 70 de ani, cand amplitudinea de acomodatie este 0 si sunt necesari ochelari
pentru aproape cu lentile sferice de 4 dioptrii.

Prescrierea ocherilor pentru aproape trebuie individualizata in functie de confortul


vizual al pacientului.

ANIZOMETROPIA

Vorbim de anizometropie atunci cand diferenta de refractie dintre cei doi ochi este
mai mare de 2 dioptrii.

Cauza anizometropiei este dezvoltarea unilaterala a unui viciu de refractie sau


transmiterea ereditara a unor componente optice diferite la cei doi ochi.

Tratamentul este o problema clinica delicate. Depinde de varsta pacientului.