Sunteți pe pagina 1din 11

APARATE OPTICE.

LENTILE

Ochiul este un organ a cărui principală funcție este cea de a detecta


lumina. Se compune dintr-un sistem sensibil la schimbările de lumină, capabil să le
transforme în impulsuri nervoase.

Ochiul are rolul de a ne furniza informatii – sub forma unor imagini colorate – despre
adancimea, distanta si miscarea obiectelor. Miscandu-l in sus, in jos si lateral, vedem cea
mai mare parte a mediului care ne inconjoara.

Ochiul uman are capacitatea de a vedea clar la diferite distante prin modificarea puterii
sale de convergenta. Aceasta calitate este in esenta datorata modificarii dioptrilor
cristalinieni atat ca raza de curbura, cat si ca distanta de separare intre ei. Este de fapt
punerea la punct a aparatului fotografic comparand ochiul cu acest aparat optic. In cazul
ochiului aceasta punere la punct se obtine nu prin deplasarea obiectivului, ci prin
modificarea puterii sale de convergenta.

Cand lumina vine de la un obiect si intra în ochi, razele sunt reftactate de catre cornee si
cristaline. Punctul în care se întâlnesc razele se numeste focar. Daca se focalizeza pe
retina, tot ce se vede este clar si neted.
Ochiul este un sistem capabil sa se modifice pentru a permite perceperea imaginilor clare
pe retina. Acesta capacitate scade cu varsta. De la nastere pana la 3 ani se petrec
urmatoarele modificari: creste lungimea ochiului, cristalinul se aplatizeaza (se turteste) si
cornea devine mai sferica. Astfel, in jurul varstei de 3 ani se ajunge la starea de emetropie
(dioptrii 0).

In cazul emetropiei (0 dioptrii) razele de lumina primite de ochi converg (se strang) intr-un
singur punct pe retina si omul vede clar fara ochelari.

DEFECTELE VEDERII SUNT:

 miopia

 hipermetropia

 astigmatismul

 presbiopia

 anizometropia

MIOPIA

Este un exces de convergenta, razele se strang intr-un punct inaintea retinei. Se noteaza
cu semnul -. Miopia scolarilor este frecventa, dar exista si miopia boala de peste 10
dioptrii, ajungand pana la -20 sau -30 dioptrii care duce la modificari importante ale
ochiului.
Este un viciu de refractie caracterizat printr-un dezechilibru intre puterea sistemului
dioptric si lungimea axului antero-posterior, manifestat in sensul unui exces de
convergenta.

Imaginea se formeaza inaintea retinei, iar pe retina imaginea unui punct este sub forma
unui cerc de difuziune. Se caracterizeaza in fond printr-un plus de dioptrii desi se noteaza
cu semnul "–".

Clasificarea miopie:

 in functie de valoarea dioptrica

 miopie mica pana la 3 doptrii;

 miopie medie intre 4 si 6 dioptrii;

 miopie mare peste 6 dioptrii.

 in functie de etiopatogenie

 miopie axiala;

 miopie de curbura;

 miopie de indice.

 in functie de gradul de alterarea al structurilor globului ocular

 miopie simpla;

 miopie patologica;

 miopia maligna.

Frecventa miopiei variaza cu varsta. La nastere cam 5% dintre copii sunt miopi-este miopia
congenitala. La varsta adulta 25-30% din populatie prezinta miopie din care numai 3 % sunt
miopii patologice.

Myopia simpla apare in jurul varstei de 8-10 ani. Este denumita si myopia scolarului.

Globul ocular este normal constituit, dar componentele sale optice – ax antero-posetrior,
curbura suprafetelor dioptrice, indicele de refractie, converg spre valorile statice mari ale
normalului, de unde excesul de convergenta. Miopia simpla este de origine constitutionala.
Nu exista o gena determinanta a miopiei, dar aceasta rezulta din actiunea diferitelor gene
pentru parametrii refracttiei. Aceste gene se transmit recesiv autosomal.

In vederea de aprope ochiul miop face un efort acomodativ mai mic, il poate mentine timp
mai indelungat si poate realiza o proximitate mai mare. De aici abilitatea deosebita a
ochilor miopi pentru meserii ce necesita diferentierea detaliilor fin-ceasornicar, bijutier.
Efortul de acomodatie fiind minim, muschiul ciliar al miopului se hipoplaziaza, se modifica
relatia acomodatie convergenta cu tendinta spre strabism divergent.

Presbiopia apare mai tarziu sau deloc.

Tulburarile patologice ale acomodatiei nu sunt resimtite de ochiul miop.

Simptomatologie:

neclaritatea vederii la distanta;

eventual asa numita astenopie musculara – miopul este obligat tot timpul sa convearga si
convergenta nu este sustinuta de acomodatie;

atitudine particulara – pacientii pentru a vedea clar la distanta, strang pleoapele.

Evolutie: miopia progreseaza lent cu 1-2 dioptrii pana in jurul varstei de 25 ani cand, in
general, se stabilizeaza.

Tratamentul: corectie optica cu lentile divergente. Se va prescrie cea mai slaba lentila
divergenta care asigura maximum de acuitate vizuala. Se recomanda portul permanent al
ochelarilor. La varsta presbiopiei se vor prescrie ochelari adecvati pentru lectura.

Myopia boala, myopia degenerative, myopia maligna este mult mai rara. Este o anomalie
congenitala, adeseori transmisibila genetic dominant. Tulburarea de refractie este
prezenta de la nastere cu valori dioptrice mari, peste - 10 dioptrii. Progreseaza tot timpul
vietii, intermitent pana la valori dioptrice mari: -20 pana la -30 si mai mult. Se pare ca este
vorba de un deficit structural al tunicilor globului ocular, o ambiotrofie sclerocoroidiana.

Simptomatologia functionala:
acuitatea vizuala scazuta chiar si cu lentilele corectoare, deoarece corectia optica aeriana
nu poate fi niciodata totala;

Campul vizual este redus concentric pentru alb si culori, se constata o largire a petei oarbe
si scotoame uneori;

Simtul luminos este sub normal;

Examenul simtului cromatic evidentiaza deficiente pentru albastru.

Complicatii:

cataracta complicate este relative frecventa;

Luxatia cristalinului;

Dezlipirea de retina.

Tratamentul miopiei maligne:

tratament optic: se recomanda corectie subtotale avand in vedere faptul ca lentila


biconcave, ce ar permite corectie toatala, reduce dimensiunea imaginii retiniene sub
minimum vizibil. Pentru ameliorarea acuitatii vizuale se recomanda lentilele de contact, care
permit o corectie mai apropiata de valoarea totala a miopiei;

Tratamente medicamentoase: se recomanda vitamine din grupul A, B, C, E in cure repetate.


Este necesara o igiena a activitatii mai ales pentru aproape.

HIPERMETROPIA

Este tuburarea de refractie caracterizata printr-un deficit de convergenta: focarul


razelor venite paralel de la infinit se formeaza in conditii de repaus acomodativ in spatele
retine. Desi este un minus de dioprii, hipermetropia se noteaza cu semnul " + ". In aceasta
situatie retina intersecteaza conul de convergenta si unui punct luminos ii corespunde un
cerc de difuziune.

Vederea ochiului hipermetrop, in conditii de repaus acomodativ, este diminuata si la


distanta si cu atat mai mult pentru aproape. Persoanele tinere compenseaza deficitul de
convergenta al sistemului optic prin acomodatie. Ochiul hipermetrop acomodeaza
permanent si in raport cu ochiul emetrop, pentru obiectele situate la aceeasi distanta,
depune un surplus de efort acomodativ egal cu valoarea hipermetropiei sale.

Acomodatia fiind permanenta, muschiul ciliar al ochiului hipermetrop este hipertrofiat si


este intr-un permanent tonus de repaus care mascheaza o parte sau intreaga valoare a
hipermetropiei.

Simptomatologia clinica: hipermetropia se manifesta mai mult sau mai putin precoce in
functie de gradul sau. Hipermetropul nu va avea nici o tulburare de vedere atat timp cat
aplitudinea acomodativa depaseste valoarea hipermetropiei totale plus necesarul
acomodativ in vederea de aproape, deci tulburarea de refractie este asimptomatica.
Datorita efortului acomodativ permanent hiermetropul poate prezenta, mai ales dupa
perioade de activitate sustinuta pentru aproape, dureri de cap, senzatie de discomfort,
tuburari pasagere de vedere, oboseala oculara.

Hipermetropiile mari ( peste +6.00 ) se insotesc de scaderea importanta a vederii uneori


chiar cu ambliopii bilaterale. Aceasta ambliopie este adeseori o ambliopie functionala de
oprire datorata stimularii inadecvate a regiunii maculare in primul an de viata cand
acomodatia nu a intrat inca in functie. Alteori este datorata unor anomalii congenitale
asociate si este organica.

Este de subliniat faptul ca hipermetropie unilaterala, chiar moderata, se asociaza cu


ambliopie mult mai frecvent decat miopia de aceeasi valoare. Simptome obiective:
determinarea obiectiva a refractiei oculare pune in evidenta valoarea hipermetropiei
totale. Examenul polului anterior al ochiului evidentiaza dimensiuni mai reduse: camera
anterioara mai redusa ca profunzime, unghi camerian mai ingust.

Complicatiile favorizate de prezenta hipermetropiei sunt diferentiate in functie de


varsta:

 In perioada copilariei intre 1.5 – 4.5 ani, hipermetropia favorizeaza aparitia


strabismului convergent concomitant: acomodatia excesiva determina convergenta
excesiva si ruperea echilibrului dintre cele doua reflexe sincinetice determina
aparitia strabismului concomitant, convergent;

 La adultii tineri intre 18 – 25 ani hipermetropia favorizeaza aparitia


astenopiei acomodative si a spasmului de acomodatie;

 Dupa varsta de 35 – 40 ani, hipermetropia (prin configuratia anatomica cu o


camera anterioara redusa ca profunzime) poate detrmina aparitia unui glaucom cu
unghi inchis prin mecanismul blocajului pupilar.

Tratamentul este numai optic: se prescriu lentile convergente (+) care vor aduce focarul
din spatele retinei pe retina. Corectia optica se va efectua dupa examinarea corecta a
refractiei si este diferentiata in functie de varsta, valoarea hipermetropiei, tulburarile
subiective si obiective pe care le prezinta pacientul.

La copii daca prezinta starbism convergent – concomitent, se va prescrie corectia toatala,


eventual cu o dioptrie sub valoarea hipermetropiei totale.

La adulti se va prescrie corectia optica pentru hipermetropia manifestata initial pentru


vedere de aproape si ulterior odata cu inaintarea in varsta, si corectie optica pentru
distanta, eventual lentile bifocal sau lentile progresive.

ASTIGMATISMUL

Spre deosebire de miopie sau hipermetropie, astigmatismul este o tulburare a refractiei


oculare in care razele luminoase paralele venite de la infinit nu se reunesc intr-un focar
unic. Din acest punct de vedere astigmatismele se clasifica in doua forme clinice distincte:
 astigmatismele neregulate;

 astigmatismele regulate;

Astigmatismele neregulate sunt tulburari de refractie rezultand dintr-o abatere,


neordonata geometric al suprafetelor dioptrice, de la forma lor sferica normala. Suprafata
dioptrica cea mai des in cauza este fata anterioara a corneei: cicatrice postinflamatorii sau
posttraumatice, keratocon. Foarte rar acest astigmatism este datorat cristalinului.

Tratamentul astigmatismului neregulat: se efectueaza corectie optica cu lentile de contact,


de preferat lentile dure.

Astigmatisele regulate sunt vicii de refractie rezultate dintr-o abatere ordonata din punct
de vedere geometric, a dioptrilor, de la forma lor sferica normala: cornea nu mai este o
calota sferica, ci una torica. Marea majoritate a astigmatismelor regulate sunt de origine
corneeana. Ele sunt deseori simtrice la cei doi ochi si in general neevolutive.

Marimea astigmatismelor se masoara in dioptrii si gradul astigmatismului este data de


diferenta de dioptrii dintre cele doua meridiane principale. Cele mai frecvente
astigmatisme sunt de 1 – 2 dioptrii, de la 3 dioptrii in sus, astigmatismele sunt de valoare
mare.
Frecventa astigmatismelor, dupa unii autori in scoli 15 – 20% dintre elevi sunt astigmati –
bineinteles cu valori dioptrice mici de la 0.25 pana la 1 dioptrie.

Astigmatismele mari, peste 3 dioptrii, se intalnesc rar.

Frecventa in functie de forma clinica se prezinta astfel:

 astigmatism hipermetropic simplu 13 % - compus 27%;

 astigmatism myopic simplu 9% - compus 38%;

 astigmatismele mixte 11%.

Simptomatologia este subiective si depinde de o multitudine de parametrii:

 valoarea ametropiei si sensul ei (miopie saau hipermetropie);

 forma clinica: simplu, compus, mixt si orientarea axelor;

 varsta;

 conditii de munca;

 status general.

Unele forme de astigmatism nu prezinta simptome subiective.

In alte cazuri se constata cefalee si oboseala vizuala – astenopie – mai ales la subiectul
care are astigmatism hipermetropic si acomodeaza. Functional se constata diminuarea
acuitatii vizuale atat la distanta cat si la aproape, uneori greu de cifrat deoarece individual
recunoaste unele caractere dintr-un rand si altele nu; confuzia literelor este un semn
important pentru astigmatism.

Diagnosticul astigmatismului (ca si al celorlalte ametropii) se face prin metode subiective si


obiective de determinare a refractiei in conditii de relaxare a efortului acomodativ.

Tratamentul astigmatismelor: comporta corectie optica adecvata.

Astigmatismele simple se corecteaza cu lentile cylindrice. Lentila se orienteaza cu axul


perpendicular pe meridianul astigmat.

Astigmatismele compuse pot fi corectate in doua modalitati:


 fiecare ax cu cylindru corespunzator;

 cu lentile sfero – cylindrice.

Astigmatismele mixte teoretic pot fi corectate in trei modalitati: cu cylindri incrucisati, cu


lentila cylindrical pozitiva asociata cu o lentila sferica negative sau cu lentila cylindrica
negative combinata cu lentila sferica pozitiva. Prin conventie internationala, s-a cazut de
accord ca in astigmatismele mixte cilindrul sa fie prescris intotdeauna cu semnul "-".

PRESBIOPIA

In mod normal, pentru vederea de aproape – la distanta de 25 de cm – un ochi emetrop


utilizeaza patru dioptrii acomodatie. Conform curbei cu Donders, se constanta ca in jurul
varstei de 45 de ani ochiul are o amplitudine acomodativa numai de 3.5 dioptrii, deci nu va
mai vedea clar la 25 cm. Reflexul imediat este de a indeparta suprafata de lectura.
Aceasta tulbrare a vederii de aproape care apare dupa varsta de 40 de ani, datorita
reducerii fiziologice a amplitudinii acomodatiei poarta denumirea de presbiopie.

Necorectata, presbiopia se manifesta subiectiv prin oboseala la lectura, intepaturi oculare,


cefalee, tendinta la somnolenta, iar obiectiv poate aparea discreta congestie conjunctivala.

Presbiopia se corecteaza cu lentile convexe de valoare dioptrica progresiva incepand cu


+0.5 dioptrii. Astefel la varsta de 45 de ani un ochi emetrop necesita lentile sferica de 0.5,
care va completa reducerea amplitudinei de acomodatie de 3.5 dioptrii la valoarea de 4
dioptrii necesara pentru lectura la 25 cm. La varsta de 50 de ani, amplituninea acomodatiei
este de +2.5 dioptrii, deci persoana va necesita un ochelar pentru aproape cu o lentila de +
1.5 dioptrii, si asa, progresiv, pana la varsta de 70 de ani, cand amplitudinea de acomodatie
este 0 si sunt necesari ochelari pentru aproape cu lentile sferice de 4 dioptrii.

Prescrierea ocherilor pentru aproape trebuie individualizata in functie de confortul vizual


al pacientului.

ANIZOMETROPIA

Vorbim de anizometropie atunci cand diferenta de refractie dintre cei doi ochi este mai
mare de 2 dioptrii.

Cauza anizometropiei este dezvoltarea unilaterala a unui viciu de refractie sau


transmiterea ereditara a unor componente optice diferite la cei doi ochi.

Tratamentul este o problema clinica delicate. Depinde de varsta pacientului.